80
Universitatea „Lucian Blaga” Din Sibiu Facultatea de Ştiinţe Economice Ioan COSMESCU ECONOMIA TIMPULUI LIBER - NOTE DE CURS - 2008

Economia Timpului Liber. Cosmescu I

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Economia Timpului Liber. Cosmescu I.

Citation preview

Page 1: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

Universitatea „Lucian Blaga” Din SibiuFacultatea de Ştiinţe Economice

Ioan COSMESCU

ECONOMIA TIMPULUI LIBER

- NOTE DE CURS -

2008

Page 2: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

2

Cuprins

Capitolul 1. Timpul liber: semnificaţii conceptuale şi evoluţii .............................. 31.1. Conceptul de timp liber.............................................................................. 31.2. Structura bugetului de timp ....................................................................... 61.3. Evoluţia timpului liber ................................................................................ 7

Capitolul 2. Timpul liber şi timpul de muncă ........................................................ 112.1. Oferta individuală de timp de muncă ....................................................... 112.2. Oferta individuală de ore de muncă suplimentare ................................... 222.3. Efectul reglementărilor instituţionale asupra ofertei individuale de

timp de muncă ......................................................................................... 232.4. Oferta globală de timp de muncă ............................................................ 252.5. Evoluţia timpului de muncă ..................................................................... 25

Capitolul 3. Serviciile pentru populaţie şi timpul liber......................................... 283.1. Serviciile de transport pentru populaţie ................................................... 293.2. Servicii pentru desfacerea produselor alimetnare şi nealimentare .......... 353.3. Serviciile de întreţinere şi reparaţii ale obiectelor de uz personal,

casnic şi inventar gospodăresc................................................................ 393.4. Alte servicii pentru populaţie care infleunţează dimensiunea timpului

liber .......................................................................................................... 42Capitolul 4. Timpul liber – consecinţe macroeconomice .................................... 45

4.1. Produsul intern brut şi consumul final...................................................... 454.1.1. Consumul final..................................................................... 47

4.2. Timpul liber şi ciclurile economice ........................................................... 504.2.1. Timpul liber şi sezonalitatea activităţii economice ............... 504.2.2. Timpul liber şi fluctuaţiile economice pe termen mediu şi

lung..................................................................................... 534.3. Timpul liber şi şomajul ............................................................................. 54

Capitolul 5. Alte consecinţe economice şi sociale ale timpului liber(consecinţe la nivel microeconomic).......................................................... 575.1. Sănătatea lucrătorilor şi securitatea muncii ............................................. 585.2. Rata de activitate feminină ...................................................................... 585.3. Absenteismul în muncă ........................................................................... 59

Capitolul 6. Prognoza dimensiunii timpului liber................................................. 616.1. Probleme generale.................................................................................. 616.2. Analiza influenţei unor elemente ale bugetului de timp ........................... 626.3. Serviciile pentru populaţie şi prognoza timpului liber............................... 65

Captolul 7. Utilizarea timpului liber ....................................................................... 687.1. Structura activităţilor specifice timpului liber............................................ 68

7.1.1. Estimarea structurii activităţilor specifice timpului liberindividual............................................................................. 71

7.1.2. Structura consumului colectiv de timp liber ......................... 737.2. Serviciile legate de practicarea turismului ............................................... 77

Răspunsurile la grilele de autoevaluare ............................................................... 80

Page 3: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

3

Capitolul 1

TIMPUL LIBER: SEMNIFICAŢII CONCEPTUALE ŞI EVOLUŢII

Obiective:§ delimitarea timpului liber de timpul de muncă;§ conturarea semnificaţiei conceptului de timp liber;§ structura ansamblului activităţilor umane;§ structura bugetului de timp;§ înţelegerea dinamicii timpului liber.

Rezumat: Timpul liber evidenţiază un stil de comportament care poate să seregăsească în orice activitate. Această abordare are avantajul oferirii unor argumentepentru susţinerea ideii că diferite elemente ale timpului liber tind să penetreze oricealtă activitate, că timpul liber poate fi la originea unui stil d viaţă. Pe de altă parte,timpul liber este abordat în raport cu timpul de muncă. În privinţa duratei timpului liberexistă aprecieri după care acesta s-a diminuat.

Cuvinte cheie: timp de muncă, timp liber, buget de timp.

La nivelul percepţiei comune, timpul liber este încă privit ca un element opusunor valori considerate fundamentale cum ar fi munca şi cultura.

“În general, timpul liber este imaginat ca un timp în care nu se face nimic, nuse cere nimic. Timpul liber este sinonim cu distracţia şi divertismentul. Or acesteactivităţi sunt proscrise într-o societate în care conştiinţa continuă să excludă jocul.Aceasta explică faptul că problemele timpului liber sunt considerate ca fiind suspecte,nu numai de către economiştii productivişti, ci, chiar mai mult, uneori, de cătrepartizanii unei dezvoltări culturale”, scriu un grup de specialişti în probleme sociale,într-un studiu pentru Comisariatul General al Planului din Franţa1, constatând că “...înmod cert, timpul liber are, încă, o reputaţie proastă".

Chiar într-o anumită abordare economică, timpul liber nu are, în aparenţă, Ovaloare productivă şi, din această cauză, a fost respins de către o societate cu credoproductivist.

1.1. Conceptul de timp liberÎntr-o anumită formulare, încă de la gânditorii antici (Aristotel) apare ideea că

omul are nevoie de repaus doar pentru că i-ar fi imposibil să susţină un efortcontinuu, acesta (repausul) nefiind un scop în sine, pentru că nu ni-l luăm decât învederea creării posibilităţilor de reluare a activităţii2. Este drept însă că Aristotel facedistincţie între “repaus, divertisment" şi “ timp liber, răgaz" - noţiuni care, la nivelullimbajului comun, sunt, de obicei, confundate - timpul liber, dedicat activităţiiintelectuale, contemplării filosofice, fiind nu numai compatibil, ci chiar sursă a fericirii

1 Etude du C.R.E.D.O. sur les dépenses de culture et de loisirs effectuée pour leCommissariat Général du Plan, Plan et prospectives, Commissariat Général duPlan, Ed. Armand Colin, Paris, 1970.

Page 4: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

4

umane. Într-un anumit sens, în această abordare, timpul liber nu înseamnă sfârşitulmuncii, ci, dimpotrivă, munca înseamnă sfârşitul timpului liber

“...Şi să mai adăugăm că fericirea rezidă în răgaz; căci ne ocupăm timpulcu activităţi ca să ne bucurăm apoi de răgaz Ia fel cum purtăm războaie casă ne bucurăm de pace2.“

Aceste caracteristici sunt reţinute şi în definiţia dată timpului liber în primaediţie a Dicţionarului Academiei Franceze publicată în 1694:

“ un interval de timp suficient pentru a face ceva “,formulare comentată în studiul deja amintit, realizat pentru Comisariatul General alPlanului din Franţa, în sensul că se consideră timpul liber a fi:

“nici un timp particular, nici un sector, nici un tip de activitate... este ocalitate a existenţei individuale şi sociale...“.

Potrivit acestei orientări, timpul liber ar consta în:“libertatea dată oricui de a face sau de a nu face şi în orice caz,posibilitatea de a trăi şi de a acţiona pe îndelete, adică în funcţie de ritmulsău şi propriul său stil3”.

Sociologul francez Joffre M. Dumazadier analizează4 patru definiţii ale timpuluiliber. Pentru aceasta distinge, mai întâi, în ansamblul activităţilor umane: a) muncaprofesională; b) obligaţiile familiale; c) obligaţiile socio-spirituale şi socio-politice; d)activităţile diferite de obligaţiile instituţionale menţionate, activităţi orientate cuprioritate spre realizarea personală.

Într-o primă definiţie se porneşte de la afirmaţia că timpul liber nu este ocategorie propriu-zisă ci un stil de comportament care poate să se regăsească înorice activitate (se poate munci ascultând muzică, se poate învăţa prin joc...). Seconsideră că această abordare are avantajul oferirii unor argumente pentrususţinerea ideii că diferite elemente ale timpului liber tind să penetreze orice altăactivitate, că timpul liber poate fi la originea unui stil de viaţă şi că aceste modelespecifice contribuie la evoluţia calităţii vieţii. Ca principale limite ale abordăriimenţionate sunt reţinute următoarele:

a. se referă mai degrabă la comportamente individuale decât la uncomportament generalizat într-o anumită colectivitate;

b. se confundă activităţile de timp liber (loisir) cu plăcerea, jocul;c. nu permite identificarea unor activităţi specifice din ansamblul activităţilor care

se desfăşoară în cadrul societăţii, ştiut fiind faptul că fiecare dintre acesteaacoperă un anumit segment al cererii de consum şi/sau răspunde la diferitefuncţii sociale;

d. creează confuzie asupra relaţiei fundamentale în “producerea" şi dinamicatimpului liber, şi anume, cea dintre reducerea timpului alocat obligaţiilorinstituţionale (în special timpul de muncă şi timpul. alocat obligaţiilorgospodăreşti .şi familiale) şi timpul liber.

O a doua definiţie abordează timpul liber în raport doar cu timpul de muncă(profesional). Astfel se aşează semnul de egalitate între timpul liber şi timpul în afaramuncii. Avantajul acestei definiţii constă în faptul că prezintă relaţia fundamentalăcare se regăseşte în “producerea” şi evoluţia timpului liber, timpul de muncă fiind -din punct de vedere economic, cel puţin - principala sursă de creare şi limitare a

2 Aristotel, Etica Nicomahică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, pag.254. Menţionămfaptul că noţiunea de “răgaz” este înţeleasă ca timp liber, dar nu în sensul de distracţie, divertisment,ci de viaţă dedicată studiului, gândirii, de viaţă contemplativă (conform notei traducătorului - StellaPetecel).

3 Temps ef espaces de loisirs, în Plan et prospectives, Commissariat General du Plan, Ed. ArmandColin, Paris, 1970, pag.139.

4 J. M. Dumazadier - Sociologie empirique du loisir - Critique ef contre-critique de la civilisation duloisir, Paris, Ed. du Seuil, 1974, pag. 88-134.

Page 5: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

5

timpului liber.Principalul inconvenient al acestei definiţii constă în faptul că în analiză nu se

face distincţie între timpul liber şi timpul destinat unor sarcini şi obligaţii, altele decâtcele profesionale (de exemplu, sarcini şi obligaţii familiale, sociale...).

A treia definiţie analizată a timpului liber exclude din secvenţa de timpdefinită anterior şi timpul destinat obligaţiilor casnice şi familiale. Această abordareare avantajul că face posibilă analiza principalilor factori care determină crearea şilimitarea timpului liber pe de o parte, reducerea timpului de muncă profesională şi, pede altă parte, reducerea timpului destinat activităţilor gospodăreşti şi sarcinilorfamiliale. Însă, şi acest concept, consideră Dumazadier, prezintă dezavantajul căeste confuz şi polisemantic, deoarece include timpul alocat unor obligaţii socio-spirituale şi socio-politice.

Pentru a oferi o a patra definiţie a timpului liber, pentru care, de altfel, şioptează, Dumazadier, ca sociolog, face distincţie între timpul liber ca durată şi timpulliber privit din punctul de vedere al conţinutului activităţilor specifice. Astfel, seadoptă6 expresia timp liber (temps libre) pentru a defini

“secvenţa de timp eliberată de munca profesională şi de obligaţiilecasnice, familiale, socio-spirituale sau socio-politice (...) [timpul liber - n.ns]semnifică pur şi simplu timpul eliberat de o muncă dublă (profesională şifamilială), indiferent dacă aceste activităţi permit sau nu formareapersonalităţii, indiferent dacă această secvenţă este sau nu limitată deconstrângeri sociale".

Spre deosebire de aceasta, se defineşte prin termenul loisir doar conţinutulsecvenţei de timp orientate spre realizarea persoanei, ca ultim scop:

“Acest timp este alocat individului de către societate după ce acesta s-aachitat, potrivit normelor sociale ale momentului, de obligaţiile saleprofesionale, familale, socio-spirituale şi socio-politice (...) individul seeliberează de activităţile obositoare înlocuindu-le cu repausul, de griji prindistracţie, de specializarea sa profesională prin dezvoltarea într-un modcare să-l intereseze a capacităţilor corpului său şi a spiritului său”.

De altfel, într-o lucrare anterioară a aceluiaşi autor (sociologul francez JoffreM. Dumazadier), timpul liber este definit drept:

“un ansamblu de activităţi cărora individul li se dedică în mod liber, debună voie şi cu plăcere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra ş! a-şisatisface nevoile estetice, fie pentru a-şi îmbogăţi informaţia sau a-şicompleta în mod dezinteresat formaţia, pentru a-şi lărgi şi dezvoltaparticiparea socială voluntară sau capacitatea creatoare, după ce s-aeliberat de obligaţiile profesionale, sociale şi familiale".

Aşa cum rezultă din prezentarea acestor elemente, există, în literatura despecialitate, două orientări majore în încercările de definire a timpului liber.Prima dintre aceste orientări porneşte de la individualizarea timpului liber ca secvenţăa timpului fizic total (pentru o persoană sau colectivitate). În această accepţiune,timpul liber este intervalul care rămâne după ce se scade din timpul fizic total timpullegat de muncă (timp de muncă propriu-zis, timp de transport de la domiciliu la loculde muncă şi invers s.a.), timpul fiziologic de bază (somn, odihnă ş.a.), timpul dedicatactivităţilor gospodăreşti, alte secvenţe de timp impuse. Implicit, activităţiledesfăşurate în acest interval sunt activităţi de timp liber.

O altă orientare porneşte de la identificarea activităţilor compatibile culibertatea de opţiune a individului (în afara obligaţiilor profesionale, familiale şisociale), şi anume, activităţi desfăşurate de individ cu scopul de a se destinde,recrea, relaxa, odihni, activităţi de divertisment, de informare, de completare aformaţiei şi dezvoltare a personalităţii ş.a. Implicit, timpul liber este secvenţa de timp

Page 6: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

6

în care se desfăşoară activităţile menţionate.Oricare ar fi punctul de pornire adoptat pentru definire, timpul liber are o

durată, o determinare dimensională (condiţionată de mărimea secvenţelor de timpimpuse - timp profesional, fiziologic de bază, familial, social etc.) şi un conţinut, datde natura activităţilor desfăşurate. Ambele coordonate sunt esenţiale, şi prioritateaacordată uneia dintre acestea poate fi explicată doar prin scopurile diverse în virtuteacărora se face, practic, analiza secvenţei respective a timpului social. Având învedere faptul că această secvenţă de timp nu este în totalitate rezultatul unei deciziia individului, ci în mare măsură rezultatul evoluţiei economiei şi societăţii, în prezentalucrare, atunci când vom face referire la “ producerea “ timpului liber vom pomi de lastructura bugetului de timp, deci de la determinarea dimensională a secvenţei detimp respective. Apoi, afirmând ideea că timpul liber este un drept social alindividului, şi anume, dreptul de a dispune de un timp a cărui destinaţie să fie, înultimă instanţă, propria satisfacţie, atunci când vom aborda utilizarea timpului liber,evident, acest lucru va fi făcut pornind de la natura activităţilor specifice, deci, chiardacă vom privilegia interpretarea economică, undeva, aceasta va intersectaabordarea sociologică de tipul timpul liber - loisir.

1.2. Structura bugetului de timpPunctul de plecare în analiza mecanismului de formare în societate a timpului

liber, precum şi a factorilor care determină acest proces, îl constituie, aşa cu s-asugerat mai sus, bugetul de timp. Structura acestuia este reprezentată grafic în figuranr.1.1.

Timp legat de muncă

Timpfiziologicde bază

(somn, repaus, etc.)

Timp demuncă

Tim

p pe

ntru

trans

port

Altesecvenţede timp

„impuse”

TIMPLIBER

Fig.1.1. Structura bugetului de timpAspectul cantitativ al bugetului de timp este determinat de dimensiunea

diferitelor elemente componente, iar latura calitativă de conţinutul activităţii individuluisau grupurilor sociale, privite prin prisma scopurilor şi mijloacelor, necesităţilor,aspiraţiilor şi intereselor acestora, ale condiţiilor în care se desfăşoară activitateaumană.

Rolul muncii în asigurarea consumului şi a condiţiilor de consum, împreună cueficienţa (productivitatea) acesteia determină transformarea unei secvenţe a timpuluifizic total disponibil (în afara timpului necesar pentru satisfacerea unor necesităţifiziologice de bază) în timp de muncă.

Dinamica nevoilor umane, cantitatea de bunuri materiale şi servicii cerută desatisfacerea acestora influenţează direct dimensiunea timpului alocat procesului deproducţie. Pe de altă parte, progresul tehnic, ridicarea calificării lucrătorilor,îmbunătăţirea organizării proceselor de producţie (şi, în general, adoptarea unormăsuri manageriale) duc la sporirea eficienţei cu care este utilizat acest timp.Influenţele cu sensuri contrare ale acestor factori (evoluţia cererii de bunuri şi serviciişi dinamica productivităţii muncii) determină modul de structurare a timpului, în timp

Page 7: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

7

de muncă şi timp în afara procesului de producţie.Timpul liber - parte distinctă a bugetului de timp - fiind relativ complementar

timpului de muncă, este la rândul său condiţionat, ca dimensiune, de dinamica cereriitotale şi de evoluţia productivităţii muncii. Aceste condiţionări nu sunt, însă, liniare.

Însăşi evoluţia dimensiunii timpului liber determină modificări atât îndimensiunea şi orientarea cererii globale de bunuri şi servicii cât şi în nivelul şidinamica productivităţii muncii.

Celelalte secvenţe de timp menţionate au, la fel, determinări obiective, iardimensiunea lor depinde de o multitudine de factori economici, sociali, culturali etc.

De asemenea, structura timpului liber este condiţionată, pe lângă parametriisocial-economici menţionaţi, şi de particularităţile individuale, de cele mai multe ori cumotivaţii subiective.

1.3. Evoluţia timpului liberDin punct de vedere sociologic se susţine că, deşi timpul în afara muncii este,

evident, la fel de vechi ca şi munca, timpul liber, interpretat pornind de la conţinutulsău (loisir), în înţelesul de “activităţi specifice destinate utilizării unei secvenţe bineprecizate a timpului social”, nu există în toate societăţile şi în toate perioadeleistorice. Se întâlnesc, fireşte, în literatura de specialitate, şi puncte de vederecontrarii.

Astfel, se consideră că în societăţile preindustriale nu se poate vorbi de timpliber, munca înscriindu-se în ciclul natural al naturii (alternanţa sezoanelor): eraintensă în anumite perioade ale anului şi redusă ca intensitate în altele. În sezoanele“bune”, timpul de muncă se confundă cu durata zilei “din zori până în asfinţit”. În zonanoastră geografică şi, în general, în zonele cu climă temperată “în cursul lungilor lunide iarnă, munca intensă dispărea pentru a face loc unei semi-activităţi în decursulcăreia lupta pentru supravieţuire era adesea dificilă. Gerurile erau pustiitoare; familiilese confruntau cu epidemii. Această inactivitate era impusă şi greu suportată, fiindadeseori însoţită de numeroase suferinţe”. Secvenţa respectivă de timp nu prezenta,evident, proprietăţile timpului liber în înţelesul modem al noţiunii.

Acest ritm natural era întrerupt la sfârşit de săptămână - pentru civilizaţiacreştină, duminica - sau cu ocazia anumitor sărbători religioase şi ceremonii. însă,“duminicile aparţineau bisericii” iar zilele de sărbătoare reprezentau “ocazia pentru omare cheltuială de hrană şi de energie, constituind cealaltă parte sau negarea vieţiicotidiene. Bucuriile (distracţiile) colectivităţii erau indisolubil legate de ceremonii. Or,acestea sunt, în general, expresii ale cultului, nu ale timpului liber.” Iar, pentru catimpul liber să devină posibil este necesar ca, în viaţa economică, să fie îndeplinită ocondiţie esenţială: productivitatea muncii să permită apariţia unei secvenţe de timp înafara muncii suficiente, astfel încât acele activităţi ale societăţii reglate prin obligaţiirituale (impuse de comunitate) să nu ocupe întregul timp disponibil. În acest mod, oanumită secvenţă de timp poate fi la dispoziţia liberei alegeri a individului, chiar dacădeterminismul social se exercită şi asupra acestei secvenţe, a acestei libere alegeri.

În aceste condiţii, evoluţia la scara istoriei a timpului liber a fost determinată, înprincipal, de doi factori majori: durata medie a vieţii şi productivitatea muncii.

Aceasta deoarece o secvenţă majoră a timpului individual - timpul fiziologic debază (somn, repaus ş.a.) - se menţine cu o pondere relativ constantă în bugetul detimp.

Durata medie a vieţii s-a dublat în ultimii 200 de ani (de la circa 35 -36 ani înjurul anului 1800, la circa 70 - 72 de ani în zilele noastre.

Productivitatea muncii, în special în sectoarele primar (agricultura, silvicultura,industriile extractive) şi secundar (industriile prelucrătoare şi construcţiile), dar şi înramuri ale sectorului terţiar (transporturi - de exemplu), a crescut în cursul ultimilor

Page 8: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

8

125 de ani cu un ritm mediu anual de circa 3 - 4 la sută. Această creştere aproductivităţii muncii în ţările dezvoltate a avut ca efect o creştere a veniturilordisponibile şi a puterii de cumpărare, iar “între 30 şi 50 la sută din roadele acesteiproductivităţi au fost transformate în timp liber”.

Potrivit unei analize publicate în “Prospective Hebdo”, dacă în anul 1800timpul de muncă reprezenta 30% din bugetul de timp, spre sfârşitul acestui secol,secvenţa respectivă va scădea până la circa 11% (vezi tabelul 1.1), adică o reducerea greutăţii specifice în timpul total disponibil de aproape 3 ori. Chiar în valoriabsolute, timpul de muncă scade între anii 1800-2000 de la 11 Ia circa 8 ani.

Tabelul 1.1Bugetul de timp în anii 1800, 1900, 2000

1800 1900 2000ani

Durata medie a vieţii 36 50 72Timp fiziologic de bază (somn, repaus etc.) 15 22 31Copilăria şi şcoala 5 7 8Timp pentru transport 2 3 6Timp de muncă 11 12 8TIMP LIBER 3 6 19

procenteDurata medie a vieţii 100 100 100Timp fiziologic de bază(somn, repaus etc.) 43.0 43.5 43.0Copilăria şi şcoala 14.0 14,0 11.0Timp pentru transport 5.0 6.5 9.0Timp de muncă 30.0 24.5 11.0TIMP LIBER 8.0 11.5 26.0

Sursa: Calculat după datele prezentate de Roger Sue în lucrarea „Vers une sociétédu temps libre?, Presses Universitaires de France, 1982, pag. 64-65.

Doar timpul fiziologic de bază (somn, repaus etc.) se menţine la acelaşi nivel,în decurs de două secole, evident numai ca pondere în bugetul total de timp (circa43%). Acest lucru este explicabil prin natura activităţilor umane specifice secvenţeirespective de timp.

O dinamică interesantă a cunoscut, în decurs de aproape două secole, timpuldestinat transportului şi deplasării. Viteza de deplasare a crescut, fără îndoială, şi s-aîmbunătăţit foarte mult infrastructura de transport. Însă, concomitent cu acesteevoluţii, a sporit mobilitatea spaţială a populaţiei şi a crescut, mai mult decâtproporţional, distanţa pe care are loc deplasarea.

Ca urmare, în ultimele două secole, înţelegând timpul liber în sens larg(incluzând şi durata inactivă ulterioară pensionării) această secvenţă a bugetului detimp a cunoscut cea mai puternică dinamică. Evoluţia menţionată apare şi maievidentă în expresie fizică: de la circa 3 ani în 1800 (timp liber total cumulat îndecursul vieţii), timpul liber creşte până la aproximativ 19 ani spre sfârşitul secoluluiXX.

În ceea ce priveşte analizele prospective ale evoluţiei timpului liber, la sfârşituldeceniului VI (1 958) H. Kahn şi A. Wiener au prognozat pentru anul 2000 că timpulde muncă în societatea americană se va reduce Ia 7 ore şi jumătate pe săptămână,iar durata săptămânii de lucru la 3 zile. Week-end-ul va fi de patru zile (vineri,sâmbătă, duminică şi luni), iar vacanţele (concediile) actuale ale celor din învăţământ(13 săptămâni pe an) ar putea fi avute în vedere pentru majoritatea lucrătorilor.

La începutul deceniului VIII (1971), E. Mandel prevede o săptămână de lucru

Page 9: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

9

de 20 - 24 ore repartizate câte 5-6 ore de muncă pe zi, în condiţiile în careproductivitatea muncii ar creşte cu 5% pe an, economia ar fi condusă (gestionată)eficient pornind de la nevoile reale ale societăţii, iar economia americană se vadebarasa de enormele cheltuieli militare.

J. Fourastié, la începutul deceniului VII (1962), în cadrul unor referinţe mailargi (societatea terţiară), consideră că, pentru un orizont de prognoză mai lung (anul2100), durata anuală a muncii va atinge nivelul de 1200 ore (faţă de 2000 - 2200 ore,astăzi), repartizate în 40 de săptămâni a câte 30 ore de muncă, iar durata vieţii activeva fi de 30 de ani.

Chiar dacă majoritatea analiştilor previzionează pe termen mediu şi lung ocreştere a timpului liber (sau, cel puţiri a timpului în afara muncii) şi în acest cazexistă şi păreri contrarii. Astfel, încă la sfârşitul deceniului VII şi începutul deceniuluiVIII, J.K. Galbraith scria: “în ultimul sfert de secol durata medie a săptămânii de lucruîn industrie a crescut uşor (40.6 ore în 1941 - 41 ore în 1965) ... Pe măsură ceveniturile lor cresc oamenii petrec mai mult timp la locul de muncă şi solicită maipuţin timp liber. Ideea unei noi ere a timpului liber considerabil mărit este în realitateun subiect banal de conversaţie”.

Întrebări recapitulative1. Prezentaţi principalele definiţii ale conceptului de „timp liber”?2. Cum apreciaţi cele două determinări ale timpului liber?3. Cum comentaţi structura bugetului de timp?4. Apreciaţi sintetic evoluţia timpului liber.

Test grilă pentru autoevaluare1. Definirea timpului liber ca stil de comportament are ca limite:

a. se referă mai degrabă la comportamente individuale;b. se confundă activităţile de timp liber cu plăcerea, jocul;c. nu permite identificarea unor activităţi specifice;d. creează confuzie asupra relaţiei fundamentale în „producerea” şi dinamica

timpului liber.A (a, b); B (a, b, c, d); C (b, c); D (c, d)

2. Într-o primă accepţiune ştiinţifică, timpul liber este intervalul care rămâne dupăce se scade din timpul fizic total:a. timpul legal de muncă;b. timpul fiziologic de bază;c. timpul dedicat activităţilor gospodăreşti;d. timpul de odihnă.A (a, b, c, d); B (a, b, c); C (a, b); D (d)

3. Într-o altă accepţiune, timpul liber identifică activităţile compatibile cu libertateade opţiune a individului (în afara obligaţiilor profesionale, familiale şi sociale) şianume:a. Destindere, recreere, relaxare;b. odihnă;c. divertisment;d. de informare, de completare a formaţiei şi dezvoltare a personalităţii.A (a, b, c, d); B (a, b, c); C (d); D (a,d)

4. Timpul liber are ca determinări:a. durata;b. evoluţia în timp;c. conţinutul;d. modul de abordare.

Page 10: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

10

A (a, b); B (a, b, c); C (a, c); D (a, b, c, d)5. Structural, bugetul de timp cuprinde:

a. timp fiziologic de bază;b. timp de muncă şi transport;c. alte secvenţe de timp impuse;d. timp liber.A (a, b); B (a, b, d); C (c, d); D (a, b, c, d)

Bibliografie selectivă1. Angelescu Coralia, Jula Dorin (1997), Timpul liber, condiţionări şi implicaţii

economice, Editura Economică, Bucureşti, pg.19-32.2. Cosmescu Ioan (1998), Turismul, Editura Economică, Bucureşti, pg.15-38

(cap. Timpul liber).

Page 11: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

11

Capitolul 2

TIMPUL LIBER ŞI TIMPUL DE MUNCĂ

Obiective:· înţelegerea structurii dinamice a bugetului de timp (de muncă şi liber);· surprinderea caracterului determinant al timpului de muncă;· autonomizarea factorilor economici, sociali, culturali, fiziologici, psihologici,

etc., care determină structura bugetului de timp;· convingerea, după care timpul liber este dependent, cantitativ şi calitativ, de

timpul de muncă şi de efectele acestuia.

Rezumat: Pe măsura progresului societăţii, raportul dintre timpul de muncă şitimpul liber se schimbă. Oricum, timpul de muncă este determinat de timpul demuncă şi rezultatele lui. Relaţia lor este condiţionată de un ansamblu de factori, pecare-i vom analiza în lucrare.

Cuvinte cheie: timp liber, timp de muncă, oferă de timp de muncă, restricţiade buget, curbă de indiferenţă.

Raportul dintre timpul de muncă şi timpul liber evoluează istoric, pe măsuraprogresului societăţii. La un anumit nivel de dezvoltare generală, timpul liber apare,se individualizează ca secvenţă distinctă a bugetului de timp, rămânând, totuşi într-omare măsură, determinat de timpul de muncă.

Această relaţie este condiţionată de o serie de factori economici, sociali,culturali, fiziologici, psihologici etc. Cantitativ, scăderea duratei timpului de muncăpoate avea ca efect (potenţial) un timp liber mai mare, având în vedere relaţia deincluziune timp liber - timp în afara procesului de producţie şi complementaritatea, cadimensiune, a acestuia din urmă cu timpul de muncă.

2.1. Oferta individuală de timp de muncăDeciziile individului referitoare la numărul de ore de muncă pe care le

efectuează în decursul unei perioade determinate (un an, o lună, o săptămână sau,chiar, în decursul unei zile) pot fi încadrate în problematica mai generală a opţiuniiconsumatorului şi, deci, pot fi analizate în acest context.

Pentru aceasta, se porneşte de la ipoteza că dimensiunea timpului liber şinivelul consumului de bunuri şi servicii sunt, pentru individ, două surse de satisfacţie,într-o anumită măsură complementare. Aceasta deoarece achiziţionarea de bunuri şiconsumul de servicii au ca principal suport veniturile obţinute ca urmare a efectuăriiunui anumit număr de ore de muncă, iar, pe de altă parte, timpul de muncă, privit casecvenţă a unui timp total limitat, restrânge, ca dimensiune, timpul liber.

În aceste condiţii, să notăm cu T timpul total într-o perioadă determinată (24ore / zi, 7 zile / săptămână sau orice altă exprimare compatibilă cu unităţile demăsură utilizate), M timpul de muncă şi R timpul disponibil în afara oricărui procesgenerator de venituri directe imediate (timp liber, timp fiziologic de bază etc.). Relaţia

Page 12: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

12

de balanţă privind structura timpului total, pornind de la aceste elemente, se scrieconform ecuaţiei (2.1).

T = M + R (2.1)Să presupunem că iniţial consumatorul dispune de un venit V, pozitiv sau nul,

indiferent dacă desfăşoară sau nu o activitate remunerată. Acest venit poate proveni,de exemplu, din dobânzi încasate pentru sumele depuse la bancă, dividende, ajutorfamilial etc.

Venitul total de care dispune agentul economic depinde, în aceste condiţii, desuma iniţial disponibilă (Y) şi volumul de muncă (M) desfăşurată şi retribuită la nivelula w unităţi monetare pe oră.

Aceste venituri sunt utilizate în scopul satisfacerii nevoilor de consum (şieconomisire, în vederea unui consum ulterior sau a unor investiţii viitoare).

Dacă se notează C volumul consumului, p preţul bunurilor de consum şi wnivelul salariului, rezultă următoarea restricţie privind bugetul consumatorului,restricţie prezentată în ecuaţia (2.2). Această relaţie simbolizează faptul că valoareaconsumului (pC) trebuie să fie egală cu suma dintre veniturile iniţiale disponibile (Y)şi veniturile din muncă (wM).

pC = Y+wM (2.2)Înlocuind în expresia (2.2) valoarea lui M (timpul de muncă) dedusă din relaţia

(2.1), se obţine relaţia (2.3).pC + wR = Y + wT (2.3)

În relaţia (3), expresia din dreapta reprezintă, pentru individ, “dotarea totală”,bugetul său global. Cu alte cuvinte, individul dispune de un venit iniţial (V)independent de volumul activităţii remunerate şi de timpul său (T). Evaluarea timpuluitotal disponibil pornind de la nivelul salariului (wT) se justifică având în vedere faptulcă renunţarea la o oră de muncă în favoarea unei ore de timp liber se face cupierderea unui venit potenţial egal cu salariul orar (w). În această interpretare, nivelulsalariului poate fi considerat drept costul de oportunitate al timpului liber.

Ecuaţia (2.3), “restricţia de buget” a consumatorului, arată faptul că valoareaconsumului, împreună cu “valoarea” timpului nelegat de muncă, trebuie să egalezevaloarea bugetului global (venitul iniţial + “valoarea” timpului total disponibil), unde,aşa cum s-a arătat, secvenţele de timp sunt evaluate la nivelul salariului orar(costului de oportunitate).

Funcţia C(R) dedusă din relaţia (2.3) este prezentată în relaţia (2.4) şi poate firedată grafic într-un sistem (le coordonate în care consumul este reprezentat pe axaverticală, iar timpul nelegat de muncă (R), pe axa orizontală (fig.2.1).

( ) ÷÷ø

öççè

æ++-=

pYT

pwR

pwRC (2.4)

Fig.2.1. Dreapta bugetului global

Page 13: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

13

Rezultă, astfel, dreapta bugetului global [AB], cu înclinaţia (panta) negativă(w/p). Fiecare punct de pe segmentul [AB] reprezintă un consum global identic, darcu o repartizare diferită între componente (bunuri şi servicii, pe de o parte, şi timpnelegat de muncă, pe de alta parte). Domeniul în care individul poate alege ocombinaţie oarecare (R,C) este restrâns la suprafaţa OTBA, unde O este origineaaxelor în sistemul de coordonate (RC). Orice punct G din interiorul acestei suprafeţeînseamnă un consum global mai mic decât cel simbolizat prin punctele de pe dreaptabugetului global [AB]. În acelaşi timp, orice punct H situat în exteriorul spaţiuluiOTBA este inaccesibil, deoarece combinaţiile respective depăşesc bugetul global alindividului.

Revenind la reprezentarea într-un sistem de coordonate (R,C) a tuturorcombinaţiilor posibile între timpul nelegat de muncă şi consumul individual de bunurişi servicii, să presupunem că fiecare dintre aceste mărimi sunt infinit divizibile. Deasemenea, presupunem că individul este capabil să clasifice, în mod coerent, într-oanumită ordine, după preferinţele sale, toate combinaţiile posibile din spaţiul limitatde condiţiile 0 < R < T şi C > 0. Preferinţele individului sunt coerente dacă oricare arfi două combinaţii (puncte) x şi y din spaţiul (R, C), acesta este capabil să optezepentru o singură situaţie dintre următoarele posibile:

· între variantele de consum global simbolizate prin punctele x şi y din spaţiul(R,C) individul preferă strict varianta x (notăm xÁ y);

· între variantele de consum global simbolizate prin punctele x şi y din spaţiul(R,C) preferă strict varianta y (notăm yÁ x);

· variantele de consum global simbolizate prin punctele x şi y din spaţiul (R,C)sunt indiferente pentru individ, producându-i aceeaşi satisfacţie (notămxÃy).

Totalitatea punctelor y, z, u, ... din spaţiul (R,C) cu proprietatea y à x, z à x,u à x, ... formează clasa de echivalenţă a elementului x, notată l(x). Curbele deindiferenţă sunt reprezentări grafice ale acestor clase de echivalenţă (fig.2.2).

Punctele x(P,G) şi y(N,H) semnifică faptul că pentru individ este indiferentdacă munceşte PT ore şi dispune în acest caz de un venit care îi permite săconsume bunuri şi servicii care au o valoare totală OG şi de un timp Op în afaramuncii (inclusiv timp liber), sau munceşte mai puţin NT (NT < PT), dispune de unvenit mai mic OH (OH <OG), dar timpul său în afara muncii ON este mai mare (ON >OP) deci, potenţial, timpul liber este mai mare.

Fig.2.2 Curbele de indiferenţă consum de bunuri şi servicii – timp liber

La fel, combinaţiile simbolizate prin punctele s şi q permit atingerea unui nivel

Page 14: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

14

de satisfacţie constant, evident, diferit faţă de cel analizat anterior. În acest caz,nivelul de satisfacţie este superior, deoarece în punctul q venitul este identic cu celînregistrat în punctul x, însă timpul disponibil în afara muncii OQ (deci potenţial timpulliber) este mai mare (OQ> OP), iar în punctul s timpul nelegat direct de muncă esteidentic variantei y dar venitul OS este superior (OS > OH).

Fie U(x) un număr real asociat fiecărei combinaţii posibile între timpul nelegatde muncă (R) şi consumul (C) de bunuri şi servicii, (U(x) este imaginea unui punct xdin spaţiul (R,C)), astfel încât, oricare ar fi două asemenea combinaţii x şi y suntîndeplinite condiţiile date de relaţiile (5).

( ) ( )( ) ( )yUxUyx

yUxUyx>ÞÃ=ÞÁ

(2.5)

Atunci, numim U(x) funcţia de utilitate a consumatorului (presupusă continuă şiderivabilă).

Pornind de la aceste elemente, se definesc:· utilitatea marginală a consumului de bunuri şi servicii (relaţia 6);

( )C

C,RUUmc ¶¶

= (2.6)

· utilitatea marginală a timpului disponibil în afara timpului de muncă (relaţia2.7);

( )R

C,RUUmr ¶¶

= (2.7)

Rata marginală de substituire a consumului de bunuri şi servicii (C) cu timpdisponibil pentru individ (R), reprezentând nivelul consumului de bunuri şi servicii lacare individul este dispus să renunţe în favoarea creşterii cu o unitate (mică învaloare relativă) a timpului disponibil în afara muncii, în condiţiile în care utilitateatotală rămâne nemodificată (RMSrc), se calculează conform relaţiei (2.8).

( )RRCRMSrc ¶

¶= (2.8)

(Rata marginală de substituire este, prin definiţie, egală cu opusul pantei curbei deindiferenţă reprezentativă pentru nivelul respectiv de utilitate).

Se poate demonstra că rata marginală de substituire timp disponibil în afaramuncii - consum de bunuri şi servicii este dată de relaţia (2.9).

c

rrc Um

UmRMS = (2.9)

Aceasta deoarece pe curba de indiferenţă dU = 0 (cu alte cuvinte, nivelulutilităţii totale rămâne nemodificat când deplasarea se face pe aceeaşi curbă deindiferenţă) şi din condiţia dU = O se deduce egalitatea (2.10) şi, mai departe, relaţia(2.11).

0dCC

)C,R(UdRR

)C,R(UdU =´¶

¶+´

¶¶

= (2.10)

dCUmdRUm cr ´-=× (2.11)Altfel spus, pentru ca utilitatea totală să rămână nemodificată, sporul de

utilitate (Umr × dR), generat de creşterea timpului disponibil în afara muncii (dR > O),trebuie să compenseze pierderea de utilitate (-Umc × dC) determinată de scădereaconsumului de bunuri şi servicii (ca efect al diminuării veniturilor provenite dinmuncă).

În aceste condiţii, relaţia (2.9) rezultă imediat din egalităţile (2.8) şi (2.11).Prin introducerea în analiză a funcţiei de utilitate, a curbelor de indiferenţă şi a

dreptei bugetului global, problema individului de a opta pentru o anumită combinaţieîntre timpul disponibil în afara muncii şi consumul de bunuri şi servicii se reduce la

Page 15: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

15

rezolvarea problemei de optimizare redată prin relaţiile (2.12).( )

wTYwRpCC,RUmax+=+

(2.12)

Metoda clasică de rezolvare a acestei probleme face apel la multiplicatorulLagrange. Pentru aceasta se construieşte funcţia (2.13), în care l - multiplicatorulLagrange.

L(R,C) = U(R,C) + l (Y + wT - pC - wR) (2.13)Pentru simplificarea scrierii, notăm Lr, Lc, Ll, Ur, Uc derivatele parţiale ale

funcţiilor L(R,C) şi U(R,C) în raport cu variabilele R, C, respectiv l şi Lrr, Lrc, ..., Urr,Ucc derivatele de ordinul doi corespunzătoare.

Calculul de maximizare implică, în primul rând, anularea derivatelor parţiale deordinul l, condiţii redate în ecuaţiile (2.14)-(2.16).

( ) ( ) 0wpRC,R

RC,RL

=-¶

¶=

¶¶ (2.14)

( ) 0pC

)C,R(UC

C,RL=l-

¶¶

¶ (2.15)

( ) 0wRpCwTYC,RL=--+=

l¶¶ (2.16)

Pentru ca punctul din spaţiul (R,C) care verifică relaţiile (2.14) -(2.16) să fie unpunct de maxim trebuie ca determinantul matricei hessiene bordate cu derivateleparţiale de ordinul întâi ale restricţiei bugetului global să fie pozitivă.

Aceasta deoarece din ecuaţia (2.16) se deduce imediat (2.17).( ) 0C,RL

2

2=

¶ (2.17)

În aceste condiţii, determinantul matricei din relaţia (2.18) este negativ.( ) ( )

( ) ( )( ) 0

RC,RL

C,RLRC,RL

RC,RL

RC,RL

D22

22

2

2

2

1 <÷÷ø

öççè

æ

l¶¶¶

-=

l¶l¶¶

¶l¶¶

l¶¶¶

= (2.18)

Aşadar, condiţia de maxim se reduce la verificarea ecuaţiei (2.19), din care,ţinând seama de ecuaţiile (12.4)-(2.16) rezultă (2.20), de unde, prin dezvoltareadeterminantului, se deduce (2.21).

( ) ( ) ( )

( ) ( ) ( )

( ) ( ) ( )

0

C,RLCC,RL

RC,RL

CC,RL

CC,RL

RCC,RL

RC,RL

CRC,RL

RC,RL

D

2

222

2

2

22

22

2

2

2 >

¶¶l¶

¶¶l¶

¶l¶¶

¶¶¶

¶l¶¶

¶¶¶

= (2.19)

( ) ( )

( ) ( ) 0

0pw

pC

C,RURCC,RU

wCRC,RU

RC,RU

D22

2

2

2

2 >

--

¶¶¶

-¶¶

= (2.20)

Page 16: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

16

( ) ( ) ( ) 0CRC,RUpw2

RC,RUp

CC,RUw

2

2

22

2

22 >

¶¶¶

¶-

¶- (2.21)

Din relaţiile (2.14) şi (2.15) se obţine, pentru punctul de maxim al utilităţiitotale, în condiţiile respectării restricţiei bugetare, egalitatea (2.22).

( )

( ) pw

CC,RU

RC,RU

=

¶¶

¶¶

(2.22)

Înlocuind relaţia obţinută prin (2.22), în (2.9) se obţine egalitatea

pwRMSrc = (2.23)

Relaţia (2.23) semnifică faptul că satisfacţia individului generată de o anumităcombinaţie între timpul disponibil în afara muncii şi consumul de bunuri şi serviciieste maximă atunci când rata marginală de substituire a consumului cu timpdisponibil suplimentar este egală cu “salariul real”. Cu alte cuvinte, “valoarea”timpului disponibil suplimentar trebuie să fie egală cu valoarea bunurilor şi serviciilorla al căror consum se renunţă, sau, echivalent cu afirmaţia de mai sus, salariul (orar)real este egal cu valoarea bunurilor de consum pe care individul le poate achiziţionaprin renunţarea la o oră din timpul său liber.

Dar, rata marginală de substituire a consumului de bunuri şi servicii prin timpdisponibil suplimentar este egală, prin definiţie, cu opusul pantei curbei deindiferenţă, reprezentativă pentru nivelul respectiv de utilitate (relaţia 2.8). Rezultă cătangenta la curba de indiferenţă în punctul de optim are valoarea (-w/p), adică egalăcu înclinaţia dreptei bugetului, dreapta care trece, de asemenea, prin punctul deoptim. Atunci, geometric, valoarea maximă a utilităţii (echilibrul la consumator) seobţine în punctul de tangenţă a dreptei bugetului cu una dintre curbele de indiferenţă(fig. 2.3).

Fig. 2.3. Echilibrul consumatorului

Poziţia punctului de optim (R0,C0) determină atât valoarea maximă a utilităţiitotale, cât şi combinaţia optimă între consumul de bunuri şi servicii şi timpul disponibilîn afara muncii (structura optimă a bugetului de consum global).

Modificarea venitului nelegat de muncă (Y) va avea ca efect deplasareadreptei bugetului global în paralel cu dreapta iniţială în sensul determinat de tipulmodificării (creştere sau scădere).

Aceasta deoarece dreapta determinată de ecuaţia (2.24) este paralelă cu

Page 17: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

17

dreapta determinată de ecuaţia (2.4), având acelaşi coeficient unghiular (-w/p).

( ) ÷÷ø

öççè

æ+×+×-=

pYT

pwR

pwRc 1

1 (2.24)

Dacă Y1 > Y evident C1(R) > C(R) şi dreapta bugetului global [AB] sedeplasează spre nord-est în sistemul de coordonate (R,C), spre poziţia [A1B1],intersectând o altă curbă de indiferenţă în punctul de coordonate (R1,C1).

Pornind de la ipoteza că timpul liber este un bun normal, creşterea veniturilornelegat de muncă ar trebui să ducă la creşterea “consumului” de timp liber şi, deci, lascăderea, în mod corespunzător, a ofertei de timp de muncă (fig. 2.4), adică, în modnormal, există relaţia [OR1]> [OR0] în acelaşi timp cu relaţia [OC1]> [OC0].

Modificarea salariului (w) are cel puţin două efecte asupra ofertei individualede timp de muncă (M).

Pe de o parte, creşterea salariului va avea drept consecinţă sporireaveniturilor obţinute din muncă, iar dacă admitem ipoteza că timpul liber este un bunnormal, aceasta va implica o creştere a timpului disponibil în afara muncii şi,corespunzător, o reducere a ofertei individuale de timp de muncă.

Pe de altă parte, considerând salariul, aşa cum s-a arătat, drept cost deoportunitate al timpului nelegat de muncă, o creştere a acestuia (salariului)înseamnă, de fapt, o creştere a “preţului” plătit pentru fiecare oră de timp disponibil.Dacă preţul unuia dintre bunuri (în acest caz, timpul în afara muncii) creşte şi seurmăreşte menţinerea unui nivel al utilităţii constant, se produce un efect desubstituire, adică o deplasare a consumului spre bunul care a devenit, relativ, maiieftin. În consecinţă, creşterea salariului va genera, ca efect de substituire, o tendinţăde reducere a timpului disponibil în afara muncii şi o creştere corespunzătoare aofertei individuale de timp de muncă.

Fig. 2.4. Modificarea structurii timpului total disponibil, ca urmare a creşterii venituluinelegat de muncă

Cele două efecte (efectul de venit şi efectul de substituire) sunt de senscontrar, şi acţiunea lor conjugată duce la determinarea sensului şi amplitudiniimodificării globale a dimensiunii secvenţei de timp disponibil în afara muncii, deciimplicit a timpului liber.

Grafic, modificarea salariului are ca efect direct o pivotare a dreptei bugetuluiglobal în jurul punctului B, punct de coordonate (T, Y/p), ca urmare a schimbăriicoeficientului unghiular (-w/p). Creşterea salariului va duce la deplasarea punctului Ade pe axa (OC) în sus spre punctul A1, astfel încât [OA1] > [OA]. În acest caz,dreapta [A1B] va intersecta o altă curbă de indiferenţă în punctul Q, diferit de punctuliniţial de optim P. Proiecţia lui Q pe axa (OT), respectiv R1, va determinastructurarea, în noile condiţii, a timpului total disponibil [OT] în timp de muncă [R1T] şi

Page 18: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

18

timp nelegat direct de muncă [OR1].

Modificarea structurii timpului total disponibil, ca urmare a creşterii salariuluiFig. 2.5a: Efectul de venit dominant

Modificarea structurii timpului total disponibil, ca urmare a creşterii salariuluiFig. 2.5b: Efectul de substituire dominant

Situarea acestei valori (R1) în dreapta sau în stânga punctului iniţial (R0)depinde, aşa cum s-a arătat, de manifestarea cu intensitate diferită a două efecte desens contrar efectul de venit şi efectul de substituire.

Efectul de venit duce la un salt pe o curbă de indiferenţă care simbolizează ungrad superior de satisfacţie a individului (evident dacă dw > O).

Efectul de substituire se măsoară pe aceeaşi curbă de indiferenţă (dU O).Pentru aceasta, se construieşte tangenta la curba iniţială de indiferenţă paralelă cudreapta bugetului [A1B], rezultând punctul S. Se proiectează acest punct pe axa (OT)în V. Segmentul (RoV] măsoară grafic efectul de substituire, iar [VR1] efectul devenit. Suma vectorială a acestor două segmente reprezintă efectul cumulat alcreşterii salariului asupra structurii timpului total disponibil (OTJ. Dacă efectul devenit este dominant (fig. 2.5a), adică [VR1] > [R0V], atunci [OR1~ ~ ~OR0], deci are loco creştere a timpului, nelegat direct de muncă si. în sedri~& ~ rduceracorespunzătoare a ofertei individuale de timp de muncă [R1T] ~ ~R0T]. Dacă efectulde substituire este dominant (fig. 2.5b), creşterea salariului va antrena o sporire aofertei individuale de timp de muncă.

Page 19: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

19

Analitic, reacţia individului ia creşterea salariului poate fi cuantificată pornindde ecuaţiile de tip SIutsky. Pentru aceasta, revenim Ia programul determinat prinrelaţiile (2.12), funcţia (2.13), şi condiţiile (de ordinul întâi şi de ordinul doi) pentrumaximizarea funcţiei L(R,C), adică relaţiile (2.14) - (2.16) şi (2.19) - (2.23).

Pornind de la punctul de optim determinat de aceste condiţii, sub efectulvan3Şei salariului (dw) şi/sau al preţului general al bunurilor şi serviciilor (dp),cantităţile consumate din bunurile alternative (consum propriu-zis, respectiv timpnelegat direct de muncă) se modifică.

Însă, noile mărimi obţinute continuă să îndeplinească relaţiile prezentate (25).Pentru ultima ecuaţie din (2.25) s-a ţinut seama de faptul că, prin ipoteză, timpul totaldisponibil este considerat fix, deci dT = 0.

( ) ( )

( ) ( )

ïïïï

î

ïïïï

í

ì

--+=--

l=l-¶

¶+

¶¶¶

l=l-¶¶

¶+

TdwdYCdpRdwpdCwdR

dppddCC

C,RUdRRCC,RU

dwwddCCRC,RUdR

RC,RU

2

22

2

2

2

(2.25)

Să notăm (D) matricea ataşată sistemului (2.25) şi (D) determinantulcorespunzător (2.26).

( ) ( )

( ) ( )

0pw

pC

C,RURCC,RU

wCRC,RU

RC,RU

D 2

22

2

2

2

--

¶¶¶

-¶¶

= (2.26)

În aceste condiţii sistemul (2.25) poate fi scris în notaţie matriceală. Scriereamatriceală este prezentată în egalitatea (2.27).

( )÷÷÷

ø

ö

ççç

è

æ

--+ll

=÷÷÷

ø

ö

ççç

è

æ

TdwdYCdpRdwdpdw

ddCdR

D (2.27)

Aplicând regula lui Cramer pentru rezolvarea sistemului (2.27), obţinem (2.28)şi (2.29).

( )

( )

D

0pTdwdYCdpRdw

pC

C,RUdp

wCRC,RUdw

dR

2

2

2

---+

¶l

-¶¶

¶l

= (2.28)

Page 20: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

20

( )

( )

D

0TdwdYCdpRdww

pdpC

C,RU

wdwCRC,RU

dC

2

2

2

--+-

-l¶

-l¶¶

= (2.29)

Dacă notăm M11 minorul asociat elementului de pe linia 1 şi coloana 1 dintr-omatrice de tipul celor analizate, M21 minorul asociat elementului de pe linia 2, coloana1 ş.a.m.d., relaţia de calcul a modificării duratei timpului nelegat direct de muncă sescrie ca în egalitatea (2.30).

( )D

MTdwdYCdpRdwdpMdwMdR 312111 --++l+l= (2.30)

Din (2.30) se calculează modificarea duratei secvenţei de timp (R) determinatăde modificarea salariului (dw), conform relaţiei (2.31).

( )D

MTRMwR

dwdR 3111 -+l

=¶¶

= (2.31)

Pentru analiza efectului de substituire (menţinerea constantă a utilităţii total,deci deplasarea pe aceeaşi curbă de indiferenţă) impunem condiţia dU = O, condiţiecare, conform relaţiei (2.10), este echivalentă cu (2.32).

0dCUmdRUm cr =×+× (2.32)Dar, din relaţiile (2.14) şi (2.15) rezultă, pentru punctul de optim (2.33).

pw

UmUm

c

r = (2.33)

Deci, relaţia (2.28) este echivalentă cu (2.34), pentru dU = 0. W dR + p dC = 0 (2.34)

Înlocuind relaţia (2.34) în a III-a ecuaţie a sistemului (2.25) se obţine egalitatea(2.35).

R dw + C dp – dY – T dw = 0 (2.35)

DM

wR 11

ctU

l=÷

øö

çè涶

=(2.36)

În aceste condiţii, conform relaţiilor (2.30) şi (2.35), dacă se păstreazăvaloarea utilităţii constantă, atunci este adevărată egalitatea (2.36).

Pentru analizarea efectului de venit asupra dinamicii timpului în afara munciicalculăm din relaţia (2.30) dR/dY. Rezultă ecuaţia (2.37).

DM

YR 31-=¶¶ (2.37)

Introducând în egalitatea (2.31) valorile obţinute în (2.36) şi (2.37) sedetermină formula de descompunere a efectului global al creşterii salariului asupratimpului nelegat direct de muncă (2.38).

( )ctp,ctwctU Y

RTRwR

wR

===÷øö

çè涶

--÷øö

çè涶

=¶¶ (2.38)

În ecuaţia (2.38) (ecuaţie de tip Slutsky), în partea dreaptă, primul termenmăsoară efectul de substituire. Acest efect este întotdeauna negativ. Al doileatermen măsoară efectul de venit. Acest efect este pozitiv deoarece R - T < 0 şi, caurmare, -(R - T) > 0, iar, timpul liber fiind un bun normal, creşterea venitului duce lacreşterea cererii pentru acest bun. Efectul de venit depinde, totodată, de durata

Page 21: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

21

muncii (T - R).În mod identic, se determină evoluţia consumului de bunuri şi servicii ca efect

cumulat (efect de venit şi efect de substituire) al modificării salariului (relaţia 2.39).

( )ctp,ctwctU Y

CTRwC

wC

===÷øö

çè涶

--÷øö

çè涶

=¶¶ (2.39)

În studiile dedicate acestei probleme, se apreciază că poate fi adoptată oipoteză conform căreia intensitatea cu care se manifestă cele două efecte contrariinu rămâne constantă pe măsura evoluţiei salariului.

Mai mult, raportul dintre aceste două efecte se modifică (fig. 2.6), astfel încât,efectul cumulat poate să treacă de la valori negative, atunci când efectul desubstituire este dominant (în graficul din fig. 2.6 această situaţie este reprezentatăprin curba PQ) la valori pozitive, atunci când efectul de venit este dominant (îngraficul din fig. 2.6 această situaţie este reprezentată prin curba QS) şi invers.

Fig. 2.6. Dinamica cererii de timp disponibil în afara muncii

Fig. 2.7a. Evoluţia timpului disponibil în afara muncii în corelaţie cu nivelul salariului

În acest sens, se consideră că, dacă salariul este extrem de scăzut, caracterulderizoriu al remuneraţiei şi, eventual, natura sarcinilor solicitate nu sunt capabile săincite individul la oferirea unei cantităţi suplimentare de timp de muncă. Dupădepăşirea unui nivel minim al salariului (w0) este dominant efectul de substituire,

Page 22: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

22

adică o creştere a acestuia (salariului) este de natură să atragă o ofertă suplimentarăde timp de muncă şi, în consecinţă, să determine o scădere a timpului disponibil înafara muncii (R), implicit a timpului liber.

În schimb, dacă nivelul salariului este ridicat (w1) predomină efectul de venit,individul fiind dispus să renunţe la un consum potenţial de bunuri şi servicii superior,în favoarea unui timp liber mai mare (fig. 2.7a).

Complementar curbei prezentate în fig. 2.7a se construieşte aşa-numita curbăîn Z a ofertei individuale de timp de muncă în funcţie de evoluţia salariului (fig. 2.7b)cu o interpretare similară: dacă nivelul salariului este scăzut (w < w0), tentaţia,incitaţia pentru găsirea unui loc de muncă este, la fel, redusă. Timpul de muncăscade, de asemenea, atunci când timpul liber devine un bun rar în raport cu altebunuri şi servicii al căror consum este posibil datorită nivelului ridicat al veniturilor (w> w1). Între w0 şi w1 oferta individuală de timp de muncă este crescătoare în raport cuevoluţia salariului.

De altfel, curba prezentată în fig. 7b este identică, pentru w < w1, cu PQS dinreprezentarea grafică redată în fig. 6.

Fig. 2.7b Curba ofertei individuale de timp de muncă

2.2. Oferta individuală de ore de muncă suplimentareO problemă interesantă din perspectiva analizei prezentate o constituie

comportamentul lucrătorului atunci când există posibilitatea efectuării unor ore demuncă suplimentare faţă de un program normal, în condiţiile în care acest timp demuncă suplimentar este superior retribuit.

Pornind de Ia un punct de echilibru P de coordonate (R0,C0) din spaţiul (R,C)oferirea unui salariu mai mare pentru orele suplimentare înseamnă o creştere apantei liniei bugetului începând din punctul respectiv (fig.2.8).

În această situaţie, intersectarea unei curbe de indiferenţă (R1,C1) nu poateavea loc decât în stânga punctului (R0,C0), deci se înregistrează o diminuare atimpului disponibil în afara muncii ([OR1] < [OR0]) şi o creştere corespunzătoare atimpului de muncă ([R,T] > (R0T]).

Dacă se oferă un salariu superior pentru întregul timp de muncă efectuat,atunci, aşa cum rezultă din analiza prezentată, efectul cumulat (efectul de venit plus

Page 23: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

23

efectul de substituire) este incert ca sens.

Fig. 2.8. Efectul acordării unui salariu superior pentru orele de muncă suplimentareAşa cum sugerează figura 2.8, reacţia ofertei de timp de muncă la un salariu

superior pentru orele suplimentare se supune, în esenţă, unui efect de substituire.Acest efect este, în mod cert, superior efectului de venit, spre deosebire de situaţia încare salariul creşte pentru întregul timp lucrat, când este posibil ca efectul de venit săfie dominant (aşa ca în exemplul sugerat în fig. 2.6, punctul de coordonate (R2,C2)).

Cu alte cuvinte, chiar dacă dimensiunea ofertei suplimentare de timp demuncă în cazul unei retribuiri superioare a orelor respective nu poate fi determinatăexact, din cauza dificultăţilor de estimare a parametrilor funcţiei de utilitate, totuşi,efectul global ai unei asemenea politici salariale este cert. Aceasta spre deosebire deadoptarea unei politici de creştere generală a nivelului salariului, situaţie în careincertitudinea în estimarea parametrilor funcţiei de utilitate determină imposibilitateamăsurării cu precizie a ir1tensităţii efectelor de venit şi de substituire, deci a sensuluide manifestare a efectului cumulat. Dacă există o bună, estimare a parametrilorfuncţiei de utilitate, atunci efectul de venit, efectul de substituire şi, evident, efectulglobal pot fi măsurate pornind de la ecuaţiile de tip Slutsky (2.38) şi (2.39).

2.3. Efectul reglementărilor instituţionale asupra ofertei individualede timp de muncăLa ora actuală şi, eventual, pe termen scurt şi mediu, este puţin probabil ca

fiecare individ să poată alege în mod liber numărul de ore de muncă pe care Ieefectuează într-un interval dat. Pentru salariaţi, în special numărul de ore pe caretrebuie să le efectueze pe zi, pe săptămână, pe lună, în medie pe an etc., pentru unanumit salariu, este reglementat, în general, prin dispoziţii legale şi este fixat Iaanumite valori, existând o marjă limitată de variaţie. Aceasta, evident, nu înseamnăcă nu există şi categorii de agenţi economici care au posibilitatea să îşi administrezeliber propriul lor timp.

Din această cauză, analiza prezentată nu poate fi aplicată direct, în modgeneralizat, ci diferenţiat în funcţie de situaţiile concrete.

Să presupunem că în intervalul [0,T] durata muncii este fixată (prinreglementări instituţionale) Ia valoarea h ore, adică, grafic, segmentul [H,T].Presupunem, de asemenea, că durata muncii pe care individul o consideră optimă, învirtutea unei analize de tipul celei prezentate mai sus, este m ore adică, grafic,segmentul [R,T].

Cele două situaţii care pot să apară (h> m şi h <m) sunt prezentate în figurile

Page 24: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

24

2.9a şi 2.9b.

Fig. 2.9a Fixarea duratei muncii la un nivel superior duratei optime

Fig. 2.9b Fixarea duratei muncii la un nivel inferior duratei optime

Dacă durata muncii este fixată la un prag superior numărului de ore pe careindividul doreşte să ie afecteze acestei activităţi, ţinând seama de funcţia sa deutilitate (gradul de satisfacţie) şi nivelul salariului (fig. 2.9a), va exista, cei puţin caintenţie, o tendinţă de prelungire a unor activităţi de timp liber în cadrul timpului demuncă.

Această tendinţă se va manifesta fie în mod absolut (absenteism), fie relativ(subutilizarea timpului de muncă).

Dacă durata muncii este fixată la un nivel inferior celei pe care individul oconsideră optimă (fig. 2.9b), tendinţa acestuia va fi de sporire, în diferite forme, atimpului de muncă (apelarea la ore suplimentare, activităţi paralele etc.), deci deprelungire a unor activităţi specifice timpului de muncă în timpul liber.

Din analizele prezentate rezultă că orice reglementare pe piaţa munciiconduce la atingerea unor stări sub-optimale. Pentru limitarea efectelor unor astfel desituaţii, în ultimul timp, pe plan internaţional, au fost introduse o serie de măsuri caresă permită salariaţilor o mai mare libertate de decizie în ceea ce priveşte gestionareapropriului timp (flexibilitatea orarului, posibilitatea de a lucra cu timp parţial, contractulde muncă intermitentă - care permite alternarea perioadelor de lucru cu perioade încare nu se lucrează etc.).

Tot în acest context, trebuie amintit faptul că intervenţia instituţională pentru

Page 25: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

25

limitarea timpului de muncă urmăreşte, în general, două scopuri: pe de o parte,protejarea salariaţilor împotriva unei durate excesive a muncii, pe care aceştia ar fidispuşi să o accepte, în condiţiile unui salariu redus şi, pe de altă parte, combatereaşomajului. Acest din urmă efect este aşteptat în ideea că limitând timpul de muncă pecare un salariat poate să-l desfăşoare, orice ofertă suplimentară din partea firmeipoate fi satisfăcută numai prin crearea de noi locuri de muncă.

2.4. Oferta globală de timp de muncăAvând în vedere comportamentul diferit ai diverselor categorii de potenţiali

ofertanţi de timp de muncă, analiza acestor comportamente trebuie realizată separat.Astfel, este necesar să se facă distincţie între oferta de muncă specializată şinespecializată, pe termen scurt şi pe termen lung.

Se consideră că, exceptând munca specializată, şi aceasta doar pe termenscurt, toate curbele ofertei globale urmează, ca tendinţă, un profil ascendent înfuncţie de nivelul salariului. Aceasta, chiar dacă oferta individuală de timp de muncă,aşa cum s-a arătat, nu poate fi determinată (ca sens) cu certitudine.

Explicaţia care se reţine, în general, pentru o asemenea evoluţie constă înfaptul că, în ceea ce priveşte munca specializată, strategiile de modificare a oferteiprezentate induc o anumită nedeterminare doar pe termen scurt, pe termen lung fiindpuţin probabil ca lucrătorii să nu dorească să-şi exercite profesiunea dobândită cueforturi intelectuale şi materiale depuse într-o perioadă îndelungată.

Referitor la muncă nespecializată, se consideră că, plecând de la situaţiaconcretă, aceea a unor rate relativ înalte ale şomajului, care afectează mai alesaceastă categorie, oferirea unor condiţii salariale mai avantajoase este de natură săasigure atragerea, acolo unde este posibil, a unor noi lucrători pe piaţa muncii, atâtpe termen scurt, cât şi pe termen lung.

2.5. Evoluţia timpului de muncăPotrivit unor calcule realizate de Jean Fourastié, durata anuală medie a muncii

pentru salariaţi (cu timp complet) s-a redus, în Franţa, la mai puţin de jumătate, înultimii 150 de ani.

Tabelul 2.1Durata anuală medie a muncii între anii 1830 - 1985

Anul Săptămâni pe an Zile pe săptămână Ore pe zi Ore pe an1830 52 6 13 38001900 52 5 10 30001921 52 6 8 23501946 50 5.1 8.8 21001975 48 5 8.4 18501985 47 5 7.8 1770

Sursa: „Gestion des ressources humaines”, Presses Universitaires deFrance, Paris, 1992, pag. 226.

Se înregistrează, totodată, disparităţi în ceea ce priveşte durata legală amuncii şi durata efectiv realizată la un moment dat, în diferite ţări. De asemenea,ultimul indicator (durata efectivă a muncii) poate diferi, în cadrul naţional, întrediverse)e ramuri economice.

Tabelul 2.2

Page 26: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

26

Durata săptămânii de lucru în unele ţări, în anul 1991- ore efectiv lucrate -

ŢARA Industria prelucr. Industria extract. Constr. Transp.,telecom.

AUSTRALIA 37.4 40.4 38.8 37.4BELGIA (1) 33.4 36.7 35.9 ..BOLIV)A (2) 46.5 48.139.9 44.5 ...CANADA 37.8 37.4 37.1CHILE 45.3 47.1 45.5 47.4ELVEŢIA 41.3 ... 43.3 42,3FINLANDA (1) 31.3 28.5 ... ...FRANŢA 38.7 ... ... ...GERMANIA (3) 39.2 39.2 39.9 ...HONG-KONG 45.2 ... 44.8 47.6ISRAEL 39.1 ... 41.3 40.3IRLANDA 41.0 45.8 46.6 ...JAPONIA 45.0 47.4 47.5 49.5LUXEMBURG (2) 40.3 43.8 40.9 ...NORVEGIA 36.8 42.4 38.9 38.8OLANDA (1) 39.9 40.0 40.3 43.3PERU 44.9 44.9 47.6 45.8REGATUI_UNIT 41 .6 ... 44.9 47.7ROMÂNIA (4) 35.9 ... 37.8 39.8SPANIA 38.6 33.4 37.1 38.6SUEDIA 38.4 ... 39.3 38.6S.U.A. 40.7 44.7 38.1 45.1

(1) 1990;(2) 1989;(3) Fosta R.F.Germania;(4) Pentru Români : Total industrie; Construcţii în antrepriză; Transporturiferoviare şi auto.Sursa: Economia mondială în cifre. Breviar de statistică internaţională,Comisia Naţională pentru Statistică, Bucureşti, august, 1993, p.24.

Întrebări recapitulative1. Caracterizaţi factorii care determină relaţia dintre timpul de muncă şi timpul

liber?2. Comentaţi dreapta bugetului global.3. Caracterizaţi curbele de indiferenţă, consum de bunuri şi servicii – timp liber.4. În ce constă echilibrul consumatorului?5. Ce scopuri urmăreşte intervenţia instituţională pentru limitarea timpului de

muncă

Teste grilă pentru autoevaluare1. Ecuaţia structurii timpului total (T), cuprinde:

A. timpul de muncă (M) şi timpul disponibil (R);B. timpul de muncă;C. timpul liber, privit absolut;D. timpul fiziologic de bază.

2. Modificarea salariului are cel puţin două efecte asupra ofertei individuale de

Page 27: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

27

timp de muncă:a. creşterea lui va avea drept consecinţă sporirea veniturilor obţinute din

muncă;b. creşterea înseamnă, de fapt, o creştere a „preţului” plătit pentru fiecare oră

de timp disponibil;c. modificarea lui, în ambele sensuri, nu afectează oferta individuală de timp

de muncă;d. schimbările celor două mărimi sunt invers proporţionaleA (a, c); B (a, b); C (b, c); D (c, d)

3. Pentru salariaţi, numărul de ore pe care trebuie să le efectueze, pentru unanumit salariu:a. este reglementată, în general, prin dispoziţii legale;b. este fixat la anumite valori, existând o anumită limită de variaţie;c. nu este reglementat, se negociază cu întreprinzătorii;d. este la dispoziţia angajatului.A (c, d); B (b, c, d); C (a, b); D (a, b, c, d)

4. Interveţia instituţională pentru limitarea timpului de muncă urmăreşte:a. protejarea salariaţilor împotriva unei durate excesive a muncăă;b. sporirea, neţinând seama de efectele economice, a timpului liber al

individului;c. combatera şomajului;d. stoparea imigraţiei lurvcătorilor din alte ţări.A (a, b); B (a, b, c); C (a, c); D (a, b, c, d)

5. Durata medie anuală a muncii are tendinţa:1. De reducere;2. De creştere;3. Rămâne constantă;4. Este ondulatorie.

Bibliografie selectivă1. Angelescu Coralia, Jula Dorin (1997), Timpul liber, Editura Economică,

Bucureşti, pag.33-65.2. Cosmescu Ioan (1998), Turismul, Editura Economică, Bucureşti, pg.39-50.

Page 28: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

28

Capitolul 3

SERVICIILE PENTRU POPULAŢIE ŞI TIMPUL LIBER

Obiective:· înţelegerea relaţiei de interdependenţă dintre activităţile prestatoare de

servicii şi timpul liber;· convingerea faptului că dezvoltarea serviciilor are ca efect potenţial

creşterea timpului liber;· edificarea relaţiei de dependenţă a unei veritabile pieţe de dezvoltarea

activităţilor desfăşurate în timpul liber;· în plus, vor fi create convingerile după care creşterea timpului lier are ca

efect potenţial dezvoltarea serviciilor.

Rezumat: Dezvotlarea serviciilor are ca efect redimensionarea secvenţei detimp care, potenţial, poate fi transformat la nivel individual în timp liber. Acest capitolîncearcă o analiză a influenţei nivelului de dezvoltare a serviciilor pentru populaţie(publice şi personale) asupra dimensiunii şi evoluţiei timpului liber.

Cuvinte cheie: servicii, servicii de transport pentru populaţie, servicii dealimentaţie publică şi servicii nealimentare, servicii de întreţinere

Polarizând sfera serviciilor în activităţi care influenţează dimensiunea timpuluiliber şi servicii care vin în întâmpinarea utilizării acestuia, conexiunea dintre timpulliber şi serviciile pentru populaţie reprezintă o reacţie de feed-back pozitiv.Această afirmaţie este interpretată în sensul că dezvoltarea serviciilor are ca efectredimensionarea secvenţei de timp care, potenţial, poate fi transformat Ia nivelindividual în timp liber, iar creşterea timpului liber (generată, evident şi de alţi factoridin afara sistemului propriu-zis al serviciilor) duce la creşterea solicitărilor (a cererii)pe piaţa serviciilor, deci potenţial, la dezvoltarea activităţilor specifice.

Aceasta deoarece, pe de o parte, nivelul de dezvoltare a serviciilor pentrupopulaţie (publice şi personale) determină în mare măsură durata timpului alocatdesfăşurării unei întregi game de activităţi (timpul de transport, timpul necesar pentruactivităţi gospodăreşti, pentru satisfacerea unor necesităţi fiziologice de bază etc.).Or, dimensiunea acestor secvenţe de timp influenţează mărimea timpului liberindividual, astfel încât dezvoltarea serviciilor are ca efect potenţial creşterea timpuluiliber.

Pe de altă parte, un asemenea efect poate fi analizat şi din perspectivainfluenţei dezvoltării serviciilor În generai (deci, inclusiv a serviciilor legate deproducţie, a serviciilor bancare, financiare, a serviciilor administraţiei publice etc.)asupra dinamicii timpului liber. Fără a insista, în acest punct, asupra unei asemeneaanalize, remarcăm doar faptul că dezvoltarea acestor servicii duce Ia creştereaproductivităţii muncii, proces al cărui efect potenţial asupra evoluţiei timpului liber afost deja prezentat în capitolele anterioare şi va fi analizat distinct într-un subcapitolulterior.

Totodată, activităţile desfăşurate în timpul liber, prin cerinţele specifice,

Page 29: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

29

generează o veritabilă piaţă, mai mult, o piaţă în plină expansiune. O mare parte dincererea generată de procesul de utilizare a timpului liber se îndreaptă spre servicii(culturale, sportive, turistice, transporturi etc.). şi, în consecinţă, creşterea timpuluiliber are ca efect potenţial dezvoltarea serviciilor.

În paragrafele următoare din acest capitol se încearcă o analiză a primeireacţii de condiţionare: influenţa nivelului de dezvoltare a serviciilor pentru populaţie(publice şi personale) asupra dimensiunii şi evoluţiei timpului liber.

3.1. Serviciile de transport pentru populaţieCheltuielile de timp pentru transport, în general, şi, în cadrul acestora, cele

pentru transportul de Ia domiciliu la locul de muncă şi invers constituie un capitolimportant al bugetului de timp al individului.

Serviciile de transport pentru populaţie cuprind o gamă de activităţi care,potrivit specificului, pot fi grupate astfel:

A. Transportul de persoane: transportul de călători pe calea ferată;transportul auto de călători; transportul naval şi maritim de călători (inclusivtransportul pe apele şi lacurile interioare); transportul aerian de călători;transportul urban de persoane (tramvai, troleibuz, autobuz, autotaximetre,metrou şi alte mijloace specifice transportului urban de persoane);transportul de persoane cu funiculare şi alte transporturi de persoane.

B. Transportul de mărfuri pentru populaţie (transportul pe calea ferată,transportul rutier, maritim şi aerian, transportul urban şi altele).

Mărimea cheltuielilor de timp pentru transport depinde mai puţin de individ şiîntr-o măsură mai mare de existenţa şi dezvoltarea acestui segment al infrastructuriica şi de modul în care sunt organizate activităţile respective.

Apelarea la una dintre formele de transport menţionate este în funcţie descopul şi momentul deplasării (zilnic, zilele libere din lună, concediul de odihnă etc.),particularităţile naturale ale drumului, distanţa, gradul de dezvoltare a căilor detransport, costul serviciului şi bugetul consumatorului etc.

Pentru individ, deplasarea zilnică la şi de la locul de muncă ocupă, aşa cum s-a amintit deja, o poziţie importantă în bugetul de timp.

Pentru analiza timpului destinat acestui tip de călătorie, durata deplasării sprelocul de muncă se poate descompune pe următoarele elemente componente:

( ) sir

1i

im

iaud tttttt ++++= å

=(3.1)

În relaţia de mai sus simbolurile utilizate au următoarele semnificaţii:td - durata deplasării de la domiciliu la locul de muncă;tu - durata deplasării de la domiciliu la staţia de urcare în mijlocul de transport;r - numărul mijloacelor de transport folosite pentru deplasarea de la domiciliu

Ia locul de muncă;ta’.- timpul de aşteptare în staţia mijlocului de transport i;tm’ - timpul de mers cu vehiculul din staţia i;t1 - durata deplasării din staţia de coborâre până ta locul de muncă;ts - timpul dintre ora de sosire şi cea de intrare în schimb.Duratele deplasărilor de la domiciliu la staţia de urcare în mijlocul de transport

(tu) şi de la staţia de coborâre până la locul de muncă (t1) depind de densitatea reţeleide transport şi amplasarea staţiilor de oprire.

Pentru transportul urban de persoane, locurile de amplasare a staţiilor sestabilesc, în general, în punctele care constituie surse de călători şi destinaţiiimportante ale călătoriilor, în preajma intersecţiilor arterelor principale, în punctele delegătură a mai multor trasee de transport în comun, în apropierea complexelor

Page 30: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

30

comerciale şi de servire şi a obiectivelor social-culturale.Interstaţia medie pentru transportul urban, ţinând seama de configuraţia

traseului şi fluxurile importante de călători, precum şi consumul de combustibil, estede 600-900 m.

Timpul tu depinde de distanţa la care se află staţia de urcare faţă de domiciliu(d1) şi de viteza de deplasare a pietonilor (v1):

1

1u v

dt = (3.2)

Amplasarea staţiilor de transport în apropierea ansamblurilor de locuinţe areca efect micşorarea distanţei medii (d1) pentru fluxul de călători din zonă.

Controlul individului asupra distanţei domiciliu - staţie de urcare în mijloacelede transport este redus, exceptând alegerea amplasării locuinţei şi făcând abstracţiede posibilitatea existenţei în puncte diferite a mai multor staţii de urcare,corespunzător variantelor acceptabile, ca timp şi cost, de deplasare spre locul demuncă.

Viteza de deplasare este o caracteristică individuală şi nu poate depăşianumite limite normate.

La fel, timpul (t1) depinde de distanţa dintre staţia de coborâre şi locul demuncă (d3) şi viteza de deplasare (v1):

1

3i v

dt = (3.3)

Numărul mijloacelor de transport folosite pentru deplasarea de la domiciliu lalocul de muncă influenţează durata şi costul transportului. Dacă r = 0, decideplasarea are loc fără utilizarea unui mijloc de transport, evident:

1d v

dt = (3.4)

unde td şi v1 au semnificaţiile prezentate, iar d este distanţa domiciliu - locul demuncă.

Timpul de aşteptare în staţie (ta) depinde de o serie de factori, mai mult saumai puţin controlabili: graficul de mişcare, respectiv intervalul între două trecericonsecutive; aglomerarea căilor de transport; factori de climă; anotimp; momentul dinzi şi gradul de solicitare a mijloacelor de transport etc. Astfel, timpul de aşteptare înstaţie poate fi considerat o variabilă aleatoare, cu o anumită valoare medie, decitrebuie studiat cu ajutorul metodelor şi tehnicilor specifice teoriei matematice aprobabilităţilor.

Să presupunem că se fac un număr suf1cient de mare de observaţii (n > 30)privind timpul de aşteptare în staţia de urcare a unui mijloc de transport în comun,obţinându-se valorile t1, t2,..., tn.

Fie t* media acestor valori:

å=

=n

1iitn

1*t (3.5)

Dacă:

( )å=

--

=n

1i

21 *tt

1n1D (3.6)

Ds = (3.7)se demonstrează că timpul mediu de aşteptare în staţia de urcare (ta) se găseşte cuo probabilitate x (coeficient de încredere) în intervalul:

Page 31: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

31

nsz*tt

nsz*t a +<<- (3.8)

unde z se determină din condiţia:

( )2

z a=F (3.9)

în care F(z) este funcţia lui Laplace referitoare la repartiţia normală.De exemplu, dacă media valorilor înregistrate în 40 de observări este de 6

minute, iar s, obţinut potrivit relaţiilor (3.6) şi (3.7), este 5.5 minute, din condiţia x =0.95 se obţinez = 1.96, deci pentru un coeficient de încredere de 95% timpul mediu de aşteptare înstaţia de urcare este:

4.30 min < ta < 7.70 min (3.10)Dacă se constată, prin aplicarea unui test de concordanţă (testul c2

Kolmogorov etc.), că variabila aleatoare ta urmează o repartiţie teoretică de unanumit tip, atunci probabilitatea ca timpul de aşteptare să nu depăşească o valoarefixată t este dată de relaţia:

P (ta < t) = F (t) (3.11)unde F(t) este funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare ta.

Aplicând un asemenea test asupra datelor observate privind timpul deaşteptare în staţie, să presupunem că acestea urmează o lege de repartiţie de tipPoisson, adică:

( ) ,...3,2,1,0t,0,!t

etft

=>ll

= l- (3.12)

având media:M (ta) = l (3.13)

În acest caz probabilitatea ca timpul de aşteptare să fie exact k minute este:

( ) ,...3,2,1,0k,0,!k

ekfPk

k =>ll

== l- (3.14)

iar funcţia de repartiţie:

( ) å-

==

1t

0kkptF (3.15)

Dacă media timpului de aşteptare este de 6 minute, atunci probabilitatea catimpul de aşteptare să fie de 6 minute este 16.06%, iar probabilitatea ca acest timpsă nu depăşească 6 minute este 44.56% (tabelul nr.3.1). Acceptând ipoteza uneirepartiţii de tip Poisson, cu media l = 6 minute, probabilitatea ca durata aşteptării înstaţie să fie mai mică de 10 minute este 91.60%.

Tabelul 3.1Funcţia de probabilitate a timpului de aşteptare

Timpul de aşteptare - variabilă aleatoare tip Poisson, l=6Timpul deaşteptare(minute)

Probabilitatea ca timpul deaşteptare să fie t minute Pt

(în%)

Probabilitatea ca timpul de aşteptaresă fie mai mic de t minute F(t)

(în%)0 0.25 0.001 1 .49 0,252 4.46 1.743 8.92 6.204 13.38 15.125 16.06 28.506 18.06 44.56

Page 32: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

32

Timpul de aşteptare - variabilă aleatoare tip Poisson, l=6Timpul deaşteptare(minute)

Probabilitatea ca timpul deaşteptare să fie t minute Pt

(în%)

Probabilitatea ca timpul de aşteptaresă fie mai mic de t minute F(t)

(în%)7 13.77 60.628 10.33 74.399 6.88 84.72

10 4.13 91.6011 2.25 95.7312 1.13 97.9813 0.52 99.1114 0.22 99.6315 0.09 99.85

Fig. 3.1. Probabilitatea ca: (graficul din stânga) timpul de aşteptaresă fie de t minute - p(t) şi probabilitatea ca (graficul din dreapta)

timpul de aşteptare să fie mai mic de t minute - F(t).Calcule similare pot fi făcute şi dacă se constată că timpul de aşteptare în

staţia unui mijloc de transport în comun este o variabilă aleatoare ce urmează un alttip de repartiţie (repartiţie normală, exponenţial-negativă etc.).

Alegerea formei funcţiei f(t) se face - aşa cum s-a arătat prin aplicarea unuitest de concordanţă a datelor obţinute empiric, prin înregistrări, cu valoriledeterminate pe baza repartiţiei teoretice.

Timpul de aşteptare în staţie depinde de frecvenţa de trecere a vehiculelorstabilită prin programele şi graficele de circulaţie. Existenţa unor factori perturbatori(evenimente de circulaţie, starea traseului, condiţii meteorologice etc.) poate produceîntârzieri faţă de programul iniţial şi, de aici, supraîncărcarea vehiculelor. Acesteîntârzieri se propagă şi se amplifică exponenţial, cu influenţe asupra timpului deaşteptare în staţie. Fie tp intervalul programat între trecerea a două vehiculeconsecutive şi Dt o diferenţă apărută între intervalul real şi cel programat (dacă Dt > 0este vorba despre o întârziere, iar Dt < 0 semnifică un avans faţă de grafic). Deasemenea, pentru staţia considerată notăm e fluxul constant de călători (călătorisosiţi în staţie în unitatea de timp) şi E numărul de călători la sosirea vehiculului înstaţie. Cu aceste notaţii:

E = e tp (3.16)Timpul mediu de oprire în staţie, conform programului pentru schimbul de

pasageri (tH), este direct proporţionai cu numărul persoanelor ce aşteaptă vehiculul:tH = h × E (3.17)

relaţie în care factorul de proporţionalitate h se consideră, de asemenea, constant.Dacă, faţă de grafic, mijlocul de transport soseşte cu o întârziere Dt, numărul

Page 33: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

33

de călători în staţie va fi:E1 = E + DE (3.18)

unde:E = e × Dt (3.19)

Timpul de oprire în staţie va creşte în acest caz cu:DtH = h × DE (3.20)

mărime ce se va adăuga întârzierii iniţiale.Pornind de la relaţia precedentă, prin înlocuiri succesive, se determină

ttttpH

H D×=D (3.21)

Întârzierea într-o staţie oarecare de pe traseu va fi compusă din întârziereaacumulată până în staţia anterioară la care se adaugă creşterea timpului de oprire înstaţia respectivă pentru urcarea călătorilor sosiţi suplimentar (DE) în timpul deîntârziere (Dt). Adică, notând (tH/tp) = a întârzierea în staţia respectivă va fi:

Dt1 = Dt + DtH = Dt(1 + a) (3.22)Dacă, pentru simplificare, se consideră fluxul de călători e, acelaşi pentru

toate staţiile care urmează pe traseu, întârzierea în cea de a doua staţie va fi:Dt2 = Dt(1 + a)2 (3.23)

iar în staţia n:Dtn = Dt (1 + a)2 (3.24)

Timpul individual mediu de aşteptare aproximat prin:

2t

t pa = (3.25)

creşte dacă pasagerul se găseşte în staţia n cu valoarea calculată prin relaţiaurmătoare:

( )2n,a a12tt +

D=D (3.26)

Aşadar, propagarea întârzierilor şi creşterea timpului de aşteptare depind defluxul călătorilor în staţie şi timpul de urcare în vehicul.

Limitarea timpului de aşteptare se poate realiza prin reducerea factorului h,care dimensionează timpul de oprire a vehiculului în staţie (aceasta depinde denumărul uşilor şi lăţimea lor, înălţimea scărilor, sistemul de taxare etc.), mărireavitezei de deplasare etc.

Timpul de transport efectiv (tm) depinde de distanţa parcursă (d2) şi vitezamedie comercială a mijlocului de transport (vm):

m

2m v

dt = (3.27)

Dacă deplasarea de la domiciliu la locul de muncă se face utilizând mai multemijloace de transport pe distanţele d2

2, d22,...,dr

2, cu vitezele v1m, v2

m,...,vrm, atunci:

m

'2'

m vdt = (3.28)

iar timpul de transport efectiv se obţine prin însumarea valorilor tim. În acest caztrebuie luate în calcul şi valorile corespunzătoare tia ale timpului de aşteptare în staţiamijlocului de transport i.

Viteza de deplasare depinde de tipul vehiculului, intensitatea traficului, stareadrumului, distanţa dintre staţii, anotimpul şi condiţiile meteorologice, momentul din zietc.

Creşterea vitezei de circulaţie, pentru mijloacele de transport urban, se poaterealiza prin amenajarea de benzi speciale pentru aceste tipuri de vehicule sau

Page 34: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

34

afectarea unor străzi în exclusivitate, adoptarea de sensuri unice, amenajarea detreceri denivelate în intersecţii cu trafic ridicat, introducerea sistemelor deinterconectare a semafoarelor etc.

Timpului afectat deplasării efective la şi de la locul de muncă i se adaugăintervalul de timp dintre ora de sosire în staţia de destinaţie şi ora de intrare înschimb (ts), precum şi intervalul dintre ieşirea din schimb şi plecarea spre casă.

Studii de specialitate au demonstrat că aceste intervale ocupă un locimportant în bugetul de timp, în special al navetiştitor.

Deplasarea de Ia locul de muncă la domiciliu urmează în sens invers secvenţaprezentată, cu eventualele opriri ia unităţile comerciale, ta instituţiile administraţieipublice etc.

Există şi alte posibilităţi de deplasare. Între acestea, un loc aparte îl ocupăfolosirea mijloacelor de transport proprii (autoturisme, motociclete, biciclete etc.).Opţiunea pentru utili-zarea autoturismului propriu în scopul deplasării la locul demuncă depinde de gradul de dotare a populaţiei cu astfel de mijloace, intensitateatraficului, posibilităţile de parcare, costul ce revine pe kilometrul parcurs (carburant,alte cheltuieli de întreţinere, uzură etc.). O variabilă importantă în acest proces estedimensiunea veniturilor populaţiei.

Abordarea secvenţelor de timp componente ale timpului destinat deplasării laşi de la locul de muncă, precum şi celeilalte aspecte prezentate permit analiza unorposibilităţi de reducere a acestei secţiuni din bugetul de timp.

În primul rând, trebuie luată în considerare reducerea distanţei dedeplasare prin amplasarea domiciliului în apropierea locului de muncă, sauinvers, alegerea locului de muncă în apropierea domiciliului.

În al doilea rând, prin dezvoltarea reţelei mijloacelor de transport încomun, în special în zonele în care există mari ansambluri de locuinţe, sereduce timpul de deplasare de la domiciliu la Staţia de urcare.

De asemenea, starea generală şi dezvoltarea infrastructurii de transportdetermină durata timpului alocat acestei activităţi.

Respectarea graficului de mişcare, întreţinerea şi asigurareafuncţionării normale a mijloacelor de transport, suplimentarea număruluiacestora în orele de vârf au ca efect scurtarea timpului de aşteptare în staţii.

Decalarea programului de începere a activităţii în unităţile economicepoate, de asemenea, să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de transport încomun şi de evitare a aglomeraţiei.Presiunea exercitată asupra sistemului de transport, între anumite ore, sau în

anumite zile, ca urmare a înregistrării unor valori maxime ale fluxurilor de călători,influenţează confortul şi durata deplasării.

Aglomerarea căilor de circulaţie şi suprasolicitarea mijloacelor de transportduc la reducerea vitezei comerciale şi la acumularea întârzierilor pe traseu.Decalarea programului de începere a activităţii unităţilor economice, de învăţământ,unităţilor comerciale sau instituţiilor poate contribui la aplatizarea vârfului de traficînregistrat între orele 6.00-8.00.

Timpul dintre două treceri consecutive prin staţie a mijloacelor de transportdepinde de numărul acestora, viteza de deplasare şi lungimea traseului. Acţiuneaasupra primilor doi parametri poate duce - aşa cum s-a arătat - la micşorarea timpuluide aşteptare în staţii şi a timpului de transport.

Reducerea secvenţei ts - timp de aşteptare între momentul sosirii şi cel alintrării în schimb - se poate realiza prin corelarea graficului de mişcare, îndeosebipentru cursele rutiere şi feroviare, cu orele de începere a programului de lucru înîntreprinderile cu pondere ridicată a personalului ce utilizează traseele respective.

Un consum mare de timp pentru deplasarea la şi de la locul de muncă

Page 35: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

35

înseamnă, pe lângă micşorarea timpului afectat altor activităţi, o creştere a oboseliifizice şi nervoase, cu influenţe inclusiv asupra rezultatelor obţinute în producţie, aproductivităţii şi calităţii muncii. Astfel, are loc o reducere a timpului liber atât prinscăderea timpului total disponibil pentru alte activităţi, cât şi prin creşterea timpuluinecesar odihnei pasive, pentru refacerea fizică şi psihică a organismului.

Asupra dimensiunii timpului liber influenţează cheltuielile de timp pentrutransportul la şi de la locul de muncă la care se adaugă şi timpul consumat pentrutransportul necesar efectuării cumpărăturilor de produse alimentare şi nealimentare,pentru accesul la instituţiile administraţie publice şi private, la instituţiile financiare,bancare, de asigurări ş.a. şi pentru utilizarea unităţilor de prestări servicii, timpul legatde îngrijirea copiilor (transportul la creşe, cămine, policlinică) etc.

3.2. Servicii pentru desfacerea produselor alimetnare şinealimentareMărimea timpului necesar pentru efectuarea cumpărăturilor este influenţată

de: oferta de bunuri; dezvoltarea şi amplasarea reţelei de unităţi de vânzare aproduselor alimentare şi nealimentare şi pieţelor agro-alimentare; adaptareaprogramului de funcţionare a acestor unităţi la posibilităţile de frecventare a lor decătre cumpărători; forma de vânzare adoptată (prin vânzător, autoservire, livrare ladomiciliu etc.); asigurarea unor stocuri în unităţile de desfacere şi depoziteleacestora, astfel încât cererea populaţiei de produse alimentare şi nealimentare săpoată fi operativ satisfăcută, în volumul şi structura solicitată.

Pe plan naţional, ca evoluţie după 1990, dinamica acestor parametri ainfluenţat durata de timp alocat efectuării cumpărăturilor, în sensulreducerii, însă această reducere a fost limitată de tendinţa persoanelor dea vizita mai multe magazine cu profil similar pentru căutarea unor preţurimai favorabile. Adică, de la căutarea produselor pe o piaţă cu o ofertăredusă s-a trecut la un proces de căutare a unor condiţii cât mai bune (deobicei, de preţ) pe o piaţă, relativ satisfăcută, a produselor respective.

Din unele cercetări de teren efectuate, după opinia subiecţilor chestionaţi şidupă cum reiese din fişele de înregistrare a bugetului de timp zilnic timpul cheltuitpentru aprovizionarea cu produse alimentare, are ponderea cea mai mare încomparaţie cu celelalte subgrupe de activităţi casnice şi gospodăreşti. De asemenea,persoanele care efectuează aceste activităţi reprezintă un procent însemnat în totalulpopulaţiei anchetate. În distribuţia pe sexe, ponderea bărbaţilor este mai mică faţă decea a femeilor. Aceasta determină o structură diferită a timpului în afara procesuluide producţie şi, în final, un timp liber mai redus la dispoziţia femeilor. Şi în cadrulacestor grupe se înregistrează diferenţieri determinate de ocupaţie, vârstă, statutmatrimonial, venituri etc.

Variaţia timpului afectat aprovizionării cu produse alimentare în funcţie deocupaţia persoanelor este în strânsă legătură cu gradul de pregătire şi nivelulveniturilor. Pentru categoriile studii superioare şi funcţionari această activitate are odurată medie mai redusă decât în cazul categoriilor muncitori. Acest lucru poate fievidenţiat prin faptul că prima categorie, având venituri mai ridicate, are o dotare maibună a gospodăriei cu obiecte de uz casnic, deci şi posibilităţi de aprovizionare maimari dintr-o dată. De asemenea, gradul mai înalt de cultură determină schimbări mairapide în modul de alimentaţie, în sensul folosirii pe scară mai largă a produselorsemifabricate, servirea mesei Ia restaurant, pensiune, apelarea la unităţile care oferăservicii la domiciliu etc.

Mărimea timpului alocat de individ sau de familie pentru efectuareacumpărăturilor este influenţată, aşa cum s-a arătat, de existenţa unor stocuri înunităţile de desfacere şi depozitele acestora, astfel încât cererea de produse

Page 36: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

36

alimentare şi nealimentare să poată fi operativ satisfăcută, în volumul şi structurasolicitate.

La nivelul societăţilor comerciale specializate în desfacerea produseloralimentare şi nealimentare pentru populaţie, o problemă care se ridică este aceea acantităţilor de reaprovizionare. Aceasta datorită influenţelor pe care dimensiuneastocurilor în unităţile comerciale le are în păstrarea imaginii de firmă şi îndimensionarea cheltuielilor, având în vedere caracterul cvasi-continuu al cereriipopulaţiei pentru mărfuri alimentare şi nealimentare într-o anumită structură şi înanumite cantităţi şi, de asemenea, pornind de ia modalităţile şi posibilităţile concretede aprovizionare a magazinelor şi depozitelor acestora.

Stocurile de mărfuri intervin în mecanismul de reglare a pieţei, având învedere fluctuaţiile aleatoare ale cererii. În comerţul n gros stocul se af1ă constituit îndepozitele acestor unităţi în timp ce în comerţul cu amănuntul stocul cuprinde atâtmărfurile aflate în spaţiile de depozitare cât şi pe cete expuse la vânzare.

Calculele de fundamentare a mărimii stocurilor de mărfuri implicădeterminarea intervalului şi volumului de aprovizionat. Formarea de stocuri pestenecesar blochează spaţii comerciale, fonduri materiale şi băneşti. Dimensiuneastocului şi intervalul între două aprovizionări succesive sunt influenţate în principal deurmătorii factori: volumul, ritmul şi structura cererii, natura mărfurilor, capacitatea dedepozitare, felul mijloacelor de transport, distanţa de la care se face aprovizionarea şicondiţiile de livrare, formele de decontare.

Depăşirea abordării empirice a gestiunii stocurilor, bazată numai pe intuiţie şiexperienţă , se poate realiza prin aplicarea unor metode matematice.

Un model simplu de stocare porneşte de la ipotezele unei perioade fixe dereaprovizionare cu cantităţi egale pentru satisfacerea unor cereri constante (modelulWilson-Within). În condiţiile existenţei unui cost fix cj (cheltuieli legate de operaţia dereaprovizionare) pentru o comandă de volum v şi a unui cost unitar de stocaj c5(determinat de cheltuielile pentru depozitare, întreţinere şi reparaţii, valoareaproduselor deteriorate în timpul stocării, imobilizarea capitalului etc.) se cere să sedetermine cantitatea v cu care se face aprovizionarea astfel încât costul total (delansare a comenzilor şi stocaj) să fie minim. Un astfel de modei este prezentat graficîn figura 3.2.

Fig. 3.2. Modelul de gestiune a stocurilor Wilson-WithinFie un interval T de timp, V cererea totală în acest interval şi t perioada după

care se face aprovizionarea.Numărul de comenzi de aprovizionare este:

tT

vVa == (3.29)

Page 37: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

37

iar costul de stocaj pentru o perioadă t este úûù

êëé ××

2tcv s , considerând că fiecare unitate

de produs a stat stocată jumătate din intervalul t. Costul de stocaj (Cs) pentruîntreaga perioadă T este:

2tcx

tT

2tcv

2tcVaC sss

s××

=×××

=××

×= (3.30)

La acest cost se adaugă cheltuielile legate de aprovizionare, deci a • cl, costultotal al lansării comenzilor şi de stocaj (C(v)) fiind:

( ) sl c2Tvc

vVvC ×

×+×= (3.31)

Costul total (C(v)) este minim pentru:

s1

0 cTcV2v

××

= (3.32)

În acest caz, costul total este:( ) s10 ccTV2vC ××××= (3.33)

iar intervalul dintre două aprovizionări:

sl

0 cVcT2t

×××

= (3.34)

Pentru exemplificarea modului de calcul, să presupunem că cererea anualăpentru articolul becuri de 100 W la raionul de articole electrice al unui magazin estede 15000 bucăţi. Costul de stocare este 0.01 unităţi monetare (u.m.) pe săptămână,iar lansarea unei comenzi de aprovizionare costă 95 u.m. În acest caz, iotul optim deaprovizionat va fi:

341.201.052

95150002v0 =×

××= bucăţi (3.35)

la un interval de:

1.801,0000.15

95522t0 =×××

= saptămâni » 57 zile (3.36)

Costul total minim va fi:( ) 12171.09552000.152vC 0 »××××= u.m. (3.37)

Fig. 3.3. Model de gestiune cu acceptarea rupturii de stoc

Un alt grup îl constituie modelele de gestiune în care se acceptă posibilitatea

Page 38: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

38

de ruptură a stocului (fenomenul de ruptură a stocului apare atunci când cererea nupoate fi satisfă-cută). În acest caz, pe lângă cheltuielile de stocaj şi de lansare acomenzii de aprovizionare, apar cheltuieli de penalizare. Modelul este reprezentatgrafic în figura 3.3.

Pe parcursul unei perioade de timp t se întâlnesc două situaţii:1. în intervalul t1 stocul este suficient pentru a acoperi cererea;2. în intervalul t2 = t – t1 cererea nu poate fi satisfăcută cu o cantitate v - s, pentru

care se plăteşte o penalizare ×21 (v-s) cp t2.

Relaţiile de calcul al volumului aprovizionării periodice care să evite rupturastocului (v0), a stocului optim (s0), a intervalului dintre două aprovizionări succesive(t0) şi a cheltuielilor minime (c0) sunt corectate faţă de cele obţinute din modelulWilson-Within cu un factor p calculat astfel:

sp

pcc

c+

=r (3.38)

undecp - penalizarea plătită pentru fiecare articol, în unitatea de timp. Astfel:

p

sp

s1

0 ccc

cTcV2v

×××

= (3.39)

sp

p00 cc

cvs

+×= (3.40)

p

sp

s1

0 ccc

cVcT2t

×××

= (3.41)

Dacă pentru gestiunea stocurilor necesare procesului de producţie, costul cppoate fi determinat în mărimi comparabile cu cheltuielile de stocare şi lansare acomenzii de aprovizionare, costul social sau cel al deteriorării imaginii de firmă încazul desfacerii produselor către populaţie este mai greu de evaluat exact, cantitativ,aşa cum cere un model de tipul celui prezentat.

Problema care se ridică în acest caz este determinarea nivelului minim alstocului astfel încât probabilitatea de apariţie a rupturii de stoc între douăaprovizionări succesive să nu depăşească un anumit prag.

Fie D variabila aleatoare care reprezintă cererea în decursul unei perioade.Stocul de siguranţă R va trebui astfel determinat încât probabilitatea:

P (D > v + R) £ p (3.42)

unde p este nivelul minim admis pentru probabilitatea de apariţie a rupturii de stoc,iar v votumul mediu al comenzii de aprovizionare. Cunoaşterea distribuţiei variabileialeatoare D permite calcului stocului de siguranţă, ca fiind cea mai mică valoare a luiR care verifică relaţia de mai sus.

În practică, în cazul vânzărilor în număr mic se consideră cererea ca urmând olege Poisson, iar dacă numărul vânzărilor este mare, cererea este distribuită normal.

Fie, de exemplu, A un articol pentru care cererea medie zilnică este de 310bucăţi, cu o abatere medie pătratică de 92 bucăţi. Cheltuielile de stocare sunt 0.01u.m., iar cheltuielile de organizare (lansare a comenzii) sunt de 745 u.m. Notând cu rcererea medie zilnică, se poate scrie:

TVr = (3.43)

Page 39: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

39

unde V este cererea totală pentru perioada T, deci dimensiunea optimă a lotului deaprovizionat este:

6800c

cr2vs

l0 »

××= (bucăţi) (3.44)

ceea ce reprezintă necesarul pentru t0 = 22 de zile.O ipoteză rezonabilă, având în vedere dimensiunea cererii, precum şi

intervalul de timp to, este repartiţia aproximativ normală a mărimii r. Pentru un stocde trei ori mai mare decât abaterea medie pătratică (a) probabilitatea apariţiei uneipenurii (ruptură de stoc) este de 0.14% deci practic neglijabilă:

( ) ( )0014.09987.01

3vDP13vDP=+=

s+<-=s+³(3.45)

Pentru alte praguri de probabilitate se calculează similar:P (D ³ v + 2s) = 0.0228 (3.46)

respectiv:P(D ³ v + s) = 0.1587. (3.47)

Valoarea stocului de siguranţă R care - în ipoteza unei distribuţii normale a cererii cuo abatere medie pătratică o - să nu permită ruptura de stoc, decât cu cel mult oprobabilitate p, poate fi calculată după formula:

R = z × s (3.48)unde s - abaterea medie pătratică a cererii.

Coeficientul z şi pragul de probabilitate a rupturii de stoc p, legaţi prin condiţia:P (D ³ v + z × s) (3.49)

3.3. Serviciile de întreţinere şi reparaţii ale obiectelor de uzpersonal, casnic şi inventar gospodărescObiectele de uz personal, casnic şi inventar gospodăresc sunt destinate

satisfacerii unor anumite cerinţe spirituale sau de confort ale individului. Dintreacestea, bunurile de folosinţă îndelungată intră pe scară largă în dotarea familiilor,începând de la un anumit nivel al veniturilor şi, în generai, al gradului de civilizaţie28.o parte dintre bunurile de folosinţă îndelungată sunt destinate să uşureze munca îngospodărie şi să contribuie la creşterea timpului liber (frigiderul, maşina de spălat,aspiratorul de praf, robotul de bucătărie etc.).

Utilizarea acestor bunuri, pe parcursul unei durate de timp, la parametriiproiectaţi, exploatarea lor sigură şi continuă, în condiţii bine determinate, suntcaracteristici ce determină gradul în care produsele respective corespundnecesităţilor de consum ale populaţiei.

Indiferent de scopul în care au fost achiziţionate, defecta-rea acestor obiectenecesită o anumită cantitate de timp pentru deplasarea la unităţile specializate învederea reparării lor. Mai mult, în cazul bunurilor din inventarul casnic, destinateeconomiei de timp la efectuarea activităţilor gospodăreşti, nefuncţionarea acestorainfluenţează pe două planuri durata timpului liber. Astfel, timpului necesar întreţineriişi reparării i se adaugă creşterea ponderii activităţilor casnice şi gospodăreşti înbugetul de timp, ca urmare a efectuării lor manuale.

Statistic, intensitatea de defectare l(t) definită drept probabilitatea ca unprodus care a funcţionat fără defecţiuni până la momentul t să se defecteze înintervalul (t, Dt), când Dt →0 este reprezentată grafic în figura 3.4.

Page 40: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

40

Fig. 3.4. Graficul intensităţii de defectare

Rata relativ înaltă de defectare din perioada iniţială (de rodaj) este explicatăprin apariţia unor defecte ascunse, ca urmare a unor greşeli de fabricaţie. Defectăriledatorate acestor cauze scad ca număr pe măsură ce creşte timpul de funcţionare (l).Acest interval coincide, în general, cu perioada de garanţie. În perioada principală defuncţionare (II) defectele au un caracter aleator cu o rată scăzută. Perioada finală (III)este caracterizată printr-o creştere rapidă a intensităţii de defectare, ca urmare auzurii elementelor componente. Această fază este premergătoare înlocuiriiprodusului.

Aproximarea numărului de solicitări a unui centru de reparaţii este necesară învederea determinării parametrilor de dezvoltare a unităţii.

Frecvenţa solicitărilor depinde de numărul total al aparate-lor de uz casnic acăror întreţinere şi reparare fac obiectul activităţii unităţii, precum şi de probabilitateade defectare a acestora, respectiv de numărul mediu de intervenţii pe întreaga duratăde funcţionare.

Numărul total al bunurilor de folosinţă îndelungată de un anumit tip, în zona deinfluenţă a unităţii, se poate determina potrivit relaţiei:

Nt = Lt × Dt (3.50)unde:

Nt - numărul total al bunurilor de folosinţă îndelungată de un anumit tip, în zonade influenţă a unităţii de întreţinere şi reparaţii, în anul t;

Lt - numărul populaţiei din zona respectivă, în anul t;Dt - gradul de dotare a populaţiei cu bunuri de folosinţă îndelungată de tipul

considerat, în anul t, exprimat prin numărul de bunuri ce revin în medie la1000 de locuitori.

Dimensiunea, în perspectivă, a populaţiei poate fi proiectată cu ajutorulmetodelor specifice prognozei demografice.

Gradul de înzestrare a populaţiei cu bunuri de folosinţă îndelungată poate fideterminat cu ajutorul unor modele econometrice sau prin analogii şi comparaţiiinternaţionale.

Pentru calculul econometric, în general, se utilizează modelul logistic:

( ) btae1AtD

+= (3.51)

relaţie în care:D(t) - gradul de dotare a populaţiei cu bunuri de folosinţă îndelungată de un

anumit tip, în anul t;A - nivelul de saturaţie a dotării;a, b - parametrii determinaţi statistic.

Dacă numărul total al bunurilor de folosinţă îndelungată, de un anumit tip,existente în zona de influenţă a unităţii este mic, atunci în terminologia folosită deteoria aşteptării acest număr N poate fi considerat drept populaţia finită din care se

Page 41: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

41

aleg solicitanţii unităţii de reparaţii şi întreţinere.În acest caz, notăm cu l numărul mediu de defecţiuni în unitatea de timp şi

considerăm că durata unei reparaţii este o variabilă aleatoare ce urmează o repartiţieexponenţială negativă de parametru m. Timpul mediu de aşteptare la unitatea deservire va fi:

úû

ùêë

ér

--m

=1

p1N1t

0s (3.52)

relaţie în care:m - numărul mediu de solicitanţi serviţi în unitatea de timp;N -numărul total al bunurilor de uz casnic de un anumit tip existente în zona de

influenţă a unităţii;p -factorul de întreţinere, calculat:

ml

=r (3.53)

unde:l - numărul mediu de solicitări în unitatea de timp; Probabilitatea (p0) ca la

unitatea de reparaţii să nu existe nici o solicitare. Se determină astfel:

( )

1N

1n

n0 p

!nN!N1p

-

= úúû

ù

êêë

é×

-+= å (3.54)

Dacă numărul N este suficient de mare (în cazul bunurilor de folosinţăîndelungată pentru care gradul de dotare a populaţiei este ridicat), modelul utilizatpentru determinarea timpului de servire poate fi construit în ipoteza sosirilor dintr-opopulaţie infinită. Parametrii unui astfel de model au fost prezentaţi în subcapitolulanterior.

Timpul de nefuncţionare mai cuprinde intervalul dintre momentul defectării şicel al predării la unitatea de servire în vederea reparării (incluzând timpul detransport), precum şi transportul de la unitatea de servire la domiciliu. Dacă serviciulse solicită a fi efectuat Ia domiciliu (în cazul bunurilor de folosinţă îndelungată devolum mare - frigidere, maşini automate de spălat etc.), timpul de nefuncţionarecuprinde intervalul dintre momentul defectării şi cel al anunţării centrului de reparaţii,durata aşteptării în vederea efectuării serviciului solicitat şi timpul necesar întreţineriişi reparării propriu-zise.

Aşa cum s-a arătat, probabilitatea de defectare depinde de vârsta obiectuluide uz casnic, precum şi de o serie de factori obiectivi sau subiectivi legaţi de modulde utilizare a acestuia.

Ca urmare, durata reală de utilizare diferă, în general, de durata normată deserviciu, fiind rezultanta acţiunii combinate a unor factori economici, sociali,psihologici greu de cuantificat. înlocuirea acestor bunuri are loc pe măsura uzurii lorfizice şi morale şi a creării la nivelul familiei a disponibilităţilor băneşti.

Scăderea timpului de reparare se poate realiza prin dezvoltarea reţelei deunităţi de reparaţii specializate, precum şi prin adoptarea de către producători a unorsoluţii constructive care să faciliteze accesul rapid la componentele cu intensitateacea mai ridicată de defectare.

Satisfacerea unor nevoi de consum, care determină cererea pentru anumitebunuri de folosinţă îndelungată, se poate realiza şi prin alte mijloace.

De exemplu, dotarea gospodăriei cu frigider reprezintă o reflectare a nevoii deconservare prin frig a produse[or alimentare care, la rândul ei, decurge dinnecesitatea mai generală ce vizează creşterea timpului liber al populaţiei.Satisfacerea parţială a acestei nevoi se poate realiza şi prin apelarea la serviciileunităţilor de alimentaţie publică. Nevoia legată de spălatul rufelor poate fi satisfăcută

Page 42: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

42

fie prin dotarea individuală a gospodăriilor cu maşini de spălat rufe, fie prin utilizareaserviciilor unităţilor specializate, ambele modalităţi fiind menite să uşureze munca îngospodărie, având totodată ca efect economia de timp.

3.4. Alte servicii pentru populaţie care infleunţează dimensiuneatimpului liberExistă o serie de servicii care vin în întâmpinarea unei multitudini de activităţi

pe care omul es1e nevoit să le desfăşoare cotidian sau periodic.Nu se poate vorbi despre timp liber în absenţa unui element fundamental: sănătatea.Dezvoltarea servicii[or de ocrotire a sănătăţii contribuie la menţinerea şi creştereacapacităţii de muncă, având deci, pe lângă rolul social, o influenţă directă asupraprogresului generat.

Reducerea timpului pentru apelarea la acest tip de unităţi depinde depromptitudinea şi calitatea răspunsului oferit de sistemul de servicii medicale. Timpulde aşteptare pentru o consultaţie medicală este condiţionat de dezvoltarea reţeleipublice şi private de asistenţă medicală.

Timpul mediu de aşteptare pentru o consultaţie medicală poate fi consideratdrept o variabilă aleatoare şi modelat cu ajutorul teoriei matematice a firelor deaşteptare. Dacă sosirile pacienţilor urmează o lege de repartiţie de tip Poisson cumedia l sosiri pe unitatea de timp, iar timpul necesar consultaţiei este o variabilăaleatoare repartizată exponenţial negativ de parametrul t (numărul de pacienţiconsultaţi în unitatea de timp), atunci timpul mediu de aşteptare în vedereaconsultaţiei plus timpul necesar pentru consultaţia medicală (ts) este:

a) dacă l < m şi există un singur cabinet de consultaţii:

l-m=

1ts (3.55)

b) dacă l ³ m şi există un singur cabinet de consultaţii, are loc o aglomerare însistem (pacienţii sosesc mai repede decât pot fi serviţi, potrivit capacităţii deconsultaţii a cabinetului medical);

c) dacă l ³ m şi există c cabinete de consultaţii astfel încât:

1c

* <m-

l=j (3.56)

atunci:

( ) m+

m×+j-×

×j

r=1

11

!cct 2

c0s (3.57)

unde

( )

11c

0n

cn0 *1!c!n

--

= úúû

ù

êêë

é

j-j

+j

=r å (3.58)

iarj = j* × c (3.59)

Pentru exemplificare, să considerăm că la o unitate de asistenţă medicalăsosesc În medie 9 pacienţi pe oră, iar durata unei consultaţii este de 6 minute(sosirile sunt repartizate Poisson cu l = 9, iar servirea se face urmând o lege derepartiţie exponenţială negativă de parametru m= 10 pacienţi pe oră)

Dacă există un singur cabinet medical, timpul total necesar pentru un pacientîn vederea consultaţiei este, în medie:

ts = 1/ (10-9) = 1 (ore)Dacă la dispoziţia solicitanţilor sunt două cabinete medicale, timpul total (de

Page 43: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

43

aşteptare plus consultaţia) este:

=»m

+m×

÷÷ø

öççè

æml

-

÷÷ø

öççè

æml

= 125.011

21

2t 2

2

t 7 min 30 sec (3.60)

Organizarea la unitatea de asistenţă medicală a unui al doilea cabinet deconsultaţii ar reduce, în acest caz, timpul de aşteptare al pacienţilor de aproximativ 8ori.

Serviciile pentru îngrijirea copiilor (creşe, grădiniţe) preiau o parte din sarcinilefamiliei, creând posibilitatea creşterii timpului liber. Amplasarea acestor unităţi înapropierea locuinţei sau a locului de muncă are ca efect reducerea timpului necesarpentru însoţirea copiilor.

De asemenea, operativitatea asigurării serviciilor unităţi[or administrative, aaltor unităţi care lucrează cu publicul (administraţia locativă, notariat, servicii deevidenţă a populaţiei, C.E.C., bănci etc.)., are ca efect, pe lângă scopul principalpentru care acestea îşi desfăşoară activitatea, economia de timp a solicitantului.

Evident, o abordare exhaustivă a mecanismului de generare şi a factorilorcare influenţează dimensiunea timpului liber este dificil de realizat. Nu poate ti însăneglijat, în acest proces, rolul activităţilor din sfera serviciilor pentru populaţie.Determinând mărimea diferitelor secvenţe de timp care limitează timpul liber, acesteactivităţi condiţionează, într-o măsură mai mică sau mai mare - potrivit specificuluifiecăreia şi destinaţiei principale - alocarea timpului în afara procesului de producţie.

Întrebări recapitulative1. Cum caracterizaţi serviciile de transport pentru populaţie?2. Caracterizaţi timpul de deplasare zilnică la şi de la locul de muncă?3. Ce poate infleunţa mărimea timpului alocat de individ sau familie pentru

efectuarea cumpărăturilor?4. Comentaţi graficul intensităţii de defectare?5. Caracterizaţi rolul serviciilor pentur populaţie?

Teste grilă pentru autoevaluare1. Serviciile de transport pentru populaţie cuprind:

a. transportul de persoane;b. transportul de mărfuri;c. transportul de materii prime pentru agenţi producători;d. transportul de mijlaoce de muncă pentru întreprinzători.A (a, b); B (a, b, c); C (a, b, c, d); D (a)

2. Transportul de mărfuri pentru populaţie poate fi:a. pe cale ferată;b. rutier;c. maritim şi aerian;d. urban, etc.A (a, b); B (a, b, c, d); C (a, b, c); D (b)

3. Deplasarea zilnică la şi de la locul de muncă ocupă:A. poziţie nesemnificativă;B. o poziţie importantă în bugetul de timp;C. o poziţie lipsită de importanţă;D. cea mai bună parte a bugetului de timp.

4. Pentru transportul urban de persoane, locurile de amplasare a staţiilor se

Page 44: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

44

stabilesc, în general:a. în punctele care cosntituie surse de călători;b. în preajma itersecţiilor arterelor principale;c. în punctele de legătură a mai multor trasee de transport în comun;d. în apropierea complexelor şi a obiectivelor social-cuturale.A (a, b); B (a, b,c); D (a, b, c, d); D(c, d)

5. Reducerea timpului destinat deplasării, la şi de la locul de muncă, ca secţiunea bugetului de timp, presupune:a. reducerea distanţei de deplasare prin amplasarea domiciliului în aprpierea

locului de muncă sau invers;b. dezvotlarea reţelei mijloacelor de transport în comun;c. diminuarea timpului de muncă;d. creşterea concediilor legale de odihnă.A (a, b); B (c, d); C (a, b, c); D (a, b, c, d)

Bibliografie selectivă1. Angelescu Coralia, Jula Dorin (1997), Timpul liber, Editura Economică,

Bucureşti, pg.67-96, 115-125.2. Cosmescu Ioan (1998), Economia serviciilor, Editura Universităţii „Lucian

Blaga”, Sibiu, pg.179-214.3. Angelescu Coralia, Jula Dorin, Cetină Iuliana (1989), Serviciile pentru

populaţie şi timpul liber, Editura politică, Bucureşti.

Page 45: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

45

Capitolul 4

TIMPUL LIBER – CONSECINŢE MACROECONOMICE

Obiective:· accesibilitatea înţelegerii structurii indicatorilor economici în raport cu

dimensiunea timpului liber;· înţelegerea fluctuaţilor activităţii economice;· sublinierea raportului dintre timpul liber şi sezonalitatea activităţii

economice;· determinarea raportului dintre timpul liber şi fluctuaţiile economcie pe

termen lung;· cuantificarea raportului timp liber – şomaj.

Rezumat: Capitolul este consacrat prezentării unor consecinţe ale dimeniuniievoluţiei, sezonalităţii şi modului de utilizare a timpului liber asupra nivelului şidinamicii indicatorilor macroeconomici.

Cuvinte cheie: produsul intern brut, consumul final, ciclu economic,sezonalitate economică, fluctuaţie ecoomică, şomaj.

Condiţionările reciproce dintre dezvoltarea generată a economiei şi procesulde formare şi utilizare a timpului liber pot fi analizate sub multiple aspecte. Nelimităm, în contextul acestui capitol, la prezentarea unor consecinţe ale dimensiunii,evoluţiei, sezonalităţii şi modului de utilizare a timpului liber asupra nivelului şidinamicii indicatorilor macroeconomici.

4.1. Produsul intern brut şi consumul finalPentru analiza influenţei dimensiunii timpului liber asupra volumului şi evoluţiei

consumului final şi a produsului intern brut considerăm că se impun câteva delimităriconceptuale.

Capacitatea de absorbţie a pieţei interne este determinată de consumul final(C) şi formarea brută de capital (F.B.C.). Consumul final total este compus dinconsumul populaţiei (Cp) şi consumul administraţiei publice şi private (G). Formareabrută de capital cuprinde investiţiile brute (l) şi variaţia stocurilor (DSt).

Resursele globale (interne şi atrase) ale economiei naţionale sunt constituitedin produsul intern brut (V) şi importul net (ln = M - X, unde M - importul, X -exportul). De modul în care resursele, în procesul de utilizare, sunt structurate în cetedouă componente (C şi F.B.C.) depinde de nivelul atins şi dinamica dezvoltării dinfiecare ţară. Calculat doar ca pondere în produsul intern brut, consumul finalreprezintă circa 78%, în medie, pentru ţările O.E.C.D. (1991). Pentru România, înanul 1992, ponderea consumului final în produsul intern brut a atins 76.6%, faţă de omedie situată la circa 62% în anii 1802

În analiza neoclasică, cererea globală pentru un bun oarecare este abordatăîn funcţie de preţul acestuia, stabilit prin mecanismele specifice pieţei.

La nivel macroeconomic, Keynes propune construirea unei funcţii care leagă

Page 46: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

46

consumul global de venit. “Legea psihologică fundamentală pe care putem să o adoptăm cu toatăîncrederea, a priori ca urmare a cunoştinţelor noastre privind naturaumană şi a posteriori ca urmare a concluziilor deduse din experienţă,este aceea că, în medie şi de cele mai multe ori, oamenii sunt tentaţi să-şicrească propriul consum pe măsură ce le creşte venitul, dar nu cu ocantitate identică sporului de venit”.

Pornind de la o astfel de abordare, în teoria economică se calculează o seriede indicatori pentru analiza comportamentului de consum în cadrul economiei.

Relaţia dintre consum şi venit se exprimă prin intermediul înclinaţiei medii spreconsum şi înclinaţiei marginale spre consum.

Înclinaţia medie spre consum reprezintă raportul dintre consumul total (C),într-o perioadă determinată şi venit (V). Se calculează astfel:

CYc = (4.1)

Înclinaţia marginală spre consum (c) măsoară variaţia consumului total (DC)determinată de modificarea venitului (DV). Se calculează conform relaţiei:

YCc

DD

= (4.2)

Corespunzător acestei teorii, se construieşte un model de echilibru global,model care, în forma cea mai simplă, se bazează pe egalitatea generată dintreresurse (producţie şi import) şi utilizări finale (consumul populaţiei, consumuladministraţiei publice şi private, formarea brută de capital, exportul). Considerândinvestiţiile situate la nivelul formării brute de capital (deci făcând abstracţie de variaţiastocurilor), modelul de echilibru se scrie:

Y + M = C + l + G + X (4.3)relaţie în care:

Y - producţia naţională (P.I.B.)M - importulC - consumul populaţieiI- investiţiileG - cheltuielile bugetareX - exportulSe presupune că investiţiile sunt fixate exogen l = I0, iar consumul este o

funcţie liniară de venitul disponibil (Yd). La rândul său, venitul disponibil se calculeazăca diferenţă între venitul total (Y) şi volumul impozitelor (T):

C = c0 + cVd = c0 + c(Y - T) (4.4)De asemenea, se presupune că importul (M) este o funcţie (la fel, liniară) de

producţia totală (Y):M = M0+mY (4.5)

În relaţiile de mai sus c şi m sunt mărimi pozitive, subunitare, cu semnificaţia:c - înclinaţia marginală spre consumm - înclinaţia marginală spre import.Din ultimele trei relaţii rezultă:

Y + M0 + mY = C0 + c (Y -T) + G + I0 + X (4.6)de unde

mc1MXIGcTCY 000

+--+++-

= (4.7)

Pornind de la această ecuaţie se analizează influenţa modificării diferitelorelemente ale cererii globale (investiţiile, exportul, cheltuielile publice, volumulimpozitelor ş.a.) asupra dinamicii producţiei:

Page 47: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

47

- multiplicatorul investiţiilor

mc11

dIdY

0 +-= (4.8)

- multiplicatorul exportului

mc11

dXdY

+-= (4.9)

- multiplicatorul bugetar (ai cheltuielilor publice)

mc11

dGdY

+-= (4.10)

- multiplicatorul fiscal

mc1c

dTdY

+--

= (4.11)

4.1.1. Consumul finalPentru analiza influenţei dimensiunii şi dinamicii timpului liber asupra

votumului şi evoluţiei consumului final dezvoltăm modelul de mai sus, prin separareaîn cadrul consumului (C) a două componente:

C = Ci + Ca (4.12)unde simbolurile utilizate au semnificaţia:

C - consumul finalCi- consumul de bunuri şi servicii legat de utilizarea timpului liberCa - consumul de alte bunuri şi serviciiFiind parte componentă a consumului final total, consumul de bunuri şi servicii

legat de utilizarea timpului liber depinde de nivelul venitului (Y). De asemenea, prinmodul în care este definit, putem accepta ideea că acest tip de consum este funcţiede dimensiunea timpului liber(L):

Ci = Ci (Y, L) (4.13)Ne propunem, în continuare, să analizăm unele dintre proprietăţile generate şi,

totodată sensul (atunci când este posibil şi intensitatea) variaţiilor acestei funcţiideterminate de modificările variabilelor (Y,L).

Considerăm, în acest context, ca plauzibilă ipoteza că funcţia astfel construităeste crescătoare în raport cu ambele variabile, cel puţin între anumite limite devariaţie a elementelor Y (venitul) şi L (timpul liber):

( )

( ) 0LYLC

0YYLC

i

i

³¶

³¶

(4.14)

Pentru determinarea limitelor între care variaţia funcţiei este cea prezentatăsunt necesare câteva precizări.

În ceea ce priveşte variaţia consumului Ci(Y,L) indusă de modificareadimensiunii timpului liber trebuie reţinute, cel puţin, câteva elemente. Timpul fizic, peo perioadă dată, este limitat. Ca urmare, orice extindere a timpului liber are loc îndetrimentul altor secvenţe de timp, printre care, este firesc să considerăm că un locaparte îl deţine timpul de muncă. Aceasta deoarece, chiar dacă nu este imposibil,este, totuşi, mai dificil de extins activităţi specifice timpului liber în orele destinate, deexemplu, activităţilor fiziologice de bază (somn, igienă personală, masă ş.a.). Caurmare, extinderea timpului liber, având ca efect diminuarea timpului de muncă (nuneapărat în orice condiţii şi în aceeaşi proporţie), duce implicit la scăderea atât aofertei globale de bunuri şi servicii, cât şi a veniturilor totale disponibile ale populaţiei.Aceste scăderi pot fi absolute sau relative, în funcţie de sensul şi intensitatea variaţiei

Page 48: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

48

productivităţii muncii.În consecinţă, creşterea, peste un anumit prag, a dimensiunii timpului liber,

poate avea ca rezultat, în condiţii tehnologice date (randament cvasi-stabil, petermen scurt, al utilizării muncii şi capitalului), nu numai o oprire a creşterii cererii debunuri şi servicii destinate consumului în timpul liber, dar chiar o diminuare aacesteia.

Pe de altă parte, se poate admite ipoteza că, pe măsura dezvoltării economice(apreciată, de obicei, prin creşterea produsului intern brut pe locuitor, cu toateimperfecţiunile pe care ie induce o asemenea evaluare), are loc o deplasare acheltuielilor populaţiei spre structuri care să favorizeze consumul de bunuri şi serviciidin categoria celor destinate utilizării timpului liber. Această ipoteză poate fi susţinută,cei puţin teoretic, pornind de la argumente de natura celor sugerate de ierarhizareanevoilor umane realizată de Maslow.

Mai mult, considerăm că o evoluţie care să presupună, concomitent, atâtcreşterea economică (implicit a veniturilor) cât şi sporirea timpului liber, poate aveaca efect cumulat o creştere a consumului de bunuri şi servicii de natura celordestinate utilizării timpului liber şi o deplasare a pragului de saturaţie discutat în cazulanalizei separate a influenţei variaţiei timpului liber.

În scopul determinării condiţiilor suplimentare pe care trebuie să leîndeplinească diferiţi parametri astfel încât monotonia funcţiei C1(V,L) să fie ceaprezentată, adoptăm, pentru simplificare, ipoteza că elasticitatea variaţiei consumuluide bunuri şi servicii legat de utiliza-rea timpului liber este constantă, atât în raport cuevoluţia venitului, cât şi în raport cu modificarea dimensiunii timpului liber.

( )( )

( )( ) b=´=

a=´=

L,YCL

dLL,YdCe

L,YCY

dYL,YdCe

i

iLC

i

iYC

i

i

(4.15)

(a = constantă, b = constantă).În teoria matematică se cunoaşte faptul că, din condiţiile prezentate, rezultă

următoarea formă a funcţiei C1(Y,L):C1 (Y, L) = A YaLb (4.16)

Pentru a determina sensul şi intensitatea evoluţiei consumului de bunuri şiservicii legate de utilizarea timpului liber, ca urmare a modificării dimensiunii acesteisecvenţe de timp, facem precizarea că, de fapt, volumul producţiei (Y) este funcţie detimpul de muncă (TM) şi productivitatea muncii (W). Mai mult, având în vederelimitarea timpului total disponibil (D), într-o perioadă determinată, timpul de muncă sepoate considera ca o funcţie de timpul liber. Pentru aceasta, în analiză se pleacă dela premisa că timpul total disponibil (D) este calculat prin scăderea din timpul fizic acelorlalte elemente de timp, altele decât timpul de muncă şi timpul liber, elementeconsiderate invariabile (de exemplu, timpul fiziologic de bază).

În aceste condiţii, timpul de muncă se calculează ca diferenţă astfel: TM = D -L, iar consumul de bunuri şi servicii legat de utilizarea timpului liber devine funcţie deW şi L (timpul total disponibil D este considerat, prin ipoteză, constant):

Ci (W, L) = A [ W (D - L) ]a Lb (4.17)În relaţia de mai sus, semnificaţia simbolurilor utilizate este următoarea:

Ci - consumul de bunuri şi servicii legat de utilizarea timpului liberA - constantă de proporţionalitateW - productivitatea munciiD - timpul total disponibilL - timpul libera, b- parametrii constanţi (în funcţiile de tip putere, aşa cum este şi funcţia

Page 49: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

49

calculată prin relaţiile de mai sus, parametrii ci. şi r3 calculaţi conformmetodologiei prezentate sunt, de fapt, aşa cum s-a arătat, elasticităţilevariabilei explicate în raport cu factorii de influenţă).Sensul şi intensitatea influenţei dimensiunii timpului liber asupra consumului

de bunuri şi servicii specifice se determină cu ajutorul derivatei parţiale de ordinulîntâi:

( ) ( ) ( )[ ]LDLLDAWL

L,WC 11L b+a-b×=¶

¶ -b-aa (4.18)

Pentru ca funcţia să fie crescătoare în raport cu timpul liber trebuie ca derivataparţială de ordinul întâi, calculată mai sus, să fie pozitivă:

( ) ( ) 0LD0L

L,WCi ³b+a-bÛ³¶

¶ (4.19)

Din relaţia precedentă se deduce faptul că o condiţie necesară pentru cafuncţia care modelează consumul de bunuri şi servicii legate de utilizarea timpuluiliber să fie crescătoare, în raport cu variabila analizată, constă în realizareainegalităţii următoare:

b+ab

£DL (4.20)

Deoarece D = TM + L, relaţia precedentă se poate scrie, într-o formăechivalentă, astfel:

ab

£TML (4.21)

unde TM - timpul de muncă, iar celelalte simboluri au semnificaţiile prezentateanterior.

În aceste condiţii, creşterea dimensiunii timpului liber are ca efect o sporire aconsumului de bunuri şi servicii specifice doar până în momentul în care pondereaacestei secvenţe de timp în timpul total disponibil (L/D) nu depăşeşte proporţia Încare elasticitatea directă a consumului în raport cu timpul Liber contribuie laformarea randamentelor de scară ale procesului analizat (b/(a+b)).

Acesta este, de fapt, pragul despre care s-a amintit în prezentarea efectelor(randamentelor factoriale) ale modificării dimensiunii timpului liber asupra consumuluide bunuri şi servicii specifice.

Acest prag poate fi determinat şi pornind de la a doua relaţie prezentată:consumul de bunuri şi servicii destinate utilizării timpului liber creşte pe măsuraevoluţiei acestei secvenţe de timp, doar până în momentul în care raportul dintretimpul liber şi timpul de muncă (L/TM) nu depăşeşte raportul dintre elasticităţilefactorilor timp liber şi venit (b/a).

Dar, a - elasticitatea consumului de bunuri şi servicii destinate utilizării timpuluiliber poate fi exprimat ca raport între înclinaţia marginală spre consumul de acest tip(I) şi înclinaţia medie (Ci/Y).

Atunci, ultima relaţie prezentată poate fi interpretată astfel: consumul debunuri şi servicii destinate utilizării timpului liber (C1) creşte pe măsura creşteriiacestei secvenţe de timp, doar până în momentul în care raportul dintre timpul liber şitimpul de muncă (L/TM) nu depăşeşte înclinaţia medie (C1/Y) spre consumul debunuri şi servicii specifice (de fapt, ponderea acestui tip de consum în produsul internbrut), corectată cu raportul dintre elasticitatea consumului faţă de factorul timp liber(b) şi înclinaţia marginală spre acest tip de consum (l).

YC

ITML i×

b£ (4.22)

Oricum ar fi calculat şi interpretat, în ipotezele prezentate (elasticităţiconstante), un asemenea prag există.

Page 50: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

50

4.2. Timpul liber şi ciclurile economiceNivelul la care se desfăşoară diferitele procese şi activităţi în cadrul economiei

naţionale înregistrează, în timp, anumite fluctuaţii.Noţiunea de fluctuaţie are, în acest context, semnificaţia unui ansamblu de

mişcări de creştere sau de scădere a nivelului activităţii economice. Evoluţiaoscilatorie respectivă este măsurată prin variaţia unor indicatori (producţie, cerere,preţuri, ocupare ...), fără a se face, într-o primă abordare, precizări suplimentareprivind ritmul şi intensitatea acestor mişcări ascendente sau descendente.

Mai mult, prin urmărirea fluctuaţiilor economice, în unele cazuri, poate fiidentificată o anumită regularitate în dinamica proceselor respective, regularitate carea dus la apariţia ideii de ciclicitate.

Dacă existenţa fluctuaţiilor este, în general, recunoscută în teoria economicăşi măsurată prin diferite tehnici statistice, regularitatea teoretică a acestor cicluri esteuna dintre problemele cele mai discutate în literatura de specialitate.

În mod tradiţional, în acest context, sunt identificate şi analizate, pe de o parte,variaţiile (ciclurile) sezoniere şi, pe de altă parte, ciclurile economice cu perioade maimari de un an.

4.2.1. Timpul liber şi sezonalitatea activităţii economiceFluctuaţiile (ciclurile) sezoniere reprezintă oscilaţii în dinamica unui proces sau

a unei activităţi economice, materializate în evoluţii ascendente şi descendente carese repetă la un anumit interval de timp, de regulă, egal sau mai mic de un an.

Cele mai cunoscute fenomene de sezonalitate sunt cele determinate de cauzenaturale (cum ar fi alternanţa anotimpurilor) sau de procese biologice (este analizată,de exemplu, sezonalitatea producţiei din agricultură determinată de cic1urilebiologice specifice).

Fluctuaţiile sezoniere în activitatea economică apărute ca urmare a alternanţeianotimpurilor sunt, pe de o parte, influenţate direct de factorii naturali, dar şi, pe dealtă parte, de tradiţiile şi obiceiurile din comportamentul grupurilor sociale. Acest dinurmă factor are ca efect, de exemplu, concentrarea cererii pentru unele bunuri sauservicii în anumite perioade ale anului (îmbrăcăminte de un anumit tip, cerereapentru jucării la sfârşitul anului etc.).

Analizate, în special, în legătură cu fenomenele din agricultură, construcţii,turism, comerţ sau chiar industria extractivă, variaţiile sezoniere sunt mai puţinabordate în ceea ce priveşte, de exemplu, ansamblul industriei.

Evident, ramurile menţionate induc o anumită sezonalitate în întreaga industrie(prin variaţia sezonieră a ofertei de materii prime sau a cererii de produse prelucrateindustrial). Însă, doar o condiţio-nare de acest tip nu poate explica reducereaputernică a activităţii în perioada de vară, în special în lunile iulie şi august.

În condiţiile unei productivităţi a muncii cvasi-constante pe termen scurt,reducerea bruscă şi de mare amplitudine a producţiei industriale în lunile de vară,comparativ cu media anuală, poate fi explicată doar prin scăderea corespunzătoare atimpului de muncă.

Acest fenomen are loc pe seama creşterii importante a unei secvenţesemnificative din timpului liber anual, şi anume, concediul de odihnă.

În figurile următoare sunt prezentate, pentru exemplificarea sezonalităţiiproducţiei industriale În ansamblu, dinamica acestui indicator pentru anii 1989-1992,în patru ţări europene (Franţa, Belgia, Olanda şi Suedia).

Page 51: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

51

Page 52: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

52

În consecinţă, particularităţile structurii şi dinamicii anuale a timpului liberdetermină o evoluţie cu puternice caracteristici de sezonalitate a activităţii industriale.

Reducerile de activitate induse de creşterea sezonieră a timpului liber ating,aşa cum sugerează şi graficele prezentate, valori apreciate la circa 10-15 puncteprocentuale (sau chiar mai mult), cu diferenţieri, uneori semnificative, de la o ţară laalta (diferenţieri determinate de nivelul general de dezvoltare şi nivelul veniturilor,durata legală a concediului de odihnă, dezvoltarea infrastructurii turistice, tradiţii etc.).

Evident, pe fondul dinamicii generale prezentate pentru producţia industrială,fiecare ramură sau subramură a industriei prezintă propriile particularităţi. Cu atât maimult, o asemenea afirmaţie se justifică la nivelul ramurilor economiei naţionale, unde,aşa cum s-a arătat, variaţia sezonieră a volumului de activitate este determinată şi dealţi factori (alternanţa anotimpurilor, ciclurile biologice ş.a.).

De altfel, există activităţi economice a căror intensitate atinge un maximtocmai în perioada iulie - august. în contextul prezentei analize, exemplele care seimpun se referă Ia activitatea marilor societăţi petroliere care se ocupă cu producereaşi vânzarea carburanţilor pentru automobile, la activitatea turistică şi, mai general, laactivităţile legate de utilizarea timpului liber.

Analiza variaţiilor induse în activitatea economică de evoluţia timpului liberpermite estimarea indicatorilor de sezonalitate privind dimensiunea acestei secvenţede timp.

Acurateţea acestor estimări depinde de calitatea informaţiilor referitoare ladinamica lunară a productivităţii muncii şi de posibilitatea practică de separare ainfluenţei factorilor. Această din urmă condiţie este impusă de faptul că oscilaţiile îndinamica activităţii economice sunt determinate - aşa cum s-a arătat - şi de alţifactori, care nu depind de evoluţia sezonieră a timpului liber. De altfel, chiarsolicitarea unei secvenţe mai mari de timp liber (concediul de odihnă) într-o anumităperioadă a anului este determinată, printre altele, de posibilităţile efective de utilizarea acestuia, posibilităţi condiţionate, la rândul lor, de factori naturali (temperaturaaerului, precipitaţii etc.) şi nivelul veniturilor.În studiile de specialitate se apreciază că acest caracter de puternică sezonalitate atimpului liber anual nu se va accentua în viitor, chiar dacă, pe termen lung, timpulliber va înregistra o tendinţă de creştere.

Această evoluţie se explică prin faptul că, pe măsura creşterii duratei legale aconcediului de odihnă, se va manifesta o tendinţă de fragmentare a acestuia, opreferinţă pentru vacanţele scurte şi, corespunzător, o alocare a timpului liber anualdupă o curbă cu mai multe puncte de maxim local.

În această situaţie, fără să dispară, oscilaţiile în volumul activităţii economice

Page 53: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

53

determinate de sezonalitatea timpului liber se vor atenua.

4.2.2. Timpul liber şi fluctuaţiile economice pe termen mediu şi lungÎn ceea ce priveşte fluctuaţiile cu perioade mai mari de un an în teoria

economică se face, de obicei, distincţie între ciclurile economice cu perioade lungi(Kondratieff) şi ciclurile care se manifestă la intervale de timp mai scurte (ciclulKitchin şi ciclul Juglar).

Ciclul Kitchin se consideră că are o periodicitate de aproximativ 40 lunişi, de obicei, este explicat prin manifestarea unor procese specifice îngestiunea stocurilor. Ciclul de acest tip afectează ansambluleconomiei şi,chiar dacă nu se manifestă ca o veritabilă criză economică, poate avea caefect o încetinire a creşterii în perioadele de expansiune sau o accelerarea declinului economic în fazele de depresiune ale unui ciclu Juglar.

Ciclul Juglar, cu o periodicitate între 6 şi 10 ani, afectează concomitentnu numai cele mai importante ramuri ale economiei naţionale, ci semanifestă şi pe o arie geografică mai extinsă (eventual în, cvasi-totalitateaţărilor). De asemenea, se înregistrează un ecart însemnat între nivelulgeneral al activităţii atins în punctul de maxim şi cel de minim.Depresiunea în cazul ciclurilor Jugtar are o intensitate sporită înperioadele descendente din ciclurile Kondratieff, iar expansiunea esteviguroasă atunci când are loc pe fondul unei faze ascendente a unui cicluKondratieff.

Ciclul Kondratieff are, la fel, un caracter general (se manifestă la nivelulcvasi-totalităţii ramurilor economiei naţionale şi în majoritatea ţărilor), iarperioadele ascendente şi descendente se reiau la un interval de ordinul ao jumătate de secol (50 - 60 ani).

Conjunctura economică generală creată de situarea economiei într-o anumităfază a unuia dintre ciclurile prezentate influenţează, fără îndoială, dimensiuneatimpului liber.

Această influenţă se manifestă, atât în mod direct, cât şi mediat, prinintermediul altor secvenţe ale timpului total disponibil.

În ceea ce priveşte influenţa directă, în fazele de expansiune economică sedesfăşoară două procese de sens contrar care, corelate, determină dimensiuneatimpului liber. Pe de o parte, dinamismul economic, în condiţiile unui deficit pe piaţamuncii, are ca efect o reducere a timpului liber. Pe de altă parte, creşterea veniturilor,proces care însoţeşte dezvoltarea economică, implică, aşa cum s-a arătat,manifestarea unei tendinţe generale de creştere a timpului liber.

În fazele de depresiune (sau chiar în perioadele de recesiune economică),există o tendinţă de reducere a cererii de timp liber (ca efect de venit), concomitentcu manifestarea unei tendinţe de sens contrar, de creştere a acestei secvenţe detimp ca urmare a preocupărilor pentru atenuarea dezechilibrelor pe piaţa muncii.

Pot fi identificate, de asemenea, unele influenţe indirecte, mediate.Prin relaţia care se stabileşte între starea economiei şi nivelului ofertei de

locuri de muncă este determinată implicit evoluţia cererii de timp de muncă. Avândînsă în vedere situaţia de relativă complementaritate între timpul de muncă şi timpulliber, influenţa menţionată se transferă asupra acestei din urmă secvenţe a timpuluitotal disponibil.

De asemenea, o astfel de relaţie de condiţionare între starea economiei şitimpul liber se stabileşte prin intermediul unor elemente care ţin de contextul general

Page 54: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

54

creat pentru dimensionarea şi a celorlalte secvenţe de timp complementare timpuluiliber timp destinat transportului, timp dedicat producerii unor bunuri sau serviciilorpentru autoconsum ş.a.

Totodată, conjunctura determinată de situarea activităţii economice într-oanumită fază (ascendentă sau descendentă) a ciclului economic implică apariţia unorcondiţii generale care pot favoriza (sau, după caz, pot bloca) ocuparea timpuluidisponibil cu activităţi specifice timpului liber.

Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat, dimensiunea timpului liber, favorizând,între anumite limite, creşterea cererii de bunuri şi servicii specifice, poate duce laaccelerarea proceselor de relansare în fazele ascendente ale ciclurilor economicesau de atenuare a declinului şi grăbire a relansării dacă economia se găseşte în fazadescendentă a unui asemenea ciclu.

4.3. Timpul liber şi şomajulÎn abordarea relaţiei dintre timpul liber şi şomaj este necesară, mai întâi,

analizarea unui aspect care ţine de conţinutul celor două noţiuni. Mai exact, estetimpul disponibil al individului aflat în situaţia de şomaj un timp liber ? Evident, unrăspuns categoric - oricare ar fi acesta - este riscant şi necesită dezvoltări mai ampleîn domenii care nu fac obiectul prezentei lucrări. De aceea vom încerca doarschiţarea unor direcţii de abordare a acestei probleme.

Dacă definim timpul liber (pornind de la bugetul de timp) ca diferenţă întretimpul fizic total şi celelalte “secvenţe impuse” (timpul fiziologic de bază, timpul demuncă - inclusiv timpul de transport, timp pentru alte activităţi) am putea fi tentaţi săconsiderăm timpul disponibil al individului aflat în situaţia de şomaj ca timp liber.

Depăşind însă viziunea (strictă) fizic dimensională, trebuie să. ţinem seama defaptul că “valoarea timpului liber rezultă din alegerea sa liberă”. În aceastăaccepţiune, şomajul şi timpul liber se exclud într-un fel. Cel puţin în măsura în care“este adevărat faptul că a nu munci nu constituie o alegere sau o libertate pentruaceasta care este în şomaj. Timpul liber îi este impus, este un timp constrâns şiforţat, în majoritatea cazurilor, prost trăit şi extrem de rar folosit”. În această ordine deidei, problema dacă timpul disponibil al individului aflat în situaţia de şomaj este timpliber ar putea fi analizată, într-o oarecare măsură, în contextul disputei teoreticedintre curentele de gândire “clasice” (liberale) şi “keynesiste” privind naturaşomajului: voluntar sau involuntar.

Potrivit teoriei “clasice” şi “neoclasice” cererea de locuri de muncă estefuncţie crescătoare de salariu, iar oferta de locuri de muncă poate ficonsiderată ca o funcţie descrescătoare de aceeaşi variabilă. În acestecondiţii cererea şi oferta pe piaţa muncii se reglează automat dupăschema clasică de funcţionare a oricărei pieţe cu concurenţă pură şiperfectă. Existenţa unui dezechilibru de tipul şomajului (cererea de locuride muncă mai mare decât oferta) în mod logic ar trebui să ducă Iascăderea “preţului” muncii (salariul). Însă salariaţii (sau organizaţiilesindicale) se opun unei asemenea evoluţii. În aceste condiţii dezechilibrulse menţine, rigiditatea la scădere a salariului fiind principala cauză aşomajului. În consecinţă, şomajul nu poate fi decât fricţional, pasagersau are caracter voluntar.Potrivit teoriei keynesiste, spre deosebire de teoria clasică a şomajului,cauzele acestui fenomen se situează nu pe piaţa muncii, ci pe piaţabunurilor şi serviciilor şi pe piaţa monetară. Keynes admite existenţarigidităţilor pe piaţa muncii (există sindicate care se opun oricărei reduceria salariului) şi aceste rigidităţi în sistemul de remuneraţie pot duce Iaapariţia unor fenomene de şomaj voluntar, însă nu sunt responsabile în

Page 55: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

55

privinţa ansamblului fenomenului respectiv. Mai mult, nu numai căreducerea salariilor nu ar avea ca efect, în mod necesar, scădereaşomajului, dar ar avea chiar un rol nefast asupra ocupării. Aceastadeoarece salariul nu este doar un simplu “preţ al muncii”, ci este, înacelaşi timp, un element de venit. Scăderea salariului ar duce la scădereacererii pe piaţa bunurilor şi serviciilor având ca efect reducerea producţiei.Or, reducerea producţiei va duce la scăderea numărului locurilor demuncă, deci creşterea şomajului. nefiind, în esenţă, un fenomen generatde un anumit comportament al lucrătorilor, şomajul este, în maremăsură, involuntar.

Acceptând un anumit punct de vedere privind natura şomaju-lui, aceasta vainfluenţa poziţia faţă de problema considerării (sau nu) ca timp liber a timpuluidisponibil pentru persoanele aflate în situaţia de şomaj. Este necesar, în acestcontext, să semnalăm faptul că, inclusiv în cazul acceptării existenţei şomajuluivoluntar (şomaj determinat de un anumit comportament al lucrătorilor pe piaţamuncii, comportament considerat ca tendinţă globală, obţinută eventual princompunerea vectorială a unor comportamente individuale), nu dispare în totalitatecaracterul impus al timpului disponibil, exceptând situaţiile când părăsirea locului demuncă se face în urma unei decizii a individului. Remarcăm, în această ordine deidei, faptul că, în sensul strict al noţiunii, această din urmă situaţie nu se încadreazăîn fenomenul de şomaj, decât dacă întreruperea activităţii din proprie iniţiativă esteurmată de căutarea unui alt loc de muncă adecvat aspiraţiilor proprii.

Progresele importante realizate în domeniul productivităţii muncii, datorate, înspecial, automatizării şi unei mai bune organizări a producţiei corelate cu limiteleobiective ale creşterii economice în ritmuri înalte au dus la degradarea continuă aofertei de locuri de muncă. Istoric, sporirea productivităţii în sectorul primar(agricultură, silvicultură, industrii extractive) a fost însoţită de creşterea în ritmsusţinut a ofertei de locuri de muncă în sectorul secundar (industria prelucrătoare,construcţiile). Apoi, în măsura în care creşterea productivităţii muncii în sectorulsecundar a devansat evoluţia cererii de produse prelucrate industrial, forţa de muncăs-a orientat spre sectorul terţiar (identificat, în linii mari, cu serviciile personale şicolective). Creşterea extraordinară pe care a înregistrat-o acest sector a făcut ca, înţările care au urmat toate etapele procesului descris, populaţia ocupată în sectorulterţiar să ajungă la 2/3 din întreaga populaţie ocupată. Procesul ireversibil decreştere puternică a productivităţii muncii în aceste activităţi, declanşat în special deapariţia şi extinderea utilizării calculatorului electronic, duce, în perioada actuală, la orelativă atenuare a procesului de creare a unor noi locuri de muncă în terţiar şi oredimensionare a nivelului, duratei şi structurii şomajului (evident, procesul este maicomplicat, acestei tendinţe “istorice” suprapunându-se evoluţiile tendenţiale sauconjuncturale ale diferiţilor factori de influenţă).

Ieşirea dintr-o asemenea situaţie se poate realiza, în principal, pe două căi.Prima constă în a lăsa să se adâncească fenomenul declanşat (deteriorareaocupării) în paralel cu creşterea nivelului alocaţiilor de şomaj şi a duratei de acordarea acestor indemnizaţii (creşterea gradului de protecţie socială a şomerilor). În analizaunei asemenea variante trebuie avut în vedere faptul că problema şomajului nupoate fi redusă doar la elemente de subzistenţă economică. Aceasta deoarece“...chiar dacă baremurile alocaţiei de şomaj sunt revăzute, chiar dacă şomerii obţinun venit decent şi condiţii bune de viaţă, ei vor rămâne nişte asistaţi. Ei vor rămânenişte excluşi. Modurile de viaţă a acestora (persoanele ocupate, pe de o parte şipersoanele în şomaj, pe de altă parte - nota ns.) vor fi atât de diferite încât va rezultao agravare a inegalităţilor (materiale sau psihologice), opoziţii şi conflicte şi înperspectivă o ameninţare permanentă cu destabilizarea socială şi politică”.

Page 56: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

56

În literatura de specialitate consacrată problemei şomajului şi soluţiilor deatenuare a acestui fenomen varianta analizată mai sus este respinsă cu argumentede natură economică, socială şi chiar politică.

Întrebări recapitulative1. Cum caracterizaţi capacitatea de absorbţie a pieţei interne?2. Interpretaţi înclinaţia medie spre consum?3. Ce semnificaţie are noţiunea de fluctuaţie?4. Caracterizaţi raportul timp liber-şomaj.

Teste grilă pentru autoevaluare1. Capacitatea de absorbţie a pieţei interne este determinată de:

a. consumul final;b. formarea brută de capital;c. volumul importurilor;d. volumul exproturilor.A (a, b); B (c, d); C (b, c); D (a, b, c, d)

2. Înclinaţia medie spre consum reprezintă:A. raportul dintre export şi import;B. raportul dintre consumul total şi venit, într-o perioadă determinată;C. raportul dintre veniturile prezentate şi cele din perioada anterioară;D. raportul dintre veniturile preliminare şi cele din prezent.

3. Echilibrul global se bazează pe:A. egalitatea generală dintre resurse (producţie şi import) şi utilizări finale

(consumul populaţiei, consumul administraţiilor publice şi private, formareabrut de capital, exportul);

B. egalitatea dintre exporturi şi importuri, într-o perioadă determinată;C. egalitatea dintre salarii şi profituri;D. egalitatea dintre veniturile prezente şi cele viitoare (estimate).

4. Fluctuaţiile activităţii economice, semnifică:A. recesiunea activităţii economice;B. mişcări de creştere sau de scădere a nivelului activităţii economice;C. creşterea, fără întrerupere, a activităţi economice;D. caracterul constant al evoluţiei indicatorilor macroeconomici.

5. Şomajul semnifică:a. excedentul de forţă de muncă neocupată;b. populaţia în perioada de pregîătire profesională;c. populaţia pensionată;d. excedentul cererii de forţă de muncă.

Bibliografie selectivă1. Angelescu Coralia, Jula Dorin (1997), Timpul liber, Editura Economică,

Bucureşti, pg.127-138, 141-154.2. Angelescu Coralia (1980), Timpul liber ca factor economic, lito A.S.E.

Page 57: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

57

Capitolul 5

ALTE CONSECINŢE ECONOMICE ŞI SOCIALE ALE TIMPULUI LIBER(CONSECINŢE LA NIVEL MICROECONOMIC)

Obiective:înţelegerea relaţiei de cauzalitate dintre creşterea generală a timpului liber

(zilnic sau săptămânal) şi creşterea stării generale de sănătate alucrătorilor;

demonstraţia relţiei dintre reducerea timpului de muncă şi sporirea secvenţeide timp care poate fi dedicat rezolvării unor sarcini sociale, în specialfamiliale;

caracterizarea efectului absenteismului în muncă.

Rezumat: Reducerea selectivă a duratei muncii are efecte favorabile asuprasănătăţii poamenilor, asupra atenuării absenteismului în muncă şi asupra evoluţieiproductivităţii muncii. Totodată, prin reducerea duratei muncii, în condiţiileneschimbării productivităţii, poducţia scade.

Cuvinte cheie: securitatea muncii, rata de activitate, absenteismul în muncă.

Pe lângă aspectele macroeconomice analizate, dimensiunea timpului liber şirepartizarea zilnică, lunară, anuală sau în decursul vieţii a unor secvenţe ale acesteicomponente a timpului total disponibil, au aşa cum s-a arătat, multiple consecinţeeconomice şi sociale la nivel microeconomic.

Fără a ne propune o abordare exhaustivă a acestor consecinţe, o sinteză aunor asemenea efecte, pornind de la perspectivele de evoluţie a dimensiuniidiferitelor secvenţe din structura timpului liber, este prezentată în tabelul următor.

Tabelul nr. 5.1Efecte ale diferitelor scenarii de evoluţie a dimensiunii şi structuri timpului liber

(a) creşterea generală a timpului liber zilnic şi/sau săptămânal;(b) reducerea selectivă a duratei muncii;(c) prelungirea concediilor anuale fără fracţionarea acestora.

Scenariul:Efecte previzibile: (+)(+) favorabile(—) neglijabile(-) negative

(a) (b) (c)

Sănătatea lucrătorilor şi securitatea muncii ++ +++ +Rata de activitate feminină + — —Absenteismul în muncă + ++ —Productivitatea orară a muncii ++ +++Dinamica producţiei pe termen mediu - - -Obs. În tabelul de mai sus, numărul semnelor indică intensitatea cu care se

manifestă efectele respectiveSursa: Prelucrat după Plan et prospectives, Commissariat General du Plan,

Ed.Armand Colin, Paris, 1970, pag.165-167.

Page 58: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

58

Aşa cum se observă din tabelul de mai sus, reducerea selectivă a durateimuncii are, potenţial, efecte favorabile asupra sănătăţii lucrătorilor, asupra atenuăriiabsenteismului în muncă şi asupra evoluţiei previzibile a productivităţii muncii orare.De asemenea, având în vedere faptul că, pe termen scurt şi mediu, prin reducereaduratei muncii, în condiţii neschimbate de productivitate, producţia scade, aceastăscădere va fi minimă dacă reducerea muncii va avea Ioc selectiv, în mod diferenţiatîn funcţie de specificul activităţilor desfăşurate.

5.1. Sănătatea lucrătorilor şi securitatea munciiRealizarea fiecăreia dintre alternativele prevăzute în diferitele scenarii de

evoluţie viitoare a dimensiunii şi structurii timpului liber are asupra individului şisocietăţii, aşa cum s-a arătat, o serie de efecte - previzibile -, mai mult sau mai puţincuantificabile.

Creşterea generală a timpului liber zilnic şi/sau săptămânal, indiferent dacăaceastă evoluţie are loc pe seama reducerii duratei muncii sau a scăderii altorsecvenţe de timp complementare timpului liber (faţă de timpul fizic total, are ca efecteprobabile o creştere a stării generale de sănătate a lucrătorilor şi o reducere ariscurilor de accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale.

Aceste efecte se manifestă ~ toate scenariile avute în vedere, însă cuintensitate diferită şi sunt explicate, în principal, prin creşterea posibilităţilor derefacere a capacităţii de muncă prin odihnă şi recreere.

Evident, intensitatea unor asemenea consecinţe pozitive asupra sănătăţii şisecurităţii în muncă a lucrătorilor este maximă atunci când durata muncii se reduceselectiv şi priveşte, în special, acele sectoare unde timpul de muncă depăşeştemedia naţională sau în care pericolul unor accidente şi riscul unor îmbolnăviriprofesionale este ridicat.

Dacă strategia adoptată priveşte prelungirea concediilor anuale (cu sau fărăfracţionarea acestora) efectul asupra sănătăţii lucrătorilor şi securităţii muncii este, lafel, pozitiv, însă mai redus ca intensitate.

Ca poziţie intermediară, se situează strategia de creştere generală a timpuluiliber zilnic şi/sau săptămânal.

5.2. Rata de activitate femininăOcuparea împreună cu inflaţia, dinamica producţiei şi evoluţia datoriei publice

(interne şi externe) constituie cele patru axe principale la care se raportează oricestrategie de dezvoltare la nivel macroeconomic.

În acest context, estimarea efectelor previzibile asupra ocupării, chiar însituaţia proiectării unor simple măsuri de politică economică şi/sau socială (şi cu atâtmai mult în cazul constituirii şi evaluării unor scenarii alternative), reprezintă oconstantă a analizelor prospective.

În ceea ce priveşte rata de activitate, se consideră că efectele creşterii uneianumite secvenţe din structura timpului liber (în afara consecinţelor deja semnalate)se manifestă, în special, asupra ocupării feminine. Aceasta, deoarece reducereatimpului de muncă sporeşte secvenţa de timp care poate fi dedicat rezolvării unorsarcini sociale, în special familiale. în consecinţă, evoluţia în sensul menţionat atimpului liber va duce, probabil, atât la o creştere a solicitărilor din partea populaţieifeminine pe piaţa muncii cât şi Ia o creştere a posibilităţilor de a obţine un post (încondiţiile în care timpul disponibil în afara muncii este suficient, astfel încât săpermită şi rezolvarea altor sarcini).

În acest context, cel puţin potenţial, creşterea timpului liber zilnic şi/sausăptămânal poate avea efecte semnificative asupra ocupării feminine.

Page 59: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

59

Însă, cum sarcinile cronofage menţionate înseamnă pentru populaţia feminină,de cele mai multe ori, preocupări familiale zilnice (sau în orice caz, solicitări laintervale relativ scurte de timp), prelungi-rea concediilor anuale (cu sau fărăfracţionarea acestora) va avea, probabil, efecte neglijabile asupra modificării ratei deactivitate feminină.

La fel, reducerea selectivă a duratei muncii nu va avea, probabil, consecinţemajore asupra ocupării feminine deoarece, de obicei, locurile de muncă vizate prinaceste măsuri nu sunt din categoria celor În care se concentrează forţa de muncăfeminină.

5.3. Absenteismul în muncăAbsenteismul este definit ca un fenomen social cu implicaţii economice, care

se manifestă prin absenţa frecventă şi nemotivată a lucrătorilor de la locul de muncă.în acest context, nu se consideră absenteism situaţiile de concediu medical sau alteconcedii legale (de exemplu, concediile de odihnă, concediile pentru studii etc.). Rataabsenteismului se calculează ca raport între numărul de zile absentate de cătresalariaţi într-o anumită perioadă şi numărul legal al zilelor de muncă.

Absenteismul este un fenomen întâlnit, în special, în cazul activităţilor care sedesfăşoară în condiţii dificile, prezintă un risc ridicat de accidente sau de îmbolnăviriprofesionale, precum şi în situaţia activităţilor repetitive, obositoare, monotone saudegradante desfăşurate în spaţii CIeSCIIISe etc. Se înregistrează şi o anumităsezonalitate a absenteismului. lama, de exemplu, rata specifică înregistrează otendinţă de creştere.

Pe de altă parte, absenteismul în muncă poate avea cauze de naturăsubiectivă (aceste cauze determinând o anumită atitudine faţă de muncă).

Pornind de la factorii menţionaţi (obiectivi şi/sau subiectivi), există, aşa cum s-a arătat, atât activităţi cât şi grupuri sociale pentru care “riscul” absenteismului esterelativ ridicat. Însă, pe acest fond, manifestarea efectivă a fenomenului este datorată,de cele mai multe ori, apariţiei unor situaţii accidentale, neprevăzute.

Reducerea (selectivă) în aceste situaţii a duratei muncii poate avea efectefavorabile asupra fenomenului menţionat De asemenea, se consideră că o creşteregenerală a timpului liber zilnic şi/sau săptămânal ar putea atenua tentaţia deabsenteism, însă într-o măsură mai mică decât în primul scenariu (reducereaselectivă a duratei muncii), în schimb, creşterea timpului liber prin prelungireaconcediilor anuale nu va avea, probabil, consecinţe semnificative asupra acestuifenomen, având în vedere faptul că manifestarea concretă a absenteismului este,după cum s-a constatat, determinată În mare măsură de situaţii conjuncturale,accidentale. Or, aceste situaţii a căror apariţie este dificil de prevăzut sunt greu deevitat prin adoptarea unor măsuri care privesc numai dimensionarea secvenţeianuale a timpului liber.

Întrebări recapitulativeCum explicaţi faptul că reducerea selectivă a duratei muncii are efecte pozitive

asupra sănătăţii lucrătorilor?Dar asupra absenteismului în muncă?Explicaţi relaţia dintre reducerea duratei muncii şi scăderea producţiei, dacă

productivitatea rămâne cosntantă?Creşterea generală a timpului liber poate avea ca efecte creşterea stării generale

de sănătate a lucrătorilor şi o reducere a riscurilor de acidente de muncă sauîmbolnăvirilor profesionale?

Creşterea timpului liber poate avea efecte semnificative asupra ocupării feminine?

Page 60: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

60

Teste grilă pentru autoevaluare1. Reducerea selectivă a duratei muncii are efecte favorabile asupra:

a. sănătatea lucrătorilor;b. atenuării absenteismului în muncă;c. evoluţiei previzibile a productivităţii muncii rare;d. reducerii duratei medii a viaţii populaţiei.A (a, b, c, d); B (a, b, c); C (b, c); D (c, d)

2. Creşterea generală a timpului liber are ca efecte probabile:creşterea stării generale de sănătate a lucrătorilor;reducerea riscurilor de accidente de muncă;reducerea riscurilor de îmbolnăviri profesionale;creşterea ratei şomajului.A (a, b, c); B (a, b, c, d); C (b, c); D (b, c, d)

3. Creşterea timpului liber poate avea ca efecte semnificative:sporirea ocupării forţei de muncă feminine, în special familiale;eşalonarea concediilor de odihnă;diminuarea timpului de şcolarizare;sporirea duratei medii a vieţii.

4. Absenteismul este un fenomen social cu implicaţii economice care semanifestă prin:plecarea nemotivată şi frecventă a lucrătorilor de la locul de muncă;absenţa nemotivată şi frecventă a lucrătorilor de la locul de muncă;plecarea în concediile legale de odihnă;absenţa motivată, nefrecventă de la locul de muncă.

5. Absenteismul este un fenomen întâlnit, în special, în cazul activităţilor care:a. se desfăşoară în condiţii dificile;b. prezintă un risc ridicat de accidente;c. prezintă risc de îmbolnăviri profesionale;d. presupun activităţi repetitive, obositoare, monotone, degradante sau

desfăşurate în spaţii deschise.A (a, b); B (b, c, d); C (a, b, c, d); D (c)

Bibliografie selectivă1. Angelescu Coralia, Jula Dorin (1997), Timpul liber, Editura Economică,

Bucureşti, pg.165-170.2. Angelescu Coralia (1980), Timpul liber ca factor economic, lito A.S.E.

Page 61: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

61

Capitolul 6

PROGNOZA DIMENSIUNII TIMPULUI LIBER

Obiective:justificarea tendinţei de creştere a timpului liber;anticiparea faptului că regândirea şi implementarea practică a dimensiunii

timpului liber se va regăsi în timp liber efectiv pe baza materialelor adecvateşi serviciilor specifice;

prefigurarea prognozei dimensiunii timpului liber ca element util în evaluareadimensiunii viitoare a unui segment al cererii de bunuri şi servicii.

Rezumat: Timpul liber va cunoaşte o tendinţă de creştere, De aceeaprognoza dimensiunii timpului liber paote fi utilă în evaluarea unor segment ale cereriide bunuri şi servicii.

Cuvinte cheie: prognoză, secvenţe de timp liber.

Construirea proiecţiilor privind timpul liber, a alternativelor posibile şidezirabile, evaluarea probabilităţilor de realizare a acestora şi, eventual, precizareaunei variante de evoluţie cu verosimilitate maximă întâmpină o serie de obstacole,unele comune oricărei abordări prospective, altele specifice domeniului analizat.

Orice prognoză implică un anumit grad de incertitudine provenit dinimposibilitatea controlării tuturor condiţiilor în care se vor desfăşura evenimenteleviitoare.

Într-o abordare prospectivă a timpului liber, dificultăţile principale nu aparatunci când se pune problema direcţiei sale de evoluţie, deoarece majoritateaopiniilor converg spre a considera că, cel puţin pe termen lung, timpul liber vacunoaşte o tendinţă de creştere. Principalele dificultăţi în demersul prospectiv constăîn stabilirea dimensiunii efective a acestei secvenţe de timp la nivelul individului, afamiliei, a grupurilor sociale şi, în general, a întregii societăţi. Doar un astfel de calculface posibilă crearea condiţiilor de transformare a timpului liber potenţial în timp liberefectiv, proces care presupune existenţa unei baze materiale adecvate şi a serviciilorspecifice.

În acest context, prognoza dimensiunii timpului liber poate fi un element util ţnevaluarea dimensiunii viitoare a unui segment semnificativ al cererii de bunuri şiservicii. Or, majoritatea acestor servicii au caracter comercial şi, în consecinţă,prognoza timpului liber poate fi utilizată în orientarea procesului de investiţii la nivelulagenţilor economici.

6.1. Probleme generalePrognoza timpului liber presupune abordarea a cel puţin două aspecte:

- stabilirea dimensiunii acestuia;- calculul structurii, determinate de alocarea secvenţelor de timp liber pe tipuri

de activităţi.

Cantitatea şi felul informaţiilor ce se pot obţine impun prognozei indicatorilor

Page 62: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

62

de timp liber unele restricţii metodologice. Corespunzător direcţiilor de condiţionare,proiectarea poate fi făcută din interiorul sistemului „timp liber” (din punctul de vedereal manifestării necesităţilor care formează conţinutul timpului liber) sau din exterior(pornind de la factorii de care depinde mărimea acestuia).

Demersul metodologic de prognozare indirectă este justificat de faptul cătimpul liber este un fenomen determinat de societate, de consecinţele sociale aledezvoltării economice. Un alt motiv îl constituie posibilităţile de cuantificare a acestorfenomene.Astfel, mărimea timpului liber poate fi considerată ca o funcţie de mai multe variabile,de forma:

l = l(d,t,g,n,e) (6.1)unde:

I - timpul liberd - durata zilei (săptămânii) de muncă;t - timpul destinat transportului la şi de la locul de muncă;g - timpul destinat activităţilor gospodăreşti;n - timpul destinat satisfacerii necesităţilor fiziologice de bază;e - alte elemente care restricţionează mărimea timpului liber.

6.2. Analiza influenţei unor elemente ale bugetului de timpInfluenţa reducerii duratei zilei de muncă asupra timpului liber

Având în vedere relativa complementaritate dintre timpul efectiv de muncă şitimpul liber, funcţia prezentată este des-crescătoare în raport cu variabila d (duratatimpului de muncă):

( ) 0e,n,g,t,dId

<¶¶ (6.2)

adică reducerea duratei zilei de muncă are ca efect potenţial o creştere a timpuluiliber şi invers.

Scăderea timpului alocat procesului de producţie în bugetul total de timp estecondiţionată de evoluţia corespunzătoare a productivităţii muncii.Considerând ca unitate de timp săptămâna şi notând:

N - numărul lucrătorilor,Wh - productivitatea muncii orare,ds(h) - durata în ore a săptămânii de lucru,T - fond de timp de muncă disponibil săptămânal, în ore,P - producţia în acelaşi interval,

între aceste mărimi există relaţiile:T = ds(h) × N (6.3)P = wh × ds(h) × N (6.4)

Dacă numărul lucrătorilor este considerat invariabil şi impunem condiţia caproducţia să fie realizată la nivelul iniţial, reduce-rea duratei săptămânii de lucru de lads(h) la d1

s(h) va impune creşterea productivităţii orare a muncii, astfel încât:

( ) ( ) NdwNdw 1hs

1hhsh ××=×× (6.5)

unde, în partea stângă a egalităţii se calculează nivelul producţiei în condiţiile iniţiale.iar în partea dreaptă, după reducerea duratei săptămânii de lucru. Din relaţia de maisus se deduce faptul că indicele de creştere a productivităţii muncii orare trebuie săfie egal, ca valoare, cu inversul indicelui duratei săptămânii de lucru, pentru a serealiza compensarea micşorării fondului total de timp de muncă disponibil.

Funcţia ce exprimă dependenţa duratei timpului de muncă de productivitateamuncii este descrescătoare în raport cu această variabilă:

Page 63: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

63

0wd<

¶¶ (6.6)

sau, considerând l = l(w), din formula de derivare a funcţiilor compus rezultă:

0wd

dI

wI

>¶¶

׶¶

=¶¶ (6.7)

adică funcţia l este crescătoare în raport cu variabila w, cu alte cuvinte, creştereaproductivităţii muncii creează potenţial condiţii de sporire a timpului liber.

În ceea ce priveşte forma analitică a funcţiei ce exprimă dependenţa dintrereducerea timpului de muncă, respectiv creşterea timpului în afara procesului deproducţie şi evoluţia timpului liber, considerăm că se impun câteva precizări:

- alocarea timpului disponibil pentru activităţi de genul celor încadrate în sferatimpului liber are loc doar după depăşirea unui prag minim al timpului din afaraprocesului de producţie;

- după asigurarea secvenţelor de timp dedicate activităţilor cu caracterobligatoriu, există posibilitatea ca elasticitatea funcţiei l, în raport cu creştereatimpului disponibil, să ia valon mai mari decât 1 (având în vedere bazelediferite de raportare a ritmului de creştere) şi, la limită, să tindă spre aceastăvaloare. Adică, aproape toată creşterea de timp în afara procesului deproducţie să se transforme în timp liber.O astfel de funcţie a rputea fi:

( )axcxbxxI

+-

×= (6.8)

unde:x - timpul disponibil în afara procesului de producţie;c - pragul minim al variabilei x, începând de la care se pune problema timpului

liber (timp minim necesar pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice,activităţi-lor gospodăreşti, îngrijirea copiilor etc.);

a,b - parametrii funcţiei, determinaţi pe baza senilor de date statistice.Numărul mediu de ore ale săptămânii de lucru se stabileşte pe baza unui

complex de factori economici şi sociali. Deşi constituie o importantă cale de creşterea timpului liber, reducerea duratei săptămânii de lucru este limitată, aşa cum s-aarătat, de evoluţia cererii globale de bunuri şi servicii şi de dinamica productivităţiimuncii.

Timpul necesar deplasării Ia şl de Ia locul de muncă

Abordând evoluţia timpului liber prin prisma timpului necesar deplasării la şide la locul de muncă (simbolizat t) este evident că funcţia l este descrescătoare înraport cu acesta. Mai mult decât atât, se poate considera, într-o primă aproximare:

1tI

-=¶¶ (6.9)

ecuaţie cu derivate parţiale cu soluţia:l (t) = - t + f1(d,g,n) (6.10)

Această relaţie sugerează alocarea unei cantităţi din timpul suplimentarobţinut ca urmare a reducerii duratei deplasării la şi de la locul de muncă pentru alteactivităţi, diferite de cele circumscrise sferei timpului liber, respectiv, în cazul creşteriitimpului necesar deplasării, aceasta nu se realizează în totalitate pe seama timpuluiliber , ci, o anumită cantitate se consumă din fondul altor activităţi.

Relaţiile precedente, cuprinzând termenii „timp disponibil” în afara procesuluide producţie şi „timp necesar deplasării la şi de la locul de muncă”, sunt propriicategoriei de populaţie ocupată. Pentru alte categorii, aceşti termeni trebuie adecvaţipentru a exprima activităţile caracteristice (de exemplu: ore de curs pentru elevi şistudenţi).

Page 64: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

64

Timpul necesar pentru activităţi gospodăreşti

Timpul destinat activităţilor gospodăreşti depinde de o serie de factori careconstituie ambianţa vieţii sociale, de familie. Se poate considera:

G = g (c, s, r, a) (6.11)unde:

g - timpul necesar pentru activităţi gospodăreşti;c - gradul de înzestrare a familiilor cu obiecte de uz casnic, exprimat prin

nivelul (valoarea) şi structura dotărilor cu astfel de aparate, pe familie;s - dezvoltarea şi utilizarea serviciilor specializate pentru educaţia şi îngrijirea

copiilorr - dezvoltarea reţelei de magazine şi a unităţilor administrative (inclusiv

transportul spre şi de la aceste unităţi);a - alte elemente (asigurarea serviciilor pentru întreţinerea şi repararea

aparatelor de uz casnic, utilizarea serviciilor de alimentaţie publică etc.).Funcţia g este descrescătoare în raport cu variabilele prezentate, iar, la rândul

lor, factorii de influenţă a timpului destinat activităţilor gospodăreşti, exprimaţi prinindicatorii caracteristici, depind de nivelul veniturilor.

Analitic, funcţia g poate fi determinată pe baza unei relaţii de regresie multiplă.În ceea ce priveşte dependenţa timpului liber de evoluţia timpului pentru activităţigospodăreşti se poate considera, de asemenea:

I(g) = - g + f2 (d, t, n) (6.12)cu o interpretare similară relaţiei (6.10).

Timpul destinat satisfacerii unor necesităţi fiziologiceAceastă categorie deţine o importantă pondere în structura bugetului de timp

şl se consideră ca având o creştere rapidă în condiţiile unui timp disponibil redus şielasticitate în scădere pe măsura creşterii timpului în afara procesului de producţie.Comportarea unei mărimi care nu poate depăşi un anumit nivel de saturaţie N şi acărei viteză de variaţie este proporţională atât cu nivelul atins de mărimea respectivăîn acei moment, cât şi cu diferenţa până la valoarea de saturaţie, poate fi CIeSCnSăprintr-o curbă dedusă din ecuaţia diferenţială:

( ) ( )[ ]Nxnxndxdn

-××a= (6.13)

cu soluţia:

( ) ( ) 1bxae1Nxn--+= (6.14)

unde b=aN.Notând ex = A în relaţia precedentă, se obţine:

( ) bxAe1Nxn

-+= (6.15)

În această relaţie, care exprimă evoluţia timpului destinat satisfaceriinecesităţilor fiziologice în funcţie de timpul disponibil în afara procesului de producţieşi a timpului de transport la şi de la locul de muncă, notaţiile semnifică:

x - timpul total disponibil;N - nivelul de saturaţie al curbei n(x);A, b - parametrii determinaţi pe baza datelor statistice.Numărul mediu de ore de timp liber al unei persoane este restricţionat de

timpul destinat satisfacerii necesităţilor fiziologice şi acest lucru poate fi exprimatprintr-o relaţie diferenţială de tipul celor prezentate.

Alte elemente de timp

Page 65: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

65

Influenţa altor elemente din bugetul de timp asupra timpului liber, în măsura încare acestea nu pot fi cuprinse în structura categoriilor prezentate, ar putea fiestimată pornindu-se de la ponderea lor actuală în totalul timpului disponibil în afaratimpului de muncă şi aprecierea calitativă a diferenţelor ce ar putea să apară înperspectivă faţă de această pondere.

6.3. Serviciile pentru populaţie şi prognoza timpului liberUrmătoarea etapă în construirea unui sistem metodologic de prognoză a

timpului liber o constituie trecerea de la studiul influenţei diferitelor elemente alebugetului de timp la analiza posibilităţilor de prognoză a înseşi acestor secvenţe aletimpului total disponibil. Serviciile publice şi personale se încadrează şi ocupă un locdistinct, aşa cum s-a arătat, în ansamblul factorilor care dimensionează acestesecvenţe ale bugetului de timp.

Polarizând sfera serviciilor pentru populaţie în activităţi, care influenţeazădimensiunea timpului liber şi servicii care vin în întâmpinarea utilizării acestuia, oschemă simplificată a condiţionărilor complexe între aceste subsisteme, timpul liberşi mediul economic, social şi cultural, se prezintă în figura 6.1.

Fig. 6.1. Corelaţiile dintre timpul liber şi mediul economic, social şi culturalÎn acest cadru, proiecţia timpului liber nu poate fi realizată în afara aprecierilor

privind evoluţia factorilor economici, sociali, culturali etc., dintre care seindividualizează prin multilateralitatea, intensitatea şi complexitatea legăturilor, sferaserviciilor pentru populaţie, precum şi elementele care determină mărimea timpuluide muncă.

Dezvoltarea economică, structura socială, obiceiurile, tradiţiile, idealurile,regulile de comportare, codurile morale şi juridice, adică întregul context social,economic şi cultural care influenţează comportamentul uman, îşi pun amprenta atâtasupra dimensiunii timpului liber, cât şi asupra opţiunilor privind activităţile ce sedesfăşoară în acest interval (1). Existenţa unei circularităţi de acţiune întreelementele mediului social, economic şi cultural şi sistemul timpului liber (2) exprimăinteniep~ndenţeie din interiorul unui sistem integrator (ca de altfel şi influenţelesimbolizate prin săgeţile (5) şi (6), sfera serviciilor fiind de asemenea inclusă însistemul economico-social). Această conexiune (2) reprezintă o reacţie de feed-back

Page 66: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

66

pozitiv, dimensionarea corespunzătoare şi utilizarea eficientă a timpului libercontribuind Ia amplificarea potenţialului productiv al societăţii.Conexiunile dintre sfera serviciilor pentru populaţie şi timpul liber , conexiunisimbolizate prin (3) şi (4) sunt detaliate în figura 6.2.

Fig. 6.2. Conexiunile dintre sfera serviciilor pentru populaţie şi timpul

Întrebări recapitulative1. Cum caracterizaţi aspectele legate de prognoza timpului liber?2. În ce constă infleunţa reducerii duratei zilei de muncă asupra timpului liber?3. Cum caracterizaţi corelaţiile dintre timpul liber şi mediul economic social şi

cultural?4. Descrieţi sintetic conexiunile dintre sfera serviciilor pentru populaţie şi timpul

liber?

Teste grilă pentru autoevaluare1. Prognoza timpului liber presupune abordarea următoarelor aspecte:

a. stabilirea dimensiunii acestuia;b. măsurarea lui în perioada anterioară;c. calculul structurii, determinate de alocarea secvenţelor de timp liber pe

tipuri de activităţi;d. cuantificarea concediului de odihnă.

A (a, b, c); B (a, c); C (a, b, c, d); D (d)2. Funcţia ce exprimă dependenţa timpului de muncă de productivitatea muncii

este:A. descrescătoare;B. crescătoare;C. neutră;D. ondulatorie.

3. Numărul de ore ale săptămânii de lucru se stabileşte pe baza unui complex defactori:a. economici;b. pur politici;c. sociali;d. externi.

A (a, b, c); B (a, c); C (a, b, c, d); D (b, c)4. Proiecţia timpului liber nu poate fi realizată în afara aprecierilor privind evoluţia

Page 67: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

67

factorilor:economici;sociali;culturali;de modă.

A (a, b, c); B (a, b, c, d); C (a, c); D (b, c)5. Mărimea timpului liber poate fi considerată ca o funcţie de mai multe variabile:

timp liber;durata zilei de muncă;timpul destinat transprotului la şi de la locul de muncă;timpul destinat activităţilor gospodăreşti, necesităţilor fiziologice de bază, etc.

A (a, b, c); B (a, b, c, d); C (a, b, c); D (a, b)

Bibliografie selectivă1. Angelescu Coralia, Jula Dorin (1997), Timpul liber, Editura Economicp,

Bucureşti, pg.177-189.2. Angelescu Coralia (1980), Timpul liber ca factor economic,lito A.S.E.

Page 68: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

68

Captolul 7

UTILIZAREA TIMPULUI LIBER

Obiective:· înţelegerea raportului de cauzalitate dintre creşterea timpului liber şi

dezvoltarea unor activităţi specifice din sfera serviciilor publice şi personale;· anticiparea apariţiei unor industrii noi sau recesiunea unor industrii, a unor

produse sau servicii, urmare a multiplicării activităţilor de timp liber;· surpridnerea impactului timpului liber asupra organizării spaţiului la toate

nivelurile (locuinţă, localitate, teritoriu naţional, regiune geografică,continent, planetă);

· conturarea dimensiunilor de masă ale timpului liber.

Rezumat: Creşterea dimensiunii timpului liber induce apariţia şi dezvoltareaunor activităţi specifice, cu precădere din sfera serviciilor publice şi personale. Apar şise restrâng unele industrii, produse sau servicii. Timpul liber, până la urmă, un factorgenerator de mutaţii sociale.

Cuvinte cheie: structura timpului liber, consum colectiv de timp liber, serviciilede timp liber.

Creşterea dimensiunii timpului liber duce la apariţia şi dezvoltarea unoractivităţi specifice, în generai din sfera serviciilor publice şi personale. Totodată,multiplicarea activităţilor de timp liber coincide cu apariţia unor industrii noi, a uneiinfrastructuri specifice, cu dezvoltarea, sau, din contră, cu recesiunea unor industrii, aunor produse sau servicii. Activităţile de timp liber impun o anumită organizare aspaţiului la toate nivelurile (locuinţă, localitate, teritoriu naţional” până la spaţiulregional, continental, planetar).

Chiar dacă asistăm doar la începutul procesului de “democratizare” aactivităţilor de timp liber , acestea au câştigat deja dimensiuni de masă. Timpul libereste, din acest punct de vedere, un factor generator de mutaţii sociale.

7.1. Structura activităţilor specifice timpului liberNivelul şi ponderea diferitelor activităţi în cadrul timpului liber sunt rezultatul

unor multiple condiţionări şi depind de o serie de factori, cu influenţă directă saumediată asupra comportamentului uman. Aceşti factori ţin în primul rând depersonalitatea individului, dar şi de mediul social, cultural şi economic (obiceiuri deviaţă, tradiţii, situaţia familială, venituri, costul serviciilor destinate utilizării timpuluiliber ş.a.).

Potrivit opiniei specialiştilor, pentru analiza modului de structurare a timpuluiliber pe tipuri de activităţi specifice nu se poate face abstracţie de câteva elemente:

“structura, conţinutul şi semnificaţia timpului liber sunt produse alesistemului social în ansamblul său. De aceea, numai în cadrul unei analizeglobale a vieţii sociale şi, în particular, a unei analize de ansamblu a

Page 69: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

69

modului de viaţă există unele şanse de a le percepe mai clar”“timpul disponibil nu este doar efectul altor activităţi - muncă, activităţifamiliale etc. - ci este, totodată, cauză pentru o serie de activităţi”“activităţile de timp liber nu se constituie într-un bloc, într-un sistemomogen. Acestea sunt (şi devin tot mai mult) o înlănţuire de activităţi şiinterese diverse şi de natură diferită”.

Pentru analiza dimensiunii şi a principalelor direcţii de extindere a activităţilorde timp liber considerăm că trebuie, mai întâi, apreciate şi descifrate tendinţele deevoluţie şi modul de satisfacere a diferitelor nevoi umane (sub acţiunea previzibilă afactorilor economici, sociali, culturali, psihologici etc.).

Chiar dacă este ctiticată, orice referire Ia această problemă porneşte de laierarhia inIFOCIUSă de Masiow.

Maslow propune o ierarhie a nevoi(or umane în ordinea descrescândă apriorităţilor de satisfacere: nevoi fiziologice, de securitate, de apartenenţă, dedragoste, de stimă, de realizare personală, de înţelegere şi cunoaştere, nevoiestetice, de căutare a fericirii, metanevoi ..., nevoile de ordin superior operând cuprecădere atunci când nevoile de ordin inferior sunt satisfăcute.

Evident, construirea unor ierarhii ale nevoilor umane care să fie universalvalabilă (indiferent de contextul social, cultural, economic, istoric) este greu derealizat, deoarece aceasta ar presupune ca anumite criterii axiologice de ierarhizarespecifice unei culturi sau grup social să fie extinse forţat asupra altor culturi şi grupurisociale4. Totuşi, nu poate fi negată orice relaţie de ordine pe mulţimea nevoilorumane, relaţie privită, aşa cum s-a arătat, cu rezervele impuse de contextul social,spaţial şi temporal dat.

Necesităţile care pot fi satisfăcute în timpul liber pot fi grupate în douăcategoiii:

- necesităţi bio-sociale (nevoia de compensare a efortului depus, nevoia deinformare şi dezvoltare intelectuală etc.);

- necesităţi sociale (nevoia de sociabilitate, nevoia de participare socială etc.);Nevoia de sociabilitate este general-umană şi se accentuează pe măsura

creşterii gradului de urbanizare. În condiţiile extinderii urbanismului, ale izolăriiindivizilor prin rărirea şi fragmentarea relaţiilor umane, omul caută mijloace prin caresă-şi satisfacă această nevoie (devenită stringentă). Cum gradul de urbanizare esteun element ce caracterizează progresul social, nevoia de sociabilitate se vamanifesta în continuare şi va determina alocarea unei părţi din timpul liber acţiunilorprivind iniţierea şi frecventarea unor grupuri sociale şi altor activităţi în care indiviziisă poată intra în relaţii directe unii cu alţii.

Atâta timp cât munca va continua să fie considerată drept centrul vieţii,individul va fi definit în primul rând prin activitatea sa profesională şi, în acestecondiţii, se va manifesta nevoia de perfecţionare a calificării prin activităţi desfăşurateîn timpul liber (evident, în funcţie de natura şi caracterul muncii desfăşurate). Deasemenea, creşterea complexităţii proceselor de producţie va amplifica necesitateade perfecţionare a cunoştinţelor profesionale. Aceasta va determina creştereatimpului dedicat studiului, în paralel cu redimensionarea volumului timpului liber.

Nevoia de informare şi dezvoltare intelectuală devine o caracteristică a omuluimodem în condiţiile creşterii complexităţii vieţii sociale şi diversificării formelor decirculaţie a informaţiei. Această nevoie poate fi satisfăcută prin lectură (cărţi, ziare,reviste), vizionări de spectacole (film, teatru, televiziune, video) sau audiţii (concerte,radio, discuri, etc.). Nevoia de informare şi dezvoltare intelectuală se va manifesta încontinuare, chiar dacă modalităţile de satisfacere se pot compensa, substitui.

Necesitatea compensării efortului depus se manifestă ca o consecinţă acheltuielilor nervoase şi fizice zilnice, provocate de solicitările profesionale sau

Page 70: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

70

extraprofesionale. Satisfacerea acestei necesităţi se realizează prin dezvoltareaactivităţilor sportive, de turism şi agrement etc.

Structura timpului liber trebuie, astfel, să asigure atât satisfacerea cerinţelorprivind refacerea capacităţilor fizice şi psihice în vederea reluării muncii (chiar încondiţiile ţn care, pe termen lung, timpul liber va prelua primul loc în preocupărileumane, iar munca va fi privită doar sub aspect funcţional şi nu drept scop alexistenţei - aşa după cum se apreciază în analizele sociologice6), cât şi anecesităţilor de dezvoltare a fiecărui individ, a vieţii în diferite grupuri sociale (inclusivîn familie).

Structura timpului liber este influenţată de caracteristici socio-demografice(sex, vârstă, stare civilă), nivel de instruire, grad de cultură, ocupaţie, nivelulveniturilor, condiţii de locuit şi de transport, condiţii culturale (tradiţii, obiceiuri etc.),factori subiectivi (aptitudinile, dorinţele, năzuinţele individului, accepţia pe care o dăfiecare timpului liber, gradul de angajare la viaţa socială şi politică) ş.a.

Necesitatea abordării variabilelor subiective în analiza structurii timpului liberse justifică având în vedere rolul lor în manifestarea libertăţii de decizie asupramodului de cheltuire a cantităţii totale de timp disponibil.

Alături de factorii menţionaţi mai pot fi enumerate diverse situaţii şi condiţiicare influenţează structura şi folosirea timpului liber ca, de exemplu: solicitareanervoasă, intelectuală accentuată, circulaţia intensă şi aglomeraţia în marile oraşe şicentre industriale (care pot influenţa organismul uman în sensul diminuării rezistenţeifizice şi psihice), creşterea gradului de ocupare a femeii (cu consecinţe, în principal,asupra vieţii de familie) etc.

Pentru existenţa reală a activităţilor practicate în timpul liber, pe lângăcondiţionările interne, trebuie să existe echipamente şi dotări specifice care să facăposibilă desfăşurarea lor. Echipamentele pe care le reclamă petrecerea timpului liberdepind însă de momentul în care se manifestă acesta şi de cadrul în care au Jocactivităţile specifice.

Din punctul de vedere al momentului în care se manifestă, timpul liberpentru populaţia ocupată poate fi grupat în: timp liber cotidian (la sfârşitul zilei demuncă), timp liber periodic (la sfârşitul săptămânii) şi sezonier (concedii sauvacanţe).

Pentru timpul liber cotidian şi o parte din timpul liber periodic sunt necesarecondiţii care să se materializeze în concepţia şi organizarea locuinţei, a mediuluiimediat înconjurător. De asemenea, programul unităţilor de cultură şi divertisment, alemisiunilor de radio şi televiziune se adresează, în cea mai mare parte, acestorsecvenţe ale bugetului de timp al individului şi familiei. Activităţile desfăşurate(vizionare de spectacole, concerte, filme, plimbări etc.) nu presupun distanţă preamare de deplasare, sau se desfăşoară la domiciliu (urmărirea emisiunilor radio, acasetelor înregistrate sau a discurilor, vizionarea emisiunilor tv sau a înregistrărilorvideo, lectura etc.).

Timpul liber de la sfârşitul săptămânii lărgeşte aria posibilităţilor demanifestare a activităţilor specifice, în direcţia creşterii distanţelor de deplasare şiintensificării contactelor între oameni. Aceasta influenţează organizarea oraşelor, aîmprejurimilor acestora, a zonelor de agrement, ridicând probleme complexe legatede transport, amplasarea reţelei comerciale şi turistice etc.

Timpul liber sezonier (vacanţe sau concedii) are drept caracteristică principalăpracticarea turismului. Posibilităţile de deplasare sunt cele mai mari, iar aceasta areloc, în special, spre marile zone turistice (litoral, zona montană), spre staţiunilebalneo-climaterice, dar şi spre oricare parte a ţării sau în străinătate.

După cadrul de desfăşurare, activităţile specifice timpului liber pot fi divizateîn: activităţi care se desfăşoară la domiciliu şi activităţi care se desfăşoară în afara

Page 71: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

71

domiciliului.În mare parte, timpul liber fragmentat zilnic este petrecut la domiciliu.Timpul liber periodic este utilizat, de obicei, pentru activităţi care se

desfăşoară în afara domiciliului. Aceasta are ca efect o creştere a solicitărilor deservicii specifice şi de echipamente colective şi, în legătură directă, a dotărilorcomplementare.Sub influenţa factorilor menţionaţi şi a condiţionărilor (interne şi exterioare)prezentate se conturează structura activităţilor desfăşurate În timpul liber. Aceastacuprinde, cel puţin, următoarele tipuri de activităţi:

Activităţi de informare pentru ridicarea culturii generale şi de specialitate (lectură:literatură, presa cotidiană, reviste periodice; audiţii radio, vizionări tv etc.);

Activităţi de divertisment (frecventarea spectacolelor de operă, operetă, concertsimfonic, teatru, spectacole muzicale, varietăţi, cinematograf, frecventarearestaurantelor, barurilor, discotecilor, participarea la activităţile desfăşurate decluburi, participarea la manifestări sportive, politice ş.a.);

Activităţi recreativ-fortifiante (practicarea sporturilor, utilizarea ştrandurilor,plimbări, turism etc.);

Educarea copiilorActivităţi de comunicare interumană (întruniri, conversaţii, vizite etc.);Odihnă, meditaţie;Alte activităţi.

Activităţile prezentate pot fi desfăşurate individual sau în cadrul grupurilorconstituite ad-hoc (la cinematografe, teatre, cluburi, stadioane, în familie, cu prieteniietc.).

Consumul colectiv de timp liber reprezintă o parte din suma consumurilorindividuale cheltuite pentru activităţi ce se desfăşoară în afara domiciliului. Având învedere modul de constituire a volumului total de timp liber al populaţiei se impune,într-o primă fază, analiza alocării individuale a secvenţelor de timp, pe tipuri deactivităţi.

7.1.1. Estimarea structurii activităţilor specifice timpului liber individualEstimarea structuri timpului individual, determinate dealocarea secvenţelor de

timp pe tipuri de activităţi, are o deosebită importanţă, în special pentru definireapriorităţilor de dezvoltare a activităţilor care sunt implicate în acest proces şi, deci, înorientarea agenţilor economici.

Tipul de activităţi, durata şi frecvenţa lor sunt condiţionate, aşa cum s-a arătat,din punctul de vedere al individului, de manifestarea unor necesităţi specifice într-uncontext istoric, cu determinări sociale, economice şi culturale (idealuri, tradiţii,obiceiuri, reguli de comportament, disponibilităţi, coduri morale şi juridice etc.).Notând:

A = { ai, unde ai = activităţi ce pot fi desfăşurate în timpul liber,i=1,2,...,n}şi considerând că fiecăreia dintre aceste activităţi i se acordă un timp ti, relaţiaevidentă:

Itn

1ii =å

=(7.1)

semnifică faptul că suma secvenţelor de timp alocate diferitelor tipuri de activităţi nupoate depăşi timpul liber disponibil (l). De asemenea, dacă Vi este suma, în lei, cepoate fi cheltuită pentru desfăşurarea activităţilor din timpul liber , iar c1 cheltuialaunitară (pe oră) necesară pentru activitatea ai, atunci:

Page 72: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

72

in

1iii Vtc £å

=(7.2)

Unele dintre mărimile ci pot să fie egale cu zero, în cazul în care activităţilerespective nu sunt prezente în timpul liber al individului, sau sunt activităţi care nunecesită cheltuieli directe din partea individului (activităţi cum ar fi frecventarea unorinstituţii - de exemplu, biblioteci, plimbări etc.).

Timpul dedicat diferitelor preocupări are o limită inferioară determinată dedorinţele şi aspiraţiile individului (cel puţin zero), precum şi o limită superioară impusăde posibilităţile efective oferite de mediul economic, social şi cultural:

maxii

mini ttt0 £££ ; i = 1, 2,...,n (7.3)

Vom numi soluţie admisibilă a problemei de alocare a timpu-lui liber pe tipuri deactivităţi o structură a timpului liber (sk),unde

( )kn

k2

k1k t,...,t,ts = ; k = 1, 2,...,m (7.4)

care verifică relaţiile (7.1), (7.2) şi (7.3).în acest caz m este numărul variantelor posibile de petrecere a timpului liber, iar.

S = { sk / k = 1,2,…,m} (7.5)mulţimea acestora.

Să considerăm, pentru început, că individul care dispune de un timp liber de lore va evalua toate aceste variante şi va alege pe cea care îl satisface în cel maiînalt grad, eventual va alege alternativa care rezultă ataşând restricţiilor (7.1) - (7.5)un criteriu de maxim, de tipul:

( )å=

n

1iiitumax (7.6)

unde:ui - satisfacţia oferită de alocarea unei ore activităţii ai.Rezultă o problemă clasică de alocare optima a resurselor rare (timpul liber)

pe activităţi, în condiţii de liniaritate a restricţiilor şi a funcţiei obiectiv (problemă deprogramare liniară). Evident, în această situaţie satisfacţia individului va fi maximă şiorice altă alocare a timpului liber pe categorii de activităţi specifice va determinascăderea satisfacţiei globale.

Acesta este, însă, un caz ideal, denumit în literatura de specialitate alraţionalităţii perfecte, în realitate neatins de comportamentul uman. Termenul deraţionalitate perfectă se referă la capacitatea unui decident, care, potrivit celei maibune metodologii, efectuează fără nici o omisiune şi eroare selecţionarea optimă amijloacelor prin care pot fi realizate obiectivele urmărite. Aceasta necesită o completăcunoaştere a tuturor variantelor posibile de acţiune, precum şi o anticipare a tuturorconsecinţelor pe care le generează fiecare alternativă în parte, în orice situaţie.

“Aşa cum arată Herbert Simon, în realitatea vieţii, comportamentul umannu reuşeşte să atingă nivelul raţionalităţii perfecte din cel puţin trei cauze:

Raţionalitatea perfectă impune cunoaşterea completă şi anticipareacompletă a consecinţelor care vor decurge din fiecare alegere. Înfapt, cunoaşterea consecinţelor este întotdeauna fragmentară.

Întrucât consecinţele sunt situate în viitor, importanţele diferite aleacestora sunt greu de valorizat. Precizia şi consistenţa acestorimportanţe sunt limitate de faptul că, neputând fi reprezentate mintalsimultan toate consecinţele, pentru a se acorda ponderea cuvenităfiecăreia, valorile diferite ale consecinţelor pot fi anticipate numaiimperfect.

Raţionalitatea perfectă cere ca o alegere să fie făcută dintre toate

Page 73: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

73

alternativele posibile. în comportamentele reale din viaţa oamenilornumai câteva din toate aceste alternative posibile apar în aparatulmintal al unui decident”

De aceea, considerăm că o cale posibilă de obţinere a unei variante deacţiune satisfăcătoare pentru individ ar putea fi următorul algoritm euristic:

1. Se ordonează modalităţile de petrecere a timpului liber în funcţie depreferinţele individuale. Evident, acestea sunt o submulţime a mulţimiiA. Fie a1, activitatea preferată;

2. Se alocă timpul t1 maxim posibil pentru activitatea a13. Dacă t1 < l (activitatea t1 nu consumă tot timpul liber) se alocă la nivel

maxim posibil timpul t2 pentru activitatea a2 obţinută după o nouăordonare, excluzând atât a1 cât şi, eventual, alte activităţi a cărordesfăşurare a devenit imposibilă, în noile condiţii;

4. Dacă t1 + t2 < l se alege, în mod analog, activitatea a3 pentru care sealocă la nivel maxim posibil timpul t3.

Algoritmul se continuă până în momentul în care, după alocarea timpului tpactivităţii ap, timpul liber l este complet epuizat, adică:

Itp

1ii =å

=(7.7)

5. Se atribuie activităţilor ap+1, ap+2, .., an mărimile tp+2,..., tn egale cu zero.În acest mod se obţine o structură s1 a timpului liber

S1 = (t1, t2, …, tp, 0, …, 0) (7.8)Dacă s1 satisface (s1 Î S) şi această variantă a fost obţinută uşor se încearcă

îmbunătăţirea ei (se ridică nivelul de aspiraţie, eventual prin modificarea valorilor timin

şi timax)Dacă s1 nu satisface, se vor încerca modificări în alocarea timpului liber. În

imposibilitatea imaginării unei soluţii satisfăcătoare se vor corecta valorile timin şi timax

şi eventual suma totală admisibilă a cheltuielilor. Dacă nici în această situaţie nu potfi găsite soluţii satisfăcătoare se coboară nivelul de aspiraţie şi se continuă procesulde generare a unei variante acceptabile.

Printr-un astfel de algoritm se obţine o soluţie satisfăcătoare care, în raport cuaspiraţiile individului, poate fi îmbunătăţită printr-un număr rezonabil de încercări.Soluţia obţinută nu este optimă, în sensul strict al acestei noţiuni, pretenţia deoptimalitate fiind, de altfel, nerealistă în condiţia existenţei unor elemente imprecise,subiective, dificil de evaluat cantitativ.

Aceste condiţionări interne ale alocării secvenţelor de timp liber sunt necesaredar nu şi suficiente pentru desfăşurarea reală a activităţilor dorite. Pentru a fi efectivpracticate trebuie, aşa cum s-a arătat, să existe echipamente specifice care să facăposibilă desfăşurarea acestora (ceea ce reprezintă condiţionarea externă amanifestărilor timpului liber).

Reacţia din partea producătorilor de bunuri şi servicii destinate utilizăriitimpului liber se formulează însă în faţa cererii globale de astfel de produse specifice,cerere determinată de volumul total de ore de timp liber alocate unei anumiteactivităţi. De aceea, studierea aspectului colectiv al consumului de timp liber este oacţiune importantă menită să orienteze activitatea agenţilor economici.

7.1.2. Structura consumului colectiv de timp liberEvaluarea structurii volumului total al timpului liber, pentru o anumită

colectivitate, are drept scop oferirea unor elemente de fundamentare a prognozelorprivind dezvoltarea acelor echipamente şl servicii care sunt destinate să asigurecondiţiile necesare desfăşurării activităţilor specifice acestui interval.

Page 74: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

74

Volumul total de timp liber dedicat activităţii în exteriorul domiciliului, într-oanumită zonă, sau trebuie analizat pe componente. Aceasta deoarece activitatereclamă echipamente specifice.

În condiţiile lipsei unei baze informaţionale adecvat unor serii de datecomparabile, estimarea. consumului colectiv liber pe tipuri de activităţi nu se poateface decât orientativ.

Metodologia de calcul va avea la bază ipoteza că mănrr consumului colectivde timp liber este determinată de caracteristicile calitative ale populaţiei şi anume:structura pe sexe şi grupe de vârstă, structura profesională şi pe nivelul de instruire,nivelul veniturilor, starea civilă şi numărul de copii, mediul de rezidenţă (urban, rural),distanţa faţă de zonele de agrement ş.a.

Pe baza acestor caracteristici, populaţia se clasifică într-un număr r de grupe.Numărul de grupe se determină în funcţie de posibilitatea de asigurare a bazeiinformaţionale, mijloacele de caicul disponibile şi, evident, în funcţie de scopulanalizei.

Pentru fiecare dintre aceste grupe se stabileşte o structură tip a consumului detimp liber, pe baza anchetelor selective. Pentru volumul de timp liber la sfârşitulsăptămânii, de exemplu, se poate construi un buget mediu individual, pentru opersoană din grupa i în modul următor:

Grupa iBugetul mediu individual de timp, la sfârşitul săptămânii însezonul s

1. Timp total disponibil din care:

tids

- timp pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice tifs- timp pentru activităţi casnice şi gospodăreşti tigd

s

- alte cheltuieli de timp tias

2. Timp liberdin care:

lis

- petrecut la domiciliu dis

- petrecut în afara domiciliuluidin care:

cis

- pentru activitatea a1 ti1s

- pentru activitatea a2 ti2s

- pentru activitatea ak tiks

- pentru activitatea ap tips

Între elementele din acest tabel există o serie de relaţii de tip balanţă:

isq,i

sig

sf,i

sd,i ltttt +++= (7.9)

respectiv:

iSciSsi dl += (7.10)

şi:

å=

=p

1k

sk,i

si tc (7.11)

De asemenea, se pot caracterizeze bugetul de timp pentru o persoană dingrupa considerată i în sezonul s:

- ponderea timpului liber în totalul timpului disponibil

sd,i

sis

j,itlp = (7.12)

Page 75: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

75

- ponderea timpului consumat pentru activitatea al de o persoană din grupa iîn sezonul s:

si

sk,is

k,il

tp = (7.13)

Dacă nis reprezintă numărul total al persoanelor din grupa i, în perioadaanalizată, atunci consumul colectiv de timp liber pentru o anumită activitate al, însezonul s se poate determina astfel:

å=

×=r

1i

sk,i

si

sk tnt (7.14)

unde:r - numărul grupelor constituite în cadrul populaţiei considerate, iar celelalte

simboluri au semnificaţiile prezentate.Ca o relaţie de control a întocmirii bugetelor de timp pentru ansamblul grupelor

se poate folosi:

åå==

=p

1k

sk

r

1i

si

si tcn (7.15)

unde în partea stângă a egalităţii se însumează consumul total de timp liber în afaradomiciliului, pentru întreaga populaţie avută în vedere, iar în partea dreaptă, seînsumează consumul colectiv de timp liber pentru toate activităţile care pot fădesfăşurate în acest interval.

Proiectarea acestor mărimi în perspectivă se poate realiza prin analizatendinţei de evoluţie a elementelor din bugetul de timp pentru fiecare grupă, pe bazamodificărilor previzibile ale factorilor de influenţă.

Consumurile specifice de timp pentru diferite activităţi pot fi proiectate plecând,eventual, de la un consum etalon stabilit pe baza informaţiilor obţinute princercetarea unui eşantion de vârf al populaţiei, cuprinzând din fiecare categoriepersoanele ale căror bugete de timp se consideră a corespunde tendinţelor (medii)viitoare.

Pe baza consumurilor specifice de timp ale diferitelor categorii de populaţiepentru diverse activităţi, precum şi a structurii în perspectivă a populaţiei, se poatedetermina fondul de timp liber destinat unui tip de activitate în anul t al perioadeiurmătoare.

Aceasta constituie cererea pentru petrecerea timpului liber. Răspunsul (oferta)presupune o analiză complexă a condiţiilor în care se poate satisface această cerere.Crearea bazei materiale necesare desfăşurării activităţilor la nivelurile solicitatepresupune atât investiţii în echipamente specifice (investiţii private, publice saumixte), cât şi cheltuieli ce decurg din desfăşurarea activităţilor adiacente (de obicei,realizate prin investiţii publice).

Pentru calcului necesităţilor de dezvoltare a diferitelor categorii de activităţi dinaceastă grupă se poate pleca de la consumul colectiv de timp liber pentru activitateaak, determinat potrivit relaţiei (7.14).

Fie Ck - capacitatea medie a unei unităţi care asigură desfăşurarea activităţiiak.

fckkk tlC ×= (7.16)

unde:lk - numărul mediu de locuri,tkfc - timpul mediu de funcţionare a unei unităţi.

Page 76: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

76

Necesarul teoretic de unităţi, în perspectivă, va fi dat de relaţia următoare:

k

kk C

tU = (7.17)

unde:tk - consumul colectiv de timp liber, în perspectivă, pentru activitatea al.Având în vedere faptul că unităţile de servire nu pot fi ocupate la capacitatea

maximă pe toată durata de funcţionare (datorită neconcordanţei între momentulofertei serviciului şi momentul din zi (săptămână) când se dispune de timpul necesarpentru consumul acestuia), numărul de unităţi, determinat cu relaţia (7.17), va trebuicorectat cu un coeficient pk, determinat prin studii statistice, astfel încât efectivul deunităţi care asigură desfăşurarea activităţii al este:

kkik pUU ×= (7.18)

În acest caz, necesarul suplimentar de unităţi pentru anul final al unui orizontde prognoză (T) este:

sfk

0k

ik

Tk UUUU +-=D (7.19)

unde:Uk

0 - unităţi existente în momentul prognozeiUk

sf - unităţi care se consideră că îşi vor înceta activitatea până în momentulT.

Estimarea de către agenţii economici (cu capital privat, public sau mixt) aacestei cereri globale de unităţi de servire, pentru un anumit an T este importantăpentru adoptarea deciziilor de orientare a investiţiilor.

Serviciile pentru populaţie destinate asigurării condiţiilor de utilizare a timpuluiliber sunt constituite dintr-o multitudine de activităţi specifice, în continuă dezvoltareşi diversificare. Această evoluţie este impusă de creşterea dimensiunii timpului liberşi sporirea exigenţelor privind tipul şi calitatea serviciilor utilizate.

În general, aşa cum s-a arătat, serviciile pentru populaţie sunt necesare Învederea asigurării condiţiilor de folosire a timpului liber, în special pentru o parte dinsecvenţele de timp petrecute în afara domiciliului.

Dimensiunea, în diferite momente, a timpului liber face ca apelarea ia astfel deservicii să aibă loc: cotidian - de obicei în orele de după amiază; săptămânal - înspecial la sfârşitul săptămânii; periodic - în anumite sezoane (concediile şi vacanţele- îndeosebi vara şi iama) sau la anumite date importante (sărbătorirea zilei naţionale,sărbătorile religioase etc.).

Aceasta are ca efect o suprasolicitare a bazei materiale şi a serviciilor cerutede organizarea petrecerii timpului liber în anumite momente ale zilei, săptămânii,respectiv anului şi o subutilizare a echipamentelor şi a capacităţilor de producţie aserviciilor în celelalte perioade.

Pe de altă parte, există o specificitate a cauzelor şi a modului de formulare acererii pentru servicii după destinaţia acestora: servicii folosite în scopul creşteriidimensiunii timpului liber şi servicii la care se apelează pentru utilizarea timpului liber.

În primul caz, individul, alegând între a-şi face singur un serviciu sau a-lcumpăra, dispune de o scară de valori şi utilităţi. Cu cât serviciul pare mai important,iar operaţiile de executat mai complicate faţă de competenţa sa şi în raport cu timpuldisponibil, cu atât valoarea serviciului va apărea mai ridicată. Între anumite limite depreţ (dependente de venituri), valoarea atribuită acestor servicii se determină maimult în funcţie de utilitatea lor decât în funcţie de rezultatul unui proces de costuri.

Potrivit unor studii citate de Alvin Toffler, această tendinţă spre producţia deconsum propriu se va extinde şi mai mult în viitor, pentru servicii căpătând proporţiileunei adevărate revoluţii "do it your-self".

Page 77: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

77

“Aceasta - afirmă Toffler (pag. 376) - plasează într-o nouă lumină întreagaproblemă a timpului liber. O dată ce admitem că o bună parte din ceea cenumim timp liber este folosit, de fapt, pentru producerea de bunuri şiservicii destinate propriei noastre întrebuinţări (...) înseamnă că vecheadistincţie dintre muncă şi timpul liber nu mai stă în picioare. Problema carese pune acum nu este aceea a raportului dintre muncă şi timpul liber, cidintre munca plătită (...) şi munca neplătită, făcută pentru sine şiautogestionară”.

Deci, implicaţiile tendinţei „do it your-self” asupra dimensiunii timpului liber şi aconţinutului acestei noţiuni trebuie analizate prin prisma raportului obligaţie-libertate.Se impune, astfel, separarea obligaţiilor exterioare de cele interioare, acestea dinurmă fiind compatibile cu natura activităţilor ce pot fi desfăşurate în timpul liber.

În cel de-al doilea caz - folosirea timpului liber - opţiunea pentru anumite tipuride activităţi provoacă inevitabil apelarea la o gamă de servicii specifice.

În general, în procesul de consum al unui astfel de serviciu există un contactdirect între unitatea care oferă serviciul şi solicitant. Aceasta impune necesitatea uneimari flexibilităţi a ofertei, o adaptare permanentă la numeroasele cerinţe generate devarietatea contactelor între producător şi consumator, fiecare client având propria sapersonalitate.

7.2. Serviciile legate de practicarea turismuluiRăspunzând unor cerinţe sociale şi economice, turismul a devenit, în condiţiile

contemporane, un fenomen de masă, dezvoltarea acestui tip de activităţi fiind unadintre cele mai importante consecinţe ale creşterii dimensiunii timpului liber. Deaceea, individualizăm analiza acestui mod de utilizare a timpului liber într-unsubcapitol separat.

Transformarea turismului dintr-o activitate marginală într-o veritabilă industriea fost posibilă ca urmare a acţiunii unui complex de factori economici, sociali,culturali.

Dezvoltarea economică a contribuit la creşterea veniturilor, concomitent cumodificarea structurilor socio-profesionale într-un sens favorabil creşterii cereriituristice, având totodată un rol important în asigurarea bazei materiale specifice. Deasemenea, dezvoltarea transporturilor şi a infrastructurii specifice, intensifică fluxurileturistice, asigurând un acces rapid, în condiţii de confort, la spaţiile de cazare şi lacelelalte amenajări turistice.

Un alt factor important îl constituie creşterea gradului de urbanizare, care areca efect sporirea deplasărilor turistice spre zonele din afara oraşului, nepoluate, înscopul recreerii şi odihnei:

“Creşterea dimensiunii timpului liber modifică raportul urban/rural. Lumearurală constituie un interes din ce în ce mai intens pentru activităţile detimp liber. Fiecare comună se preocupă să transforme în lac oriceheleşteu şi să atribuie legende pentru ruinele castelelor. (...) Mai radicalîncă, turistul este un agent de urbanizare. Acest nomad duce cu sineoraşul, adică un mod de viaţă specific…”.

Creşterea populaţiei şi a duratei medii a vieţii implică existenţa unor resursepotenţiale mai mari de turişti, iar prelungirea duratei şcolarizării şi ridicarea niveluluide cultură favorizează practicarea diferitelor forme de turism.

Cererea turistică este, de asemenea, influenţată de tradiţii, obiceiuri, mod deviaţă, necesităţi de îngrijire a sănătăţii, modă, prestigiu social etc.11.Referitor la turism, definiţia adoptată de Uniunea Internaţională a OrganismelorOficiale de Turism este:

“Orice persoană care vizitează un loc, altul decât acela unde are domiciliul

Page 78: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

78

său obişnuit în interiorul ţării sale de reşedinţă, pentru orice alt motiv, altuldecât acela de a exercita o activitate remunerată şi efectuând aici un sejurde cel puţin o noapte (sau 24 de ore) poate fi considerată ca turistnaţional”.

Potrivit acestor precizări, se poate afirma că activităţile turistice sunt practicatede către populaţie În cadrul timpului liber periodic (la sfârşitul săptămânii şi înconcedii sau vacanţe).

În acest caz, creşterea secvenţei din timpul liber dedicată practicării turismuluiva depinde direct de dimensiunea timpului liber săptămânal şi anual şi indirect demărimea timpului liber cotidian. Această din urmă condiţionare rezultă din modul încare se asigură posibilitatea unei distribuţii echilibrate a numărului de ore disponibilezilnic pentru celelalte activităţi de timp liber (vizite, frecventarea instituţiilor culturaleetc.), astfel încât timpul liber de la sfârşitul săptămânii şi concediul (vacanţa) sărămână .într-o proporţie cât mai mare pentru practicarea turismului.

Având în vedere creşterea puternică a timpului liber săptămânal, începând cuprima parte a anului 1990 (prin reducerea cu circa 6 ore a timpului de muncăsăptămânal), redimensionarea secvenţei din timpul liber dedicată practicăriiturismului va depinde direct de existenţa unei oferte corespunzătoare şi a unorvenituri reale ale populaţiei care să depăşească, în medie, cel puţin cheltuielilepentru bunuri de primă necesitate (de subzistenţă).

Cu aceste precizări, creşterea timpului dedicat practicării turismului ca urmarea reducerii duratei săptămânii de lucru se poate exprima:

( ) ( ) ( )( )( ) 1zc0

ddzcuu 1hs

0hs01

££

-×=-(7.20)

Unde:u - secvenţa din timpul liber dedicată practicării turismului;ds(h) - durata (în ore) a săptămânii de lucru;c(z) - coeficient care dimensionează fracţiunea din timpul disponibil

suplimentar, obţinut ca urmare a reducerii săptămânii de lucru, ce estededicat practicării turismului; acest coeficient depinde de mărimeaveniturilor, nivelul ofertei turistice, factori subiectivi şi, evident, de z, unde:

z - mărimea timpului liber cotidian;0 - perioada de bază;1 - perioada curentă.

Pentru creşterea preciziei estimărilor, coeficientul C(z) trebuie determinat pegrupe de populaţie şi în funcţie de sezon, potrivit datelor înregistrate în bugetele detimp şi în bugetele de familie.

Pentru un orizont T, coeficientul C(z) se estimează prin aprecieri calitative saupe baza prognozei elementelor care îl determină şi a relaţiei statistice dintre acestea.

Prin extinderea acestor valori medii pentru întreaga grupă şi mai departe,pentru populaţia analizată - având în vedere şi structura acesteia - se calculeazăcreşterea volumului cererii turistice ca urmare a sporirii timpului liber săptămânal.Mărimii astfel determinate i se adaugă valorile obţinute prin analiza influenţei celorlalţifactori (dimensiunea concediilor anuale, evoluţia populaţiei, durata medie a vieţii,reglementările privind vârsta de pensionare, gradul de urbanizare, dinamicaveniturilor şi a tarifelor pentru serviciile turistice, dotarea cu mijloace proprii detransport etc.).

Astfel de calcule pot oferi o imagine a ofertei globale de timp liber al populaţieidedicat practicării turismului şi deci un punct de plecare în estimarea atât a cereriiglobale de servicii turistice cât şi a cererii de alte bunuri specifice practicării acestei

Page 79: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

79

activităţi, bunuri produse în alte ramuri ale economiei naţionale. În ultimă instanţă,calculele de acest tip pot constitui, pentru agenţii economici, un punct de plecare înorientarea investiţiilor.

Întrebări recapitulativeComentaţi categoriile de necesităţi care pot fi satisfăcute în timpul liber?Ce factori-cauză pot influenţa structura timpului liber?Prezentaţi sintetic categoriile de timp liber.Comentaţi estimarea structurii activităţilor specifice timpului de muncă individual?

Teste grilă pentru autoevaluare1. Necesităţile care pot fi satisfăcute în timpul liber pot fi grupate în:

a. necesităţile bio-sociae;b. necesităţi sociale;c. necesităţi regionale;d. necesităţi globale.A (a, b); B (a, b, c, d); C (b, c); D (c, d)

2. Structura timpului liber este influenţată de caracteristicile:a. socio-demografice;b. nivel de instruire şi grad de cultură;c. ocupaţia şi nivelul veniturilor;d. condiţii de locuit, de transport, culturale, etc.A (a, b, c); B (a, b, c, d); C (b, d); D (b, c, d)

3. Din punctul de vedere al momentului în care se manifestă, timpul liber pentrupopulaţia ocupată poate fi grupat în:a. timp liber cotidian;b. timp liber periodic;c. sezonier;d. ocazional.A (a, b, c); B (a, b, c, d); C (a, b); D (b, c)

4. După cadrul de desfăşurare, activităţile specifice timpului liber pot fi divizate în:a. activităţi care se desfăşoară la domiciliu;b. activităţi în străinătate;c. activităţi care se desfăşoară în afara domiciliului;d. activităţi de vecinătate.A (a, b); B (a, b, c); C (a, c); D (a, b, c, d)

5. Structural, activităţile desfăşurate în timpul liber cuprind următoarele tipuri:

Bibliografie selectivă1. Angelescu Coralia, Jula Dorin (1997), Timp liber, Editura Economică,

Bucureşti, pg.215-240.2. Cosmescu Ioan (1999), Economia serviciilor, Editura Universităţii „Lucian

Blaga”, Sibiu, pg.36-56, 141-176.

Page 80: Economia Timpului Liber. Cosmescu I

80

Răspunsurile la grilele de autoevaluareÎntrebare

Capitol1 2 3 4 5

Cap.1 B A A C DCap.2 A B C C ACap.3 A B B C ACap.4 A B A B ACap.5 B A A B CCap.6 B A B A BCap.7 A B A C A