ECONOMIE INTERNATIONALA

FOTA CONSTANTIN

ECONOMIE INTERNAłIONALĂ

(INTERNATIONAL ECONOMICS)

- trecut, prezent, viitor -

PROF. UNIV. DR. FOTA CONSTANTIN UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

ECONOMIE INTERNAłIONALĂ

(INTERNATIONAL ECONOMICS)

- trecut, prezent, viitor -

Tratat universitar

Editura Universitaria Craiova 2008

ReferenŃi ştiinŃifici: Prof. Univ. dr. Costea Munteanu – ASE Bucureşti

Prof. Univ. dr. Maria Cartas – Institutul de Economie Mondială

Academia României

Economie internaŃională (International Economics).

Toate drepturile aparŃin autorului.

Cuprins 5

CUPRINS

INTRODUCERE. OBIECTUL ŞI METODELE DE STUDIU ALE ECONOMIEI INTERNAłIONALE CA ŞTIINłĂ …………………………………………….

1. Economia naŃională bază a economiei internaŃionale…

2. Economia internaŃională ca sistem al relaŃiilor economice internaŃionale …………………………….. 3. Economia internaŃională ca ştiinŃă ……………………

11

11

14

16

PARTEA ÎNTÂI. COMERłUL INTERNAłIONAL ŞI POLITICA COMERCIALĂ .......................................

CAPITOLUL I. TEORIA CLASICĂ A COMERłULUI INTERNAłIONAL ...................................................................

1. Mercantilism (modelul William Petty, Thomas Mun şi Antoine de Montchrétien) ……………………………..

2. Avantaj absolut (modelul Adam Smith) ……………… 3. Avantaj comparativ (modelul David Ricardo) ………...

23

23

24

25 30

CAPITOLUL II. TEORIA MODERNĂ A COMERłULUI INTERNAłIONAL ..................................................................

1. Resursele şi comerŃul (modelul Eli Heckscher - Bertil Ohlin) ………………………………………………….

2. Factorii specifici şi distribuŃia veniturilor (modelul Paul Samuelson - Ronald Jones) ………………………

3. Modelul standard al comerŃului (modelul Paul Krugman – Maurice Obstfeld) ………………………..

4. Avantajul competitiv (modelul Michael Porter) ………

42

42

45

50

54

CAPITOLUL III. POLITICA COMERCIALĂ …………….

1. Concept, tipologie, instrumente ……………………….

2. Politica tarifară ………………………………………...

63

63

65

6 Constantin Fota – Economie internaŃională

3. Politica netarifară …………………………………….

4. Politica de promovare şi de stimulare a exportului …..

CAPITOLUL IV. ŞTIINłA POLITICII COMERCIALE …

1. Cazul de comerŃ liber ………………………………….

2. Cazul de protecŃionism ………………………………..

68

72

84

84

90

CAPITOLUL V. NEGOCIERI INTERNAłIONALE DE POLITICĂ COMERCIALĂ …………………………………

1. Bilateralism …………………………………………… 2. Multilateralism (GATT) ………………………………

3. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC) ………….

100

101 103

107

CAPITOLUL VI. REGIMURI COMERCIALE PREFERENłIALE ŞI INTEGRAREA ECONOMICĂ ……

1. Baza juridică şi tipologia regimurilor preferenŃiale …... 2. Teoria uniunilor vamale şi integrării economice ……..

116

116 123

CAPITOLUL VII. REGIMURI PREFERENłIALE ŞI GRUPĂRI REGIONALE INTEGRAłIONISTE IN PRACTICĂ ……………………………………………………

1. Uniunea Europeană (UE) ……………………………..

2. Acordul de Liber-Schimb Nord-American (NAFTA) ... 3. Sistemul generalizat de PreferinŃe Vamale (SGPV) …..

133

134

147 148

PARTEA DOUA. FLUXURILE INTERNAłIONALE DE FACTORI …………………………………………… CAPITOLUL VIII. PIAłA INTERNAłIONALĂ A CAPITALULUI ……………………………………………….

1. Eurovalute …………………………………………….

2. OperaŃiuni pe piaŃa capitalului ……………………….. 3. Centrele financiare off-shore …………………………

155

156

157 159

163

Cuprins 7

CAPITOLUL IX. INVESTIłII DE CAPITAL IN STRĂINĂTATE ………………………………………………

1. Conceptul de investiŃie ……………………………….. 2. Formele investiŃiilor în străinătate ……………………

3. EvoluŃia investiŃilor în străinătate ……………………. 4. ImplicaŃiile investiŃiilor străine ………………………

173

173 174

177 179

CAPITOLUL X. COMPANIILE TRANSNAłIONALE (MULTINAłIONALE) ……………………………………….

1. Conceptul de companie multinaŃională ………………. 2. Cauzele apariŃiei şi extinderii companiilor ……………

3. EvoluŃii recente ale companiilor multinaŃionale ……… 4. ImplicaŃiile activităŃii companiilor multinaŃionale ……

184

184 185

186 190

CAPITOLUL XI. MIGRAłIA INTERNAłIONALĂ A FORłEI DE MUNCĂ ………………………………………..

1. Procesul migratoriu ……………………………………

2. MigraŃia forŃei de muncă ……………………………… 3. Efectele migraŃiei internaŃionale in procesul

globalizării …………………………………………….

200

201

201

203

PARTEA A TREIA. ECONOMIA DESCHISĂ ŞI CURSUL DE SCHIMB …………………………………

CAPITOLUL XII. BALANłA DE PLĂłI ………………….

1. Contul venitului naŃional ……………………………... 2. BalanŃa de plăŃi ……………………………………….

210

212

212

215

CAPITOLUL XIII. CURSUL DE SCHIMB ………………..

1. EsenŃa cursului de schimb …………………………….. 2. Teorii privind cursul de schimb ………………………. 3. Politica macroeconomică şi cursul de schimb ………..

4. IntervenŃia valutară şi cursul de schimb ………………

224

224 226 231

235


CAPITOLUL XIV. PIAłA VALUTARĂ …………………...

1. Structura şi actorii pieŃei valutare …………………….

2. Tipologia tranzacŃiilor valutare ………………………. 3. Factorii care influenŃează evoluŃia cursurilor valutare ..

241

242

249 258

CAPITOLUL XV. SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL …………………………………………..

1. Gold standard (etalon aur) …………………………….

2. Sistemul Bretton-Woods şi Fondul Monetar InternaŃional (FMI) ……………………………………

3. Sistemul de cursuri flotante …………………………... 4. Uniunea Economică şi Monetară (UEM) ……………..

265

266

268

271 276

PARTEA A PATRA. PROBLEME ECONOMICE MONDIALE CURENTE ………………………………..

CAPITOLUL XVI. łĂRILE DEZVOLTATE ŞI POLITICA INDUSTRIALĂ …………………………………

1. Rolul statului în economie …………………………….

2. Politica industrială ……………………………………. 3. Argumentele pro şi contra politicii industriale ……….. 4. Noi teorii economice ………………………………….

284

284

286 290

296 306

CAPITOLUL XVII. łĂRILE IN CURS DE DEZVOLTARE ŞI DATORIA EXTERNĂ …………………

1. Trăsături macroeconomice ale Ńărilor in curs de dezvoltare………………………………………………

2. Strategii pentru dezvoltarea economică ………………. 3. Dialog şi negocieri Nord-Sud …………………………

4. Managementul datoriei externe ……………………….

315

316

317 321

326

Cuprins 9

CAPITOLUL XVIII. łĂRILE IN TRANZIłIE ŞI REFORMA ECONOMICĂ …………………………………..

1. Sisteme politice şi economice …………………………

2. Filosofia marxist-leninistă şi teoria economcă modernă

338

340

342 3. Mecanismul tranziŃiei de la socialism la capitalism ….. 4. Cazul României ……………………………………….

5. Perspective ale procesului tranziŃiei …………………..

345 349

352

CAPITOLUL XIX. TENDINłE DE GLOBALIZRE A ECONOMIEI INTERNAłIONALE CA SISTEM DE RELAłII ECONOMICE DINTRE STATE ………………..

1. EvoluŃii de ansamblu ale comerŃului internaŃional …… 2. EvoluŃii de ansamblu ale investiŃiilor internaŃionale ….

3. RelaŃiile economice internaŃionale şi progresul economic ………………………………………………

4. Cauzele globalizării activităŃilor economice ………….

5. Globalizarea şi creşterea economică ………………….

358

359 361

362 364

370

CAPITOLUL XX. DEZVOLTARE DURABILĂ …………..

1. Societate viabilă şi dezvoltare durabilă ………………. 2. Problema energiei ……………………………………..

3. EficienŃă energetică …………………………………… 4. Reutilizarea şi reciclarea materialelor ………………… 5. Biologie ……………………………………………….

6. Economie şi societate viabilă …………………………

380

381 383

388 391 395

399

RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ .............................................. 406 INDEX GRAFICE ŞI FIGURI ............................................... 407 INDEX TABELE ...................................................................... 408


BIBLIOGRAFIE ....................................................................... 410 DE ACELAŞI AUTOR ............................................................. 412

Introducere 11

INTRODUCERE

Obiectul şi metodele de studiu ale

Economiei InternaŃionale ca ştiinŃă În limbajul uzual folosim o serie de termeni şi

concepte într-un sens mai mult sau mai puŃin diferit decât cel riguros ştiinŃific. Este şi cazul termenilor “economie naŃională” şi “economie internaŃională”. De aceea, pentru început vom defini în sens strict economic noŃiunile de “economie naŃională” ca sistem de activităŃi economice din cadrul unui teritoriu delimitat ca Ńară, “economie internaŃională” sau “mondială” ca sistem de relaŃii economice dintre Ńări şi “economie” sau “economie internaŃională” ca ştiinŃă a economiei generale sau în mod particular a economiei internaŃionale.

1. Economia naŃională – bază

a economiei internaŃionale Economiile naŃionale au apărut odată cu

formarea pieŃelor interne, a naŃiunilor şi a statelor. Ca entitate, economia naŃională rezultă din dezvoltarea schimbului reciproc de activităŃi între membrii unei comunităŃi pe un teritoriu delimitat ca stat, ca urmare a accentuării diviziunii interne a

Schimb intern de activităŃi

Constantin Fota – Economie internaŃională 12

muncii. Ca structură, economia naŃională reprezintă totalitatea ramurilor de activitate economică existente la un moment dat, în strânsa lor interdependenŃă manifestată prin intermediul pieŃei.

Aşadar, economia naŃională este o entitate, reprezentând ansamblul de activităŃi economice desfăşurate în cadrul unui stat, asupra cărora acŃionează reglementări cu caracter economic proprii statului respectiv.

Premisele existenŃei economiei naŃionale sunt: teritoriu (teren), populaŃie (forŃă de muncă), aparat de producŃie (capital), ca factori ai bazei economice; organizare statală (guvern) şi reglementări economice (politică economică), ca elemente ale suprastructurii.

CondiŃiile funcŃionării eficiente a economiei naŃionale sunt: utilizarea cât mai completă a factorilor de producŃie, alocarea eficientă a resurselor la nivel macro şi microeconomic şi asigurarea unei dezvoltări durabile, care să Ńină cont de generaŃiile viitoare.

Economiile naŃionale se prezintă într-o mare diversitate. Ele pot fi, totuşi, clasificate după două criterii: nivelul de dezvoltare economică şi sistemul economic şi social.

După primul criteriu, operând cu indicatorul sintetic produsul intern brut (PIB) pe locuitor, există: Ńări dezvoltate (SUA, Canada, Ńările Uniunii Europene (27), Ńările AsociaŃiei Europene a Liberului Schimb (4), Japonia, Australia, Noua Zeelandă, în total 35 de Ńări); Ńări cu nivel mediu de dezvoltare sau nou industrializate (Coreea de Sud, Taiwan, de exemplu); Ńări în curs de dezvoltare (peste 160), cu un subgrup de 25 de Ńări cel mai puŃin dezvoltate (India, Egipt, Argentina, de exemplu, iar din categoria “celor 25“ Bangladesh, Zambia, Ecuador, de ex).

Economia naŃională entitate

łări dezvoltate, Ńări în dezvoltare

Introducere 13

În cadrul noilor strategii economice externe a fost identificat un grup de Ńări cu un puternic potenŃial de expansiune în următorii 10-20 de ani şi spre care Ńările dezvoltate îşi îndreptă eforturile de promovare a exporturilor şi investiŃiilor, din care fac parte: China, India, Thailanda şi Malayezia din Asia; Mexic, Brazilia, Argentina şi Chile din America Latină; Egipt şi Nigeria din Africa; Polonia şi Turcia din Europa.

După cel de-al doilea criteriu, operând cu natura proprietăŃii şi modul de gestionare a activităŃilor economice, există: Ńări cu economie de piaŃă (capitaliste), în care proprietatea este preponderent privată, iar activitatea economică este reglată de forŃele pieŃei (în primul rând de raportul cerere-ofertă), tipice fiind SUA, Germania, Anglia, FranŃa, Italia, Canada, Japonia, dar şi India, Egipt sau Chile; Ńări cu economie central-planificată (socialiste), cu proprietate preponderent de stat şi gestionarea economiei prin plan central obligatoriu pentru unităŃile economice, tipice fiind în trecut fosta URSS, Ńările centrale şi est-europene, iar în prezent Cuba şi Coreea de Nord.

După acest al doilea criteriu, putem menŃiona şi o a treia grupă de Ńări, cu economie în tranziŃie, de la o economie central-planificată la o economie de piaŃă, în care proprietatea de stat continuă să fie importantă, dar cu tendinŃă de privatizare, renunŃându-se în mare măsură la rolul statului de manager în economie. Din această grupă au făcut sau încă fac parte Ńările central şi est-europene, fostele republici din cadrul URSS, republicile apărute din fosta Iugoslavie, precum şi Albania, China, Vietnam şi Mongolia, în total 30 de Ńări. Se apreciază că procesul tranziŃiei este de durată şi va fi încheiat atunci când proprietatea în aceste Ńări va deveni preponderent privată.

łări capitaliste, Ńări socialiste

łări în tranziŃie


2. Economia internaŃională ca sistem al

relaŃiilor economice internaŃionale

Frecvent se utilizează şi termenul de economie mondială, în sensul de ansamblu al economiilor naŃionale. Trebuie însă subliniat că, în acest sens, economia mondială nu este o entitate, precum este economia naŃională, întrucât nu are un teritoriu propriu, nu are o populaŃie proprie, nu are un capital propriu şi nu este condusă de un guvern mondial sau de legi mondiale. Indicatorii sintetici ai economiilor naŃionale, precum PIB, producŃii industriale şi agricole, comerŃ exterior etc., dacă sunt armonizaŃi statistic, pot fi, însă, însumaŃi, rezultând totaluri mondiale, respectiv produsul intern brut mondial, producŃia industrială sau agricolă mondială, export sau import mondial şi alŃii, fără a rezulta o entitate mondială.

Deşi entităŃi distincte, prin intermediul comerŃului internaŃional de bunuri şi servicii şi prin fluxurile internaŃionale de factori (capital şi forŃă de muncă), economiile diferitelor Ńări tind să fie tot mai mult legate între ele. Acest lucru este evidenŃiat, de exemplu, de creşterea mai accentuată a comerŃului exterior al Ńărilor şi a ponderii acestuia în PIB naŃional: SUA 15%, Japonia 25%, Germania 35%, Coreea de Sud 40%, Olanda peste 60%. Datorită acestei tendinŃe, în prezent se consideră că economia internaŃională se globalizează.

Se pune întrebarea: de ce Ńările fac comerŃ între ele? Motivele de bază sunt două. Primul – Ńările fac comerŃ între ele întrucât sunt diferite. De

Economie mondială

InterdependenŃe

Diviziune internaŃională a muncii

Introducere 15

exemplu, una produce petrol, iar alta grâu şi pentru a-şi satisface fiecare necesităŃile la ambele produse schimbă între ele petrol contra grâu. Al doilea motiv constă în faptul că Ńările tind să realizeze o producŃie de mare serie. Aceasta înseamnă că fiecare Ńară tinde să producă un număr limitat de produse, dar pe o scară cât mai mare şi, deci, mai eficient, în loc să încerce să producă puŃin din oricare produs, deci mai puŃin eficient. În ambele situaŃii, fiecare Ńară obŃine avantaje de eficienŃă din schimburile cu alte state. În practică, cele două motive se întrepătrund. În consecinŃă, în paralel cu diviziunea muncii pe plan intern, apare tendinŃa de specializare în producŃie a Ńărilor la scară mondială, deci o diviziune internaŃională a muncii.

Economia internaŃională ca sistem de relaŃii economice între economiile naŃionale reprezintă acel stadiu al schimbului reciproc de activităŃi dintre state, în cadrul căruia, în virtutea diviziunii muncii la nivel internaŃional, este implicată, în mod obiectiv, o mare parte a agenŃilor economici naŃionali. O Ńară care participă cu o pondere semnificativă şi cu o mare parte a agenŃilor săi economici la comerŃul internaŃional este considerată o “naŃiune comercială", o Ńară deschisă spre exterior.

Deşi ambele economii, naŃională şi internaŃională, reprezintă schimb reciproc de activităŃi, economia naŃională şi economia internaŃională se deosebesc fundamental. În timp ce schimburile de activităŃi în interiorul economiei naŃionale se desfăşoară liber, fără restricŃii (regimul unei vânzări din New York la San Francisco este acelaşi ca la o vânzare din New York la Detroit), relaŃiile comerciale între state sunt supuse unor reglementări speciale, respectiv politicii comerciale (o vânzare din New York la Tokio va avea un regim diferit de cea realizată de la New York la Detroit, putând fi supusă taxelor vamale sau contingentelor).

RelaŃii internaŃionale

Politică comercială


Ca sistem de relaŃii comerciale, financiare şi de muncă între state, economia internaŃională presupune o stare de echilibru. Astfel, trebuie să existe un echilibru între suma preŃurilor produselor oferite pe piaŃa mondială, pe de o parte, şi suma lichidităŃilor internaŃionale, pe de altă parte. Echilibrul la scară internaŃională nu se rezumă numai la circulaŃia mărfurilor, ci priveşte şi alte domenii, cum sunt producŃia, distribuŃia şi consumul. Echilibrul economiei internaŃionale este, de fapt, un rezultat al concordanŃei echilibrelor la nivelul economiilor naŃionale, al grupărilor economice regionale.

3. Economia internaŃională ca ştiinŃă

Ca ştiinŃă, economia internaŃională are ca

obiect de studiu comerŃul internaŃional cu bunuri şi servicii şi fluxurile internaŃionale de factori, respectiv de capital şi de forŃă de muncă. În termeni uzuali occidentali (engleză), economia internaŃională ca ştiinŃă poartă denumirea de "International Economics". În această denumire regăsim termenul de "Economics", ceea ce în limba română în trecut se numea "Economie politică", iar în prezent se foloseşte tot mai mult termenul de "Economie" (Micro şi Macroeconomie). Rezultă că, "Economia InternaŃională" este ramura ştiinŃei economice ("Economie") care se ocupă cu studiul sistemului de relaŃii economice între state.

Aşa cum s-a menŃionat, obiectul de studiu al Economiei InternaŃionale ca ştiinŃă este comerŃul internaŃional cu produse şi fluxurile internaŃionale de factori.

ComerŃul internaŃional cu produse cuprinde comerŃul cu bunuri sau mărfuri (comerŃ vizibil) şi comerŃul cu servicii (comerŃ invizibil). ComerŃul cu

ComerŃ internaŃional, flux de factori

Echilibru

ComerŃ vizibil şi invizibil

Introducere 17

bunuri (tangibile) cuprinde schimburile internaŃionale cu produse agricole, produse minerale şi produse manufacturate. La rândul său, comerŃul cu servicii (intangibile) cuprinde transporturile internaŃionale, turismul internaŃional, serviciile bancare internaŃionale, schimburile internaŃionale cu brevete, cunoştinŃe tehnice şi cu alte astfel de produse intangibile.

Fluxurile internaŃionale de factori se referă la circulaŃia capitalului şi a forŃei de muncă între state. Capitalul circulă între Ńări sub formă de plăŃi internaŃionale (care întotdeauna însoŃesc comerŃul internaŃional), sub formă de credite şi împrumuturi externe şi sub formă de investiŃii de capital directe în străinătate şi de portofoliu. ForŃa de muncă circulă între state în căutarea unui loc de muncă sau unei recompense mai bune, sub formă de muncitori “oaspeŃi” (temporari) sau prin emigrare.

Subiectele specifice de studiu ale Economiei InternaŃionale sunt: avantajul din comerŃ, politica comercială, protecŃionismul şi comerŃul liber; negocierile comerciale internaŃionale; integrarea economică; contul venitului naŃional şi balanŃa plăŃilor externe; cursul de schimb şi piaŃa valutară; sistemul monetar internaŃional; piaŃa globală a capitalului; circulaŃia internaŃională a forŃei de muncă; problema datoriei externe.

Economia InternaŃională ca ştiinŃă utilizează aceleaşi metode fundamentale de analiză ca şi celelalte ramuri ale ştiinŃei economiei, întrucât motivaŃiile şi comportamentul indivizilor şi firmelor este acelaşi în comerŃul internaŃional şi în tranzacŃiile interne. Când un autoturism produs în Japonia este vândut pe piaŃa SUA (comerŃ internaŃional), secvenŃialitatea eveni-mentelor care l-au adus pe piaŃa americană nu este foarte diferită de secvenŃialitatea de a aduce un autoturism din California pe piaŃa din New-York (comerŃ intern).

Flux de capital şi de muncă


În acest sens, subiectele Economiei InternaŃionale sunt abordate conform paradigmelor tradiŃionale ale ştiinŃei economice. Analizele sunt logice şi, ca atare, pot fi combătute cu demonstraŃii logice sau empirice contrare. În esenŃă, Economia InternaŃională reprezintă aplicarea instrumentelor convenŃionale de studiu la un set de subiecte specifice.

Totuşi, Economia InternaŃională presupune preocupări noi, diferite. În primul rând, comerŃul şi investiŃiile internaŃionale au loc între state suverane. Japonia şi SUA sunt naŃiuni independente, California şi New York-ul nu sunt. Autoturismul din Japonia poate fi împiedicat să pătrundă pe piaŃa SUA dacă guvernul american impune un contingent de import, sau poate să devină mai accesibil cumpărătorului american dacă este redusă sau diminuată taxa vamală de import (subiect al Microeconomiei InternaŃionale). Nici unul din astfel de fenomene nu se pot produce în interiorul Statelor Unite sau oricărui alt stat, întrucât în comerŃul interior nu se utilizează restricŃii cantitative sau taxe vamale. În al doilea rând, politicile economice ale statelor independente într-o lume a accentuării interdependenŃelor au repercursiuni nu numai interne, ci şi externe. Astfel, devalorizarea monedei naŃionale stimulează exportul propriu, dar poate crea şomaj în Ńările importatoare (subiect al Macroeconomiei InternaŃionale).

Micro şi Macroeconomie internaŃională

Introducere 19

Termeni şi concepte

Economie naŃională Teren, forŃă de muncă, capital łări industrializate avansate łări mediu dezvoltate łări în curs de dezvoltare łări capitaliste łări socialiste łări în tranziŃie Economia internaŃională ca sistem de relaŃii economice între state ComerŃ internaŃional Flux de capital MigraŃia forŃei de muncă Echilibru

Economia InternaŃională ca ştiinŃă ComerŃ cu bunuri (vizibil) ComerŃ cu servicii (invizibil) PlăŃi internaŃionale Credite şi împrumuturi externe InvestiŃii străine Curs de schimb Muncitori oaspeŃi Emigrare Microeconomie internaŃională Macroeconomie internaŃională

Probleme 1. În ce categorie se încadrează România

din punct de vedere al nivelului dezvoltării şi sistemului economic? ArgumentaŃi cu cifre şi fapte.

2. Ce înseamnă o economie deschisă spre

exterior şi după ce criteriu este apreciată ca atare? 3. De ce firmele şi, ca urmare, Ńările în

ansamblul lor tind spre realizarea unei producŃii de mare serie?

4. Prin ce se asemănă şi prin ce se

deosebeşte comerŃul interior de comerŃul exterior? 5. ExplicaŃi cu exemplificări motivele

pentru care Ńările fac comerŃ între ele.


Teste grilă

1. Economia naŃională înseamnă: a) un stat centralizat; b) Ńările lumii luate în ansamblu; c) schimb reciproc de activităŃi economice între

membrii unei comunităŃi pe teritoriul unui stat; d) totalitatea ramurilor de activitate economică

ale unei Ńări aflate în interdependenŃă; e) relaŃiile comerciale dintre Ńara A şi B.

2. De ce Ńările fac comerŃ între ele: a) pentru că sunt diferite; b) pentru a avea relaŃii bune între ele; c) pentru că aşa au decis guvernele lor; d) pentru că tind spre producŃia de mare serie; e) pentru motive de prestigiu naŃional.

3. Echilibrul economiei internaŃionale ca sistem

de relaŃii dintre state presupune: a) exportul şi importul fiecărei Ńări să fie egale; b) Ńările să nu apeleze la credite din exterior; c) suma preŃurilor mărfurilor oferite pe piaŃa

externă să corespundă sumei lichidităŃilor internaŃionale pentru plata lor;

d) investiŃiile unei Ńări în străinătate să fie egale cu investiŃiile străine în Ńara respectivă;

e) aplicarea de taxe vamale similare în comerŃul dintre Ńări.

4. Care flux internaŃional nu face parte din

sistemul de relaŃii economice internaŃionale: a) transportul internaŃional; b) comerŃul internaŃional cu mărfuri; c) investiŃiile străine; d) schimburile culturale internaŃionale; e) migraŃia internaŃională a forŃei de muncă.

Introducere 21

5. Nu fac parte din comerŃul invizibil: a) serviciile bancare internaŃionale; b) transporturile internaŃionale; c) turismul internaŃional; d) schimburile cu brevete; e) schimburile cu produse energetice. 6. Dintre subiectele enumerate, nu este obiect al

Economiei InternaŃionale ca ştiinŃă: a) politica bugetară şi fiscală; b) politica comercială; c) politica valutară; d) politica datoriei externe; e) politica integrării economice. 7. Dacă guvernul SUA impune o taxă de import: a) exportul de vin din FranŃa în SUA creşte; b) exportul de vin din FranŃa în SUA scade; c) exportul de vin din Portugalia în SUA creşte; d) exportul de vin din Spania în SUA creşte; e) nu are nici o influenŃă asupra importului de vin

al SUA din FranŃa, Portugalia şi Spania. 8. Istoric, care dintre indicatorii sintetici ai

economiei mondiale a crescut cel mai rapid: a) producŃia industrială mondială; b) PIB mondial; c) exportul mondial; d) producŃia agricolă mondială; e) populaŃia mondială.


9. IdentificaŃi motivele pentru care economia

internaŃională ca sistem de relaŃii dintre state nu este o entitate:

a) economia internaŃională are o populaŃie proprie;

b) economia internaŃională nu are un capital propriu;

c) indicatorii sintetici nu pot fi însumaŃi; d) economia internaŃională nu are un teritoriu

propriu; e) economia internaŃională este condusă prin legi

mondiale. 10. Ca ştiinŃă, Economia InternaŃională

(International Economics) are ca obiect de studiu:

a) comerŃul internaŃional cu bunuri şi servicii; b) dezvoltarea economiilor naŃionale; c) fluxurile internaŃionale de factori; d) schimburile culturale dintre state; e) relaŃiile politice internaŃionale.

Teoria clasică a comerŃului internaŃional

23

PARTEA ÎNTÂI

COMERłUL INTERNAłIONAL ŞI POLITICA COMERCIALĂ

În decursul istoriei gândirii economice cei mai reprezentativi economişti ai lumii au încercat să dea răspuns la două întrebări fundamentale ale relaŃiilor economice internaŃionale: cauzele comerŃului şi câştigul din comerŃ. Doctrinele şi modelele elaborate au evoluat de la mercantilism, avantaj absolut şi avantaj comparativ în cadrul teoriei clasice, la resurse şi comerŃ, factori specifici şi distribuŃia veniturilor şi avantaj competitiv în cadrul teoriei moderne.

CAPITOLUL I. TEORIA CLASICĂ A COMERłULUI

INTERNAłIONAL

Teoria clasică a comerŃului internaŃional, ca de altfel şi cea modernă, s-a dezvoltat în cadrul evoluŃiei teoriei economice generale, devenind una din preocupările de bază ale ştiinŃei economice. În decursul unei perioade de 500 de ani, din secolul


XV până în secolul XX, ea a cunoscut dezvoltări succesive, de la conceptul de mercantilism la cel de comerŃ liber.

1. Mercantilism (modelul William Petty,

Thomas Mun şi Antoine de Montchrétien)

Reprezintă filosofia economică a comercianŃilor şi oamenilor de stat din secolele XVI şi XVII. Baza acestei filosofii a constituit-o “revoluŃia comercială”, respectiv tranziŃia de la economii locale la economii naŃionale, de la feudalism la capitalism, de la un comerŃ exterior rudimentar la un comerŃ internaŃional extins.

Descoperirile geografice de la sfârşitul secolului XV şi deschiderea minelor de metale preŃioase din America din secolul XVI nu numai că au stimulat comerŃul internaŃional, dar au produs un flux abundent de metale preŃioase, adecvate pentru a fi utilizate ca bani, ceea ce a încurajat economia bazată pe bani şi preŃuri. Toate acestea au stimulat creşterea întreprinderilor private şi apariŃia capitalistului comerciant ca figură dominantă în economie.

Doctrina mercantilistă s-a centrat pe puterea statului, care trebuia consolidată şi întărită. O autoritate centrală puternică bazată pe o armată puternică era considerată ca fiind esenŃială pentru expansiunea pe pieŃele externe şi pentru protecŃia intereselor comerciale. Obiectivele indivizilor erau privite ca fiind subordonate statului. Pentru ca statul naŃional să fie puternic se punea un accent deosebit pe tezaur, respectiv pe acumularea de metale preŃioase, privite ca forma cea mai de dorit a bogăŃiei şi ca sursă de finanŃare a armatei.

În consecinŃă, principalele monarhii europene au promovat o politică de stimulare a

RevoluŃia comercială

Puterea statului

BalanŃă comercială activă


25

exporturilor şi de restricŃionare a importurilor, astfel încât să obŃină balanŃe comerciale active, deficitele fiind acoperite de Ńările importatoare prin livrări de metale preŃioase. Această orientare a fost calificată în istoria gândirii economice drept mercantilism.

2. Avantaj absolut (modelul Adam Smith)

În a doua jumătate a secolului XVIII, politicile

mercantiliste au început să fie privite ca obstacol pentru progresul economic. Un punct de cotitură în acest sens a fost cartea “AvuŃia naŃiunilor” (“The Wealth of Nations”), publicată de Adam Smith în anul 1776, în care s-a argumentat că politicile mercantiliste au favorizat pe producători, dar au neglijat interesele consumatorilor, care au fost obligaŃi să plătească preŃuri tot mai mari pentru produsele necesare lor, care erau mai puŃine datorită exportului.

Teoria lui Adam Smith în domeniul comerŃului internaŃional porneşte de la ideea că exportul este avantajos în măsura în care cu ajutorul lui se pot importa mărfuri care ar satisface mai deplin pe necesităŃile consumatorilor decât producerea acestora la intern. Această teorie este cunoscută sub numele de avantaj absolut.

În esenŃă, Adam Smith a considerat că regula care guvernează schimburile de mărfuri pe orice piaŃă, atât internă, cât şi externă, constă în determinarea valorii mărfurilor prin munca încorporată în ele. Aceasta înseamnă că, cel puŃin în proporŃie de masă, schimburile directe de marfă sau de marfă-bani-marfă aveau un caracter echivalent, respectiv partenerii obŃineau valori egale.

Pentru a-şi demonstra teoria sa, Adam Smith a analizat pentru început Ńara A prin prisma unui singur factor de producŃie, respectiv productivitatea

Economie unifactorială

Valoare – muncă


muncii (economie unifactorială), exprimată prin numărul de ore necesar pentru producerea unei unităŃi de măsură din produsele X şi Y. Simbolizând O=ore, M=muncă, rezultă că necesarul unitar de muncă pentru produsul X este OMX, iar pentru Y OMY. Se poate defini, deasemenea, totalul resursei de muncă a unei Ńări cu M (mare).

Întrucât toate economiile au resurse limitate, indiferent cât de mari ar fi acestea, există limite în nivelul producŃiei şi, întotdeauna, pentru a putea produce mai mult dintr-un produs, economia trebuie să renunŃe la producŃia altor mărfuri, existând, deci, renunŃări la comerŃ. Aceste renunŃări pot fi ilustrate grafic prin intermediul frontierei posibilităŃilor de producŃie (FP).

Grafic I.1 Frontiera posibilităŃilor de producŃie

ProducŃia X în Ńara A

8 7 4 5 3 2 6 1 9 10 11 12

87

45

32

6

1

9101112

F

P

Fi

Pi

ProducŃia Y în Ńara A

RenunŃări la comerŃ


27

Cantitatea maximă din produsul Y ce poate fi produsă, luând decizia să se producă o anumită cantitate din produsul X, este reprezentată de linia FP, cantitatea totală de muncă fiind limitată.

Frontiera posibilităŃilor de producŃie (FP) ilustrează diferitele mixuri de bunuri pe care economia le poate produce: fie PPi din producŃia de X, fie respectiv FFi din producŃia de Y.

Costul oportun reprezintă numărul de UM din produsul Y la care economia trebuie să renunŃe pentru a produce suplimentar o UM din produsul X. Astfel, costul oportun al produsului X exprimat în produsul Y este dat de raportul dintre productivităŃile muncii, exprimate prin numărul de ore necesar pentru producerea unei UM din produsul X, respectiv Y.

Într-o economie concurenŃială, oferta este determinată de înclinaŃia indivizilor de a-şi maximiza veniturile. În economia noastră simplificată A, întrucât munca este singurul factor de producŃie, oferta la produsele X şi Y va fi determinată de mişcarea forŃei de muncă spre oricare sector care plăteşte salarii mai mari. Dacă producŃia X creşte de la P la Pi, iar producŃia Y scade de la F la Fi, preŃul la produsul X va scădea, iar la produsul Y va creşte. În consecinŃă, salariile din sectorul Y tind să crească, ceea ce va determina pe muncitorii din sectorul X să se mute în Y. Ca rezultat, producŃia şi oferta de Y vor creşte şi se vor reduce în sectorul X, iar muncitorii vor migra din X spre Y, până în momentul echilibrării pieŃei.

În absenŃa comerŃului internaŃional, Ńara A va produce ambele mărfuri, iar preŃurile relative ale produselor vor fi egale cu necesarurile unitare de muncă respective.

Pentru a explica avantajul din comerŃul internaŃional în cadrul modelului “avantaj absolut”,

Frontiera posibilităŃilor de producŃie

Cost oportun

Mişcarea forŃei de muncă


Adam Smith a presupus că în lume există două Ńări, A şi B, fiecare producând două produse, X şi Y. Deasemenea, el a presupus că, iniŃial, între A şi B nu circulă produsele, capitalul sau forŃa de muncă. În perioada analizată, se presupune că populaŃia, preferinŃele şi tehnologiile rămân constante.

Tabel I.1

Demonstrarea specializării în producŃie şi avantajului din comerŃ prin prisma avantajului

absolut

Produse (unităŃi de produs / unitate de timp)

În absenŃa comerŃului

După specializare şi comerŃ

łara

X Y X Y A 6 3 12 - B 3 6 - 12

Total Mondial

9 9 12 12

Din tabel rezultă că Ńara A este mai

productivă (unităŃi de producŃie pe unitatea de timp) decât B la producŃia produsului X, deci are avantaj absolut la acest produs, iar Ńara B este mai productivă decât A la produsul Y, la care are avantaj absolut.

În loc ca fiecare Ńară să producă ambele produse, ele decid ca A să producă marfa X la care este mai productivă, iar B marfa Y la care este mai productivă. Rezultatul este că în Ńara A producŃia la produsul X creşte la mai mult decât suma producŃiilor separate ale celor două Ńări la acest produs (de la 9 la 12), iar Ńara B, de asemenea, produce la produsul Y mai mult decât suma producŃiei separate la acest produs (de la 9 la 12).

Avantaj absolut

Specializare


29

După specializare, făcând schimb de produse între ele, X contra Y, cele două Ńări câştigă din comerŃ, întrucât vor dispune pentru consum de o mai mare cantitate din fiecare produs decât în cazul producŃiei ambelor produse şi nefăcând comerŃ (12 X şi 12 Y faŃă de 9 X şi 9 Y).

Aşa cum am văzut, economiştii clasici au considerat că elementul determinant al valorii unei mărfi este munca necesară pentru producerea ei. Potrivit acestei teorii, în exemplul nostru, Ńara B poate să producă o unitate de măsură – UM din produsul Y la un preŃ de 1/6 din munca anuală, iar Ńara A la un preŃ de 1/3 din munca anuală. Astfel, Ńara B are un avantaj absolut de 0,16 ani muncă pe UM din produsul Y (1/3 – 1/6 = 0,16). Acest avantaj de preŃ oferă comercianŃilor un stimulent de a cumpăra produsul Y din Ńara B şi a-l vinde în Ńara A, cu presupunerea că nu ar exista cheltuieli de transport. Din aceleaşi motive se consideră profitabil să se cumpere produsul X din Ńara A şi să se vândă în Ńara B.

Câştigul general din această activitate comercială constă în transferul de muncă din sectorul produsului Y în sectorul produsului X în Ńara A şi din sectorul produsului X în sectorul produsului Y în Ńara B. Fiecare unitate transferată în acest mod duce la creşterea producŃiei mondiale a produsului X cu 3 UM, întrucât producŃia Ńării A creşte cu 6 UM, iar producŃia Ńării B scade cu 3 UM. Deasemenea, producŃia mondială a produsului Y creşte cu 3 UM, întrucât producŃia Ńării B creşte cu 6 UM, iar producŃia Ńării A scade cu 3 UM. Acest simplu argument a fost de natură să demonstreze că schimbul de mărfuri dintre Ńări conduce, prin specializarea Ńărilor în produsele cu avantaj absolut, la creşterea producŃiei şi a consumului mondial.

ComerŃ

Câştig din comerŃ


3. Avantaj comparativ

(modelul David Ricardo)

a) DeficienŃele modelului avantaj absolut Modelul avantajului absolut elaborat de

Adam Smith, pe lângă meritul său privind demonstrarea creşterii producŃiei şi consumului mondial prin specializarea Ńărilor în producŃie şi comerŃ între ele, are şi o serie de deficienŃe, ca de exemplu: nu defineşte mecanismul prin care avantajul creşterii producŃiei este distribuit între Ńări; nu explică ce se întâmplă în situaŃia în care o Ńară renunŃă la producŃia unui produs, iar cealaltă continuă să le producă pe ambele; nu analizează motivele pentru care productivitatea în cele două Ńări este diferită.

Cea mai cunoscută dezbatere pe tema comerŃului liber dintre state a avut loc în Parlamentul britanic la începutul secolului XIX. Un mare număr de ani, în timpul războaielor napoleoniene, importul de cereale al Angliei din FranŃa a fost supus unor obstacole severe (taxe vamale, restricŃii cantitative), introduse prin Legile Cerealelor (Corn Laws), care au avantajat pe latifundiarii englezi.

Economistul David Ricardo, reprezentant al capitalismului în formare, a utilizat argumentul avantajului comparativ pentru a demola Legile Cerealelor. Potrivit acestui argument, Ńările au de câştigat din comerŃ chiar şi atunci când una dintre ele este mai puŃin productivă decât cealaltă la toate mărfurile pe care le produce, deci nu există avantaj absolut.

Pentru a-şi argumenta teoria, David Ricardo a utilizat, ca şi Adam Smith, tot un model bazat numai pe productivitate, cu două Ńări, A şi B, care

Legile Cerealelor


31

produc două produse, X şi Y. łara A este mai productivă decât Ńara B atât la producŃia de X, cât şi la producŃia de Y. În acest caz, Ńara A are avantaj absolut atât la X cât şi la Y, în timp ce Ńara B are dezavantaj absolut la ambele produse. Concluzia care s-ar degaja, conform modelului avantajului absolut, ar fi că lipsesc stimulentele pentru transferul muncii de la un produs la altul, ca atare comerŃul nu are loc, iar producŃia şi consumul mondial nu cresc.

b) Avantajul comparativ din comerŃul cu

două produse AdmiŃând, totuşi, posibilitatea comerŃului

internaŃional se observă că preŃurile nu mai sunt determinate numai de considerente interne. Dacă preŃul relativ la X este mai mare în B decât în A, atunci este posibil să se exporte produsul X din A în B şi să se exporte produsul Y din B în A. Dar aceasta nu se poate produce la infinit. łara A va exporta produsul X şi B produsul Y până când preŃurile relative se vor egaliza.

PreŃurile (P) în comerŃul internaŃional, ca şi preŃurile interne, sunt determinate de raportul dintre cerere şi ofertă. În discutarea avantajului comparativ, se acordă o atenŃie deosebită modului de abordare a problematicii cererii şi ofertei. Într-un anumit context, este acceptabilă concentrarea numai asupra cererii şi ofertei pentru un anumit produs (X, de exemplu), adică efectuarea unei analize a echilibrului parŃial. Când se studiază, însă, avantajul comparativ, trebuie să se Ńină seama de relaŃia dintre pieŃe, în acest caz dintre piaŃa produsului X şi cea a produsului Y. Atâta timp cât Ńara A exportă produsul X contra Y, iar Ńara B produsul Y contra X, nu este rezonabilă analiza izolată a pieŃei produsului X, respectiv Y. În consecinŃă, trebuie realizată o analiză a echilibrului

PreŃ relativ


general, care să ia în considerare legăturile dintre cele două pieŃe.

O cale utilă pentru tratarea concomitentă a celor două pieŃe este să ne concentrăm nu numai asupra cantităŃilor (Q) din produsul X şi Y, ci şi asupra ofertei şi cererii relative, adică asupra numărului de UM de X oferite sau cerute, împărŃit la numărul de UM de Y oferite sau cerute. Graficul de mai jos ilustrează oferta şi cererea mondială de X faŃă de Y, ca funcŃie a preŃului produsului X, relativ la cel al produsului Y.

Curba cererii relative este notată cu CR. Curba ofertei relative este notată cu OR. Echilibrul general mondial impune ca oferta relativă să fie egală cu cererea relativă şi, astfel, preŃul mondial relativ este determinat de intersecŃia curbei CR cu OR.

Curba CR arată că cererea de X raportată la Y descreşte în funcŃie de preŃul X raportat la Y.

Grafic I.2 Ofertă şi cerere relativă

*YY

*XX

QQ

QQ

+

+

*/O*O MYMX

*MY

MX

/O*M

M/O

OMX/OMY

OR

• 1 • 2 CR

CR’

PreŃul relativ al lui X, PX/PY

Cantitatea relativă a produsului X,


33

Curba OR arată că oferta de X raportată la Y este o funcŃie crescătoare a aceluiaşi preŃ relativ.

O caracteristică a exemplului din tabelul I.2 este faptul că Ńara A are o productivitate mai mare (avantaj absolut) la ambele produse.

Tabel I.2

UnităŃi de muncă (ore) necesare pentru producŃia produselor X şi Y

Productivitate

(ore/UM) Cost

Oportun łara X Y X Y

A B

1 6

2 3

0,5 2,0

2,0 0,5

Primul lucru pe care trebuie determinat este

preŃul relativ al produsului X, respectiv PX/PY. Acesta depinde de cerere, dar în mod necesar se află între costul oportun al produsului X din cele două Ńări. În Ńara A, costul oportun al X faŃă de Y este OMX/OMY=1/2. În Ńara B este OMX*=6, OMY*=3. Deci, costul oportun este 2. Rezultă că preŃul relativ al produsului X este între 0,5 şi 2. Să presupunem că, în condiŃiile unui echilibru mondial, PX/PY=1, respectiv 1 UM din produsul X se vinde pe 1 UM din produsul Y pe pieŃele externe.

La acest preŃ relativ al produsului X, Ńara A se va specializa în produsul X şi B în produsul Y (Ńara A este relativ mai eficientă la produsul X, comparativ cu Ńara B, iar Ńara B este relativ mai eficientă la produsul Y faŃă de Ńara A). Pentru a proba acest lucru, se observă că un muncitor din A ar câştiga numai jumătate producând produsul Y decât ar câştiga producând produsul X, inversul fiind valabil pentru Ńara B.

Este interesant de analizat implicaŃiile comerŃului asupra raportului ratelor salariilor în

Specializare

Rata salariilor


cele două Ńări. În primul rând, trebuie notat că rata salariilor în fiecare Ńară se determină în funcŃie de produsele pe care le fabrică. După comerŃ, Ńara A produce produsul X. Întrucât se consumă 1 oră pentru a se produce 1 UM din produsul X, rata salariilor în Ńara A este 1 UM produs X pe om/oră. În mod similar, Ńara B produce produsul Y, având nevoie de 3 ore pe UM, deci rata salariului este 1/3 UM produs Y pe om/oră.

Pentru a face aceste rate de salarii comparabile în X şi Y se utilizează preŃurile relative ale celor două produse. Dacă 1 UM produs Y este cât 1 UM produs X, rata salariilor în Ńara B este 1/3 din rata salariilor în Ńara A. Această proporŃie a ratei salariilor se găseşte între proporŃiile productivităŃilor celor două Ńări în cele două industrii. łara A este de 6 ori mai productivă decât Ńara B la produsul X, dar numai de 1,5 ori mai productivă la produsul Y şi încheie cu o rată a salariilor de 3 ori mai mare decât în B. Aceasta se întâmplă întrucât salariul relativ este un intermediar între productivităŃile relative, fiecare Ńară încheind cu un avantaj de cost la un produs. Pentru că are o rată a salariului mai scăzută, Ńara B are un avantaj de cost la produsul Y, chiar dacă are o productivitate mai mică. łara A are un avantaj de cost la produsul X, chiar dacă are o rată mai mare a salariilor, întrucât salariul este mai mult decât compensat prin productivitatea mai ridicată.

Specializându-se în producŃia la care au avantaj comparativ şi făcând comerŃ între ele ambele Ńări au de câştigat.

łara A ar putea să producă direct produsul Y, dar prin comerŃ cu Ńara B, indirect îl “produce”, printr-o producŃie mai mare de X pe care o vinde apoi în schimbul Y. Această metodă indirectă de “producere” a produsului Y este mult mai eficientă decât producerea directă. Dacă ar produce direct

Avantaj de cost

ProducŃie “indirectă”


35

marfa Y, Ńara A ar produce într-o oră numai 0,5 UM. Aceeaşi oră de muncă poate fi utilizată pentru a produce 1 UM din marfa X, în schimbul căreia poate să importe 1 UM din marfa Y. łara A câştigă producând mai mult produsul X şi importând produsul Y şi deci câştigă din comerŃ.

În mod similar, Ńara B ar putea utiliza 1 oră de muncă pentru a produce 1/6 UM din produsul X. Dar, poate utiliza acea oră pentru a produce 1/3 UM produs Y pe care să-l schimbe cu 1/3 UM din marfa X din import.

În acest exemplu, fiecare Ńară poate folosi de două ori mai eficient munca, specializându-se în producŃia la care are avantaj comparativ şi, deci, “producând indirect” (prin import) marfa la care a renunŃat în “producŃia directă”.

În plus, comerŃul extinde posibilităŃile de consum. În lipsa comerŃului, posibilităŃile de consum sunt limitate de frontiera posibilităŃilor de producŃie (FP). Dacă se face comerŃ, fiecare economie va putea consuma un mix diferit din produsul X şi Y faŃă de mixul pe care îl produce.

c) Avantajul comparativ din comerŃul cu mai

multe produse În analiza de până acum s-a utilizat un model

în care numai două mărfuri sunt produse şi consumate. În practică, însă, se produc şi se comercializează un număr extrem de mare de produse.

Pentru a demonstra avantajul comparativ într-un model cu mai multe produse, vom utiliza exemplul din tabelul I.3.

Ce Ńară produce şi ce produse – depinde de ratele salariilor din A şi B. łara A va avea un avantaj de cost pentru oricare produs la care productivitatea ei relativă este mai mare decât

Productivitate şi salarii


salariul relativ, iar Ńara B va avea avantaj la celelalte produse. Dacă, de exemplu, în Ńara A salariile sunt de 5 ori mai mici decât în Ńara B, merele şi bananele se vor produce în A, iar caviarul, curmalele şi smochinele în Ńara B. Dacă, însă, în Ńara A salariile sunt de numai 3 ori mai mari decât în Ńara B, atunci Ńara A se va specializa în mere, banane şi caviar, în timp ce Ńara B în curmale şi smochine.

Tabel I.3

Necesarul unitar de muncă în Ńările A şi B

Produse

Necesarul unitar de muncă în Ńara A (OMI)

Necesarul unitar de muncă în

Ńara B (OMI*)

Avantajul relativ de

productivitate în Ńara A

(OMI /OMI*) Mere Banane Caviar Curmale Smochine

1 5 3 6

12

10 40 12 12 9

10 8 4 2

0,75

Este o astfel de specializare avantajoasă?

Folosim pentru demonstraŃie aceeaşi metodă de comparare a costului pentru a produce un bun direct sau pentru a-l “produce” importându-l. În cazul că salariul în A este de 3 ori mai mare decât în B, Ńara A importă curmale şi smochine. O unitate de curmale în B necesită 12 ore, dar în muncă internă în A, datorită diferenŃei de salariu, este de numai 4 ore/om, deci mai puŃin de 6 ore cât s-ar fi consumat producând marfa la intern. Acelaşi lucru se poate stabili şi pentru Ńara A în cazul importului de mere, banane şi caviar.


37


Mercantilism Metale preŃioase Tezaur Stat naŃional Excedent comercial Avantaj absolut Valoare-muncă Productivitatea muncii Economie unifactorială RenunŃări la comerŃ Frontiera posibilităŃilor de producŃie

Cost oportun PreŃuri relative Specializare Câştig din comerŃ Avantaj comparativ Echilibru parŃial Echilibru general Ofertă şi Cerere relativă Rata salariilor ProducŃie directă ProducŃie indirectă PosibilităŃi de consum

Probleme

1. ExplicaŃi de ce în cadrul unei politici

mercantiliste producătorii au de câştigat, iar consumatorii au de pierdut.

2. łara A produce o unitate din produsele X şi Y

în 10 şi respectiv 5 ore. łara B produce aceleaşi produse în 5 şi respectiv 10 ore. În ce produs se va specializa fiecare Ńară? Cu câte procente va creşte producŃia şi consumul mondial după specializare şi comerŃ?

3. łara A produce 1 UM din produsul X în 2 ore

şi 1 UM din produsul Y în 4 ore. łara B produce aceleaşi produse în 12 şi respectiv 6 ore. Care este costul oportun al produsului X faŃă de Y în cele două Ńări? În ce se va specializa fiecare? La cât creşte producŃia şi consumul mondial după specializare şi comerŃ?

4. ExplicaŃi mecanismul formării preŃurilor în

comerŃul internaŃional.


5. ArgumentaŃi câştigul din comerŃul internaŃional

cu referire la nivelul producŃiei şi consumului mondial.

Teste grilă

1. Care dintre următorii factori a fost utilizat în analiza economiei unifactoriale întreprinsă de către clasicii economiei internaŃionale ca ştiinŃă:

a) toŃi factorii; b) pământul (T); c) capitalul (C); d) munca (M); e) nici un factor. 2. Cine este autorul modelului de comerŃ bazat

pe avantaj comparativ: a) Antoine de Montchretien; b) Adam Smith; c) William Petty; d) David Ricardo; e) Thomas Mun. 3. Mercantilismul punea accentul pe: a) puterea statului; b) interesul individual; c) import; d) export; e) concurenŃă.


39

4. De ce posibilităŃile de producŃie ale unei Ńări sunt limitate:

a) întrucât piaŃa internă nu absoarbe mai mult; b) întrucât orice economie, oricât de bogată ar fi,

are, totuşi, resurse limitate; c) întrucât nu este economic să se producă peste o

anumită limită; d) întrucât pentru a produce mai mult dintr-un

produs trebuie să se renunŃe la producŃia altui produs;

e) întrucât s-ar accentua concurenŃa.

5. Costul oportun reprezintă: a) costul cel mai scăzut cu care poate fi fabricat

un produs; b) costul care permite vânzarea produsului pe

piaŃa internă; c) costul care permite vânzarea produsului pe

piaŃa externă; d) cantitatea dintr-un produs la care Ńara trebuie să

renunŃe pentru a produce o cantitate suplimentară din alt produs;

e) costul care poate fi acoperit din preŃul de vânzare al produselor.

6. Avantajul absolut în cadrul modelului Adam

Smith este dat de: a) diferenŃa de productivitate la produsele X şi Y

în Ńara A; b) diferenŃa de productivitate la produsele X şi Y

în Ńara B; c) diferenŃa de productivitate la produsul X între

Ńările A şi B; d) diferenŃa de productivitate la produsul Y între

Ńările A şi B; e) egalitatea productivităŃii la produsele X şi Y

între Ńara A şi Ńara B.


7. Avantajul comparativ în cadrul modelului

David Ricardo rezultă atunci când: a) Ńara A este mai productivă decât Ńara B la

produsul X; b) Ńara B este mai productivă decât Ńara A la

produsul X; c) Ńara A este mai productivă decât Ńara B la

produsele X şi Y; d) Ńara A este mai productivă decât Ńara B la

produsul Y; e) Ńara B este mai productivă decât Ńara A la

produsul Y.

8. Avantajul comparativ se bazează pe: a) diferenŃa de productivitate între Ńările A şi B; b) diferenŃa de eficienŃă între Ńările A şi B; c) diferenŃa de populaŃie între Ńările A şi B; d) diferenŃa de suprafaŃă între Ńările A şi B; e) diferenŃa de condiŃii climaterice între Ńările A şi

B.

9. În cadrul modelului avantajului comparativ, “producŃia indirectă” înseamnă:

a) producŃia mărfii cu utilaje închiriate din exterior;

b) producŃia mărfii pe baza unor subansamble importate;

c) producŃia mărfii cu utilaje din interior şi subansamble fabricate la intern;

d) producŃia mărfii pentru un client extern, care livrează materia primă şi accesoriile necesare acesteia;

e) importul unui produs fabricat mai eficient în exterior contra exportului unui produs fabricat mai eficient în interior.


41

10. ComerŃul internaŃional are ca rezultat pe ansamblul Ńării:

a) scăderea posibilităŃilor de consum; b) creşterea producŃiei; c) scăderea producŃiei; d) creşterea preŃurilor pe plan internaŃional; e) creşterea consumului.


CAPITOLUL II.

TEORIA MODERNĂ A COMERłULUI INTERNAłIONAL

David Ricardo a dezvoltat modelul său ca un instrument de luptă politică împotriva latifundiarilor. Aşa cum s-a văzut, el a pus accentul pe câştigul rezultat din comerŃul liber pentru Ńara luată în ansamblu, ignorând implicaŃiile asupra intereselor diferitelor grupuri de oameni, asupra distribuŃiei interne a veniturilor. Cu toată acestea, modelul ricardian al comerŃului rămâne una din evoluŃiile cele mai valoroase în teoria economică.

1. Resursele şi comerŃul (modelul Eli Heckscher - Bertil Ohlin)

Dacă munca este singurul factor de

producŃie, aşa cum au presupus modelele Adam Smith şi David Ricardo, avantajele absolut şi comparativ pot să rezulte numai din diferenŃele de productivitate. În lumea reală, comerŃul, fiind parŃial explicat prin diferenŃele de productivitate şi eficienŃă, reflectă, totodată, diferenŃele de resurse ale Ńărilor. Canada exportă produse forestiere în SUA nu pentru că muncitorii

DiferenŃa de resurse

Teorii moderne privind comerŃul internaŃional 43

canadieni din acest sector ar fi mai productivi decât cei americani, ci pentru că în Canada suprafaŃa de pădure pe locuitor este mai mare decât în SUA. Un punct de vedere realist asupra comerŃului trebuie să evidenŃieze nu numai munca, ci şi alŃi factori de producŃie, precum pământul şi capitalul.

Pentru a explica rolul resurselor în comerŃ, Eli Heckscher şi Bertil Ohlin, doi economişti suedezi, au elaborat un model în care diferenŃa de resurse constituie singura sursă de comerŃ. Modelul arată că avantajul comparativ este influenŃat de interacŃiunea dintre resursele unei naŃiuni (abundenŃa relativă a factorilor de producŃie) şi tehnologia de producŃie (care influenŃează intensitatea relativă cu care diferiŃii factori de producŃie sunt utilizaŃi în producŃia diverselor produse).

Modelul porneşte de la premisa că o Ńară (A) produce două produse: alimente (X) şi îmbrăcăminte (Y). Aceste producŃii necesită două input-uri, care sunt disponibile în cantităŃi limitate, respectiv teren (T) şi muncă (M). S-a pornit, de asemenea, de la premisa că producŃia de alimente X este intensivă în teren, respectiv T/M este mai mare decât M/T, iar, în mod corespunzător, producŃia de îmbrăcăminte (Y) este intensivă în muncă, respectiv M/T este mai mare decât T/M.

Pornind de la aceste premise, modelul abordează situaŃia de comerŃ dintre Ńara A şi o Ńară B, care produce aceleaşi mărfuri, evidenŃiind implicaŃiile ce rezultă din schimburi asupra preŃurilor internaŃionale, salariilor şi distribuŃiei veniturilor în cele două Ńări.

Din tabelul II.1 rezultă că Ńara A este relativ mai abundentă în teren (T/M > M/T), respectiv 3,33 faŃă de 0,30, în timp ce Ńara B este relativ mai abundentă în muncă (M/T > T/M), respectiv 1,85 faŃă de 0,53.

Intensitatea în factori


Tabel II.1 AbundenŃa relativă de resurse, intensitatea în factori

şi specializarea prin comerŃ

łară

Input-uri şi producŃie fără

comerŃ

AbundenŃa relativă şi specializarea prin comerŃ în produsul intensiv în factorul

abundent

Produs

M T M/T T/M A X Y X — X Y

Total

20 10 30

95 5

100

0,21 2,00 0,30

4,75 0,50 3,33

B X Y — Y X Y

Total

3 10 13

5 2 7

0,60 5,00 1,85

1,66 0,20 0,53

O Ńară care are o ofertă mai mare la o resursă

decât la alta este relativ abundentă în acea resursă şi tinde să producă mai mult din produsul care utilizează intensiv resursa abundentă. Totodată, Ńările sunt relativ mai eficiente în producŃia bunurilor a căror producŃie este intensivă în resursele la care au o ofertă relativ abundentă. În cazul nostru, Ńara A este relativ mai abundentă în teren, deci se va specializa în producŃia de alimente, iar Ńara B este relativ mai abundentă în muncă, deci se va specializa în producŃia de îmbrăcăminte.

Schimbările în preŃurile relative ale produselor au un puternic efect asupra veniturilor relative obŃinute de diferitele resurse. O creştere a preŃului la produsului intensiv în teren conduce la creşterea proporŃională mai mare a rentei, scăzând, totodată, rata salariilor. Întrucât comerŃul modifică preŃurile relative, schimburile internaŃionale au un

AbundenŃă relativă

DistribuŃia veniturilor


efect puternic şi asupra distribuŃiei veniturilor, deŃinătorii de factori abundenŃi câştigând, iar cei care deŃin resurse limitate pierzând.

Într-un model idealizat, comerŃul internaŃional ar trebui să ducă la egalizarea preŃurilor factorilor de producŃie, precum munca sau capitalul. Acest lucru nu se întâmplă în practică, datorită diferenŃelor în resurse, barierelor comerciale şi diferenŃelor de tehnologie.

Analiza empirică a teoriei Heckscher – Ohlin, potrivit căreia Ńările tind să se specializeze în producŃia şi exportul produselor care sunt intensive în factorii pentru care ele au o ofertă relativ abundentă, nu a condus la rezultate generale pozitive, deoarece diferenŃele în tehnologia cu care sunt utilizate resursele joacă un rol cheie. Cu toate acestea, teoria Heckscher – Ohlin rămâne un model util pentru diagnosticarea efectelor comerŃului internaŃional.

2. Factorii specifici şi distribuŃia veniturilor (modelul Paul Samuelson - Ronald Jones)

Există două motive pentru care comerŃul are

o influenŃă puternică asupra distribuŃiei veniturilor. Primul – resursele nu pot fi transferate imediat şi fără cost de la o industrie la alta. Al doilea – industriile diferă în factorii de producŃie pe care îi utilizează şi, în consecinŃă, o schimbare în mixul de produse pe care o Ńară le fabrică va reduce cererea pentru unii factori de producŃie, în timp ce pentru alŃii cererea va creşte. Pentru aceste motive, comerŃul internaŃional nu este atât de avantajos pentru toŃi. Dacă pentru o Ńară, în totalitate, comerŃul este benefic, deseori el afectează semnificativ interesele unor grupuri din cadrul Ńării, cel puŃin pe termen scurt.

Transfer de resurse


Un exemplu semnificativ îl reprezintă politica Japoniei faŃă de cultura orezului. Japonia permite un import limitat de orez deşi, datorită suprafeŃei agricole limitate, îl produce în interior mult mai scump decât alŃi producători. Se înŃelege că dacă importul de orez în Japonia ar fi liber, toŃi japonezii ar avea un standard de viaŃă mai ridicat. Fermierii japonezi ar avea, însă, de suferit. Fără îndoială, fermierii dislocaŃi ar putea găsi de lucru în industrie sau în servicii. Dar acest transfer costă şi implică şi alte inconveniente. De asemenea, ar scădea preŃul pământului în Japonia. De aceea, fermierii japonezi se opun liberalizării importului de orez, iar opoziŃia lor organizată a contat mai mult decât câştigul ce s-ar fi realizat pentru întreaga Ńară.

Paul Samuelson şi Ronald Jones, doi economişti americani, au elaborat un model al comerŃului internaŃional bazat pe factori specifici. Spre deosebire de alte modele, care au utilizat un singur factor de producŃie (munca sau resursele), Samuelson şi Jones au dezvoltat un model trifactorial: munca (M), capital (C) şi pământ sau teren (T). Produsele alimentare (X) sunt fabricate utilizând teren (T) şi muncă (M), în timp ce produsele manufacturate (Y) se obŃin prin utilizarea capitalului (C) şi a muncii (M). Astfel, munca este un factor mobil, care poate fi utilizat în ambele sectoare, în timp ce pământul şi capitalul sunt factori specifici, primul fiind utilizat în producŃia de alimente, iar cel de-al doilea în producŃia de manufacturate.

Dacă numai munca poate fi utilizată în ambele sectoare şi dacă ea poate migra dintr-un sector în altul, se pun întrebări referitoare la frontiera posibilităŃilor de producŃie, mixul de produse fabricate dacă Ńara se angajează în comerŃ,

Factori specifici, factor mobil


avantajele şi dezavantajele din comerŃ pe ansamblul Ńării şi pe grupe de lucrători.

În sectorul manufacturier, cu cât input-ul de muncă la un volum dat de capital este mai mare, cu atât va fi mai mare output-ul. Însă, dacă input-ul de muncă creşte fără a majora şi capitalul, înseamnă că adăugând noi muncitori, fiecare muncitor lucrează cu un capital mai mic, deci creşterile de producŃie sunt mai mici decât precedentele. Se reduce astfel randamentul, fenomen cunoscut sub denumirea de produs marginal al muncii. Acelaşi fenomen se petrece şi în sectorul agricol, unde se majorează factorul M, dar factorul T rămâne neschimbat.

ProducŃia de alimente (X) şi de

manufacturate (Y) este determinată de alocarea muncii (M). În dreptunghiul din stânga jos, alocarea M între sectoare poate fi ilustrată printr-

yQ

Inputul de muncă în alimente MX

(creşte ← )

ProducŃia de manufacturate

(creşte → )

2yM

2yQ 2

XM

2XQ

FuncŃia de producŃie la alimente,

QX=QX(T,MX)

T

ProducŃie de alimente QX (creşte ↑ )

Inputul de muncă în manufacturate My

(creşte ↓)

FuncŃia de producŃie la manufacturate,

Qy=Qy(C,My)

M

T A

M A

1’ 2’

3’

1 2

3

Grafic II.1 Frontiera posibilităŃilor de producŃie

în modelul cu factori specifici

Produs marginal


un punct de pe linia AA, care reprezintă toate combinaŃiile de input de muncă în X şi în Y, pentru a rezulta totalul ofertei de muncă. Unui punct anume de pe linia AA, ca de pildă punctului 2, îi corespunde un input de muncă în Y ( 2

YM ) şi

în X ( 2M x ). Curbele din cele două pătrate (jos dreapta şi sus stânga) reprezintă funcŃiile de producŃie de alimente şi manufacturate. Acestea

permit determinarea producŃiei ( 2XQ şi 2

YQ , de exemplu) la un input dat al factorului M (AA2, de exemplu). Apoi, în pătratul din dreapta sus, curba TT arată variaŃia de producŃie de alimente şi de manufacturate, în funcŃie de transferul muncii, de la alimente la manufacturate, cu output-uri la 1', 2' şi 3', corespunzător alocării de muncă 1, 2 şi 3. Datorită randamentului în scădere, TT este o curbă bombată descrescătoare şi nu o linie dreaptă.

După ce am văzut cum lucrează un model cu factori specifici într-o singură economie, să ne întoarcem la analiza comerŃului internaŃional. Să ne imaginăm două Ńări, Japonia şi Statele Unite, care fac comerŃ între ele. Pentru a face comerŃ, cele două Ńări trebuie să fie diferite în ceea ce priveşte preŃurile relative la produsele agricole şi manufacturate, care ar exista în absenŃa comerŃului. Ele pot avea preŃuri diferite fie pentru că sunt diferite în ceea ce priveşte cererea relativă, fie pentru că diferă în ceea ce priveşte oferta relativă. Să presupunem că ele sunt diferite din punctul de vedere al ofertei relative, datorită diferenŃelor de productivitate sau de resurse. RelaŃia dintre resurse şi oferta relativă este direct proporŃională: o Ńară cu capital abundent şi cu puŃin pământ tinde să producă o rată mai mare de manufacturate faŃă de alimente la orice preŃ dat, în timp ce o Ńară abundentă în pământ tinde să


producă o rată mai mare de alimente. Dacă celelalte elemente rămân neschimbate, o creştere de capital va duce la creşterea productivităŃii marginale în sectorul manufacturier, în timp ce o creştere a ofertei de pământ va majora producŃia de alimente în detrimentul celei de manufacturate.

Când cele două Ńări decid să facă comerŃ, ele creează o economie mondială integrată, a cărei producŃie de manufacturate şi alimente este egală cu suma producŃiilor celor două Ńări. Dacă o Ńară nu face comerŃ, producŃia unui produs trebuie să fie egală cu consumul. ComerŃul internaŃional face posibil, aşa cum s-a menŃionat, ca mixul de producŃie de manufacturate şi alimente să fie diferit faŃă de mixul de consum la aceleaşi produse. Dar, în timp ce volumul din fiecare produs consumat şi fabricat poate diferi, din punct de vedere valoric Ńara nu poate cheltui mai mult decât încasează. Rezultă că valoarea consumului trebuie să fie egală cu valoarea producŃiei. Cu alte cuvinte, dacă Japonia şi SUA fac comerŃ, valoric exportul de manufacturate din Japonia trebuie să fie egal cu exportul de alimente din SUA, iar exportul de alimente din SUA trebuie să fie egal cu importul de manufacturate din Japonia.

Acum se poate, deja, pune întrebarea: cine câştigă şi cine pierde din comerŃ?

În primul rând, cum sunt afectate grupurile din cele două Ńări? Japonia, înainte de comerŃ, avea preŃuri relative la manufacturate mai mici decât în SUA. După comerŃ, care duce la o convergenŃă a preŃurilor relative din cele două Ńări la manufacturate (creştere în Japonia şi scădere în SUA), în Japonia au de câştigat deŃinătorii de capital şi au de pierdut deŃinătorii de pământ. În Statele Unite efectul este invers: preŃurile la manufacturate scăzând, pierd deŃinătorii de capital şi câştigă deŃinătorii de pământ. Prin urmare, din acest prim punct de vedere,

Câştigători şi pierzători din comerŃ

Economie mondială integrată


comerŃul avantajează factorul care este specific în sectorul de export din fiecare Ńară şi dezavantajează factorul care este specific sectorului concurat de import.

În al doilea rând, ce se întâmplă pe ansamblul Ńării? Dacă un comerŃ este potenŃial benefic pe ansamblul Ńării, cei care câştigă din comerŃ ar trebui să compenseze pe cei care pierd. Fiecare individ poate avea un avantaj din comerŃ, acesta neînsemnând că îl şi are. În lumea reală, prezenŃa câştigătorilor şi păgubiŃilor din comerŃ este una din cele mai importante raŃiuni pentru care schimburile comerciale internaŃionale nu sunt libere.

În politicile comerciale actuale, distribuŃia veniturilor între câştigători şi păgubiŃi este de o importanŃă crucială. Aceasta se datorează şi faptului că cei care pierd din comerŃ sunt, de regulă, mai bine informaŃi, mai solidari şi mai bine organizaŃi decât cei care câştigă.

3. Modelul standard al comerŃului (modelul

Paul Krugman – Maurice Obstfeld)

Modelele clasice şi moderne prezentate ilustrează un anume aspect particular al comerŃului internaŃional. Pentru a evidenŃia acest aspect particular, fiecare model ignoră anumite laturi ale realităŃii economice, pe care, însă, le iau în considerare altele. Astfel că, pentru analiza profundă a problemelor reale şi emiterea de judecăŃi de valoare, trebuie cunoscute şi abordate conjugat toate aceste modele. La mijlocul anilor '80 din secolul trecut, una dintre principalele modificări ale comerŃului internaŃional a constat în creşterea rapidă a exporturilor din Japonia, precum şi din Coreea de Sud, Taiwan şi ceilalŃi "tigrii asiatici".


Aceste Ńări au înregistrat o majorare accelerată a productivităŃii, Japonia devansând SUA în numeroase sectoare. Pentru aprecierea implicaŃiilor creşterii productivităŃii asupra comerŃului se poate utiliza modelul ricardian. Cunoscând că modificarea structurii comerŃului are efecte diferenŃiate ale asupra diverselor grupuri sociale, pentru înŃelegerea implicaŃiilor creşterii comerŃului din zona Pacificului asupra distribuŃiei veniturilor din SUA poate fi folosit modelul bazat pe factori specifici. Schimbarea structurii stocului de resurse al Ńărilor din Asia de Sud prin rate de acumulare a capitalului mai mari şi creşterea concomitentă a ponderii forŃei de muncă calificate, cea necalificată caracterizându-se prin "raritate" mai accentuată, justifică aplicarea modelului Heckscher - Ohlin.

Cu toate aceste diferenŃieri, toate modelele prezintă anumite trăsături comune: capacitatea productivă a unei economii poate fi ilustrată elocvent prin intermediul frontierei posibilităŃilor de producŃie, diferenŃierile existente în privinŃa acesteia dând naştere comerŃului internaŃional; posibilităŃile de producŃie determină evoluŃia ofertei relative a unei Ńări; echilibrul la scara economiei mondiale este rezultatul cererii relative mondiale şi evoluŃiei ofertei relative mondiale, aceasta din urmă fiind determinată de evoluŃiile ofertelor relative ale naŃiunilor.

Datorită acestor trăsături comune, modelele analizate pot fi concepute drept cazuri speciale ale unui model mai general – standard – al economiei mondiale. Se pot contura numeroase subiecte de interes în economia mondială a căror analiză poate fi întreprinsă prin prisma acestui model standard, detalierea fiind influenŃată de "submodelul" ales. Acestea includ: efectele modificărilor ofertei mondiale generate de creşterea economică; schimbările cererii mondiale determinate de

Model standard

Raport de


ajutoarele pentru dezvoltare, reparaŃiile de război şi alte transferuri internaŃionale de venituri; modificările concomitente ale cererii şi ofertei mondiale datorate protecŃiei tarifare şi netarifare.

Modelul standard al comerŃului implică existenŃa curbei ofertei mondiale relative ce rezultă din posibilităŃile de producŃie şi a cererii mondiale relative ce derivă din diferenŃele de gusturi (preferinŃe). Raportul de schimb (raportul dintre preŃurile de export şi preŃurile de import) este determinat de intersecŃia dintre curba ofertei mondiale relative şi cea a cererii mondiale relative. Dacă celelalte elemente rămân nemodificate, îmbunătăŃirea raportului de schimb al unei Ńări atrage creşterea bunăstării acesteia. Dimpotrivă, înrăutăŃirea raportului de schimb antrenează accentuarea declinului economic.

Creşterea economică înseamnă o modificare provenită din exterior în frontiera posibilităŃii de producŃie a Ńării. O astfel de creştere este de regulă "atrasă", ceea ce implică o schimbare mai mare a frontierei posibilităŃilor de producŃie pentru anumite bunuri în raport cu altele. În condiŃiile în care celelalte elemente rămân constante, efectul imediat al creşterii "atrase" rezidă în majorarea ofertei mondiale relative la bunurile la care se constată acest tip de creştere. Această schimbare a curbei ofertei mondiale relative determină, la rândul său, o modificare în sensul îmbunătăŃirii raportului de schimb al Ńării. Dacă această îmbunătăŃire faŃă de situaŃia anterioară, antrenează consolidarea creşterii interne iniŃiale, afectează, însă, negativ partenerii comerciali ai respectivei Ńări. În cazul în care evoluŃia raportului de schimb este nefavorabilă, declinul anihilează unele dintre efectele pozitive ale creşterii interne, dar este benefică pentru partenerii comerciali.

Creştere economică


DirecŃia efectelor raportului de schimb depinde de natura creşterii economice. Creşterea numită “export-atras" (acea creştere care extinde posibilităŃile unei economii de a produce mai mult acele bunuri pe care le exporta iniŃial în raport cu majorarea posibilităŃilor de a produce bunuri care concurează cu importurile) înrăutăŃeşte raportul de schimb. Desigur, creşterea numită "import-atras", care induce creşterea posibilităŃilor de a produce mai mult bunuri care concurează cu importurile, îmbunătăŃeşte raportul de schimb. Este posibil ca "importul-atras" să afecteze negativ partenerii comerciali, ceea ce se poate remarca, într-o oarecare măsură, în cazul SUA în perioada postbelică.

Transferurile internaŃionale de venituri, cum ar fi reparaŃiile de război şi ajutoarele pentru dezvoltare, pot afecta raportul de schimb al unei Ńări prin modificarea curbei cererii mondiale relative. Dacă Ńara receptoare cheltuieşte o pondere mai mare din creşterea veniturilor pentru produsele de export decât Ńara donatoare, transferul majorează cererea mondială relativă pentru bunurile de export ale Ńării receptoare şi, prin urmare, îi îmbunătăŃeşte raportul de schimb. Această îmbunătăŃire consolidează transferul iniŃial şi se constituie într-un beneficiu indirect, adiŃional transferului iniŃial direct. Pe de altă parte, în cazul în care Ńara receptoare se caracterizează printr-o înclinaŃie spre investiŃii în exporturi mai redusă decât cea a Ńării donatoare, transferul înrăutăŃeşte raportul de schimb al Ńării primitoare, anulând cel puŃin parŃial efectele transferului.

În practică, majoritatea Ńărilor cheltuiesc o mult mai mare pondere a venitului naŃional pe bunurile produse în interior comparativ cu cele produse în alte Ńări, ceea ce nu se datorează atât diferenŃei de gusturi (preferinŃe), cât mai ales barierelor comerciale, naturale şi artificiale, acestea

Export atras, import atras

Transferuri unilaterale


din urmă generând netranzacŃionarea a numeroase produse.

Taxele vamale de import şi subvenŃiile de export afectează atât oferta relativă, cât şi cererea relativă. Un tarif majorează oferta relativă pentru bunurile de import ale acelei Ńări, diminuând concomitent cererea relativă. Cu certitudine, un tarif îmbunătăŃeşte raportul de schimb al Ńării, influenŃând negativ partenerii comerciali. O subvenŃie de export are efecte contrare, majorând oferta relativă şi diminuând cererea relativă pentru mărfurile de export ale Ńării, înrăutăŃind astfel raportul de schimb. Din acest motiv, subvenŃiile de export sunt în detrimentul Ńărilor care le aplică şi, de aceea, ar trebui mai degrabă salutate de partenerii comerciali decât condamnate prin taxe compensatorii. Prin aceste efecte, atât tarifele vamale, cât şi subvenŃiile au un impact deosebit asupra distribuŃiei interne a veniturilor, care adesea este mult mai semnificativ din punct de vedere politic decât din punct de vedere al raportului de schimb.

4. Avantajul competitiv (modelul Michael Porter)

Una din teoriile economice, care beneficiază

de o largă audienŃă, formulată cu circa 200 de ani în urmă şi prezentă la cei mai mulŃi dintre creatorii ştiinŃei economice, este aceea că izvorul progresului şi bunăstării îl reprezintă productivitatea muncii. Modelele avantajului absolut şi comparativ pornesc de la principiul că, la nivel naŃional, singurul criteriu semnificativ este cel al productivităŃii naŃionale. Abilitatea de a exporta bunuri de înaltă productivitate, care permite Ńării să importe bunuri de mai mică

Tarife subvenŃii


productivitate în producŃia proprie decât în alte Ńări, este dezirabilă, întrucât rezultă o productivitate naŃională mai mare.

Spre deosebire de abordarea tradiŃională, în cadrul căreia avantajul naŃional avea ca sursă producŃia şi costurile ei, avantajul competitiv este rezultatul unui întreg lanŃ de activităŃi care contribuie la succesul pe piaŃă al unui produs. În acest lanŃ sunt cuprinse atât activităŃi primare, respectiv producŃie, promovare, distribuŃie şi preŃ, cât şi activităŃi de sprijin, respectiv aprovizionare, resurse umane, planificare, finanŃe şi contabilitate. Avantajul competitiv îl obŃine firma care reuşeşte să valorifice cât mai bine întregul lanŃ de astfel de activităŃi.

Logistică

ProducŃie

Marketing - vânzare

Service

ActivităŃi principale

(avantaj

de cost)

Infrastructură firmă

Management resurse umane

Aprovizionare

Dezvoltare tehnologică

ActivităŃi de sprijin

(avantaj de

calitate)

Avantaj competitiv

Figura II.1 LanŃul de valoare

LanŃ de activităŃi


Teoria avantajului competitiv constă, în esenŃă, în sublinierea faptului că importantă în obŃinerea unui avantaj pe piaŃă este identificarea modalităŃilor prin care aceleaşi valori-produse se obŃin cu input-uri mai mici (avantaj de cost) sau prin care aceleaşi activităŃi se realizează într-un mod particular, original, inovator, la o valoare mai mare (avantaj de calitate), în ultimă instanŃă realizându-se o mai mare competitivitate faŃă de celelalte firme.

Teoria avantajului competitiv, elaborată de Michael Porter, are la bază un sistem de determinanŃi, numit de autor “diamant”, care creează un mediu intern mai mult sau mai puŃin favorabil obŃinerii unor avantaje concurenŃiale pentru firmele naŃionale antrenate în viaŃa economică internaŃională. Aceşti determinanŃi sunt: dotarea cu factori interni, specificul pieŃei interne, legăturile dintre ramuri, mediul concurenŃial intern.

Cei patru determinanŃi evoluează în relaŃie cu doi factori: şansa şi politica guvernamentală. În opinia lui Michael Porter, guvernului îi revine un rol nuanŃat în relaŃia cu diferitele sectoare ale activităŃii economice, el putând influenŃa avantajele competitive dintr-un sector sau altul prin politici vizând unul sau mai mulŃi determinanŃi ai “diamantului”. Scopul său trebuie să fie stimularea dinamismului şi modernizarea continuă a economiei prin: crearea unui mediu în care firmele existente să-şi perfecŃioneze avantajele competitive prin introducerea de noi tehnologii pentru a penetra segmentele de piaŃă cu cerere mai sofisticată; sprijinirea firmelor naŃionale pentru a intra în ramuri noi, în care se poate obŃine o productivitate mai mare, în detrimentul unor sectoare mai puŃin productive.

Avantaj de cost, avantaj de calitate

“Diamant”


Michael Porter identifică în evoluŃia fiecărei Ńări patru stadii ale dezvoltării: dezvoltarea bazată pe factori, dezvoltarea bazată pe investiŃii, dezvoltarea bazată pe inovare, dezvoltarea bazată pe prosperitate. EvoluŃia unei Ńări parcurge, de regulă, pe rând aceste etape, dar este posibil ca unele să fie comprimate până la dispariŃie, în unele stadii se poate întârzia mai mult sau, în cadrul aceluiaşi stadiu, se pot afla Ńări cu nivele de dezvoltare foarte diferite.

Varietatea de situaŃii este destul de mare, darexistă câteva caracteristici comune: pragul dintre stadiile dezvoltării nu se defineşte printr-un indicator, de exemplu, PIB/locuitor, ci printr-un anumit potenŃial concurenŃial (capacitatea de a întări avantajele competitive); intervenŃia guvernamentală directă este mai eficientă în primele două stadii; vulnerabilitatea la evoluŃiile externe scade pe măsura avansului economic.



Factori de producŃie DiferenŃe de dotare AbundenŃă relativă Intensivitate în factori Factor specific Factor mobil Produs marginal PreŃ relativ Economie mondială integrată Mix de producŃie Mix de consum Câştigători din comerŃ Pierzători din comerŃ Compensare Politică comercială Model standard Submodele Raport de schimb Creştere atrasă

Export-atras Import-atras Transfer internaŃional Politică comercială Taxă vamală SubvenŃie de export Avantaj competitiv LanŃ de valoare ActivităŃi primare ActivităŃi de sprijin Avantaj de cost Avantaj de calitate DeterminanŃi Dotare cu factori Specificul pieŃei Legături interramuri Mediu concurenŃial Şansă Politică guvernamentală

Probleme

1. Există un raport direct proporŃional între creşterea numărului de muncitori şi producŃia realizată într-o fabrică de confecŃii? ExplicaŃi răspunsul.

2. Ce se întâmplă cu preŃul pământului în

Japonia dacă liberalizează importul de orez? 3. În ce sunt intensive produsele: grâu, pantofi,

autoturism, computer – în cercetare, în capital, în muncă sau în teren?


4. łara A are o suprafaŃă de 200 de mii de km2 şi o

populaŃie de 25 de milioane de locuitori. łara B are o suprafaŃă de 250 de mii de km2 şi o populaŃie de 250 de milioane de locuitori. La care resursă sunt Ńările A şi B relativ abundente?

5. Cum vor evolua preŃurile la automobile în SUA

şi la carne de pui în Japonia dacă cele două Ńări decid să-şi liberalizeze schimburile dintre ele la aceste produse?

Teste grilă 1. Care este sursa de comerŃ în cadrul modelului

Heckscher - Ohlin: a) diferenŃa de productivitate între Ńări; b) politica comercială diferită promovată de Ńări; c) activitatea întreprinderilor multinaŃionale; d) diferenŃa în abundenŃa relativă de resurse între

Ńări; e) diferenŃa în eficienŃa producŃiei. 2. PrecizaŃi factorii care influenŃează avantajul

comparativ în cadrul modelului Heckscher - Ohlin:

a) resursele unei naŃiuni; b) raportul dintre preŃurile de export şi import; c) tehnologia de producŃie; d) productivitatea muncii; e) politica guvernamentală.


3. Motivele, evidenŃiate în cadrul modelului Samuelson - Jones, pentru care comerŃul are o influenŃă puternică asupra distribuŃiei veniturilor sunt:

a) exportul contribuie la scăderea veniturilor din industria de export;

b) resursele nu pot fi transferate imediat şi fără cost dintr-o ramură în alta;

c) preŃurile scad în sectoarele de export şi cresc în sectoarele de import;

d) o schimbare în mixul de produse pe care o Ńară le fabrică reduce cererea pentru unii factori de producŃie, în timp ce pentru alŃii cererea creşte;

e) importul contribuie la creşterea veniturilor din sectoarele interne concurente.

4. Cine câştigă şi cine pierde din comerŃ în

cadrul modelului Samuelson-Jones: a) câştigă deŃinătorul factorului care este specific

în sectorul de export; b) câştigă toŃi deŃinătorii factorilor de producŃie; c) pierde deŃinătorul factorului care este specific

în sectorul de export; d) pierde deŃinătorul factorului care este specific

sectorului concurat de import; e) câştigă deŃinătorul factorului care este specific

în sectorul de import. 5. Ce se întâmplă în Statele Unite dacă elimină

taxele vamale şi contingentele la importul de produse manufacturate din Japonia:

a) creşte producŃia americană de manufacturate; b) creşte importul de manufacturate din Japonia; c) creşte nr. de angajaŃi în industria americană; d) cresc preŃurile la produsele manufacturate pe

piaŃa americană; e) scad salariile lucrătorilor din agricultura

americană.


6. Ce semnifică creşterea numită "export-atras":

a) creşterea economică a unor Ńări în detrimentul altor Ńări;

b) extinderea posibilităŃilor unei economii de a produce mai mult acele bunuri pe care le exporta iniŃial în raport cu diminuarea posibilităŃilor de a produce bunuri care concurează cu importurile;

c) extinderea posibilităŃilor unei economii de a produce mai mult acele bunuri pe care le importa iniŃial în raport cu diminuarea posibilităŃilor de a produce bunuri care concurează cu importurile;

d) scăderea posibilităŃilor unor economii de a produce mai mult acele bunuri pe care iniŃial le exporta în raport cu creşterea posibilităŃilor de a produce bunuri care concurează cu importul;

e) creşterea economică bazată numai pe efortul investiŃional intern.

7. Transferurile internaŃionale de venituri

influenŃează: a) oferta mondială relativă; b) echilibrul economiei mondiale; c) atât oferta, cât şi cererea mondială relativă; d) cererea mondială relativă; e) dotarea în teren şi muncă a Ńărilor. 8. Raportul de schimb în cadrul modelului

standard al comerŃului (Paul Krugman - Maurice Obstfeld) este definit ca:

a) export / import; b) export – import; c) preŃuri de export / preŃuri de import; d) export + import; e) preŃuri de export – preŃuri de import.


9. "Diamantul" lui Porter nu cuprinde

următorul determinat: a) nivelul dezvoltării economice; b) dotarea cu factori interni; c) specificul pieŃei interne; d) legăturile dintre ramuri; e) mediul concurenŃial intern.

10. În care dintre stadiile dezvoltării, identificate de Michael Porter, intervenŃia directă a statului este mai eficientă:

a) dezvoltarea bazată pe cercetare-dezvoltare; b) dezvoltarea bazată pe învăŃământ şi formare; c) dezvoltarea bazată pe creaŃie artistică; d) dezvoltarea bazată pe tehnologia informaŃiei; e) dezvoltarea bazată pe factori.

Politica comercială

63

CAPITOLUL III

POLITICA COMERCIALĂ

Începând cu Adam Smith, economiştii au preconizat comerŃul liber ca un ideal spre care trebuie să tindă statele, toate modelele teoretice sugerând că un astfel de comerŃ evită pierderile de eficienŃă asociate cu producŃia şi consumul. MulŃi economişti consideră că un comerŃ liber produce mai multe avantaje decât eliminarea distorsiunilor de producŃie şi consum. Dar, chiar între economiştii care cred că un comerŃ liber este mai puŃin decât o politică perfectă, mulŃi apreciază că un comerŃ liber este o soluŃie mai bună (prima bună soluŃie) decât oricare altă politică ar promova guvernele (a doua bună soluŃie).

Deşi câştigul din comerŃul dintre state este evident în cadrul tuturor modelelor teoretice, practic foarte puŃine Ńări s-au apropiat de starea de comerŃ liber, cvasitotalitatea statelor lumii intervenind în comerŃul exterior prin politici comerciale mai protecŃioniste sau mai liberale.

1. ComerŃ, tipologie, instrumente

Politica comercială este partea politicii

economice generale care vizează sfera relaŃiilor economice externe ale Ńării.


ProtecŃia În accepŃiunea sa clasică, politica comercială economiei cuprinde totalitatea măsurilor de ordin administrativ,

fiscal, bugetar şi valutar, adoptate de guvern în scopul protecŃiei economiei naŃionale faŃă de concurenŃa externă şi promovării relaŃiilor economice cu alte state.

În cadrul acestor obiective de ordin general, politicile comerciale îşi pot propune obiective specifice, în funcŃie de situaŃia economică a fiecărei Ńări: protecŃia unor sectoare economice strategice, de larg interes social sau de perspectivă; promovarea exporturilor pentru realizarea importurilor necesare şi a unei balanŃe comerciale cât mai echilibrate; îmbunătăŃirea structurii exportului şi importului; orientarea relaŃiilor economice spre anumite Ńări sau grupuri de Ńări etc.

Scopul final al oricărei politici comerciale trebuie să fie obŃinerea câştigului oferit de comerŃul internaŃional, respectiv o economie de muncă şi un aport cât mai substanŃial al activităŃii de comerŃ exterior la creşterea economică generală a Ńării.

Autarhie, Din practica internaŃională se pot evidenŃia liberschimbism, trei tipuri de politică comercială: autarhia, protecŃionism liberschimbismul şi protecŃionismul. Autarhia

reprezintă o stare de izolare economică faŃă de celelalte state, orientare spre interior a satisfacerii la orice preŃ a necesităŃilor de consum productiv şi personal, ignorându-se avantajul implicat de comerŃul cu alte state. Liberschimbismul reprezintă o politică a porŃilor deschise faŃă de importuri şi exporturi şi a fost preconizat la începutul perioadei industrializării de către Ńările care obŃinuseră poziŃii concurenŃiale pe piaŃa internaŃională. ProtecŃionismul se află între cele două tipuri extreme de politici şi vizează protejarea anumitor sectoare ale economiei, sensibile din punct de vedere social faŃă de concurenŃa străină, aflate în faza de dezvoltare, restructurare sau având perspective de creştere, fiind promovat mai accentuat sau mai relaxat în funcŃie de situaŃia fiecărei Ńări şi a


65

conjuncturii economice internaŃionale. Instrumentele utilizate de politica comercială

sunt: mijloace tarifare (politică tarifară); mijloace netarifare (politică netarifară); mijloace de promovare şi de stimulare (politică de promovare şi de stimulare).

Politica tarifară şi netarifară vizează în special Politică tarifară,

importul, pe care îşi propun să-l descurajeze sau chiar netarifară şi de

să-l oprească, orientând consumul spre produsele promovare indigene. Dimpotrivă, politica de promovare şi de stimulare vizează exportul, pe care îşi propune să-l dezvolte în cât mai mare măsură. În prezent, tot mai multe state pun accentul principal nu atât pe politicile de îngrădire a importului, cât pe politicile de dezvoltare a exportului, considerându-se că o Ńară este cu atât mai prosperă cu cât are capacitatea de a importa cât mai mult, dar pe seama unor exporturi cât mai mari.

2. Politica tarifară Politica tarifară se realizează în special cu

ajutorul tarifului vamal, considerat de normele comerŃului internaŃional (Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ – GATT, înglobat din 1995 în OrganizaŃia Mondială a ComerŃului – OMC) drept principalul instrument de protecŃie a economiei naŃionale.

a) Tarif vamal Tariful vamal cuprinde nomenclatorul Nomenclator

mărfurilor de import, clasificate şi codificate după de mărfuri

anumite criterii (origine, grad de prelucrare sau mixt) şi taxele vamale corespunzătoare, exprimate ad valorem (procent din valoarea mărfii), specific (o anumită sumă pe unitatea de marfă importată) sau mixt (ambele forme).

łările UE şi EFTA, Ńările asociate la UE şi alte Ńări europene utilizează sistemul armonizat de clasificare (mixt) şi de codifiere (cu 8 cifre). Statele Unite şi Canada folosesc un sistem propriu, mai puŃin

Clasificare şi codifiere


elaborat în comparaŃie cu sistemul armonizat. Japonia, Australia şi Noua Zeelandă utilizează sistemul standard ONU de clasificare. Comparabilitatea datelor şi elaborarea de statistici privind comerŃul internaŃional se realizează printr-un sistem de chei de transfer de la un nomenclator la altul.

Tarif autonom şi Cele mai multe Ńări folosesc tarife vamale cu o convenŃional singură coloană de taxe vamale. În acest caz, tarifele

se numesc autonome. Sunt unele Ńări (de exemplu, SUA) care folosesc tarife cu două coloane de taxe, caz în care tarifele se numesc convenŃionale. Prima coloană de taxe se aplică la importul din Ńările cu care nu sunt încheiate convenŃii bi sau multilaterale, iar cea de-a doua la importul din Ńările cu care au fost încheiate astfel de înŃelegeri şi cărora li s-a acordat clauza naŃiunii celei mai favorizate, respectiv li se aplică cele mai reduse taxe folosite de Ńara respectivă în relaŃiile cu oricare alt stat terŃ.

b) Taxa vamală Taxa vamală este, de fapt, un impozit indirect

perceput asupra mărfurilor importate, majorându-le preŃul de import şi, implicit, de vânzare pe piaŃa internă, pentru a le face mai puŃin competitive sau chiar necompetitive în raport cu produsele similare naŃionale.

Prin acest efect, tariful vamal este considerat un instrument economic şi nu administrativ de protecŃie, întrucât, oricât de mare ar fi, taxa vamală nu opreşte importurile din Ńări care dispun de o putere concurenŃială (preŃ şi calitate) capabilă să surmonteze nivelul taxei vamale de import.

Pentru a-şi îndeplini rolul său economic la import (protecŃie, dar nu interdicŃie), politica vamală trebuie să respecte o serie de reguli convenite pe plan internaŃional. În primul rând, preŃul mărfii din import trebuie să fie un preŃ real (nu arbitrar), rezultat din facturi şi exprimat în condiŃia de livrare CIF (cost, insurance, freight – cost, asigurare, navlu/transport extern). În al doilea rând, transformarea preŃului de

Instrument

economic

Mecanismul

aplicării taxei


67

import exprimat în valută în preŃ în monedă naŃională trebuie să fie efectuată la cursul real al monedei naŃionale faŃă de valutele străine şi nu la un curs arbitrar, fiind interzisă practicarea de cursuri multiple. În al treilea rând, după aplicarea taxei vamale prevazută în tariful vamal, marfa importată nu trebuie supusă unor alte taxe decât cele aplicate produsului similar din producŃia proprie, acordându-i-se, astfel, tratamentul naŃional.

Pot fi considerate ca făcând parte din politica Alte taxe

vamală şi suprataxele temporare de import (aplicate în caz de deficit grav în balanŃa plăŃilor externe sau de perturbare gravă de către importuri a unor industrii naŃionale), taxele de compensaŃie (aplicate la importurile din Ńările care subvenŃionează producŃia şi exporturile), taxele antidumping (aplicate faŃă de importul realizat la preŃuri sub preŃul normal de piaŃă al produsului respectiv) şi taxele de retorsiune (aplicate la importul dintr-o Ńară care ia măsuri unilaterale la importul ei din alte Ńări).

De subliniat că taxele de acciză, care se aplică numai la consumul anumitor mărfuri, vizează atât mărfurile din producŃia internă, cât şi pe cele similare din import şi, deci, nu fac parte din politica vamală.

c) ProtecŃie nominală şi protecŃie efectivă Nivelul taxelor vamale din tarif indică protecŃia

nominală. În afară de aceasta, se poate calcula protecŃia efectivă, după formula:

în care: Te = taxa vamală efectivă; Vf = valoarea produsului finit; Tnf = taxa nominală la produs finit; Vm = valoarea materiei prime; Tnm = taxa nominală la materia primă utilizată;

100VmVf

m)T(Vmf)T(VfTe nn

×−

×−×=


Valoare Taxa efectivă indică gradul efectiv de protecŃie adăugată pe care îl aplică statul asupra valorii adăugate

încorporate în produsul finit importat. Cu cât diferenŃa dintre taxa vamală la materia primă sau produsul semifinit şi produsul finit este mai mare, cu atât protecŃia efectivă este mai mare. Statele folosesc metoda escaladării taxelor vamale nominale (cu atât mai mari cu cât gradul de prelucrare creşte) pentru a proteja mai eficient prelucrarea internă.

d) Teritoriu vamal Tarifele vamale se aplică teritoriului naŃional al

Ńării, denumit teritoriu vamal, care corespunde cu teritoriul geografico-administrativ.

Zone libere, În anumite cazuri, Ńările constituie pe teritoriul porturi franco geografico-administrativ zone libere sau porturi

franco, în care mărfurile pot fi introduse fără plata taxei vamale în scopul depozitării, prelucrării şi exportului. În aceste cazuri, teritoriul vamal este mai restrâns, nu mai coincide cu teritoriul geografico-administrativ. Dacă, însă, mărfurile astfel introduse în zonă sau port franco sunt exportate în teritoriul vamal al Ńării, ele sunt supuse regimului vamal obişnuit.

În alte cazuri, Ńările formează între ele uniuni vamale, desfiinŃând taxele vamale în comerŃul reciproc, iar la importul din Ńările terŃe aplicând un tarif vamal comun. În aceste situaŃii, tariful vamal excede teritoriul unei Ńări, teritoriul vamal fiind teritoriul tuturor Ńărilor participante la uniunea vamală.

3. Politica netarifară

Politica netarifară utilizează ca mijloace:

prohibiŃiile la import (interdicŃii totale); restricŃii cantitative (limitări directe prin cote sau contingente de import sau limitări indirecte prin preŃuri prag sau taxe de prelevare la import); restricŃii calitative care îngrădesc artificial importul (standarde, norme tehnice, norme privind conŃinutul, modul de prezentare, de ambalare şi de etichetare a produselor etc.); formalităŃi


69

la import (documente complicat de întocmit sau inutile).

Spre deosebire de politica tarifară, care, aşa Instrument

cum s-a văzut, este considerată un instrument de administrativ natură economică de protecŃie a economiei, politica netarifară are caracter administrativ, întrucât poate opri total importul, indiferent de puterea concurenŃială a exportatorilor. Astfel, un contingent (cotă) de import nu permite importul decât în limita cantităŃii stabilită de guvern. Odată contingentul epuizat, importul nu mai poate fi efectuat, este practic oprit.

Pe măsura reducerii taxelor vamale în comerŃul internaŃional, în cadrul negocierilor organizate sub egida GATT-OMC, s-a produs, în compensare, o proliferare a măsurilor cu caracter netarifar, în special sub forma reglementărilor de ordin calitativ, care devin tot mai sofisticate, ca urmare a progresului tehnic şi a creşterii exigenŃelor pentru protecŃia sănătăŃii oamenilor, animalelor şi plantelor.

a) RestricŃii de ordin cantitativ RestricŃiile de ordin cantitativ sunt aplicate sub

forma limitării directe sau indirecte a cantităŃii mărfurilor permise la import. Aceste măsuri îngrădesc libera concurenŃă prin restrângerea ofertei de mărfuri străine pe piaŃa locală. Se pot aplica fie prin stabilirea de contingente (cote) de import, fie prin stabilirea de preŃuri prag la mărfurile importate. Contingentele de import sunt cele mai drastice, întrucât cotele odată epuizate, nu mai pot fi efectuate importuri. PreŃurile prag dau, aparent, posibilitatea consumatorului să opteze între aprovizionarea de la intern sau de la import. În fond, însă, nivelul de preŃ prag ridicat stabilit la import îl obligă să cumpere produsele locale.

Practica restricŃiilor cantitative a fost abandonată înaintea primului război mondial, a fost reintrodusă în timpul acestui război şi apoi treptat eliminată până la marea criză din 1929-1933. În timpul crizei şi până după cel de-al doilea război mondial restricŃiile cantitative au fost practicate pe o scară

Contingente, preŃuri prag


extrem de largă. Începând din anul 1947, când au fost puse bazele GATT, s-a renunŃat treptat la aplicarea restricŃiilor cantitative, în special sub forma limitării directe a importului. Concomitent, s-au intensificat măsurile de influenŃare prin preŃ a cantităŃii mărfurilor importate.

Nediscriminare Regulile comerŃului internaŃional (GATT- OMC) interzic folosirea la import a restricŃiilor cantitative, practicate sub formă de contingente, licenŃe de import sau alte procedee. Astfel de restricŃii pot fi admise numai cu titlu temporar, pentru echilibrarea balanŃei de plăŃi externe sau evitarea unui prejudiciu grav cauzat de importuri unor sectoare de producŃie internă, dar cu condiŃia administrării lor de o manieră nediscriminatorie faŃă de Ńările exportatoare.

b) RestricŃii de ordin calitativ După cel de-al doilea război mondial s-a produs

o adevărată explozie în materie de standarde, norme tehnice şi alte reglementări de ordin calitativ, privind produsele care se comercializează pe pieŃele interne, atât din producŃia proprie, cât şi din import, în scopul protejării sănătăŃii şi securităŃii consumatorilor, protecŃiei fitosanitare, protecŃiei mediului, asigurării securităŃii publice etc. łările au devenit, însă, conştiente, începând din anii '60, că astfel de reglementări, adoptate independent, pot constitui obstacole în calea comerŃului reciproc. În prezent, peste 80 de Ńări fac parte din OrganizaŃia InternaŃională de Standardizare – OIS, încercând să-şi armonizeze standardele şi alte reglementări tehnice.

Dar standardele pot afecta în mare măsură şi exportul. Se pot consuma timp şi bani pentru a exporta un produs pe o anumită piaŃă, pentru ca, în final, să se constate că acest produs nu este admis, datorită faptului că nu întruneşte condiŃiile unui standard, sau este respins de autorităŃile Ńării importatoare întrucât nu corespunde unor reglementări adoptate uneori în mod deliberat pentru oprirea importurilor, impunând cerinŃe de ordin tehnic şi calitativ extrem de complicate

Standarde


71

şi costisitoare pentru agrearea pe piaŃa internă a unor produse străine. Unele din astfel de măsuri sunt iniŃiate şi administrate de organisme semiguvernamentale sau de organizaŃii ale producătorilor locali, care, evident, sunt orientate în mare măsură împotriva importurilor.

Principalele măsuri din această categorie sunt: normele de siguranŃă, măsurile de ordin sanitar, reglementările privind compoziŃia produselor, normele privind ambalarea, marcarea şi etichetarea produselor.

Normele de siguranŃă în exploatare vizează în special materialele electrice şi electrostatice de uz casnic, cazanele şi aparatele sub tensiune, echipamentul minier, aparatele de încălzit, materialele de construcŃii, echipamentul aeronautic, echipamentul nuclear. În multe Ńări, înainte de a fi importate, produsele respective trebuie supuse unui proces de omologare.

Măsurile de ordin sanitar sunt destinate apărării sănătăŃii consumatorului. Reglementările se referă la conŃinutul alimentelor în coloranŃi, aditivi şi conservanŃi. De asemenea, normele sanitare vizează şi articole necomestibile, dar care pot să contamineze sănătatea: creioane, ambalaje care intră în contact cu alimentul etc. Produsele farmaceutice sunt controlate înaintea importului şi supuse procesului omologării. Norme asemănătoare se aplică şi produselor chimice utilizate în agricultură.

Reglementările privind compoziŃia produselor vizează o listă extinsă: conserve de carne, peşte şi legume, biscuiŃi, produse textile, fibre sintetice, produse din lână.

Reglementările privind ambalarea, etichetarea şi marcarea sunt cele mai diverse, cele mai numeroase şi cele mai jenante pentru exportatori. Se referă la vânzarea într-un anumit fel de ambalaj, la necesitatea de a indica pe etichete conŃinutul precis al produsului, la dimensiunile etichetelor etc.

Norme de siguranŃă

Norme sanitare


c) FormalităŃi vamale şi administrative la import

FormalităŃile vamale şi administrative la import au, în general, un caracter legitim pentru aplicarea politicii comerciale. În multe situaŃii, astfel de măsuri sunt utilizate pentru limitarea importurilor şi chiar pentru discriminarea între diferitele Ńări partenere. Principalele metode folosite, în acest sens, sunt cele privind evaluarea incorectă în vamă a mărfurilor importate şi cerinŃele referitoare la prezentarea de documente suplimentare, necesare la importul în anumite Ńări.

Aşa cum s-a menŃionat deja, potrivit reglementărilor internaŃionale valoarea în vamă se stabileşte pe baza preŃului normal al mărfii, rezultând din facturi, iar transformarea din valută străină în monedă naŃională se face la un curs recunoscut de FMI. Contrar acestei reguli, unele Ńări folosesc la evaluarea vamală alte preŃuri decât cel real al mărfii importate (de exemplu, preŃul intern al produsului similar sau preŃuri arbitrare mult mai ridicate), ceea ce scumpeşte importul, făcându-l necompetitiv.

Deşi există tendinŃa de simplificare şi standardizare a documentaŃiei necesare pentru realizarea tranzacŃiilor comerciale, o serie de Ńări pretind la import prezentarea de documentaŃii care îngreunează şi, uneori, chiar opresc importurile. Între documentele din această categorie se înscriu certificatele consulare, certificatele suplimentare de origine a mărfurilor, facturi comerciale speciale, declaraŃii vamale extrem de complicate, solicitând declarantului elemente pe care, de multe ori, nu are de unde să le cunoască etc.

4. Politici de promovare şi de stimulare a

exportului

Aşa cum s-a menŃionat, această politică tinde să treacă pe primul plan în cadrul politicilor comerciale,

Evaluare

în vamă

FormalităŃi

vamale


73

statele fiind, în mod firesc, interesate în primul rând în dezvoltarea exportului.

Mijloacele de promovare a exportului sunt unanim acceptate şi practicate pe plan internaŃional. Ele includ: încheierea de tratate comerciale bilaterale sau multilaterale; sprijinirea participării firmelor la expoziŃii şi târguri internaŃionale în cadrul unor pavilioane naŃionale; informarea firmelor asupra posibilităŃilor de export în diferite state. Mijloacele de stimulare a exportului sunt de natură fiscală, bugetară, valutară şi bancară.

a) Mijloace de promovare - Tratate comerciale Pentru a dezvolta comerŃul dintre ele Ńările îşi

acordă facilităŃi reciproce în materie de politică comercială, privind reducerea reciprocă a taxelor vamale de import, reducerea şi eliminarea unor restricŃii de ordin cantitativ etc. Astfel de facilităŃi se convin prin încheierea de tratate comerciale între guverne. Un tratat comercial reprezintă un acord liber consimŃit între state prin care se creează, se modifică sau se sting obligaŃii reciproce în domeniul comerŃului dintre ele, precum şi reguli şi norme ale comerŃului internaŃional.

Până la cel de-al doilea război mondial, comerŃul internaŃional s-a caracterizat prin bilateralism, fiind negociate şi încheiate tratate comerciale bilaterale. Bilateralismul prezenta dezavantaje, întrucât implică faptul că schimburile de mărfuri şi servicii dintre state trebuiau să fie echilibrate. În plus, concesiile vamale bilaterale convenite cu fiecare Ńară trebuiau specificate în tarifele vamale în coloane diferite, astfel încât aceste tarife deveneau foarte complicate. Avantajul negocierilor multilaterale constă în faptul că o concesie convenită cu o Ńară se extinde automat asupra tuturor Ńărilor participante la negocieri. În consecinŃă, s-a renunŃat la negocierile bilaterale, trecându-se la negocierile multilaterale în cadrul GATT-OMC.

Bilateralism, multilateralism


Tratatele comerciale încheiate pe bază bilaterală sau multilaterală au o deosebită importanŃă pentru comerŃul exterior. De aceea, ele trebuie să fie cunoscute pentru a putea fi folosite în practică de firmele exportatoare şi importatoare.

- Târguri şi expoziŃii internaŃionale În lume sunt organizate numeroase târguri şi

expoziŃii internaŃionale, numărul acestora depăşind cifra de 100. Târgul de la Frankfurt este renumit pentru maşini-unelte şi carte, Târgul de la New York pentru mobilă, Târgul de la Paris pentru automobile, târgurile de la Cairo şi Tokyo au un caracter general.

În cadrul unor asemenea târguri, Ńările organizează pavilioane naŃionale, la care abordează drapelul naŃional. În cadrul pavilionului naŃional se expun produsele diferitelor firme din Ńară, statul sprijinind participarea lor prin suportarea cheltuielilor de organizare a pavilionului respectiv, de transport al produselor şi alte cheltuieli.

Spre deosebire de participarea în cadrul pavilioanelor naŃionale există şi participări directe ale unor firme la târguri şi expoziŃii internaŃionale. Asemenea participări directe se realizează pe contul firmelor.

- Reprezentare oficială în străinătate Se realizează prin secŃiile economice ale

ambasadelor. Rolul acestor secŃii este de a informa firmele din Ńările de reşedinŃă asupra posibilităŃilor de export, de a stabili contacte între firmele naŃionale şi cele locale, de a le sprijini în rezolvarea oricăror probleme care apar în derularea contractelor şi de a menŃine legătura între ministerul de comerŃ din Ńara respectivă şi cel din Ńara proprie. În aceste secŃii îşi desfăşoară activitatea specialişti trimişi de ministerul de comerŃ. Sunt instituŃii de interes public şi au obligaŃia să răspundă tuturor solicitărilor din partea exportatorilor naŃionali, fără, însă, a se angaja în negocierea şi încheierea de contracte.

Pavilioane

naŃionale

SecŃii

economice


75

În paralel cu reprezentarea oficială, unele firme mari îşi deschid reprezentanŃe proprii în străinătate. În timp ce reprezentarea oficială este de domeniul dreptului public, reprezentarea de firmă este de domeniul dreptului privat. Reprezentantul oficial al guvernului nu are dreptul să încheie contracte, în timp ce reprezentantul firmei are acest drept.

- Centre de comerŃ exterior Acestea au, de regulă, regim semi-

guvernamental, în sensul că finanŃarea lor este asigurată în comun de guvern şi de firme private. Rolul lor este să asigure informaŃii, să stabilească contacte, să organizeze misiuni economice, să elaboreze diferite studii de piaŃă, pe Ńări şi pe produse.

Serviciile uzuale oferite de aceste centre nu se plătesc, dar dacă apar cereri de servicii speciale din partea unor firme acestea sunt oferite contra cost. Există tendinŃa ca fiecare Ńară să organizeze asemenea centre, stabilind contacte electronice între ele şi formând, astfel, un centru internaŃional.

b) Mijloace de stimulare - De natură fiscală Fiscal, statul stimulează exporturile prin politica

de impozite. Cel mai clasic mijloc este sistemul draw-back, care înseamnă restituirea către exportator a taxei vamale plătite de acesta la importul de materii prime, materiale sau componente utilizate în producŃia mărfurilor exportate. O variantă a acestui sistem o reprezintă lohn-ul (prelucrare, perfecŃionare), care presupune că firma străină care importă mărfuri finite pune la dispoziŃia exportatorului materialele de care acesta are nevoie pentru fabricarea produselor finite, taxele vamale plătite la import restituindu-se cu ocazia exportului. Aceste două metode de sprijin fiscal (draw-back şi lohn-ul) sunt admise pe plan internaŃional.

În plus, pe plan internaŃional se admite ca produsele exportate să nu fie supuse taxei pe valoarea adăugată (TVA), la care sunt supuse produsele vândute la intern.

Draw-back, lohn


S-a practicat şi metoda reducerii sau diminuării impozitului pe profit sau a impozitului pe salarii aferente producŃiei exportate. Această metodă nu este admisă pe plan internaŃional. Se admit scutiri sau reduceri de impozit pe profit numai dacă aceste facilităŃi se acordă întregii producŃii şi tuturor salariaŃilor, indiferent dacă producŃia este vândută la intern sau este exportată.

- De natură bugetară Se practică prin sistemul de subvenŃionare a

producŃiei de export sau direct a exportului. SubvenŃionarea are scopul să acopere diferenŃa dintre costul intern mai ridicat şi preŃul extern mai scăzut, astfel încât exportul să aibă loc.

SubvenŃia se acordă în două moduri: ca o sumă fixă reprezentând diferenŃa între costul intern şi preŃul extern, sau prin reducerea impozitului pe profitul aferent produselor exportate, aceasta fiind o metodă de subvenŃionare indirectă.

În materie de subvenŃionare există reglementări internaŃionale precise (GATT-OMC). Regula generală este că subvenŃionarea exporturilor şi a importurilor este prohibită. Există, însă, excepŃii admise. Prima excepŃie se referă la subvenŃionarea agriculturii şi a exportului de produse agricole. A doua se referă la Ńările în curs de dezvoltare, cărora le este permis să subvenŃioneze şi exportul de produse manufacturate. Această derogare s-a bazat pe argumentul “industriilor tinere”, care au nevoie de sprijin din partea statelor, fie sub forma impunerii de taxe vamale la import, fie prin acordarea de subvenŃii la export. A treia excepŃie se referă la Ńările în tranziŃie, cărora, în afară de agricultură, li se permite utilizarea subvenŃiilor şi pentru produsele industriale, atunci când anumite sectoare industriale întâmpină greutăŃi datorită procesului de restructurare.

SubvenŃie

directă şi

indirectă


77

- De natură valutară Statele pot sprijini exporturile prin devalorizarea

monedelor naŃionale în raport cu valutele străine. Devalorizarea stimulează exportul şi producŃia internă şi descurajează importul.

Devalorizarea reprezintă o creştere a sumei de monedă naŃională plătite în schimbul unei valute străine. Acest demers oficial (devalorizare sau revalorizare) s-a aplicat în condiŃiile existenŃei unor cursuri de schimb fixe între monedele naŃionale (sistemul Bretton Woods).

În prezent, piaŃa valutară se caracterizează prin cursuri flotante. Cursurile nu mai sunt stabilite şi modificate oficial, ci pe piaŃă, în funcŃie de cererea şi oferta pentru o valută. În aceste condiŃii, statul nu mai poate, aparent, interveni prin mijloace valutare. În practică, statul poate influenŃa cursul de schimb prin politica de curs controlat. Atunci când se consideră necesar, băncile centrale pot influenŃa cursul de schimb prin două metode: metoda pur monetară şi metoda valutară. Metoda monetară constă în admiterea pe piaŃă a unei mase monetare mai mari sau mai mici, cu efect corespunzător asupra ratei dobânzilor şi cursului. Metoda valutară constă în intervenŃia băncii centrale prin cumpărare sau vânzare de valută, contribuind, astfel, la aprecierea şi, respectiv, deprecierea monedei naŃionale.

- De natură bancară O serie de exporturi se realizează în condiŃii de

credit pe diferite termene, până la 5 ani sau peste 5 ani. Există două variante: fie importatorul se împrumută şi plăteşte exportatorul imediat (credit cumpărător), fie exportatorul acordă credit importatorului (credit furnizor). În ambele cazuri poate interveni statul, pentru a sprijini importatorul sau exportatorul.

În cazul exportului, statul preia creditul acordat Bancă de

de exportator importatorului, achitându-i la livrare export-import

suma respectivă. Preluările de astfel de creditări de

Devalorizare

IntervenŃie valutară

Credit furnizor, credit

cumpărător


către stat se fac printr-o bancă specială, banca de export-import, care este o bancă guvernamentală.

În afara acestor preluări, băncile respective acordă şi alte facilităŃi exportatorului, cum ar fi asigurarea exportului împotriva riscului politic şi a riscului comercial. Ele eliberează poliŃe de asigurare împotriva acestor riscuri, percepând prime de asigurare mici pentru riscurile politice şi mai mari decât nivelul pieŃei pentru riscurile comerciale. Astfel de măsuri de stimulare a exportului, prin mijloace de natură bancară, sunt admise pe plan internaŃional.

Politică economică

Politică comercială

Monetar - valutară Bugetar - fiscală

ProtecŃia economiei

Promovarea şi stimularea exportului

Politica tarifară

Politica netarifară

Politica de promovare

Politica de stimulare

Tar

if v

amal

Tax

ă va

mal

ă

Sup

rata

xe, t

axe

com

pens

ator

ii,

taxe

ant

idum

ping

Res

tric

Ńii c

anti

tati

ve

Res

tric

Ńii c

alit

ativ

e

For

mal

ităŃ

i

Tra

tate

Târ

guri

inte

rnaŃ

iona

le

Info

rmar

e, f

orm

are

Fis

cale

Bug

etar

e

Val

utar

e

Ban

care

Rep

reze

ntar

e în

str

ăină

tate

Figura III.1 Componentele politicii

comerciale


79


Prima bună soluŃie A doua bună soluŃie Politică economică Politică comercială Autarhie Liberschimbism ProtecŃionism Liberalizarea schimburilor Politică tarifară Politică netarifară Politică de promovare şi stimulare Tarif vamal Nomenclator vamal Sistem armonizat Tarif autonom Tarif convenŃional Taxă ad valorem Taxă specifică Taxă mixtă Instrument economic Evaluare vamală PreŃ real (CIF) Curs de schimb real Regim naŃional ProtecŃie nominală ProtecŃie efectivă Suprataxe Taxă de compensaŃie Taxă antidumping Taxă de retorsiune Acciză Teritoriu vamal Zonă liberă Port franco Uniune vamală

Îngrădiri cantitative InterdicŃii Contingente Nediscriminare PreŃ prag Îngrădiri de ordin calitativ Standarde OIS SiguranŃa în exploatare Măsuri sanitare CompoziŃia produselor Ambalaj, etichetare, marcare FormalităŃi DeclaraŃie vamală Evaluarea în vamă Certificat consular Tratat comercial Bilateralism Multilateralism Pavilion naŃional Participare directă SecŃii economice Centre de comerŃ exterior Draw-back TVA SubvenŃie directă SubvenŃie indirectă Industrie tânără Devalorizare Revalorizare IntervenŃie valutară Credit cumpărător Credit furnizor Garantarea creditului Asigurarea creditului Risc politic Risc comercial


Probleme

1. ExplicaŃi de ce politica tarifară este instrument de

natură economică, iar politica netarifară instrument de natură administrativă.

2. Valoarea produsului finit este de 100$, cu taxa vamală de 42%, iar valoarea componentelor este

de 50$, cu taxă de 26%. Ştiind că 1$ = 40000 lei, calculaŃi nivelul protecŃiei efective la produsul

finit.

3. Care sunt argumentele care au impus regula

administrării nediscriminatorii a contingentelor faŃă de Ńările exportatoare şi cum aŃi distribui un

contingent pe aceste Ńări?

4. Care sunt consecinŃele pe plan intern şi extern ale

aplicării sistemului draw-back?

5. ExplicaŃi cum acŃionează în practică deprecierea monedei naŃionale asupra exportului şi importului, asupra producŃiei şi consumului,

precum şi asupra preŃurilor interne şi a ocupării forŃei de muncă autohtone.

Teste grilă

1. Politicile comerciale contemporane au ca obiectiv

principal: a) oprirea importului; b) oprirea exportului; c) promovarea şi stimularea importului; d) promovarea şi stimularea exportului; e) un aport cât mai substanŃial al activităŃii de comerŃ

exterior la progresul economic general al Ńării.


81

2. Taxa vamală este: a) impozit direct perceput asupra mărfurilor de

export şi de import; b) impozit indirect perceput asupra mărfurilor din

import; c) impozit indirect perceput asupra tuturor

produselor, din producŃie internă sau din import; d) impozit direct perceput asupra mărfurilor din

producŃie internă şi din import; e) impozit indirect perceput asupra mărfurilor

exportate. 3. Taxa vamală “ad valorem” prevăzută în tariful

vamal este: a) procentul din valoarea CIF a mărfii din import

care trebuie plătit organelor vamale; b) suma pe unitatea de măsură care trebuie plătită

organelor vamale; c) protecŃia nominală la marfa respectivă; d) protecŃia efectivă la marfa respectivă; e) taxa ce trebuie plătită statului atât pentru marfa din

import, cât şi pentru cea din producŃia internă. 4. Care este instrumentul principal admis pe plan

internaŃional pentru protecŃia economiei naŃionale:

a) planul de comerŃ exterior; b) restricŃiile cantitative la import; c) tariful vamal; d) subvenŃionarea producŃiei şi exportului; e) taxele de acciză.


5. Valoarea materiei prime este de 100, iar taxa vamală la import este de 10%. Valoarea produsului finit este de 200, iar taxa vamală la import este de 20%. Care este protecŃia efectivă la importul produsului finit:

a) 0%; b) 10%; c) 20%; d) 30%; e) 40%.

6. Taxa vamală se aplică la: a) preŃul FOB al mărfii din import, exprimat în

valută; b) preŃul FOB al mărfii din import, exprimat în

monedă naŃională; c) preŃul CIF al mărfii din import, exprimat în valută; d) preŃul CIF al mărfii din import, exprimat în

monedă naŃională şi majorat cu TVA; e) preŃul CIF al mărfii din import, exprimat în

monedă naŃională.

7. Tratamentul naŃional înseamnă: a) marfa străină să nu fie importată la un preŃ mai

mic decât cel din producŃia internă; b) marfa străină să fie interzisă la import dacă se

produce în Ńară; c) marfa importată la un preŃ mai mic decât cea din

producŃia internă să fie supusă unei suprataxe; d) marfa străină importată, după ce a fost supusă

taxei vamale, să nu fie supusă unor taxe interne mai mari decât cele aplicate la produsul din producŃia internă;

e) marfa importată la un preŃ mai mic decât cel la marfa din producŃia internă să fie supusă unei taxe de acciză.


83

8. Reprezintă mijloace de stimulare de natură fiscală:

a) sistemul draw-back; b) subvenŃionarea directă; c) perfecŃionarea (lohn-ul); d) devalorizarea monedei naŃionale; e) asigurarea exporturilor împotriva riscului

comercial şi politic.

9. Care dintre instrumentele de promovare şi de stimulare a exportului nu sunt agreate conform regulilor comerŃului internaŃional:

a) sprijinirea participării firmelor la târguri şi expoziŃii internaŃionale în cadrul unor pavilioane naŃionale;

b) sistemul draw-back; c) subvenŃionarea directă sau indirectă a exportului

de produse industriale; d) practicarea de cursuri valutare multiple; e) asigurarea exportului pe credit împotriva riscului

comercial sau politic.

10. Ce reprezintă sistemul draw-back: a) restituirea taxei vamale percepută la importul unui

produs care este încorporat într-un produs exportat;

b) aplicarea unei taxe vamale mai mici la mărfurile importate pentru a fi încorporate în produse de export;

c) neaplicarea de taxe la produsele importate pentru a fi utilizate în produse de export;

d) restituirea TVA aplicat la importul unui produs încorporat într-un produs exportat;

e) restituirea taxei de acciză la produsele din import încorporate în produse de export.


CAPITOLUL IV.

ŞTIINłA POLITICII

COMERCIALE

Una dintre cele mai interesante dezbateri care s-au purtat de-a lungul timpului este cea legată de subiectele: comerŃ liber sau protecŃionism. Argumentele în favoarea fiecăruia dintre cele două curente sunt descrise în analiza cazului de comerŃ liber şi a cazului de protecŃionism. Acestea se bazează pe părerile economiştilor, potrivit cărora, pe de o parte, statul nu trebuie să intervină în fluxul internaŃional de bunuri şi servicii iar, pe de altă parte, trebuie creat un sistem de taxe vamale, contingente şi subvenŃii la export pentru a proteja economia naŃională faŃă de concurenŃa străină.

1. Cazul de comerŃ liber

a) IncidenŃa taxei vamale Un tarif vamal produce o pierdere netă pentru

economie, măsurată în graficul de mai jos de suprafaŃa a două triunghiuri (b şi d). Această pierdere se datorează distorsionării stimulentelor economice atât pentru producători, cât şi pentru consumatori. În contrast, o tendinŃă spre comerŃ elimină aceste distorsiuni şi duce la creşterea bunăstării naŃionale.

ŞtiinŃa politicii comerciale

85

O taxă vamală majorează producŃia internă de la

Q1 la Q2, avantajând pe producător, în timp ce consumul intern scade de la C2 la C1, dezavantajând pe consumator. Există şi al treilea jucător, guvernul, care câştigă din încasarea taxelor vamale. Se pune problema: care este soldul?

Câştigul producătorului = a + b + c + d; Pierderea consumatorului = a; Venitul guvernului = c + e; Costul net al tarifului = Câştigul

producătorului – Pierderea consumatorului – Venitul guvernului, respectiv (a+b+c+d) – a – (c+e) = b+d = e

Există două triunghiuri (b şi d), a căror Distorsiune de

suprafaŃă înseamnă pierdere şi un dreptunghi (e) a producŃie şi cărui suprafaŃă măsoară câştigul. Un mod util de a consum interpreta aceste câştiguri şi pierderi este următorul: triunghiurile (b) şi (d) reprezintă pierdere de eficienŃă

Grafic IV.1

IncidenŃa taxei vamale

Q1 Q2 C1 C2

Distorsiune de consum

Import după tarif

Import înainte de tarif

Cantitate Q

C (cerere) O (ofertă)

Distorsiune de producŃie

PreŃ P

a c b d

e

PT

1TP

PM

PreŃ mondial plus taxă vamală

PreŃ mondial

PreŃ import cu taxă

Costul net al taxei


care apare datorită faptului că o taxă vamală distorsionează stimulentele pentru producŃie şi consum, în timp ce dreptunghiul (e) reprezintă câştigul pentru raportul de schimb (raportul dintre preŃurile de export şi preŃurile de import), care apare ca urmare a faptului că un tarif poate reduce preŃul de import al mărfii. Acest efect se produce în cazul Ńărilor cu o mare pondere în importul mondial, ele putând solicita exportatorilor reducerea preŃului ca urmare a introducerii taxei vamale. Dacă Ńara importatoare este o Ńară mică, adică deŃine o pondere nesemnificativă în importul mondial total, ea nu poate influenŃa scăderea preŃului de import, iar avantajul din raportul de schimb dispare.

EficienŃa cazului de comerŃ liber reprezintă reversul analizei cost–beneficiu. O Ńară mică, impunând un tarif, un contingent de import sau acordând o subvenŃie de export nu poate influenŃa preŃul mondial, deci nu are nici un avantaj, ci numai dezavantaje în ceea ce priveşte producŃia şi consumul. Invers, o evoluŃie spre comerŃul liber elimină aceste distorsiuni şi duce la creşterea bunăstării.

În afară de acest argument de bază, se consideră că un comerŃ liber aduce avantaje suplimentare. Primul din aceste avantaje îl reprezintă faptul că un comerŃ liber permite concentrarea producŃiei în unităŃi mari, cu producŃie de mare serie, în locul unor mici întreprinderi, cu producŃie redusă şi, deci, mai puŃin eficiente, care ar apare în spatele protecŃiei. Al doilea avantaj constă în aceea că un comerŃ liber oferă întreprinzătorilor un stimulent de a concura pentru export şi cu importurile, de a învăŃa şi de a inova, ceea ce nu se întâmplă în cazul comerŃului “dirijat”, când statul impune structura importurilor şi exporturilor. Al treilea avantaj suplimentar este de ordin general, oferind guvernului posibilitatea de a se distanŃa de interesele unor grupuri de persoane, de a promova o politică cu şanse egale pentru toŃi, în timp ce în

Avantaje suplimentare


87

condiŃii de protecŃie el poate fi uşor prizonierul unor grupuri de interese.

b) IncidenŃa restricŃiei cantitative O restricŃie cantitativă (contingent de import)

limitează importul la o anumită cantitate sau valoare. Ea are, în linii generale, aceleaşi efecte ca o taxă vamală.

Grafic IV.2

IncidenŃa restricŃiei cantitative

În exemplul de mai sus, preŃul intern al Ńării

importatoare (Pi) este mai mare decât preŃul mondial (PM). Deasemenea, se remarcă faptul că Ńara, concomitent cu restricŃia cantitativă, aplică şi taxa vamală de import. În plus, se pleacă de la premisa că Ńara respectivă nu are o pondere importantă în importul mondial al produsului restricŃionat.

Efectul introducerii restricŃiei cantitative este Rentă pentru indicat de cinci suprafeŃe: f, g, h, i şi j. Producătorul străini câştigă suprafaŃa f datorită preŃurilor interne mai

PreŃ internPi

PreŃ mondialplus T

PreŃ mondialPM

f g j i

h

21,8$/unit17,8$/unit15,0$/unit

PreŃul PC (cerere) O (ofertă)

Cantitatea Q6,14mld. unit.

12,10mld. unit.

18,06mld. unit.

19,8mld. unit.


ridicate. Consumatorul pierde f + g + h + i + j. Guvernul câştigă din încasarea taxei vamale j. Efectul net al introducerii restricŃiei cantitative este o pierdere (f + g + h + i + j) – f – i = j + h. Din această pierdere netă, suprafeŃele g şi i reprezintă pierderile din distorsionarea producŃiei şi consumului. SuprafaŃa h reprezintă o rentă acumulată de străini, un transfer pur către străinătate.

În condiŃiile unui comerŃ liber, importul Ńării ar fi de 13,04 miliarde unităŃi (19,18 consum total – 6,14 producŃie internă). În condiŃiile cotei, importul este restricŃionat la 5,96 miliarde unităŃi (18,06 consum – 12,10 producŃie internă).

În concluzie, contingentul de import majorează producŃia şi preŃurile interne şi generează venituri suplimentare pentru străinii care obŃin dreptul de a exporta în Ńara care a introdus contingentul.

c) IncidenŃa subvenŃiei Dintre mijloacele folosite pentru stimularea

exportului am luat ca exemplu subvenŃionarea exportului. SubvenŃia poate fi directă, ca o sumă dată exportatorului reprezentând diferenŃa dintre costul de producŃie mai ridicat şi preŃul mondial mai mic, sau indirectă, sub forma de reducere sau scutire de impozit pe profit sau pe contribuŃia la asigurări sociale, aferent mărfurilor exportate.

Când guvernele acordă subvenŃie, producătorii vor exporta produsele până la punctul în care preŃul intern depăşeşte preŃul extern cu volumul subvenŃiei.


89

Efectele unei subvenŃii de export asupra preŃurilor sunt exact inverse faŃă de cele ale taxei vamale. PreŃul în Ńara exportatoare creşte de la PM la PS

', dar întrucât în Ńara importatoare preŃul scade de la PM la PS, creşterea de preŃ este mai mică decât subvenŃia.

În Ńara exportatoare, consumatorii pierd, producătorii câştigă, iar guvernul pierde întrucât cheltuieşte bani pentru subvenŃie. Pierderea consumatorului se află în suprafeŃele k, l. Câştigul producătorului este în suprafeŃele k, l, m. SubvenŃia guvernului este în suprafeŃele k, l, m, n, o, p, r.

Efectul net este reprezentat, în consecinŃă, de suma suprafeŃelor l, n, o, p, r. Din acestea, l şi n reprezintă pierderi de distorsiune de producŃie şi consum, ca şi cele provocate de taxa vamală.

Suplimentar şi în contrast cu taxa vamală, o Raport subvenŃie de export înrăutăŃeşte raportul de schimb, de schimb

Grafic IV.3

IncidenŃa subvenŃiei

PreŃ în Ńara exportatoare PS

O (oferta)

C (cerere) PreŃ în Ńara

importatoare P’S

PreŃ mondial PM

k l m n

o p r

PreŃul P

Cantitatea Q

Export


prin diminuarea preŃurilor de export pe piaŃa externă de la PM la PS

'. Aceasta duce la înrăutăŃirea raportului de schimb (o + p + r) = PM – PS

'. În acest fel, o subvenŃie de export conduce pe ansamblul Ńării la costuri care depăşesc beneficiile.

2. Cazul de protecŃionism

Aşa cum s-a arătat, tarifele vamale, restricŃiile

cantitative şi subvenŃiile tind să reducă bunăstarea naŃională şi mondială, exceptând cazul Ńărilor mari, care îşi pot îmbunătăŃi raportul de schimb, eliminând astfel pierderile de eficienŃă (distorsiunile de producŃie şi de consum). De ce, atunci, toate Ńările aplică la import politici tarifare şi netarifare?

Răspunsurile la această întrebare derivă din argumentele elaborate de guverne şi grupuri de interese, care sunt prezentate organelor legislative atunci când se adoptă măsuri de politică comercială. Aceste argumente pot fi clasificate în patru mari categorii: folosirea puterii de monopol pe piaŃă pentru îmbunătăŃirea raportului de schimb; în lumea reală, comerŃul liber conduce la condiŃii mai puŃin optime, iar obstacolele la import pot mai degrabă să crească decât să reducă bunăstarea; tarifele vamale, restricŃiile cantitative sau subvenŃiile pot avea şi funcŃii sociale, respectiv distribuirea veniturilor şi realizarea de venituri guvernamentale pentru oferirea de servicii publice; îngrădirile la import pot contribui la stabilizarea preŃurilor şi a şomajului în situaŃiile de incertitudine şi de fluctuaŃii majore în cererea, oferta şi preŃurile internaŃionale.

a) PoziŃia de monopol Este adevărat că o Ńară cu o pondere mare în

importul mondial poate, introducând un tarif vamal, să influenŃeze preŃurile mondiale şi să-şi îmbună-tăŃească astfel raportul de schimb.


91

Prima problemă care se pune este: cât de mare poate fi taxa şi, în consecinŃă, cât de mare poate fi câştigul Ńării care a introdus tariful? Aşa cum a demonstrat economistul american Harry Johnson, dacă taxa vamală este ridicată, exportatorii nu vor putea face concesii de preŃ la infinit, întrucât ar intra în stare de faliment. Într-un astfel de caz, importul nu ar mai avea loc şi, drept rezultat, ar dispare avantajul din raportul de schimb al Ńării importatoare, deci taxa vamală îşi pierde sensul. Rezultă că taxa vamală trebuie să aibă un nivel optim, care să permită, în egală măsură, importul Ńării care a impus-o şi exportul Ńărilor partenere.

A doua problemă se referă la măsurile de răspuns pe care Ńările partenere exportatoare ar putea să le adopte. Aşa cum s-a arătat, raportul de schimb al unei Ńări reprezintă raportul între preŃurile mărfurilor de export şi preŃurile mărfurilor de import. Dacă Ńara importatoare, care a introdus tarif vamal, câştigă din reducerea preŃului de import, Ńara exportatoare pierde, întrucât îi scade preŃul de export. Evident, Ńara exportatoare poate, la rândul ei, să impună un tarif vamal, pentru a-şi reduce preŃul de import şi a recupera, astfel, din pierderea la preŃul de export. S-ar ajunge, în acest mod, la “războaie comerciale”. De aceea, este rezonabil ca Ńările să nu procedeze la adoptarea de măsuri tarifare sau netarifare unilaterale, exceptând cazul în care se consideră că lipsa de cunoştinŃe sau situaŃia politică din Ńara exportatoare ar împiedica-o să reacŃioneze.

b) Eşecuri de piaŃă În teoria preŃului, eşecul de piaŃă este definit ca

fiind procesul de piaŃă care cauzează alocarea ineficientă a resurselor în economie. Atunci când există asemenea eşecuri de piaŃă, intervenŃia guvernamentală prin impunerea de tarife vamale poate, în principiu, să determine o operare eficientă a economiei şi o creştere a bunăstării unor persoane, fără a provoca o scădere a bunăstării altora.

Tarif optim

Război comercial


Cel mai utilizat argument în acest sens este cunoscut sub numele de “industrie tânără” (“infant industry”), şi este susŃinut de germanul Friederich List şi americanul Alexander Hamilton.. Puterea acestui argument constă în faptul că tarifele vamale pot fi utilizate temporar, atâta timp cât o industrie nou stabilită necesită protecŃie faŃă de concurenŃa firmelor străine adulte. După maturizare, tarifele pot fi eliminate, Ńara va dispune de o industrie cu avantaje comparative, astfel că toate Ńările vor avea, finalmente, de câştigat.

Deşi, teoretic, acest argument este convingător, în lumea reală apar o serie de probleme: dificultatea de a identifica industriile cu potenŃial avantaj comparativ şi care să fie protejate; după maturizarea unei industrii este foarte complicat din punct de vedere politic să se renunŃe la protecŃie; costul social al protecŃiei şi câştigul din dezvoltarea industriei sunt extrem de dificil dacă nu imposibil de comensurat, pentru a determina câştigul net pentru economie.

Un alt argument din categoria eşecurilor de piaŃă îl reprezintă existenŃa unor economii duale, model elaborat de americanul Arthur Lewis. Conform acestui model, în Ńările în curs de dezvoltare există un surplus de forŃă de muncă în agricultură (sector primar), cu o productivitate marginală foarte scăzută sau chiar zero. În aceste circumstanŃe, antreprenorii plătesc salarii care depăşesc costul oportun al muncii în agricultură şi angajează mai puŃini muncitori decât necesarul social optim. Americanul Event Hagen a susŃinut că un tarif vamal poate majora producŃia industrială şi, astfel, facilita transferul de muncă din agricultură cu productivitate zero spre industrie, rezultând un câştig social net de producŃie.

Argumentul economiei duale este criticat pentru că nu ia în considerare productivitatea pozitivă în agricultură în perioadele de vârf de recoltare şi pentru că neglijează costul transferului populaŃiei rurale spre oraşe. Din aceste motive, economiştii nu sunt unanim

Industrie tânără

Economie duală


93

de acord cu valabilitatea empirică a modelului economiei duale.

În fine, alt argument se referă la externalităŃi. Cel mai pur caz de eşec de piaŃă este atunci când producŃia sau consumul afectează bunăstarea populaŃiei, iar preŃul produselor nu reflectă aceste beneficii sau costuri externale. În cazul unor efecte externale pozitive, bunăstarea socială generală poate creşte prin majorarea producŃiei interne, în timp ce efectele externale negative cer scăderea producŃiei. Tarifele vamale pot fi folosite pentru schimbarea preŃurilor relative interne, ceea ce induce creşteri sau scăderi în producŃia unor mărfuri. În anii recenŃi, două argumente pentru protecŃia bazată pe externalităŃi au devenit proeminente: poluarea şi exportul unor produse rentabile pentru firme, dar în detrimentul raportului de schimb al Ńării.

Cea mai importantă obiecŃie la folosirea protecŃiei pentru gestionarea externalităŃilor este că tarifele nu sunt suficiente, preferându-se o intervenŃie mai directă, cum ar fi taxa pe emisiile poluante (cazul poluării) sau o taxă de export (cazul deteriorării raportului de schimb).

c) FuncŃia bunăstării sociale Sectorul guvernamental are un rol important în

economie, prin redistribuirea venitului naŃional şi oferirea de servicii publice.

Efectul de redistribuire a veniturilor prin tariful vamal a fost susŃinut, aşa cum s-a văzut, de americanii Paul Samuelson şi Ronald Johnes. Ei au concluzionat că un tarif majorează venitul relativ al factorului de producŃie care este folosit intensiv în fabricarea produsului protejat. Pe de altă parte, americanul Lloyd Metzlar a demonstrat că, protecŃia unui produs intensiv în muncă duce la scăderea producŃiei acelui produs şi, în consecinŃă, la preŃuri relativ mai mici pentru muncă, chiar dacă bunăstarea Ńării respective creşte.

ExternalităŃi

Redistribuire venituri


Cea mai bună politică guvernamentală (prima bună soluŃie) în cazul declinului unui sector industrial este sprijinirea realocării factorilor de producŃie în alte sectoare care câştigă în competitivitate. În aceste condiŃii nu are loc redistribuirea veniturilor. Dacă, totuşi, aceasta este un scop în sine, redistribuirea trebuie realizată prin politici fiscale şi bugetare adecvate, evitându-se apelarea la cea de-a doua bună soluŃie, adică la măsuri de politică comercială, cum ar fi tarifele vamale.

În primele stadii ale dezvoltării economice guvernele dispuneau de puŃine surse de colectare de venituri. În aceste condiŃii, sectorul de comerŃ exterior a tins să devină una din sursele cele mai importante pentru veniturile statului. Dar, folosirea tarifelor ca sursă de venituri creează conflicte cu alte obiective ale politicii tarifare. De exemplu, dacă printr-o taxă vamală ridicată se urmăreşte oprirea importului, încasarea vamală va fi zero. La cealaltă extremă, pentru a realiza venituri vamale ar putea fi necesar să se impună o taxă vamală la un produs care nu ar trebui protejat pentru nici un alt motiv.

În general, argumentul folosirii tarifului vamal ca mijloc de realizare de venituri guvernamentale este solid în măsura în care costul social al obŃinerii de venituri în oricare alt mod este mai mare, aşa cum poate fi situaŃia în Ńările în curs de dezvoltare.

d) Instabilitatea economică Presupunem că într-o Ńară forŃa de muncă este

complet folosită, iar comerŃul exterior este echilibrat. Presupunem, deasemenea, că în restul lumii o depresiune sau o recoltă foarte bogată produce temporar o reducere a preŃurilor de import ale Ńării respective. Ea ar beneficia de o îmbunătăŃire a raportului de schimb şi, deci, nu ar exista nici o justificare pentru o intervenŃie guvernamentală.

Însă, analizând realist situaŃia, putem trage şi alte concluzii. În primul rând, îmbunătăŃirea

Colectare venituri


95

raportului de schimb al Ńării conduce la scăderea veniturilor factorilor ei de producŃie utilizaŃi intensiv în produsul importat. În al doilea rând, factorii de producŃie afectaŃi vor tinde să se mute din sectoarele de import în sectoarele de export, dar acest stimulent va dispare odată cu restabilirea preŃurilor mondiale la nivelul anterior, ceea ce îi va determina să revină în sectoarele de import.

Pentru a se evita astfel de perturbaŃii costisitoare din punct de vedere social, în situaŃia analizată ar putea fi utilizat tariful vamal ca măsură temporară. Scumpind importul, factorii antrenaŃi intensiv în producŃia produselor din import vor rămâne stabili în sectorul respectiv.

Din punct de vedere istoric, taxele vamale temporare au fost utilizate ca un complement sau ca un substitut pentru politicile monetare şi fiscale destinate menŃinerii ocupării depline a forŃei de muncă.


Câştig din comerŃ IncidenŃa taxei vamale Pierderea consumatorului Câştigul producătorului Venitul guvernului Costul net al tarifului Avantaje suplimentare Analiza cost-beneficiu IncidenŃa restricŃiei cantitative Rentă pentru străini IncidenŃa subvenŃiei PoziŃie de monopol Tarif optim

Război vamal Eşec de piaŃă Industrie tânără Costul social al protecŃiei Economie duală Surplus de muncă ExternalităŃi Redistribuire venituri Servicii publice Venituri vamale Instabilitate economică Măsuri de ajustare PerturbaŃii Taxe temporare


Probleme

1. ExplicaŃi de ce o Ńară cu o pondere mică în

importul mondial pierde, iar o Ńară cu o pondere mare câştigă din impunerea unei taxe vamale.

2. Se consideră că o subvenŃie de export avantajează

mai degrabă Ńara importatoare decât Ńara exportatoare. ArgumentaŃi acest punct de vedere.

3. Folosirea taxelor vamale pentru protecŃia

industriilor tinere este controversată între economişti. Care sunt argumentele pro şi contra? Pe ce poziŃie vă situaŃi dumneavoastră?

4. În România există o economie duală? Cum aŃi

acŃiona în planul politicii economice generale şi al politicii comerciale în particular pentru rezolvarea acestei probleme?

5. De ce este necesară o intervenŃie guvernamentală

şi atunci când raportul de schimb al Ńării se îmbunătăŃeşte ca rezultat al scăderii conjuncturale a preŃurilor de import? Ce ar trebui să se întreprindă?

Teste grilă

1. Cine câştigă din comerŃul liber: a) consumatorul intern; b) producătorul intern; c) guvernul propriu; d) câştigă toŃi actorii; e) nu câştigă nici un actor.


97

2. Câştigul net din impunerea de către o Ńară

“mare” a unei taxe vamale la import rezultă din: a) majorarea ofertei interne; b) diminuarea cererii de consum; c) majorarea preŃului intern; d) taxa vamală încasată de guvern; e) îmbunătăŃirea raportului de schimb.

3. Care sunt efectele introducerii unui contingent

de import: a) sporirea veniturilor consumatorilor interni; b) creşterea producŃiei şi preŃurilor interne; c) majorarea consumului intern; d) generarea de venituri suplimentare pentru

străinătate; e) majorarea producŃiei şi preŃurilor externe.

4. Printre avantajele suplimentare ale unui comerŃ

liber se numără: a) stimularea inovării şi învăŃării; b) reducerea competiŃiei; c) stimularea creării de întreprinderi mici; d) promovarea unei politici partizane; e) concentrarea producŃiei în unităŃi mari, cu

producŃie de mare serie. 5. Ce înŃelegeŃi prin eşec de piaŃă: a) o componentă a ciclului economic; b) o trăsătură a economiilor în tranziŃie; c) procesul de piaŃă care cauzează alocarea

ineficientă a resurselor în economie; d) diminuarea încasărilor bugetare ca urmare a

reducerii taxelor vamale; e) efectul negativ al liberalizării comerŃului

internaŃional.


6. Pentru a funcŃiona eficient, taxa vamală trebuie stabilită:

a) la nivelul cel mai scăzut existent în principalele Ńări importatoare;

b) la un nivel optim care să permită, în egală măsură, importul Ńării care a impus-o şi exportul Ńărilor partenere;

c) la un nivel care să nu permită importul Ńării care a impus-o;

d) ca medie aritmetică a taxelor vamale practicate de toate Ńările;

e) la nivelul cel mai ridicat existent în principalele Ńări partenere.

7. Care dintre următoarele argumente sunt

utilizate pentru susŃinerea protecŃionismului: a) poziŃia de monopol; b) stabilitatea economică; c) absenŃa eşecurilor de piaŃă; d) instabilitatea economică; e) lipsa de avantaj din comerŃul liber. 8. Economiile duale se caracterizează prin: a) surplus de forŃă de muncă în industrie; b) surplus de forŃă de muncă în agricultură; c) deficit de forŃă de muncă în agricultură; d) alocarea eficientă a forŃei de muncă între

industrie şi agricultură; e) productivitate ridicată în agricultură în tot cursul

anului. 9. Nu reprezintă argument în favoarea cazului de

protecŃionism: a) existenŃa unor economii duale; b) sprijinirea industriei tinere; c) neredistribuirea venitului naŃional; d) folosirea tarifului vamal ca mijloc de realizare de

venituri guvernamentale; e) poziŃia de monopol a unor firme proprii.


99

10. Din punct de vedere istoric, taxele vamale

temporare au fost utilizate: a) pentru realizarea unui excedent al balanŃei

comerciale; b) ca un substitut pentru politicile monetare şi fiscale

destinate menŃinerii ocupării depline a forŃei de muncă;

c) ca măsuri de retorsiune; d) pentru îmbunătăŃirea raportului de schimb; e) pentru protecŃia industriilor tinere.


CAPITOLUL V.

NEGOCIERI INTERNAłIONALE DE POLITICĂ COMERCIALĂ

Conform analizelor economice, în pofida argumentelor tot mai sofisticate în favoarea atât a liberului schimb cât şi a protecŃionismului, cauza pentru un comerŃ internaŃional liber rămâne puternică. În afara dezbaterilor dintre economişti, a existat şi continuă să existe o puternică luptă între forŃe neeconomice, liberale, naŃionaliste şi de cooperare internaŃională, care a produs cicluri de protecŃionism şi de comerŃ liber.

Una din cele mai importante constatări din această luptă este că măsurile de politică comercială, tarifare, netarifare sau de promovare şi de stimulare a exportului, au un impact puternic nu numai pentru Ńara în ansamblu şi în interiorul Ńării care le adoptă, ci şi asupra Ńărilor partenere în ansamblu şi în interiorul acestora. Un impozit intern, ca măsură de politică economică generală, Ńine de suveranitatea economică a statelor, pe când o măsură de politică comercială, interesează atât Ńara care o aplică, cât şi Ńările partenere. Taxa sau suprataxa vamală, de exemplu, sprijină producŃia internă, dezavantajează pe proprii consumatori şi îmbunătăŃeşte raportul de schimb al Ńării care o aplică, dar, în acelaşi timp, reduce producŃia în Ńara exportatoare, îi creează şomaj şi îi

ComerŃ liber

protecŃionism

Negocieri internaŃionale de politică comercială

101

deteriorează raportul ei de schimb. De fapt, efectul extern puternic distinge politica comercială de politica economică pur internă.

Pentru a evita măsuri de protecŃie în lanŃ şi privarea de beneficiul comerŃului internaŃional, Ńările au ajuns la concluzia că este mai rezonabil şi reciproc avantajos ca, în materie de politică comercială, să negocieze între ele atât atunci când îşi propun să întreprindă măsuri de natură protecŃionistă, cât şi atunci când doresc să-şi liberalizeze schimburile.

1. Bilateralism

Europa a apărut din Evul Mediu dominată de monarhi, care au folosit puterea lor suverană pentru controlul comerŃului exterior. Scopul consta în realizarea unei balanŃe comerciale excedentare şi acumularea, în acest mod, a aurului în tezaurele lor.

Mercantilismul a fost supus în secolele XVIII şi XIX unor puternice atacuri din partea clasei mijlocii, cheia de boltă a doctrinei liberale fiind libertatea individuală, iar în plan economic intern şi extern principiul “laisser-faire”. În prima jumătate a secolului XIX, Anglia s-a industrializat rapid şi a aderat la filozofia liberală în afacerile interne. ComerŃul internaŃional s-a dezvoltat rapid şi a devenit relativ liber de intervenŃia guvernamentală.

În ultima parte a secolului XIX, tendinŃa spre un comerŃ liber a început să se inverseze, întrucât alte două Ńări, Germania şi Statele Unite, au dorit să-şi dezvolte propria industrie, adoptând tarife vamale pentru protecŃia industriei lor în formare. Alte Ńări mai mici au urmat aceeaşi cale, apărând o puternică luptă de concurenŃă pentru pieŃele de export. ProtecŃia pieŃelor interne prin tarife vamale a devenit o practică acceptată. Aceste tendinŃe economice au fost acompaniate de o creştere a naŃionalismului militant, care a culminat cu primul război mondial.

ProtecŃie în lanŃ

Mercantilism

NaŃionalism


După război, au fost făcute încercări pentru reîntoarcerea la lumea liberalismului economic din secolul XIX, însă, datorită problemelor economice cu care erau confruntate principalele Ńări în primele decenii ale secolului XX (deficite în balanŃa comercială şi şomaj în Anglia, plăŃi mari pentru reparaŃii de război din partea Germaniei), naŃionalismul economic a devenit din nou dominant şi restricŃiile comerciale au continuat să crească. În Statele Unite, protecŃionismul a atins punctul culminant în 1930, prin adoptarea Actului Hawley-Smoot, potrivit căruia nivelul mediu al taxelor vamale la import a crescut cu peste 50%.

Şomajul şi haosul economic din timpul marii depresiuni economice, care a început în anul 1929, au determinat o schimbare fundamentală a atitudinii Statelor Unite faŃă de problematica schimburilor comerciale internaŃionale. Actul Acordurilor Comerciale (AAC) din 1934 a anulat autoritatea sferei politice excesiv partizane din Congres, transferând-o executivului. Preşedintele a fost autorizat să reducă cu 50% taxele vamale impuse prin Actul Hawley-Smoot.

Principiul de bază al noului Act a fost reciprocitatea bilaterală a concesiilor vamale. Conform acestui principiu, Statele Unite au negociat reduceri de taxe vamale cu o Ńară parteneră numai la produsele care erau importante în comerŃul reciproc şi reprezentau un volum echilibrat de schimburi reciproce. Pentru a se evita dezvoltarea unui tarif vamal cu multe coloane de taxe în funcŃie de originea mărfurilor din import, s-a prevăzut ca reducerile convenite pe cale bilaterală cu o Ńară să fie extinse şi asupra importului din alte state. Extinderea în comerŃul exterior a taxelor vamale astfel reduse a devenit ulterior principiul clauzei naŃiunii celei mai favorizate.

Regula concesiilor bilaterale, combinată cu principiul clauzei naŃiunii celei mai favorizate, prezenta, însă, dezavantajul că multe Ńări, mai puŃin

Bilateralism

Hawley-Smoot

AAC


103

importante ca furnizori pe piaŃa americană, beneficiau la exportul în Statele Unite de taxe vamale mai reduse, fără să fi oferit ceva în schimbul acestui avantaj. În consecinŃă, negocierile comerciale s-au aflat în faŃa dilemei de a limita reducerile reciproce de taxe vamale la puŃine produse care dominau comerŃul bilateral, sau de a conveni reduceri la un număr mai mare de produse, care ar fi permis un import majorat din Ńări care nu ofereau în schimb concesii. Ieşirea din acest impas a fost reprezentat de înlocuirea negocierilor bilaterale cu negocieri multilaterale.

2. Multilateralism

La ConferinŃa de la Bretton Woods (SUA 1944),

Ńările aliate au proiectat o nouă organizare a relaŃiilor economice internaŃionale după încheierea celui de-al doilea război mondial, prin convenirea de reguli monetare, valutare, de credit şi comerciale şi înfiinŃarea, în acest scop, a Fondului Monetar InternaŃional (FMI), a Băncii Mondiale pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD) şi a unei OrganizaŃii Mondiale a ComerŃului (OMC).

FMI şi BIRD au luat fiinŃă în anul 1947. În acelaşi an s-a desfăşurat ConferinŃa de la Havana, destinată înfiinŃării OMC. Statutul OMC nu a fost ratificat de Congresul american şi, ca rezultat, regulile comerŃului internaŃional au fost încorporate în Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT) ca tratat comercial multilateral, fără a fi o organizaŃie internaŃională specializată, precum FMI şi BIRD.

a) Normele comerŃului internaŃional statuate de GATT

Regula de bază a GATT, devenită principiul Clauza fundamental al comerŃului internaŃional, este clauza naŃiunii celei mai favorizate. Conform acesteia, orice avantaj de politică comercială pe care o Ńară îl acordă oricărei alte Ńări trebuie să fie extins automat şi necondiŃionat asupra comerŃului cu toate celelalte Ńări

Bretton Woods FMI, BIRD, OMC

Multilateralism


participante GATT. Altă regulă de bază a GATT consacră tariful

vamal ca principal instrument de protecŃie a economiei naŃionale, fiind prohibită utilizarea restricŃiilor cantitative la import, exceptând cazuri speciale, cum ar fi pericolul apariŃiei unui deficit grav în balanŃa de plăŃi sau perturbarea gravă de către importuri a unor sectoare economice naŃionale. În plus, GATT a prevăzut că Ńările vor negocia între ele, în cadrul unor runde de negocieri comerciale multilaterale, reducerea permanentă a taxelor vamale, în vederea liberalizării comerŃului internaŃional.

GATT a consacrat şi regula tratamentului naŃional. În virtutea acestuia, produsele provenind din import, după ce au fost supuse taxelor vamale, trebuie tratate ca şi mărfurile naŃionale similare, respectiv nu pot fi supuse unor taxe şi impozite interne mai mari decât celor aplicate produselor indigene.

Alte reguli ale GATT se referă la libertatea tranzitului, la dumping şi taxe antidumping, la subvenŃii şi taxe compensatorii, la obligaŃia statelor de a publica reglementările de politică comercială, care sunt monitorizate de Secretariatul GATT pentru a se verifica conformitatea lor cu reglementările GATT.

Derogare O prevedere deosebit de importantă a GATT se referă la posibilitatea neaplicării principiului clauzei naŃiunii celei mai favorizate de către Ńările care formează între ele o uniune vamală sau o zonă de comerŃ liber. Această importantă derogare de la clauza naŃiunii celei mai favorizate a constituit justificarea de ordin juridic a apariŃiei de diferite grupări economice regionale în toate zonele comerciale ale lumii.

b) Activitatea GATT Runde de În afară de faptul că a instituit regulile de bază negocieri ale comerŃului internaŃional, pe care continuu le

perfecŃionează în raport cu evoluŃia practicii, GATT a organizat, începând cu 1947, opt runde de negocieri comerciale multilaterale, în cursul cărora s-a realizat o semnificativă reducere a taxelor vamale şi eliminarea

Tariful vamal

Tratament

naŃional


105

restricŃiilor de ordin cantitativ din calea schimburilor, ceea ce a contribuit la expansiunea comerŃului dintre state şi la progresul economic general.

Primele cinci runde s-au desfăşurat după principiul “produs cu produs”, fiind negociate concesii vamale (reduceri de taxe, consolidări de taxe la un anumit nivel sau angajamentul de a nu majora o taxă peste o anumită limită) pentru fiecare produs în parte. De regulă, concesiile reciproce de taxe (principiul reciprocităŃii) trebuie să asigure avantaje egale (principiul avantajului mutual egal) pentru toŃi participanŃii în ceea ce priveşte posibilităŃile de majorare a exporturilor lor. De la această regulă fac excepŃie Ńările în curs de dezvoltare, cărora nu li se pretinde de către Ńările dezvoltate oferirea de concesii egale cu cele pe care ele le acordă.

Cea de-a şasea rundă (“Runda Kennedy”) a aplicat principiul "reducerii liniare" a taxelor vamale, uniformă pentru toate produsele, cu un procent convenit (în acest caz 35%). Acelaşi principiu a fost aplicat şi la următoarea rundă (“Runda Tokyo”). În plus, la “Runda Tokyo” au fost aduse precizări importante privind subvenŃiile şi taxele compensatorii, dumpingul şi taxele antidumping, standardele şi normele tehnice, evaluarea în vamă a mărfurilor, licenŃele de import şi achiziŃiile guvernamentale.

Cea mai importantă rundă de negocieri de până Runda Uruguay acum a fost “Runda Uruguay”, care s-a desfăşurat în perioada 1986-1994. La această rundă s-a convenit continuarea procesului de reducere liniară a taxelor vamale în comerŃul cu mărfuri între Ńările membre GATT. În plus – iar aceasta reprezintă aportul special al “Rundei Uruguay” – au fost abordate pentru prima dată subvenŃiile din domeniul agricol şi a fost inclusă în preocupările GATT şi liberalizarea comerŃului cu servicii, un accent deosebit punându-se şi pe domeniul proprietăŃii intelectuale.

Produs cu produs

Reducere

liniară


Tabel V.1 Nivelul mediu al taxelor vamale înainte de Runda Uruguay şi după aplicarea concesiilor convenite în

cadrul rundei (produse industriale, în %)

łĂRI ÎNAINTE DUPĂ

łări dezvoltate SUA Uniunea Europeană Japonia Canada

łări în curs de dezvoltare Argentina Brazilia India Turcia

łări în tranziŃie Ungaria Polonia Slovacia Cehia

6,3 5,4 5,7 3,9 9,0 …

38,2 40,6 71,4 25,1 8,6 9,6 10,0 4,9 4,9

3,8 3,5 3,6 1,7 4,8 …

30,9 27,0 32,4 22,3 6,0 6,9 9,9 3,8 3,8

În prezent se desfăşoară negocierile lansate la

ConferinŃa ministerială OMC de la Doha din 2001. Reuniunea OMC de la Cancun (Mexic) din 2003 nu a putut să ajungă la un acord în problemele discutate, datorită în special punctelor de vedere, încă diferite, ale SUA şi UE în domeniul liberalizării comerŃului cu produse agricole.

Merită subliniată, totodată, preocuparea GATT pentru sprijinirea prin comerŃ a dezvoltării economice a Ńărilor în curs de dezvoltare. Pe lângă preferinŃele vamale, acordate unilateral de Ńările dezvoltate Ńărilor în curs de dezvoltare la importul de produse manufacturate, în cadrul GATT a fost convenit Protocolul “celor 16” privind acordarea de reduceri de taxe în comerŃul cu anumite produse între Ńările participante, precum şi Sistemul Global de PreferinŃe Comerciale (SGPC), în cadrul căruia 39 de Ńări în curs de dezvoltare şi-au redus şi pot să-şi reducă, în continuare, taxele vamale în comerŃul lor reciproc la un nomenclator larg de produse.

Protocolul

“celor 16”,

SGPC


107

3. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC)

Una dintre principalele realizări ale Rundei Uruguay o constituie întărirea mecanismului instituŃional pentru punerea în aplicare a regulilor şi angajamentelor asumate de Ńări în cadrul rundelor de negocieri comerciale multilaterale, prin înfiinŃarea OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului (OMC). OrganizaŃia este şi un forum de negocieri permanente între Ńările membre, atât pentru liberalizarea în continuare a comerŃului cu bunuri şi servicii, cât şi pentru abordarea altor domenii ale relaŃiilor economice internaŃionale.

Responsabilitatea generală a OMC este supravegherea implementării tuturor acordurilor multilaterale care au fost negociate în cadrul Rundei Uruguay, precum şi a celor ce vor fi negociate în viitor. Obiectivele sale de bază sunt similare cu cele ale GATT, care a încetat să mai fie o “instituŃie” separată, devenind parte a OMC.

a) FuncŃiile OMC Acordul privind înfiinŃarea OMC prevede că

aceasta să îndeplinească următoarele funcŃii: să faciliteze punerea în aplicare, administrarea şi operabilitatea instrumentelor legale ale Rundei Uruguay şi ale oricăror noi acorduri ce vor fi negociate în viitor; să asigure un forum de negocieri viitoare între Ńările membre, cu privire atât la problemele cuprinse în acorduri, cât şi la noi domenii; să aplice un sistem unitar de reguli şi proceduri pentru reglementarea neînŃelegerilor şi diferendelor între Ńările membre; să examineze periodic politicile comerciale ale Ńărilor membre.

OMC a fost concepută să devină un forum de Forum de negocieri pe bază continuă, renunŃându-se, în acest negocieri fel, la practica GATT de derulare de negocieri în continue cadrul unor runde special lansate. Actul Final de la Marrakesh conŃine un calendar al unor asemenea


negocieri, care se referă la: încheierea negocierilor nefinalizate din Runda Uruguay (de exemplu, negocierile din domeniul unor sectoare de servicii, negocierile privind stabilirea de reguli pentru cazurile de salvgardare în regim de urgenŃă, precum şi pentru cazul utilizării subvenŃiilor în domeniul comerŃului cu servicii); examinarea periodică a anumitor prevederi specifice şi/sau a unui întreg acord, conform prevederilor unor acorduri OMC; lansarea de noi negocieri conform angajamentelor din unele acorduri OMC, după parcurgerea unei perioade de timp (de exemplu, cele pentru agricultură, domeniu în care trebuie continuat procesul de reformă început în cadrul Rundei Uruguay şi cele pentru servicii, pentru determinarea unor paşi suplimentari în domeniul liberalizării schimburilor cu astfel de produse); lărgirea agendei de lucru a OMC pentru a putea cuprinde noi probleme şi aspecte apărute în relaŃiile economice dintre Ńări (de exemplu, încă de la întâlnirea de la Marrakesh, reprezentanŃii Ńărilor participante au decis înfiinŃarea unui Comitet pentru comerŃ şi mediu).

Mecanism Pentru ca un sistem multilateral de comerŃ să reglementare funcŃioneze în mod corespunzător şi fără fricŃiuni, nu diferende este suficientă existenŃa unui set convenit de reguli.

Acestora trebuie să li se adauge un mecanism care să permită sancŃionarea încălcărilor acestora, cât şi reglementarea neînŃelegerilor şi diferendelor apărute între partenerii de afaceri. Dezvoltarea unui puternic sistem multilateral de reglementare a diferendelor, care să înlăture unele slăbiciuni ale anteriorului sistem GATT, a constituit astfel unul dintre cele mai critice obiective ale negocierilor din Runda Uruguay.

Acordul OMC prevede realizarea unui sistem comun de reguli şi proceduri aplicabile diferendelor care ar putea să apară în cadrul oricăruia dintre instrumentele sale legale. Principala responsabilitate în aplicarea acestor reguli şi proceduri este în sarcina Consiliului General al OMC, care acŃionează ca Organ de Reglementare a Diferendelor (ORD). Unul dintre


109

principiile importante înscrise în aceste proceduri este acela că un diferend trebuie prezentat la ORD de către guvernul Ńării membre în vederea reglementării numai după ce au eşuat încercările de rezolvare a neînŃelegerii prin consultări bilaterale.

În sprijinul acestui principiu, dacă consultările sau eforturile de conciliere nu au dat rezultatele aşteptate, într-un termen de 60 de zile partea vătămată poate cere ORD declanşarea formală a mecanismului de reglementare a diferendelor, prin stabilirea unui panel care să examineze plângerea. Un panel este, în mod normal, format din trei persoane, dacă părŃile implicate în diferend nu convin că trebuie să fie cinci persoane. Membrii panelului sunt propuşi de secretariatul OMC, dintre personalităŃile guvernamentale şi neguvernamentale recunoscute pe plan internaŃional. Într-o perioadă de şase până la nouă luni, panelurile trebuie să prezinte ORD rapoartele şi recomandările lor.

Organul de apel, un fel de curte de apel, este un Curte de apel element nou adăugat sistemului de reglementare a diferendelor. El este format din şapte personalităŃi marcante, specialişti în domeniul legislativ, comerŃ internaŃional şi problematica acoperită de diverse acorduri.

OMC acŃionează şi ca forum de examinare Examinare periodică a politicilor comerciale ale Ńărilor membre. politici Obiectivele acestei examinări urmăresc, pe de o parte, comerciale determinarea gradului în care Ńările membre respectă disciplina şi angajamentele asumate în cadrul acordurilor multilaterale, iar, pe de altă parte, realizarea unei mai mari transparenŃe şi a unei mai intense mediatizări pe plan internaŃional a politicilor şi a practicilor comerciale ale Ńărilor membre.

Periodicitatea examinărilor depinde de procentul pe care fiecare Ńară îl deŃine în comerŃul mondial. Primele patru Ńări sunt examinate la fiecare doi ani, în momentul de faŃă în această categorie fiind incluse Uniunea Europeană (considerată ca entitate),


Statele Unite, Japonia şi Canada. Alte 16 Ńări sunt examinate la fiecare patru ani, iar restul la fiecare şase ani, cu excepŃia celor mai slab dezvoltate Ńări, pentru care se pot stabili perioade mai lungi.

b) Structura OMC Organul OMC responsabil pentru luarea

deciziilor este ConferinŃa Ministerială, care se reuneşte o dată la doi ani. Între conferinŃele ministeriale, funcŃiile acesteia sunt îndeplinite de către Consiliul General. Consiliul General se întruneşte şi ca Organ de Reglementare a Diferendelor (ORD), atunci când examinează plângerile şi ia măsurile necesare pentru a reglementa diferendele dintre Ńările membre. Deasemenea, el este responsabil pentru efectuarea examinărilor politicilor comerciale ale Ńărilor membre, pe baza rapoartelor pregătite de Secretariatul OMC.

GATT, GATS, În activitatea sa, Consiliul General este sprijinit TRIPS de: Consiliul pentru ComerŃul cu Bunuri, care

supraveghează punerea în aplicare şi modul de funcŃionare a GATT 1994 şi a acordurilor conexe; Consiliul pentru ComerŃul cu Servicii, care supraveghează punerea în aplicare şi modul de funcŃionare a GATS; Consiliul TRIPS care supraveghează funcŃionarea Acordului TRIPS pentru activităŃi conexe cu schimburile de bunuri şi servicii.

Consens Acordul privind înfiinŃarea OMC prevede că aceasta va continua practica GATT în domeniul luării deciziilor, anume consensul. Se consideră că s-a ajuns la un consens atunci când, la luarea unei decizii nu se opune nici o Ńară membră. Dacă nu se reuşeşte ajungerea la consens, Acordul OMC prevede şi posibilitatea unei decizii cu majoritate de voturi, fiecare Ńară având un singur vot.

Oamenii de afaceri sunt adeseori sceptici cu privire la avantajele pe care le pot aduce un sistem puternic de reguli multilaterale şi cadrul instituŃional existent pentru punerea lor în aplicare rezultat din înfiinŃarea OMC. Ei motivează acest lucru prin faptul


111

că doar guvernele au participat la negocierile şi discuŃiile din OMC. În plus, întâlnirile OMC sunt închise pentru publicul larg, iar comunitatea de afaceri află despre rezultatele acestor discuŃii numai prin intermediul comunicatelor remise presei.

Este adevărat că atunci când o întreprindere exportatoare întâmpină unele probleme la vânzare pe o piaŃă externă ea nu poate prezenta plângerea direct la Organul de Reglementare a Diferendelor din OMC, aceasta fiind o prerogativă a guvernului său. Guvernele nu acŃionează, totuşi, izolate. În majoritatea Ńărilor dezvoltate şi un mare număr de Ńări în curs de dezvoltare au fost stabilite mecanisme instituŃionale formale pentru consultări ale reprezentanŃilor guvernului cu industriaşii şi asociaŃiile lor, cu camerele de comerŃ şi alte asociaŃii comerciale, în domeniul problematicii discutate în cadrul OMC.

Unul dintre avantajele sistemului OMC, cel mai puŃin cunoscut de colectivitatea de afaceri, îl constituie disponibilitatea crescândă a Secretariatului OMC de a furniza informaŃii cu privire la legislaŃia şi regulile naŃionale referitoare la sectorul comerŃului exterior. Aproape toate acordurile OMC cer Ńărilor membre să notifice la secretariatul OMC legislaŃia, regulile şi reglementările naŃionale în domeniul comerŃului exterior. Se aşteaptă ca Secretariatul să publice compendii ale regulilor diferitelor Ńări din domenii ca evaluarea în vamă, nivelul taxelor antidumping şi al măsurilor compensatorii.



Suveranitate Negocieri “Laisser-faire” NaŃionalism Actul Hawley-Smoot Actul Acordurilor Comerciale ReparaŃii Bilateralism Multilateralism GATT Clauza naŃiunii celei mai favorizate Instrument principal de protecŃie Concesii vamale

Tratament naŃional Aplicarea teritorială a clauzei Runde de negocieri Produs cu produs Reducere liniară Runda Uruguay Dezvoltare prin comerŃ PreferinŃe generalizate Protocolul “celor 16” PreferinŃe globale OMC Negocieri continue Reglementare diferende GATS TRIPS

Probleme

1. łara A are un import din Ńara B la produsul X de

100 de unităŃi valutare, cu taxă vamală de 20%.

łara B are un import de 150 de unităŃi valutare

din Ńara A, cu o taxă de 10%. łara A este de

acord să-şi reducă taxa vamală din Ńara B la

produsul X cu 50%. Cu cât trebuie să-şi reducă

Ńara B taxa vamală la importul produsului Y din

Ńara A pentru ca avantajul să fie considerat

reciproc şi egal?

2. ConsideraŃi că multilateralismul în negocierile

comerciale internaŃionale este mai avantajos

decât bilateralismul? ArgumentaŃi răspunsul.

3. RăspundeŃi cu Da sau Nu în favoarea, respectiv,

defavoarea tratamentului naŃional. De ce daŃi

răspunsul ales?


113

4. Cum preferaŃi să sprijiniŃi o Ńară în curs de

dezvoltare: prin credite sau prin acordarea de

preferinŃe vamale la importul de produse

manufacturate din acea Ńară? De ce aŃi ales

soluŃia respectivă?

5. Dacă în urma derulării de negocieri comerciale

multilaterale în cadrul OMC s-ar ajunge la

situaŃia ca toate Ńările să aibă taxe vamale la

import “zero”, care Ńări ar avea de câştigat şi

care ar avea de pierdut din această situaŃie

ipotetică? Cele cu pondere mare în comerŃul

internaŃional şi taxe vamale scăzute? Cele cu

pondere mică în comerŃul internaŃional şi taxe

vamale ridicate? ArgumentaŃi răspunsul.

Teste grilă 1. Clauza naŃiunii celei mai favorizate în sensul

GATT-OMC înseamnă: a) acordarea aceluiaşi tratament produselor din

import ca cel aplicat produselor din producŃia proprie;

b) acordarea tratamentului vamal din cadrul unei uniuni vamale şi produselor importate din afara uniunii;

c) acordarea tratamentului vamal din cadrul unei zone de comerŃ liber şi produselor importate din afara zonei;

d) aplicarea TVA şi a taxei de acciză atât la produsele interne, cât şi la produsele din import;

e) extinderea automată şi necondiŃionată a avantajelor de politică comercială acordate unei Ńări asupra tuturor Ńărilor membre GATT-OMC.


2. Când este permisă, conform GATT-OMC, utilizarea restricŃiilor cantitative la import:

a) perspectiva unui deficit grav în balanŃa de plăŃi; b) creşterea importului din anumite Ńări partenere; c) creşterea importului din toate Ńările partenere; d) diminuarea exportului propriu; e) ameninŃarea perturbării grave a producŃiei

naŃionale de către importuri.

3. Principiul “laisser-faire” este caracteristic: a) protecŃionismului; b) autarhiei; c) liberalismului; d) economiilor planificate; e) mercantilismului.

4. Germenii principiului clauzei naŃiunii celei mai

favorizate sunt întâlniŃi în: a) Actul Hawley-Smoot; b) ConferinŃa de la Breton Woods; c) Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT); d) Acordul Smithsonian; e) Actul Acordurilor Comerciale. 5. GATT a reprezentat: a) tratat de comerŃ şi navigaŃie; b) tratat comercial multilateral; c) tratat comercial bilateral; d) convenŃie pentru promovarea şi garantarea

investiŃiilor; e) organizaŃie internaŃională specializată. 6. Nu sunt incluse în preocupările GATT – OMC: a) drepturile de proprietate intelectuală; b) schimburile internaŃionale de turişti; c) relaŃiile financiar-valutare internaŃionale; d) comerŃul cu produse miniere, agricole şi

industriale; e) politica socială a statelor.


115

7. Dintre regulile GATT – OMC fac parte: a) obligaŃia statelor de a publica reglementările de

politică comercială; b) utilizarea restricŃiilor calitative ca principal

instrument de protecŃie a economiei naŃionale; c) libertatea tranzitului; d) aplicarea de cursuri valutare multiple; e) libera circulaŃie a forŃei de muncă.

8. Sunt funcŃii ale OMC: a) lansarea de negocieri monetar-valutare

multilaterale; b) reglementarea diferendelor între Ńările membre; c) examinarea periodică a politicilor comerciale ale

Ńărilor membre; d) examinarea periodică a politicilor bugetare ale

Ńărilor membre; e) adoptarea de reglementări cu privire numai la

comerŃul cu bunuri şi servicii.

9. În cadrul OMC, în calitate de Organ de Reglementare a Diferendelor acŃionează:

a) ConferinŃa Ministerială; b) Secretariatul; c) Comitetul General; d) Consiliul General; e) Consiliul pentru ComerŃul cu Servicii.

10. La întâlnirea de la Marrakesh nu s-a decis: a) înfiinŃarea unui Comitet pentru comerŃ şi mediu; b) constituirea unui Organ de Reglementare a

Diferendelor; c) examinarea periodică a politicilor comerciale ale

Ńărilor membre; d) continuarea negocierilor comerciale multilaterale

în cadrul unor runde special lansate; e) înfiinŃarea Consiliului TRIPS.


CAPITOLUL VI.

REGIMURI COMERCIALE PREFERENłIALE ŞI INTEGRAREA

ECONOMICĂ REGIONALĂ

Prin regim preferenŃial se înŃelege acordarea unor facilităŃi comerciale (de exemplu, reduceri de taxe vamale) la importul dintr-o Ńară sau din mai multe Ńări, care nu se aplică şi la importul din celelalte Ńări. Integrarea economică presupune existenŃa unui regim comercial preferenŃial între două sau mai multe Ńări, dar are un scop mai extins, mergând până la formarea între respectivele Ńări a unei uniuni economice şi monetare.

1. Baza juridică şi tipologia regimurilor

preferenŃiale

Derogare Una din prevederile deosebit de importante ale GATT din 1947, neconsiderată ca un principiu al relaŃiilor comerciale internaŃionale, dar având un impact ulterior deosebit în relaŃiile economice dintre state, se referă la aplicarea teritorială a clauzei naŃiunii celei mai favorizate. GATT a permis, ca o derogare de la această clauză, constituirea de zone de comerŃ liber şi de uniuni vamale, în sensul că facilităŃile pe care şi le acordă reciproc Ńările participante la astfel de

Regimuri comerciale preferenŃiale şi integrarea economică regională

117

grupări comerciale nu trebuie extinse asupra Ńărilor terŃe, neparticipante.

O zonă de comerŃ liber este o grupare de Ńări Zonă de care decid să-şi desfiinŃeze obstacolele din comerŃul comerŃ liber, reciproc (taxe vamale, restricŃii cantitative), fiecare uniune vamală Ńară participantă continuând să aplice la importul din Ńările terŃe regimul de import propriu, respectiv tariful vamal naŃional. O uniune vamală presupune, pe lângă desfiinŃarea taxelor vamale şi restricŃiilor cantitative din comerŃul reciproc, aplicarea la importul din Ńările terŃe a unui tarif vamal comun.

Pentru ca zonele de comerŃ liber şi uniunile Tarif extern vamale să fie acceptate ca derogări de la clauza comun naŃiunii celei mai favorizate, eliminarea taxelor vamale şi a restricŃiilor cantitative dintre Ńările membre ale unor astfel de grupări trebuie să acopere o parte substanŃială din schimburile comerciale reciproce, iar reducerea şi eliminarea obstacolelor comerciale să se desfăşoare conform unui program precis, care să fie făcut cunoscut tuturor Ńărilor. În plus, pentru uniunile vamale este impusă regula ca tariful vamal comun, aplicat la importul din Ńările terŃe, să reprezinte media aritmetică a fostelor tarife vamale naŃionale, cu alte cuvinte să nu impună o protecŃie suplimentară la importul din Ńările neparticipante faŃă de situaŃia dinaintea constituirii uniunii vamale.

Zonele de comerŃ liber şi uniunile vamale sunt considerate etape primare în procesul mai complex de integrare economică. Aceasta presupune, pe lângă circulaŃia liberă a produselor între Ńările membre, domeniu reglementat de GATT, şi circulaŃia liberă a capitalului şi forŃei de muncă, domenii care exced sfera GATT.


Tabel VI.1

EvoluŃii în procesul de integrare economică

Tip / stadiu Trăsături

Zonă de liber schimb

DesfiinŃarea taxelor vamale şi îngrădirilor cantitative între membri (circulaŃia liberă a produselor), fiecare participant aplicând faŃă de terŃi tariful vamal naŃional

Uniune vamală

DesfiinŃarea taxelor vamale şi îngrădirilor cantitative între membri (libera circulaŃie a produselor), Ńările participante aplicând faŃă de terŃi un tarif vamal comun

PiaŃă unică CirculaŃia liberă a produselor, a capitalurilor şi a persoanelor

Uniune economică şi

monetară

În plus faŃă de circulaŃia liberă a produselor, a capitalurilor şi a persoanelor, statele membre promovează o politică economică comună şi adoptă o monedă unică

ConfederaŃie de state

Integrarea totală, economică, socială şi politică

Ca urmare a activităŃilor din cadrul ConferinŃei ONU pentru ComerŃ şi Dezvoltare (UNCTAD), instituită ca organizaŃie a ONU în 1964, s-au admis, de facto, şi alte două derogări de la clauza naŃiunii celei mai favorizate: acordarea de către Ńările dezvoltate de preferinŃe vamale la importul de produse manufacturate din Ńările în curs de dezvoltare pe bază de nereciprocitate; convenirea între Ńările în curs de dezvoltare de concesii vamale care nu sunt aplicate la importul din alte Ńări, respectiv din Ńările dezvoltate. În felul acesta au fost consacrate, de jure, atât principiul nereciprocităŃii în materie de concesii vamale în relaŃiile dintre Ńările dezvoltate şi Ńările în curs de dezvoltare cât şi posibilitatea ca Ńările în curs de


119

dezvoltare să instituie între ele regimuri preferenŃiale pe o scară mai restrânsă sau la nivelul unui grup important de Ńări, indiferent de zona geografică în care sunt situate.

În baza acestor derogări, în comerŃul internaŃional au apărut o serie de regimuri preferenŃiale de comerŃ, care acoperă o pondere importantă din volumului comerŃul internaŃional. Este de subliniat faptul că schimburile comerciale între Ńările participante la astfel de aranjamente cresc mai rapid decât comerŃul lor cu statele neparticipante şi comerŃul internaŃional luat în ansamblu.

Conform evidenŃelor OMC, peste 100 de angajamente preferenŃiale regionale sau inter-regionale au fost notificate la GATT şi, ulterior, la OMC, unele dintre acestea nefiind operaŃionale. Altele, deşi sunt operaŃionale în practică, nu au fost notificate la OMC. Multe dintre acestea din urmă sunt încheiate între Ńările în curs de dezvoltare.

Este clar impulsul spre încheierea unor Regionalizare acorduri preferenŃiale regionale. Doi factori pot fi invocaŃi pentru a explica o astfel de tendinŃă. Unul este de natură politică: dorinŃa de a se stabili o strânsă colaborare economică între Ńări pentru a se evita conflictele internaŃionale. Alt factor este de natură economică: într-o economie mondială globalizată, multe guverne percep că mărimea este cea care contează, sentiment care provocă temerea că Ńara, rămânând mică şi neintegrată în plan regional, pune producătorii autohtoni într-o situaŃie dezavantajată faŃă de concurenŃii lor cu producŃii de mare serie.

Argumentul economic poate fi valabil atunci când producŃia de mare serie nu poate fi realizată la nivel naŃional, dar guvernele ar trebui să aibă în vedere piaŃa globală, mondială, şi să nu fie seduse de tentaŃia de a considera că a produce pentru o zonă geografică este un substitut adecvat. Calea regionalismului poate foarte uşor să conducă spre protecŃionism la nivel regional şi la apariŃia de întreprinderi necompetitive la


nivel internaŃional (în fapt, o politică de substituire a importurilor la scară regională, extinsă de la nivel naŃional).

Erodare Există riscul ca extinderea aranjamentelor clauză regionale să conducă la transformarea discriminării

mai degrabă în regulă decât în excepŃie, aşa cum a prevăzut GATT. ComerŃul interregional între Ńările UE, EFTA, CEFTA, NAFTA şi MERCOSUR reprezintă deja peste 1/3 din comerŃul mondial. Această cifră este cu atât mai relevantă dacă avem în vedere faptul că volumul comerŃului exterior al Ńărilor membre ale grupărilor regionale menŃionate reprezintă peste 70% din volumul comerŃului mondial. Dacă la această cifră se adaugă schimburile comerciale în regim preferenŃial între Ńările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, şi între Ńările în curs de dezvoltare însele, rezultă o erodare practică considerabilă a clauzei naŃiunii celei mai favorizate statuată de GATT – OMC .

Tripolarizare Există perspectiva ca, din punct de vedere al regimului de politică comercială, lumea să se tripolarizeze: polul european reprezentat de Uniunea Europeană având în prezent 15 Ńări membre, iar în viitor circa 30; polul american, reprezentat actualmente de NAFTA, cu 3 Ńări membre, dar spre care Ńintesc principalele Ńări din America de Sud; polul asiatic, slab reprezentat în prezent de ASEAN (AsociaŃia NaŃiunilor din Asia de Sud-Est, cu 6 Ńări membre), zonă în care se preconizează constituirea unei puternice uniuni vamale cu participarea principalelor Ńări asiatice.

Concomitent cu această perspectivă, există şi tendinŃa de globalizare a economiei mondiale, prin liberalizarea comerŃului internaŃional între toate Ńările ca urmare a negocierilor din cadrul GATT-OMC, liberalizarea fluxurilor de capital şi internaŃionalizarea producŃiei ca urmare a activităŃilor din cadrul FMI şi BIRD şi posibila liberalizare a circulaŃiei forŃei de muncă. În acelaşi sens acŃionează progresul tehnic, în

Globalizare


121

special revoluŃia informatică, creşterea numărului şi forŃei companiilor transnaŃionale, precum şi acŃiunea fiecărui individ, care decide ce produse cumpără, cum şi unde îşi utilizează capitalul, unde şi în ce condiŃii se angajează.

Privite în conexiune, tendinŃele de regionalizare şi de globalizare apar mai degrabă ca fiind complementare decât divergente, respectiv se poate considera că regionalizarea este o etapă în procesul mai amplu al globalizării economiei internaŃionale.

Tabel VI.2 Principalele aranjamente comerciale preferenŃiale regionale

Aranjamente Tip Nr łări participante

REGIONALE Uniunea Europeană (UE)

Uniune vamală,

economică şi monetară

27

FranŃa, Germania, Belgia, Olanda, Italia, Luxemburg, Grecia, Spania, Portugalia, Austria, Finlanda, Irlanda, Anglia*, Suedia*, Danemarca*, Slovenia, Polonia*, Cehia*, Ungaria*, Slovacia*, Malta, Cipru*, Lituania*, Letonia*, Estonia*, România*, Bulgaria*.

AsociaŃia Europeană a Liberului Schimb (EFTA)

Zonă de

comerŃ liber

4

ElveŃia, Norvegia, Liechtenstein, Islanda

SpaŃiul Economic European

Zonă de comerŃ liber

31 UE + EFTA

Acordul de liber schimb Nord – American (NAFTA)

Zonă de

comerŃ liber

3

SUA, Canada, Mexic

Mercando Commun del Sur (MERCOSUR)

Uniune Vamală

4

Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay

Pactul Andin

Zonă de

comerŃ liber

5

Peru, Venezuela, Bolivia, Columbia, Ecuador


Aranjamente Tip Nr łări participante Acordul comercial Australia - Noua Zeelandă

Uniune vamală

2 Australia, Noua Zeelandă

PiaŃă comună a Africii Orientale şi Australe

Uniune vamală

23 Angola, Burundi, Comore, Djibouti, Eritrea, Etiopia, Kenya, Lesotho, Madagascar, Malawi, Maurice, Uganda, Mozambic, Namibia, Zair, Tanzania, Ruanda, Somalia, Sudan, Zambia, Seychelles, Swaziland, Zimbabwe

* nu au aderat încă la uniunea economică şi monetară

Tabel VI.3 Principalele aranjamente comerciale preferenŃiale interregionale

Aranjamente Tip Nr łări participante INTERREGIONALE Sistemul Generalizat de PreferinŃe Vamale (SGPV)

PreferinŃe

nereciproce

35

– 165

łări dezvoltate în favoarea Ńărilor în curs de dezvoltare

Protocolul “celor 16”

PreferinŃe Reciproce

13

Bangladesh, Brazilia, Chile, Egipt, Israel, Mexic, Pakistan, Peru, Coreea de Sud, România, Turcia, Tunisia, Uruguay

Sistemul Global de PreferinŃe Comerciale (SGPC)

PreferinŃe Reciproce

38

Algeria, Argentina, Bangladesh, Benin, Bolivia, Brazilia, Camerun, Chile, Cuba, Ecuador, Egipt, Filipine, Ghana, Guineea, Guyana, India, Indonezia, Iran, Irak, Libia, Malayezia, Mexic, Mozambic, Nicaragua, Nigeria, Pakistan, Coreea de Sud, Coreea de Nord, Singapore, Sri Lanka, Sudan, Tanzania, Thailanda, Trinidad Tobago, Tunisia, Vietnam, Zimbabwe.


123

2. Teoria uniunilor vamale şi integrării economice

Aşa cum s-a arătat, formarea unei uniuni vamale presupune eliminarea taxelor de import între Ńările membre şi la stabilirea unui tarif extern comun pentru importul din Ńările terŃe. Se poate spune că, atâta timp cât tariful extern comun nu este mai mare decât media aritmetică a fostelor tarife naŃionale, formarea uniunii vamale (ca, de altfel, şi a zonei de comerŃ liber, în cadrul căreia Ńările membre îşi menŃin tarifele naŃionale la importul din Ńările terŃe) reprezintă un pas spre liberalizarea comerŃului, cu consecinŃe favorabile asupra bunăstării Ńărilor membre şi a restului lumii.

Concluzia că formarea uniunii vamale conduce la bunăstarea generală nu este, însă, garantată. Economistul american Jacob Viner, urmat de englezii James Meade, Richard Lipsey şi Kelvin Lancaster, au demonstrat că, într-o lume în care există mai mult decât o distorsiune a echilibrului pieŃei libere, eliminarea numai a unei distorsiuni nu conduce neapărat la bunăstare.

Pentru a analiza efectele zonei de comerŃ liber şi uniunii vamale, luăm un model în care Ńara A, o Ńară cu pondere mică în comerŃul internaŃional, formează o uniune vamală cu Ńara B, şi ambele Ńări au relaŃii comerciale cu Ńara C, care rămâne în afara uniunii vamale.


a) Analiza pe bază de echilibru parŃial

În graficul de mai sus se prezintă cantitatea şi preŃul produsului X în Ńara A. Curbele DD’ şi SS’ reprezintă curba cererii şi ofertei interne pentru produsul respectiv. PreŃul la care produsul X poate fi cumpărat din Ńara B este dat pe ØB, la care, presupunând că este vorba de o Ńară mică, Ńara A întâmpină curba perfect elastică a ofertei BB’. PreŃul de import al mărfii X din Ńara C este ØC, şi curba ofertei este CC’. În condiŃiile existenŃei unui tarif vamal uniform T pe unitatea de marfă importată, echilibrul iniŃial se realizează prin importul de către Ńara A a produsului X numai din Ńara C, întrucât preŃul ei de ofertă cu tariful (C+T) domină preŃul Ńării B (B+T). În această poziŃie de echilibru, Ńara A produce ØP0, consumă ØK0 şi importă P0K0 din produsul X. Venitul tarifar este EFGH, iar pierderea de bunăstare datorită protecŃiei este egală cu suma celor două triunghiuri QEH+FRG.

D S’

H G

L MI J

Q R C’

S D’E F

P1 P0 K0 K1

C

B B’

C+T

B+T

(C+T)’

PreŃul mărfii X

Cantitatea mărfii X

Grafic VI.1 Crearea şi deturnarea de comerŃ. Echilibru parŃial


125

Acum considerăm că Ńările A şi B formează o Creare şi uniune vamală, ceea ce are ca rezultat faptul că deturnare pentru produsul X al Ńării A curba ofertei să devină de comerŃ BB’, prin aceasta dominând curba ofertei Ńării C, inclusiv tariful (C+T). Noul echilibru se va caracteriza prin reducerea producŃiei în Ńara A la ØP1, o creştere a consumului la ØK1 şi un volum mai mare de comerŃ P1K1. Bunăstarea Ńării A va creşte prin crearea de comerŃ, măsurată prin reducerea dimensiunilor originale ale triunghiurilor originale cu suma triunghiurilor măsurată LIH+JMG.

Totuşi, înlocuirea importului din Ńara C cu import din Ńara A produce şi o pierdere de bunăstare pentru Ńara A, egală cu dreptunghiul măsurat EFJI, care înaintea uniunii vamale reprezenta un venit din taxa vamală pentru guvern, iar după uniune reprezintă o plată către Ńara B. łara A va trebui să majoreze impozitele interne pentru a compensa pierderea de venit din taxe vamale sau să-şi reducă cheltuielile cu o sumă egală cu EFJI. Pierderea de bunăstare rezultată din neîncasarea taxei vamale este considerată ca datorându-se deturnării de comerŃ.

Efectul net al uniunii vamale asupra bunăstării unei Ńări depinde de dimensiunile relative ale câştigurilor de bunăstare rezultate din crearea de comerŃ şi ale pierderilor rezultate din deturnarea de comerŃ. Aşa cum se poate vedea din graficul de mai sus, în funcŃie de cererea şi oferta internă, de mărimea taxei dinaintea uniunii vamale şi de diferenŃa costului mărfii X din Ńările B şi C, dimensiunile relative ale câştigurilor din crearea de comerŃ şi ale pierderilor din deturnarea de comerŃ pot conduce la câştiguri sau pierderi nete de bunăstare.

Efect net


b) Analiza pe bază de echilibru general Presupunem că Ńara A produce două produse, X

şi Y, şi face comerŃ cu Ńările B şi C.

Din grafic se vede frontiera posibilităŃilor de producŃie în condiŃiile unui echilibru iniŃial al producŃiei la P0 şi al consumului la W0. Linia CC’ reprezintă rata preŃurilor disponibilă pentru comerŃul cu Ńara C. Un tarif la importul mărfii X conduce la o rată a preŃurilor interne TT’, care determină pe producători să fie la P0 pe frontiera de producŃie. Introducem un al doilea preŃ la care Ńara A poate să facă comerŃ, reprezentat în grafic prin B1B1

’, care presupunem că este prelevant într-o Ńară B mare, parteneră a Ńării A în uniunea vamală. Înainte de uniune, în condiŃiile aceluiaşi tarif aplicat faŃă de B şi C, pentru A nu este avantajos să importe din B. După eliminarea taxelor între A şi B, Ńara A este într-un nou

Grafic VI.2 Crearea şi deturnarea de comerŃ.

Echilibrul general

B1 B2 B3 O

Y

C

C’ T’

P0 W0

W1

P1

W0’

B1’

T

B3’ B2

’

X


127

echilibru cu producŃia la P1 şi consumul la W1. Importul mărfii X din Ńara C este înlocuit cu import din Ńara B.

Cu ajutorul graficului putem vedea dimensiunea deturnării şi creării de comerŃ. Pentru acest scop, considerăm un venit, măsurat în termenii mărfii X, este necesar la noua rată de schimb a Ńării B pentru a obŃine venitul iniŃial combinat din X şi Y pe care Ńara A îl realiza înainte de uniune. Linia B2B2

’ paralelă cu B1B1

’ şi trecând prin W0 intersectează axa X la B2. Cantitatea ØB2 reprezintă venitul în termenii mărfii X la W0, exprimat în noile preŃuri de piaŃă. În mod analog putem afla valoarea venitului în termenii mărfii X care ar fi fost obŃinută de Ńara A dacă ea ar fi rămas la nivelul iniŃial de producŃie P0. IntersecŃia liniei de preŃ B1B1

’ cu axa X la B3 ne dă valoarea. Aşa cum se vede, deturnarea de comerŃ de la

Ńara C la B cauzează o reducere de venit de la B2B3 la marfa X. Această deturnare are loc întotdeauna dacă formarea uniunii duce la schimbarea de furnizori, întrucât în aceste condiŃii trebuie să fie adevărat că preŃul relativ la care Ńara A poate să cumpere marfa X este mai puŃin favorabil după uniune decât înainte.

Dar acest efect al deturnării de comerŃ este compensat prin câştigul de eficienŃă obŃinut prin mişcarea producŃiei de la P0 la P1. Acest câştig a crescut în termenii mărfii X cu distanŃa B3B1. Efectul net al deturnării şi creării de comerŃ este egal cu cantitatea pozitiva B2B1. De remarcat că B1 se poate situa între B3 şi B2, caz în care efectul deturnării de comerŃ ar fi mai mare decât efectul creării de comerŃ.



Regim preferenŃial Integrare economică Derogare Zonă de comerŃ liber Uniune vamală PiaŃă unică Uniune economică şi monetară Tarif extern comun PreferinŃe unilaterale PreferinŃe reciproce Nereciprocitate UE EFTA SpaŃiul Economic European łări asociate CEFTA NAFTA

MERCOSUR Australia - Noua Zeelandă Africa Orientală şi Australă SGPV Protocolul “celor 16” SGPC Regionalizare Tripolarizare Pol european Pol american Pol asiatic Globalizare RevoluŃie informatică Echilibru parŃial Echilibru general Creare de comerŃ Deturnare de comerŃ Câştig net

Probleme

1. łara A şi Ńara B îşi desfiinŃează în comerŃul reciproc taxele vamale. łările C şi D, în plus, aplică la importul din Ńările terŃe media aritmetică a tarifelor lor naŃionale. Care formaŃiune este zonă de comerŃ liber şi care este uniune vamală?

2. Care sunt aranjamentele preferenŃiale la care

participă România? 3. ArgumentaŃi de ce preferinŃele vamale

generalizate sunt o bună alternativă la politica de substituire a importului.


129

4. ExplicaŃi condiŃiile impuse de GATT-OMC pentru a admite o uniune vamală ca derogare de la GATT.

5. În urma constituirii uniunii vamale între Ńările A şi

B, aprovizionarea Ńării A din interior cu produsul X a fost înlocuită cu un import din Ńara B, iar importul produsului Y din Ńara C, neparticipantă la uniune, a fost înlocuit cu import din Ńara B. Care fenomen este creare de comerŃ şi care este deturnare de comerŃ? De ce importul produsului Y din Ńara C a fost înlocuit cu import din Ńara B?

Teste grilă

1. România este Ńară participantă la: a) EFTA; b) CEFTA; c) NAFTA; d) Protocolul “celor 16”; e) ASEAN. 2. O uniune vamală presupune: a) desfiinŃarea taxelor vamale şi a restricŃiilor

cantitative între Ńările membre; b) aplicarea la importul din Ńările terŃe a tarifelor

naŃionale ale Ńărilor membre; c) desfiinŃarea taxelor vamale la importul din toate

Ńările; d) acordarea de preferinŃe vamale la importul din

Ńările în curs de dezvoltare; e) aplicarea la importul din Ńările terŃe a unui tarif

extern comun.


3. O zonă de comerŃ liber presupune: a) desfiinŃarea taxelor vamale şi a restricŃiilor

cantitative între Ńările membre; b) aplicarea la importul din Ńările terŃe a tarifelor

naŃionale ale Ńărilor membre; c) aplicarea la importul din Ńările terŃe a unui tarif

extern comun; d) acordarea de preferinŃe vamale la importul din

Ńările în curs de dezvoltare; e) acordarea de preferinŃe vamale reciproce între

Ńările în curs de dezvoltare. 4. Ce condiŃii trebuie să îndeplinească o uniune

vamală pentru a putea fi admisă ca derogare de la clauza naŃiunii celei mai favorizare:

a) să fie formată din mai mult de două Ńări; b) Ńările membre să desfiinŃeze taxele vamale la

principalele produse industriale din comerŃul reciproc;

c) Ńările membre să desfiinŃeze taxele vamale şi restricŃiile cantitative la o parte substanŃială din schimburile comerciale reciproce;

d) tariful vamal comun să reprezinte media aritmetică a tarifelor vamale naŃionale;

e) tariful vamal comun să nu depăşească nivelul tarifelor aplicate de Ńara membră cu cel mai ridicat nivel al impunerii vamale.

5. Uniunea economică şi monetară presupune în

plus faŃă de piaŃa unică: a) circulaŃia liberă a produselor; b) aplicarea unui tarif vamal comun; c) circulaŃia liberă a capitalului; d) promovarea unei politici economice comune şi

adoptarea unei monede unice; e) circulaŃia liberă a persoanelor.


131

6. Sunt membre ale CEFTA: a) România; b) Bulgaria; c) Polonia; d) Cehia; e) Slovenia. 7. EFTA reprezintă: a) piaŃă comună; b) zonă de comerŃ liber; c) uniune economică şi monetară; d) uniune vamală; e) club de comerŃ preferenŃial. 8. Sistemul Global de PreferinŃe Comerciale

reprezintă: a) preferinŃe nereciproce acordate de Ńările

dezvoltate Ńărilor în curs de dezvoltare; b) regim preferenŃial reciproc între Ńările dezvoltare; c) regim preferenŃial reciproc între Ńările în curs de

dezvoltare; d) aranjament preferenŃial regional; e) aranjament preferenŃial subregional. 9. Formarea unei uniuni vamale este agreată de

GATT-OMC dacă: a) tariful extern comun nu este mai mare decât

media aritmetică a fostelor tarife naŃionale; b) tariful extern comun este mai mare decât media

aritmetică a fostelor tarife naŃionale; c) tariful extern comun este egal cu cel al

principalilor parteneri comerciali; d) tariful extern comun este stabilit la nivelul Ńării

participante cu cel mai scăzut grad de protecŃie; e) tariful extern comun este stabilit la nivelul Ńării

participante la uniune cu cel mai ridicat grad de protecŃie.


10. Crearea de comerŃ după formarea unei zone de

comerŃ liber sau uniuni vamale înseamnă: a) înlocuirea unui import mai ieftin dintr-o Ńară terŃă

cu un import mai scump dintr-o Ńară membră a zonei de comerŃ liber sau uniunii vamale;

b) majorarea importului ca urmare a lipsei de marfă din producŃia internă;

c) majorarea cumpărărilor interne ca urmare a creşterii puterii de cumpărate a populaŃiei;

d) înlocuirea unui import mai ieftin dintr-o Ńară membră cu un import mai scump dintr-o altă Ńară membră;

e) înlocuirea cumpărării unei mărfi produsă la intern mai scump cu un import mai ieftin dintr-o Ńară membră a zonei de comerŃ liber sau uniunii vamale.

Regimuri preferenŃiale şi integraŃioniste în practică 133

CAPITOLUL VII.

REGIMURI PREFERENłIALE ŞI INTEGRAłIONISTE ÎN PRACTICĂ

Aşa cum s-a arătat, inventarul aranjamentelor preferenŃiale şi integraŃioniste convenite între diferite state, pe plan regional sau interregional, este destul de extins. Multe astfel de aranjamente regionale, sub formă de uniuni vamale şi zone de comerŃ liber, şi interregionale, între Ńări dezvoltate şi Ńări în curs de dezvoltare sau între Ńări în curs de dezvoltare însele, nu au rezistat exigenŃelor vieŃii economice internaŃionale. Unele dintre ele şi-au dovedit, însă, viabilitatea şi conturează viitoarea configuraŃie a relaŃiilor economice internaŃionale. Dintre acestea, Uniunea Europeană (UE) şi NAFTA tind să devină doi poli ai economiei mondiale, la care se poate adăuga un pol asiatic. Este de presupus, deasemenea, că va continua să fie aplicat sistemul de preferinŃe vamale acordate de Ńările dezvoltate Ńărilor în curs de dezvoltare.

În cele ce urmează ne vom referi la cele trei sisteme preferenŃiale care au cele mai sigure perspective, anume Uniunea Europeană (UE), NAFTA şi Sistemul Generalizat de PreferinŃe Vamale (SGPV). Este foarte posibil ca actualele


EFTA, CEFTA din Europa, MERCOSUR şi Pactul Andin din America Latină, ASEAN şi chiar acordul dintre Australia şi Noua Zeelandă să fie integrate în grupările economice din zonele respective (UE, NAFTA şi o posibilă formaŃiune în Asia). Cele trei sisteme menŃionate vor fi abordate din punctul de vedere al politicii comerciale, urmând ca alte aspecte, respectiv cele privind politica monetară să fie tratate în capitolul corespunzător al manualului.

1. Uniunea Europeană (UE)

a) Fazele istorice ale formării Uniunii

Europene Mai înainte de a fi concretizată într-un

proiect economic şi politic, ideea unei politici la nivel european s-a limitat la cercuri filosofice şi vizionari. Perspectiva “Statelor Unite Europene” corespundea unui ideal pacifist şi umanist, brutal dezminŃit de conflictele care au sfâşiat Europa în prima jumătate a secolul XX. Expresia "Statele Unite Europene" se datorează lui Victor Hugo. În timpul celui de-al doilea război mondial şi după acesta s-a născut şi a devenit tot mai puternică ideea unei organizaŃii continentale, capabilă să depăşească antagonismele naŃionale.

Alterio Spinelli, federalist italian, şi Jean Monet, inspirator al planului Schuman, sunt iniŃiatorii celor două curente de gândire care au făurit procesul de integrare comunitară: proiectul federalist, întemeiat pe dialog şi o relaŃie de complementaritate, şi proiectul unionist, axat pe delegare progresivă a unei părŃi din suveranitate de la nivel naŃional către nivel comunitar. Aceste două teze unesc, astăzi, convingerea că trebuie să existe, pe lângă puterile naŃionale, şi una europeană, capabilă să gestioneze acele domenii în care

Statele Unite

Europene

Federalism,

unionism


acŃiunea comună se dovedeşte mai eficientă decât cea a statelor acŃionând separat şi anume: piaŃa internă, moneda, coeziunea economică şi socială şi politica externă şi securitatea. UE este rezultatul eforturilor depuse începând din anii ‘50 de către promotorii Europei Comunitare. Ea reprezintă cea mai avansată organizaŃie de integrare multilaterală, având posibilitatea de acŃiune atât în domeniul economic, social şi politic, cât şi în domeniul drepturilor omului şi al relaŃiilor externe ale celor 15 state membre.

Tratatul de la Paris din 1951 a întemeiat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO), iar Tratatul de la Roma din 1957 Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA), constituind împreună ComunităŃile Europene (CE).

Tratatul de la Roma a fost urmat: în 1986 de semnarea Actului Unic European instituind PiaŃa Unică (PU); în 1992 de semnarea Tratatului de la Maastricht instituind Uniunea Europeană (UE); în 1997 de semnarea Tratatului de la Amsterdam, şi în 2000 de semnarea Tratatului de la Nisa privind lărgirea UE şi noile mecanisme de adoptare a deciziilor. Toate aceste acte din anii 1951, 1957, 1986, 1992, 1997 şi 2000 constituie baza constituŃională a ceea ce numim, în prezent, Uniunea Europeană (UE), stabilind între statele membre legături juridice care merg dincolo de relaŃiile contractuale între statele suverane.

UE gestionează ea însăşi o legislaŃie aplicată direct cetăŃenilor europeni, cărora le conferă drepturi speciale. Limitată în prima sa formă la deschiderea pieŃei comune a cărbunelui şi oŃelului, cele şase Ńări fondatoare: FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg au început, de fapt, o iniŃiativă de pace, reuşind să asocieze într-un ansamblu

CECO, CEE CEEA, CE

PU, UE


instituŃional, subordonat principiului egalităŃii, atât pe învinşii, cât şi pe învingătorii din cel de-al doilea război mondial.

În 1954, Adunarea NaŃională a FranŃei a refuzat să ratifice proiectul unei armate europene, dar în 1957 cei şase membri au decis să constituie o comunitate economică bazată pe libera circulaŃie a mărfurilor, serviciilor şi lucrătorilor. Ca rezultat, între Ńările membre (cele şase) au fost desfiinŃate taxele vamale, iar la importul din Ńările terŃe s-a aplicat treptat un tarif comun, ca medie aritmetică a tarifelor vamale ale statelor membre. De asemenea, în interiorul comunităŃii au fost desfiinŃate îngrădirile de ordin cantitativ. În acest fel, a apărut uniunea vamală vest-europeană, fără taxe şi restricŃii în interior şi cu o politică comercială comună faŃă de Ńările terŃe.

În acelaşi cadru, al ComunităŃii Economice Europene, a fost realizată şi o piaŃă agricolă comună, bazată pe o politică agricolă comună. Elementele de mecanism al politicii agricole comune sunt următoarele: preŃuri unice garantate pentru producătorii interni, stabilite la nivelul celor mai ridicate costuri de producŃie existente în Comunitate; taxe de prelevare la import ca diferenŃă între preŃurile interne mai ridicate stabilite de Comunitate şi preŃurile mondiale mai scăzute, taxe care sunt colectate de Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA); subvenŃii la export, reprezentând diferenŃa dintre preŃurile mondiale mai scăzute şi cele interne mai ridicate, acordate din fondurile FEGA. Agricultura vest-europeană a fost, astfel, subvenŃionată în mare măsură pe seama producătorilor din afara ComunităŃilor Europene. Prin această politică, ComunităŃile Europeane au devenit, dintr-o zonă net importatoare de produse agricole, o zonă net exportatoare.

Politică

agricolă

comună

Uniune vamală,

politică

comercială

comună


Prin cele două politici comune, comercială şi agricolă, precum şi prin coordonarea politicilor în domeniul energetic sau cel de transport, CE ca entitate s-a transformat în cea mai mare putere comercială din lume.

Succesele repurtate de cele şase Ńări membre fondatoare au determinat Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda să li se alăture, la capătul unor negocieri foarte dificile, cărora FranŃa, prin generalul Charles de Gaulle, le opusese vetto-ul său în 1963 şi 1967. Cu toată această opoziŃie, prima lărgire a UE s-a produs în 1972 prin aderarea Marii Britanii, Danemarcei şi Irlandei, care au părăsit gruparea considerată rivală – AsociaŃia Europeană a Liberului Schimb (EFTA). Concomitent, a avut loc şi o diversificare a preocupărilor comunitare prin lansarea unor noi politici comune în domeniul social, regional sau mediului.

Odată cu începutul anilor 1970, când a avut loc şi suspendarea convertibilităŃii dolarului în aur, Ńările CE şi-au pus problema unei convergenŃe economice şi monetare, necesitate cu atât mai stringentă în contextul şocurilor petroliere din 1973 şi 1979. Astfel, alături de uniunea vamală şi piaŃa agricolă comună, s-a pus problema unei uniuni economice şi monetare. În 1979, ca prim pas, a fost instituit Sistemul Monetar European (SME), denumit şi "şarpele monetar", care a contribuit la stabilizarea ratelor de schimb, la promovarea unor politici de austeritate şi o mai mare disciplină într-un spaŃiu economic deschis. Şarpele monetar s-a caracterizat prin stabilirea între valutele europene de cursuri fixe prin intermediul unei monede de cont sau fictive – ECU. În timp ce cursurile de schimb între valutele europene şi ECU erau fixe, dar ajustabile periodic cu acordul Ńărilor participante, erau fluctuante faŃă de celelalte valute, în primul rând faŃă de dolar.

Şarpele

monetar, ECU

Prima

lărgire


În anii 1981 şi 1986 s-a produs o a doua importantă lărgire a CE prin aderarea Greciei şi, respectiv, a Spaniei şi Portugaliei. În acest fel, numărul de membrii a ajuns la 12, întărindu-se flancul de state al CE spre Ńări cu un nivel mai scăzut de dezvoltare economică. De aceea, s-a impus cu mai multă stringenŃă realizarea şi a unor programe structurale destinate să reducă diferenŃele între nivelurile de dezvoltare economică existentă între cele 12 Ńări membre.

În acelaşi timp, Comunitatea s-a afirmat pe plan internaŃional, întărind relaŃiile sale contractuale cu Ńările din sudul Mediteranei, din Asia, Caraibe şi Pacific (ACP), asociate la Comunitate prin ConvenŃiile de la Lomé (1975, 1979, 1985, 1989, 2000).

În 1984, odată cu depăşirea crizei economice şi a disputei cu Marea Britanie, referitoare la contribuŃia acesteia la bugetul comunitar, se renaşte speranŃa relansării integrării economice europene. Plecând de la "Cartea Albă" prezentată de Jacques Delors în 1985, Comunitatea a hotărât să încheie constituirea unei pieŃe mari interioare, piaŃă unică, până în 1993. DispoziŃiile legislative ce îngăduiau concretizarea acestui obiectiv au fost consacrate în Actul Unic European, semnat la 18 februarie 1986 şi intrat în vigoare la 1 iulie 1987.

Revigorarea construcŃiei europene comunitare a determinat pe Austria, în 1989, Suedia, în 1991, şi Finlanda, în 1992, să candideze la aderarea la CE.

“Cei 12”, iar începând din 1995, “cei 15” s-au angajat într-un proces de aprofundare a relaŃiilor lor în domeniile politic şi monetar, prin încheierea Tratatului de la Maastricht, din 9-10 decembrie 1991, vizând formarea unei uniuni economice şi monetare.

PiaŃa unică

A treia

lărgire

Uniune

economică şi

monetară

A doua

lărgire


Totodată, în condiŃiile prăbuşirii "zidului Berlinului" şi a dispariŃiei împărŃirii Europei între "Vest" şi "Est", cele 15 state membre s-au angajat în cel mai amplu proces de lărgire cu Ńările din Europa Centrală şi de Est apărând o mare Europă Unită, formată în prezent din 25 de Ńări, iar începând cu 2007 din circa 30 de Ńări. În prezent, ca urmare a lărgirii spre Est, la UE participă 27 de Ńări.

b) InstituŃiile Uniunii Europene Realizarea obiectivelor ce revin UE se asigură

de cinci instituŃii de bază. - Consiliul European Este format din şefi de state şi de guverne ai

celor 27 state membre. Se întâlneşte de două ori pe an, sau ori de câte ori este necesar pentru dezbaterea unor situaŃii speciale. Aprobă documentele şi declaraŃiile de orientări politice generale pentru activitatea instituŃiilor UE. Tratatul UE, adoptat în noiembrie 2007, prevede alegerea unui preşedinte al Consiliului, pe o perioadă de doi ani.

- Parlamentul European În decembrie 2000 la Nisa (FranŃa) şefii de

state şi de guverne din Ńările UE şi candidate la aderare au stabilit numărul de parlamentari ce revin fiecăreia, inclusiv celor recent aderate sau încă candidate, precum şi un nou sistem de vot în adoptarea deciziilor. Adoptă bugetul UE, examinează legislaŃia comunitară şi exercită un control asupra organelor executive ale UE. Cererile de aderare la uniune şi toate înŃelegerile cu Ńările terŃe necesită aprobarea Parlamentului.

- Consiliul de Miniştri Reuneşte reprezentanŃii guvernelor statelor

membre atât pe probleme de politică generală, inclusiv externă, cât şi pe domenii de activitate. De regulă, miniştrii afacerilor externe sunt consideraŃi


drept principalii reprezentanŃi ai guvernelor statelor membre.

- Comisia UE Are ca principale atribuŃii: să vegheze la

respectarea de către Ńările membre a tratatelor prin care a fost instituită UE; să execute şi să impună spre aplicare deciziile Consiliului de Miniştri; să iniŃieze şi să prezinte spre aprobare Consiliului de Miniştri noi măsuri.

- Curtea de JustiŃie Interpretează legislaŃia UE şi funcŃionează

în calitate de Curte Supremă a ComunităŃii, normele de drept ale UE având prioritate faŃă de legile naŃionale.

c) Integrarea economică, politică şi

socială Realizarea unei pieŃe unice europene a fost

prevăzută încă din momentul încheierii Tratatului de la Roma.

EvoluŃia procesului spre piaŃa unică a fost accelerată prin semnarea Actului Unic European la 18 februarie 1986. Acest act a stabilit data realizării definitive a pieŃei unice pentru 31 decembrie 1992, vizând mişcarea liberă a bunurilor, a serviciilor, a capitalului şi a persoanelor pe tot cuprinsul UE.

Pe lângă acestea, Actul Unic a consacrat o schimbare majoră în modul de adoptare a deciziilor de către Consiliul de Miniştri. Mai înainte, majoritatea hotărârilor erau supuse deciziei unanime a Consiliului, din acest motiv procesul decizional fiind foarte lent. Miniştrii dintr-o Ńară sau alta au adoptat atitudini protecŃioniste şi împotriva legislaŃiei absolut necesare pentru realizarea pieŃei unice. Actul Unic European prevede vot majoritar cu privire la toate hotărârile necesare realizării pieŃei unice, exceptând doar domeniul fiscal şi mişcarea liberă a persoanelor.

CirculaŃie

liberă mărfuri,

servicii, capital

şi persoane


Practic, piaŃa unică a fost realizată în termenul prevăzut şi astfel, începând cu 1 ianuarie 1993, Uniunea Europeană, cu o populaŃie de peste 350 milioane locuitori, a devenit cea mai mare piaŃă unificată din lume. În interiorul acestei pieŃe, firmele europene beneficiază de posibilitatea unei producŃii de mare serie, comparabilă cu cea realizată de SUA şi Japonia. În aceste condiŃii, preŃul de cost şi de export al produselor oferite de UE poate fi mai competitiv pe piaŃa mondială.

În decembrie 1991, şefii de stat şi guvern ai Ńărilor membre, reuniŃi în cadrul Consiliului European la Maastricht (Olanda), au luat măsuri decisive în vederea integrării europene continue şi ireversibile. Ei au hotărât să stabilească o Uniune Europeană (UE) bazată pe ComunităŃile Europene (CE) şi întregită cu noi forme de cooperare. Tratatul asupra UE prevede:

- O cetăŃenie a Uniunii Aceasta înseamnă că toŃi cetăŃenii statelor

membre sunt cetăŃeni ai Uniunii, iar fiecare cetăŃean are dreptul: să se deplaseze şi să îşi stabilească domiciliul în mod liber pe teritoriul Uniunii; să voteze şi să candideze la alegerile municipale şi europene care se desfăşoară în statul unde şi-au stabilit domiciliul; să fie protejaŃi de autorităŃile diplomatice sau consulare ale oricărui stat membru; să se adreseze Parlamentului şi funcŃionarului însărcinat cu sondarea opiniei publice.

- Uniunea Economică Directivele politicii economice ale statelor

membre vor fi adoptate de către Consiliul de Miniştri care, în acelaşi timp, va supraveghea evoluŃia economiei în fiecare stat membru şi în comunitate luată în ansamblu. Dacă această politică nu corespunde directivelor sau riscă să pună în

Politică

economică

PiaŃa unică

Uniunea Europeană

(UE)

CetăŃenie europeană


pericol funcŃionarea Uniunii, Consiliul va lua măsuri în consecinŃă. Statele membre sunt obligate să încerce să evite deficitele guvernamentale excesive.

- Uniunea monetară Începând cu 1 ianuarie 1999, UE are pentru

Ńările participante o singură politică monetară. De asemenea, a fost instituit un singur etalon monetar, EURO, precum şi o nouă instituŃie – Banca Centrală Europeană – care formează, împreună cu băncile centrale ale statelor membre, Sistemul European al Băncilor Centrale (ESCB).

- O uniune politică Are următoarele componente: o politică de

securitate şi externă comună, care include formularea pe termen lung a unei politici de apărare şi procesul ConferinŃei asupra SecurităŃii şi Cooperării în Europa (CSCE); dezarmarea şi controlul armamentului în Europa; neproliferarea armelor nucleare şi aspectele economice ale securităŃii; creşterea rolului Parlamentului European; sporirea competenŃelor ComunităŃii; o politică comună în domeniul juridic şi al afacerilor interne (ca, de exemplu, emigraŃie, azil, vize ş.a.m.d.); un birou european de poliŃie (EUROPOL) în scopul schimburilor de informaŃii asupra narcoticelor.

d) RelaŃiile Uniunii Europene cu alte state UE reprezintă cea mai mare putere

comercială din lume, deŃinând circa 25% din comerŃul mondial.Ca entitate, UE exportă cu 60% mai mult decât SUA şi de două ori mai mult decât Japonia. Din punct de vedere industrial, UE este puterea numărul doi în lume, după SUA. În afară de aceasta, UE este cea mai mare sursă mondială a ajutorului acordat de Ńările dezvoltate Ńărilor în curs de dezvoltare.

EURO

Uniune

politică


Ca entitate, UE a încheiat acorduri comerciale şi de altă natură cu aproape toate statele lumii şi întreŃine relaŃii diplomatice proprii cu peste 100 de state.

- RelaŃiile comerciale dintre UE şi celelalte Ńări europene dezvoltate

Aceste relaŃii sunt reglementate pe baza unor acorduri de liber schimb. Astfel, între UE şi Ńările încă membre ale EFTA (ElveŃia, Norvegia, Islanda, Liechtenstein) a fost încheiat un acord privind crearea unui SpaŃiu Economic European (SEE). Aceasta înseamnă că între UE şi EFTA schimburile comerciale cu produse industriale se realizează fără taxe vamale.

- RelaŃiile cu Ńările din bazinul meditera-nean

UE a încheiat acorduri de asociere cu Turcia, Cipru şi Malta şi acorduri de cooperare comercială cu caracter preferenŃial cu Maroc, Tunisia, Egipt, Siria, Algeria, Iordania şi Israel. Turcia a fost admisă să candideze la aderarea la UE, iar Cipru şi Malta au devenit membre ale UE începând cu 2004.

- RelaŃii cu Ńările dezvoltate din alte zone UE întreŃine relaŃii intense cu SUA, Japonia,

Australia şi Noua Zeelandă bazate pe prevederile GATT-OMC şi pe un mecanism de consultări bilaterale periodice. Cu Canada, UE are încheiat un acord-cadru de cooperare economică şi comercială.

- Raporturile cu Ńările Europei Centrale şi de Est (ECE)

Au fost reglementate, în trecut, prin acorduri comerciale şi de cooperare economică şi prin aşa-numitele acorduri sectoriale. Acestea au vizat reducerea în comerŃul reciproc a taxelor vamale şi îngrădirilor cantitative. Ele au fost perfectate, în special, în domeniul textil, siderurgic şi agricol.

SpaŃiul

mediteranean

SEE

UE-ECE


Ca urmare a interesului crescând al Ńărilor central şi est-europene pentru intensificarea şi diversificarea cooperării cu UE şi aderării în perspectivă la UE, Comisia UE a conceput un nou tip de acord de asociere pentru Ńările respective, denumit Acord European. Un astfel de acord a fost încheiat cu Bulgaria, Cehia, Polonia, România, Slovacia şi Ungaria.

Aceste 6 Ńări, precum şi Slovenia, Estonia, Letonia şi Lituania, de asemenea Cipru şi Malta, au fost acceptate la finele anului 1999 să candideze la aderarea la UE ca membri cu drepturi şi obligaŃii depline. Aderarea s-a produs în funcŃie de progresele fiecărei Ńări în îndeplinirea criteriilor stabilite de UE, respectiv: criteriul politic, criteriul economic şi criteriul legislativ. Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru şi Malta au aderat în 2004, iar Bulgaria şi România în 2007.

Pentru raporturile cu republicile independente din fosta URSS a fost conceput un alt tip de relaŃii: Acord de Cooperare şi Parteneriat. Astfel de acorduri se au în vedere a fi încheiate cu FederaŃia Rusă, Ucraina, Belarus, Moldova.


Tabelul VII.1 Principalii indicatori statistici

Bulgaria Cipru Cehia Estonia Ungaria

SuprafaŃa 1000 km2 111 9 79 45 93

Milioane locuitori 7,9 0,8 10,2 1,4 10,2 PopulaŃia

Locuitori/ km2 71 86 130 30 108

Miliarde € 47,4 14,0 146,9 13,5 138,2

Pe cap de locuitor (€)

5900 17400 14400 10000 13600

PIB în standardele puterii de cumpărare

FaŃă de media UE %

25 72 60 42 57

Creşterea PIB

% 4,8 2,2 2,0 6,0 3,3

% în valoarea adăugată

12,5 4,3 3,7 5,4 4,3

Ponderea agriculturii % în forŃa de

muncă 10,7 5,3 4,9 6,5 6,0

Rata inflaŃiei

An la an % 5,8 2,8 1,4 3,6 5,2

Rata şomajului

% în forŃa de muncă

18,1 3,8 7,3 9,1 5,6

Bugetul de stat

Procent în PIB (%) -0,6 -3,5 -3,9 1,3 -9,2

Exporturi / Importuri (%)

78,2 12,5 94,4 71,6 91,4

Ponderea exporturilor către UE in

total exporturi (%)

55,6 48,0 68,4 68,0 75,1

Ponderea importu-rilor din UE in

total importuri (%)

50,2 55,8 60,2 57,9 56,3

ComerŃul exterior

BalanŃa comercială cu UE (mil. €)

606 2.173 1.673 847 -68

Contul curent

Pondere in PIB (%)

-4,7 -5,3 -6,3 -12,3 -4,0

Valoare pe cap de locuitor (€)

273 - 2.289 2.092 - InvestiŃiile străine directe Pondere in PIB (€) 3,9 4,3 13,4 4,4 1,8


pentru Ńările recent aderate la UE (date pentru anul 2002) Letonia Lituania Malta Polonia România Slovacia Slovenia

65 65 0,3 313 238 49 20

2,4 3,5 0,4 38,2 21,8 5,4 2,0

36 53 1259 122 92 110 99

19,9 34,3 4,6 363 128,9 61,3 35,3

8500 9400 11700 9500 5900 11400 17700

35 39 55 39 25 47 74

6,1 6,7 1,2 1,6 4,9 4,4 3,2

4,7 7,1 2,8 3,1 13,0 4,5 3,3

15,3 18,6 2,3 19,6 37,7 6,6 9,7

2,0 0,4 2,2 1,9 22,5 3,3 7,5

12,8 13,1 7,4 19,9 7,0 18,6 6,0

-3,0 -2,0 -6,2 -4,1 -2,2 -7,2 -2,6

56,4 71,0 74,1 74,4 77,6 87,1 94,7

60,4 48,4 46,6 68,7 67,1 60,5 59,4

53,0 44,5 67,0 61,7 58,4 50,3 68,0

620 1290 1575 9165 1003 -982 1806

-7,7 -5,3 -3,9 -3,6 -3,4 -8,2 1,7

978 723 6418 963 252 903 1543

4,6 5,3 8,8 2,2 2,9 17,0 8,3


2. Acordul de Liber Schimb Nord-American (NAFTA)

În anul 1988, Statele Unite şi Canada au

semnat Acordul de Liber Schimb SUA-Canada, potrivit căruia obstacolele tarifare şi netarifare din comerŃul reciproc au fost eliminate până în 1998.

În ultimele zile ale fostei AdministraŃiei Bush (senior), SUA, Canada şi Mexic au semnat Acordul de Liber Schimb Nord-American (NAFTA), prin care cele trei Ńări nord-americane au hotărât să constituie o zonă de comerŃ liber.

Zona de comerŃ liber nord-americană include o populaŃie de 360 de milioane şi o producŃie de peste 7 mii de milioane de dolari, mai mare decât cea a Uniunii Europene. Acordul prevede eliminarea taxelor vamale în comerŃul reciproc într-o perioadă de 10-15 ani şi abolirea restricŃiilor în ceea ce priveşte majoritatea investiŃiilor.

În cursul campaniei electorale din 1992, NAFTA a constituit principalul subiect. Atât Bill Clinton, cât şi George Bush (senior) au susŃinut acordul. Cel de-al treilea candidat s-a opus. Nesurprinzător, sindicatele industriale, care puteau fi afectate de importurile majorate din Mexic, s-au opus acordului, în timp ce industriile care îşi vedeau crescute exporturile în Mexic îl susŃineau.

NAFTA a fost ratificat de Congresul american la finele anului 1993 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. Departamentul ComerŃului al SUA a estimat că schimburile comerciale dintre SUA şi Mexic vor creşte substanŃial. În anul 1995, însă, Acordul a intrat în umbră datorită devalorizării peso-ului mexican.

Există intenŃii privind lărgirea sferei NAFTA prin asocierea unor Ńări sud-americane,

SUA-Canada

Zonă comerŃ

liber

Lărgirea

NAFTA


precum Brazilia, Argentina, Venezuela şi Chile. Totodată, Statele Unite manifestă interes pentru Forumul de Cooperare Asia-Pacific (APEC), la care participă 18 Ńări asiatice şi care în 1994 au hotărât să-şi desfiinŃeze în decurs de 25 de ani obstacolele din comerŃul reciproc. La Forum, în afară de SUA, au aderat şi Canada, Mexic şi Chile. Însă, aşa cum s-a menŃionat, Ńările asiatice, inclusiv Japonia, China, India, Australia şi Noua Zeelandă, intenŃionează să creeze un pol economic asiatic, ca o contrapondere la cel european şi american.

3. Sistemul Generalizat de PreferinŃe

Vamale (SGPV)

În anul 1964, dialogul Nord-Sud a căpătat un cadru organizat prin instituŃionalizarea ConferinŃei ONU pentru ComerŃ şi Dezvoltare (UNCTAD) ca organism permanent al ONU.

Solicitările iniŃiale ale Ńărilor în curs de dezvoltare faŃă de Ńările dezvoltate s-au axat pe sprijin financiar (1% din PIB-ul fiecărei Ńări dezvoltate) şi pe organizarea internaŃională a pieŃelor de produse de bază, printr-un sistem de cote de producŃie, export şi import, de preŃuri internaŃionale minime şi maxime şi de stocuri tampon de intervenŃie pe piaŃă.

łările dezvoltate au răspuns cu oferta “ajutor prin comerŃ”, respectiv prin instituirea SGPV. Sistemul a fost adoptat la sesiunea UNCTAD de la New Delhi. Filosofia sistemului constă în sprijinirea dezvoltării industriale a Ńărilor în curs de dezvoltare prin favorizarea importului de produse manufacturate din aceste Ńări, acordându-le preferinŃe sub formă de reduceri sau chiar scutiri de taxe vamale la importul în Ńările dezvoltate.

UNCTAD

Ajutor prin comerŃ


Sistemele de preferinŃe vamale acordate Ńărilor în curs de dezvoltare, deşi diferă în funcŃie de Ńara donatoare au, totuşi, o serie de elemente comune: Ńările donatoare interpretează aceste preferinŃe ca un act de voinŃă unilateral, fără să fie considerat ca o obligaŃie internaŃională; Ńările beneficiare sunt, de regulă, cele cărora li s-a recunoscut statutul de Ńară în curs de dezvoltare şi sunt participante la Grupul “celor 77”; preferinŃele se referă numai la produsele manufacturate; dacă unele Ńări în curs de dezvoltare realizează exporturi mari la un produs inclus în sistem în detrimentul producŃiei naŃionale a Ńărilor importatoare sau a altor Ńări exportatoare, preferinŃa vamală poate fi retrasă; sistemul este conceput cu un caracter temporar, până când Ńările în curs de dezvoltare vor deveni competitive pe pieŃele externe.

Punerea în aplicare a SGPV reprezintă un revers al argumentului industrie tânără (infant industry) pentru protecŃie. În loc de protecŃie pentru tinerele industrii s-a aplicat soluŃia asigurării unui mai bun acces pe pieŃele externe, contribuind, în cazul multor Ńări, în special asiatice, la schimbarea accentului de pe politici de substituire a importului pe politici orientate spre export.

Analizele empirice demonstrează că SGPV a contribuit la dezvoltarea exportului de produse manufacturate din Ńările în curs de dezvoltare în Ńările dezvoltate. ApariŃia noilor Ńări industrializate (NIC) nu poate fi desprinsă de efectele practice ale sistemului. În acelaşi timp, în Ńările dezvoltate există grupuri de interese care se manifestă tot mai mult împotriva sistemului. În principal sindicatele consideră că preferinŃele vamale au contribuit la menŃinerea şi accentuarea şomajului în Ńările dezvoltate.

Orientare

spre export

PreferinŃe vamale


SoluŃiile propuse de grupurile de interese afectate merg de la creşterea barierelor tarifare şi netarifare la import, la impunerea de standarde mai exigente pentru produsele importate din Ńările în curs de dezvoltare, până la scăderea standardelor pentru producătorii din Ńările dezvoltate.

Există şi concluzia că nici importul de produse manufacturate din Ńările în curs de dezvoltare şi nici inovaŃiile tehnice nu sunt responsabile pentru şomajul din Ńările dezvoltate. Un argument în acest sens este faptul că şomajul a crescut nu numai în rândul persoanelor necalificate sau cu o calificare medie, ci şi în rândul forŃei de muncă superior calificată. Astfel de analize consideră că răspunsul la situaŃia actuală a pieŃei muncii trebuie căutat în domeniul reglementărilor excesive existente şi în domeniul măsurilor active insuficiente de pregătire şi angajare. De aceea, se consideră că o soluŃie mai realistă decât cele sugerate de sindicate este liberalizarea, în continuare, a comerŃului internaŃional, care să conducă la accelerarea cooperării economice între state şi la progresul economic al fiecărei Ńări.

Liberalizarea comerŃului



Statele Unite Europene Planul Schuman Federalism Unionism CECO (Paris) CEE (Roma) CEEA (Roma) UE (Maastricht) Politică comercială comună Politică agricolă comună PreŃuri orientative Taxe de prelevare FEOGA Şarpele monetar ConvenŃia de la Lomé Consiliul European Parlament European Consiliul de Miniştri Comisia UE

PiaŃă Unică Uniune Europeană CetăŃenie europeană Uniune economică Uniune monetară Euro Uniune politică SEE łări mediteraneene łări asiatice Acord european Acord de cooperare şi parteneriat NAFTA APEC UNCTAD Organizarea pieŃelor Ajutor prin comerŃ Economii orientate spre export

Probleme

1. Care sunt deosebirile de fond dintre o uniune

vamală, o piaŃă unică şi o uniune economică?

2. De ce SUA nu au format cu Mexic şi Canada o

uniune economică şi monetară, după modelul

UE, ci au preferat instituirea unei zone de

comerŃ liber?


3. Care ar fi motivele pentru care Ńările dezvoltate

nu au acceptat propunerea Ńărilor în curs de

dezvoltare privind “organizarea internaŃională”

a pieŃelor produselor de bază?

4. Care sunt argumentele pro şi contra politicii de

substituire a importului şi politicii de dezvoltare

a exportului?

5. Care este relaŃia dintre şomaj, pe de o parte,

preferinŃe vamale şi taxe vamale, pe de altă

parte?

Teste grilă

1. Dintre Ńările enumerate, care nu este membră a

Uniunii Europene: a) Irlanda; b) Luxemburg; c) Liechtenstein; d) Danemarca; e) Finlanda. 2. Mecanismul politicii agricole comune a

Uniunii Europene se bazează pe: a) preŃuri unice garantate pentru producătorii din

UE; b) preferinŃe vamale la importul de produse

agricole din Ńările terŃe; c) taxe de prelevare la importul de produse

agricole din Ńările terŃe; d) interzicerea importului de produse agricole din

Ńările terŃe; e) subvenŃii pentru importatorii din UE de

produse agricole din Ńările nemembre.


3. În raport cu piaŃa unică (PU), ce presupune, în plus, uniunea economică şi monetară: a) desfiinŃarea taxelor vamale; b) adoptarea unui tarif extern comun; c) monedă unică; d) liberalizarea fluxurilor de capital; e) coordonarea politicilor bugetare şi fiscale.

4. Şarpele monetar a presupus: a) cursuri de schimb fixe, pe baza parităŃilor stabilite

în raport cu aurul; b) cursuri flotante ale valutelor europene faŃă de

celelalte valute; c) folosirea ECU în comerŃul cu amănuntul; d) cursuri fixe, dar ajustabile periodic, între valutele

europene şi ECU; e) cursuri flotante între valutele europene şi ECU.

5. Între atribuŃiile Comisiei UE nu face parte: a) respectarea de către Ńările membre a tratatelor prin

care a fost instituită UE; b) executarea şi impunerea spre aplicare a deciziilor

Consiliului de Miniştri; c) iniŃierea şi prezentarea spre aprobarea Consiliului

de Miniştri a noi măsuri; d) reprezentarea UE pe plan internaŃional; e) adoptarea bugetului UE. 6. Tratatul de la Maastricht asupra UE nu

prevede: a) o cetăŃenie a uniunii; b) uniunea economică; c) uniunea monetară; d) uniunea culturală; e) uniunea politică.


7. Actul Unic European a prevăzut: a) realizarea uniunii monetare; b) libera circulaŃie a produselor, capitalurilor şi

persoanelor; c) crearea uniunii vamale; d) introducerea politicii agricole comune; e) o politică comună în domeniul justiŃiei şi

afacerilor interne. 8. Nu se încadrează între drepturile cetăŃenilor

europeni: a) stabilirea domiciliului şi alegerea locului de

muncă în mod liber pe teritoriul oricărei Ńări membre a Uniunii;

b) alegerea directă a preşedintelui Parlamentului European;

c) să voteze şi să candideze la alegerile municipale şi europene care se desfăşoară în statul unde şi-au stabilit domiciliul;

d) să fie protejaŃi de autorităŃile diplomatice sau consulare ale oricărui stat membru;

e) să se adreseze Parlamentului şi funcŃionarului însărcinat cu sondarea opiniei publice.

9. NAFTA este a) uniune vamală; b) uniune economică; c) zonă de comerŃ liber; d) piaŃă unică; e) uniune economică şi monetară.

10. SGPV reprezintă: a) aranjament preferenŃial multilateral; b) aranjament preferenŃial bilateral reciproc; c) aranjament preferenŃial nereciproc şi temporar; d) aranjament preferenŃial nereciproc şi permanent; e) reversul argumentului industrie tânără.

PiaŃa internaŃională a capitalului

155

PARTEA A DOUA

FLUXURILE INTERNAłIONALE DE FACTORI

Toate tranzacŃiile dintre rezidenŃii diferitelor Ńări se încadrează într-una din următoarele trei categorii: comerŃ cu bunuri şi servicii contra bunuri şi servicii; comerŃ cu bunuri şi servicii contra active; comerŃ cu active contra altor active.

Am analizat, deja avantajul pentru Ńări, care rezultă din comerŃul cu bunuri şi servicii contra bunuri şi servicii. Un alt câştig din comerŃ rezultă din comerŃul intertemporal, adică comerŃul cu bunuri şi servicii contra unor creanŃe viitoare pentru bunuri şi servicii (comerŃ cu bunuri şi servicii contra active). Când o Ńară în curs de dezvoltare se împrumută în străinătate (de exemplu, vinde o obligaŃiune străinilor) pentru a putea să importe un bun (de exemplu, o fabrică), ea se angajează în comerŃ intertemporal. łara care se împrumută câştigă din acest comerŃ, întrucât realizează un proiect pe care din resurse interne nu ar fi putut să-l finanŃeze, iar Ńara creditoare, deasemenea, câştigă întrucât are un profit la capitalul respectiv mai mare decât l-ar fi investit la intern.


Figura VIII.1

Cele trei tipuri ale tranzacŃiilor internaŃionale

A treia categorie de comerŃ este formată din

schimburile internaŃionale cu active, cum ar fi, de exemplu, schimbul unei acŃiuni IBM din SUA contra unei obligaŃiuni emise de guvernul Angliei. Ca şi celelalte două categorii de comerŃ, ultima s-a dezvoltat considerabil întrucât aduce avantaje tuturor Ńărilor implicate.

CAPITOLUL VIII.

PIAłA INTERNAłIONALĂ A CAPITALULUI

Până la începutul anilor ’60 ai secolului trecut, cele mai multe tranzacŃii bancare erau pur interne, implicând bani şi clienŃi ai băncilor din Ńara respectivă. Două decenii mai târziu, însă, multe bănci îşi obŃineau o mare pondere a profitului lor din activităŃi internaŃionale. Acum este o practică uzuală ca, de exemplu, Citybank din SUA să aibă o sucursală la Sao Paolo în Brazilia sau National Westminster din Anglia una la New York. De asemenea, este uzual ca o

Bunuri şi

servicii

Bunuri şi

servicii

Active Active

łara H łara F


157

sucursală a unei bănci americane localizate la Londra să accepte depozite în yeni japonezi pentru o companie din Suedia sau să împrumute franci elveŃieni unui producător din Danemarca.

PiaŃa în care rezidenŃii din diferite Ńări comercializează active se numeşte piaŃa financiară internaŃională. Aceasta este, la rândul său, compusă din piaŃa valutară şi piaŃa de capital. Ca şi în cazul pieŃei valutare, pe care am analizat-o deja, principalii actori pe piaŃa de capital sunt băncile comerciale, marile companii, instituŃiile financiare nebancare (companii se asigurări, fonduri de pensii, fonduri mutuale, fonduri de investiŃii şi altele), bănci centrale şi agenŃii guvernamentale.

Activele comercializate pe piaŃa internaŃională de capital cuprind acŃiuni şi obligaŃiuni ale diferitelor Ńări, precum şi depozite denominate în diferite valute.

Ca şi piaŃa valutară, piaŃa internaŃională de capital nu are un loc anume de desfăşurare, precum bursele de mărfuri. Ea se desfăşoară în cadrul unei reŃele de centre financiare din întreaga lume, conectate între ele printr-un sistem complicat de comunicaŃii.

Volumul tranzacŃiilor pe pieŃele financiare internaŃionale depăşeşte cu mult volumul comerŃului internaŃional cu mărfuri şi servicii. Aceasta demonstrează că piaŃa internaŃională de capital a devenit o piaŃă în sine, care se globalizează, asemenea pieŃei internaŃionale a produselor şi pieŃei internaŃionale a muncii în formare.

1. Eurovalute

Componenta pieŃei internaŃionale de capital

exprimată în eurovalute reprezintă una dintre cele mai importante părŃi ale acesteia. Din totalul pieŃei eurovalutelor, 2/3 sunt reprezentate de eurodolari.

Dar să răspundem la întrebarea: ce sunt eurovalutele? Prima eurovalută a fost eurodolarul. Să ne imaginăm că Mercedes Benz din Germania a

PiaŃa financiară

PiaŃa de capital


vândut un automobil în SUA cu 80.000 $. Cumpărătorul american plăteşte cu un cec în valoare de 80.000 $. Ce poate face compania Mercedes cu aceşti bani? Ar putea, de exemplu, să schimbe pe piaŃa germană $ pe € pentru nevoi curente. Dar să presupunem că ea prevede că va avea nevoie de dolari peste 1 lună, când va trebui să plătească un import de componente americane. În consecinŃă, decide să păstreze banii timp de o lună şi are de ales între alternativa de a constitui un depozit bancar în SUA sau într-o Ńară europeană, de exemplu în Anglia, unde beneficiază de o dobândă mai ridicată. Depozitul firmei germane în dolari creat la o bancă engleză reprezintă un depozit în eurodolari.

În felul acesta a apărut eurodolarul, adică dolarul care este deŃinut de nerezidenŃi americani şi circulă în afara Statelor Unite ca Ńară de emisiune. Tot astfel au apărut şi alte eurovalute, adică valute ale Ńărilor europene care circulă în Europa, în afara Ńărilor de emisiune: euroeuro, eurolire sterline etc. PiaŃa eurovalutelor a căpătat în ultimele decenii proporŃii tot mai mari, devenind o parte esenŃială a pieŃei internaŃionale a capitalului.

Dintre factorii care au determinat apariŃia eurovalutelor în marile centre financiare pot fi menŃionaŃi: restabilirea convertibilităŃii diferitelor valute europene în 1958; interdicŃia introdusă de guvernul britanic pentru băncile engleze de a finanŃa, cu lire sterline relaŃiile comerciale între nerezidenŃi; volumul tot mai mare al schimburilor comerciale efectuate de Ńările europene cu SUA, tranzacŃii denominate în dolari, care a condus la creşterea depozitelor exprimate în $ deŃinute de băncile din Europa, mai ales cele britanice; folosirea de către fosta URSS şi Ńările arabe a dolarului american ca valută de rezervă, constituind depozite semnificative în $ în afara SUA (spre exemplu, la bănci din Londra şi Paris).

Eurodolar, eurovalute


159

Eurovalutele nu sunt bani în Ńările în care se află, ele nu pot îndeplini total funcŃiile monedei naŃionale. Dar sunt “aproape bani”, întrucât pot servi ca mijloc de schimb, prin aceasta putând influenŃa inflaŃia şi macrostabilitatea generală.

Este de aşteptat ca, după instituirea euro, piaŃa eurovalutelor să înregistreze schimbări semnificative. Pe lângă faptul că a substituit eurovalutele Ńărilor europene aderente, în prezent 12, dar în perspectivă mai multe, euro va câştiga o pondere mult mai mare în Europa şi în lume în raport cu dolarul.

2. OperaŃiuni pe piaŃa internaŃională de capital

a) Acceptarea şi plasarea de depozite Marile bănci sunt activ angajate în tranzacŃii cu

bani pe piaŃa internaŃională care constau în acceptarea şi plasarea de depozite.

Să presupunem că unei bănci din Germania i-a fost oferit un depozit de 10 milioane lire sterline (£) pe termen de 6 luni. Întrucât banca respectivă nu are necesităŃi comerciale de £, transformă respectivul depozit în dolari, întrucât ponderea dolarilor pe piaŃă este încă mare. Pentru a calcula dobânda pe care o poate oferi la depozitul în £ banca trebuie să determine, în primul rând, cursul SWAP pentru $/£.

Să presupunem că dobânzile la $, în % pe an, sunt:

1 lună 711/16 - 713/16 2 luni 77/ 8 - 8 3 luni 8 - 81/ 8 6 luni 87/16 - 89/16 12 luni 85/ 8 - 83/4

Cursurile $/£ sunt 1,9935/1,9945 la disponibil,

iar la termen de 6 luni 375/360. Deci se ştie că la plasarea dolarilor pe 6 luni se

obŃine o dobândă de 87/16 pe an. Se cumpără dolari spot şi simultan se vând la 6 luni, cu un discount de 375 (cursul de piaŃă de cumpărare la termen).

“Aproape bani”

SWAP


Costul hedging-ului (acoperirii) este:

Câştigul net la depozitul de dolari “acoperit” este de:

8,4375% pe an la plasarea dolarilor; – 3,7929% pe an costul SWAP-ului; 4,6446% pe an. Banca a propus, probabil, pentru depozitul ce i-a

fost oferit o dobândă de 47/80 % pe an, pentru a avea şi o marjă de negociere de 4,6446% pe an.

b) Operarea de poziŃii valutare deschise Chiar dacă o bancă nu se angajează în activităŃi

cu capital pe piaŃă, ea realizează astfel de operaŃiuni ori de câte ori operează poziŃii valutare deschise pe bază spot.

Dacă, de exemplu, banca intră în deficit de lire sterline faŃă de dolari vânzând prima valută în schimbul celei de-a doua, ea intră într-o operaŃiune spot. TranzacŃia trebuie reglată în două zile lucrătoare după încheierea înŃelegerii. De aceea, este necesar să se facă aranjamente pentru împrumutul sumei vândute spre a se permite băncii să efectueze plata şi, deasemenea, pentru plasarea valutei cumpărate (dolari). DiferenŃa dintre dobânda pe care o încasează banca din plasarea dolarilor şi dobânda pe care o plăteşte la împrumutul de lire sterline reprezintă costul băncii pentru realizarea unei poziŃii SHORT pe bază spot.

Întrucât nu se ştie dinainte cât de mult doreşte cineva să rămână în poziŃia short pentru o valută, metoda de a lua cu împrumut valuta vândută şi de a plasa această valută nu este totdeauna avantajoasă. OperaŃiunile zilnice, pe de altă parte, oferă

an pe 3,7929% 9560,1182

1003600375,0=

×

××

SHORT


161

posibilitatea de a decide dacă poziŃia short trebuie continuată sau nu.

c) Arbitrajul de dobândă Arbitrajul de dobândă înseamnă acceptarea de

depozite şi darea cu împrumut a acestora pentru perioade similare, evident cu o dobândă mai mare. Întrucât, însă, avantajul de dobândă ce poate fi obŃinut în astfel de cazuri este foarte limitat, considerente de bilanŃ impun anumite limitări la aceste activităŃi, băncile nedorind să-şi încarce excesiv bilanŃurile lor cu tranzacŃii cu venit mic, care, pe de altă parte, necesită cheltuieli ridicate.

Au fost efectuate încercări de a se obŃine o dobândă mai mare din astfel de operaŃiuni, separând perioadele de împrumut, respectiv luând cu împrumut pe termen lung şi dând cu împrumut pe termen scurt. Aceasta poate fi considerată o formă de arbitraj de dobândă. Se ştie, însă, că astfel de operaŃiuni sunt periculoase.

O adevărată formă de arbitraj de dobândă se numeşte “la termen contra termen” (forward against forward). Pentru aceasta este necesar să se urmărească nu numai cursul la termen al unei singure valute, ci şi diferenŃa dintre cotaŃiile a două valute. Vânzând la termen valuta A contra valuta B, să zicem pe 6 luni, şi cumpărând simultan la termen valuta A contra valuta B, să spunem pe o lună, se creează expunerea faŃă de schimbarea discount-ului sau primei pentru perioada ce rămâne de 5 luni, după ce operaŃiunea pe termen scurt este lichidată. Pe de altă parte, nu există risc valutar. În practică, pentru considerente de convenienŃă, o astfel de situaŃie va fi realizată prin două operaŃiuni swap, în care cele două poziŃii spot se anulează reciproc. Decizia de a alege perioadele (12 luni contra 6, sau 6 luni contra o lună) se determină în funcŃie de aprecierea în legătură cu momentul când se anticipează că va avea loc evoluŃia previzibilă a cursurilor.

“Termen contra

termen”


De exemplu, spre finele anului 200X cele mai multe rapoarte economice precizau o uşoară creştere a cursului dolarului pentru 200Y, datorită, parŃial, promovării unei politici monetare mai restrictive. Pe de altă parte, pentru Germania se prevedea o anumită relaxare monetară, pentru stimularea economiei. Aceasta urma să aibă drept consecinŃă o lărgire a diferenŃei de dobândă între dolar şi € şi, în consecinŃă, între cotaŃiile swap $/€.

Să luăm ca exemplu situaŃia la un moment dat a cursurilor:

$/€ 1 lună 2 luni 3 luni 6 luni 12 luni

spot 1,2525/1,2535 53/48 106/101 160/155 360/350 695/680

O bancă doreşte să folosească avantajul ce rezultă din evoluŃia anticipată. În consecinŃă, totdeauna pe bază swap se vând la termen dolari pe o perioadă mai lungă la discount-ul relativ scăzut (cumpărând dolari pentru o perioadă mai scurtă), sperând că răscumpărarea dolarilor la termen pentru perioada rămasă va fi posibilă mai târziu cu un discount mai mare.

În acest sens, banca decide să vândă dolari contra € la termen de 12 luni, pe bază swap, ceea ce poate fi făcut cu un discount de 695. Ca operaŃiune inversă, ea cumpără dolari contra € la termen de 6 luni, cu un discount (în favoarea ei) de 350. Rezultatul net al acestor două tranzacŃii este un discount de 345. După 6 luni, la 1 iunie 200X, discount-urile au fost mult mai mari (deasemenea, cotaŃiile $/€ au fost mult mai slabe, însă acestea nu au relevanŃă în acest caz).


163

$/€ 1 lună 2 luni 3 luni 6 luni 12 luni

spot 1,2330/1,2340 79/74

164/159 247/242 512/504 972/962

Astfel, perioada de 6 luni din întreaga perioadă

de 12 luni pentru cumpărarea dolarilor la termen contra € pe 6 luni pe bază swap se închide cu un discont în favoarea băncii de 504. În acest fel, banca va realiza un profit final de 159 puncte (a cumpărat la discount-urile de 350 şi 504 şi a vândut la un discount de 695), adică 15.900 € la 1 milion $.

Aspectul interesant al operaŃiunilor “la termen contra la termen” constă în aceea că nu există expunere valutară.

3. Centrele financiare OFFSHORE

Începând cu anii ’60 ai secolului trecut,

dezvoltarea extrem de rapidă a centrelor financiare a mers paralel cu extinderea activităŃii bancare internaŃionale. Centrele financiare, aşa cum sunt Londra, New York, Paris şi Zürich, au contribuit în mare măsură la creşterea pieŃei financiare internaŃionale în perioada de după cel de-al doilea război mondial.

Actualmente, la nivel mondial operează peste 70 de centre financiare offshore, activele deŃinute de acestea crescând în medie cu peste 5% anual în ultimul deceniu al secolului trecut, atingând circa 5 trilioane dolari, respectiv peste 50% din activele internaŃionale.

În prezent, băncile din centrele offshore se angajează în principal în trei categorii de tranzacŃii: operaŃiuni cu eurovalute, inclusiv eurodolari şi euroyeni (împrumuturi, depozite); operaŃiuni cu euroobligaŃiuni; tranzacŃii cu derivate pe piaŃa OTC (over-the-counter) pentru acoperirea riscurilor şi în scopuri speculative.


Deoarece tranzacŃiile cu eurovalute constituie marea majoritate a operaŃiunilor băncilor din centrele offshore, activitatea centrelor financiare offshore este predominant de natură interbancară.

a) Trăsăturile centrelor offshore Centrele financiare internaŃionale se deosebesc

substanŃial de centrele financiare interne. În primul rând, ele fac operaŃiuni cu diverse

valute şi nu cu moneda Ńării în care sunt localizate. Astfel, tranzacŃiile financiare în cadrul unui centru nu sunt direct legate cu sistemul bancar intern. Întrucât centrele financiare internaŃionale fac afaceri cu valută sau “offshore”, comparativ cu partenerii interni care fac afaceri cu monedă naŃională sau “onshore”, ele pot fi denumite centre “offshore”.

În al doilea rând, centrele offshore sunt, în general, scutite de taxele şi controlul valutar, care sunt aplicate pe piaŃa internă. Această asimetrie în reglementările guvernamentale, între pieŃele financiare offshore şi onshore, a fost frecvent considerată ca una din cauzele creşterii deosebite a pieŃei eurovalutelor din ultimele decenii.

În al treilea rând, centrele financiare offshore sunt, în principal, dar nu exclusiv, destinate clienŃilor nerezidenŃi. RelaŃiile rezidenŃilor cu centrele offshore sunt strict controlate de guvern, care trebuie să găsească un compromis între obiectivul de a promova centrele offshore şi controlul abuzului potenŃial din partea rezidenŃilor.

b) Clasificarea centrelor offshore Centrele financiare offshore pot fi clasificate în

patru mari categorii: centre primare, centre de depozitare, centre de distribuire şi centre de colectare de fonduri.

ONSHORE, OFFSHORE


165

Tabel VIII.1 Clasificarea centrelor financiare offshore

Tipuri de centre ProvenienŃa

fondurilor DestinaŃia fondurilor

Exemple

Centre primare Mondială Mondială Londra, New York Centre de depozitare de fonduri

Externă Externă Cipru, Bahamas

Centre de distribuire de fonduri

Externă Internă Singapore, Panama

Centre de colectare de fonduri

Internă Externă Bahrain

Centrele primare deservesc clienŃii din întreaga

lume, dar sursele şi destinaŃiile fondurilor sunt în principal în zona pieŃei respective, îndeosebi Ńări industrializate avansate, care pun la dispoziŃie fondurile şi se împrumută de la centru. Datorită rolului său preponderent de intermediar, centrul financiar primar este nucleul activităŃii bancare şi financiare internaŃionale din zona respectivă, oferind servicii financiare complete offshore. Infrastructura unui centru financiar primar este comparabilă sau chiar superioară cu cea a unui centru financiar intern. De aceea, un centru primar este denumit, uzual, un centru financiar şi nu un centru offshore. Astfel, centrul financiar primar este expresia cea mai tipică a centrului offshore, în forma sa cea mai dezvoltată, iar exemple sunt New York, Londra şi, în tot mai mare măsură, Tokyo.

Centru de La polul opus se află centrul de depozitare depozitare care, datorită sistemului de taxe şi altor reglementări

extrem de favorabile, este folosit de băncile internaŃionale pentru localizarea sucursalelor lor, colectarea de depozite de eurovalute şi furnizarea de împrumuturi internaŃionale. Întrucât băncile pot să aibă numai cutii poştale postrestant şi un birou foarte restrâns, în scopul de a beneficia de sistemul de taxe favorabile oferit, un astfel de centru nu necesită o infrastructură foarte dezvoltată. Intermedierea


financiară între nerezidenŃii localizaŃi în orice loc al lumii reprezintă principala activitate ce se desfăşoară în astfel de centre. În acest fel, centrul de depozitare îndeplineşte rolul unui antrepozit financiar, sursele şi destinaŃiile fondurilor fiind orientate în regiuni din afara zonei în care este localizat. Exemple pot fi Cipru sau Bahamas.

Între cele două extreme – centrele primare şi centrele de depozitare – sunt alte două tipuri de centre, denumite centre de distribuire de fonduri şi centre de colectare de fonduri.

Centrele de distribuire de fonduri, aşa cum este Singapore, joacă un rol intermediar orientat spre interior, adică canalizează spre utilizatorii din zona respectivă fonduri colectate din afara acestei zone. De pildă, 80% din fondurile colectate în Singapore provin din Ńările neasiatice. În speŃă, Londra şi pieŃele de eurovalute sunt principalii furnizori de fonduri spre Singapore, cu toate că Ńările din Orientul Mijlociu au devenit, ca grup, un important furnizor de fonduri. Majoritatea fondurilor colectate aici sunt utilizate în Asia. Cei mai importanŃi beneficiari sunt Ńările ASEAN, urmate de Japonia şi Hong-Kong.

În contrast cu centrul de distribuire, centrul de colectare, aşa cum este Bahrain, este orientat în special spre exterior. Zona în care este localizat generează un excedent de resurse valutare neutilizate local, datorită capacităŃii limitate de absorbŃie. Resursele suplimentare acumulate sunt orientate spre alte zone de utilizare mai sofisticate. Ca rezultat, eficienŃa centrelor de colectare constă în orientarea fondurilor spre zonele cele mai profitabile, beneficiind de avantajul economiei pe scară mare.

c) Efectele centrelor offshore pentru Ńările în

care sunt localizate Majoritatea centrelor offshore determină efecte Servicii

pozitive asupra ocupării forŃei de muncă în domenii cum ar fi instituŃiile financiare, serviciile juridice, de

Centru de distribuire

Centru de colectare


167

contabilitate, editurile, transporturile aeriene. OportunităŃi există atât pentru forŃa de muncă calificată, cât şi pentru cea necalificată. Crearea centrelor offshore stimulează dezvoltarea industriilor conexe din amonte şi din aval, întrucât are loc creşterea cererii pentru facilităŃi în transportul aerian, hotelărie, telecomunicaŃii, construcŃii etc. InfluenŃele pozitive asupra ocupării şi infrastructurii atrag evoluŃii pozitive şi în alte sectoare ale economiei.

Centrele offshore nu servesc numai sectorul financiar, ci, datorită avantajelor lor, au fost utilizate şi în alte scopuri. Adesea, în cadrul acestora sunt localizate sediile întreprinderilor multinaŃionale prin care sunt conduse sucursalele străine, datorită “vacanŃelor fiscale” şi a absenŃei controlului asupra schimburilor valutare. De asemenea, în cadrul lor sunt amplasate sucursalele financiare ale întreprinderilor multinaŃionale ce se angajează în operaŃiuni pe piaŃa valutară şi de capital, dispunând de o mai mare libertate de acŃiune decât în cadrul Ńărilor de origine. De pildă, numeroase întreprinderi multinaŃionale americane au înfiinŃat sucursale financiare în centrele offshore, care se angajează în emisiuni euroobligatare fără a mai suporta impozitele de circa 30% cât este în SUA.

CunoştinŃe De asemenea, guvernele Ńărilor în care există centre offshore beneficiază de venituri bugetare suplimentare, sub forma impozitelor pe veniturile persoanelor fizice angajate datorită acestora, taxelor de înregistrare a instituŃiilor financiare străine, taxelor de timbru şi taxelor de transfer a valorilor mobiliare tranzacŃionate. Pe lângă beneficiile financiare şi economice tangibile, una dintre cele semnificative contribuŃii ale centrelor offshore rezidă în stimularea internaŃionalizării economiei în care sunt localizate. Centrele offshore atrag nu numai fondurile de investiŃii străine, ci şi valoroase cunoştinŃe financiare, comerciale şi industriale din întreaga economie mondială (beneficii intangibile). Acestea din urmă

Taxe


contribuie indirect la promovarea investiŃiilor străine directe în Ńările gazdă şi crearea de societăŃi mixte cu partenerii locali, ajutând industria locală să devină competitivă la nivel mondial.

Dar, există şi dezavantaje asociate centrelor offshore. Aplicarea politicilor monetare naŃionale poate deveni mult mai dificilă datorită internaŃionalizării fondurilor offshore şi creşterii ofertei de valută. Astfel, realizarea obiectivelor politicii monetare poate fi ameninŃată. Recentele crize financiare au evidenŃiat importanŃa unei supravegheri şi reglementări efective pentru menŃinerea funcŃionalităŃii sistemelor financiare. Cu toate acestea, numeroşi factori (regimuri fiscale şi regimuri juridice favorabile ce determină creşterea profitabilităŃii operaŃiunilor, accesul la piaŃa internaŃională de capital, posibilitatea implicării în activităŃi ilegale, cum ar fi spălarea banilor) continuă să atragă capitalurile în centrele offshore.


Active Depozite AcŃiuni ObligaŃiuni Hedging SWAP PoziŃie valutară deschisă Short Arbitraj de dobândă La termen contra termen Primă Discount Eurovalute

Eurodolar “Aproape bani” Centru financiar Offshore Onshore Centru primar Centru depozitar Centru de colectare Centru de distribuire Industrii conexe VacanŃe fiscale Beneficii tangibile Beneficii intangibile


169

Probleme

1. DeterminaŃi avantajul din comerŃul cu active

contra active, pornind de la sursele avantajului din comerŃul cu produse contra produse.

2. Care va fi dobânda oferită de o bancă europeană pentru un depozit de 1 milion €, pe 6 luni, valută

de care nu are nevoie, cunoscând că dobânda la € la 6 luni este de 7/7,5, cursul €/$ la disponibil este

1,0000/1,1000, iar la termen de 6 luni 1,0000/9,0000?

3. Care este condiŃia esenŃială pentru ca o tranzacŃie “la termen contra termen” să se soldeze cu un

câştig pentru bancă?

4. ExplicaŃi mecanismul prin care un depozit în

eurodolari în FranŃa poate influenŃa nivelul inflaŃiei pe piaŃa franceză.

5. Care sunt deosebirile fundamentale dintre un

centru financiar intern şi un centru offshore?

Teste grilă 1. Reprezintă depozit în eurodolari: a) un depozit constituit de un american în dolari în

Anglia; b) un depozit constituit de un german în dolari în

FranŃa; c) un depozit constituit de un german în dolari în

SUA; d) un depozit constituit de un francez în dolari în

FranŃa; e) un depozit constituit de un american în dolari în

SUA.


2. PrecizaŃi principalele două componente ale pieŃei financiare internaŃionale:

a) piaŃa valutară internaŃională; b) piaŃa internaŃională a mărfurilor; c) piaŃa internaŃională de capital; d) piaŃa internaŃională a serviciilor; e) piaŃa internaŃională a muncii.

3. Care dintre următoarele operaŃiuni nu se

derulează pe piaŃa internaŃională de capital: a) plasarea de depozite; b) arbitrajul de dobândă; c) operarea de poziŃii valutare deschise; d) stabilirea ratei scontului; e) acceptarea de depozite.

4. În cazul operaŃiunilor la termen contra termen: a) poziŃiile spot nu se anulează reciproc; b) se realizează o singură operaŃiune SWAP; c) sunt utilizate contracte futures; d) se urmăreşte diferenŃa dintre cotaŃiile a două

valute; e) există expunere valutară.

5. Dintre următorii factori nu a determinat apariŃia

eurovalutelor: a) creşterea depozitelor exprimate în $ deŃinute de

băncile din Europa; b) restabilirea convertibilităŃii valutelor europene în

1958; c) volumul tot mai mare al schimburilor comerciale

ale Ńărilor africane cu SUA, tranzacŃii denominate în $;

d) interdicŃia introdusă de guvernul britanic pentru băncile engleze de a finanŃa cu lire sterline relaŃiile comerciale între nerezidenŃi;

e) volumul tot mai mare al schimburilor comerciale ale Ńărilor europene cu SUA, tranzacŃii denominate în $.


171

6. Care dintre următoarele afirmaŃii cu privire la

euromărci sunt reale: a) circulă sub formă de bancnote în întreaga

economie mondială; b) nu sunt bani în Ńările străine în care se află; c) nu pot servi ca mijloc de schimb în Ńările străine în

care se află; d) sunt valută în Germania; e) pot influenŃa inflaŃia şi macrostabilitatea generală.

7. Nu sunt caracteristici ale centrelor offshore: a) sunt în general scutite de taxele aplicate pe piaŃa

internă; b) efectuează operaŃiuni cu diverse valute şi nu cu

moneda Ńării în care sunt localizate; c) tranzacŃiile financiare sunt direct legate cu

sistemul bancar intern; d) sunt în principal destinate clienŃilor nerezidenŃi; e) fac afaceri cu valută offshore.

8. Dintre următoarele centre OFFSHORE indicaŃi centrele de depozitare:

a) New York; b) Bahamas; c) Singapore; d) Bahrain; e) Cipru.

9. PrecizaŃi centrul offshore ce beneficiază de infrastructura cea mai dezvoltată:

a) Bahrain; b) Singapore; c) Bahamas; d) New York; e) Cipru.


10. Între dezavantajele centrelor offshore se

numără: a) creşterea cererii pentru diverse categorii de

servicii; b) influenŃele asupra realizării obiectivelor politicii

monetare naŃionale; c) înfiinŃarea de sucursale financiare ale

întreprinderilor multinaŃionale; d) transferurile de know-how; e) stimularea internaŃionalizării economiei naŃionale.

InvestiŃiile străine

173

CAPITOLUL IX.

INVESTIłIILE STRĂINE

1. Conceptul de investiŃie

Conceptul de investiŃii a fost şi este, datorită

importanŃei crescânde de care se bucură în ultimul timp, dezbătut pe larg în literatura de specialitate din toate Ńările, conturându-se mai multe opinii referitoare la conŃinutul şi sfera lor de cuprindere, care nu diferă, totuşi, în esenŃă unele de altele.

InvestiŃie Cuvântul “investiŃie” este preluat din limba latină (“investire” – a acoperi, a îmbrăca), în care se regăsea ca termen militar şi desemna acŃiunea de înconjurare, de împresurare a unei cetăŃi cu scopul de a o cuceri, fiind folosit în prezent în mod uzual cu sensul de plasare de capitaluri în întreprinderi indus-triale, agricole, comerciale etc., cu scopul obŃinerii de profituri.

Cea mai întâlnită definiŃie a investiŃiei este cea de cheltuială făcută la un moment iniŃial pentru obŃinerea de efecte ulterioare. Prin investiŃie se urmăreşte transformarea lichidităŃilor băneşti disponibile la un moment dat în efecte viitoare mai mari decât cheltuiala iniŃială, operaŃiune care, însă, comportă risc şi incertitudine. În sens larg, investiŃiile reprezintă plasarea resurselor băneşti de către persoane fizice sau juridice pentru crearea sau achiziŃionarea de

Plasarea resurselor băneşti


mijloace fixe (utilaje, echipamente de producŃie, terenuri, clădiri), cât şi pentru achiziŃionarea de titluri de valoare care pot fi angajate în operaŃii la bursă, inclusiv operaŃii speculative. În sens restrâns, investiŃiile reprezintă cheltuieli efectuate pentru crearea sau achiziŃionarea de noi capitaluri fixe şi circulante, fie pentru înlocuirea, reu-tilarea sau modernizarea celor deja existente.

InvestiŃiile pot fi definite şi analizate din diverse puncte de vedere. Astfel, din punct de vedere economic, investiŃiile reprezintă sacrificarea unei părŃi din consumul prezent pentru un consum viitor situat, ca nivel total, superior cheltuielilor iniŃiale. Privite din punct de vedere contabil la nivel de întreprindere, investiŃiile pot fi asimilate imobilizărilor (corporale sau necorporale, mobile sau imobile) şi care se regăsesc o perioadă îndelungată în patrimoniul acesteia. Din punct de vedere financiar, investiŃiile constituie un ansamblu de cheltuieli efectuate de întreprindere cu scopul declarat de a genera venituri în viitor care să recupereze cheltuielile iniŃiale şi să producă profit.

InvestiŃiile au ca scop final obŃinerea de profit, Profit – risc o importanŃă deosebită având-o timpul în care acestea se valorifică şi gradul de risc asumat în momentul luării unei decizii economice. Profitul se poate obŃine fie în urma achiziŃionării de proprietăŃi, titluri de valoare sau crearea de depozite la instituŃii bancare sau financiare, sub forma chiriilor, dividendelor şi, respectiv, dobânzilor, fie în urma unor operaŃii speculative. Din punct de vedere al timpului şi al riscului, investiŃiile pot fi pe termen scurt, mediu sau lung, comportând grade diferite de risc.

2. Formele investiŃiilor străine

Subiectul privind investiŃiile în străinătate a fost amplu dezbătut pe plan internaŃional, conturându-se în timp două forme de investiŃii străine: investiŃii de


175

portofoliu şi investiŃii directe. Dacă despre investiŃiile directe se poate vorbi încă din perioada marilor descoperiri geografice, investiŃiile de portofoliu au început să se dezvolte în secolul XIX.

a) InvestiŃiile de portofoliu InvestiŃii de Prin investiŃie de portofoliu se înŃelege dobân- portofoliu direa de valori mobiliare pe pieŃele de capital organi-

zate şi reglementate, care nu presupune participarea nemijlocită la administrarea unei firme, în scopul obŃinerii de câştig din dividende şi din diferenŃa favorabilă dintre preŃul de vânzare şi cel de cumpărare.

PiaŃa financiară are o arie largă de cuprindere, incluzând piaŃa monetară, piaŃa valutară si piaŃa de capital. PiaŃa monetară cuprinde relaŃiile care se formează în momentul atragerii şi plasării fondurilor pe termen scurt. Pe această piaŃă se efectuează tranzacŃii cu titluri comerciale cu termen de maturitate până la un an de zile (cambia, trata, biletul la ordin, warrantul, cecul), precum şi tranzacŃii interbancare de reglare a depozitelor (depozite la vedere sau la termen). OperaŃiunile se desfăşoară prin instituŃii sau persoane specializate (bănci, brokeri, dealeri) şi au ca scop finanŃarea activităŃii economice dintr-o Ńară prin transformarea continuă şi reciprocă a creditelor şi a sumelor în numerar pe termen scurt. PiaŃa de capital se confundă, de multe ori, cu întreaga piaŃă financiară. În timp ce pe piaŃa monetară se tranzacŃionează titluri de credit pe termen scurt, pe piaŃa de capital se negociază titluri de credit pe termen mediu şi lung, în special acŃiuni şi obligaŃiuni.

PiaŃa de capital, la rândul ei, se împarte în piaŃa primară şi piaŃa secundară. PiaŃa primară se ocupă de valorile mobiliare emise de societăŃile comerciale, instituŃii financiar-bancare, guvern, care se află în căutare de fonduri pentru finanŃare. PiaŃa secundară este bursa de valori propriu-zisă, prin care se negociază titluri de valoare emise anterior la preŃuri numite cursuri, determinate de cererea şi oferta de

PiaŃa monetară

PiaŃa de capital

PiaŃa primară şi secundară


titluri, de rata dobânzii, de factori politici, preŃuri care pot fi inferioare sau superioare preŃurilor de achiziŃie.

b) InvestiŃiile directe InvestiŃiile directe reprezintă cheltuieli financiare, InvestiŃii directe

materiale şi umane, efectuate pentru achiziŃionarea sau crearea de active fixe şi circulante noi, sau modernizarea celor existente, în vederea obŃinerii ulterioare a unui flux de lichidităŃi şi având drept scop creşterea avuŃiei aparŃinând unor persoane fizice sau juridice. Spre deosebire de investiŃiile de portofoliu, investiŃiile directe presupun participarea investitorului la managementul firmei.

În ceea ce priveşte formele investiŃiilor străine directe se disting: constituirea “pe loc gol” (greenfield) a unei societăŃi noi sau deschiderea unei filiale a celei existente într-o Ńară străină; achiziŃia unei firme străine sau fuziunea cu o astfel de firmă; participarea cu capital investiŃional la constituirea de societăŃi mixte (joint-venture).

ÎnŃelegerea conceptului de investiŃie străină directă se leagă de definirea noŃiunii de companie multinaŃională sau producŃie internaŃională.

InvestiŃiile străine directe sunt fluxuri internaŃionale complexe care includ resurse financiare, tehnologice, de expertiză managerială şi organizaŃională, în jurul cărora se concentrează interesul unei firme sau al unei persoane fizice investitoare, cu scopul desfăşurării de activităŃi economice în afara graniŃelor Ńării în care firma sau persoana respectivă sunt rezidente. InvestiŃiile străine directe pot fi considerate, de multe ori, modalităŃi de câştigare de noi pieŃe, primul pas în această direcŃie realizându-se prin export.

Compania multinaŃională este iniŃiatorul unei investiŃii străine directe, fiind în acelaşi timp şi propri-etara activelor create în străinătate şi organizatoare a producŃiei industriale. ProducŃia internaŃională cuprinde ansamblul inităŃilor de producŃie gestionate şi

Companie multinaŃională

ProducŃie internaŃională

Formele investiŃiilor directe


177

care produc efecte în economia în care au fost implementate.

3. EvoluŃia investiŃiilor străine

Export de capital InvestiŃiile străine au apărut ca o necesitate, iniŃial ca o mişcare a capitalurilor dintr-o zonă în alta a unei Ńări sau dintr-o Ńară în alta, devenind ulterior surse pentru industrii aflate într-un continuu proces de expansiune, deŃinătorii de capital începând să se orienteze spre investiŃii mai profitabile în exterior decât cele din interior, ajungându-se astfel la exportul de capital.

Până în anul 1915, cele mai importante exportatoare de capital au fost Marea Britanie, FranŃa şi Germania, care deŃineau 43%, 20% şi respectiv 13% din totalul de capital exportat, restul de 24% fiind deŃinut, în principal, de Belgia, Olanda şi ElveŃia. Exportul de capital al Marii Britanii s-a orientat spre sectorul construcŃiilor feroviare şi spre împrumuturi pe termen scurt. Capitalul francez s-a orientat spre exterior sub forma investiŃiilor industriale şi a împrumuturilor pe termen lung. Capitalul german a fost orientat spre acordarea de credite comerciale pentru cumpărarea de mărfuri. În a doua jumătate a secolului XIX şi începutul secolului XX cea mai mare parte a investiŃiilor străine se regăsea în investiŃii de porto-foliu, investiŃiile străine directe deŃinând o pondere nesemnificativă.

Perioada interbelică şi, în special, perioada postbelică au fost caracterizate prin creşterea accentuată a volumului investiŃiilor în Ńările în curs de dezvoltare. Aceste investiŃii au fost realizate sub forma investiŃiilor directe.

După cel de-al doilea război mondial şi până în anul 1970, investiŃiile străine au cunoscut un ritm scăzut de creştere datorită naŃionalizărilor din Europa de Vest şi instaurării comunismului în Europa de Est. După 1970, investiŃiile străine directe au cunoscut o


creştere deosebită, o evoluŃie spectaculoasă înregistrându-se în perioada 1980-1990.

Pe fondul recesiunii din statele dezvoltate de la Fluxurile de începutul anilor ‘90, fluxurile de investiŃii străine di- investiŃii în recte au înregistrat la început niveluri mai scăzute anii ‘90 decât cele din anii anteriori (157,8 miliarde dolari investiŃii străine directe receptate şi 210,8 miliarde dolari investiŃii străine directe generate în 1991, 168,1 miliarde dolari investiŃii străine directe receptate şi 203,1 miliarde dolari investiŃii străine directe generate în 1992), pentru ca ulterior să fie marcate de o creştere constantă, chiar impresionantă (207,9 miliarde dolari investiŃii străine directe receptate şi 225,5 miliarde dolari investiŃii străine directe generate în 1993, 225,7 miliarde dolari investiŃii străine directe receptate şi 230,0 miliarde dolari investiŃii străine directe generate în 1994, 314,9 miliarde dolari investiŃii străine directe receptate şi 317,8 miliarde dolari investiŃii străine directe generate în 1995).

În ceea ce priveşte nivelul investiŃiilor de portofoliu, dacă în perioada 1988-1990 a fost apropiat de cel al investiŃiilor străine directe, în 1993 investiŃiile de portofoliu au cunoscut o creştere puternică atingând valoarea de 630 miliarde dolari faŃă de numai 225,5 miliarde dolari la cât s-au ridicat investiŃiile străine directe generate. În 1994, diferenŃa s-a redus, investiŃiile de portofoliu înregistrând un nivel de 350 miliarde dolari, faŃă de 230 miliarde dolari investiŃii străine directe.

Perioada de după 1995 trebuie analizată prin prisma unor factori determinanŃi, cum ar fi producŃia companiilor multinaŃionale şi încheierea de convenŃii menite să impulsioneze fluxurile de investiŃii prin crearea unui cadru economico-legislativ cât mai prielnic.

O modalitate prin care fluxurile de investiŃiile străine directe penetrează economiile naŃionale o constituie, în prezent, fuziunile şi achiziŃiile de firme străine, o extindere a investiŃiilor clasice de portofoliu

ConvenŃii

Fuziuni şi achiziŃii


179

şi, în acelaşi timp, o cale preferată din ce în ce mai mult de companiile multinaŃionale. Astfel, numărul total al fuziunilor şi achiziŃiilor de firme (străine şi interne) a avut o medie anuală de creştere de 42%. În această perioadă se pot distinge două valuri de fuziuni şi achiziŃii: prima, între 1988 şi 1990, iar a doua începând cu 1995. Partea fuziunilor şi achiziŃionărilor de firme a fost constantă, în medie 25% atât valoric, cât şi ca număr de tranzacŃii încheiate.

Din punct de vedere calitativ, fluxurile de investiŃii străine directe se vor cristaliza tot mai mult în jurul a două tendinŃe principale: pe de o parte, investiŃii care se orientează către noi pieŃe pentru a-şi asigura resursele materiale (acest tip de investiŃii va prevala pe marile pieŃe în formare), iar, pe de altă parte, investiŃii străine directe orientate către resurse bazate pe cunoaştere şi informaŃie (în principal în Ńările dezvoltate).

4. ImplicaŃiile investiŃiilor străine

InvestiŃiile străine au un rol din ce în ce mai

important într-o economie care se îndreaptă cu paşi mari spre globalizare. În acest context pot fi analizate implicaŃiile pe care le au investiŃiile noi (greenfield investments) şi investiŃiile prin achiziŃii şi fuziuni de firme străine asupra economiilor naŃionale şi a economiei mondiale.

InvestiŃiile noi, nu numai că aduc un pachet de resurse financiare şi materiale, dar creează, în acelaşi timp, capacităŃi de producŃie şi locuri de muncă noi.

Partea vizibilă a globalizării este reprezentată de fuziunile şi de achiziŃii de firme străine. Preocupare prezentă în discuŃii politice, intrările de investiŃii străine prin preluarea de firme interne sunt privite cu suspiciune, deoarece pot prezenta şi anumite dezavantaje. AchiziŃiile străine nu adaugă capacităŃi productive noi, ci constituie doar un simplu transfer de

Greenfield investments


proprietate din intern spre internaŃional, fiind însoŃit, deseori, de concedieri ale angajaŃilor sau de închideri ale unor activităŃi productive sau funcŃionale, putând fi privite chiar ca o erodare a suveranităŃii naŃionale.

Cu toate că, iniŃial, intrările de investiŃii străine prin tranzacŃii de achiziŃie sau fuziune oferă o imagine nefavorabilă, pe termen lung, la fel ca şi investiŃiile noi, aduc numeroase beneficii Ńărilor în care sunt realizate.

Pe de o parte, fuziunile şi achiziŃiile de firme în străinătate sunt, de regulă, urmate de investiŃii secvenŃiale ale noilor proprietari, de multe ori de dimensiuni apreciabile. Astfel, pe termen lung, investiŃiile străine prin intermediul preluărilor de firme pot conduce la investiŃii sporite în producŃie, la fel ca şi investiŃiile noi. Totodată, fuziunile şi achiziŃiile de firme străine sunt adesea urmate de transfer de tehnologii noi mai eficiente (inclusiv tehnici manageriale şi organizaŃionale), în special când firmele preluate sunt restructurate pentru a-şi mări eficienŃa operativă.

Pe de altă parte, fuziunile şi achiziŃiile pot genera în timp locuri de muncă noi, în măsura în care firma se dezvoltă prin investiŃii în activităŃi noi. În plus, investiŃiile străine au implicaŃii asupra cantităŃii şi utilizării capitalului şi în generarea de tehnologie.


InvestiŃie Plasarea resurselor băneşti InvestiŃii directe InvestiŃii de portofoliu PiaŃa financiară PiaŃa de capital PiaŃa monetară PiaŃa valutară PiaŃă primară PiaŃa secundară Valori mobiliare

Societate mixtă Bursa de valori Companie multinaŃională ProducŃie internaŃională Export de capital ConvenŃii Fuziuni AchiziŃii Greenfield investments InvestiŃii secvenŃiale Transfer de tehnologii

InvestiŃii secvenŃiale

Transfer de tehnologii


181

Probleme

1. Ce tip de investiŃii consideraŃi că sunt mai

eficiente: cele directe sau cele de portofoliu?

2. Cum apreciaŃi evoluŃia investiŃiilor de tip “greenfield” în contextul globalizării?

3. ExplicaŃi importanŃa investiŃiilor străine directe.

4. În ce tip de Ńări (dezvoltate, în curs de dezvoltare, în tranziŃie) consideraŃi că sunt mai rentabile investiŃiile străine? ArgumentaŃi răspunsul.

5. Fuziunile şi achiziŃiile sunt investiŃii directe sau de portofoliu?

Teste grilă

1. Din punct de vedere financiar, investiŃiile sunt: a) asimilate imobilizărilor corporale şi necorporale; b) un ansamblu de cheltuieli efectuate de între-

prindere; c) asimilate imobilizărilor imobile; d) credite primite în vederea efectuării unor cheltu-

ieli financiare; e) sacrificarea unei părŃi din consumul prezent.

2. InvestiŃiile de portofoliu sunt: a) investiŃii pe piaŃa monetară; b) fluxuri internaŃionale complexe care includ resur-

se financiare, tehnologice, expertiză managerială; c) cumpărări şi vânzări de valori mobiliare pe pieŃe

de capital organizate şi nereglementate; d) investiŃii pe piaŃa de capital; e) dobândirea de valori mobiliare care presupun par-

ticiparea nemijlocită la administrarea unei firme.


3. Titlurile comerciale cu scadenŃă până la 1 an

sunt: a) împrumuturi pe titluri de credit (lombard); b) obligaŃiuni municipale; c) warrantul; d) trata; e) titlurile de rentă perpetuă. 4. PiaŃa de capital nu cuprinde: a) bursa de valori; b) împrumuturile pe titluri de credit (lombard); c) titluri comerciale cu maturitate până la un an de

zile; d) împrumuturi ipotecare; e) plasarea şi negocierea valorilor mobiliare. 5. La bursele de valori se negociază: a) titluri de valori mobiliare emise iniŃial de societăŃi

comerciale; b) bilete la ordin; c) titluri comerciale cu maturitate până la un an de

zile; d) titluri de valoare emise anterior; e) titluri de valori mobiliare emise iniŃial de guvern şi

autorităŃile locale. 6. În ceea ce priveşte investiŃiile directe, precizaŃi

care afirmaŃie este falsă: a) sunt folosite pentru obŃinerea ulterioară a unui flux

de lichidităŃi; b) sunt folosite pentru reglarea depozitelor la vedere

sau la termen; c) reprezintă cheltuieli financiare, materiale şi umane; d) au drept scop creşterea avuŃiei; e) au drept scop participarea la managementul firmei.


183

7. Cele mai importante exportatoare de capital până în anul 1915 au fost:

a) SUA; b) Belgia; c) FranŃa; d) Germania; e) ElveŃia.

8. Până în anul 1915, exportul de capital al FranŃei

s-a orientat spre: a) sectorul construcŃiilor feroviare; b) împrumuturi pe termen scurt; c) investiŃii industriale; d) credite comerciale pentru cumpărarea de mărfuri; e) împrumuturi pe termen lung.

9. Valoarea investiŃiilor de portofoliu în 1993 a fost

de: a) 225,5 miliarde de dolari; b) 630 miliarde de dolari; c) 350 miliarde de dolari; d) 230 miliarde de dolari; e) 314,9 miliarde de dolari.

10. Fuziunile şi achiziŃiile de firme străine repre-

zintă: a) investiŃiile străine directe; b) investiŃii monetare; c) investiŃii noi de tip “greenfield”; d) o extindere a investiŃiilor de portofoliu; e) participarea cu capital investiŃional la constituirea

de societăŃi mixte.


CAPITOLUL X.

COMPANIILE TRANSNAłIONALE (MULTINAłIONALE)

1. Conceptul de companie transnaŃională

Companiile transnaŃionale (multinaŃionale) sunt recunoscute ca reprezentând una dintre componentele fundamentale ale mediului economic internaŃional. Denumirea acestora este controversată – organizaŃiile din sistemul ONU utilizând termenul de companii transnaŃionale, iar majoritatea specialiştilor şi dicŃionarelor economice recurgând la termenul de companii multinaŃionale.

Şi în privinŃa definiŃiei companiilor multinaŃionale opiniile sunt împărŃite. Unele definiŃii pornesc de la criterii structurale, cum ar fi: numărul de Ńări în care firma operează, structura acŃionariatului, naŃionalitatea managerilor. Alte definiŃii plasează accentul pe criterii de performanŃă, dintre care menŃionăm: valoarea absolută sau relativă a profiturilor, producŃiei, vânzărilor, activelor deŃinute în străinătate, numărul de salariaŃi implicaŃi în activitatea internaŃională a companiei.

În continuare, prin companie multinaŃională vom înŃelege extinderea unei companii în afara graniŃelor propriei Ńări, alcătuind astfel un vast ansamblu format dintr-o societate principală, societatea – mamă şi un număr de filiale implantate în diferite Ńări.

Criterii structurale şi de performanŃă

Companiile transnaŃionale

185

2. Cauzele apariŃiei companiilor

multinaŃionale

Companiile multinaŃionale investesc în străinătate deoarece la aceeaşi valoare a investiŃiei, se aşteaptă să câştige mai mult decât firmele locale. Investind în străinătate, companiile multinaŃionale îşi asumă riscuri şi implicit costuri suplimentare legate de distanŃă, diferenŃă de timp, decalaje informaŃionale, naŃionalitate, cultură şi alte aspecte ale unui mediu străin, care nu au ingerinŃe pentru firmele naŃionale. Desigur, aceste costuri suplimentare trebuie să fie compensate de câştiguri mai mari decât ale concurenŃilor locali. Însă, tehnologia superioară, calităŃile antreprenoriale şi manageriale, o structură organizatorică la nivel mondial sunt atuurile companiilor multinaŃionale.

Prin urmare, luarea deciziei de extindere a unei companii în afara graniŃelor propriei Ńări implică ca avantajele să fie mai mari decât dezavantajele ce rezultă din stăpânirea insuficientă a pieŃei străine. Atât companiile multinaŃionale, cât şi cele locale beneficiază în mod egal de o serie de avantaje oferite de Ńara gazdă. Unele dintre aceste avantaje se referă în mod specific la anumite sectoare industriale ce dispun fie de caracteristici comune mai multor Ńări, fie de elemente specifice Ńării respective (un număr mare de investitori, forŃă de muncă corespunzător calificată, acces uşor la capital).

Se pot distinge o serie de factori ce influenŃează valorificarea acestor avantaje de către companiile multinaŃionale. Dintre aceştia fac parte: costul margi-nal al accesului pe o piaŃă străină (diferenŃa între export şi investiŃia directă) să fie mai mic decât veni-tul marginal din această operaŃiune; existenŃa unor condiŃii care să facă crearea unei filiale în străinătate mai puŃin costisitoare decât exportul aceluiaşi produs sau să justifice exportul ca singura alternativă;

Câştiguri – costuri

Avantaje Ńări gazdă


producŃia proprie în străinătate să fie mai profitabilă decât licenŃierea avantajelor unei firme străine.

Teoria ciclului de viaŃă al produsului demonstrează că localizarea activităŃii productive a unei companii multinaŃionale evoluează pe parcursul ciclului de viaŃă al produsului şi explică, în principal, rolul dominant al SUA ca principal inovator, exportator şi investitor în cadrul circuitul economic mondial în perioada postbelică. Ciclul de viaŃă al produsului determină deplasarea companiilor multinaŃionale de la export la investiŃii străine directe.

Prin prisma acestei teorii, companiile multinaŃionale investesc în străinătate pentru a absorbi externa-lităŃile existente pe piaŃă: economii de scară în produc-Ńie şi marketing, proprietatea şi caracterul public al cunoştinŃelor şi constrângerile de piaŃă impuse de guverne. În accepŃiunea acestei teorii, compania multinaŃională reprezintă o “instituŃie” care are menirea de a crea şi valorifica avantajele pieŃelor naŃionale.

3. EvoluŃii recente ale companiilor

multinaŃionale

În prezent, expansiunea producŃiei internaŃionale continuă, cu toate că economia mondială este afectată de o serie de factori inhibitori pentru investiŃii.

Fuziunile şi achiziŃiile din cadrul Ńărilor dezvoltate au stat la baza expansiunii companiilor multinaŃionale şi creşterii capacităŃilor de producŃie pe plan internaŃional. Aceste evidenŃe sugerează că pentru a face faŃă diminuării surselor de finanŃare şi îngustării pieŃelor pe plan mondial, companiile multinaŃionale aparŃinând aşa-numitei triade (SUA, Ńările UE, Japonia) se concentrează pe consolidarea activelor şi activităŃilor pentru a putea supravieŃui crizelor financi-are ce afectează economia mondială.

Ciclul de viaŃă al produsului

ExternalităŃi

Fuziuni şi achiziŃii


187

ProducŃia internaŃională se află, printre altele, în centrul procesului de globalizare. Companiile multinaŃionale, angajate în producŃia internaŃională, cuprind peste 800.000 de filiale străine înfiinŃate de circa 80.000 de firme mamă, multe dintre acestea întreŃinând relaŃii de cooperare cu numeroase firme locale.

Universul companiilor multinaŃionale cuprinde mari firme în principal din Ńările dezvoltate, dar şi din Ńările în curs de dezvoltare şi, în ultima vreme, firme din Ńările în tranziŃie. De exemplu, Petrom este singura firmă românească ce figurează în clasamentul companiilor multinaŃionale din Ńările în tranziŃie. În acest clasament, dominat de Lukoil, Petrom se plasa pe locul 24 (active deŃinute în străinătate – 19 milioane $ din active totale de 2970 milioane $; vânzări în cadrul filialelor din străinătate – 211 milioane $ din vânzări totale de 2041 milioane $; grad de internaŃionalizare 3,7%).

La începutul actualului secol, primele 100 companii multinaŃionale (cu excepŃia celor din domeniul financiar) deŃineau împreună 2000 miliarde $ în active în străinătate, având o cifră de afaceri de peste 2000 miliarde $, antrenând peste 6 milioane de salariaŃi în cadrul filialelor, ceea ce reprezenta circa 12% din activele totale ale companiilor multina-Ńionale, 16% din vânzări şi 15% din numărul total de salariaŃi. Aproape 91% din primele 100 companii multinaŃionale aparŃin SUA, UE şi Japoniei. Doar trei companii din primele 100 aparŃin Ńărilor în curs de dezvoltare – Petroleos (Venezuela), Cemex (Mexic), Hutchison Whampoa (Hong Kong – China).

ProducŃia internaŃională

Clasamentul companiilor multinaŃionale


Tabelul XX.1 Principalele 15 companii multinaŃionale în funcŃie de

activele deŃinute în străinătate

– miliarde $ şi număr de salariaŃi – Nrcrt

Compania łara de origine,

domeniul A V FM

GI (%)

1 General Electric SUA, produse electronice

141,1 32,7 143000 36,7

2 ExxonMobil Corporation

SUA, industria petrolieră

99,4 115,5 68000 68,0

3 Royal Dutch / Shell Group

Olanda / Marea Britanie, industria petrolieră

68,7 53,5 57367 56,3

4 General Motors SUA, industria automobilelor

68,5 46,5 162300 30,7

5 Ford Motor Company

SUA, industria automobilelor

60,0 50,1 191486 36,1

6 Toyota Motor Corporation

Japonia, industria automobilelor

56,3 60,0 13500 30,9

7 Daimler Chrysler AG

Germania, industria automobilelor

55,7 122,4 225705 53,7

8 TotalFina SA FranŃa, industria petrolieră

50,0 31,6 50538 70,3

9 IBM SUA, tehnologia informaŃiei

44,7 50,4 161612 53,7

10 BP Marea Britanie, industria petrolieră

39,3 57,7 62150 73,7

11 Nestlé SA ElveŃia, industria alimentară

33,1 45,9 224554 95,2

12 Volkswagen Group

Germania, industria automobilelor

32,0 47,8 147959 55,7

13 Nippon Oil Co. Ltd.

Japonia, industria petrolieră

31,5 28,4 11900 82,4

14 Siemens AG Germania, produse electronice

31,0 53,2 251000 56,8

15 Wal-Mart Stores

SUA, distribuŃie 30,2 19,4 - 25,8

A – activele filialelor din străinătate, V – vânzările filialelor din străinătate, FM – salariaŃii filialelor din străinătate, GI – grad de internaŃionalizare


189

Cu toate că poziŃia ocupată în cadrul primelor 100 a înregistrat schimbări în ultimii ani, prezenŃa pe această listă nu s-a modificat mult începând cu 1990. Totodată, clasarea companiilor multinaŃionale în funcŃie de gradul de internaŃionalizare (un indicator de reflectă importanŃa conjugată a activelor străine, a vânzărilor şi a ocupării forŃei de muncă) a fost destul de stabilă. Industria automobilelor, echipamentelor electrice şi produselor electronice, industria petrolieră, industria alimentară sunt principalele domenii cărora le aparŃin primele 100 companii multinaŃionale.

Recent, companiile multinaŃionale recurg frecvent la alianŃe strategice, înregistrându-se numeroase parteneriate tehnologice, îndeosebi în ceea ce priveşte tehnologia informaŃiei, industria automobilelor şi produselor farmaceutice. Astfel de parteneriate contribuie la diminuarea costurilor şi riscurilor, furnizând companiilor flexibilitatea necesară în cadrul unui mediu tehnologic în perpetuă schimbare.

Fuziunile şi achiziŃiile transfrontaliere pot fi explicate prin prisma mai multor factori, cum ar fi: deschiderea pieŃelor datorată liberalizării comerŃului, investiŃiilor şi pieŃelor de capital; dereglementările din anumite sectoare; presiunea sporită exercitată de concurenŃă în contextul globalizării şi accelerării schimbărilor tehnologice.

În aceste condiŃii, creşterea dimensiunii devine tot mai stringentă pentru companiile multinaŃionale aflate în căutare de resurse şi de pieŃe la nivel mondial. De asemenea, acest fenomen este dictat de sinergiile financiare, manageriale şi operaŃionale, ca şi de realizarea economiilor de scară. Prin creşterea dimensiunii, companiile multinaŃionale beneficiază de o mai bună poziŃie competitivă pentru a putea face faŃă mediului tehnologic (o cerinŃă de bază într-o economie internaŃională intensivă în cunoştinŃe) şi costurilor ridicate ale cercetării-dezvoltării.

AlianŃe strategice

Grad de internaŃionalizare


ReŃelele bazate pe partajarea cunoştinŃelor, o dimensiune ignorată anterior în cadrul producŃiei internaŃionale, pot fi de o importanŃă crucială în dobândirea unei poziŃii de lider în anumite domenii.

4. ImplicaŃiile activităŃii companiilor multinaŃionale

Companiile multinaŃionale influenŃează factorii care determină procesul de creştere economică prin contribuŃia la formarea de capital, la transferul de tehnologie “hard” şi “soft”, la dezvoltarea resurselor umane, la extinderea schimburilor internaŃionale şi la creşterea economică pe termen lung. Cu toate că se poate identifica o contribuŃie separată, individuală, este semnificativ faptul că toŃi aceşti factori acŃionează conjugat. Din acest motiv, evaluarea contribuŃiei de ansamblu a companiilor multinaŃionale la creşterea economică a unei Ńări trebuie să ia în calcul nu numai efectul direct pentru fiecare factor în parte, ci şi implicaŃiile interacŃiunilor dintre aceşti factori. De asemenea, prin interrelaŃiile cu economia naŃională a Ńării gazdă are loc o stimulare a creşterii. Transferul de tehnologii (proceduri tehnice şi manageriale) este difuzat în timp în restul economiei. PrezenŃa companiilor multinaŃionale stimulează concurenŃa, încurajează noutăŃile, stabilirea de noi întreprinderi, induce posibilităŃi de producŃie pe orizontală.

ContribuŃia companiilor multinaŃionale nu este numai cantitativă – prin pachetul de active şi efectele indirecte – ci şi calitativă, ca agenŃi de integrare, organizare şi conducere a unor activităŃi economice. De aceea, companiile multinaŃionale reprezintă un motor al creşterii economice, în condiŃiile acŃionării într-un sistem economic permisiv şi stimulativ.

PriorităŃile de dezvoltare ale Ńărilor în curs de dezvoltare includ realizarea creşterii susŃinute a venitului naŃional prin majorarea ratei investiŃiilor, întărirea capacităŃilor tehnologice, îmbunătăŃirea

Partajarea cunoştinŃelor

Creştere economică

ContribuŃie cantitativă şi calitativă


191

competitivităŃii exporturilor proprii pe piaŃa internaŃională, distribuŃia echitabilă a beneficiilor creşterii prin crearea de noi oportunităŃi pentru ocuparea forŃei de muncă, protecŃia şi conservarea mediului înconjurător. Globalizarea economiei internaŃionale determină presiuni considerabile pentru Ńările în curs de dezvoltare, care trebuie să-şi majoreze resursele pentru atingerea acestor obiective.

Activitatea companiilor multinaŃionale poate îndeplini un rol semnificativ în completarea eforturilor firmelor naŃionale. Dar, obiectivele companiilor multi-naŃionale nu concordă în totalitate cu cele ale guverne-lor Ńărilor gazdă: guvernele caută să accelereze dezvoltarea naŃională, în timp ce companiile multina-Ńionale urmăresc creşterea propriei lor competitivităŃi în mediul internaŃional.

Cu toate că o piaŃă internă de mari dimensiuni continuă să reprezinte un magnet puternic pentru investitori, companiile multinaŃionale ce deservesc piaŃa mondială sunt interesate din ce în ce mai mult de existenŃa unei infrastructuri adecvate, a unei forŃe de muncă instruite, a unor capacităŃi inovaŃionale, a unui mediu în care să existe furnizori eficienŃi, concurenŃi, institute de cercetare etc. În plus, acestea pot fi interesate de dobândirea unor active create, ce caracterizează firmele competitive din Ńara gazdă, ceea ce poate determina restructu-rarea acestor firme. ExistenŃa unei forŃe de muncă ieftine rămâne o sursă de avantaje competitive, dar relevanŃa sa se diminuează, întrucât nu furnizează o bază puternică pentru o creştere sustenabilă. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul resurselor naturale.

Nu poate fi evidenŃiat un conflict între exploatarea surselor statice de avantaj competitiv şi dezvoltarea unora noi, dinamice, avantajele existente furnizând mijloacele prin care pot fi dezvoltate unele noi. O evoluŃie corespunzătoare de la o categorie de avantaje la altele creează baza creşterii sustenabile. În acest sens este necesar un cadru politic corespunzător

Obiective

Avantaje statice şi dinamice


pentru facilitarea şi accelerarea procesului, acesta fiind însăşi esenŃa strategiei competitivităŃii. Necesitatea unei asemenea strategii nu dispare odată cu accelerarea creşterii sau atunci când dezvoltarea economică atinge un anumit nivel, strategia schimbându-şi perpetuu forma şi obiectivele. Astfel se explică de ce competitivitatea rămâne o preocupare a guvernelor atât din Ńările în curs de dezvoltare, cât şi din Ńările dezvoltate.

Politicile guvernamentale privind investiŃiile străine directe ale companiilor multinaŃionale caută să contracareze două tipuri de eşecuri de piaŃă. În primul rând, se remarcă eşecurile privind informarea sau coordonarea în procesele investiŃionale, care pot determina atragerea insuficientă a investiŃiilor străine directe sau investiŃii de calitate necorespunzătoare. În al doilea rând, interesele private ale investitorilor nu converg cu interesele economice ale Ńărilor gazdă şi de aceea companiile multinaŃionale pot induce efecte negative asupra dezvoltării sau efecte pozitive, dar statice, pe termen scurt. Desigur, interesele private şi sociale pot intra în contradicŃie cu cele ale investitorilor, naŃionali sau străini şi de aceea sunt necesare politici în domeniu pentru îndepărtarea acestor divergenŃe pentru toŃi investitorii.

Anumite divergenŃe sunt însă specifice activităŃii companiilor multinaŃionale. Activitatea acestora se diferenŃiază de cea a firmelor naŃionale prin prisma faptului că adoptarea deciziilor şi sursele de competi-tivitate sunt localizate în afara Ńării gazdă. În plus, guvernele consideră că activitatea companiilor multi-naŃionale trebuie controlată din motive neeconomice, cum ar fi păstrarea în “patrimoniul” naŃional a activităŃilor culturale şi strategice.

Rolul companiilor multinaŃionale în eforturile guvernelor de atingere a obiectivelor de dezvoltare diferă considerabil, în funcŃie de tipul de economie şi de politică economică. Anumite Ńări (Malayesia, Singapore, Thailanda) s-au bazat într-o mare măsură

Eşecuri de piaŃă


193

pe fluxurile de investiŃii străine directe, pentru integra-rea economiilor lor în reŃelele de producŃie ale compa-niilor multinaŃionale şi promovarea competitivităŃii lor în cadrul acestor reŃele. Alte Ńări (Coreea de Sud, Taiwan) au urmărit dezvoltarea întreprinderilor locale şi crearea de capacităŃi inovaŃionale autonome, companiile multinaŃionale fiind concepute ca o sursă de tehnologie.

Nu poate fi conturată o strategie de atragere a companiilor multinaŃionale valabilă pentru toate Ńările şi pentru toate fazele ciclului economic. O strategie viabilă trebuie să reflecte nivelul de dezvoltare economică a Ńării, baza de resurse, contextul tehnologic specific, poziŃia competitivă, capacitatea guvernului de a implementa politici economice corespunzătoare.

Principalele probleme cu care se confruntă guvernele în eforturile de atragere a companiilor multinaŃionale pot fi grupate în patru categorii: eşecurile de informare şi coordonare; considerente legate de industriile tinere (infant industries), dezvoltarea întreprinderilor locale putând fi periclitată de cea a multinaŃionalelor; natura statică a avantajelor transferate de companiile multinaŃionale atunci când capacităŃile locale sunt diminuate şi nu se îmbunătăŃesc sau când multinaŃionalele nu realizează suficiente investiŃii pentru creşterea capacităŃilor; cadru juridic inadecvat care poate determina distribuŃia inegală a avantajelor sau abuzul de poziŃie dominantă a companiilor multinaŃionale.

Fiecare companie multinaŃională prezintă un ansamblu complex de atribute la nivel de firmă, ce sunt dispersate în cantităŃi şi calităŃi diferenŃiate de la o Ńară gazdă la alta, fiind dificilă separarea şi cuantificarea acestor atribute. Acolo unde prezenŃa lor are efecte multiple, identificarea este mult mai dificilă. Nu se poate stabili o metodă precisă din care să rezulte evoluŃia economică în cazul în care companiile multinaŃionale ar fi realizat anumite investiŃii.

Strategie


Avantajele de proprietate ale companiilor multinaŃionale pot fi obŃinute numai de la firmele care le creează. Acestea pot fi reproduse, dar costurile unei astfel de operaŃiuni sunt extrem de ridicate, mai ales în Ńările în curs de dezvoltare şi în cazul tehnologiilor de vârf. Tehnologiei i se adaugă mărcile de fabrică şi de comerŃ, competenŃele profesionale, capacitatea de a organiza şi integra producŃia la scară internaŃională, crearea de reŃele de marketing, accesul privilegiat pe piaŃa de capital. Combinarea acestor avantaje poate contribui semnificativ la dezvoltarea economică a Ńării gazdă, în condiŃiile în care aceasta creează un mediu propice transferului acestor avantaje în forme adecvate şi are capacitatea de a le utiliza corespunzător.

Companiile multinaŃionale pot furniza accesul la piaŃa internaŃională atât pentru bunuri (şi anumite servicii) care sunt produse în Ńara gazdă, contribuind la tranziŃia de la piaŃa internă la piaŃa mondială, cât şi pentru activităŃi noi ce exploatează avantajele compe-titive ale Ńării gazdă. Creşterea exporturilor atrage după sine alte avantaje (legile învăŃării în ceea ce priveşte mediul tehnologic, realizarea economiilor de scară, stimularea competitivităŃii).

Companiile multinaŃionale au acces pe plan mondial la o forŃă de muncă cu deprinderi şi cunoştinŃe avansate, putându-le transfera în cadrul filialelor străine prin intermediul experŃilor şi prin activităŃile de formare profesională. Noile practici organizaŃionale, tehnici manageriale, deprinderi adaptabile pot majora avantajele competitive ale firmelor, susŃinând ocuparea forŃei de muncă în contextul evoluŃiei mediului economic şi tehnologic. ProducŃia internaŃională generează oportunităŃi pentru ocuparea forŃei de muncă, care sunt deosebit de relevante în acele Ńări gazdă cu rate mari ale şomajului, lucru valabil şi în cazul României. În ultimii a crescut numărul salariaŃilor în cadrul filialelor companiilor multinaŃionale, această tendinŃă fiind mai pronunŃată în cadrul filialelor din Ńările în curs de dezvoltare.

Avantaje de proprietate

Creştere exporturi

Ocuparea forŃei de muncă


195

Activitatea companiilor multinaŃionale presupune injecŃia de capital în Ńările gazdă, fluxurile de investiŃii străine directe fiind mult mai stabile decât investiŃiile de portofoliu. Spre deosebire de alte surse de capital, companiile multinaŃionale investesc în proiecte pe termen lung. Baza de capital a producŃiei internaŃionale, indiferent de modul în care este finanŃată, este reflectată de valoarea activelor deŃinute de filialele străine. Acesta depăşeşte de circa patru ori stocul de investiŃii străine directe în cazul Ńărilor dezvoltate, fiind puŃin mai mare decât stocul de investiŃii străine directe în cazul Ńărilor în curs de dezvoltare.

Companiile multinaŃionale au la dispoziŃie tehnologii moderne, unele dintre acestea neputând fi disponibile în absenŃa investiŃiilor străine directe şi contribuie, totodată, la creşterea eficienŃei utilizării tehnologiilor disponibile. Acestea pot adapta tehno-logiile la condiŃiile locale, datorită experienŃei lor în alte Ńări. În anumite cazuri, acestea pot înfiinŃa facilităŃi locale de cercetare-dezvoltare, pot îmbunătăŃi tehnologiile datorită inovaŃiei şi schimbării obişnuin-Ńelor de consum, stimulând eficienŃa tehnologică a firmelor locale, furnizorilor, clienŃilor şi concurenŃilor prin intensificarea concurenŃei şi prin furnizarea de asistenŃă, îndeplinind astfel rolul de model. Companiile multinaŃionale sunt acelea care au realizat cele mai mari progrese în dezvoltarea de tehnologii “curate” şi a sistemelor manageriale ce integrează preocupările legate de mediul înconjurător, putându-le utiliza în acele Ńări în care operează. Aceste tehnologii şi practici manageriale pot determina modi-ficarea managementului în cadrul firmelor locale ce operează în aceleaşi ramuri ca şi filialele străine.

łările în curs de dezvoltare pot beneficia de aceste avantaje, ceea ce nu înseamnă că simpla deschidere a accesului pe piaŃă este cea mai bună modalitate de a le obŃine. ExistenŃa eşecurilor de piaŃă

InjecŃii de capital

Transfer de tehnologii

Măsuri de promovare


determină guvernele să intervină prin adoptarea de măsuri de promovare.

Termeni şi concepte Criterii structurale Criterii de performanŃă Societate mamă Filiale Costuri suplimentare Avantaje ale Ńării gazdă LicenŃiere avantaje Teoria ciclului de viaŃă a produsului ExternalităŃi Fuziuni şi achiziŃii Triada ProducŃie internaŃională Grad de internaŃionalizare AlianŃe strategice Partajare cunoştinŃe Transfer de tehnologii ContribuŃie cantitativă

ContribuŃie calitativă Obiectivele companiilor multinaŃionale Obiectivele Ńărilor gazdă Strategia competitivităŃii Eşecuri de piaŃă Infant industries Abuz de poziŃie dominantă Avantaje de proprietate Creştere exporturi Legile învăŃării Resurse umane Ocuparea forŃei de muncă InjecŃie de capital Activele filialelor străine Cercetare-dezvoltare Tehnologii curate Măsuri de promovare

Probleme 1. De ce investesc în străinătate companiile

multinaŃionale? 2. Cum explicaŃi amploarea fuziunilor şi achiziŃiilor

transfrontaliere din ultimele decenii? 3. Care sunt similitudinile şi diferenŃierile între

obiectivele companiilor multinaŃionale şi cele ale guvernelor Ńărilor gazdă?


197

4. În eforturile de atragere a companiilor multinaŃionale guvernele se confruntă cu patru categorii de probleme. Din punctul dumnea-voastră de vedere, care dintre acestea are cele mai puternice influenŃe.

5. Cum contribuie companiilor multinaŃionale la dezvoltarea economică a Ńărilor gazdă?

Teste grilă

1. Anumite definiŃii ale companiilor multinaŃionale pornesc de la criterii structurale cum ar fi:

a) valoarea absolută a profiturilor; b) valoarea relativă a producŃiei; c) numărul de Ńări în care firma operează; d) valoarea absolută a vânzărilor; e) numărul de salariaŃi implicaŃi în activitatea inter-

naŃională a companiei. 2. Valorificarea avantajelor Ńărilor gazdă de către

companiile multinaŃionale este influenŃată de următorii factori:

a) existenŃa unor condiŃii care să facă crearea unei filiale în străinătate mai costisitoare decât exportul aceluiaşi produs;

b) diferenŃa export - investiŃie directă să fie mai mare decât venitul marginal din această operaŃiune;

c) costul marginal al accesului pe o piaŃă străină să fie mai mic decât venitul marginal din această operaŃiune;

d) licenŃierea avantajelor unei firme străine este mai profitabilă decât producŃia proprie în străinătate;

e) producŃia proprie în străinătate să fie mai profitabilă decât licenŃierea avantajelor unei firme străine.


3. Potrivit teoriei ciclului de viaŃă al produsului: a) ciclul de viaŃă al produsului determină deplasarea

companiilor multinaŃionale de la investiŃii străine directe la export;

b) companiile multinaŃionale investesc în străinătate pentru a absorbi externalităŃile existente pe piaŃă;

c) compania multinaŃională reprezintă o “instituŃie” care are menirea de a crea şi valorifica avantajele pieŃelor naŃionale;

d) poate fi explicat rolul dominant al UE ca principal inovator, exportator şi investitor în cadrul circuitul economic mondial în perioada postbelică;

e) investiŃiile străine capătă o viziune statică. 4. Singura firmă românească ce figurează în

clasamentul companiilor multinaŃionale din Ńările în tranziŃie este:

a) SNP; b) Rompetrol; c) Prodplast; d) Rolast; e) Policolor. 5. Aproape 91% din primele 100 companii

multinaŃionale aparŃin: a) Ńărilor în tranziŃie; b) Ńărilor nou industrializate; c) SUA şi Japoniei; d) Ńărilor în curs de dezvoltare; e) triadei.


199

6. Care dintre următoarele afirmaŃii caracterizează

evoluŃiile recente ale companiilor multinaŃionale: a) cinci companii din primele 100 aparŃin Ńărilor în

curs de dezvoltare; b) fuziunile şi achiziŃiile din Ńările dezvoltate au stat

la baza expansiunii companiilor multinaŃionale; c) în anii ’90, clasarea companiilor în funcŃie de

gradul de internaŃionalizare a înregistrat ample fluctuaŃii;

d) încheierea de alianŃe strategice, parteneriate tehnologice;

e) primele 100 companii multinaŃionale aparŃin în principal industriei textile.

7. PriorităŃile de dezvoltare ale Ńărilor în curs de

dezvoltare includ: a) majorarea competitivităŃii companiilor multinaŃio-

nale în mediul internaŃional; b) distribuŃia beneficiilor creşterii în funcŃie de

presiunile grupurilor de interese; c) creşterea susŃinută a venitului naŃional prin

majorarea ratei investiŃiilor; d) transferul de tehnologii, indiferent de impactul

acestora asupra mediului; e) vânzarea activelor create de firmele locale şi

nerestructurarea acestora. 8. Companiile multinaŃionale influenŃează factorii

care determină procesul de creştere economică prin contribuŃia la:

a) formarea de capital; b) diminuarea schimburilor internaŃionale; c) restrângerea transferului de tehnologie; d) dezvoltarea resurselor umane; e) scăderea capacităŃilor de producŃie.


CAPITOLUL XI.

MIGRAłIA INTERNAłIONALĂ A FORłEI DE MUNCĂ

O caracteristică fundamentală a omului este mişcarea dintr-un loc în altul. Dreptul de mişcare a fost recunoscut la scară globală prin adoptarea cu 50 de ani în urmă a DeclaraŃiei Universale asupra Drepturilor Omului. În Art. 13 al acestei DeclaraŃii se prevede: “Fiecare are dreptul la libertatea de mişcare şi rezidenŃă în cadrul frontierelor oricărui stat” şi “Fiecare are dreptul să plece din oricare Ńară, inclusiv din Ńara proprie, şi să se reîntoarcă în Ńara lui”.

Aşa cum s-a subliniat la ConferinŃa InternaŃională asupra PopulaŃiei şi Dezvoltării din 1994, migraŃia internaŃională ordonată poate să aibă un impact pozitiv atât pentru comunităŃile de origine cât şi pentru comunităŃile de destinaŃie. MigraŃia are, de asemenea, potenŃialul de a facilita transferul internaŃional de cunoştinŃe şi îmbogăŃirea culturală. În prezent, numărul persoanelor rezidente în afara Ńărilor lor natale a atins cifra de 175 de milioane, de două ori mai mult decât cu o generaŃie în urmă.

Cea mai mare parte a imigranŃilor îşi aduc o contribuŃie semnificativă în Ńările lor gazdă. În acelaşi timp, însă, migraŃia internaŃională reprezintă o pierdere de resurse umane pentru multe Ńări de origine

Libertatea de

mişcare

MigraŃie

Emigrant -

imigrant

MigraŃia internaŃională a forŃei de muncă

201

şi poate contribui la creşterea tensiunilor politice, economice şi sociale în Ńările de destinaŃie.

1. Procesul migratoriu

Se poate spune că procesul de migrare începe cu

impulsul (impetuos) de mişcare, continuă cu diferitele stadii de călătorie într-o Ńară străină (prin mijloace regulate sau neregulate, facilitată sau spontană), cu stabilirea în străinătate sau întoarcerea acasă, integrarea în străinătate sau reintegrarea în Ńara de origine, încheindu-se în multe cazuri cu dobândirea naŃionalităŃii în Ńara străină sau redobândirea naŃionalităŃii de origine.

Stadiile procesului de migrare sunt legate între ele şi presupun o varietate de actori, parteneri şi considerente de politică la diferite nivele. ParticipanŃii la procesul de migrare includ, în prezent, o varietate de persoane şi instituŃii publice sau private, cum sunt muncitorii, membrii de familie şi organizaŃiile comunitare, sectorul privat de afaceri, managerii guvernamentali de migrare, organizaŃiile internaŃionale şi traficanŃii.

Procesul de migrare include corelaŃiile dintre politicile din domeniile economic, social, comercial, muncă, sănătate, cultură şi securitate, ca şi drepturile şi obligaŃiile, inclusiv la nivel internaŃional, ale migranŃilor şi statelor.

2. MigraŃia forŃei de muncă – componenta principală a migraŃiei internaŃionale a

persoanelor Aşa cum s-a arătat, în prezent circa 300 de

milioane de persoane, respectiv 5% din populaŃia lumii, rezidează într-o altă Ńară decât cea în care s-au născut. Peste 60% din migraŃia mondială rezidează în Ńările dezvoltate şi circa 40% în Ńările în curs de dezvoltare.

Proces

migratoriu

Flux forŃă

de muncă


Cei mai mulŃi migranŃi trăiesc în Europa (56 de milioane), Asia (50 de milioane), America de Nord (41 de milioane). Aproape 1 din 10 persoane care locuiesc în Ńările dezvoltate este migrant. În contrast, în Ńările în curs de dezvoltare 1 din 70 de persoane este migrant.

łările lumii cu cel mai mare stoc de migranŃi sunt: SUA 35 de milioane, FederaŃia Rusă 13 milioane, Germania 7 milioane, Ucraina 7 milioane, FranŃa 6 milioane, India 6 milioane, Canada 6 milioane, Arabia Saudită 5 milioane, Australia 5 milioane, Anglia 4 milioane.

MigraŃia forŃei de muncă devine una din principalele provocări ale secolului XXI pentru factorii generatori de politici în domeniul migrării. OrganizaŃia InternaŃională a Muncii estimează că în prezent între 200-300 de milioane de persoane sunt active din punct de vedere economic într-o altă Ńară decât cea natală.

Factorii ce contribuie la migraŃia forŃei de muncă sunt: “atragerea” (the “pull”) exercitată de necesităŃile create de schimbările demografice şi de pe piaŃa muncii din multe Ńări industrializate; “împingerea” (the “push”) exercitată de presiunile provenind din sectoarele populaŃiei, şomaj şi criza din Ńările în curs de dezvoltare; reŃeaua stabilită între Ńări pe bază de familie, cultură şi istorie. Un procent alarmant de mare din totalul migraŃiei forŃei de muncă este ilegal, apărând o industrie clandestină, inclusiv criminală.

O serie de noi tendinŃe se manifestă în ultimul timp în migraŃia forŃei de muncă. Astfel, în Europa, Japonia şi America de Nord se acordă o mai mare atenŃie muncitorilor cu pregătire profesională ridicată. De asemenea, tot mai multe femei migrează pentru a obŃine independent un salariu, ceea ce tinde să ducă la creşterea exploatării femeii (şi copiilor) de către traficanŃi şi angajatori fără scrupule. Mişcarea clandestină şi angajarea de forŃă de muncă migrantă

Stoc migranŃi

Pull - Push


203

semi sau necalificată tinde să crească. În fine, o altă tendinŃă constă în faptul că sectorul privat joacă un rol cheie în conducerea cererii de forŃă de muncă migrantă în Ńările de destinaŃie şi în recrutarea muncitorilor în Ńările de origine.

Cooperarea internaŃională destinată să raspundă la aceste tendinŃe şi cerinŃelor managementului migrării forŃei de muncă este mult mai activă la nivel bilateral şi regional decât la nivel global. Unele din recent apărutele forumuri, cum sunt Procesele consultative interregionale asupra migrării în Europa, America de Nord şi Australia (IGC), Dialogul asupra migrării în Africa de Sud (MIDSA) şi ConferinŃa de cooperare a Mediteranei de Vest (“5 plus 5”) au inclus pe agendele lor problematica migrării forŃei de muncă.

La nivel global, Acordul General pentru ComerŃul cu Servicii (GATS), ca parte a OMC, reprezintă singura încercare adevărată de a reglementa migraŃia oamenilor în scopul muncii. Noile negocieri internaŃionale, lansate la Doha în 2001, se aşteaptă să ducă la o extindere a nivelului actualmente redus de angajamente ale Ńărilor în ceea ce priveşte mişcarea persoanelor naturale ca furnizori de servicii.

3. Efectele migraŃiei internaŃionale

în contextul globalizării

MigraŃia internaŃională este intrinsec legată de procesele dezvoltării, care la rândul lor sunt afectate de procesele globalizării. Un impact al globalizării este creşterea disparităŃilor de venit între naŃiunile bogate şi cele sărace, integrarea pieŃelor mondiale netranslatându-se, încă, într-un mai echilibrat şi echitabil flux al capitalurilor şi investiŃiilor spre toate regiunile şi nici într-o creştere a ponderii comerŃului în Ńările în curs de dezvoltare. Efectele negative ale unei măsuri de ajustare structurală şi de privatizare au avut ca rezultat ceea ce unii experŃi denumesc “o criză economică şi de securitate socială” în multe Ńări în curs

GATS

Dezvoltare şi

globalizare


de dezvoltare care adeseori şi Ńări de origine a migraŃiei. Efectele negative ale unor astfel de politici asupra condiŃiilor din Ńările sursă a migraŃiei au tins să excludă un număr sporit de oameni de la participarea economică semnificativă şi au accentuat, prin aceasta, presiunea de migrare, cel puŃin pe termen scurt şi mediu.

O altă faŃetă a economiei aflată în proces de globalizare este creşterea cererii pentru forŃa de muncă specializată şi mult înalt calificată destinată industriei “high tech” în Ńările industrializate. Această cerere se datorează în parte şi realităŃilor demografice din Ńările industrializate, care înregistrează o scădere rapidă a numărului populaŃiei active. Unele din aceste Ńări se concurează în atragerea unei categorii de forŃă de muncă străină înalt calificată. În acest sens, relevante sunt noile scheme de recrutare introduse în ultimii ani, ca de exemplu, “Cardul verde” în Germania, sistemul de alocare a vizelor H-1B în SUA.

Nivelul crescând al migraŃiei internaŃionale este contrat de bariere progresiv restrictive de imigrare, ceea ce duce la un număr substanŃial de persoane care apelează la canale neregulare de migrare şi de angajare în străinătate. Ponderea crescândă a migranŃilor care se mişcă neregular şi fără autorizaŃie de intrare se combină cu cei care apelează la procedura de azil fără a întruni condiŃiile statutului de refugiaŃi sau altor forme de protecŃie. Rezultatul este percepŃia tot mai larg răspândită că sistemele de azil sunt abuzate şi subminate. CombinaŃia migraŃie-azil afectează o serie de preocupări, cum sunt managementul efectiv al frontierelor, identificarea cererilor legitime de azil din acest mix de fluxuri, descoperirea reŃelelor de traficanŃi etc.

Asemenea provocări au alertat atenŃia statelor asupra complexităŃii fluxurilor contemporane ale migraŃiei. łările dezvoltate şi Ńările în curs de dezvoltare au puncte de vedere foarte apropiate în ceea ce priveşte politicile privind nivelul emigraŃiei. Circa

High-Tech

Managementul

migrării


205

¾ atât din Ńările dezvoltate cât şi în curs de dezvoltare consideră că nivelul lor de emigrare este satisfăcător. Numai 1 din 5 Ńări au o politică de reducere a nivelului emigrării.

Remiterile de bani efectuate de migranŃi în Ńara natală reprezintă o sursă importantă de încasări valutare pentru unele Ńări în curs de dezvoltare şi un aport substanŃial la produsul lor intern brut. De exemplu, în anul 2002 remiterile din străinătate au reprezentat mai mult de 10% din produsul intern brut al unor Ńări precum Albania, Bosnia şi HerŃegovina, Capul Verde, El Salvador, Jamaica, Indonezia, Nicaragua, Samoa şi Yemen. Remiterile pot fi utilizate pentru importurile de bunuri de capital sau pot oferi antreprenorilor fonduri pentru investiŃii. De asemenea, remiterile pot majora veniturile familiale necesare cumpărării de bunuri de consum şi servicii.

Incepând cu 1951, comunitatea internaŃională a adoptat un număr de convenŃii şi protocoale pentru protecŃia migranŃilor: ConvenŃia asupra statutului refugiaŃilor, ratificată de 141 de Ńări (1951), Protocolul referitor la statutul refugiaŃilor, ratificat de 139 de Ńări (1967), ConvenŃia internaŃională privind protecŃia drepturilor muncitorilor migranŃi şi familiilor lor, ratificată de 19 Ńări (1990), Protocolul pentru prevenirea, suprimarea şi combaterea traficului de persoane, ratificată de 18 Ńări (2000).

Este sigur că migraŃia va trece pe un prim plan al preocupării guvernelor şi organizaŃiilor internaŃionale, întrucât va deveni un flux tot mai important, alături de cel al produselor şi capitalului, într-o economie internaŃională globalizată.

Remiteri



MigraŃie EmigraŃie ImigraŃie łară de origine łară gazdă Procesul de migrare Integrare Reintegrare Dobândirea naŃionalităŃii Stoc de migranŃi

“Pull” “Push” “Furnizori de servicii” Securitate socială Scheme de recrutare Managementul frontierelor Remiteri RefugiaŃi ProtecŃie migranŃi Flux forŃă de muncă

Probleme 1. ExplicaŃi cauzele creşterii migraŃiei internaŃionale

a persoanelor.

2. Ce este şi care sunt stadiile procesului de migrare.

3. EnumeraŃi şi explicaŃi consecinŃele migrării

internaŃionale a forŃei de muncă pentru Ńările

gazdă şi Ńările de origine.

4. Ce sunt remiterile şi care sunt implicaŃiile

acestora pentru Ńara gazdă şi tara de origine.

5. MenŃionaŃi principalele convenŃii internaŃionale în

materie de migrare a persoanelor şi scopurile

urmărite de acestea.


207

Teste grilă

1. MigraŃia internaŃională a persoanelor nu

cuprinde: a) migraŃia muncitorilor; b) migraŃia membrilor de familie a muncitorilor; c) turismul internaŃional; d) refugiaŃii; e) întoarcerea acasă şi reintegrarea în Ńara de origine.

2. łările lumii cu cel mai mare stoc de imigranŃi sunt:

a) Anglia; b) Canada; c) Germania; d) FederaŃia Rusă; e) SUA

3. PrecizaŃi numărul de persoane active economic într-o altă Ńară decât cea natală:

a) 30-35; b) 200-300; c) 90-95; d) 120-125; e) 170-175.

4. Factorii principali care contribuie la migrarea forŃei de muncă sunt:

a) factorul “pull”; b) factorul climă; c) factorul cultură; d) factorul “push”; e) factorul religie.


5. Care sunt noile tendinŃe în domeniul migraŃiei: a) Creşterea cererii externe pentru muncitori cu înaltă

calificare din partea Ńărilor dezvolate; b) Sporirea migraŃiei persoanelor de vârsta a treia; c) Expansiunea fenomenului de repatriere; d) Dezvoltarea fluxului de imigranŃi în Ńările cel mai

puŃin dezvoltate; e) Creşterea numărului de femei care migrează

pentru a obŃine un câştig independent. 6. În ce cadru se încearcă direct reglementarea

internaŃională a migraŃiei oamenilor în scopul muncii:

a) “5 plus 5”; b) MIDSA; c) GATS; d) IGC; e) FMI. 7. Ce preocupări sunt provocate de combinaŃia

migraŃie-azil: a) simplificarea procedurilor de viză; b) scăderea standardelor de muncă; c) reducerea formalităŃilor la angajare; d) managementul frontierelor; e) identificarea cazurilor de azil din mixul de fluxuri

al migrării. 8. Din documentele enumerate care are relevanŃă

pentru migraŃie: a) Codul de conduită anti-dumping; b) Tratatul de la Roma; c) ConvenŃia asupra statutului refugiaŃilor; d) ConvenŃia de la Lome; e) ConvenŃia privind protecŃia drepturilor

muncitorilor migranŃi.


209

9. łările dezvoltate şi Ńările în curs de dezvoltare

consideră că nivelul lor de migrare (imigrare, respectiv emigrare):

a) este prea scăzut; b) este satisfăcător; c) este prea ridicat; d) trebuie să crească în viitor; e) trebuie să scadă în viitor.

10. În contextul globalizării economiei

internaŃionale: a) creşte fluxul migraŃiei; b) creşte fluxul de capital; c) scade fluxul de mărfuri; d) scade fluxul de informaŃii; e) scade fluxul de cunoştinŃe.


PARTEA A TREIA

ECONOMIE DESCHISĂ, CURSUL DE SCHIMB ŞI POLITICĂ

MACROECONOMICĂ INTERNAłIONALĂ

Microeconomie În prima parte a manualului ne-am concentrat în special asupra modalităŃilor de a da cea mai bună utilizare unor resurse deficitare într-un singur punct în timp. Ramura Economiei ca ştiinŃă, denumită Microeconomie, studiază această problemă din perspectiva unor firme individuale şi a consumatorilor. Microeconomia ne arată cum agenŃii economici individuali, promovând propriile interese, determină în mod colectiv modul de folosire a resurselor. Din studierea Microeconomiei InternaŃionale a rezultat că deciziile individuale de producŃie şi de consum determină structura şi specializarea comerŃului internaŃional. În timp ce comerŃul liber încurajează, de obicei, folosirea eficientă a resurselor, intervenŃia guvernamentală sau eşecurile de piaŃă pot produce pagube, chiar şi atunci când resursele sunt complet utilizate.

Începând cu această parte a manualului ne vom pune problema cum poate contribui politica economică la folosirea deplină a factorilor de producŃie şi ce determină schimbarea în timp a

Macroeconomie

BalanŃa de plăŃi

211

capacităŃii economiei de a produce bunuri şi servicii. Răspunsul la aceste întrebări îl dă Macroeconomia, ramură a economiei ca ştiinŃă care studiază cum sunt determinate nivelele generale de ocupare a forŃei de muncă, de producŃie şi de creştere economică. Ca şi Microeconomia, Macroeconomia este preocupată de folosirea eficientă a resurselor deficitare. Dar în timp ce Microeconomia se focalizează pe deciziile economice individuale, Macroeconomia analizează comportamentul economiei în ansamblu. În studiul nostru privind Macroeconomia InternaŃională vom analiza cum interacŃiunea dintre economiile naŃionale influenŃează structura activităŃii macroeconomice pe scară mondială.

Analizele macroeconomice scot în evidenŃă patru aspecte ale vieŃii economice: gradul de ocupare a forŃei de muncă, rata acumulării, soldul balanŃei comerciale, oferta de bani şi nivelul preŃurilor. Pentru o economie deschisă, angajată în viaŃa internaŃională, aceste patru aspecte sunt strâns corelate cu evoluŃiile din economia mondială.

Macroeconomia InternaŃională abordează ca problemă centrală asigurarea utilizării cât mai depline a forŃei de muncă prin dezvoltarea schimburilor comerciale cu alte state. De asemenea, capacitatea unei Ńări de a economisi sau de a se împrumuta afectează nu numai nivelul acoperirii interne a forŃei de muncă, ci şi disponibilul de capital productiv pe plan mondial. Un deficit mare şi persistent în balanŃa comercială a unei Ńări poate deveni o sursă de preocupare internaŃională. În fine, fiecare Ńară utilizează o monedă şi fiecare schimbare din situaŃia monetară a unei Ńări (de exemplu, o schimbare în oferta de bani) poate avea efecte care depăşesc graniŃele ei spre alte Ńări, stabilitatea nivelului preŃurilor banilor fiind unul din importantele obiective ale politicii macroeconomice internaŃionale.

Macroeconomie InternaŃională


CAPITOLUL XII.

BALANłA DE PLĂłI

Pentru a avea o imagine completă asupra corelaŃiilor macroeconomice între economiile angajate în comerŃul internaŃional va trebui să abordăm două subiecte conexe, anume produsul intern brut (PIB) şi balanŃa de plăŃi.

1. Contul venitului naŃional

Consum Produsul intern brut (PIB) al unei Ńări intermediar, reprezintă valoarea tuturor bunurilor finale şi consum final serviciilor produse de factorii ei de producŃie şi

vândute pe piaŃă într-o perioadă dată de timp. Pâinea vândută în magazin, strungul vândut unei fabrici, cartea vândută în librărie, intră în calculul PIB. Nu intră, însă, făina vândută unei fabrici de pâine, metalul vândut uzinei de strunguri, cerneala şi hârtia vândută tipografiei, întrucât sunt produse intermediare, iar preŃurile lor sunt incluse în produsul final.

Utilizarea PIB În scopul de a face distincŃie între diferitele tipuri de cheltuieli care contribuie la formarea PIB, economiştii guvernamentali şi statisticienii împart PIB-ul în cele patru posibile utilizări pentru care produsele sunt cumpărate: consum (valoarea consumată de către rezidenŃi), investiŃii (valoarea economisită pentru echipamente destinate unei

BalanŃa de plăŃi

213

producŃii viitoare), achiziŃii guvernamentale (sumele utilizate de guvern) şi soldul balanŃei comerciale (exportul net de bunuri şi servicii).

Neluând în calcul valoarea produselor interme- Venit naŃional diare, care contribuie la fabricarea produsului finit, PIB este egal cu venitul naŃional. Totuşi, pentru a obŃine venitul naŃional net, din PIB trebuie scăzute amortizarea maşinilor şi utilajelor şi taxele pe vânzări, dar trebuie adăugate transferurile unilaterale din străinătate. DiferenŃele dintre PIB şi venitul naŃional sunt semnificative. Totuşi, în analizele macroeconomice termenii de PIB şi venit naŃional sunt utilizaŃi alternativ, făcându-se distincŃii numai atunci când este necesar.

P.I.B95

consum60

investiŃii25 consum

guvernamental 10

-5sold cont

curent

100

75

50

25

0-10

Grafic XII.1 Componentele PIB


a) Economie închisă

S = I Într-o economie închisă (autarhică) imaginară, divizarea PIB în consum, investiŃii şi achiziŃii guvernamentale este exhaustivă. Orice produs final sau serviciu care nu este cumpărat de firme, populaŃie sau de guvern trebuie să fie folosit pentru investiŃii sau stocat.

Să notăm cu P=PIB, C=consum, I=investiŃii şi G=achiziŃii guvernamentale. Întrucât într-o economie închisă producŃia trebuie consumată, investită sau cumpărată de guvern, putem scrie:

P = C + I + G În această economie închisă, economisirea

(acumularea), adică partea care nu este consumată sau cumpărată de guvern, este egală cu investiŃia. Aceasta înseamnă că o astfel de economie poate să-şi mărească bunăstarea numai prin noi acumulări de capital. Dacă notăm economisirea cu S, atunci:

S = P – C – G. Întrucât P = C + I + G, putem scrie că:

I = P – C – G; Deci: S = I. b) Economie deschisă

Întrucât Ńările fac comerŃ între ele, sunt economii deschise şi deci o parte din producŃie este exportată, iar o parte din venituri este utilizată pentru import de produse şi servicii străine. Prin urmare, vânzările pot fi realizate din producŃia internă sau din import. Exportul majorează PIB-ul, pe când importul îl diminuează. Notând cu EX exportul şi cu IM importul rezultă că:

P = C + I + G + EX – IM. Un import mai mare decât exportul (IM>EX)

oferă o resursă în plus pentru consumul populaŃiei, investiŃii şi consumul guvernului. Cea mai bună utilizare a surplusului ar fi pentru investiŃii. În acest caz, I poate fi mai mare decât S (I>S).

SI><

BalanŃa de plăŃi

215

2. BalanŃa de plăŃi

BalanŃa de plăŃi are două componente: contul

curent şi contul de capital. a) Contul curent Conform metodologiei FMI, contul curent (CC)

cuprinde, în primul rând, balanŃa comercială, respectiv exportul şi importul de mărfuri şi de servicii.

În viaŃa reală, foarte rar exportul unei Ńări este egal cu importul. Raportul dintre exportul şi importul de bunuri şi servicii este cunoscută sub denumirea de balanŃă comercială (BC) :

BC = EX – IM Când importul unei Ńări excede exportul spunem

că acea Ńară are un deficit de balanŃă comercială. O Ńară are excedent de balanŃă comercială când exportul ei este mai mare decât importul.

În al doilea rând, contul curent cuprinde balanŃa veniturilor (BV – încasări şi plăŃi externe sub formă de dividende, dobânzi, salarii, etc.) şi a transferurilor unilaterale (BT – transferuri de economii, donaŃii, despăgubiri sau reparaŃii).

Soldul general al acestor balanŃe reprezintă soldul contului curent, respectiv:

CC = (EX + intrări IV + intrări IT) – (IM + ieşiri IV + ieşiri IT).

b) Contul de capital Sunt două explicaŃii pentru care contul curent

este foarte important pentru PIB. Prima constă în faptul că schimbările în contul curent pot fi asociate cu schimbările în producŃie şi gradul de ocupare a forŃei de muncă în Ńara respectivă. A doua constă în faptul că un cont curent măsoară dimensiunea şi direcŃia împrumutului extern al Ńării.

Când o Ńară importă mai mult decât exportă, ea finanŃează deficitul de cont curent prin împrumuturi


din exterior, acumulând o datorie externă. Similar, dacă o Ńară exportă mai mult decât importă, cu excedentul creat ea finanŃează deficitul Ńărilor importatoare, împrumutându-le. Aceste mişcări de capital se înregistrează în balanŃa contului de capital (CdC). Un deficit de cont curent (CC) trebuie să aibă corespondent o intrare în contul de capital (CdC), iar un excedent în contul curent trebuie să aibă corespondent o ieşire în contul de capital.

Bunăstarea externă a unei Ńări excedentare creşte, întrucât împrumuturile acordate Ńărilor deficitare vor fi rambursate cu o dobândă. Dimpotrivă, bunăstarea externă a Ńărilor deficitare scade. Se poate, deci, spune că balanŃa de cont curent este egală cu schimburile nete de bunăstare externă.

O Ńară excedentară foloseşte mai puŃin decât produce. O Ńară deficitară, dimpotrivă, utilizează mai mult decât produce. Excedentele şi deficitele se reglează prin împrumuturi externe, care sunt identificate drept comerŃ intertemporal. O Ńară deficitară care se împrumută importă consum prezent şi exportă consum viitor. O Ńară excedentară care acordă un împrumut exportă consum prezent şi importă consum viitor.

S = I + CC Aşa cum s-a menŃionat, într-o economie închisă investiŃiile trebuie să fie egale cu acumularea. Într-o economie deschisă, acumularea şi investiŃiile pot să difere. S = P – C – G; BC = EX – IM; atunci, S = I + CC.

Întrucât o parte din economiile unei Ńări pot fi împrumutate altei Ńări, care îşi majorează stocul de capital, un surplus în contul curent al unei Ńări este denumit adeseori ca fiind o investiŃie netă externă. Se înŃelege că Ńara care utilizează investiŃia provenită din exterior trebuie să aloce o parte din venitul obŃinut pentru rambursarea creditului plus dobânda. InvestiŃia internă şi investiŃia externă sunt două căi prin care Ńara excedentară poate să-şi folosească excedentul din contul curent pentru un venit viitor.

BalanŃa de plăŃi

217

Conform aceleiaşi metodologii FMI, în contul de capital sunt evidenŃiate mişcările de capital pe termen scurt de până la un an (credite, repatrieri de active) şi mişcările de capital pe termen mediu şi lung (investiŃii directe, investiŃii de portofoliu).

c) Tabloul general al balanŃei de plăŃi Aşa cum s-a văzut, balanŃa plăŃilor externe Ńine

evidenŃa tuturor plăŃilor şi încasărilor în relaŃiile unei Ńări cu străinătatea. Orice tranzacŃie rezultând cu o încasare de la străini este înregistrată în balanŃă drept încasare şi este înregistrată cu semn pozitiv (+). O tranzacŃie rezultând cu o plată către străini este înregistrată în balanŃa de plăŃi ca plată, cu semnul negativ (–).

În balanŃa de plăŃi (BP) sunt înregistrate, de BP=BCC+ fapt, două tipuri de tranzacŃii internaŃionale: export şi BCdC+ BR import de bunuri şi servicii, care intră în balanŃa contului curent (BCC), vânzări şi cumpărări de active, care intră în balanŃa contului de capital (BCdC). Prin activ se înŃelege orice formă în care poate fi deŃinută avuŃia: bani, acŃiuni, fabrici, pământ, colecŃie de timbre etc. Când un american cumpără un castel în FranŃa tranzacŃia este înregistrată drept plată în contul de capital al balanŃei de plăŃi a SUA şi drept încasare în contul de capital al balanŃei de plăŃi a FranŃei.

Orice tranzacŃie internaŃională intră în balanŃele de plăŃi de două ori: odată în calitate de încasare şi odată ca plată. Acest principiu al contabilităŃii balanŃei de plăŃi se explică prin faptul că tranzacŃia are două faŃete. Dacă se cumpără ceva de la un străin, acel lucru trebuie plătit într-o formă. La rândul său, străinul trebuie să utilizeze încasarea, să o cheltuiască sau să o depoziteze.

BalanŃa de plăŃi trebuie să fie totdeauna echilibrată. Un deficit în contul curent trebuie să fie acoperit de o intrare în contul de capital, prin obŃinerea de împrumut extern sau diminuarea rezervei oficiale internaŃionale. Un excedent în contul curent trebuie să


aibă corespondent o ieşire din contul de capital, prin acordarea de împrumut extern sau majorarea rezervei oficiale internaŃionale.

Tabel XII.1

Schema de principiu a balanŃei plăŃilor externe

Încasări PlăŃi

BalanŃa contului curent (BCC)

Export X Import X Sold + –

BalanŃa contului de capital (BCdC)

Vânzări active X Cumpărări active X Sold + –

BalanŃa rezervelor oficiale internaŃionale (BR)

+ –

Total general = = În unele Ńări, în balanŃa de plăŃi externe se

evidenŃiază separat balanŃa rezervelor oficiale internaŃionale ale Ńării (BR), în care se înregistrează rezerva valutară şi rezerva de aur. Când un deficit în BCC nu poate fi acoperit integral prin excedent în BCdC, diferenŃa se acoperă din BR, care, în acest fel, se diminuează. Invers, când un excedent în BCC nu este plasat integral în străinătate prin BCdC se majorează corespunzător rezerva oficială a Ńării.

Ca sinteză a relaŃiilor economice ale Ńărilor cu străinătatea, balanŃa plăŃilor externe ilustrează “starea de sănătate” a fiecărei Ńări. Pe baza ei pot fi calculaŃi o serie de indicatori.

BalanŃa de plăŃi

219

Tabel XII.2

Indicatorii stării de sănătate a economiei în relaŃiile economice internaŃionale

Indicator Mod de calcul SemnificaŃie Nivel optim Gradul de

deschidere a economiei

spre exterior

Punerea în valoare a avantajului comparativ şi

competitiv

Cât mai ridicat, în funcŃie de

dimensiunea Ńării, între 20% şi 50%

Grad de acoperire a importului prin export

Capacitatea Ńării de a produce

mărfuri şi servicii competitive pe

plan internaŃional

Cât mai aproape de 100%, dar nu prin reducerea

importului

Datoria externă

(oficială)

Totalul importurilor

contractate sau garantate de stat atât de la alte Ńări

şi organizaŃii financiare, cât şi

pe piaŃa privată de capital

Cu cât este mai mare cu atât este

mai redusă capacitatea Ńării de a produce mărfuri

şi servicii competitive

Mai mică decât volumul

exportului la nivelul anual al

exportului

Serviciul datorie externe

Ratele scadente şi dobânzile de plătit în cursul unui an

Solvabilitatea Ńării de a-şi onora datoriile la scadenŃă

ObligaŃiile de plată raportate la export să nu depăşească

20%. Dacă se ajunge la 25%,

Ńara poate intra în încetare de plăŃi

Nivelul rezervei oficiale

Stocul de valute liber convertibile şi de aur deŃinute de banca centrală

BogăŃia şi puterea Ńării, fără a

reprezenta un scop în sine

Să acopere importurile pe o perioadă de cel puŃin 5-6 luni

Diagnosticul stării de sănătate a unei economii nu poate fi stabilit pe baza unuia sau unora din indicatorii menŃionaŃi, ci prin analiza lor combinată. De pildă, o economie poate fi considerată “sănătoasă”, deşi are un grad de acoperire a importurilor prin

PIB

Export

Import

Export


exporturi de numai 70%, dacă are intrări substanŃiale în BCdC din dividende ale companiilor naŃionale realizate din investiŃii în străinătate. Tot astfel, o economie cu o datorie externă mai mare decât exportul anual poate fi apreciată ca sănătoasă dacă are o rezervă oficială care acoperă importul pe un an întreg.


Microeconomie Macroeconomie Macroeconomie internaŃională InflaŃie Şomaj Bani Dobândă Economisire PIB Venit naŃional Consum InvestiŃii Acumulare AchiziŃii guvernamentale Economie închisă Economie deschisă BalanŃa de plăŃi Cont curent BalanŃa comercială

BalanŃa veniturilor BalanŃa transferurilor Excedent Deficit Împrumuturi externe ComerŃ intertemporal InvestiŃii externe Cont de capital Grad de deschidere spre exterior Grad de acoperire a importului prin export Datorie externă Serviciul datoriei externe Nivelul rezervei oficiale “Sănătate” economică Încasări PlăŃi BalanŃa rezervelor internaŃionale oficiale

Probleme

1. Consumul este 100, investiŃiile 40, achiziŃiile guvernului 30, exportul 50, importul 60. Care este PIB-ul?

2. PIB-ul este 100, consumul 50, achiziŃia guvernamentală 20, exportul 10, importul 15. Care este volumul investiŃiei? Care ar fi fost dacă importul era de 10? ExplicaŃi diferenŃa.

BalanŃa de plăŃi

221

3. Exportul este 50, importul este 60, investiŃiile

sunt 30, achiziŃia guvernamentală 20, iar PIB-ul total 100. Cât consumă Ńara respectivă? Dar dacă importul ar fi fost de 40? ExplicaŃi diferenŃa.

4. Exportul este 100, iar importul este de 110. Care

este soldul contului de capital? 5. În exemplul de mai sus, dacă Ńara nu poate obŃine

decât 50% din împrumutul necesar, la ce nivel se vor situa rezervele oficiale iniŃiale de 20?

Teste grilă

1. Într-o economie autarhică: a) PIB = consum + achiziŃii guvernamentale +

investiŃii; b) PIB = consum + achiziŃii guvernamentale +

investiŃii + exportul net; c) investiŃii = economii; d) investiŃii > economii; e) investiŃii < economii. 2. Într-o economie deschisă: a) PIB = consum + achiziŃii guvernamentale +

investiŃii; b) PIB = consum + achiziŃii guvernamentale +

investiŃii + exportul net; c) o Ńară poate să investească mai mult decât

economiseşte; d) o Ńară nu poate să investească mai mult decât

economiseşte; e) o Ńară poate să investească atât cât economiseşte.


3. BalanŃa contului curent cuprinde: a) împrumuturile de la FMI; b) restituirile de împrumuturi primite de la FMI; c) exportul şi importul de mărfuri; d) sosirile de turişti străini şi plecările de turişti

proprii în străinătate; e) schimbările în rezerva valutară şi de aur a Ńării.

4. Când o Ńară are excedent în balanŃa comercială: a) EX = IM; b) EX < IM; c) EX > IM; d) IM > EX; e) IM = EX.

5. În Ńara X, PIB (P) = 100; C = 65; I = 25; G = 15.

Care este soldul contului curent: a) 0; b) – 5; c) – 10; d) – 15; e) – 20.

6. Cum poate fi echilibrată balanŃa de plăŃi, în

condiŃiile unui deficit în contul curent: a) intrare de capital; b) ieşire de capital; c) majorarea rezervelor; d) diminuarea rezervelor; e) emisiune monetară.

7. Care dintre produse intră în calculul PIB: a) cerneala cumpărată de tipografie; b) cerneala cumpărată de student; c) hârtia cumpărată de tipografie; d) făina cumpărată de brutărie; e) minereul de fier cumpărat de oŃelărie.

BalanŃa de plăŃi

223

8. Gradul de deschidere a economiei spre exterior

se determină prin raportul: a) export / PIB; b) PIB / Export; c) economii / investiŃii; d) export / import; e) import / export. 9. În cadrul contului curent nu sunt incluse: a) transferurile de economii; b) importul şi exportul de mărfuri; c) plăŃile externe sub formă de dividende; d) împrumuturile externe; e) despăgubirile în urma naŃionalizării investiŃiilor

străine. 10. Serviciul datoriei externe este: a) export / PIB; b) export / import; c) rate scadente + dobânzi; d) export – import; e) datorie / export.

Constantin Fota – Economie InternaŃională

224

CAPITOLUL XIII.

CURSUL DE SCHIMB

Fiecare Ńară emite o monedă în care îşi exprimă

preŃurile interne şi în care se fac schimburile şi plăŃile interne, cum ar fi: în SUA – dolarul american ($), în Anglia – lira sterlină (£), în Japonia – yenul (¥). Începând cu 1 ianuarie 2002, Ńările membre ale UE au o monedă – euro (€). Pentru cetăŃenii fiecărei Ńări banii propriei Ńări sunt monedă naŃională, iar banii străini sunt valute.

1. EsenŃa cursului de schimb

PreŃ relativ În comerŃul internaŃional, pentru a compara al banilor preŃurile produselor fabricate în diferite Ńări, pentru a

le schimba şi, inevitabil, pentru a le plăti, se apelează la cursul de schimb. Este simplu de comparat două preŃuri interne, de exemplu în SUA 10.000 $ pentru un tip de automobil cu 25.000 $ pentru alt tip. Cum putem, însă, compara aceste două preŃuri cu preŃul de 2.000.000 yeni la un automobil în Japonia? Pentru a face această comparaŃie trebuie să ştim preŃul relativ al dolarului şi yenului (de exemplu, 115 yeni pentru 1 dolar).

Dacă ştim cursul de schimb dintre două valute, putem transforma preŃurile interne ale mărfurilor unei

Apreciere -

depreciere

Cursul de schimb

225

Ńări în moneda altei Ńări. De pildă, câŃi dolari costă un pulover englezesc al cărui preŃ pe piaŃa Angliei este de 50 lire sterline. Dacă cursul $/£ este de 1,50 $ = 1£, atunci preŃul în $ al puloverului va fi 1,50 x 50 = 75 $. Dacă $ se apreciază la 1,25$ = 1£, preŃul va fi de numai 1,25 x 50 = 62,50 $. Dimpotrivă, deprecierea $ la 1,75$ = 1£, va duce la creşterea preŃului în $ al puloverului, respectiv 1,75 x 50 = 87,50 $.

Ca preŃ al monedei unei Ńări exprimat în moneda altei Ńări, cursul de schimb se comportă ca şi preŃul oricărei mărfi, depinde de raportul cerere-ofertă pentru moneda respectivă şi de previziunile privind evoluŃia viitoare a cursului. O depreciere a monedei naŃionale a unei Ńări faŃă de valutele străine face pentru partenerii externi importul din Ńara respectivă mai ieftin, iar exportul în Ńara respectivă mai scump, cu alte cuvinte stimulează exportul Ńării respective şi descurajează importul său. Efectul aprecierii este invers: descurajează exportul Ńării respective şi stimulează importul său.

Tabel XIII.1

Cursurile de schimb $/£ şi preŃul relativ al unei perechi de jeans americani faŃă de un pulover englezesc

Curs de schimb ($/£)

1,25

1,50

depreciere $ 1,75

PreŃ relativ Jeans / pulover

1,39

1,67

apreciere $ 1,95

Calculul de mai sus a fost făcut în ipoteza că

preŃurile sunt de 45 dolari / jeans în SUA şi 50 lire sterline / pulover în Anglia şi rămân neschimbate. În situaŃia respectivă (curs 1,25$ = 1£), cu 1,39 jeans americani se putea cumpăra un pulover englezesc. Dacă $ se depreciază la 1,75$ = 1£, se poate cumpăra un pulover cu 1,95 jeans.


226

2. Teorii privind cursul de schimb

a) Paritatea puterii de cumpărare şi cursul de schimb

Dacă costul transportului mărfurilor între două Ńări este nesemnificativ şi comerŃul dintre ele este liber, ne putem aştepta ca preŃurile interne la acelaşi produs în ambele Ńări să fie acelaşi. De pildă, preŃul unei mingi de tenis ar trebui să fie acelaşi în SUA şi Canada.

Legea “un preŃ” De ce ar trebui să fie aşa? Presupunem că preŃul mingii de tenis ar fi mai mic în Canada decât în SUA. În acest caz, comercianŃii ar cumpăra mingi din Canada şi le-ar vinde în SUA, evident cu un câştig. Acest import ar avea ca efect scăderea ofertei pe piaŃa internă a Canadei şi creşterea preŃurilor. Dimpotrivă, oferta pe piaŃa SUA ar creşte şi preŃurile ar scădea. Procesul va continua până în momentul când preŃurile din cele două Ńări se vor egaliza. Pentru produsele cu un cost scăzut al transportului, preŃurile ar trebui să fie aceleaşi (legea “un preŃ”).

Dacă legea “un preŃ” ar fi valabilă pentru toate produsele şi dacă toate Ńările ar consuma acelaşi “coş” de produse, cursul de schimb dintre monedele celor două Ńări ar putea fi simplu determinat prin raportarea nivelului preŃurilor relative din cele două Ńări. Presupunând că preŃul unui “coş” este în SUA de 10$, iar în Canada de 12 dolari canadieni (DCan), cursul de schimb va fi de 1$ = 1,20 DCan. Dacă cursul ar fi de 1 $ = 1 DCan, comercianŃii ar fi stimulaŃi să cumpere produse în SUA şi să le vândă în Canada. Aceasta ar conduce la cerere de $ şi, în consecinŃă, ar creşte preŃul în DCan pentru 1$, până în momentul în care cursul va deveni 1$ pentru 1,20 DCan.

Teoria potrivit căreia cursurile de schimb se ajustează astfel încât preŃul produselor similare să fie acelaşi în diferite Ńări este cunoscută ca teoria parităŃii puterii de cumpărare (TPPC). Conform acestei teorii,

TPPC

Cursul de schimb

227

simplificând, dacă un kilogram de sare costă în FranŃa 5 franci francezi, iar în SUA 1$, atunci cursul de schimb de echilibru trebuie să fie 5 franci francezi pentru 1$.

În practică, transportul a numeroase produse costă foarte mult, iar schimburile dintre state nu sunt decât în anumite cazuri complet libere. În plus, Ńările nu au exact aceleaşi produse pentru consum în “coş”, astfel că nu ne putem aştepta ca nivelele agregate de preŃuri să urmeze legea “un preŃ”. Ca atare, legea “un preŃ” nu are întotdeauna relevanŃă.

Cu toate acestea, o rată mai ridicată a inflaŃiei într-o Ńară în raport cu alta exercită presiune, cel puŃin pe termen scurt, asupra raportului de schimb între cele două Ńări şi există o tendinŃă generală de depreciere a monedelor cu rată relativ mai ridicată a inflaŃiei.

Graficul IX.1 arată efectul creşterii preŃurilor relative în SUA faŃă de Anglia. PreŃurile mai ridicate în SUA fac importurile din Anglia mai avantajoase. Americanii vor cumpăra mai multe £ pentru a cumpăra marfa din Anglia. Cererea (C) pentru £ trece de la C la C1. În acelaşi timp, englezii vor constata că mărfurile americane sunt mai scumpe şi îşi reduc cererea de import din SUA. Astfel, oferta (O) de £ se mută de la O la O1. Ca rezultat, preŃul în $ al £ creşte (£ se apreciază şi $ se depreciază).


228

b) Rata dobânzii şi cursul de schimb Consum viitor Oamenii îşi investesc economiile în diferite

forme: depozite bancare, acŃiuni, obligaŃiuni, clădiri, vinuri rare, bijuterii, tablouri etc. RenunŃând la un consum prezent, scopul economisirii constă în obŃinerea unui consum viitor mai mare, adică o creştere cu un anumit procent a valorii după o anumită perioadă de timp. De exemplu, se cumpără la începutul anului 200X o acŃiune cu 100 $, care va aduce un dividend de 1 $ la începutul anului 200Y. Dacă preŃul acŃiunii până la finele anului 200Y creşte cu 9 $, la 109 $, investitorul are un câştig de 10%, respectiv încasează 1 $ dividend plus 9 $ dacă vinde acŃiunea, deci în total 110 $ faŃă de 100 $ investiŃi.

2,25

1,89

Cantitatea de £O

O

O1

C

C1

Z

PreŃul lirei sterline$/£

•

•

Grafic XIII.1 Cursul de schimb în relaŃie cu schimbările în preŃurile relative

Cursul de schimb

229

Înainte de a investi banii, deŃinătorul îşi face un Câştig real, calcul privind câştigul pe care îl poate realiza până la câştig prognozat finele perioadei. Acesta este câştigul prognozat. Este, însă, dificil de prevăzut cu exactitate ce se va întâmpla în realitate. Câştigul rezultat la finele perioadei poartă denumirea de câştig real.

În aprecierea câştigului, un termen de bază de Rata dobânzii comparaŃie este rata dobânzii. Banii investiŃi într-o acŃiune, de exemplu, ar trebui să aducă un câştig mai mare decât dobânda acordată de o bancă, altfel nu merită făcută o astfel de investiŃie, care oricum este mai riscantă.

Un exemplu simplu va arăta care este relaŃia Randamentul dintre dobândă, curs de schimb şi randamentul capitalului capitalului investit. Să presupunem că dobânda în SUA la $ este de 10%, iar în Anglia la £ 5%. Aceasta înseamnă că pentru un depozit de 1 $ banca americană plăteşte la finele anului 1,10 $, iar pentru un depozit de 1 £ banca engleză plăteşte 1,05 £. Pentru a vedea care din aceste depozite oferă cel mai mare câştig, trebuie răspuns la întrebarea: dacă se schimbă $ şi se constituie un depozit în £ în Anglia, câŃi $ se vor obŃine după un an? Calculul se face în trei etape. Etapa I: presupunând că în prezent cursul este de 1,350$ / 1£, preŃul în $ al unui depozit de 1 £ este de 1,350 $. Etapa II: ştiind că dobânda la £ este de 5%, la finele anului un depozit de 1 £ va fi de 1,05 £. Etapa III: este mai greu de realizat, presupunând ca $ se va deprecia faŃă de £ ajungând la finele anului la 1,380 $ / 1 £, valoarea în $ a depozitului în £ va fi după un an de 1,380 $ / £ x 1,05 £ = 1,399 $.

Ştiind preŃul în $ al unui depozit în £ (1,350) şi prevăzând valoarea lui la finele anului la 1,399, se poate calcula câştigul prognozat în $ al unui depozit în £, respectiv 1,399 – 1,350 divizat la 0,350, egal cu 0,14, respectiv 14%. Deşi rata dobânzii la $ este de 10%, este, totuşi, mai avantajos să se investească $ în depozit în £ în Anglia (deşi rata dobânzii la £ este de numai 5%), întrucât $ s-a depreciat faŃă de £ cu mai


230

mult decât diferenŃa de dobândă. În cazul în care câştigul (rata de revenire sau

randamentul) la depozite în £ depăşeşte pe cel de la depozite în $, $ se va deprecia în viitorul imediat apropriat faŃă de £. Celelalte elemente rămânând neschimbate, o depreciere din prezent a $ va reduce câştigul aşteptat la depozite în £, prin reducerea ratei de depreciere a $ faŃă de £ aşteptată în viitor.

O creştere a ratei dobânzii la depozitele în $ are ca rezultat o apreciere a $ faŃă de £ de la C1

$/£ la C2$/£

(de la punctul 1 la punctul 2). Dimpotrivă, o creştere a ratei dobânzii la depozitele în £ produce o depreciere a cursului $ faŃă de £. Deasemenea, cursul de schimb actual este modificat de schimbările prevăzute în nivelul lui. Dacă, de exemplu, se prevede o creştere a cursului $/£, cursul actual $/£ creşte dacă ratele dobânzilor rămân neschimbate.

Grafic XIII.2 Efectul schimbării dobânzii la $

1$R 2

$R

1DM/$C

2DM/$C

Depozit DM

Depozit în $

Randament (în $)

1 1’

2

Curs de schimbC $ / DM

Depozit in £

C1$/£

C2$/£

Cursul de schimb

231

3. Politica macroeconomică şi cursul de schimb

a) Banii, dobânda şi cursul de schimb Banii sunt deŃinuŃi pentru că oferă lichiditate.

Dar cererea de bani nu este, de fapt, o cerere pentru un anumit număr de unităŃi monetare, ci o cerere pentru un anumit volum de putere de cumpărare.

În sens negativ, cererea de bani depinde de costul oportun de a deŃine bani (măsurat de rata dobânzii interne), iar, în sens pozitiv, de volumul tranzacŃiilor în economie (măsurat prin produsul intern brut real).

PiaŃa monetară este în echilibru atunci când Politică oferta de bani egalează cererea de bani. La un nivel monetară dat de preŃuri şi de producŃie, o creştere a ofertei de bani diminuează dobânzile şi o scădere a ofertei de bani duce la creşterea dobânzilor. O creştere a producŃiei duce la creşterea dobânzilor, iar o scădere a producŃiei are efect invers. Prin urmare, rata dobânzii se află în raport direct proporŃional cu producŃia şi invers proporŃional cu oferta de bani.

Conducând la scăderea ratei dobânzii interne, o creştere a ofertei de bani are ca rezultat o depreciere a monedei naŃionale, chiar dacă prognozele privind cursul viitor de schimb nu se modifică. Similar, o scădere a ofertei de bani conduce la aprecierea monedei naŃionale faŃă de valutele străine.

Presupunem că nivelul de preŃ dat pe termen Efectul Scurt constituie o bună aproximare a realităŃii în Ńările Fischer în care inflaŃia este moderată, dar este o apreciere eronată pe termen lung. Schimbările permanente în oferta de bani împing în mod proporŃional în aceeaşi direcŃie nivelul de preŃuri de echilibru pe termen lung, dar nu influenŃează valoarea pe termen lung a producŃiei, dobânda sau oricare preŃ relativ. Un preŃ bănesc important a cărui valoare pe termen lung creşte proporŃional cu creşterea permanentă a ofertei de bani


232

este cursul de schimb, adică preŃul în monedă naŃională a unei valute străine (efectul Fischer).

O creştere a ofertei de bani poate să conducă la o creştere mai mare a ratei de schimb pe termen scurt comparativ cu creşterea pe termen lung. Dacă producŃia rămâne neschimbată, de exemplu, o creştere permanentă a ofertei de bani cauzează o depreciere mai mare decât proporŃională a monedei, urmată de o apreciere în nivelul ei pe termen lung. Explozia pe termen scurt a cursului de schimb, arătând volatilitatea cursului, este un rezultat direct al lipsei de ajustare a preŃurilor pe termen scurt şi a unei dobânzi necorespunzătoare.

b) ProducŃia, exportul şi cursul de schimb

Cerere şi ofertă Cererea agregată pentru producŃie într-o agregate economie deschisă constă în cele patru componente

ale PIB: cererea de consum, cererea de investiŃii, cererea guvernamentală şi contul curent (cererea de export net). Un element important în contul curent este cursul de schimb real, respectiv raportul dintre nivelul preŃurilor externe (măsurat în moneda internă) şi nivelul preŃurilor interne.

Pe termen scurt, producŃia este determinată de egalitatea cererii agregate şi ofertei agregate. Când cererea agregată este mai mare decât producŃia, firmele majorează producŃia pentru a nu-şi epuiza stocurile. Când cererea agregată este mai mică decât output-ul, firmele reduc producŃia pentru a evita acumularea de stocuri nedorite.

Echilibrul pe termen scurt al economiei are loc la cursul de schimb şi nivelul de producŃie la care – la nivelul de preŃ dat, la cursul de schimb prognozat dat şi la condiŃiile economice date – cererea agregată este egală cu oferta agregată.

O creştere temporară a ofertei de bani, care să nu afecteze cursul de schimb prognozat pe termen lung, produce deprecierea monedei naŃionale şi creşterea producŃiei. Expansiunea fiscală temporară

Politică fiscală

Cursul de schimb

233

(creşterea cererii guvernamentale, reduceri de impozite sau o combinaŃie dintre cele două) duce, deasemenea, la creşterea producŃiei, dar are ca urmare deprecierea monedei naŃionale. Politica monetară şi politica fiscală pot fi folosite de către bănci şi guverne pentru a diminua efectele perturbaŃiilor în producŃie şi în ocuparea forŃei de muncă.

Creşterile permanente în oferta de bani creează o mişcare mai accentuată a cursului de schimb şi are efecte pe termen scurt mai mari asupra producŃiei decât creşterile tranzitorii. Pe termen lung, producŃia revine la nivelul iniŃial şi preŃurile cresc în aceeaşi proporŃie cu oferta de bani.

Expansiunea fiscală permanentă produce o mai accentuată apreciere a valutei decât o expansiune temporară egală. Dacă economia intră într-un echilibru de durată, aprecierea suplimentară face produsele interne atât de scumpe încât cererea de export net anulează efectele politicii asupra producŃiei şi ocupării forŃei de muncă.

Devalorizarea duce la stimularea exportului şi Devalorizare şi constrângerea importului. Aceste fenomene, pot, însă, revalorizare să nu aibă loc imediat după devalorizare, întrucât în acea perioadă se derulează contractele încheiate anterior. Dimpotrivă, pot avea loc fenomene inverse celor scontate. Numai după ce noile contracte încheiate posterior devalorizării încep să fie derulate apare fenomenul creşterii exporturilor şi fenomenul constrângerii importurilor. În perioada derulării acestor noi contracte se produce, însă, şi fenomenul de ajustare a preŃurilor şi efectele devalorizării nu se mai resimt. Devalorizări limitate şi repetate, împreună cu creşteri de preŃuri interne, pot să ducă la reducerea efectelor schimbării cursului de schimb nominal asupra cursului de schimb real.


234

Grafic XIII.3

InfluenŃa politicilor macroeconomice asupra contului curent

AA: relaŃia producŃie – curs de schimb când piaŃa monetară internă este în echilibru cu piaŃa valutară externă; DD: relaŃia producŃie – curs de schimb când piaŃa produsului este în echilibru.

De-a lungul curbei XX contul curent (CC) este

constant la nivelul CC = X. Expansiunea monetară mişcă economia în punctul 2 şi duce la creşterea soldului contului curent. Expansiunea fiscală temporară mută economia în punctul 3, în timp ce expansiunea fiscală permanentă în punctul 4, în ambele cazuri soldul contului curent scăzând.

ProducŃie P

•

•

•

•

A

A

X

X

D

D

1

2

3

4

Curs C

O Pi

C1

Cursul de schimb

235

4. IntervenŃia valutară şi cursurile de schimb

Există o directă legătură între oferta de bani şi intervenŃia băncii centrale pe piaŃa valutară.

Tabel XIII.2 BilanŃul Băncii Centrale

ACTIVE PASIVE Active străine 1000 Active interne 1500

Depozite deŃinute de 500 bănci comerciale Bani în circulaŃie 2000

Când o bancă centrală cumpără active străine, Ofertă de bani

oferta internă de bani creşte automat. Similar, când vinde active străine, oferta de bani scade. BilanŃul băncii centrale arată cum o intervenŃie pe piaŃa valutară afectează oferta de bani, întrucât pasivele băncii cresc sau scad atunci când activele ei cresc sau scad constituie baza procesului de ofertă de bani la intern.

O bancă centrală poate să practice un curs de Curs fix schimb fix al monedei naŃionale faŃă de valutele străine dacă doreşte să facă schimb nelimitat de monedă naŃională contra valută străină la acel curs. Pentru a menŃine cursul de schimb fix, banca centrală trebuie să intervină pe piaŃa valutară ori de câte ori este necesar pentru a preveni pericolul unei cereri sau unei oferte excesive de active valutare interne. În fapt, prin aceasta banca centrală ajustează activele străine şi, astfel, oferta internă de bani, pentru a se asigura că piaŃa activelor este totdeauna în echilibru în cadrul cursurilor de schimb fixe.

Un angajament de a practica un curs de schimb fix obligă banca centrală să-şi sacrifice posibilitatea de a folosi politica sa monetară pentru scopuri de stabilizare. O cumpărare de active interne cauzează o scădere egală în rezervele ei oficiale internaŃionale, oferta de bani şi producŃia rămânând neschimbate.


236

În mod similar, o vânzare de active interne de către bancă cauzează o creştere corespunzătoare a rezervelor, dar nu are alte efecte.

Curs flotant Politica fiscală, spre deosebire de politica monetară, are un efect mai puternic asupra producŃiei în cadrul cursurilor de schimb fixe decât în cadrul unor cursuri flotante. În cadrul unor cursuri de schimb fixe, expansiunea fiscală nu produce, pe termen scurt, o apreciere care să “aglomereze” cererea agregată. Dimpotrivă, forŃează banca centrală să cumpere active străine şi la o expansiune a ofertei de bani. Deasemenea, deprecierea determină creşterea cererii agregate şi a ofertei de bani pe termen scurt. Aprecierea are efecte contrare. Pe termen lung, expansiunea fiscală produce o apreciere reală, o creştere a ofertei de bani şi în nivelul preŃurilor, în timp ce deprecierea cauzează o creştere a ofertei de bani şi a preŃurilor proporŃională cu schimbarea cursului de schimb.

Criza balanŃei O criză a balanŃei de plăŃi apare atunci când de plăŃi participanŃii pe piaŃa valutară prevăd că banca

centrală va schimba cursul actual al monedei naŃionale. Dacă piaŃa impune să fie efectuată o devalorizare, de exemplu, dobânzile interne cresc peste nivelul dobânzilor internaŃionale, iar rezervele valutare scad dramatic ca urmare a fugii capitalului în exterior.

Flotare Un sistem de flotare “condusă” permite băncii “condusă” centrale să controleze, într-o anumită măsură, oferta

internă de bani, dar cu preŃul unei şi mai mari instabilităŃi a cursului de schimb. Dacă obligaŃiunile guvernamentale nu sunt perfect substituibile, banca centrală poate să controleze atât oferta de bani, cât şi cursul de schimb prin intervenŃie sterilizantă pe piaŃa valutară. Dar analizele empirice oferă un suport limitat pentru intervenŃiile valutare sterilizante.

Un sistem de cursuri fixe, în care Ńările să fixeze preŃul valutelor lor faŃă de o valută de rezervă, implică o serioasă asimetrie. łara valutei de rezervă, care nu

Asimetrie

Cursul de schimb

237

trebuie să-şi stabilească un curs de schimb, poate să influenŃeze activitatea economică atât la intern, cât şi în exterior prin politica sa monetară. În contrast, toate celelalte Ńări sunt incapabile să influenŃeze producŃia lor sau producŃia externă prin politica monetară. Această asimetrie reflectă faptul că centrul valutei de rezervă nu are nici o responsabilitate cu privire la finanŃarea balanŃei de plăŃi a altor Ńări.


Monedă Valută Curs de schimb Apreciere Depreciere Legea “un preŃ” Coş produse TPPC Câştig prognozat Câştig real Randamentul capitalului Cerere agregată Ofertă agregată Echilibru monetar

Efectul Ficher Curs de schimb real Curs de schimb nominal Politică monetară Politică fiscală Ajustare preŃuri Expansiune monetară Expansiune fiscală IntervenŃii valutare Curs fix Curs flotant Criză balanŃă de plăŃi Curs condus Asimetrie

Probleme

1. La München un crenvurşti costă 2 €, iar un hot dog la Boston 1 $. La un curs de schimb 1,20 $ = 1 €, care este preŃul crenvurştului în hot dogs?

Care va fi preŃul relativ dacă $ se apreciază la 1,1 $ = 1 €? Comparând cu situaŃia iniŃială, hot dog-

ul a devenit mai scump sau mai ieftin faŃă de crenvurşti?

2. Un dolar costă 1,5£, iar cu acelaşi dolar se pot cumpăra 1,4 franci elveŃieni (Sfr). Care este

cursul £ /Sfr?


238

3. Presupunem că are loc o creştere a ofertei de bani. Care sunt efectele imediate şi de durată

asupra: cursului de schimb, ratei dobânzii, preŃurilor şi soldului contului curent?

4. ExplicaŃi efectele aprecierii şi deprecierii valutare

asupra exportului şi importului.

5. Presupunem că rata inflaŃiei în Brazilia este de

100% pe an, iar în Anglia de 5%. Corespunzător teoriei TPPC, care va fi după un an influenŃa diferenŃei de inflaŃie asupra cursului de schimb al

£ faŃă de cruzeiro ?

Teste grilă

1. Cursul de schimb este: a) raportul dintre preŃurile de export şi import; b) raportul dintre export şi import; c) preŃ al monedei unei Ńări exprimat în moneda altei

Ńări; d) raportul dintre export şi PIB; e) raportul dintre import şi PIB.

2. Teoria parităŃii puterii de cumpărare (TPPC) exprimă:

a) raportul dintre preŃurile de export şi preŃurile de import;

b) raportul dintre export şi import; c) raportul dintre export şi PIB; d) raportul dintre import şi PIB; e) raportul dintre preŃurile aceluiaşi coş de produse

de referinŃă în $ pe piaŃa internă a SUA şi în DM pe piaŃa internă a Germaniei.

Cursul de schimb

239

3. Cursul de schimb real este: a) cursul practicat de bănci; b) cursul nominal corectat cu diferenŃele de dobândă; c) cursul practicat la Londra; d) cursul practicat la New York; e) cursul nominal corectat cu diferenŃele de inflaŃie.

4. Devalorizarea monedei naŃionale are ca rezultat: a) stimularea exportului şi importului; b) stimularea exportului; c) stimularea importului; d) descurajarea importului; e) nu are efecte asupra importului şi exportului.

5. Cum procedează o bancă centrală pentru a stimula exportul:

a) majorează nivelul dobânzii, reducând oferta de bani pe piaŃă;

b) reduce nivelul dobânzii, crescând oferta de bani pe piaŃă;

c) cumpără valută pe piaŃa valutară; d) vinde valută pe piaŃa valutară; e) introduce restricŃii valutare.

6. Ce efect are o creştere a dobânzii la depozitele în dolari ($) asupra cursului $ faŃă de euro (€):

a) $ se depreciază faŃă de €; b) $ se apreciază faŃă de €; c) cursul rămâne neschimbat; d) se apreciază atât $, cât şi €; e) se depreciază atât $, cât şi €.


240

7. Care sunt efectele aprecierii monedei naŃionale

în raport cu valutele străine: a) reducerea producŃiei interne; b) diminuarea importului Ńării; c) reducerea exportului Ńării; d) creşterea inflaŃiei şi şomajului în Ńările partenere

importatoare; e) majorarea excedentului balanŃei contului curent al

Ńării. 8. De ce depinde cursul dintre două valute: a) de rata dobânzii la depozitele în cele două valute; b) de prognozele privind evoluŃiile viitoare a

cursurilor celor două valute; c) de evoluŃia din ultimii ani a cursului dintre cele

două valute; d) de indicele de creştere a PIB pe plan mondial; e) de volumul comerŃului internaŃional. 9. Cursul leva faŃă de € este de 1 la 1. Cursul leu

faŃă de € este de 40000 lei = 1 €. Care este cursul leului faŃă de leva:

a) 15000; b) 17500; c) 30000; d) 32500; e) 40000. 10. Scăderea ofertei de bani are drept efecte: a) stimularea exportului; b) aprecierea monedei naŃionale; c) descurajarea importului; d) scăderea ratei dobânzii interne; e) crearea de şomaj în Ńările partenere importatoare.

PiaŃa valutară

241

CAPITOLUL XIV.

SCHIMBUL DE BANI ŞI PIAłA VALUTARĂ

Schimbul de bani reprezintă o latură esenŃială a comerŃului internaŃional. Atunci când importul trebuie plătit în valuta furnizorului sau când exportatorii doresc să primească contravaloarea în monedă proprie trebuie efectuat schimbul de bani, iar pieŃele valutare oferă un serviciu absolut necesar pentru a face posibile aceste operaŃiuni.

Schimbul valutar nu are un loc specific de desfăşurare, ca bursele de mărfuri sau de acŃiuni din New York, Londra sau Paris. În practică, piaŃa valutară reprezintă o reŃea imensă de legături electronice între dealerii din diferite bănci ale lumii, între departamentele valutare ale acestor bănci.

Există, totuşi, pieŃe valutare importante în mai multe centre ale lumii, cum sunt New York, Zürich, Paris, Tokyo, Hong Kong, Singapore, Brahain, însă Londra ocupă primul loc. Aprecieri cu totul generale indică faptul că la Londra volumul de schimburi valutare se ridică zilnic la zeci de miliarde de dolari.

Londra ocupă un rol central din mai multe considerente: de ordin geografic, istoric şi economic. Din punct de vedere geografic, Londra are o poziŃie avantajoasă. Activitatea la Londra începe la orele 8.00, ceea ce coincide cu perioada de încheiere a

ReŃea electronică

Constantin Fota – Economie InternaŃională 242

operaŃiunilor pe pieŃele din Extremul Orient. Pe măsură ce trec orele, cresc operaŃiunile cu Orientul Mijlociu, Africa, Europa Centrală şi de Vest. Apoi, după amiază se deschid pieŃele americane şi dealerii din Londra, după ce au tranzacŃionat cu restul lumii, se concentrează timp de 2-3 ore pe operaŃiunile cu această zonă a lumii. Astfel, în decurs de 9 ore zilnic, Londra acoperă în mod efectiv întreaga lume.

OperaŃiunile valutare sunt deosebit de dinamice şi deosebit de complexe din punct de vedere tehnic. O explicaŃie constă în aceea că, de fapt, cursurile de schimb se modifică în secunde şi de la o Ńară la alta. Întrucât în aceste operaŃiuni sunt implicate sume uriaşe de bani, chiar şi o minoră schimbare a cursului unei valute faŃă de alta poate implica milioane de $, €, £, ¥ etc., afectând în acest mod, în măsură semnificativă, deciziile de vânzare-cumpărare ale dealerilor din întreaga lume.

Băncile trebuie să reacŃioneze prompt la aceste schimbări şi chiar să le anticipe. Pentru aceasta, ele dispun de o reŃea complexă şi eficientă de comunicaŃii, implicând linii de comunicaŃii directe, informaŃii pe monitor, telefon, telex şi fax, care pun în legătură pe toŃi participanŃii de pe piaŃă, făcând posibilă o informare instantanee şi o reacŃie rapidă necesară.

Pentru a Ńine pasul cu o astfel de piaŃă şi cu volumele de tranzacŃii implicate sunt necesare calităŃi deosebite ale persoanelor care lucrează în acest domeniu: rapiditatea în judecată, capacitatea de analiză, simŃul afacerilor cu bani – sunt numai câteva din calităŃile necesare.

1. Structura şi actorii pieŃei valutare

a) Departamentul valutar

Departament De regulă, băncile au în structură două valutar departamente: monetar, care acŃionează pe piaŃa

monetară, realizând operaŃiuni în moneda naŃională pentru piaŃa internă (primirea şi plasarea de depozite,

ComunicaŃii

PiaŃa valutară

243

obŃinerea şi acordarea de credite etc.) şi valutar, care acŃionează pe piaŃa valutară, realizând operaŃiuni valutare pentru clienŃi naŃionali sau din străinătate (schimb valutar, acceptarea şi plasarea de depozite în valută, obŃinerea şi acordarea de credite în valută etc.).

La prima vedere, departamentul de operaŃiuni valutare în acŃiune pare a fi cel mai dezorganizat loc de muncă din lume. ReacŃia faŃă de o astfel de imagine poate trezi calificativul de “concert al confuziei”.

Masa de lucru a unui operator este acoperită de butoane, becuri care se aprind şi se sting, reprezentând telefoane de legătură directă cu clienŃii, ecrane pe care sunt afişate coloane de cifre care se schimbă în intervale de câteva secunde. Operatorii au convorbiri telefonice “stacato”, manipulează în acelaşi timp teancuri de hârtii, primesc şi transmit mesaje pe fax, observă atent toate schimbările care se produc pe ecran şi pe celelalte sisteme vizuale.

Deşi la prima vedere nu se înŃelege ceea ce se petrece, în spatele acestui aparent haos se află o tehnologie de lucru precisă. Echipamentul video afişează o serie de informaŃii necesare dealerilor (cursurile pe principalele pieŃe valutare). Telexul şi faxul înregistrează preŃurile şi alte informaŃii esenŃiale, precum şi tranzacŃiile încheiate cu clienŃii şi confirmările de comenzi primite. Peste tot sunt telefoane cu semnalizare vizuală, nu sonoră, pentru a nu produce zgomot. Fiecare dealer are câteva astfel de telefoane şi o unitate display. Pe mesele de lucru sunt numeroase butoane care reprezintă legături directe cu clienŃii şi brokerii din întreaga lume. La o simplă apăsare de buton, dealerul poate intra în contact imediat cu alte centre valutare sau clienŃi din Europa, America de Sud, Africa, Orientul Mijlociu, Asia şi America de Nord. Astfel, dealerul este înconjurat de un arsenal de mijloace de comunicaŃii ultramoderne.

Operatori


b) ClienŃii băncilor pentru schimburi valutare În primul rând, sunt cererile de valută străină

exprimate de cetăŃenii proprii (turiştii) care călătoresc în străinătate. De regulă, astfel de cereri se adresează filialelor băncilor unde operează oficiile valutare. Acestea încheie afacerea şi prin banca locală se livrează cash valuta solicitată de cetăŃeni.

În al doilea rând, este vorba de firme care apelează la schimbul valutar pentru plata unor mărfuri sau servicii achiziŃionate din străinătate sau pentru încasarea exportului. Deasemenea, băncile facilitează investiŃiile în străinătate efectuate de cetăŃeni sau firme, care implică sume uriaşe. În final, veniturile din astfel de investiŃii se reîntorc în Ńară, operaŃiune care se realizează tot prin intermediul schimbului valutar. ClienŃii din această categorie apelează, de regulă, la mai multe bănci, pentru a obŃine cele mai avantajoase cursuri.

În al treilea rând, este vorba de vânzări şi cumpărări de valută “la termen“ (FORWARD), operaŃiuni în care sunt implicate deseori marile companii. Această necesitate poate apărea atunci când planificarea în avans de către o firmă a unor exporturi sau importuri îi permite să prevadă în ce condiŃii va avea disponibilităŃile valutare. Deci, în afară de livrarea imediată de valută (operaŃiuni SPOT), băncile se implică şi în tranzacŃii de schimb valutar la o dată viitoare, de regulă până la un an, dar şi mai îndepărtată. Obiectivul firmelor implicate în astfel de tranzacŃii este de a evita riscurile rezultând din evoluŃia imprevizibilă a cursurilor valutare. Cursurile pot evolua în ambele direcŃii, firmele nefiind sigure dacă evoluŃia viitoare va fi în favoarea lor. De aceea, ele optează pentru piaŃa la termen (FORWARD), având siguranŃa de a şti suma exactă de monedă naŃională atunci când va fi încasată sau plătită suma în valută.

SPOT FORWARD

PiaŃa valutară

245

În al patrulea rând, guvernele sunt clienŃi ai pieŃelor valutare, tranzacŃiile lor antrenând anual sume uriaşe. Dezvoltarea comerŃului internaŃional, finanŃarea unor proiecte în străinătate, precum şi necesităŃile de acoperire a unor deficite de cont curent implică o varietate de valute. Toate acestea conduc la tranzacŃii valutare de mari proporŃii.

c) Dealeri şi brokeri valutari Pe pieŃele valutare operează două categorii de

specialişti: dealeri şi brokeri. Dealerii lucrează în secŃiile valutare ale băncilor, în timp ce brokerii îşi desfăşoară activitatea în spaŃii proprii, separate. Dealerii operează în numele clienŃilor lor: cetăŃeni, firme, guverne sau agenŃii guvernamentale şi reprezintă elementul principal în contractele de vânzare şi cumpărare de valută. Brokerii fac servicii valoroase pentru dealeri. Ca agenŃi ai acestora, brokerii pun în contact un client care doreşte să cumpere sau să vândă o valută cu o bancă care este interesată să vândă sau să cumpere acea valută.

În tot cursul zilei are loc un flux continuu, în ambele sensuri, de cereri şi oferte de valute între diferitele elemente ale pieŃei valutare. Dealerii răspund la diferitele comenzi “spot” şi “forward” ale clienŃilor şi caută să opereze în diferite valute, cu diferite sume şi oriunde obŃin cel mai bun curs. Aceasta presupune, aşa cum am văzut, o serie de legături cu brokerii şi celelalte centre valutare din lume.

Până ce nu este decis să încheie o afacere, dealerul din departamentul valutar nu declară dacă este cumpărător sau vânzător de valută. El se interesează numai de cursul unei valute şi obŃine preŃul de cumpărare şi de vânzare. Atunci când găseşte preŃul convenabil, dealerul acŃionează foarte rapid, întrucât în timpul în care realizează o afacere poate primi o nouă comandă şi multe întrebări în legătură cu cursul său de la alte centre valutare. Desigur, el trebuie să fie foarte atent la ultimele cursuri, la ştirile care provin din alte

Dealeri, brokeri


centre valutare. Brokerii, deasemenea, trebuie să fie la curent cu evoluŃia valutelor şi să stabilească cât mai repede posibil legătura dintre bănci şi clienŃii cumpărători sau vânzători de valută.

Întrucât orice ştire importantă ajunge simultan la cunoştinŃa tuturor, operatorii din piaŃă trebuie să facă judecăŃi şi să ia decizii rapide pentru a face afaceri de succes şi a învinge concurenŃa. Acesta este motivul pentru care atmosfera de lucru în bănci este o atmosferă de acŃiuni rapide.

Dealerii nu îndeplinesc, însă, numai comenzile clienŃilor lor. Printre obiectivele lor sunt incluse şi creşterea şi menŃinerea unui bun “stoc” de valute bine cotate, pentru a face faŃă oricărei comenzi neaşteptate sau pentru a le avea în situaŃia în care cursul de schimb înclină în favoarea lor. Întrucât piaŃa este atât de fluctuantă, a realiza şi menŃine o “poziŃie valutară” bună, respectiv un stoc de valute bine cotate presupune implicarea permanentă în piaŃă şi tranzacŃionarea unor mari sume de bani. În fapt, această activitate reprezintă comerŃul internaŃional “cu ridicata” între bănci, care formează cea mai mare parte a operaŃiunilor pe pieŃele valutare.

d) Desfăşurarea tranzacŃiilor valutare Timpul pentru încheierea unei afaceri valutare

se rezumă, literalmente, la durata unei convorbiri telefonice între cumpărător şi vânzător. Fiecare întocmeşte o scurtă notiŃă în legătură cu tranzacŃia în execuŃie şi rezultatul este un acord contractual. În final, operaŃiunea îmbracă forma unui transfer dintr-un cont în altul şi dintr-o Ńară în alta, cu o notificare formală finală.

Viteza, dimensiunile şi importanŃa internaŃio-nală a operaŃiunilor valutare fac necesar un control şi o supraveghere efectivă a acestora. Ca rezultat, băncile impun limite stricte asupra volumului operaŃiunilor, cât şi asupra poziŃiei pe care o pot lua dealerii lor într-o anumită valută. Se urmăreşte ca banca să nu se

Stoc valutar

PiaŃa valutară

247

angajeze într-o poziŃie supraexpusă (de exemplu, să deŃină un stoc excesiv de valută supraevaluată) şi să menŃină un echilibru între operaŃiunile “spot” şi cele la termen “forward”.

Aşa cum s-a menŃionat, cea mai mare parte din operaŃiunile valutare se desfăşoară chiar între bănci (operaŃiuni de la dealer la dealer). Dacă nu ar exista acest ingredient, lichidităŃile bancare ar fi mult mai mici, iar cursurile de schimb mult mai fluctuante. Există câteva motive care determină acest lucru. Mai întâi, multe bănci nu fac în mod regulat tranzacŃii în toate valutele, concentrându-se asupra câtorva selecŃionate, la care dispun de stoc. Pentru a răspunde cererii unui client pentru o valută nedisponibilă, banca trebuie să apeleze la alta care este specializată în valuta respectivă. Sunt multe tranzacŃii de acest tip, ceea ce măreşte volumul activităŃii pe piaŃă. În al doilea rând, toate băncile doresc să-şi menŃină stocul de valute cu care operează. După ce serveşte un client, banca îşi reface stocul la valuta respectivă pentru a-şi menŃine poziŃia valutară. Întrucât cererile clienŃilor sunt primite şi transmise pe parcursul întregii zile, rezultă un flux continuu de tranzacŃii între bănci pentru a servi clienŃii şi a-şi reface poziŃiile valutare. În plus, se realizează un mare volum de tranzacŃii între bănci în anticiparea unei schimbări de curs sau unor comenzi de la clienŃi.

Cursul de schimb dintre două valute reflectă toate informaŃiile despre cererea şi oferta viitoare, care stau la baza operaŃiunilor pe piaŃă. Cererea şi oferta viitoare depind de o serie de factori, cum sunt: situaŃia balanŃei de plăŃi, inflaŃie, dobândă, descoperiri de resurse naturale, schimbarea fluxurilor investiŃionale internaŃionale, diferenŃele de productivitate, riscul politic etc.

TranzacŃiile valutare în Europa încep la Londra Instructaj la ora 9.00, dar activitatea dealerilor debutează cu cel puŃin o oră mai devreme. În fiecare dimineaŃă, şeful departamentului valutar instruieşte personalul cu

ComerŃ cu ridicata


privire la orientările pentru activitatea tranzacŃională. El reaminteşte punctul său de vedere în legătură cu evoluŃia pieŃei în următoarele câteva luni şi defineşte tactica pentru ziua respectivă pe baza a trei factori. Întâi, cursurile de închidere de la New York şi din Extremul Orient. Datorită diferenŃelor de fus orar, băncile din New York lucrează câteva ore după închiderea băncilor din Europa, iar noua zi de lucru este deja încheiată la băncile din Extremul Orient atunci când ea începe în Europa. Cursurile de închidere de la New York şi într-o mai mică măsură cele din Extremul Orient pot să indice o nouă tendinŃă sau să facă mai clară actuala tendinŃă. Doi, noile evoluŃii economice şi politice. EvoluŃiile economico-monetare şi ale dobânzilor continuă să fie factorii fundamentali care determină cursurile de schimb în condiŃiile flotării, dacă nu pe termen lung, cel puŃin pe termen scurt. Factorii politici, aşa cum sunt frământări sociale, schimbări de guverne etc. pot influenŃa şi uneori domina scena valutară. Trei, poziŃia valutară proprie. Trebuie subliniat, în acest cadru, că nici o instituŃie, singură, oricât de mare ar fi, nu poate să impună anumite cursuri pe piaŃă pe o perioadă lungă de timp.

Curs de Ca rezultat al acestui instructaj matinal, se deschidere stabileşte cursul de deschidere al monedei proprii faŃă

de dolar, care va fi folosit în momentul tranzacŃiilor. Pe această bază se calculează şi cursurile de deschidere ale monedei proprii faŃă de celelalte valute, care sunt utilizate ca punct de pornire pentru operaŃiunile cu clienŃii interni.

La ora 9.00 încep operaŃiunile internaŃionale, telefoanele şi telexurile fiind continuu utilizate până la orele 17.00. În acest timp, băncile nu execută numai comenzile date de clienŃii lor, ci cumpără şi vând pe cont propriu, încercând să cumpere valută la un curs cât mai scăzut şi să o revândă la un curs cât mai ridicat pentru câştig.

PiaŃa valutară

249

2. Tipologia tranzacŃiilor valutare

a) Sisteme de cotare Majoritatea Ńărilor utilizează metoda cotării

directe. Acesta înseamnă că un curs valutar indică o anumită cantitate din moneda naŃională pentru o unitate de valută străină, de regulă $. De exemplu, 0,90 € = 1 $ sau 0,75 Sfr = 1 $. Anglia foloseşte metoda cotării indirecte (1$ = 0,60 £). De asemenea, SUA, în schimburile valutare internaŃionale, aderă la modul de cotare european, ceea ce pentru băncile americane reprezintă o metodă de cotare indirectă (0,90 € = 1 $).

În cazul tranzacŃiilor valutare profesionale între bănci, operatorii cotează în mod uzual cursurile în dolari. Cu alte cuvinte, cursul diferitelor monede naŃionale este exprimat prin indicarea preŃului unui dolar în moneda naŃională. Astfel, dacă o bancă din Paris solicită unei bănci din Zürich cursul său, operatorul din Zürich nu va indica cursul Sfr faŃă de €, ci cursul Sfr faŃă de dolar. Valutele fiind, deci, cotate în $ (în ElveŃia, de exemplu, nu numai Sfr este cotat în dolari, ci şi €, în Germania nu numai € este cotată în dolari, ci şi Sfr), cursul unei valute tinde să fie acelaşi în toate centrele financiare. La începutul anului 200X, cursurile valutare se prezentau după cum urmează:

€/$ = 0,9565 ¥/$ = 114,3600 Sfr/$ = 1,6048 $/£ = 1,5044

În tranzacŃiile cu clienŃii, băncile cotează pentru

dolar un curs de cumpărare (la care este dispusă să cumpere dolarul – bid) şi un curs de vânzare (la care este dispusă să vândă dolarul – ask).


ClienŃii sau băncile mici fac, în foarte multe situaŃii, tranzacŃii directe între diferite valute, altele decât dolarul, de exemplu € contra Sfr, sau £ contra €. În astfel de cazuri este nevoie să se calculeze aşa-numitul curs încrucişat. Cursul mediu al € faŃă de Sfr se calculează în următorul mod pe baza cursurilor € faŃă de $ şi Sfr faŃă de $:

x Sfr = 100 € 0,9565 € = 1 $ 1,6048 Sfr = 1 $

Deci,

În cazul lirei sterline (£), la care cotaŃia este indirectă, când vrem să ştim cât cotează £ faŃă de Sfr, de exemplu, formula de calcul se schimbă:

x Sfr = 1 £ 1 £ = 1,5044 $ 1 $ = 1,6048 Sfr

Deci, 1 £ = 1,5044 x 1,6048 = 2,4143 Sfr

b) PoziŃia valutară

PoziŃie long O bancă activă în tranzacŃii internaŃionale şi short trebuie să deŃină sume echilibrate din toate principa-

lele valute pentru a face faŃă necesităŃilor de plăŃi internaŃionale. Astfel de conturi de lucru reprezintă active valutare şi sunt definite ca poziŃii LONG. Întrucât aceste valute trebuie cumpărate cu o altă valută, de exemplu cu Sfr, se intră în poziŃia SHORT cu suma respectivă pe piaŃa internă elveŃiană, adică se creează pasiv în franci elveŃieni.

SWAP Băncile nu sunt, însă, înclinate să menŃină disponibilităŃi de lucru mari în toate centrele financiare şi în principalele valute, din cauza riscului

100 € = (100 x 1,6048) / 0,9565 = 167,7783 Sfr

PiaŃa valutară

251

ce derivă din evoluŃia cursului de schimb. Ele caută să elimine acest risc prin operaŃiuni SWAP.

În acest sens, în loc numai de a se cumpăra valutele necesare la vedere (spot), acestea sunt vândute concomitent la termen. De exemplu, când sunt necesare disponibilităŃi în €, în loc numai de a se cumpăra, de exemplu, 100 milioane € cu franci elveŃieni, se vinde în acelaşi timp, € la termen şi aşa-numitul conto nostro la banca corespondentă va avea un activ de 100 milioane €, ca rezultat al cumpărării la disponibil, dar poziŃia valutară în lire va fi zero, întrucât s-a vândut la termen aceeaşi sumă.

PoziŃiile valutare ale băncilor se schimbă PoziŃie a continuu, datorită operaŃiunilor valutare curente, dealerului zilnice. De aceea, băncile trebuie să Ńină sub control permanent poziŃiile în diferite valute care, în prezent, se realizează cu ajutorul computerelor. Aşa-numita “poziŃie a dealerului” trebuie să înregistreze gradul de expunere în diferite valute, nu numai în tranzacŃiile spot, ci şi în tranzacŃiile la termen.

Termenul de „risc de poziŃie” este frecvent folosit Risc de pentru a se sublinia că se referă la poziŃia totală, adică poziŃie include poziŃiile la termen, nu numai pe cele spot. Pe de altă parte, gradul de expunere valutară este măsurat pe bază netă. Astfel, dacă o bancă primeşte un depozit de 10.000.000 € pe o perioadă de 3 luni şi plasează, la rândul ei, acest nou depozit, în extrasul de cont atât pasivul, cât şi activul vor creşte, dar poziŃia dealerului nu se va schimba, întrucât expunerea netă în € rămâne aceeaşi.

Din cele de mai sus, rezultă că poziŃia long într-o anumită valută are corespondent întotdeauna o poziŃie short într-o altă valută. Dacă avem poziŃii long şi short în mai multe valute, avem nevoie de numitor comun pentru a măsura expunerea valutară. Întrucât, aşa cum s-a arătat, toate valutele cotează faŃă de dolar, în tranzacŃiile valutare profesionale este convenabil să se Ńină poziŃia dealerului pe baza dolarului.


c) OperaŃiuni valutare - TranzacŃii spot Este ora 9.00 şi activitatea începe la Londra.

Băncile din Frankfurt, Zürich, Londra, Bruxelles, Paris şi alte oraşe se contactează reciproc, interesându-se asupra cotaŃiilor de deschidere ale monedelor din Ńările respective faŃă de dolar. Aceste prime contacte servesc la explorarea intenŃiilor principalilor participanŃi la piaŃa valutară. În acest stadiu iniŃial, valutele sunt cotate cu o diferenŃă relativ mare între cursul de cumpărare şi cel de vânzare.

Să presupunem că ne aflăm la data de 4 ianuarie 200X. Din timpul nopŃii ne-a provenit ştirea că inflaŃia în SUA probabil se va accentua şi că există temeri că deficitul comercial al SUA va creşte. Astfel de ştiri vor tinde, evident, să slăbească poziŃia dolarului.

În aceste condiŃii, va trebui manifestată prudenŃă în ceea ce priveşte cursul propriu de cumpărare al dolarului. Cursul de închidere $/Sfr la 3 ianuarie a fost 1,6048/1,6058 (bid/ask), bursa de la New York închizându-se la 1,6030/1,6040. Astfel, dacă o bancă din Frankfurt se interesează asupra cursului la Zürich, banca elveŃiană va cota dolarul mai slab, să zicem 1,5990/1,6000. Dacă banca din Frankfurt nu intră în tranzacŃie, se poate presupune că ea consideră corectă cotaŃia băncii elveŃiene (dealerul spune “pas” sau “parity”) şi astfel această cotaŃie poate fi menŃinută). În practică, dealerul nu cotează întregul curs, ci numai ultimele cifre: 90 la 00, întrucât profesioniştii cunosc foarte bine celelalte cifre. Deasemenea, trebuie menŃionat că atunci când se cotează cursurile de cumpărare şi vânzare, banca poate fie să cumpere, fie să vândă anumite sume la aceste preŃuri. Nu există reguli scrise în legătură cu mărimea acestor sume, însă din anii ’70 a existat uzanŃa ca între marile bănci cursul să fie bun pentru sume până la 5.000.000 $ sau echivalentul altor valute. Datorită diferitelor tipuri de limitări introduse în urma crahului Băncii Herstatt,

Curs cumpărare, curs vânzare

Limite de tranzacŃionare

PiaŃa valutară

253

sumele au început să scadă. În cazul în care o bancă nu doreşte să se angajeze, acest lucru trebuie precizat cu claritate, spunând, de exemplu, “$/Sfr este cotat la CIRCA 1,5970/1,6040”. O astfel de replică are caracter excepŃional.

Revenind la activitatea tranzacŃională ne reamintim că banca din Frankfurt nu a acŃionat la cotaŃia de dimineaŃă a băncii din Zürich. Câteva minute mai târziu, însă, o bancă din Londra telefonează băncii din Zürich căreia i se repetă aceeaşi cotaŃie, respectiv 1,5990/1,6000. Banca din Londra, la această cotaŃie poate spune: “La 90 (1,5990) vând 2.000.000 dolari”. Mai înainte de a completa actul de cumpărare, dealerul din Zürich va spune colegului său din Londra “am primit 2.000.000 $ la 90” şi, pe această bază, şeful dealer va ajusta probabil cotaŃia, să zicem la 1,5980/1,5990. Aceasta, întrucât dacă s-ar fi menŃinut vechea cotaŃie s-ar fi putut să primească mai mulŃi dolari decât ar fi dorit.

Această primă operaŃie va fi urmată, evident, de numeroase altele. Câteva mii de operaŃiuni pe zi nu reprezintă un număr excepŃional. TranzacŃiile profesionale între bănci se fac totdeauna contra dolari. Astfel, dacă se cumpără € în Germania sau în orice altă bancă, aceasta nu se face contra £ sau Sfr etc., ci contra dolari. Pe de altă parte, când cineva vrea să cumpere Sfr, Ffr etc., trebuie să plătească cu dolari. Dar, aşa cum s-a văzut, clienŃii şi băncile mici pot solicita efectuarea de tranzacŃii directe între valute, Sfr contra €, pe care băncile le execută.

Pe măsura desfăşurării activităŃii zilnice în diverse valute, şeful echipei de dealeri trebuie să supravegheze permanent poziŃia proprie, pentru a nu se acumula valute cu tendinŃe de slăbire a cursului şi a se pierde din valutele cu tendinŃă susŃinută. De aceea, cotaŃiile sunt determinate de poziŃia valutară şi, în ultimă instanŃă, de opinia în legătură cu evoluŃia valutelor cheie.


Să presupunem că o bancă începe cu poziŃia SHORT la lire sterline. Banca intenŃionează să menŃină această poziŃie mai mult sau mai puŃin neschimbată, considerând că £ va slăbi. La primul contact din ziua respectivă cu o altă bancă, prima bancă cotează £ faŃă de $ la 1,5034/1,5044, la care cea de-a doua bancă îi vinde suma de 3.500.500 $ la cursul de 1,5034. Ca rezultat, prima bancă scade cursul £, să spunem la 1,5029/1,5039. RaŃionamentul este că la 1,5039 va realiza un profit de 5 puncte. Se înŃelege că, dacă ar fi cotat 1,5031/1,5041 şi s-ar fi găsit cumpărători, profitul ar fi fost mai mare. Dar, în acelaşi timp, ar fi existat riscul ca, la acest curs relativ ridicat de cumpărare, banca să primească mai multe £ contra voinŃei sale.

- TranzacŃii la termen Valutele pot fi vândute sau cumpărate nu numai

pe bază spot, ci şi la termen, adică să fie “livrate” la o dată viitoare stabilită. Teoretic, preŃul la termen al unei valute poate fi identic cu preŃul la disponibil. Aproape întotdeauna, însă, preŃul la termen este fie mai ridicat (premium), fie mai coborât (discount) faŃă de preŃul spot.

Scopul tranzacŃiilor la termen este multiplu. În primul rând, prin tranzacŃiile la termen se poate acoperi (hedge) riscul cursului de schimb care oricum există, fie că este de natură comercială sau de natură financiară. Pe piaŃa valutară se efectuează operaŃiuni swap, care reprezintă combinarea unei operaŃiuni spot cu o operaŃiune simultană la termen (sau invers).

Cursurile valutare la termen nu sunt cotate ca atare. În tranzacŃiile profesioniste, dealerii lucrează numai cu diferenŃe, exprimate în zecimale, între preŃurile spot şi cele la termen, adică cu prime şi discount-uri. Un alt termen pentru aceste diferenŃe este “cursul swap”, atunci când se referă la tranzacŃii swap.

Prime, Denumirea de diferenŃe la termen (prime sau discount-uri discount-uri) mai degrabă decât cursuri la termen are

raŃiunile ei. În primul rând, diferenŃele la termen

Hedging valutar

PiaŃa valutară

255

rămân foarte frecvent neschimbate, chiar dacă cursurile spot înregistrează fluctuaŃii. În acest fel, cotarea primelor sau discount-urilor necesită mai puŃine schimbări. În al doilea rând, şi mult mai important, cursurile la termen nu prezintă interes în multe cazuri. De exemplu, pentru tranzacŃiile swap ceea ce primează sunt diferenŃele la termen sau cursul swap, în timp ce cursul spot şi cursul la termen nu au semnificaŃie.

În tabelul de mai jos sunt indicate cursurile spot şi diferenŃele la termen (cursuri swap). Trebuie menŃionat că respectivele cursuri swap sunt exprimate în sume absolute din valuta respectivă faŃă de dolar (similar metodelor de cotare a cursurilor spot ale diverselor valute faŃă de dolar).

Tabel XIV.1

Cursuri SWAP £/$ $/Sfr Spot 1,5044/1,5054 1,6048/1,6058 1 lună 10/0 114/109 2 luni 25/15 221/216 3 luni 40/30 332/327 6 luni 105/95 663/653 12 luni 230/220 1240/1220

Cursul la termen se obŃine prin adăugarea

primei la cursul spot sau prin scăderea discount-ului din acestea din urmă. Deşi în tabel nu este indicat + pentru primă şi – pentru discount, dealerul observă imediat că în cazul € şi Sfr este vorba de primă, iar în cazul lirei sterline este vorba de discount faŃă de dolar. Aceasta are o explicaŃie simplă. PreŃul de cumpărare, spot sau la termen, trebuie să fie întotdeauna mai mic decât preŃul de vânzare. În plus, la cursurile la termen diferenŃele între preŃurile de cumpărare şi cele de vânzare sunt mai mari decât în cazul cursurilor spot. Aceasta se obŃine printr-o cifră mai mare la preŃul de cumpărare decât la preŃul de vânzare în cazul unui


discount, şi viceversa în cazul unei prime. ComerŃul internaŃional totdeauna creează

necesitatea unor operaŃiuni la termen, pentru acoperirea riscului valutar. Astfel, un importator din Anglia care a cumpărat mărfuri din Germania cu plata în € la 90 zile, pentru a elimina riscul unei creşteri semnificative a cursului € în această perioadă şi pentru a avea o bază pentru calculul exact al preŃurilor, va cumpăra € la termen de 90 zile. Dimpotrivă, dacă un exportator englez vinde în FranŃa în € cu plata la 90 zile, pentru a elimina riscul de curs al € se va acoperi vânzând € la 90 zile. Nerealizarea acestor operaŃiuni la termen ar însemna o angajare în operaŃiuni speculative, cu riscul respectiv, mizându-se în primul caz pe scăderea cursului €, iar în cel de-al doilea pe creşterea cursului €.

- OperaŃiuni speculative Speculatorul cumpără valuta X la termen contra

valuta Y tot la termen, fără să aibă intenŃia de a prelua valuta X la scadenŃă şi de a o plăti cu valuta Y. El urmează să lichideze operaŃiunea la scadenŃă printr-o operaŃiune inversă spot, sperând că valuta X a câştigat între timp în preŃ. Un exemplu practic poate să ilustreze acest gen de operaŃiuni. Un speculator consideră că, în prezent, £ este subevaluată în raport cu Sfr şi că în termen de un an cursul £/Sfr va fi din nou par. El cumpără £ la 12 luni contra Sfr, bazat pe cursurile de schimb din tabelul X.2. La scadenŃă, speculatorul va lichida operaŃiunea la termen printr-o operaŃiune spot, vânzând £ contra Sfr. Dacă previziunea sa a fost corectă, el va realiza profit.

Practica ultimilor ani a demonstrat, însă, că evoluŃia de fapt a cursurilor de schimb în condiŃiile flotării este mult diferită de ceea ce se prevede, astfel că acest fel de operaŃiuni pot să se soldeze cu pierderi mari sau profituri deosebite. Aceasta priveşte, în primul rând, pe cei ce se angajează în astfel de operaŃiuni, dar poate să aibă şi un impact asupra băncilor care acŃionează ca partener.

PiaŃa valutară

257

Tabel XIV.2

OperaŃiuni speculative

€/$ spot .............................................. 0,9664/0,9674 12 luni ...............................................

Sfr/$ spot ................................................ 1,6048/1,6058 12 luni ................................................ Banca îi vinde € la ...............

Problema se pune atunci când un client nu-şi

poate onora obligaŃia asumată. În această situaŃie, pierderea este înregistrată de bancă. Presupunem că un client a cumpărat $ contra Sfr, la termen de 12 luni, la cursul de 1,5990, sperând să vândă la scadenŃă dolarii la un preŃ mai mare. Contrar acestei previziuni, cursul dolarului a scăzut la 1,4575. Dacă clientul nu este în măsură să preia la scadenŃă dolarii la preŃul de 1,5990, banca rămâne cu această sumă în dolari pe care este nevoită să o vândă la preŃul de 1,4575. Banca va suporta o pierdere din tranzacŃia valutară nu pentru că ea a speculat pe cont propriu, ci pentru că a avut de a face cu un risc de credit foarte mare. O bancă prudentă verifică cu atenŃie pe cei care se angajează în astfel de operaŃiuni şi solicită marjă de siguranŃă, indiferent dacă valuta este vândută sau cumpărată.

Sfr 68,58 0,9636

1001,4838=

×

9636,0

867882−

4838,1

12201240 −


3. Factorii care influenŃează evoluŃia

cursurilor valutare

EvoluŃia cursurilor de schimb este influenŃată de o serie de factori. Întreaga ambianŃă a evoluŃiei cursurilor de schimb s-a schimbat în mod radical odată cu prăbuşirea sistemului de cursuri fixe.

Cursuri fixe Atâta timp cât au existat cursuri de schimb fixe, cotaŃiile nu puteau depăşi puncte minime şi maxime de intervenŃie. În aceste condiŃii, probleme deosebite apăreau numai cu ocazia devalorizării sau revalorizării unor valute, în funcŃie de situaŃia balanŃelor de plăŃi a Ńărilor respective.

Cursuri flotante În sistemul generalizat de cursuri flotante, cursurile de schimb ar trebui, conform teoriei parităŃii puterii de cumpărare, să corespundă, în primul rând, diferenŃelor în nivelul inflaŃiei. O inflaŃie ridicată (ca rezultat al creşterii ofertei de bani) va duce la slăbirea cursului valutei respective până la punctul în care acest curs este din nou un curs de echilibru, reflectând paritatea puterii de cumpărare.

TPPC Dacă această teorie are merite evidente în ceea ce priveşte evoluŃia cursurilor valutare pe termen lung, pe termen scurt prezintă, aşa cum am văzut, anumite deficienŃe. Întâi, pentru că este discutabil cum se poate măsura cel mai bine inflaŃia şi puterea de cumpărare. În al doilea rând, pot fi luate în considerare numai preŃul produselor şi serviciilor care formează obiectul comerŃului internaŃional. În al treilea rând, experienŃa arată că puterea de concurenŃă în comerŃul internaŃional este dată nu numai de preŃuri, ci şi de calitatea produselor, de termenele de livrare şi de serviciile postvânzare. În fine, teoria parităŃii puterii de cumpărare nu ia în considerare mişcările de capital ca un factor important, determinant în evoluŃia cursurilor de schimb.

PiaŃa valutară

259

SituaŃia balanŃei de plăŃi a unei Ńări pare să BalanŃa de constituie factorul care determină cel mai direct plăŃi cursul unei valute. Oferta de valută derivă din exportul de mărfuri şi servicii (cont curent) şi, deasemenea, din intrările de capital (cont de capital). Dimpotrivă, o valută este cerută pentru plata importurilor de bunuri şi servicii, precum şi datorită ieşirilor de capital. Un surplus în balanŃa de plăŃi semnifică o cerere netă pentru o valută, ceea ce duce la întărirea valutei respective. Întrucât capitolele de plăŃi curente ale balanŃei de plăŃi au un caracter ireversibil (mărfuri, servicii) se poate judeca poziŃia “fundamentală” a unei valute după situaŃia contului curent. Fluxurile de capital din contul de capital, pe de altă parte, sunt de natură reversibilă. În speŃă, importul de capital creează o cerere temporară pentru valuta respectivă atunci când are loc convertirea ei, dar restituirea creditului va duce la slăbirea acelei valute. Fenomenul este invers atunci când se exportă capital.

SituaŃia balanŃei de plăŃi şi perspectivele evoluŃiei acesteia sunt cei mai buni indicatori în legătură cu evoluŃia pe termen apropiat a cursurilor de schimb. Se înŃelege că balanŃa de plăŃi, la rândul ei, este influenŃată de o serie de factori economici, între care: un ritm de creştere economică mai ridicat decât în alte Ńări tinde să deterioreze balanŃa comercială (importul crescând mai repede decât exportul); majorarea dobânzilor, ceilalŃi indicatori rămânând neschimbaŃi, poate să ducă la întărirea valutei, atrăgând mai mult capital; inflaŃia ridicată face ca o Ńară să fie mai puŃin competitivă pe plan internaŃional şi aceasta tinde să producă o deteriorare în conturile curente.

În timp ce factorii economici au importanŃă decisivă în determinarea cursurilor de schimb, desigur pe termen lung dacă nu constant, factorii neeconomici au, deasemenea, o anumită influenŃă. Astfel, francul elveŃian beneficiază de imaginea unei valute de refugiu. Pe de altă parte, dolarul are de suferit când se

Valută de refugiu


produc evenimente de ordin politic, indiferent de Ńara în care acestea au loc.

ExpectaŃii În fine, trebuie avut în vedere faptul că participanŃii pe piaŃa valutară acŃionează nu numai pe baza unor fapte şi cifre cunoscute, ci şi pe baza unor aşteptări, expectaŃii, care contribuie, deasemenea, la caracterul volatil al cursurilor de schimb în cazul sistemului de cursuri flotante.


PiaŃa valutară Legături electronice Departament monetar Departament valutar Turişti Firme SPOT FORWARD Dealer Broker PoziŃie valutară Expunere Cotare directă Cotare indirectă Curs încrucişat

LONG SHORT Risc de poziŃie Expunere netă Parity CIRCA SWAP Hedging Primă Discount SpeculaŃie PoziŃie fundamentală Factori economici Factori neeconomici ExpectaŃii

Probleme

1. Cursul Sfr/$ = 2,0664, iar cel ¥/$ = 114,3600.

CalculaŃi cursul Sfr/¥.

2. Banca X din Germania vinde 5 mil. $ contra €, la cursul de 0,9664€ = 1$ . În ce poziŃie valutară a intrat? Ce cantitate de € trebuie să cumpere imediat pentru a-şi reface poziŃia valutară iniŃială?

3. Cum influenŃează cursul dolarului o ştire privind

creşterea deficitului comercial al Statelor Unite?

PiaŃa valutară

261

Dar un împrumut semnificativ acordat de SUA Chinei?

4. “Coşul” zilnic costă în Germania 10 €, iar în SUA

12 $. Prognoza privind rata inflaŃiei în acest an este de +3% în SUA şi de +2% în Germania. Care este cursul actual şi cursul la termen $/€?

5. Cum reacŃionează un speculator care are

sentimentul că în prezent cursul € faŃă de Sfr este subevaluat? Cum se poate proteja faŃă de riscul ca sentimentul să nu fie corect?

Teste grilă

1. PiaŃa valutară este localizată la: a) Londra; b) New York; c) Tokyo; d) Frankfurt; e) reprezintă un sistem de legături electronice între

departamentele valutare ale băncilor din întreaga lume.

2. OperaŃiunea de schimb valutar la termen

(forward) înseamnă: a) cumpărarea de $ contra € la cursul de azi cu

schimbul prompt al valutelor; b) cumpărarea de $ contra € la cursul de azi cu

schimbul efectiv al valutelor la o dată viitoare; c) cumpărarea de $ contra € la un curs negociat în

prezent, schimbul efectiv al valutelor urmând să aibă loc la o dată viitoare;

d) cumpărarea de $ contra € la un curs negociat în viitor şi cu schimbul efectiv al valutelor la o dată viitoare;

e) cumpărarea de $ contra € la un curs negociat pentru viitor, dar cu livrarea imediată a valutelor.


3. În cadrul departamentului valutar al băncilor se

derulează următoarele operaŃiuni: a) primirea şi plasarea de depozite în moneda

naŃională; b) schimb valutar; c) obŃinerea de credite în moneda naŃională; d) hedging valutar; e) acordarea de credite în moneda naŃională.

4. Sunt trăsături ale dealerilor: a) lucrează în spaŃii proprii, separate de bănci; b) nu au limite în privinŃa operaŃiunilor derulate; c) operează în numele clienŃilor lor şi pentru băncile

lor; d) acŃionează ca agenŃi ai brokerilor; e) urmăresc realizarea şi menŃinerea unor bune

poziŃii valutare ale băncilor. 5. Cursul €/$ = 1,0565, iar cel ¥/$ = 114,3600. Care

este cursul €/¥: a) 107,2688; b) 108,2767; c) 108,2035; d) 108,2442; e) 108,3025. 6. Cursul $/Ffr = 6,9289, iar cel £/$ = 1,5044. Care

este cursul £/Ffr: a) 10,4348; b) 10,4238; c) 9,4248; d) 10,5267; e) 10,4251.

PiaŃa valutară

263

7. Ce înŃelegeŃi prin operaŃiuni swap: a) cumpărarea şi vânzarea valutelor necesare la

vedere; b) cumpărarea şi vânzarea valutelor necesare la

termen; c) cumpărarea valutelor necesare la vedere şi

vânzarea concomitentă a acestora la termen; d) cumpărarea de valută la termen şi revânzarea la un

alt termen; e) cumpărarea valutelor necesare pe o piaŃă şi revânzarea acestora pe o altă piaŃă.

8. Nu sunt deficienŃe ale TPPC: a) subliniază importanŃa diferenŃelor de inflaŃie în

evoluŃia cursurilor de schimb; b) nu evidenŃiază evoluŃia cursurilor de schimb pe

termen scurt; c) ignoră mişcările de capitaluri; d) reflectă evoluŃia cursurilor de schimb pe termen

lung; e) dificultăŃile în măsurarea inflaŃiei şi puterii de

cumpărare.

9. Care dintre următorii factori influenŃează cel mai mult evoluŃia cursurilor de schimb:

a) climatul politic; b) nivelul inflaŃiei; c) situaŃia balanŃei contului curent; d) rata dobânzii; e) expectaŃiile indivizilor.


10. Care dintre următoarele fenomene economice

sunt reale: a) importul de capital creează o ofertă temporară

pentru valuta respectivă, restituirea creditului determinând întărirea acelei valute;

b) un surplus în balanŃa de plăŃi semnifică o ofertă netă pentru o valută, ceea ce atrage deprecierea valutei respective;

c) importul de capital creează o cerere temporară pentru valuta respectivă, restituirea creditului determinând slăbirea acelei valute;

d) majorarea dobânzilor, ceilalŃi indicatori rămânând nemodificaŃi, poate să ducă la întărirea valutei;

e) inflaŃia scăzută va determina slăbirea cursului valutei respective.

Sistemul monetar internaŃional

265

CAPITOLUL XV.

SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL

Am analizat cum o Ńară poate să utilizeze politica monetară, a cursului de schimb şi fiscală pentru a influenŃa gradul de ocupare a forŃei de muncă şi nivelul producŃiei în cadrul frontierelor sale. Dar, acŃiunile unei Ńări afectează condiŃiile macroeconomice şi din restul lumii. Astfel, o schimbare a cursului de schimb real dintr-o Ńară implică o modificare a cursurilor de schimb şi ale altor Ńări, după cum o schimbare în nivelul producŃiei interne va conduce la o modificare a cererii şi ofertei şi pe pieŃele externe. Dacă Ńara nu este foarte mică, evoluŃiile în cadrul frontierei ei afectează condiŃiile macroeconomice din exterior şi complică, astfel, sarcina celor care se ocupă de politica economică externă.

Într-o economie deschisă, guvernele încearcă Echilibru

să menŃină un echilibru intern (un grad de ocupare a intern şi extern

forŃei de muncă cât mai ridicat şi un nivel de preŃuri cât mai stabil) şi un echilibru extern (un sold al contului curent care să nu fie atât de negativ încât să nu poată fi plătit sau atât de pozitiv încât Ńările partenere să fie puse în situaŃia contrară). Aşa cum am văzut, balanŃa de plăŃi depinde de o serie de factori, între care cursul de schimb şi condiŃiile economice externe. Întrucât politicile macroeconomice interne


afectează şi străinătatea, efortul fiecărei Ńări depinde şi de politicile adoptate de alte state.

InterdependenŃele economiilor naŃionale au determinat guvernele să adopte o serie de reguli, aranjamente şi să înfiinŃeze instituŃii monetare şi valutare, toate acestea fiind cunoscute sub denumirea de sistem monetar internaŃional.

În evoluŃia sa istorică, sistemul monetar internaŃional a parcurs trei etape: etalon aur (glod standard); cursuri fixe, dar ajustabile (Bretton Woods) şi cursuri flotante (perioada actuală)

1. Gold standard (etalon aur)

Sistemul monetar apărut în jurul anilor 1880 şi

care a durat până la începutul primului război mondial este cunoscut sub denumirea de gold standard (etalon aur). Principala lui trăsătură a constat în existenŃa de cursuri de schimb fixe stabilite pe baza definiŃiei în aur a monedelor naŃionale.

Bani aur Gold standard s-a bazat pe faptul că aurul îndeplinea o dublă funcŃie: mijloc de circulaŃie şi de plată pe piaŃa internă şi mijloc de plată pentru lichidarea debitelor şi creditelor în conturi străine. Pentru ca aurul să îndeplinească aceste funcŃii erau necesare cel puŃin trei condiŃii: băncile să vândă şi să cumpere aur în cantităŃi neresticŃionate şi la un preŃ fix; libertatea pentru fiecare deŃinător de a topi aurul şi de a-i da diferite utilizări; importul şi exportul de aur să se facă fără restricŃie. În aceste condiŃii, valoarea metalică şi valoarea monetară erau identice.

Rezultă că lichiditatea era determinată de disponibilităŃile de aur: producŃia proprie de aur; intrările – ieşirile de aur în relaŃiile de plăŃi cu străinătatea; de cantitatea de aur destinată consumului personal (bijuterii) sau industrial.

Au existat două tipuri de etalon aur: gold specie standard (bani metalici în aur) şi gold bullion standard ( bani de hârtie cu acoperire în aur ). Cursurile de

Sistemul

monetar internaŃional


267

schimb dintre banii diferitelor Ńări se stabileau ca raport în greutăŃile în aur ale monedelor respective sau între conŃinutul (definirea) în aur a banilor de hârtie respectivi.

În cadrul sistemului gold specie standard, Gold specie

cursurile de schimb puteau fluctua numai între standard anumite limite, cunoscute ca puncte minime şi maxime ale aurului. Dacă cursul de schimb al unei monede creştea peste valoarea ei paritară, debitorul schimba banii în aur şi îşi achita datoria în aur şi nu în monedă. Dacă, dimpotrivă, cursul scădea, creditorul cerea efectuarea plăŃii în aur. Sistemul funcŃiona fără interferenŃa statului, fluctuaŃiile cursurilor valutare erau nesemnificative şi riscurile erau minore.

În cadrul sistemului gold bullion standard, Gold bullion

banii aflaŃi în circulaŃie erau total sau parŃial bani de standard hârtie, care puteau fi schimbaŃi în orice moment în aur la banca de emisiune. Pornind de la prezumŃia că nu toŃi deŃinătorii de bani de hârtie solicitau în acelaşi moment schimbarea acestora în aur, băncile au constatat că nu trebuiau să deŃină o cantitate de aur egală cu suma banilor de hârtie. Ca rezultat, suma de bani de hârtie în circulaŃie a fost totdeauna mai mare decât acoperirea monetară metalică.

NecesităŃile financiare enorme din timpul Seigniorage primului război mondial au putut fi satisfăcute numai prin emisiunea de bani de hârtie fără acoperire (Seigniorage). Pentru a evita efectele negative ale acestei situaŃii asupra pieŃelor interne, numeroase Ńări au luat măsuri de anulare a regulilor normale de operare a gold standard-ului. După război au fost făcute unele încercări de reintroducere a banilor aur, dar acestea au eşuat, întrucât multe monede importante pe plan mondial erau fie subevaluate, fie supraevaluate iar situaŃia balanŃelor de plăŃi era distorsionată. În 1933 numai cinci Ńări (FranŃa, Belgia, Olanda, Italia şi ElveŃia) mai existau în cadrul sistemului gold standard. Sistemul a încetat să mai existe în 1936, când francul francez şi francul elveŃian au fost devalorizaŃi.


Control valutar InflaŃia din perioada de după primul război mondial şi devalorizarea masivă a valutelor nu au fost singurele cauze ale perturbării sistemului monetar între cele două războaie mondiale. Începând cu 1931, o serie de Ńări au răspuns la marea criză din 1929-1933, care a convulsionat economia mondială, prin introducerea controlului valutar. În acest sens, guvernele au introdus controlul asupra importului şi exportului valutar. Declanşarea celui de-al doilea război mondial a determinat toate Ńările să introducă controlul valutar.

2. Sistemul Bretton Woods (cursuri fixe) şi

Fondul Monetar InternaŃional (IMF)

Sistemul La ConferinŃa Financiară şi Monetară a Bretton Woods NaŃiunilor Unite din 1-22 iulie 1944 de la Bretton

Woods (New Hampshire, SUA), au fost puse bazele unui nou sistem financiar şi monetar internaŃional, în acest scop înfiinŃându-se în 1947 Fondul Monetar InternaŃional (FMI) şi Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD).

Cursuri fixe Obiectivele noului sistem pot fi rezumate după cum urmează: cursuri de schimb stabile; eliminarea controlului valutar; convertibilitatea tuturor valutelor, respectiv posibilitatea utilizării monedei naŃionale şi a oricărei valute de către cetăŃenii oricărei Ńări în tranzacŃiile internaŃionale. În scopul asigurării stabilităŃii cursurilor de schimb, fiecare Ńară membră a FMI şi-a stabilit cursul monedei sale faŃă de aur sau dolar, cu obligaŃia de a nu permite o fluctuare a acestuia mai mare de ±1 %.

În cadrul noului sistem, dolarul a ocupat o poziŃie cheie. În 1947 SUA s-au angajat în cadrul FMI ca în operaŃiunile sale cu autorităŃile monetare ale altor state să vândă şi să cumpere aur cu 35 $ per uncie. Această obligaŃie a garantat convertibilitatea dolarului în aur şi multe Ńări au adoptat practica de a-şi păstra rezervele nu numai în aur, ci şi în dolari. De

Dolar, preŃ

oficial al aurului


269

asemenea, dolarul, datorită convertibilităŃii sale în aur, a devenit indirect referinŃă prioritară şi cele mai multe bănci centrale l-au utilizat ca instrument de intervenŃie pe piaŃă, în vederea menŃinerii cursului valutar în limitele stabilite. În plus, dolarul a devenit predominant ca mijloc de realizare a plăŃilor în tranzacŃiile internaŃionale.

În scopul sprijinirii Ńărilor cu deficite în balanŃa Drepturi

contului curent, FMI a instituit Drepturile Ordinare Ordinare

de Tragere – DOT (Ordinary Drowing Rights). de Tragere

Volumul de credite disponibile depinde de cota fiecărei Ńări, iar aceasta, la rândul ei, este stabilită în funcŃie de indicatorii economici sintetici, cum sunt produsul intern brut, rezervele valutare, volumul şi dinamica comerŃului exterior etc.

łările vest-europene, puternic afectate de cel Uniunea de-al doilea război mondial şi implicate într-o serie Europeană de acorduri valutare bilaterale, au înfăptuit liberalizarea de PlăŃi

angajamentelor lor de plăŃi internaŃionale pas cu pas. În 1950 a fost înfiinŃată Uniunea Europeană de PlăŃi (UEP), ca parte a politicii comerciale externe a OrganizaŃiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Scopul acestei uniuni a fost acela de a organiza plăŃile între Ńările europene pe o bază multilaterală şi de a pregăti condiŃiile pentru trecerea la convertibilitate.

Convertibilitatea a intrat în vigoare la 27 decembrie 1958. Trecerea la convertibilitate nu a fost uniformă. Multe Ńări au aplicat pentru o perioadă îndelungată de timp numai convertibilitatea pentru tranzacŃiile în contul curent (CC) şi ulterior pentru tranzacŃiile în contul de capital (CdC).

Sistemul monetar creat la Bretton Woods a funcŃionat aproape un sfert de secol, însă cu numeroase crize şi convulsii încă din primele zile ale existenŃei sale. În septembrie 1949 s-a produs un val de devalorizări. În anii ’50, a urmat o perioadă de calm relativ, cu o tendinŃă continuă spre convertibilitate. În deceniul următor, însă, sistemul monetar internaŃional

Convertibilitate

Devalorizare


a cunoscut numeroase şocuri. Primul dintre acestea a apărut în 1958, după ce valutele Ńărilor vest-europene au devenit convertibile şi pentru contul de capital. Deficitul masiv înregistrat de balanŃa de plăŃi a SUA a condus la creşterea preŃului aurului pe piaŃă la peste 35 $ uncia fină. Criza a fost depăşită prin intervenŃia băncilor centrale, care au format un pool al aurului şi au stabilizat preŃul aurului la nivelul oficial prin intervenŃii pe piaŃă.

Pool aur Scena monetară a fost, evident, marcată de dezvoltarea inegală a diferitelor Ńări: mai accentuată în RF Germania şi Japonia şi mai lentă în SUA şi Anglia. Astfel, în martie 1961, marca vest-germană şi guldenul olandez au fost revalorizate, în timp ce lira sterlină a slăbit continuu, fiind devalorizată în 1967. Această evoluŃie a exercitat o presiune sporită asupra aurului. Pierderile de aur au determinat băncile centrale să abandoneze în 1968 pool-ul aurului, piaŃa aurului divizându-se în două sectoare. În anii următori, convulsiile sistemului monetar au continuat. Francul francez a fost devalorizat în august 1969 cu 11%, iar în luna octombrie din acelaşi an, marca vest-germană a fost revalorizată cu 9,3 %.

Criza sistemului monetar internaŃional devenise, însă, prea profundă pentru a putea fi corectată prin măsuri parŃiale de schimbare a cursurilor valutare. Începutul anilor ’70 a marcat declinul sistemului convenit la Bretton Woods, care, în final, a capotat prin renunŃarea la cursurile de schimb fixe. Aceasta s-a datorat, în mare măsură, scăderii încrederii în dolar, ca rezultat al deficitului balanŃei de plăŃi a SUA. Rezervele de aur ale SUA au scăzut substanŃial şi s-a pus problema dacă mai poate fi menŃinută convertibilitatea dolarului în aur. Ca rezultat, majoritatea Ńărilor dezvoltate au dat curs liber flotării valutelor lor. Aceasta a reprezentat, de fapt, sfârşitul parităŃilor oficiale şi al marjelor de intervenŃie.

În decembrie 1971, SUA s-au declarat gata să devalorizeze dolarul, cu condiŃia ca Japonia şi Ńările

Flotare liberă


271

vest-europene să-şi revalorizeze valutele lor. La ConferinŃa monetară din decembrie 1971, în cadrul Acordului Smithsonian, SUA au acceptat să majoreze preŃul oficial al aurului la 38 $ pe uncie (ceea ce a reprezentat o devalorizare a dolarului cu 7,9 %), iar Ńările vest-europene şi-au revalorizat valutele lor cu 7,66 %. În acelaşi timp, marjele de intervenŃie au fost lărgite la ±2,25 %, ceea ce a însemnat că valutele occidentale, altele decât dolarul, puteau să fluctueze una faŃă de celelalte cu ±4,50 %.

De la bun început, Acordul Smithsonian a avut o bază şubredă, întrucât nu a fost restabilită convertibilitatea dolarului în aur. Realinierea cursurilor de schimb a condus la un respiro temporar, curând însă au reînceput mişcările speculative de capital. La 13 februarie 1973, Statele Unite au devalorizat pentru a doua oară dolarul, majorând preŃul oficial al aurului de la 38 la 42,22 $ pe uncie. Totuşi, intrările de capital în SUA au continuat şi în martie 1973, iar Ńările vest-europene şi Japonia au suspendat obligaŃia lor de a interveni pe piaŃă. În acest fel, sistemul de la Bretton Woods, cu parităŃile lui fixe, a încetat să mai existe.

3. Sistemul de cursuri flotante

Din 1973 scena monetară internaŃională s-a

caracterizat printr-o varietate de cursuri de schimb. Aproape toate statele dezvoltate practicau o anumită formă de flotare controlată. łările membre ale ComunităŃii Economice Europene (CEE) au constituit o zonă monetară (Sistemul Monetar European) cu cursuri fixe între Ńările membre, însă variabile în raport cu celelalte Ńări (aşa-numitul “şarpe valutar”).

Teoretic, există două sisteme de cursuri flotante: flotare liberă, în cadrul căreia băncile centrale nu au nici o intervenŃie pe piaŃă, respectiv nu cumpără şi nu vând valută pentru a manipula cursul; flotare condusă, în care băncile centrale intervin dacă piaŃa devine

Acordul

Smithsonian

Sistemul

monetar european

Flotare liberă şi “condusă”


“dezordonată”, cu alte cuvinte atunci când cursul fluctuează mai mult decât o impun condiŃiile economice fundamentale şi decât guvernele consideră necesar.

Întrucât Ńările dezvoltate care practicau, în comun sau separat, flotarea deŃineau aproximativ 2/3 din comerŃul mondial, flotarea cursurilor valutare a avut o influenŃă la scară mondială. Cele mai multe din Ńările în curs de dezvoltare au continuat să menŃină parităŃi faŃă de dolar sau o altă valută. Alte Ńări au hotărât să-şi alinieze valutele lor la un coş de valute. În ambele cazuri s-a apelat la frecvente ajustări de cursuri.

Jamaica ConferinŃa FMI din Jamaica (ianuarie 1976) a legalizat măsurile provizorii impuse de circumstanŃe, în speŃă trecerea la cursuri valutare flotante. Articolul IV revizuit al FMI stipulează posibilitatea fiecărei Ńări de a alege între sistemul de cursuri fixe sau cursuri de schimb flotante. Este, totuşi, prevăzută posibilitatea revenirii la cursuri fixe, dar ajustabile, dacă un număr de Ńări ce deŃin în cadrul FMI 85% din voturi vor considera că situaŃia din economia mondială permite acest lucru.

Grafic XV.1

IntervenŃia guvernamentală pe piaŃa valutară

•

•

•

CursulSfr/$

Excedentulofertei de Sfr=interven Ńie

C

O

C1

QC QO Cantitatea de Sfr

1200

1000


273

Pentru a asigura relaŃii ordonate între valute, Drepturi Ńările membre ale FMI sunt chemate prin noile Speciale de

articole ale FMI să depună orice efort pentru a Tragere menŃine economia şi finanŃele în stare de bună funcŃionare, pentru a se evita fluctuaŃii dezordonate în cursurile de schimb. Deasemenea, s-au depus eforturi pentru crearea unui nou sistem de rezerve. În acest sens, s-a aprobat instituirea Drepturilor Speciale de Tragere (DST), ca principal instrument de rezervă, şi reducerea importanŃei aurului şi a altor valute de rezervă.

Creşterea deosebită a preŃului aurului a condus la o îngheŃare a rezervelor în aur. Ca rezultat, din 1974 băncile centrale au început să evalueze aurul aproximativ la nivelul preŃurilor pieŃei. În 1975 s-a căzut de acord, în principiu, să se renunŃe la preŃul oficial al aurului. Din punct de vedere al volumului, dolarul continuă să fie cea mai importantă valută de rezervă, dar şi alte valute (euro, francul elveŃian, yenul japonez) au căpătat funcŃii de rezervă. În speŃă, unele Ńări membre OPEC şi-au diversificat în mod sistematic în ultimii ani rezervele lor valutare.

Întrucât în cadrul unui regim de cursuri flotante, cursul propriu poate să oscileze în proporŃii diferite faŃă de alte valute, a devenit vizibil faptul că urmărirea schimbării cursului valutar faŃă de o singură valută, de exemplu dolar, nu mai are semnificaŃie. De aceea, se iau în consideraŃie schimbările faŃă de valutele principalelor Ńări partenere, ponderând aceste valute cu importanŃa Ńărilor partenere în comerŃul exterior al Ńării respective. Astfel, un număr de bănci centrale şi alte instituŃii calculează aşa-numiŃii indici de apreciere sau depreciere ponderaŃi cu volumul comerŃului.

Dar şi o astfel de evoluŃie a cursurilor indică aprecierea sau deprecierea “nominală” şi nu constituie o indicaŃie reală cu privire la gradul de schimbare a competitivităŃii externe a unei Ńări. Ca urmare, în prezent se calculează cursurile de schimb reale prin corectarea cursurilor “nominale” cu diferenŃele de

PreŃ de piaŃă aur

Coş valute

Curs real


inflaŃie (comensurate prin preŃurile de consum, preŃurile cu ridicata sau costul forŃei de muncă).

ExperienŃa cursurilor de schimb flotante conduce la concluzia larg împărtăşită că noul sistem nu a produs deplin rezultatele pe care s-a contat. Politicile monetare şi intervenŃiile pe piaŃa valutară întreprinse de principalele Ńări după întrunirea de la Plaza din septembrie 1985 au marcat, pentru cele mai multe guverne, o revizuire a poziŃiei lor în legătură cu modul de funcŃionare al pieŃei valutare şi cu gradul în care această piaŃă produce cursuri de schimb care să fie în acord cu condiŃiile economice fundamentale. Atât cursurile nominale, cât şi cele reale, au fost mai puŃin stabile decât în cadrul sistemului instituit la Bretton Woods.

Au existat, însă, diferenŃe substanŃiale între Ńări în ceea ce priveşte fluctuaŃiile cursurilor valutare. În general, cursurile de schimb efective ale unor Ńări cum sunt Canada, FranŃa, R.F.G. şi Italia au fost relativ mai puŃin instabile decât cele ale Japoniei, Angliei şi Statelor Unite. Volatilitatea cursurilor de schimb bilaterale reale ale Ńărilor participante la “şarpele monetar” european a scăzut substanŃial de când acesta a fost instituit. În acelaşi timp, cursurile de schimb ale majorităŃii Ńărilor din afara “şarpelui monetar”, atât bilaterale, cât şi cele efective, au manifestat o instabilitate considerabil mai mare.

Din martie 1985, cea mai semnificativă evoluŃie în domeniul cursurilor valutare a constituit-o scăderea cursului dolarului. TendinŃa s-a accentuat şi după ce, în septembrie 1985, miniştrii de finanŃe şi guvernatorii băncilor centrale din SUA, Anglia, FranŃa, R.F. Germania şi Japonia au convenit să intervină pe pieŃele valutare în vederea atenuării tendinŃei de subevaluare a monedei americane. Scăderea cursului dolarului a continuat şi după 1986. La 22 februarie 1987, la reuniunea de la Paris, miniştrii de finanŃe şi guvernatorii băncilor principalelor Ńări industrializate au convenit acŃiunea conjugată pe piaŃă a autorităŃilor

Instabilitatea cursului


275

monetare în vederea stabilizării cursurilor de schimb în jurul nivelelor atinse la acea dată, considerate ca fiind apropiate de nivelurile de echilibru dintre monedele lor.

O evoluŃie semnificativă pe piaŃa valutară are loc începând cu jumătatea anilor ’90, perioadă în care economia americană a preluat rolul de motor al economiei mondiale, economiile japoneză, germană, vest-europeană, în general, intrând într-o fază de accentuat declin, chiar de recesiune. Ca o consecinŃă, dolarul american a manifestat o tendinŃă de apreciere accentuată în raport cu celelalte principale valute.

Spre finele secolului XX, economia mondială a cunoscut şi patru mari crize financiare (mexicană, asiatică, rusească şi braziliană), care au afectat substanŃial stabilitatea economică şi financiară internaŃională. În aceste condiŃii, economiştii din diverse Ńări examinează noi strategii care să asigure un sistem financiar internaŃional echilibrat, bazat pe existenŃa unor pieŃe monetare şi de capital caracterizate prin profunzime şi lichiditate.

Tabel XV.1

EvoluŃia cursurilor de schimb în perioada 1971-2001

Valute Dec. 1971

Mai 1976

Mai 1986

Dec. 1990

Ian. 2001

$/Frelv 3,8405 2,4940 1,8522 1,2783 1,5996 $/DM 3,2225 2,5535 2,2287 1,4950 2,0424 $/Frfr 5,1157 4,6865 7,1129 5,0745 6,8500 $/Lit 581,50 849,75 1527,40 1126,39 2022,05 $/Yen 308,00 298,70 166,99 133,50 116,55 ₤/$ 2,6057 1,8237 1,5196 1,9246 1,5031 $/$can 1,0810 1,0220 1,3753 1,1597 1,4981 $/Euro 1,0445

Începând cu 1 ianuarie 2001 cele 13 Ńări UE

participante la Uniunea Economică şi Monetară au adoptat € ca monedă comună. Dacă la început cursul €/$ a evoluat în defavoarea €, începând din anul 2003

Crize

financiare


tendinŃa s-a inversat, înregistrându-se o apreciere semnificativă a €, una din cauzele esenŃiale fiind declinul creşterii economice în SUA şi diferenŃa de dobânzi primare la cele două valute: 1% la $ pe piaŃa americană şi 2% pe piaŃa vest-europeană. De fapt, dacă autorităŃile americane au apelat la cele europene să promoveze o politică a “dolarului ieftin”, ceea ce ar contribui la redresarea mai accentuată a economiei americane şi, în consecinŃă, a creşterii economice pe plan mondial.

Aproape toate deciziile privind producŃia, comerŃul şi finanŃarea se bazează pe motivaŃii de preŃ, iar cursurile de schimb intră în preŃul bunurilor şi serviciilor ce formează obiect al comerŃului internaŃional. În mod corespunzător, volatilitatea cursurilor de schimb şi lipsa de aliniere a acestora areconsecinŃe importante pentru cantităŃile şi preŃurile activelor tranzacŃionate pe plan internaŃional, în special atunci când deciziile implică angajamente pe termen lung, perioade în care cursurile de schimb pot cunoaşte schimbări mari şi imprevizibile.

ConsecinŃele acestei stări de lucruri sunt deosebit de ample asupra Ńărilor în curs de dezvoltare, chiar dacă ele nu-şi flotează cursul independent. Dacă o Ńară în curs de dezvoltare îşi leagă cursul valutar de o singură valută, modificările în cursul de schimb efectiv şi în cursurile de schimb bilaterale cu alte Ńări sunt integral în afara controlului acestei Ńări şi pot să nu fie favorabile poziŃiei sale competitive şi necesităŃilor balanŃei sale de plăŃi. Chiar dacă cursul este stabilit faŃă de un coş de valute şi în acest fel pot fi evitate unele din aceste consecinŃe, problema generală a instabilităŃii rămâne.

4. Sistemul monetar european

Reuniunea la nivel înalt a Uniunii Europene, din 9-10 decembrie 1991, care a avut loc la Maastricht –


277

Olanda a decis cea mai importantă reformă din istoria Uniunii, respectiv crearea unei Uniuni Economice şi Monetare (EMU). Pentru realizarea acestei uniuni au fost parcurse patru stadii:

Stadiul 1: 1 iulie 1990 – 31 decembrie 1993. În CirculaŃie liberă

acest stadiu au fost îndeplinite măsurile pregătitoare, capital respectiv eliminarea tuturor restricŃiilor din calea circulaŃiei libere a capitalului şi atingerea unei inflaŃii scăzute, a unui buget sănătos şi a unor cursuri de schimb stabile între Ńările membre.

Stadiul 2: 1 ianuarie 1994 – 31 decembrie 1998 Banca Centrală

În acest stadiu a fost înfiinŃat Institutul Monetar Europeană European (IME), ca predecesor al Băncii Centrale Europene (BCE), având ca obiectiv asigurarea cadrului legislativ, organizaŃional şi logistic al BCE, precum şi coordonarea politicilor monetare ale Ńărilor membre înaintea instituirii EMU.

Stadiul 3: 1 ianuarie 1999 – 1 ianuarie 2002. Începând cu 1 ianuarie 1999 a fost adoptată moneda comună euro de 13 din cele 27 Ńări membre ale UE (fără Anglia, Irlanda, Danemarca, care nu au dorit să adere la euro şi fără 11 Ńări mai recent aderate care nu au întrunit criteriile de convergenŃă), a devenit operaŃională Banca Centrală Europeană trecându-se, astfel, la realizarea în fapt a Uniunii Economice şi Monetare. Euro reprezintă bani în adevăratul sens al cuvântului, cursurile de schimb al monedelor naŃionale faŃă de euro fiind stabilite irevocabil, monedele naŃionale rămânând în circulaŃie, până în 2002, ca subunităŃi nezecimale ale euro. Începând cu 1 ianuarie 2001 Grecia, întrunind criteriile de convergenŃă, a devenit cea de-a doisprezecea Ńară care a adoptat moneda unică. În acest stadiu, tranzacŃiile cu ridicata şi marile operaŃiunile comerciale ale Ńărilor participante se efectuau în euro, în timp ce comerŃul intern cu amănuntul şi micile tranzacŃii continua să se realizeze în monedă naŃională.

Euro


Stadiul 4: 1 ianuarie 2002. Bancnotele şi banii metalici euro se generalizează, iar bancnotele şi banii metalici naŃionali ai Ńărilor participante sunt retraşi de pe piaŃă. De asemenea, se scontează pe adeziunea la euro şi a celorlalte trei Ńări vechi membre, precum şi a altor Ńări recent aderate (11 state), constituindu-se astfel cea mai mare uniune monetară din lume.

Mix politici Formarea uniunii monetare europene presupune existenŃa şi a unei uniuni economice. łările au de ales între variantele fundamentale: inflaŃie mai scăzută şi şomaj mai ridicat sau inflaŃie mai scăzută şi şomaj mai redus. Pentru varianta considerată de ele optimă, apelează la mixul de politici monetare, fiscale şi bugetare considerate adecvate. Ori, dacă interesele şi opŃiunile Ńărilor uniunii monetare în această privinŃă nu sunt aceleaşi, rezultă politici monetare diferite. În astfel de condiŃii nu este realizabilă o uniune monetară fără o uniune economică.

Se consideră că uniunea monetară trebuie să fie acompaniată de realizarea uniuni economice. Aceasta presupune condiŃii economice relativ apropiate între Ńările participante şi politici economice naŃionale convergente, care să poată fi sintetizate într-o politică economică armonizată şi finalmente comună.

Comisia Europeană apreciază că formarea uniunii economice şi introducerea euro au efecte favorabile pe termen lung. La nivel microeconomic rezultă efecte de eficienŃă, datorită eliminării cursurilor de schimb şi reducerii costului tranzacŃiilor dintre Ńările membre, ceea ce duce la amplificarea comerŃului interregional şi, în consecinŃă, a producŃiei. La nivel macroeconomic, rezultă efecte de stabilizare, datorate eliminării cursurilor şi unei mai mari discipline monetare şi financiare, ceea ce reduce primele de risc la dobânzi şi sporeşte investiŃiile.

Uniune

economică


279

Tabel XV.2

Impactul EMU asupra creşterii economice (schimbări procentuale faŃă de un scenariu de bază)

łara 2000 2001 2002 2003 2010

łările UE 0,2 0,9 1,0 1,1 2,9 SUA, Canada, Japonia

-0,1 0,0 0,0 0,1 0,1

Alte Ńări industrializate

-0,1 0,1 0,1 0,0 0,2

łări în curs de dezvoltare

0,0 0,1 0,2 0,2 0,3

În afară de efectele asupra creşterii economice în plan regional şi mondial, Uniunea Economică şi Monetară contribuie şi la redistribuirea responsabili- tăŃilor în cadrul sistemului monetar internaŃional, în conformitate cu importanŃa economică a grupărilor regionale existente sau în curs de formare.

Sistemul monetar internaŃional actual, cu toate transformările intervenite după colapsul sistemului Bretton Woods, se caracterizează, în continuare, prin rolul predominant al dolarului american, care este încă cea mai utilizată valută în tranzacŃiile internaŃionale. Astfel, rata internaŃionalizării valutelor (raportul dintre ponderea exportului exprimat într-o valută şi ponderea Ńării de emisiune în exportul mondial) este de 3,9% pentru $, de 1,4% pentru €, de 0,6 pentru ¥. Se conturează tot mai clar tendinŃa de formare a unui sistem monetar internaŃional mult mai simetric. Astfel, euro va deveni una din principalele valute utilizate pe plan mondial, alături de dolarul american şi de yenul japonez.



Sistem monetar internaŃional InterdependenŃe Echilibru intern Echilibru extern Gold standard Paritate Curs fix Gold specie standard Gold bullion standard Seigniorage Control valutar Bretton Woods Convertibilitate Marje de intervenŃie DOT

UEP Pool aur Acordul Smithsonian Curs flotant Curs flotant liber Curs flotant condus ConferinŃa de la Jamaica DST PreŃ de piaŃă aur Curs schimb real Criză financiară EMU Integrare monetară Euro BCE Reforme structurale

Probleme

1. Cum influenŃează aprecierea $ faŃă de € economia

SUA şi pe cea a Germaniei?

2. MenŃionaŃi două argumente pro şi două contra sistemului de cursuri fixe şi sistemului de cursuri flotante.

3. Care ar fi avantajele fixării cursului monedei

naŃionale faŃă de euro şi nu faŃă de $?

4. Dacă aŃi avea o economie de 100 de milioane de lei în ce aŃi investi-o? ArgumentaŃi alegerea

făcută.

5. ArgumentaŃi de ce nu este posibilă o uniune

monetară fără o uniune economică.


281

Teste grilă

1. Sistemul gold specie standard s-a caracterizat prin: a) fluctuaŃii majore ale cursului de schimb; b) emisiunea de bani de hârtie cu acoperire în aur; c) emisiunea de bani metalici în aur; d) emisiune de bani de hârtie fără acoperire; e) achitarea datoriilor externe în monedă naŃională.

2. Abandonarea sistemului gold standard a fost determinată de: a) dezechilibrele balanŃelor de plăŃi; b) inflaŃia scăzută; c) devalorizarea valutelor; d) echilibrarea balanŃelor de plăŃi; e) aprecierea valutelor.

3. Ce caracteristici a avut sistemul monetar instituit la Bretton Woods:

a) cursuri de schimb flotante; b) cursuri de schimb fixe; c) convertibilitatea tuturor valutelor; d) menŃinerea controlului valutar; e) interzicerea convertibilităŃii dolarului în aur.

4. Pool-ul aurului a presupus: a) preŃ de piaŃă al aurului; b) definirea în aur a Drepturilor Speciale de

Tragere; c) stabilizarea preŃului aurului la nivelul oficial prin

intervenŃii pe piaŃă; d) eliminarea marjelor de intervenŃie; e) renunŃarea la convertibilitatea dolarului în aur.

5. Acordul Smithsonian a prevăzut: a) majorarea preŃului oficial al aurului; b) instituirea Drepturilor Ordinare de Tragere; c) introducerea flotării conduse; d) reducerea preŃului oficial al aurului; e) lărgirea marjelor de intervenŃie la ±2,25%.


6. Prin ce se caracterizează sistemul de cursuri flotante:

a) convertibilitatea dolarului în aur; b) existenŃa unui preŃ oficial al aurului; c) determinarea cursului pe piaŃa valutară; d) cursuri valutare fixe cu marje de intervenŃie de

±1%; e) instituirea drepturilor speciale de tragere (DST).

7. Constituie dezavantaje ale sistemului de cursuri flotante:

a) previne speculaŃiile fără risc; b) garantarea cursului prin intervenŃii ale băncilor

centrale; c) cadru instabil al schimburilor comerciale; d) operatorii sunt confruntaŃi cu riscuri mai mici

decât într-un sistem de cursuri fixe; e) stabilitatea cursului de schimb.

8. Care dintre Ńările enumerate nu participă în prezent la euro:

a) Italia; b) Portugalia; c) Spania; d) Anglia; e) Suedia.

9. În funcŃia sa de mijloc de tezaurizare, în cazul sectorului privat, euro serveşte la:

a) facturarea comerŃului exterior; b) exprimarea instrumentelor financiare; c) intervenŃii pe piaŃa valutară; d) cotarea preŃurilor pe pieŃele externe; e) exprimarea rezervelor oficiale internaŃionale.


283

10. Nu se încadrează între efectele introducerii euro: a) amplificarea comerŃului interregional; b) reducerea costurilor tranzacŃiilor; c) o mai mare disciplină monetară şi financiară; d) creşterea şomajului în Ńările participante; e) redistribuirea responsabilităŃilor în cadrul

sistemului monetar internaŃional.

Constantin Fota – Economie internaŃională

284

PARTEA A PATRA

PROBLEME ECONOMICE MONDIALE CURENTE

Gândirea şi teoria economică au evoluat în timp ca oricare ramură a ştiinŃei, deşi într-un ritm mai lent decât ştiinŃele tehnice, de exemplu.

În prezent, în dezbaterile teoretice pe plan internaŃional sunt de actualitate patru teme majore ale Economiei InternaŃionale ca ştiinŃă: politica industrială a Ńărilor dezvoltate, dezvoltarea economică a Ńărilor în curs de dezvoltare, tranziŃia la economia de piaŃă a Ńărilor central-planificate, globalizarea economiei internaŃionale şi dezvoltarea durabilă a omenirii.

CAPITOLUL XVI.

łĂRILE DEZVOLTATE ŞI POLITICA INDUSTRIALĂ

Ar fi util, pentru început, să definim termenul de “industrie”. În trecut (şi în prezent încă) economia era clasificată în “industrie”, “agricultură”, “transporturi” etc. Nomenclatoarele de ramuri economice şi de produse urmează, încă, această clasificare.

łările dezvoltate şi politica industrială

285

În Ńările avansate termenul de industrie este folosit într-un sens larg, fără a fi riguros delimitat. Potrivit unei definiŃii, o industrie este reprezentată de firmele care comercializează produse mai mult sau mai puŃin identice. Altă definiŃie susŃine că o industrie reprezintă un grup distinct de întreprinderi producătoare. În fine, o alta le îmbină pe cele două, considerând că o industrie reprezintă o ramură specifică de producŃie şi de comerŃ.

Este foarte probabil ca în viitor termenul de industrie să fie tot mai mult perceput în sensul în care este utilizat în prezent în Ńările dezvoltate. În jurul unor activităŃi de bază se dezvoltă noi activităŃi, conexe sau eterogene: o asociaŃie agricolă începe să producă furaje concentrate, conserve de carne, având în proiect şi un hotel turistic cu specific rural local; un combinat chimic îşi dezvoltă propria producŃie de legume şi de conserve de legume; o fabrică de automobile îşi extinde activitatea pe piaŃa de capital, înfiinŃând o societate de investiŃii financiare şi sponsorizează o echipă de fotbal. Tot mai frecvent se utilizează termenii de “agroindustrie”, “industria turismului”, “industria audiovizualului”, “industria fotbalului”, “industria financiară”, ”industria informaŃiilor”. Termenul de “industrie” căpătă, în acest fel, un sens mai larg, dacă nu unul nou, faŃă de tradiŃionalul sens al termenilor de industrie sau de agricultură.

Rezultă că, atunci când discutăm despre politica industrială, nu ne referim strict la industrie. Statele Unite ale Americii sunt, de pildă, suspectate de economişti că promovează o politică industrială prin agricultură: subvenŃionând producŃia agricolă acordă o subvenŃie indirectă producŃiei de tractoare şi de combine, de exemplu. Politica industrială este, astfel, tot mai mult asimilată de economişti cu politica economică guvernamentală, în general. În cadrul acesteia se disting, totuşi, politici sectoriale pe ramuri, domenii mai mult sau mai puŃin omogene.

“Industrie”

Politică industrială


286

Politica industrială nu mai este un apanaj al Ńărilor industrial avansate. Ea este mai mult sau mai puŃin concret şi eficient promovată şi de Ńări în curs de dezvoltare sau de Ńări în tranziŃie. În acest capitol vom pune, însă, accentul pe politica industrială a Ńărilor industrializate avansate, situaŃia specifică în celelalte Ńări fiind tratată separat.

1. Rolul statului în economie

Politica industrială reprezintă un act subiectiv,

este promovată de guverne şi ea poate fi diferită în cadrul aceleiaşi Ńări şi de la o Ńară la alta, în funcŃie de interesele electoratului pe care îl reprezintă guvernul aflat la putere. În această optică, economiştii îşi pun două întrebări fundamentale: care este rolul guvernului în economie şi cât de justificate din punct de vedere al ştiinŃei economice sunt diferitele orientări şi mijloace utilizate de politicile industriale.

Atunci când economia se află în faŃa unui nou prag, delimitat în timp sau ca o schimbare de proporŃii, astfel de întrebări devin stringente. Acum ne aflăm în faŃa unor asemenea praguri: debutul în noul mileniu, ca prag temporal şi transformarea amplă a economiilor şi societăŃilor atât economic, cât şi politic în toate Ńările dezvoltate, în curs de dezvoltare şi în tranziŃie, ca prag de schimbare de proporŃii.

Omenirea a traversat două valuri uriaşe de prefaceri: revoluŃia agrară, desfăşurată pe parcurs milenar (“primul val”) şi revoluŃia industrială, care s-a produs în decurs de numai 300 de ani (“al doilea val”). Acum ne aflăm în plină desfăşurare a celui “de-al treilea val”, revoluŃia informaŃională, în care cea mai importantă formă de proprietate este intangibilă: cunoaştere, informaŃie, idee, talent. Factorul uman devine mai important decât capitalul în sensul tradiŃional, economia vitezei înlocuieşte treptat economia de scară, iar concurenŃa este bazată pe timp. Este foarte probabil ca terenul luptei de concurenŃă să

Prag temporal,

prag de

schimbare

RevoluŃia

informaŃională


287

treacă pe factorul timp, iar cel de “al treilea val” să dureze numai câteva decenii.

Teoria avantajului comparativ, care explică localizarea activităŃilor economice în funcŃie de dotarea cu factori şi de abundenŃa relativă a acestora, pierde tot mai mult teren într-o lume în care industriile intensive în cunoştinŃe şi în inovaŃie devin preponderente, în care transporturile şi telecomunica-Ńiile moderne asigură transferul rapid al mărfurilor şi schimbul instantaneu de informaŃii, într-o lume în care capitalul se localizează oriunde depistează proiecte de investiŃii profitabile.

Spre deosebire de activităŃile secolelor XIX şi XX, cele din secolul XXI nu mai au o localizare determinată de dotarea naturală. Aşa cum am discutat, deja, soarta Ńărilor nu mai depinde atât de zestrea naturală hărăzită prin amplasarea pe un meridian sau altul, cât de avantajele competitive pe care vor şti să şi le valorifice investind în educaŃie, informaŃie, cercetare, inovare şi talent.

La debutul în mileniul trei şi în contextul schimbărilor profunde care au loc în economia mondială revine în dezbaterea economiştilor un subiect care a consumat multe energii: care este rolul statului şi cum poate fi ameliorată eficienŃa acŃiunilor sale. A devenit evident că o intervenŃie greşită a statului în economie este mai dăunătoare decât o neintervenŃie.

ExperienŃa postbelică a relevat atât limitele, cât şi beneficiile intervenŃiei guvernamentale. łările cu economie central planificată, dar şi multe Ńări în curs de dezvoltare au fost victima unor strategii de dezvoltare dominate de intervenŃia guvernamentală. Chiar şi unele state industrial avansate s-au aflat în situaŃia de a suporta nereuşita intervenŃiilor guvernamentale şi de a-şi remodela mixul de politici monetare şi fiscale, mutând accentul de la stat spre mecanismele pieŃei.

Avantaj

comparativ

Avantaj competitiv

Rolul statului


288

În acelaşi timp, însă, nu se contestă, în general, rolul benefic al statului în sfera serviciilor publice sau limitării inegalităŃilor sociale. Banca Mondială, analizând experienŃa postbelică a unui spectru larg de Ńări industrializate, în curs de dezvoltare sau aflate în faza de tranziŃie, a concluzionat că, dacă economia dominată de stat a eşuat, acelaşi lucru se poate întâmpla dacă se exclude complet rolul statului.

Adam Smith a demonstrat că guvernul conduce prost economia. Economistul american Peter Drucker subliniază că problema care se pune nu este cea privind intervenŃia sau neintervenŃia guvernului, ci legimitatea guvernului sub aspectul competenŃei de a interveni benefic în economie.

Teoria economică recunoaşte funcŃia statului în alocarea resurselor în cazul de eşec al pieŃelor, adică atunci când piaŃa, funcŃionând imperfect, determină o alocare greşită sau ineficientă a acestora. PiaŃa cu o concurenŃă imperfectă nu poate asigura prin firmele particulare serviciile colective pure, precum apărarea naŃională, ordinea publică, securitatea persoanelor şi bunurilor, justiŃia, reŃeaua sanitară, iluminatul public etc.

Mecanismele pieŃei nu rezolvă nici situaŃiile în care apar externalităŃi. Aşa cum am subliniat, externalităŃile reprezintă efecte negative sau pozitive rezultate dintr-o activitate asupra unor terŃi, fără ca cei care le-au generat să folosească complet beneficiile sau să suporte costurile acestor efecte (educaŃie, cercetare, profilaxia unor boli = externalităŃi pozitive; poluare = externalităŃi negative). Statul trebuie să intervină pentru a favoriza externalităŃile pozitive şi pentru a diminua externalităŃile negative.

PieŃe Statul are un rol important în crearea pieŃelor concurenŃiale concurenŃiale (mărfuri, servicii, capital, muncă).

Monopolurile naturale exclud concurenŃa, determi-nând creşterea preŃurilor, în scopul maximizării profitului. Statul trebuie să influenŃeze, prin coduri de conduită, comportamentul monopolurilor, mergând

Servicii

publice

Eşec de piaŃă

ExternalităŃi


289

până la sancŃionarea acestora sau chiar până la asumarea responsabilităŃii de furnizare de mărfuri şi servicii concurente.

Statul are, totodată, un rol în corectarea pieŃelor incomplete (când nu se asigură un bun sau serviciu de piaŃa liberă), în situaŃia de asimetrie a informaŃiei (când părŃile la o tranzacŃie nu sunt egal informate) sau în cazul de hazard (când apar evenimente imprevizibile care depăşesc posibilitatea sistemului de asigurare).

În plus, dar nu în ultimul rând, statul are un rol necontestat în ameliorarea echităŃii sociale, neasigurată prin mecanismele pieŃei libere. Aceasta constituie substanŃa funcŃiei de distribuire a statului.

Rezultă că statul poate avea funcŃii minimale (apărare, ordine publică, management macroecono-mic), funcŃii intermediare (educaŃie, mediu) şi funcŃii activiste (dezvoltarea pieŃelor, iniŃiativă de activităŃi).

Statul are, deci, un câmp larg de activitate. Exercitarea funcŃiilor minimale, intermediare şi activiste poate fi de asemenea natură încât profitul care rezultă să nu acopere niciodată cheltuielile pentru realizarea lor de un individ sau un grup mic de indivizi.

Se înŃelege că intervenŃia statului în economie este mai mult sau mai puŃin intensă, acoperă în mai mare sau în mai mică măsură funcŃiile sale în raport de situaŃia concretă a fiecărei Ńări. EficienŃa statului poate fi apreciată concomitent prin realizarea obiectivelor pe care şi le-a propus şi prin costul intervenŃiei sale. Dacă intervenŃia se soldează cu un efect mai mare decât costul intervenŃiei, care este o povară pentru întreaga societate, atunci intervenŃia poate fi considerată ca fiind calificată.

PieŃe incomplete

Echitate socială


290

Tabel XVI.1 FuncŃiile statului în economie

Corectarea eşecurilor pieŃei ÎmbunătăŃirea

echităŃii Furnizare serviciilor colective pure Protejarea săracilor

- Apărare; - Lege şi ordine publică; - Drepturi de proprietate; - Management macroeconomic; - Sănătate publică

- Programe pentru eliminarea sărăciei; - IntervenŃii în caz de dezastre.

ExternalităŃi Reglementare monopoluri

InformaŃie asimetrică

Asigurări sociale

- EducaŃie elementară; - ProtecŃia mediului

- Politica antitrust; - Reglementarea activităŃilor publice.

- Asigurări (sănătate, viaŃă, pensii); - Reglementări financiare; - ProtecŃia consumatorului

- Pensii; - AlocaŃii; - Asigurări de şomaj.

Coordonarea activităŃii private Redistribuiri - Încurajarea dezvoltării pieŃelor; - IniŃiative în sensul dezvoltării constelaŃiilor (clusters) de activităŃi.

Redistribuirea de active.

2. Politica industrială

Dacă în privinŃa rolului general al statului în asigurarea cerinŃelor economice fundamentale ale unei Ńări nu există controverse teoretice majore, în ceea ce priveşte intervenŃia în reglementarea activităŃii economice şi mai ales în promovarea unor politici industriale disputele sunt aprinse.

Politica Politica industrială poate fi definită ca o industrială intervenŃie a guvernului în viaŃa economică reală în

scopul influenŃării ei în sensul satisfacerii unor necesităŃi de ordin general ale Ńării prin asigurarea unei funcŃionări eficiente a pieŃelor şi, în consecinŃă, a creşterii economice reale.


291

Politica industrială se află, prin obiectivele şi instrumentele utilizate, în zona de interferenŃă a politicilor monetare şi fiscale, şi se încadrează contextului mai larg al strategiei de dezvoltare orientate fie spre interior (când dezvoltarea se întemeiază pe substituirea importurilor şi cererea internă), fie spre exterior (când este promovat exportul, iar suportul creşterii îl constituie cererea externă).

a) Obiectivele politicii industriale În anii ’50 ai secolului XX principalul obiectiv

al politicilor industriale a fost industrializarea prin substituirea importurilor. S-au practicat cu precădere politici sectoriale, acŃionându-se asupra structurii de producŃie prin măsuri care discriminau între industrii. Guvernele au acordat, de regulă, sprijin metalurgiei, chimiei de mare tonaj, construcŃiei de maşini grele şi producŃiei de energie electrică. Ele au adoptat politici protecŃioniste la adăpostul cărora să se poată dezvolta industriile naŃionale.

În anii ’60 ai secolului trecut, politicile industriale au urmărit crearea unei baze industriale capabile să se adapteze liberalizării comerŃului internaŃional şi fluxurilor internaŃionale de capital. În acest scop, intervenŃiile guvernamentale au stimulat concentrarea activităŃilor industriale în companii puternice, capabile să facă faŃă competiŃiei de pe piaŃa internaŃională, stimulentele fiind de regulă acordate prin selectarea “câştigătorilor” şi “perdanŃilor”. Gradul de protejare a economiilor naŃionale a început să se atenueze.

În anii ’70, când efectele intervenŃionismului s-au ProtecŃia făcut deja resimŃite, obiectivul principal al politicilor concurenŃei industriale a devenit corectarea distorsiunilor create prin politicile anterioare: un grad de concentrare excesivă a industriilor naŃionale şi un nivel îngrijorător şi galopant al poluării. Ca atare, au predominat politicile vizând protecŃia concurenŃei, reducerea

Substituirea importurilor

Concentrare industrială


292

poluării şi promovarea măsurilor de protecŃie a mediului. În aceşti ani, climatul economic a înregistrat schimbări datorită şocurilor petroliere şi creşterii, ca o consecinŃă a acestora, a preŃurilor la materii prime şi a ratei inflaŃiei. În acelaşi timp, concurenŃa crescândă din partea noilor Ńări industrializate (NIC) şi schimbările tehnologice rapide au avut efecte atât asupra producŃiei interne, cât şi a comerŃului internaŃional. Majoritatea Ńărilor dezvoltate şi în curs de dezvoltare s-au dovedit a fi nepregătite în faŃa acestor evenimente şi incapabile să se adapteze cu promptitudine la condiŃiile economice în continuă schimbare. RigidităŃile în alocarea resurselor şi volumul în scădere al cererii şi producŃiei au determinat creşterea şomajului.

În fine, începând cu anii ’80 şi ’90, obiectivele urmărite de politicile industriale au evoluat spre crearea condiŃiilor reclamate de tranziŃia la societatea informaŃională. Ca atare, s-a manifestat un interes crescând pentru programele de promovare a cercetării şi de stimulare a investiŃiilor intangibile, pentru crearea reŃelelor informaŃionale care să contribuie la difuzarea rapidă a cunoştinŃelor şi pentru dezvoltarea şi modernizarea ofertei de infrastructuri. Fără îndoială, în perioada actuală politicile industriale vor viza în şi mai mare măsură cerinŃele societăŃii informaŃionale.

Eşecurile politicilor intervenŃioniste s-au dovedit a fi mult mai clare în deceniul nouă. Sub presiunea conjugată a globalizării şi progresului tehnic, structura întreprinderilor s-a transformat radical. Politicile de alegere a industriilor strategice concepeau firma ca un subiect bine identificat. Adoptarea deciziilor strategice, o mare parte a procesului de producŃie se presupuneau ca aparŃinând aceleaşi companii şi localizate, mai mult sau mai puŃin, în acelaşi loc. În schimb, noile modele percep întreprinderea sub forma unei reŃele. Actualmente, se asistă la tranziŃia de la economie mondială caracterizată prin unităŃi de producŃie de mare serie la

Societate informaŃională


293

o economie a reŃelelor bazată pe "partajarea" cunoştinŃelor.

Drept urmare, întreprinderile se angajează în ample procese de restructurare pentru a beneficia de externalităŃile din producŃie şi cerere. Acestea îşi creează relaŃii de lungă durată cu întreprinderile din amonte şi din aval, relaŃii dominate de utilizarea informaŃiilor şi nu de exercitarea controlului. Pentru asigurarea funcŃionalităŃii reŃelelor, acestea construiesc structuri informaŃionale şi organizaŃionale complexe care adesea valorează mult mai mult decât capitatul fizic. De aceea, se poate afirma că se înregistrează o evoluŃie rapidă către ceea ce se numeşte "firmă virtuală".

În acest cadru, politica industrială promovată nu poate să fie decât orizontală. Numai prin stabilirea condiŃiilor generale, guvernele pot prezerva reŃeaua industrială locală şi, totodată, pot evita dislocarea industriilor performante. De asemenea, schimbarea mentalităŃii din anii '90 a însemnat şi supravegherea funcŃionalităŃii nu numai a pieŃei produselor şi serviciilor, dar şi a pieŃelor factorilor de producŃie, în special a pieŃei muncii, precum şi a pieŃelor financiare. Alte componente ale costurilor de producŃie cum ar fi costurile impuse de intervenŃia guvernamentală şi rolul îndeplinit de infrastructură au început să preocupe opinia publică.

Şi instrumentele politicii industriale s-au schimbat. IntervenŃiile directe în mecanismele pieŃei, cum ar fi stabilirea preŃurilor şi reglarea cantităŃilor de produse existente pe piaŃă, au fost în mod gradual abandonate, fiind preferate acele instrumente ce au drept obiectiv înlăturarea obstacolelor din calea liberei funcŃionări a pieŃei şi îmbunătăŃirea climatului concurenŃial.

În acest fel, vechea politică industrială a fost Economie înlocuită cu aşa-numita politică de competitivitate a competitivă industriei şi economiei. O economie este considerată competitivă dacă populaŃia se bucură de un standard

Firme virtuale


294

ridicat de viaŃă, în creştere şi o rată mare a ocupării forŃei de muncă. În plus, creşterea economică trebuie să fie durabilă, pentru a nu intra în contradicŃie cu obiectivele sociale şi de protecŃie a mediului înconjurător.

b) Instrumentele politicii industriale IntervenŃia guvernamentală în cadrul politicii

industriale se realizează fie în formă directă (legislaŃie specială, intervenŃie administrativă, investiŃii publice), fie indirectă (facilităŃi fiscale, subvenŃii, finanŃare direcŃionată). Fiecare dintre aceste căi de intervenŃie dispune de un vast arsenal de instrumente.

Tabel XVI.2

Instrumentele politicii industriale

IntervenŃie directă IntervenŃie indirectă - LegislaŃie specială - IntervenŃie administrativă - InvestiŃii publice

- FacilităŃi fiscale - SubvenŃii - FinanŃare directionată

- IntervenŃie directă

LegislaŃie În categoria intervenŃiilor directe, legislaŃia specială specială poate include reglementări privind: protecŃia

şi/sau promovarea unor industrii tinere; restructurarea industriilor în declin; stimularea exporturilor; limitarea importurilor; sprijinirea investitorilor interni; încurajarea investiŃiilor străine; stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii. Este de remarcat faptul că, în timp ce legislaŃia specială este impusă de anumite condiŃii temporare, experienŃa practică a diverselor state demonstrează o certă tendinŃă spre permanentizare a utilizării acesteia, de cele mai multe ori efectul ei devenind dăunător într-un context schimbat.

IntervenŃie IntervenŃia administrativă poate îmbrăca şi ea o administrativă varietate de forme, între care: standardizarea;

licenŃierea; diseminarea informaŃiei; fixarea unor limite minime de scară a producŃiei; controlul

IntervenŃie

directă şi

indirectă


295

preŃurilor; planificarea indicativă; restricŃii cantitative în comerŃul exterior; reorganizarea administrativă; lichidarea administrativă; privatizarea etc. În general, intervenŃiile administrative conduc la deficienŃe în alocarea resurselor şi pierderi de bunăstare socială, dar unele dintre acestea pot juca un rol benefic în corectarea imperfecŃiunilor pieŃei (standardizare, licenŃiere, diseminarea informaŃiei) sau în asanarea sectorului de stat (reorganizare sau lichidare administrativă, privatizare).

InvestiŃiile publice constituie o altă formă de InvestiŃii intervenŃie directă, având ca scop: dezvoltarea publice infrastructurilor; implicarea în programele de restructurare a unor industrii; sprijinirea industriilor embrionare sau din anumite regiuni. InvestiŃiile publice în infrastructuri generează incontestabile externalităŃi pozitive pentru economie în ansamblul său şi pentru sectorul industrial în particular, dar pot da naştere şi unor fenomene nedorite, cum ar fi efectul de evicŃiune (absorbirea de către guvern a resurselor limitate ale societăŃii, reducerea accesului sectorului privat la acestea).

- IntervenŃie indirectă Guvernele pot interveni indirect în economie FacilităŃi

prin acordarea de facilităŃi fiscale: reduceri sau fiscale exceptări de la plata unor impozite directe sau indirecte; deprecierea accelerată a capitalului tehnic fix; reglementări permisive în ceea ce priveşte regimul provizioanelor (acoperirea fluctuaŃiilor de preŃuri, de curs de schimb sau a unor debitori dubioşi); reevaluarea capitalului tehnic fix; deductibilitatea unor categorii de cheltuieli (pentru cercetare-dezvoltare, reconversie profesională etc.). FacilităŃile privind impozitele directe sau indirecte generează distorsiuni în alocarea resurselor. În schimb, cele privind regimul deprecierii capitalului, regimul provizioanelor, reevaluarea capitalului tehnic fix şi deductibilitatea unor cheltuieli au un efect pozitiv asupra fluxurilor de lichidităŃi.


296

SubvenŃiile pot viza oferta de bunuri şi servicii destinate consumului intermediar, investiŃiilor sau exportului, precum şi unele industrii (embrionare, aflate în proces de restructurare sau din anumite regiuni) sau unele activităŃi (investiŃii, cercetare-dezvoltare, pregătire sau reconversie profesională, protecŃia mediului). Bine concepute şi administrate, unele subvenŃii cu rol în corectarea eşecurilor pieŃei pot contribui la o ameliorare a alocării resurselor în economie. Însă subvenŃiile care afectează costurile marginale ale producătorilor distorsionează prin semnale viciate deciziile de producŃie şi investiŃii.

FinanŃare FinanŃarea direcŃionată are, de regulă, aceleaşi direcŃionată Ńinte ca şi subvenŃiile. DistincŃia intervine în ceea ce

priveşte sursa fondurilor utilizate: în timp ce subvenŃiile provin din bugetul public, finanŃarea direcŃionată se face prin sistemul financiar-bancar. Ea este, de regulă, însoŃită şi de subvenŃionarea explicită (prin bugetul public) sau implicită (prin sistemul financiar-bancar). FinanŃarea direcŃionată generează fenomenul de evicŃiune şi conduce la creşterea ratelor reale ale dobânzii.

3. Argumente pro şi contra politicii industriale

IntervenŃia statului în economie şi, în particular, măsurile de politică industrială nu dispun de un suport foarte solid în teoria economică. Disputele dintre adepŃii şi oponenŃii politicii industriale folosesc adesea argumente acumulate în mod empiric, din analiza experienŃelor practice ale unor Ńări care fie au avut succes, fie au eşuat. De asemenea, se apelează la criterii plauzibile pentru selectarea câştigătorilor, aparent fundamentate economic, dar inapte să reziste unei analize mai atente. Singurele argumente care justifică din punct de vedere economic necesitatea politicii industriale sunt cele furnizate de situaŃiile de eşec al pieŃelor.

SubvenŃii


297

Tabel XVI.3

Argumente pro şi contra politicii industriale

Argumente aparent fundamentate economic

Argumente Fundamentate economic

1. Încurajarea industriilor cu un nivel ridicat al valorii adăugate pe lucrător

2. Încurajarea industriilor intermediare

3. Promovarea industriilor cu un potenŃial mare de creştere în viitor

4. Contracararea efectelor generate de politicile industriale ale altor state

1. Eşecurile de piaŃă - Nerealizarea economiilor de

scară - Bunuri colective - PieŃe incomplete - InformaŃii incomplete - ConcurenŃă imperfectă - ExternalităŃi - Transfer de factori 2. Eşecurile de guvernare - RigidităŃi - Cunoaşterea imperfectă

a) Argumente aparent fundamentate

economic O parte a argumentaŃiei folosite în mod curent

pentru a justifica necesitatea unei politici industriale se întemeiază pe anumite criterii utilizate în selecŃia câştigătorilor, care par plauzibile din punct de vedere economic, dar nu rezistă unei analize mai serioase.

Cu precădere în Ńările puternic industrializate, dar nu numai, s-a susŃinut încurajarea de către stat fie a industriilor cu un nivel mai ridicat al valorii adăugate pe muncitor, fie a industriilor intermediare cu rol de liant în crearea unor lanŃuri industriale, a industriilor cu perspective de creştere mai mari sau, pur şi simplu, a acelora selectate de alte guverne în cadrul strategiilor lor industriale.

- Încurajarea industriilor cu nivel ridicat al valorii adăugate pe lucrător

În orice economie nivelul valorii adăugate pe muncitor variază mult de la o industrie la alta. Acest fapt a generat ideea că, dacă o Ńară reuşeşte să-şi


298

alcătuiască un mix industrial în care predomină industriile cu valoare adăugată mare pe muncitor, Ńara respectivă îşi poate asigura, pe această cale, creşterea venitului naŃional. În realitate, valoarea adăugată pe muncitor poate fi mare în industrii cu situaŃii extrem de diferite: poate fi cazul unor industrii intensive în forŃă de muncă superior calificată, intensive în cunoştinŃe şi inovaŃie, dar poate fi şi cazul unor industrii intensive în capital, în care input-urile pe muncitor sunt ridicate.

Intensitate în Într-o economie în care mecanismele pieŃei muncă şi în funcŃionează normal, trecerea de la industrii intensive capital în forŃă de muncă mai puŃin calificată, la industrii

intensive în capital, precum şi trecerea de la industrii intensive în capital spre cele intensive în cunoştinŃe, inovare şi forŃă de muncă superior calificată se realizează ca o consecinŃă naturală a forŃelor pieŃei. Dacă nu există nici o disfuncŃionalitate a pieŃei, alocarea resurselor este deja optimă, deci intervenŃia prin politici industriale este inoportună. Dar chiar dacă există eşecuri ale pieŃei, necesitatea intervenŃiei este încă sub semnul întrebării, neexistând certitudinea că disfuncŃionalitatea a condus la o subalocare şi nu la o supraalocare de resurse în industriile intensive în capital. Dirijând un plus de resurse spre aceste sectoare (în care poate exista un exces) se accelerează, pe termen scurt, creşterea şomajului, un efect nefast, pe care nimeni nu-l aşteaptă de la politica industrială, adâncindu-se în acelaşi timp dezechilibrul deja existent în alocare.

- Încurajarea industriilor intermediare Efect Unul dintre argumentele frecvent utilizate în multiplicator sprijinul măsurilor de politică industrială este acela al

necesităŃii unor stimulente speciale pentru sectoarele intermediare care, prin input-urile furnizate pentru alte industrii, pot declanşa efecte de multiplicare în economie.

Popularitatea unui astfel de argument pare a se întemeia mai degrabă pe reacŃii subiective, teoria


299

economică nesusŃinând validitatea sa. Astfel, în cazul economiilor cu mecanisme de piaŃă funcŃionale, unde nu se constată un eşec sau insuficienŃă a pieŃei, nu pot fi motive pentru care să existe suspiciunea că producŃiei de bunuri intermediare îi sunt alocate prea puŃine resurse. Alocând resurse în plus, nu se poate obŃine o creştere a venitului naŃional.

- Promovarea industriilor cu potenŃial mare de creştere în viitor

O altă motivaŃie, des utilizată, este aceea că Alegere politica industrială ar trebui să aibă în vedere câştigători promovarea industriilor cu mare potenŃial de creştere. Este, cu alte cuvinte, menită să “aleagă câştigătorii” şi să încurajeze forŃa de muncă şi capitalul să migreze către activităŃile selectate.

În situaŃia în care piaŃa funcŃionează corespunzător, aceasta chestiune se rezolvă de la sine: capitalul şi forŃa de muncă vor alege câştigătorii, respectiv industriile care, prin perspectivele estimate de creştere, le vor asigura profituri şi, respectiv, salarii mai atractive. Guvernele nu pot decât cu mare dificultate şi asumându-şi un grad de risc foarte ridicat să se lanseze în asemenea acŃiuni, iar experienŃa practică demonstrează că în puŃine Ńări şi numai uneori selecŃia câştigătorilor de către stat s-a dovedit corectă şi a avut succes.

- Contracararea efectelor generate de politicile industriale ale altor state

Acest argument este cel mai adesea folosit în Contracarare Statele Unite, atunci când se încearcă promovarea politicii industriale ca reacŃie defensivă. AvocaŃii acestei atitudini susŃin că în situaŃia în care alte Ńări sprijină o industrie determinând, în consecinŃă, contracŃia respectivei industrii în SUA, ar fi necesar ca SUA să reacŃioneze acordând, la rândul său, sprijin industriei sale naŃionale. Ei pretind, că în acest fel, s-ar contracara efectul influenŃării structurii industriale americane prin politicile industriale promovate de alte state.


300

Adversarii acestei argumentaŃii susŃin că, indiferent dacă alte Ńări devin efectiv mai eficiente într-o activitate anume sau doar determină scăderea preŃurilor prin subvenŃii, din punctul de vedere al Statelor Unite realitatea este una singură, anume o deplasare defavorabilă a avantajelor comparative. FaŃă de aceasta, piaŃa americană operează automat ajustarea necesară, transferând resursele dinspre activitatea respectivă spre altele mai rentabile. Dacă piaŃa funcŃionează corect, nu mai este nevoie de intervenŃia guvernului.

b) Argumente fundamentate economic - Eşecurile de piaŃă Teoria economică demonstrează că, în condiŃii

de concurenŃă perfectă, piaŃa realizează o alocare eficientă a resurselor. Sistemul produce, în acest caz, ceea ce oamenii doresc, la costurile cele mai mici, atingând optimul: nici o modificare a alocării resurselor, a mixului activităŃilor productive sau a distribuŃiei nu va conduce la creşterea bunăstării unora fără să determine scăderea bunăstării altora.

PieŃe În practica economică nu există piaŃă perfect imperfecte concurenŃială. Există pieŃe ale unor produse ce

întrunesc în mare măsură caracteristicile pieŃei cu concurenŃă perfectă: număr mare de firme cu acelaşi profil, relativ mici, inapte să controleze preŃurile, produse omogene, acces liber pe piaŃă. În paralel cu acestea, pieŃele altor produse sunt, însă, fie monopolizate, fie influenŃate de comportamentul strategic al câtorva firme constituind un oligopol, fie pieŃe pe care se confruntă, într-o competiŃie monopolistă, companii ce apelează la diferenŃierea produselor şi impunerea unor mărci la adăpostul cărora pot beneficia de avantajele unei poziŃii similare celei de monopol.

Cu o organizare atât de diversificată şi complexă, economia de piaŃă, în ansamblul său, nu este şi nu poate fi o piaŃă perfectă. Ca atare,


301

mecanismele sale funcŃionează uneori defectuos, înregistrând eşecuri în alocarea resurselor şi utilizarea lor eficientă, fiind necesară intervenŃia guvernamen-tală.

Primul argument este nerealizarea economiilor Economii de scară. Teoria şi practica economică susŃin ideea de scară unei mai bune utilizări a resurselor odată cu creşterea gradului de concentrare a producŃiei. Acolo unde o dublare a input-urilor determină obŃinerea unei producŃii mai mari decât dublul nivelului produs iniŃial, se spune că se obŃin economii de scară. Mecanismele pieŃei sunt uneori incapabile să asigure dezvoltarea anumitor întreprinderi sau industrii astfel încât acestea să obŃină economii de scară. Ca atare, ele nu devin suficient de competitive pentru a pătrunde pe anumite pieŃe, nu reuşesc să dea resurselor cea mai eficientă utilizare şi generează o pierdere relativă de valoare. În aceste situaŃii, adepŃii politicii industriale susŃin necesitatea intervenŃiei guvernului prin politici adecvate, prin reglementări speciale (protecŃia industriilor tinere), prin intervenŃie administrativă (fixarea unor limite minime de scară a producŃiei), prin investiŃii publice şi prin subvenŃii. Dar intervenŃia în sensul stimulării creşterii gradului de concentrare a producŃiei poate conduce la distorsiuni noi, la oligopoluri care generează noi eşecuri de piaŃă, precum şi un comportament necompetitiv, fiind necesare noi intervenŃii în lanŃ, la nesfârşit, devenind tot mai complexe şi cu urmări tot mai greu de prevăzut şi controlat.

Al doilea argument se referă la insuficienta asigurare a unor bunuri colective. Societatea are nevoie de o gamă largă de bunuri colective, pe care sectorul privat nu le poate furniza, nefiind stimulat de piaŃă să facă acest lucru. Urmărind maximizarea profitului, firmele nu vor opta să investească în activităŃi care fie nu aduc profit, fie sunt extrem de costisitoare, oferind un câştig nesigur, într-un orizont de timp îndepărtat. În această ultimă categorie

Bunuri colective


302

este inclusă cercetarea fundamentală. Deşi atât de importantă pentru competitivitatea pe termen lung, cercetarea fundamentală nu este suficient susŃinută de sectorul privat, lăsând în seama altora asumarea costurilor şi riscurilor şi sperând să beneficieze ulterior de rezultatele obŃinute. O astfel de optică conduce la un nivel necorespunzător de dezvoltare a cercetării fundamentale şi impune intervenŃia corectoare a statului care poate, prin politica industrială, să susŃină acest sector şi prin el să creeze premisele dezvoltării de perspectivă a economiei. IntervenŃiile de asemenea natură au numai consecinŃe pozitive şi nu induc distorsiuni, fapt pentru care există un consens în ceea ce priveşte oportunitatea lor.

PieŃe Al treilea argument vizează pieŃele incomplete. incomplete Atunci când mecanismele pieŃei nu sunt apte să

asigure bunuri sau servicii pentru care există cerere, este nevoie de măsuri de stimulare din partea guvernelor. Astfel de intervenŃii Ńin de politica industrială în măsura în care au incidenŃă asupra sistemului industrial. Aceasta ar putea fi, spre exemplu, cazul unor măsuri prin care se extinde în zone rurale îndepărtate piaŃa creditului sau asigurărilor, urmărindu-se încurajarea dezvoltării unor activităŃi industriale care să valorifice resursele locale.

Al patrulea argument are în vedere existenŃa unor informaŃii incomplete. ForŃele pieŃei determină o subproducŃie de informaŃii din categoria acelora care nu pot aduce prin vânzare un câştig suficient de atractiv. Costurile înmagazinării şi diseminării acestui gen de informaŃii sunt prea mari pentru a putea fi suportate de particulari, iar lipsa sau insuficienŃa lor poate conduce la decizii greşite, cu consecinŃe grave pentru firmele care le-au adoptat şi pentru economie, care risipeşte resurse. De aceea, există un interes al societăŃii pentru ca insuficienŃele informaŃionale generate de mecanismele imperfecte ale pieŃei să fie suplinite prin măsuri ale statului privind instituirea

InformaŃii

incomplete


303

unor agenŃii specializate în administrarea diverselor categorii de informaŃii.

Al cincelea argument abordează existenŃa ConcurenŃă concurenŃei imperfecte. Companiile private sunt imperfectă interesate să atingă dimensiunile optime pentru a obŃine economii de scară. Uneori sunt sprijinite în acest sens şi prin politici guvernamentale, care vizează o utilizare mai eficientă a resurselor. Foarte des se întâmplă ca această concentrare a producŃiei să conducă la limitarea drastică a numărului de întreprinderi de pe o piaŃă, creând poziŃii de monopol sau oligopol şi generând, în consecinŃă, comportamente necompetitive. La aceste situaŃii se adaugă şi cazul particular al monopolurilor naturale, în care economiile intervin la o scară atât de mare încât, practic, nu este loc pe piaŃă decât pentru un singur producător. O piaŃă în care concurenŃa nu este liberă nu poate aloca eficient resursele. Din acest motiv, intervenŃia guvernamentală în sprijinul întreŃinerii unui mediu concurenŃial are o justificare economică solidă. Statul poate interveni prin reglementări care să limiteze formarea monopolurilor şi oligopolurilor, să impună celor existente un anumit “cod de conduită” şi să faciliteze accesul pe piaŃă al mai multor concurenŃi.

Al şaselea argument se referă la externalităŃi. Aşa cum am văzut, externalităŃile sunt consecinŃe negative sau pozitive ale unei activităŃi reflectate asupra unor terŃi, fără ca piaŃa să determine pe cei ce le-au generat să suporte costul efectelor negative sau să folosească integral beneficiile efectelor pozitive ale activităŃii lor. Pentru ca societatea, unele colectivităŃi sau chiar unele companii sau indivizi să nu suporte costuri externe excesive, statul trebuie să intervină pentru a limita amploarea acestor efecte negative. Prin reglementări privind protecŃia mediului şi impunerea unei conduite mai prietenoase faŃă de acesta, prin combinaŃii de impozite şi subvenŃii şi prin aplicarea de sancŃiuni, statul poate corecta efectele secundare

ExternalităŃi


304

nedorite generate de activitatea economică. ExternalităŃile pozitive sunt, desigur, benefice pentru terŃi şi, în mod firesc, se justifică să fie încurajate. Dar şi aici apare o problemă, care de această dată afectează partea generatoare de beneficii externe. Există o incapacitate de însuşire a tuturor beneficiilor activităŃii desfăşurate de un întreprinzător, care îl poate face reticent în a-şi asuma riscurile şi costurile implicate de aceasta. Este, pe de o parte, vorba de “costurile de început” suportate de o firmă care iniŃiază activităŃi noi, costuri pe care cei ce pătrund ulterior pe o piaŃă deschisă nu le mai suportă. Aceste costuri se manifestă ca o formă de penalizare a celor care inovează, îşi asumă riscuri şi produc valori noi, acŃionând ca o frână a spiritului întreprinzător. Statul trebuie să intervină asigurând anumite forme de compensare a costurilor suplimentare şi stimulând cât mai mult posibil multiplicarea unor astfel de iniŃiative, ce constituie însuşi motorul progresului.

Transfer de În fine, al şaptelea argument are în vedere factori dificultăŃile în transferul de factori. PiaŃa nu poate

asigura în toate cazurile un transfer operativ al factorilor de producŃie din sectoarele în regres (“sunset industries”) spre cele în ascensiune (“sunrise industries”). Problemele cele mai serioase apar în ceea ce priveşte forŃa de muncă. Unele industrii în ascensiune pot ele însele investi în calificarea sau recalificarea personalului de care au nevoie dar, de regulă, ele nu vor fi tentate să preia în acest scop angajaŃii eliberaŃi din industrii aflate în declin care de cele mai multe ori au o pregătire mai puŃin adecvată domeniilor noi şi care se încadrează în categorii de vârstă neatractive. De aceştia se va ocupa, în primul rând, statul prin programele sale de protecŃie socială şi de reconversie a forŃei de muncă.

- Eşecurile de guvernare Deşi eşecurile de piaŃă constituie o argumentaŃie

larg acceptată în favoarea utilizării politicilor industriale, există şi voci care se pronunŃă împotriva


305

intervenŃiei, chiar şi în situaŃiile în care piaŃa nu realizează o distribuŃie optimă a resurselor. Potrivit acestora, simpla existenŃă a eşecurilor pieŃei, numeroase şi adesea grave, nu justifică încercarea statului de a le rectifica sau compensa, având în vedere faptul că nu este deloc sigur că intervenŃia va îmbunătăŃi în vreun fel lucrurile. Este tot mai evident faptul că intervenŃia statului implică atât beneficii, cât şi costuri, şi că există atât eşecuri de piaŃă, cât şi eşecuri de guvernare. În această ultimă situaŃie, statul însuşi devine sursă de ineficienŃă.

O primă observaŃie, care îndeamnă la precauŃie RigidităŃi se referă la complexitatea oricărei economii, fie ea dintre cele mai puŃin dezvoltate. În orice economie apar intervale de timp între momentul percepŃiei de către guvern a unei necesităŃi de a interveni, decizia de a introduce anumite măsuri, implementarea acelei decizii şi efectele obŃinute. În cadrul duratei de timp respective situaŃia în economie se poate schimba radical, iar măsurile declanşate pot deveni nu numai nepotrivite, dar chiar dăunătoare. Prin natura lor, organele de conducere centralizate sunt mai puŃin flexibile, se adaptează cu dificultate la condiŃiile noi semnalate de piaŃă. Reglementările, cotele de impozit, politicile bugetare nu se schimbă cu uşurinŃă, în timp ce piaŃa este dinamică şi în perpetuă transformare. Neputându-se adapta cu uşurinŃă la aceste schimbări statul introduce rigidităŃi, nefaste pentru o economie modernă. Operativitatea în adoptarea şi implemen-tarea politicilor a devenit tot mai importantă într-o economie mondială caracterizată prin cicluri de producŃie mult diminuate şi introducerea rapidă a progresului tehnic. În acest context, alegerea sectoarelor şi a produselor "câştigătoare" nu mai este posibilă.

Pe de altă parte, cunoaşterea mecanismelor economice la nivelul guvernelor este defectuoasă. Politicile concepute se bazează pe cunoaştere imperfectă şi conduc, în consecinŃă, la amplificarea

Cunoaştere imperfectă


306

erorilor de decizie cauzate de piaŃă prin semnale greşite. De altfel, organismele statale nu au nici aceleaşi stimulente precum întreprinzătorii privaŃi, de a căuta informaŃiile cele mai exacte şi complete pe care să-şi fundamenteze deciziile.

Mai mult, guvernele nu dispun de un control corespunzător asupra modalităŃilor în care politicile proiectate de ele sunt aplicate în economie şi nici nu controlează reacŃiile populaŃiei, care pot anihila complet rolul pozitiv al intervenŃiilor lor.

La toate acestea se adaugă faptul că, pentru a acŃiona, guvernele au nevoie de fonduri care se obŃin mărind taxele pe venituri, iar creşterea fiscalităŃii are un efect descurajator asupra investiŃiilor, mărind, în acelaşi timp, înclinaŃia mediului de afaceri pentru evaziune.

FuncŃiile Politica structurală a statului, prin care sunt concurenŃei promovate anumite sectoare considerate de perspectivă,

elimină funcŃiile vitale ale concurenŃei: funcŃia de căutare de noi soluŃii economice şi tehnice; funcŃia de control al costurilor, prin existenŃa altor potenŃiali ofertanŃi mai eficienŃi; funcŃia pieŃelor de capital ca mecanism de control asupra sectoarelor spre care se vor orienta fluxurile de capital insuficient.

4. Noi teorii economice

a) Teoria creşterii bazată pe cunoaştere Una dintre dezvoltările teoretice recent, care

aduce un neaşteptat sprijin promovării politicii industriale în Ńările dezvoltate, o constituie noua teorie a creşterii economice. Aceasta furnizează o justificare valabilă în ceea ce priveşte prezenŃa mai activă a statului în stimularea inovaŃiei industriale şi a formării capitalului uman.

Elementul cheie al acestei noi teorii constă în includerea cunoaşterii în categoria factorilor de producŃie, alături de capital, forŃa de muncă şi pământ. Prin aceasta, progresul tehnic este endogenizat,

Cunoaştere


307

creşterea însăşi putând fi explicată ca un fenomen endogen.

În contextul creat de această nouă abordare au fost concepute o diversitate de modele, diferite între ele dar întemeiate pe aceeaşi supoziŃie, potrivit căreia dezvoltarea cunoaşterii este însoŃită de externalităŃi pozitive, generează randamente crescătoare şi contracarează tendinŃele de încetinire treptată, dar continuă a procesului creşterii.

Modelele care încorporează cunoaşterea prin Capital intermediul investiŃiilor în formarea capitalului uman uman pun în evidenŃă faptul că, pe lângă sporul de productivitate obŃinut în munca indivizilor care au beneficiat de programe de perfecŃionare profesională, se obŃine o îmbunătăŃire generală a standardului educaŃiei, care determină ameliorarea productivităŃii tuturor factorilor de producŃie.

Modelele care pun accentul pe activitatea de cercetare-dezvoltare a firmelor particulare ca sursă a plusului de cunoaştere evidenŃiază incapacitatea acestor firme de a păstra integral rezultatele propriilor cercetări, creând prin aceasta, în mod involuntar, un efect pozitiv pentru societate: creşterea productivităŃii în alte firme şi sectoare care beneficiază de plusul de cunoaştere obŃinut.

ConsecinŃa imediată a incapacităŃii de a fructifica complet investiŃia în cunoaştere o constituie nivelul suboptimal al acesteia, situaŃia astfel descrisă furnizând justificarea teoretică a adoptării unor măsuri de politică industrială: întrucât piaŃa nu permite atingerea nivelului optim al producŃiei de cunoştinŃe, statul trebuie să intervină subvenŃionând activităŃile de cercetare-dezvoltare ale firmelor particulare din domenii de vârf şi restabilind, pe această cale, optimul respectiv.

Asemenea dezvoltări teoretice constituie platforma unui nou val de politici industriale în Ńările dezvoltate din Europa de Vest şi America de Nord şi relansează polemicile legate de oportunitatea şi

Cercetare - dezvoltare


308

consecinŃele acestor politici.

b) Teoria comerŃului strategic Oligopol Teoria comerŃului strategic porneşte de la

realitatea că, în zilele noastre, competiŃia internaŃională are caracteristici mult schimbate faŃă de acum cincizeci de ani. Tot mai multe pieŃe, în special ale produselor de tehnologie înaltă, calculatoare, telecomunicaŃii, aparatură de zbor, microprocesoare etc., devin scena unor manifestări cu numai câŃiva actori: câteva firme producătoare mari şi puternice care prin poziŃia lor oligopolistă influenŃează condiŃiile de concurenŃă. Acestea obŃin, datorită concurenŃei imperfecte, randamente crescătoare excesive, profitul lor situându-se mult peste nivelul posibil de realizat prin investiŃii egal de riscante în alte sectoare ale economiei. Asemenea profituri declanşează o competiŃie internaŃională acerbă între cele câteva firme capabile să şi le adjudece.

În cazul pieŃelor dominate de oligopoluri există o interdependenŃă strânsă între competitori. Deciziile oricărei firme implicate privind producŃia, investiŃiile, preŃurile etc. afectează deciziile celorlalte companii concurente. Ca atare, aceste firme adoptă un comportament strategic, impunându-şi restricŃii asu-pra acŃiunilor proprii, astfel încât să limiteze opŃiunile concurenŃei, să nu o împingă la decizii care să le fie lor nefavorabile.

Pe o piaŃă oligopolistă, prima firmă care reuşeşte să ocupe poziŃii îşi creează o situaŃie avantajoasă în detrimentul concurenŃilor aflaŃi “cu un pas în urmă”. De aceea, cucerirea unei poziŃii de piaŃă în avans faŃă de firmele concurente constituie un obiectiv strategic foarte important.

Teoria comerŃului strategic sau a politicii comerciale strategice afirmă că, în principiu, statul poate lua anumite măsuri care să modifice situaŃia de pe piaŃa internaŃională, determinând un transfer al profiturilor dinspre firmele străine spre cele naŃionale.

Comportament strategic

SubvenŃii


309

În cel mai simplu caz, prin subvenŃionarea firmei naŃionale un guvern poate descuraja companiile străine concurente, determinându-le să se abŃină de la investiŃii şi producŃie. Ca atare, firma naŃională va putea pe această cale să-şi însuşească profiturile concurenŃei, obŃinând câştiguri mai mari decât subvenŃia şi generând o creştere a venitului naŃional pe seama celorlalte Ńări.

Sectoarele considerate relevante pentru a face obiectul unor intervenŃii selective sunt cele în care nivelul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare este foarte ridicat, iar rata inovării este în egală măsură remarcabilă.

c) Teoria avantajului competitiv al naŃiunilor Cadrul de analiză al teoriei costurilor

comparative ignoră, aşa cum am văzut, economiile de scară, presupune tehnologii identice, produse nediferenŃiate, înzestrare fixă cu resurse şi imobilita-tea factorilor între naŃiuni. El se aseamănă din ce în ce mai puŃin cu contextul economic al zilelor noastre, dat de structura noilor sisteme industriale – în care creşte ponderea industriilor intensive în cunoştinŃe, dinamica inovării produselor şi proceselor, calitatea factorului uman – şi de condiŃiile concurenŃei contemporane.

Pe măsură ce varietatea, dimensiunea şi ponderea industriilor intensive în cunoştinŃe se majorează, costul factorilor devine tot mai puŃin important, iar întrebările legate de specializarea în producŃie şi structura schimburilor internaŃionale se cer a fi rezolvate în tot mai mare măsură prin raportarea la diferenŃele de productivitate dintre naŃiuni.

Se simte, ca atare, nevoia unei noi teorii care să aibă ca premisă caracterul dinamic, inovativ şi schimbător al competiŃiei, care să Ńină cont de faptul că, în loc de a maximiza pur şi simplu rezultatele în cadrul unor constrângeri date, problema este cum ar putea firma obŃine avantaj competitiv schimbând


310

constrângerile. În loc de a utiliza un ansamblu de factori de producŃie ficşi, o chestiune mult mai importantă este de a vedea cum firmele şi naŃiunile pot să amelioreze calitatea factorilor, să ridice productivitatea cu care sunt utilizaŃi şi să creeze alŃii noi.

Teoria avantajului competitiv, concepută de profesorul Michael E. Porter, porneşte de la principiul că la nivel naŃional singurul concept semnificativ este cel al productivităŃii naŃionale şi că abilitatea de a exporta multe bunuri cu înaltă productivitate, care permite naŃiunii să importe multe bunuri de mai mică productivitate, este un obiectiv dezirabil fiindcă se traduce într-o productivitate naŃională mai mare.

Spre deosebire de abordarea tradiŃională, în cadrul căreia avantajele naŃionale aveau ca sursă numai producŃia şi costurile ei, avantajele competitive sunt rezultatul unui întreg lanŃ de activităŃi care contribuie la succesul de piaŃă al unui bun.

În acest “lanŃ de valori” sunt cuprinse activităŃi primare (producŃie, marketing, distribuŃie, service) şi de sprijin (aprovizionare, tehnologii, resurse umane, planificare, finanŃe-contabilitate), iar avantajul competitiv îl obŃine firma care reuşeşte să valorifice cât mai bine acest şir de activităŃi. Ceea ce este important în obŃinerea unui avantaj de piaŃă este de a găsi acele metode prin care aceleaşi valori – mărfuri sau servicii – se obŃin cu input-uri mai mici (avantaje de cost) sau prin care aceleaşi activităŃi se realizează într-un fel particular, original, inovator, la o valoare mai mare (avantaje de calitate). Ceea ce se obŃine în ultimă instanŃă constă într-o mai mare productivitate faŃă de competitori.

LanŃ de valori


311


Politică economică Mix de politici monetar-fiscale Industrie Politică industrială RevoluŃie agricolă RevoluŃie industrială RevoluŃie informaŃională Rolul statului FuncŃii minimale FuncŃii intermediare FuncŃii activiste Management macroeconomic ExternalităŃi Monopoluri InformaŃie asimetrică FuncŃionarea pieŃelor ConstelaŃii de activităŃi Substituire importuri CompetiŃie internaŃională InvestiŃii intangibile Firmă virtuală Politică de competitivitate IntervenŃie directă

IntervenŃie indirectă LegislaŃie specială IntervenŃie administrativă InvestiŃii publice FacilităŃi fiscale SubvenŃii FinanŃare direcŃionată Valoare adăugată ridicată Industrii intermediare Industrii cu potenŃial de creştere Eşec de piaŃă Economie de scară Servicii colective Cercetare fundamentală PieŃe incomplete InformaŃii incomplete ConcurenŃă imperfectă Transfer de factori Eşecuri de guvernare Cunoaştere ComerŃ strategic Oligopol Avantaj competitiv LanŃ de valori

Probleme

1. ExplicaŃi de ce bugetul militar al SUA sau

subvenŃionarea agriculturii americane reprezintă

o politică industrială.

2. Ce se înŃelege prin management macroeconomic?

3. Care sunt efectele pe plan intern şi pe plan extern

ale politicii de substituire a importurilor?


312

4. SubvenŃia avantajează Ńara care o acordă sau

Ńările partenere? ArgumentaŃi răspunsul.

5. Ce efecte practice are aplicarea teoriei comerŃului

strategic pentru Ńara care o aplică şi pentru Ńările

partenere?

Teste grilă

1. Primele două “valuri” în evoluŃia economică a omenirii sunt:

a) revoluŃia informaŃională; b) revoluŃia culturală; c) revoluŃia demografică; d) revoluŃia agrară; e) revoluŃia industrială.

2. PrecizaŃi al treilea “val” în evoluŃia economică a omenirii:

a) revoluŃia culturală; b) revoluŃia demografică; c) revoluŃia agrară; d) revoluŃia informaŃională; e) revoluŃia industrială.

3. IdentificaŃi funcŃiile minimale pe care le exercită statul:

a) apărare; b) educaŃie; c) mediu; d) ordine publică; e) dezvoltarea pieŃelor.


313

4. Din intervenŃia directă a statului în economie

face parte: a) amortizarea accelerată a capitalului fix; b) deducerea cheltuielilor de reconversie

profesională; c) lichidarea administrativă; d) regimul provizioanelor; e) subvenŃionarea cercetării-dezvoltării. 5. Care dintre instrumentele politicii industriale fac

parte din intervenŃia indirectă a statului în economie:

a) protejarea prin legislaŃie specială a industriilor tinere;

b) standardizarea produselor; c) investiŃiile publice; d) reduceri sau exceptări de la plata unor impozite

directe sau indirecte; e) acordarea de subvenŃii. 6. SelectaŃi argumentele fundamentate economic

pentru promovarea unei politici industriale: a) încurajarea industriilor cu un nivel ridicat al

valorii adăugate; b) încurajarea industriilor intermediare; c) existenŃa unor pieŃe imperfecte; d) contracararea efectelor politicilor industriale ale

altor state; e) promovarea industriilor cu un potenŃial mare de

creştere în viitor. 7. Nu constituie eşecuri de piaŃă: a) cercetarea fundamentală; b) cercetarea aplicativă; c) informaŃii incomplete; d) costurile de început; e) transferul de factori.


314

8. Teoria creşterii bazată pe cunoaştere pune

accentul pe: a) teren; b) capital; c) forŃă de muncă; d) investiŃii în capital uman; e) activitatea de cercetare-dezvoltare.

9. Teoria comerŃului strategic presupune: a) determinarea unui transfer al profiturilor

ridicate dinspre firmele străine spre cele naŃionale;

b) controlul exportului de arme şi muniŃii; c) interzicerea exportului de arme de distrugere

în masă; d) existenŃa unui număr mare de producători şi

de consumatori; e) planificarea activităŃii de comerŃ exterior.

10. Care dintre produsele menŃionate sunt

intensive în cunoştinŃe: a) minereul de fier; b) costumul; c) strungul; d) computerul; e) oŃelul.

łările în curs de dezvoltare şi datoria externă

315

CAPITOLUL XVII.

łĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE ŞI DATORIA

EXTERNĂ

Până acum ne-am axat studiul în special asupra interacŃiunilor macroeconomice între economiile Ńărilor industrializate: SUA, Canada, Japonia şi Ńările Europei Occidentale. Având resurse mari de capital şi forŃă de muncă bine calificată, aceste economii generează un nivel ridicat al produsului intern brut pentru populaŃia lor. PieŃele lor, comparativ cu cele ale Ńărilor în curs de dezvoltare, sunt relativ mai libere de controlul guvernamental direct.

Începând din anii ’80 ai secolului trecut, problemele macroeconomice ale Ńărilor mai sărace au trecut pe un prim plan al preocupărilor referitoare la stabilitatea şi viitorul economiei internaŃionale. După cel de-al doilea război mondial, comerŃul dintre Ńările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare s-a dezvoltat, concomitent şi împrumuturile Ńărilor în curs de dezvoltare din Ńările bogate. RelaŃiile mai extinse între cele două grupe de economii au făcut tot mai dependentă fiecare grupă de sănătatea celeilalte. EvoluŃiile din Ńările în curs de dezvoltare au un mare impact asupra bunăstării şi politicilor Ńărilor avansate.


316

1. Trăsături macroeconomice ale Ńărilor în curs de dezvoltare

łările în curs de dezvoltare sunt deficitare în

factori de producŃie esenŃiali pentru o industrie modernă: capital şi forŃă de muncă calificată. Acest deficit relativ contribuie la un nivel scăzut de venit pe locuitor şi împiedică Ńările în curs de dezvoltare să realizeze producŃii de mare serie.

Tabel XVII.1

Indicatori ai dezvoltării economice Grup de Ńări PIB/

Loc (mii

dolari)

SperanŃa de viaŃă (ani)

Mortalitatea infantilă

(decese la 1000 de naşteri)

PopulaŃie urbană (% din

totalul populaŃiei)

łări dezvoltate (ex. SUA, Japonia)

26 78 6 71

łări în curs de dezvoltare 1,5 65 60 40 Cu venit peste medie (ex. Mexic, Coreea)

5,0 65 25 75

Cu venit mediu (ex. Filipine, Polonia)

2,0 70 30 50

Cu venit sub medie (ex. India, Zair)

1,0 60 35 40

Sărăcie łările dezvoltate deŃin circa 1/4 din populaŃia

lumii, dar se apreciază că ele consumă 3/4 din producŃia mondială. Aceasta înseamnă că Ńările în curs de dezvoltare, care deŃin 3/4 din populaŃia lumii, consumă numai 1/4 din producŃia mondială. Concluzia simplă este că cea mai mare parte a populaŃiei lumii este săracă. De fapt, viaŃa în Ńările în curs de dezvoltare este o continuă luptă împotriva circumstanŃelor sărăciei, iar perspectivele pentru o îmbunătăŃire substanŃială a standardului de viaŃă pentru cele mai multe dintre acestea nu sunt promiŃătoare.

Trăsături Deşi mult diferite între ele, Ńările în curs de macroeconomice dezvoltare au anumite trăsături comune. În primul

rând, pieŃele lor financiare sunt limitate ca dimensiuni,


317

fiind, prin urmare, supuse controlului oficial, guvernele menŃinând ratele dobânzilor sub nivelul care ar egaliza cererea şi oferta de bani, astfel că acestea tind să fie raŃionalizate. În al doilea rând, intervenŃia statului în economie depăşeşte pieŃele financiare, guvernul având încă în proprietate o mare parte a economiei, iar cheltuielile sale deŃinând o pondere importantă din produsul intern brut. În al treilea rând, guvernul finanŃează o mare parte din cheltuieli prin tipărirea de bani fără acoperire (Seigniorage), ceea ce duce la rate de inflaŃie ridicate, la indexarea salariilor la nivelul general al preŃurilor şi, deci, la perpetuarea fenomenului inflaŃionist. În al patrulea rând, cursurile de schimb sunt fixate mai degrabă de guvern decât de pieŃele financiare, existând uneori cursuri multiple şi procedându-se la alocarea guvernamentală a resurselor valutare. În al cincelea rând, resursele naturale şi produsele agricole deŃin o pondere importantă în multe Ńări în curs de dezvoltare.

2. Strategii pentru dezvoltarea economică

Diversitatea condiŃiilor existente în Ńările în curs de dezvoltare fac imposibilă existenŃa unei strategii unice care să aibă succes în cadrul tuturor Ńărilor în curs de dezvoltare. În ultimele patru decenii ale secolului trecut au fost sugerate mai multe strategii alternative. Deşi sunt foarte diferite, aceste strategii au în comun faptul că recunosc că o Ńară în curs de dezvoltare se confruntă cu anumite restricŃii. CantităŃile insuficiente de resurse materiale sau umane determină necesitatea unor opŃiuni din partea acestor Ńări între mai multe alternative. Drept consecinŃă, acestea sunt puse în situaŃia de a alege între agricultură sau industrie, între substituirea importurilor şi promovarea exporturilor, între planificarea centralizată şi economia de piaŃă.


318

a) Agricultură sau industrie Imediat după cel de-al doilea război mondial,

odată cu obŃinerea independenŃei politice, Ńările în curs de dezvoltare, şi-au manifestat opŃiunea pentru industrializare ca soluŃie la problemele economice cu care se confruntau. Prin industrializare sperau să obŃină o creştere a stocului de capital şi realizarea tranziŃiei structurii economice lor de la agricultură spre industrie şi servicii.

EvoluŃiile economice de până în prezent demonstrează că reducerea ponderii agriculturii în PIB şi creşterea corespunzătoare a ponderii industriei şi serviciilor sunt strâns legate de creşterea veniturilor. Cu toate eforturile depuse de multe Ńări în curs de dezvoltare, politica de industrializare nu a avut succes sau a fost chiar dezamăgitoare. Simpla copiere a structurii economiilor dezvoltate nu reprezintă o garanŃie pentru realizarea dezvoltării.

În aceste condiŃii, de la începutul anilor ’70 agriculturii i s-a acordat o atenŃie sporită. Strategiile agricole au adus numeroase beneficii. Unele proiecte agricole au fost extrem de costisitoare (reŃele de irigaŃie sau diguri importante), altele, însă, au necesitat capital puŃin (servicii legate de popula-rizarea unor tehnici agricole mai performante sau aplicarea unor programe de fertilizare pe scară redusă). Ambele au avut efecte benefice asupra unui număr mare de menaje, ducând la creşterea veniturilor celor mai sărace familii.

Raport ExperienŃa din ultimele trei decenii sugerează optim că este importantă realizarea unui raport optim între

industrie şi agricultură. Chinezii se referă la această abordare duală de dezvoltare prin expresia “mergând pe două picioare”.

b) Substituirea importurilor sau orientarea spre export

Pe măsură ce Ńările în curs de dezvoltare îşi lărgesc aria de activităŃi industriale ele trebuie să

Industrie

Agricultură


319

decidă ce tip de strategie economică să urmeze – să substituie importul sau să promoveze exportul.

În anii ’50 în aproape toate Ńările din America de Sud s-a adoptat strategia substituirii importurilor. Având în vedere structura importului (bunuri industriale) şi a exportului (produse agricole şi minerale) şi raportul nefavorabil între preŃul produselor exportate şi al celor importate, adoptarea acestor politici părea de înŃeles. AcŃiunile guvernelor (tarifele vamale, contingentări şi subvenŃii la importul de maşini) au avut scopul de a proteja şi a încuraja dezvoltarea unor noi industrii în Ńările în curs de dezvoltare. Totodată, au fost oferite o serie de facilităŃi investitorilor străini.

MulŃi economişti apreciază că strategiile de substituire a importurilor au eşuat aproape peste tot unde au fost încercate. Apărarea propriilor industrii de competiŃia internaŃională a condus, în fapt, la pierderi majore în aceste Ńări. De asemenea, unele politici guvernamen-tale în direcŃia substituirii importurilor au încurajat deseori metodele de producŃie a unor industrii cu capital intensiv, ceea ce a limitat locurile de muncă şi a îngreunat activităŃile de export.

Ca o alternativă la substituirea importurilor, Promovare unele Ńări au adoptat strategii de promovare a exporturi exporturilor. Exemplul cel mai concludent este Japonia, care a obŃinut realizări importante în creşterea PIB pe locuitor cu 6% începând cu 1960 cu o industrie orientată spre consumatorii externi. Din deceniul şapte al secolului trecut, unele Ńări în curs de dezvoltare au încercat să repete succesul Japoniei (Hong-Kong, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan – numite şi “cei patru mici dragoni”). Alte Ńări, precum Brazilia, Columbia, Turcia au avut un anumit succes urmărind o politică de comerŃ orientată cât mai mult spre exterior. Pentru promovarea exporturilor, guvernele au luat măsuri de menŃinere a unui curs de schimb favorabil exportului şi au oferit subvenŃii industriilor de export.

Substituire importuri


320

c) Planificare centralizată sau economie de piaŃă

Între anii ‘50 şi ‘60 ai secolului trecut, strategiile de dezvoltare care au mizat pe planificarea centralizată au necesitat din partea statelor un suport substanŃial. Creşterea economică a Uniunii Sovietice, o economie centralizată, cu toate neajunsurile, a oferit un exemplu de trecere rapidă de la o economie agrară puŃin dezvoltată la o putere industrială. De altfel, numeroşi experŃi, plecând şi de la subdezvoltarea pieŃelor de mărfuri şi servicii din Ńările lumii a treia, au concluzionat că forŃele pieŃei nu ar putea conduce la o economie prosperă şi că, intervenŃia masivă a guvernelor ar fi o necesitate.

Planificarea centralizată se practică şi în prezent, chiar în unele Ńări dezvoltate, dar cu sfere de cuprindere extrem de diferite şi de restrânse. Teoretic, planificarea are un rol important în canalizarea economiilor într-o investiŃie productivă şi în coordonarea activităŃilor economice. Realitatea demonstrează, însă, că planificarea centralizată este dificilă din punct de vedere tehnic şi puternic politizată.

Economie Eşecul evident al planificărilor centraliste a de piaŃă determinat Ńările în curs de dezvoltare să se orienteze

spre economia de piaŃă. Eliminarea controlului preŃurilor, privatizarea întreprinderilor de stat şi reducerile de importuri sunt exemple de reformă a orientării spre piaŃă şi sunt recomandate şi de instituŃii internaŃionale, precum FMI şi Banca Mondială.

Dacă în lumea dezvoltată recunoaşterea valorii forŃelor pieŃei în determinarea alocării resurselor este în creştere, în condiŃiile în care guvernele au încă un rol important, guvernele Ńărilor în curs de dezvoltare vor trebui să determine în ce situaŃii aplicarea unor elemente ale planificării centralizată este sau nu superioară economiei de piaŃă.

Planificare centralizată


321

3. Dialog şi negocieri Nord-Sud

La începutul anilor '60 ai secolului trecut a devenit tot mai pregnantă problema accentuării decalajelor economice între Ńările avansate din punct de vedere industrial şi statele în curs de dezvoltare, majoritatea foste colonii, care şi-au dobândit independenŃa după cel de-al doilea război mondial.

łările în curs de dezvoltare au scos în evidenŃă tot mai mult faptul că ele singure nu pot să-şi asigure o dezvoltare economică accelerată, care să contribuie la reducerea decalajelor. La rândul lor, Ńările industrializate au perceput faptul că, fără o dezvoltare economică în lumea a treia, nu-şi vor putea extinde pieŃele de desfacere şi nu-şi vor putea asigura o creştere economică mai semnificativă.

În acest context, s-a creat un interes comun Dialog pentru rezolvarea problematicii economice a Ńărilor Nord-Sud “lumii a treia". A apărut astfel, aşa-numitul "dialog Nord-Sud". În cadrul acestui dialog fostele Ńări socialiste, reprezentând atunci "lumea a doua", s-au alăturat punctelor de vedere exprimate de Ńările în curs de dezvoltare, formând cu acestea un front comun faŃă de Ńările industrializate, "lumea întâi". În fapt, Ńările "lumii a doua" doreau să-şi extindă influenŃa asupra Ńărilor în curs de dezvoltare, pentru a le determina să aleagă calea socialistă, central-planificată de dezvoltare, şi nu calea economiei de piaŃă.

a) ConferinŃa ONU pentru ComerŃ şi Dezvoltare (UNCTAD)

În aceste condiŃii, în 1964 a fost convocată, la Geneva, ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare – UNCTAD, care a devenit, ulterior, prin permanentizare, organ specializat al ONU.

La această primă reuniune au fost depistate şi Produse de dezbătute problemele Ńărilor în curs de dezvoltare. bază, manufac- Prima a fost problema produselor de bază, care turate şi finan- formează ponderea cea mai importantă a exporturilor Ńare externă


322

Ńărilor în curs de dezvoltare. Prin produse de bază se înŃeleg atât materiile prime ca atare, cât şi produsele derivate direct din acestea pentru a putea forma obiectul comerŃului: minereul de fier este materie primă, putând fi comercializat ca atare; trestia de zahăr este materie primă, dar nu poate fi comercializată ca atare, ci sub formă de zahăr. A doua problemă a fost cea a produselor manufacturate, care reprezintă o pondere mică în comerŃul Ńărilor în curs de dezvoltare, dar cu şanse de creştere şi, în acest fel, de a contribui la expansiunea economică a Ńărilor în curs de dezvoltare. Cea de-a treia problemă discutată a fost cea a finanŃării ce trebuie acordată de către Ńările dezvoltate Ńărilor în curs de dezvoltare, sub formă de donaŃii, împrumuturi oficiale, credite sau investiŃii directe de capital şi de portofoliu.

Dezbaterile la prima sesiune a UNCTAD s-au bazat pe raportul primului secretar general al UNCTAD, economistul argentinian Raoul Prebish. ConferinŃa s-a încheiat cu adoptarea unui set de recomandări în problematica discutată, cele mai multe dintre acestea fiind aprobate cu majoritatea de voturi a Ńărilor în curs de dezvoltare şi a Ńărilor socialiste, nefiind, însă, agreate de Ńările dezvoltate care ar fi trebuit să le pună în aplicare.

Recomandări Din acest motiv, încă de la început UNCTAD nu a avut un rol eficient, pe măsura aşteptărilor. Mai mult, Ńările dezvoltate au considerat UNCTAD ca o organizaŃie rivală a GATT. De menŃionat că, în timp ce în cadrul UNCTAD se adoptă recomandări, care sunt obligatoriu de aplicat, numai în măsura în care sunt aprobate de guverne, în cadrul GATT hotărârile ce se adoptă sunt obligatorii.

For de La următoarele sesiuni ale UNCTAD, Ńările studii dezvoltate au orientat tot mai mult problematica

comerŃului internaŃional al Ńărilor în curs de dezvoltare spre GATT, UNCTAD rămânând mai degrabă un organism de studiu, de dezbatere, de identificare a problemelor şi de sugerare a soluŃiilor, care ulterior


323

pot fi adoptate în cadru contractual în celelalte organizaŃii economice internaŃionale: actuala OMC, FMI, BIRD. Totuşi, între UNCTAD, ca instituŃie specializată a ONU în problematica dezvoltării economice, şi OMC, ca instituŃie specializată în problematica comerŃului internaŃional, există o permanentă colaborare, fiind instituit şi un organism comun: Centrul pentru ComerŃ InternaŃional de la Geneva.

b) Activitatea UNCTAD - În domeniul comerŃului cu produse de

bază În cadrul UNCTAD s-a acreditat ideea Organizarea

“organizării internaŃionale” a pieŃelor produselor de pieŃelor bază. Aceasta înseamnă stabilirea Ńărilor producătoare şi exportatoare şi a cantităŃilor de producŃie şi de export în decursul unui an, stabilirea Ńărilor importatoare şi a cantităŃilor de importat în decursul aceleiaşi perioade, stabilirea unor preŃuri minime şi maxime în cadrul cărora să se efectueze tranzacŃiile comerciale între Ńările exportatoare şi importatoare şi, în fine, constituirea unor “stocuri tampon”, finanŃate în special de Ńările importatoare, care să cumpere marfă de pe piaŃă atunci când preŃurile ating pragul minim stabilit sau să vândă atunci când preŃurile ating pragul maxim stabilit.

Prin această organizare s-a urmărit stabilizarea pieŃei produselor de bază astfel încât Ńările în curs de dezvoltare să conteze pe încasări sigure şi în creştere din exportul lor. Ideea stabilizării pieŃei produselor de bază urma să fie materializată prin încheierea aşa-numitelor acorduri multilaterale pentru diferite produse, cum ar fi: zahăr, cafea, fructe tropicale, cauciuc natural ş.a.m.d., mărfuri care deŃin o pondere importantă în exportul Ńărilor în curs de dezvoltare, uneori chiar sub formă de monocultură. Unele astfel de acorduri multilaterale au fost negociate în cadrul UNCTAD, dar niciodată n-au funcŃionat conform


324

ideilor originale şi nu au avut efect asupra comerŃului internaŃional.

Ideea fundamentală de organizare a pieŃei, de a stabili cine, cât şi la ce preŃuri exportă sau importă un produs contravenea flagrant principiilor economiei de piaŃă şi practicii comerŃului internaŃional. Evident, guvernele din Ńările dezvoltate nu aveau cum să impună firmelor private din economiile lor să cumpere din anumite Ńări, anumite cantităŃi din diferite produse şi la anumite preŃuri. De aceea, deşi aparent atractivă, ideea organizării pieŃelor s-a dovedit neviabilă, fiind de sorginte central-planificată.

- În domeniul produselor manufacturate PreferinŃe łările dezvoltate au fost de acord cu Ńările în vamale curs de dezvoltare că extinderea exportului de

produse manufacturate din Ńările lumii a treia reprezintă o cale pentru diversificarea economiilor acestor Ńări şi pentru accelerarea creşterii lor economice. În acest context, a fost lansat conceptul de ajutor prin comerŃ (în completare sau ca substitut al ajutorului financiar). Pentru a materializa acest concept, Ńările dezvoltate au fost de acord să ofere preferinŃe vamale generalizate la importurile de produse manufacturate din Ńările în curs de dezvoltare.

Sistemul instituit este cunoscut sub denumirea SGP (System of Generalized Preferences). Trăsăturile acestui sistem sunt: caracterul lor unilateral, în sensul că preferinŃele sunt acordate benevol de către Ńările dezvoltate şi aceasta pe o perioadă delimitată în timp, la început de 10 ani, care a fost prelungită ulterior pe noi perioade de 10 ani; caracterul nereciproc al preferinŃelor, în sensul că în schimbul lor Ńările dezvoltate nu pretind din partea celor în curs de dezvoltare concesii reciproce; caracterul nediscrimi-natoriu, în sensul că se acordă tuturor Ńărilor în curs de dezvoltare al căror statut este recunoscut ca atare de Ńara donatoare.

PreferinŃele vamale generalizate au fost acceptate, la început de facto şi apoi chiar de jure, ca o


325

derogare de la principiul clauzei naŃiunii celei mai favorizate. Derogarea are dublu sens: în primul rând, faptul că aceste preferinŃe nu se extind asupra tuturor Ńărilor şi, în al doilea rând, faptul că în schimbul lor nu se solicită reciprocitate.

Pentru ca Ńările să fie eligibile ca beneficiare Grupul ale preferinŃelor vamale, ele trebuie să aibă statut “celor 77” recunoscut de Ńară în curs de dezvoltare. Această recunoaştere este la latitudinea fiecărei Ńări donatoare de preferinŃe. Totuşi, un criteriu esenŃial este apartenenŃa Ńării respective la aşa-numitul Grup “al celor 77”, în realitate compus în prezent din circa 160 de Ńări în curs de dezvoltare. Grupul are un caracter informal, deci nu este constituit ca o organizaŃie, dar funcŃionează în cadrul reuniunilor ONU şi, în special, cu ocazia sesiunilor UNCTAD. În cadrul acestui grup funcŃionează trei subgrupuri: african, asiatic şi latino-american. În cadrul subgrupurilor regionale şi al grupului în ansamblu, Ńările în curs de dezvoltare îşi coordonează poziŃiile în problematica dezbătută la ONU şi la sesiunile UNCATD.

În cele mai multe cazuri, preferinŃele vamale generalizate au luat forma scutirii de taxe vamale, altfel spus aplicarea de taxe zero la importul de produse manufacturate în Ńările dezvoltare din Ńările în curs de dezvoltare. La produsele aşa-numite sensibile sau semisensibile (în special textile, produse siderurgice şi agroalimentare prelucrate) scutirile de taxe vamale se aplică în cadrul unor contingente stabilite de Ńările donatoare. La rândul lor, contingente sunt distribuite pe Ńări exportatoare. Odată ce contingentele de Ńară sau globale sunt epuizate, importurile se efectuează în continuare cu aplicarea taxei vamale normale.

Cu toate aceste restricŃii, sistemul de preferinŃe generalizate a contribuit în mare măsură la creşterea exportului de produse manufacturate din Ńările în curs de dezvoltare şi la apariŃia unor industrii de export în aceste state. PreferinŃele sunt, de fapt, unul din


326

principalele stimulente ale apariŃiei noilor Ńări industrializate (NIC).

În prezent, problema preferinŃelor generalizate este tot mai mult disputată, Ńările dezvoltate considerând că importurile mai mari de produse manufacturate din Ńările în curs de dezvoltate au contribuit la creşterea şomajului în Ńările lor. În consecinŃă, s-a format o puternică presiune sindicală în Ńările dezvoltate asupra guvernelor lor pentru a renunŃa la acordarea preferinŃelor vamale Ńărilor în curs de dezvoltare. Oricum, SGP reprezintă una dintre puŃinele, dar importantele realizări ale UNCTAD, urmând să rămână încă mult timp în vigoare cel puŃin pentru statele subdezvoltate.

- În domeniul financiar 1% din PIB CerinŃa Ńărilor în curs de dezvoltare în acest

domeniu a fost ca Ńările dezvoltate să le acorde anual un sprijin financiar reprezentând cel puŃin 1% din PIB-ul lor. Sprijinul financiar urma să constea în ajutoare, împrumuturi, credite şi investiŃii. S-a solicitat ca cel puŃin 0,7% din PIB să se materializeze în ajutoare şi împrumuturi oficiale, adică cele acordate de guvernele străine.

Acest obiectiv, cu puŃine excepŃii, în special FranŃa (datorită raporturilor sale cu fostele colonii) nu a fost îndeplinit de către Ńările dezvoltate. S-a accentuat, astfel, tot mai mult ideea că este mai important ajutorul prin comerŃ, sub formă de preferinŃe vamale, sau prin fluxul de investiŃii private din exterior, care a cunoscut o permanentă creştere în ultimii ani.

4. Managementul datoriei externe

O trăsătură importantă a Ńărilor în curs de

dezvoltare constă în faptul că ele se sprijină în mare măsură pe intrările de capital străin pentru finanŃarea investiŃiilor interne.


327

Împrumuturile externe pot aduce avantaje atât Ńărilor în curs de dezvoltare, cât şi Ńărilor avansate. Pentru Ńara în curs de dezvoltare, împrumutul extern este avantajos dacă este folosit pentru investiŃii (şi nu pentru consum) şi dacă investiŃia produce un profit mai mare decât dobânda plătită la împrumutul extern. Pentru Ńara creditoare, împrumutul este avantajos dacă produce o dobândă mai mare decât o utilizare alternativă a capitalului.

a) Formele intrărilor de capital în Ńările în

curs de dezvoltare - Emiterea de obligaŃiuni pe piaŃa externă Această formă s-a practicat în special în

perioada antebelică (1900-1940), când unele Ńări în curs de dezvoltare au vândut obligaŃiuni către cetăŃenii privaŃi străini, pentru a finanŃa deficitele lor de cont curent. După cel de-al doilea război mondial, această formă deŃine o pondere scăzută în ansamblul finanŃării externe a Ńărilor în curs de dezvoltare

- Împrumuturi bancare Începând cu anii ‘50, Ńările în curs de dezvoltare

au apelat tot mai mult la împrumuturi directe de la băncile comerciale. Trecerea puternică spre acest gen de finanŃare a constituit una din principalele cauze ale crizei datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare apărută după 1980.

- InvestiŃii directe de capital În cadrul investiŃiilor directe, o firmă mare

deŃinută de rezidenŃi străini achiziŃionează sau înfiinŃează o firmă (fabrică) localizată în exterior. De exemplu, un împrumut dat de IBM pentru fabrica sa din Mexic este o investiŃie directă a SUA în Mexic. Similar, dacă un grup de acŃionari japonezi finanŃează construcŃia unei fabrici Toyota în India, el face o investiŃie directă în străinătate. Prima investiŃie directă este înregistrată în balanŃa de plăŃi a Mexicului ca o intrare de capital (iar în balanŃa SUA, ca o ieşire de capital); cea de-a doua investiŃie reprezintă pentru


328

Japonia o ieşire de capital, iar pentru India o intrare de capital. Deşi investiŃiile directe de capital în Ńările în curs de dezvoltare au fost importante în anii ‘80, începând cu anii ’90 volumul lor a scăzut, de la peste 20 miliarde $ la circa 10 miliarde $ spre finele secolului trecut.

- Împrumuturi oficiale łările în curs de dezvoltare adeseori se

împrumută la Fondul Monetar InternaŃional sau Banca Mondială, precum şi de la guvernele altor Ńări. Astfel de împrumuturi se fac la dobânzi sub nivelul pieŃei.

Cele patru categorii de finanŃare menŃionate pot fi grupate în: finanŃări financiare, care se rambursează împreună cu dobânda, indiferent de starea economică a Ńării care s-a împrumutat, iar din această categorie fac parte obligaŃiunile, creditele bancare şi împrumuturile oficiale; finanŃări nefinanciare, respectiv investiŃii de portofoliu sau directe, care se recuperează în funcŃie de randamentul investiŃiei.

Guvernele Ńărilor în curs de dezvoltare sunt responsabile pentru rambursarea împrumuturilor sub formă de obligaŃiuni, credite bancare sau împrumuturi oficiale. Ele răspund, deasemenea, de rambursarea creditelor financiare care au fost garantate guvernamental. Toate acestea intră în datoria externă oficială a Ńării respective. În contrast, investiŃiile directe de portofoliu, precum şi creditele comerciale (dacă nu sunt garantate de stat) nu intră în responsabilitatea de rambursare a guvernului şi nici în volumul datoriei externe oficiale a Ńării. Datoria oficială plus datoria privată reprezintă gradul total de îndatorare a Ńării faŃă de exterior. b) Criza datoriei externe şi serviciul datoriei externe

Volumul total al datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare a luat proporŃii tot mai mari. Ca rambursare, această datorie este distribuită pe mai mulŃi ani, în funcŃie de termenele de scadenŃă. Datoria de restituit la nivelul unui an (rate scadente plus


329

dobânzi) poartă denumirea de serviciul datoriei externe.

Tabel XVII.2 Datoria externă totală (oficială şi privată) a unor Ńări

(miliarde dolari)

łara PIB Total datorie

Datorie / PIB (%)

Valoarea de piaŃă / exporturi

(%)

Serviciul datoriei / exporturi

(%) Argentina 282,8 144,6 51,2 410,1 69,6 Brazilia 791,4 221,7 28,0 337,5 120,8 Egipt 89,1 29,9 33,6 126,6 9,5 India 447,3 102,6 22,9 143,3 15,6 Nicaragua 2,3 6,3 281,0 484,1 27,6 Peru 57,2 32,4 56,8 374,8 26,2 Polonia 158,2 47,7 30,1 120,8 12,4 FederaŃia Rusă

184,6 176,8 95,8 187,6 11,6

Sudan 10,9 23,7 218,3 … 219,0 Thailanda 124,3 95,6 76,9 119,8 19,7

După cum se observă, datoria externă se

evidenŃiază în dolari americani. Volumul ei este implicit influenŃat de rata dobânzii şi cursul de schimb al dolarului SUA. Dacă rata dobânzii creşte şi dolarul se apreciază, se accentuează nivelul serviciului datoriei externe, mai ales atunci când exporturile Ńărilor în curs de dezvoltare se realizează în alte valute decât dolarul, iar preŃurile internaŃionale ale produselor lor nu cresc corespunzător cu rata dobânzii şi cursul de schimb al dolarului.

Volumul uriaş al serviciului datoriei externe a condus pe unele Ńări în curs de dezvoltare în situaŃia de încetare de plăŃi, apărând crize financiare internaŃionale cum ar fi cele din Argentina, Mexic, Ńările asiatice, FederaŃia Rusă, Brazilia. Alternativele într-o astfel de situaŃie sunt: excluderea Ńării aflate în încetare de plăŃi din comerŃul internaŃional; reeşalonarea datoriei ei pe o nouă perioadă, mai îndelungată; reducerea sau anularea datoriei.

Criza datoriei externe


330

Prima soluŃie poate conduce la o serioasă instabilitate economică şi politică în Ńara debitoare, iar dacă aceasta are o pondere semnificativă în economia mondială repercursiunile pot fi resimŃite şi pe plan internaŃional. Cea de-a doua şi a treia soluŃie, care oferă o şansă de perspectivă pentru Ńara în speŃă, cât şi pentru economia mondială, presupun o activă colaborare internaŃională, un management al datoriei şi serviciului datoriei externe. În ultimii ani, datoria s-a redus la jumătate, rezultat al reeşalonării, anulării şi/sau unui mai bun management.

c) Managementul crizei datoriei externe - Clubul de la Paris Criza datoriei externe din Argentina din 1956 a

impulsionat formarea Clubului de la Paris, compus din principalele Ńări creditoare, pentru negocieri cu Ńara debitoare, în vederea rezolvării crizei datoriei (reeşalonare, diminuare, anulare etc.). Clubul de la Paris nu are o anume componenŃă, participând, după caz, Ńările creditoare interesate şi Ńara debitoare, iar conducerea sa este asigurată de Ministerul de FinanŃe al FranŃei.

Tratament Un principiu important al negocierilor de simetric reeşalonare ale Clubului este aplicarea unui tratament

simetric faŃă de toŃi creditorii. Înainte de încheierea acordului, Ńara debitoare este, de regulă, solicitată să încheie un acord cu Fondul Monetar InternaŃional.

- Rolul Fondului Monetar InternaŃional În afară de acordarea împrumuturilor pentru

echilibrarea balanŃei plăŃilor externe, FMI s-a implicat şi în problema datoriei externe, acordând Ńărilor care îşi reeşalonează datoria externă credite, cu condiŃia aprobării unui program de stabilizare macroeconomică. Printre condiŃiile uzuale avute în vedere de FMI se regăsesc: stimularea exportului şi reducerea soldului contului curent; eliminarea subvenŃiilor; majorarea impozitelor; controlul strict al salariilor în industriile deŃinute de guvern; creşterea

Acorduri ”stand-by”


331

preŃurilor la produsele şi serviciile livrate de firmele cu capital public. De asemenea, uneori este necesară devalorizarea monedei naŃionale pentru atingerea cursului de echilibru şi liberalizarea, în continuare, a acestuia.

Astfel de măsuri sunt nepopulare şi transferă resentimentele populaŃiei împotriva Fondului Monetar InternaŃional. În realitate, guvernele Ńărilor debitoare privesc costul cooperării cu Fondul Monetar InternaŃional ca fiind preferabil faŃă de costul încetării plăŃilor externe şi izolării în planul comerŃului internaŃional.

- Planul Brady PersistenŃa problemei datoriei externe a

determinat autorităŃile americane să iniŃieze în 1989 “Planul Brady”, bazat pe prezumŃia că nu este posibilă o rambursare integrală de către Ńările în curs de dezvoltare a datoriei lor externe.

În mod specific, acest plan cuprinde trei părŃi. Prima, băncile comerciale sunt chemate să ofere o paletă mai largă de alternative de sprijin financiar, inclusiv să întreprindă eforturi de reducere a datoriei şi serviciului datoriei şi să acorde noi credite. A doua, FMI şi Banca Mondială sunt chemate să ofere finanŃare pentru reducerea datoriei şi serviciului datoriei, inclusiv prin garantarea unor noi emisiuni de obligaŃiuni de către Ńările în curs de dezvoltare. A treia, FMI este chemat să modifice practica de amânare a propriilor împrumuturi până ce băncile comerciale nu îşi soluŃionează propriile angajamente de creditare.

- Reduceri în condiŃii de piaŃă a datoriei Un mesaj clar al “Planului Brady” este acela ca

datoria să fie redusă prin tranzacŃii pe piaŃa secundară. Astfel de tranzacŃii se bazează pe preŃul de piaŃă al datoriei, care este mult mai scăzut decât valoarea ei.

PiaŃa secundară


332

Tabel XVII.3 Valoarea împrumuturilor Ńărilor în curs de

dezvoltare pe piaŃa secundară (% din valoarea iniŃială)

1986 1987 1988 1989 1990 2000 70 45 50 35 31 36,6

Trebuie subliniat că preŃul de piaŃă al datoriei

fiecărei Ńări cotează în mod diferit. Organisme financiare specializate publică periodic aceste cotaŃii pentru datoria fiecărei Ńări în parte. Una este cotaŃia pentru datoria Egiptului (peste 40%) şi alta este cotaŃia pentru datoria Cubei (5%), în funcŃie de aprecierile privind capacitatea de rambursare a fiecărei Ńări, de perspectivele evoluŃiei sale economice.

PreŃul de piaŃă al datoriei pe piaŃa secundară se determină în funcŃie de procentul pe care investitorii străini speră să-l obŃină din creditul pe care l-au acordat. Dacă probabilitatea unei Ńări de a plăti întreaga datorie, să spunem de 100 miliarde $, este de 1/3, iar probabilitatea de a plăti numai 25% din datorie este de 2/3, atunci valoarea de piaŃă a datoriei este de (1/3 x 100 miliarde) + 2/3 x 25 miliarde = 50 miliarde. Cu alte cuvinte, pentru 1 dolar datorie valoarea de piaŃă este 50 cenŃi (50 miliarde / 100 miliarde = 0,5 $).

d) Diverse metode de reducere şi lichidare a

datoriei - Sistemul buy-back O Ńară datoare poate să-şi cumpere propria

datorie la preŃul de piaŃă. În exemplul de mai sus, Ńara respectivă cumpără 100 miliarde $ cu numai 50 miliarde $ şi urmează să restituie 25 miliarde (conform prezumŃiei că probabilitatea de a plăti numai 25% din datorie este de 2/3). Procedând în acest mod, Ńara debitoare şi-a redus datoria de la 100 miliarde la 50 miliarde cât a plătit pe propria datorie plus 25 miliarde cât trebuie să restituie, în total 75 miliarde, deci a

Buy-back


333

economisit 25 miliarde. Trebuie menŃionat, însă, că după prima

operaŃiune buy-back, când Ńara mai are de plătit numai 75 miliarde $, aplicând aceeaşi formulă, preŃul de răscumpărare a datoriei creşte astfel: (1/3 x 75 miliarde) + (2/3 x 25 miliarde) = 41,7 miliarde. PreŃul nou pentru 1 $ datorie este 41,7 miliarde: 75 miliarde =55,6 cenŃi per dolar. Deci, după prima operaŃiune buy-back, preŃul datoriei Ńării respective creşte de la 0,50 $ la 0,56/1 dolar.

- Cumpărarea datoriei de către o terŃă parte Presupunem că o Ńară a primit 34 mil. $ de la Datorie

un grup anonim de Ńări pentru a-i cumpăra o parte din către terŃi datorie. Înainte de această cumpărare, datoria totală a Ńării era evaluată la 53 mil. $ la preŃul pieŃei, adică 7 cenŃi / 1 $. După răscumpărare, restul datoriei s-a vândut cu 12 cenŃi /1 $ şi a fost evaluată la 43,4 milioane $. Beneficiul Ńării respective din cadoul de 34 milioane $ a fost o reducere a obligaŃiilor de plată, de numai 9,6 milioane (53,0 milioane – 43,4 milioane). Creditorii, la rândul lor, şi-au luat partea lor din 34 milioane, adică 24,4 milioane (34 milioane – 9,6 milioane).

- Alte modalităŃi de cumpărare a datoriei Una dintre ele este datorie contra acŃiuni. În

acest caz, un cumpărător străin, de regulă o companie multinaŃională, cumpără datoria unei Ńări pe piaŃa secundară la un preŃ redus, cu discount, şi o revinde Ńării titulare contra monedă naŃională a acesteia. Cumpărătorul străin investeşte banii în economia Ńării respective. Rezultatul net este că acea Ńară îşi transformă datoria externă în creanŃe în acŃiuni. Asemenea swap-uri nu creează tensiuni inflaŃioniste, întrucât statul va schimba un activ industrial oarecare contra unui activ financiar. Mecanismul este în prezent asociat politicilor de atragere a capitalului străin şi de privatizare.

A doua metodă este de a schimba datorie pe datorie. Aceasta constă în a înlocui datoria veche cu

Datorie contra acŃiuni

Datorie contra datorie


334

una nouă, cu obligaŃia de a o plăti integral, dar înainte de a plăti datoria veche. Aceasta este, de fapt, o metodă de “expropriere” a vechii datorii, întrucât plăŃile în contul noii datorii se fac pe seama vechilor creditori.


Sărăcie Strategii de dezvoltare Industrializare Mergând pe două picioare Substituirea importurilor Promovarea exporturilor Dialog Nord-Sud Organizarea pieŃelor Stoc tampon PreferinŃe vamale generalizate Ajutor financiar Grupul “celor 77” Produs sensibil Datorie externă

Serviciul datoriei externe Seigniorage Împrumut financiar InvestiŃii directe InvestiŃii de portofoliu Încetare de plăŃi Clubul de la Paris “Planul Brady” PiaŃă secundară Criterii de performanŃă PreŃ de piaŃă al datoriei Buy-back Buy-back efectuat de terŃi Datorie contra acŃiuni Datorie contra datorie

Probleme

1. Poate un guvern să-şi acopere investiŃiile crescând ofertei de bani prin tipărire de bani ? Da sau Nu. ExplicaŃi răspunsul.

2. Care este relaŃia dintre procesul de privatizare şi datoria externă a unei Ńări?

3. La un anumit nivel de producŃie, o Ńară poate să-şi îmbunătăŃească soldul contului curent prin reducerea investiŃiilor sau prin reducerea consumului. Începând criza datoriei externe, multe Ńări şi-au îmbunătăŃit balanŃa comercială prin reducerea investiŃiilor. Este aceasta o strategie adecvată ?


335

4. Presupunem că Ńara X are o datorie externă de 3

miliarde $. Probabilitatea de a o achita integral este de 1/3, iar de a o achita numai în proporŃie de 1/3 este de 2/3. Care este preŃul pe piaŃă la 1 $ datorie al Ńării X ?

5. Cum poate o dobândă ridicată, real pozitivă, să contribuie la diminuarea datoriei externe oficiale?

Teste grilă

1. Care dintre trăsăturile macroeconomice menŃionate nu sunt specifice Ńărilor în curs de dezvoltare:

a) pieŃe financiare limitate; b) excedent în balanŃa comercială; c) monede convertibile; d) guvernul deŃine în proprietate o mare parte din

economie; e) cursurile de schimb sunt fixate mai degrabă de

guverne.

2. În definirea UNCTAD este considerat produs de bază:

a) oŃelul; b) zahărul; c) făina; d) tractorul; e) benzina.


336

3. Organizarea internaŃională a pieŃelor presupunea:

a) stabilirea de cote de producŃie, de export, de import şi a unor preŃuri internaŃionale minime şi maxime;

b) repartizarea cotelor de producŃie, de export şi de import pe firme;

c) interzicerea vânzării-cumpărării în afara limitelor de preŃ internaŃionale minime şi maxime;

d) constituirea de stocuri tampon din care să se vândă sau să se cumpere marfă în funcŃie de evoluŃia preŃurilor;

e) stabilirea unor preŃuri uniforme de vânzare a produselor pe pieŃele interne.

4. Sistemul Generalizat de PreferinŃe Vamale (SGPV) se caracterizează prin:

a) reciprocitatea concesiilor vamale; b) aplicare permanentă; c) acordarea preferinŃelor către Ńările în curs de

dezvoltare pe o bază selectivă; d) nereciprocitatea concesiilor; e) acordarea voluntară şi unilaterală a preferinŃelor de

către Ńările dezvoltate.

5. Pentru ca un împrumut extern să aducă avantaje pentru Ńara primitoare, el trebuie:

a) să fie folosit pentru consum; b) să fie folosit pentru investiŃii; c) să fie purtător de dobândă peste nivelul pieŃei; d) să producă un profit la nivelul dobânzii plătite; e) să producă un profit superior dobânzii plătite.

6. În ce condiŃii nivelul serviciului datoriei externe

se accentuează: a) rata dobânzii la depozitele în dolari scade; b) creşte oferta de dolari pe piaŃă; c) dolarul se apreciază;


337

d) preŃurile internaŃionale ale produselor cresc corespunzător cu rata dobânzii şi cursul de schimb al dolarului;

e) dolarul se depreciază.

7. IdentificaŃi condiŃia impusă de FMI în cadrul unui program de stabilizare:

a) eliminarea subvenŃiilor; b) introducerea de preŃuri unice şi stabile pe piaŃa

internă; c) stabilirea de salarii fixe şi garantate de stat pentru

salariaŃi; d) fixarea de sarcini de producŃie pentru firme; e) creşterea preŃurilor la produsele şi serviciile livrate

de firmele cu capital privat.

8. Care dintre următoarele trăsături caracterizează economia Ńărilor în curs de dezvoltare:

a) piaŃă de capital dinamică; b) inflaŃie redusă; c) finanŃarea cheltuielilor prin tipărire de bani fără

acoperire; d) cursuri de schimb stabilite în mod liber pe piaŃă; e) forŃă de muncă înalt calificată.

9. Strategia substituirii importurilor a fost adoptată

de: a) Coreea de Sud; b) Argentina; c) Turcia; d) Singapore; e) Taiwan.

10. Nu reprezintă o finanŃare financiară: a) emiterea de obligaŃiuni oficiale cu dobândă fixă; b) contractarea de împrumuturi oficiale; c) emiterea de obligaŃiuni oficiale cu dobândă variabilă; d) investiŃiile străine directe; e) garantarea oficială a creditelor bancare.


338

CAPITOLUL XVIII.

łĂRILE ÎN TRANZIłIE ŞI REFORMA ECONOMICĂ

Război rece Pentru o perioadă de 40 de ani, respectiv ntre sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi jumătatea anilor ‘80 ai secolului trecut a existat o puternică rivalitate între Statele Unite şi Uniunea Sovietică. Războiul rece a contrapus cele două superputeri în lupta pentru influenŃă în lume şi a generat cursa înarmării nucleare. Neîncrederea reciprocă între Statele Unite şi Uniunea Sovietică a devenit atât de puternică încât s-a ajuns în punctul în care conceptul de “distrugere reciprocă asigurată” a devenit tema dominantă în relaŃiile internaŃionale.

RevoluŃii Începând cu mijlocul anilor ‘80, structurile economice ale Uniunii Sovietice şi ale Ńărilor Europei Centrale şi de Est au început să se clatine. În 1989 au avut loc revoluŃii relativ paşnice în Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia (azi Cehia şi Slovacia), iar în România o revoluŃie violentă a răsturnat regimul dictatorial comunist. Zidul Berlinului, care a separat cele două Germanii începând cu 1961, a fost demolat, iar Ńara reunificată. În august 1991 în Uniunea Sovietică a fost reprimată lovitura de stat organizată de comuniştii duri. La finele anului 1991 Uniunea Sovietică însăşi s-a dizolvat în 15 state independente, din care 10 au format aşa-numita Comunitate a Statelor Independente (CSI). Războiul rece luase sfârşit.

łările în tranziŃie şi reforma economică

339

Cei 40 de ani de luptă între Statele Unite şi Uniunea Sovietică au fost, de fapt, o luptă între două sisteme economice: economia de piaŃă (capitalism) şi economia central-planificată (socialism). Războiul rece s-a încheiat întrucât economiile central-planificate din Uniunea Sovietică şi Europa Centrală şi de Est au intrat în colaps. Într-un anumit sens se poate spune că a învins sistemul economiei de piaŃă, capitalismul.

Începând cu 1991, cele 15 state independente TranziŃie de

apărute din fosta Uniune Sovietică, cele 11 state din la socialism

Europa Centrală, de Est şi de Sud, la care se adaugă şi la capitalism

Mongolia, Vietnam şi China, în total 29 de state se află într-o fază nemaiîntâlnită în istorie, de trecere de la socialism la capitalism. Ele se numesc Ńări sau economii în tranziŃie. Dintre fostele Ńări socialiste (în total 31) rămân, deocamdată, consecvente sistemului central-planificat numai Cuba şi Coreea de Nord.

Dacă pentru tranziŃia de la capitalism la socialism a existat şi teorie (marxistă) şi practică (experienŃa Uniunii Sovietice), pentru tranziŃia de la socialism la capitalism nu a existat nici teorie şi nici practică. Fără îndoială, procesul este deosebit de complex, de lungă durată şi va cunoaşte perioade de creştere sau de scădere. Succesul sau eşecul tranziŃiei de la socialism la capitalism va determina, în mare măsură, cursul istoriei la începutul mileniului trei.

EvoluŃia economică a Ńărilor aflate în tranziŃie confirmă complexitatea procesului. După scăderi dramatice în primii ani post-revoluŃionari, produsul intern brut al Ńărilor aflate în tranziŃie din Europa şi fosta URSS a început să înregistreze o creştere în ultimii ani ai secolului XX. În afară de Ńările baltice, destul de dinamice au fost şi economiile Cehiei, CroaŃiei, Poloniei, Ungariei, Slovaciei şi Sloveniei, în timp ce economiile Bulgariei, României, FederaŃiei Ruse şi Ucrainei au înregistrat scăderi continue sau o stagnare la nivel redus. În contrast, economia Chinei a continuat să înregistreze unul din cele mai ridicate ritmuri de creştere pe plan mondial (aproape 9%).


340

Rezultatele diferenŃiate obŃinute în dezvoltarea economică a Ńărilor aflate în tranziŃie se explică, în mare măsură, prin gradul, profunzimea şi viteza diferite de aplicare a măsurilor de reformă necesare pentru tranziŃia de la sistemul central-planificat la sistemul economiei de piaŃă. Aşa cum s-a menŃionat, aceasta s-a datorat şi faptului că nu există o reŃetă valabilă pentru toate cazurile de implementare a reformei. În plus, atitudinea guvernelor din aceste Ńări faŃă de amploarea, intensitatea şi viteza reformei a fost şi este diferită, în funcŃie de doctrina lor şi interesele electoratului pe care îl reprezintă. EvoluŃia economică a Ńărilor în tranziŃie, ca de altfel a economiilor tuturor Ńărilor lumii, a fost influenŃată, totodată, de criza din Asia şi de ritmul extrem de lent din ultimii ani ai secolului XX de creştere a economiilor Ńărilor Europei occidentale.

1. Sisteme politice şi economice

Sistem politic, Fiecare societate are atât un sistem politic, cât sistem economic şi un sistem economic. Adeseori, atributele sistemelor politic şi economic sunt confundate. DemocraŃie, Termenii “democraŃie” şi “dictatură” sau totalitarism “totalitarism” se referă la sistemul politic. Democratic

este sistemul de guvernare în cadrul căruia puterea ultimă aparŃine populaŃiei, care determină deciziile guvernamentale fie direct prin vot, fie prin reprezentanŃi aleşi. Dictatura este un sistem politic în cadrul căruia puterea ultimă este concentrată în mâna unui grup restrâns sau unei singure persoane.

Termenii “capitalism” şi “socialism” se referă la sistemul economic. În istoria modernă a lumii au existat două sisteme economice alternative: capitalism şi socialism. O economie capitalistă este aceea în care cea mai mare parte a capitalului (teren, fabrici, căi ferate etc.) este deŃinută privat. Dimpotrivă, o economie socialistă este aceea în care cea mai mare parte a capitalului este deŃinută de stat.

Capitalism,

socialism


341

Nu există economii capitaliste pure şi nici economii socialiste pure. Cea mai capitalistă Ńară a lumii, Statele Unite ale Americii, sprijină unele întreprinderi guvernamentale, inclusiv sistemul poştal. În fosta Uniune Sovietică, cea mai socialistă Ńară a lumii, aproximativ 1/4 din producŃia agricolă era, legal sau ilegal, furnizată de sectorul privat. Cu toate acestea, proprietatea publică este o excepŃie în Statele Unite, iar proprietatea privată era o excepŃie în Uniunea Sovietică.

Asocierea democraŃiei ca sistem politic cu capitalismul ca sistem economic şi a totalitarismului ca sistem politic cu socialismul ca sistem economic este o chestiune foarte discutabilă. Statele Unite ale Americii şi ElveŃia sunt un exemplu de asociere a sistemului politic democratic cu sistemul economiei capitaliste. România, înainte de 1990, şi Coreea de Nord şi Cuba în prezent sunt exemple de asociere a sistemului politic concentrat în mâinile unei persoane sau unui grup de persoane al singurului partid existent cu sistemul economic socialist. Aceasta nu înseamnă că toate Ńările capitaliste au instituŃii politice democratice sau că toate Ńările socialiste au avut un regim dictatorial. Multe Ńări, de exemplu Taiwan, au economie capitalistă fără să aibă un sistem politic democratic. Alte multe Ńări, de exemplu Suedia, deşi au sisteme politice democratice, în unele perioade de guvernare social-democrată au sprijinit puternic instituŃii de natură socialistă.

Economistul austriac Friedrich Hayek încearcă să dea un răspuns la întrebarea: “un anume sistem economic generează un anume sistem politic?” El afirmă că libertăŃile economice şi politice sunt inseparabile. “Odată ce începi să cobori pe calea reglementărilor guvernamentale şi planificării economiei, libertatea de a-Ńi spune gândurile şi de a alege liderii politici vor fi grav afectate”.


342

Proprietate şi În afara modului de deŃinere a capitalului gestionare a (privat sau de stat), sistemele socialist şi capitalist economiei diferă substanŃial şi prin modul de adoptare a

deciziilor, centralizat sau independent. În economiile socialiste alocarea resurselor, mixul de produse, distribuŃia şi preŃurile erau determinate centralizat, prin planuri anuale şi cincinale obligatorii (economii central-planificate). În economiile capitaliste deciziile sunt luate independent de către firme şi indivizi, potrivit semnalelor pieŃei: firmele produc ceea ce se cere, lucrătorii îşi aleg locul de muncă în funcŃie de salarii, care sunt determinate de forŃa cererii şi ofertei (economii de piaŃă).

Aşa cum nu există capitalism pur şi nici socialism pur nu a existat, tot aşa nu există economii de piaŃă pure şi nu au existat economii central-planificate pure. În Statele Unite obiectivele de producŃie ale unor agenŃii guvernamentale sunt stabilite de guvern, inclusiv în cadrul Pentagonului, după cum în Uniunea Sovietică au existat pieŃe “neorganizate”, care au influenŃat, într-o anumită măsură, alocarea resurselor.

2. Filosofia marxist-leninistă şi teoria

economică neoclasică

Karl Marx a avut o influenŃă remarcabilă în evoluŃia gândirii economice din secolul XIX şi în evoluŃiile politice din secolul XX, prin lucrarea sa majoră în trei volume “Das Kapital”, publicată după decesul său din 1883. Contrar percepŃiei generale, în această lucrare nu se proiectează sistemul economic socialist şi comunist, ci se analizează critic cel capitalist. Concluzia finală a acestei analize califică sistemul capitalist ca fiind imoral şi, în consecinŃă, trebuia înlocuit de comunism, sistem în care pământul şi capitalul să fie posedate şi controlate direct de “întregul popor”.

“Capitalul”


343

Punctul de pornire al gândirii marxiste este Valoare-muncă

teoria clasică a valorii-muncă, conform căreia valoarea unei mărfi depinde de cantitatea de muncă necesară pentru producerea ei. Astfel, mărfurile reprezintă expresia fizică a muncii care le-a produs. Marx abordează, totodată, natura şi utilizarea capitalului. Bunurile pot fi produse cu o varietate de combinaŃii de capital şi de forŃă de muncă.

Capitalul, conform teoriei lui Marx, reprezintă Muncă trecută,

încorporarea fizică a muncii trecute care a fost muncă prezentă

utilizată pentru producerea lui. Când este utilizat în producŃie capitalul contribuie valoric prin transferul muncii trecute în produsul final. O maşină, pentru care au fost necesare 100 de ore pentru a fi produsă, contribuie valoric cu 100 de ore la produsele finale în decursul duratei sale de funcŃionare. Valoarea unei mărfi este, deci, suma valorilor cu care contribuie la producerea ei şi anume munca trecută (capitalul) şi munca prezentă (forŃa de muncă).

Dacă valoarea unei mărfi este dată numai de Mijloace de

muncă, se pune problema de unde provine profitul. producŃie

Răspunsul dat de Marx este simplu. Capitaliştii deŃin mijloacele de producŃie, termen utilizat de Marx pentru teren şi capital. Ei angajează pe muncitorii individuali, care nu au altă cale de a trăi decât să-şi vândă forŃa lor de muncă. Capitaliştii realizează profitul plătind muncitorilor un salariu zilnic mai mic decât valoarea cu care muncitorii contribuie zilnic la realizarea produsului final, exploatându-i.

Rata salariului reprezintă valoarea forŃei de muncă şi ea este determinată în acelaşi mod ca şi valoarea altor mărfuri. Cu alte cuvinte, valoarea forŃei de muncă depinde de cantitatea de muncă necesară “producerii” ei. “Producerea” şi susŃinerea forŃei de muncă necesită hrană, îmbrăcăminte, locuinŃă, educaŃie, asistenŃă medicală etc. Valoarea forŃei de muncă este, deci, determinată de cantitatea de muncă consumată pentru producerea lucrurilor necesare susŃinerii unui muncitor şi familiei lui. Marx a avansat

Valoarea

forŃei de

muncă


344

teoria salariului de subzistenŃă: capitaliştii plătesc un salariu care este strict necesar pentru ca muncitorii să trăiască.

Plusvaloare Presupunem că sunt necesare 4 ore pentru producŃia mărfurilor şi serviciilor destinate susŃinerii zilnice a unui muncitor. Marx susŃine că, în acest caz, salariul plătit de capitalist muncitorilor este echivalentul valoric pentru 4 ore de muncă. Dacă muncitorul lucrează 12 ore pe zi, capitalistul încheie ziua cu un produs final conŃinând 12 ore valorice, dar plăteşte muncitorului numai 4 ore din valoare. DiferenŃa de 8 ore, pe care Marx a denumit-o plusvaloare, reprezintă profitul.

Exproprierea În această viziune, capitalul devine mai mare expropriatorilor pe seama lucrătorilor, care sunt adevăraŃii proprietari.

Marx preconiza unirea tuturor lucrătorilor şi exproprierea capitaliştilor (“exproprierea expropriato-rilor”) prin revoluŃie, la scară mondială (“Proletari din toate Ńările uniŃi-vă!”).

Teoria valorii-muncă a lui Karl Marx îşi are originea în filosofia economică a secolului XIX. Deosebirea fundamentală faŃă de aceasta constă în aceea că Marx a pus accentul pe faptul că forŃa de muncă creează plusvaloare, care este însuşită nejustificat de capitalişti.

Teoria economică neoclasică priveşte atât capitalul, cât şi forŃa de muncă drept factori productivi în procesul de producŃie. Dacă avem un muncitor care sapă un tunel şi dorim ca tunelul să fie mai mare sau să fie realizat mai repede există două alternative: să mai angajăm un muncitor sau să dotăm pe actualul muncitor cu o unealtă mai performantă, care să-l facă mai productiv. Adăugând un muncitor se poate realiza tunelul aşa cum vrem. Dotându-l pe cel prezent cu o unealtă mai performantă putem realiza acelaşi lucru.

Conform teoriei neoclasice, fiecare factor de producŃie într-o economie de piaŃă competitivă trebuie recompensat în raport cu valoarea produsului realizat.

Teoria

neoclasică


345

Firmele care îşi maximizează profitul angajează forŃă de muncă şi capital (cost total) în măsura în care ambele contribuie mai mult la valoarea finală a produsului decât ele costă. Astfel, teoria neoclasică priveşte profitul ca o recompensă la întreaga investiŃie.

Vladimir Ilici Lenin, de origine rus, fiind Socialism,

conştient că o revoluŃie mondială, aşa cum preconiza comunism

Marx, nu este posibilă şi în dorinŃa ca aceasta să se înfăptuiască pentru început în Rusia, pe care el îşi propusese să o conducă, a argumentat că societatea capitalistă se dezvoltă inegal în diferite Ńări şi că răsturnarea capitalismului nu trebuie să debuteze neapărat în cea mai dezvoltată Ńară capitalistă, ci acolo unde masele nu mai pot suporta exploatarea. Pentru a fi în acord cu teoria marxistă, el a elaborat teoria socialismului (dictatură a proletariatului, proprietate de stat, gestionare central-planificată a economiei, repartiŃie după muncă), ca etapă intermediară între capitalism şi comunism (repartiŃie după nevoi). Această teorie a fost experimentată pentru o lungă perioadă de timp de peste 30 de Ńări, reprezentând 1/3 din populaŃia lumii.

3. Mecanismul tranziŃiei de la socialism la capitalism (reforma economică)

S-a subliniat, deja, că în prezent, aproape 30 de Ńări se află în tranziŃie de la sistemul socialist la sistemul capitalist, iar pentru această mutaŃie istorică nu există precedente practice şi nici modele teoretice unanim acceptabile. Unele Ńări au parcurs deja etape importante, aflându-se în faza posttranziŃie, dar cele mai multe sunt încă în faze incipiente ale tranziŃiei.

Sferele de operare a transformărilor necesare tranziŃiei sunt următoarele: sistemul politic; sistemul economic; sistemul relaŃiilor externe.


346

a) TranziŃia de sistem politic Stat de drept Schimbarea de sistem politic, respectiv trecerea

de la totalitarism la democraŃie presupune: pluripartitism; alegeri libere; constituŃie democratică, care să apere drepturile fundamentale ale omului (la viaŃă, la exprimare, la proprietate); separaŃia puterilor în stat (legislativă, judecătorească şi executivă).

Constituirea unui stat de drept presupune formarea şi funcŃionarea instituŃiilor corespunzătoare şi adoptarea unei noi legislaŃii.

b) TranziŃia de sistem economic

Economie de Transformarea de sistem economic, respectiv piaŃă trecerea de la economia central-planificată la

economia de piaŃă presupune: stabilizare macroeco-nomică; liberalizarea preŃurilor şi comerŃului; privatizarea întreprinderilor deŃinute de stat şi dezvoltarea de noi activităŃi private; stabilirea de instituŃii de sprijinire a economiei de piaŃă (legea proprietăŃii, legea contractelor, sistemul de contabilitate etc.); instituirea unui sistem de protecŃie socială pentru diminuarea şomajului şi sărăciei.

- Stabilizare macroeconomică Toate Ńările aflate în tranziŃie au fost sau sunt

încă confruntate cu inflaŃie ridicată sau hiperinflaŃie, care, în unele situaŃii, a atins nivele formate din trei cifre. SituaŃia economică generală fiind precară, guvernele au avut de rezolvat şi serioase probleme bugetare. S-a apelat la expansiunea ofertei de bani pe piaŃă, ajungându-se în spirala vicioasă: inflaŃie, deficit bugetar, ofertă de bani, inflaŃie şi mai mare. Pentru a realiza un sistem funcŃional de economie de piaŃă trebuie aplicate politici monetare şi fiscale care să conducă la realizarea unui buget cât mai echilibrat (deficit în jur de 3,5%) şi la menŃinerea inflaŃiei sub control (cu o singură cifră).

- Liberalizarea preŃurilor şi comerŃului Sistemul de preŃuri libere constituie o condiŃie

fundamentală a economiei de piaŃă. Când

InflaŃie şi

deficit bugetar

Cerere şi

ofertă


347

consumatorii solicită mai multe produse decât cele fabricate preŃurile cresc, iar acestea stimulează producŃia şi oferta pe piaŃă. Dimpotrivă, o ofertă mare de produse faŃă de cerere reduce preŃurile şi profitul producătorilor, care vor căuta alte domenii mai profitabile. Cu alte cuvinte, preŃurile libere asigură o alocare eficientă a resurselor între diferite ramuri ale economiei.

Barierele comerciale trebuie, deasemenea, ComerŃ liber

reduse sau desfiinŃate. Importul de capital, tehnologii, cunoştinŃe şi idei este deosebit de benefic tranziŃiei. Potrivit teoriei avantajului comparativ, un comerŃ liberalizat determină economia să se specializeze în produsele pe care le realizează mai eficient. Este adevărat, însă, că liberalizarea preŃurilor şi a comerŃului, deşi absolut necesară, reprezintă o măsură dificilă din punct de vedere social şi de aceea trebuie însoŃită de măsuri adecvate de protecŃie socială.

- Privatizarea În sistemul proprietăŃii private, proprietarii

beneficiază de rezultatul succesului lor şi suportă consecinŃele eşecurilor. Proprietatea privată oferă un puternic stimulent pentru operare eficientă, inovare şi muncă grea, stimulente care lipsesc atunci când proprietatea este centralizată şi beneficiile sunt distribuite tuturor oamenilor.

Ca şi liberalizarea preŃurilor şi comerŃului, privatizarea este dificilă din punct de vedere social. Multe întreprinderi protejate în trecut sunt eliminate din economie întrucât nu sunt competitive la nivelul preŃurilor mondiale. Aceasta înseamnă şomaj crescut, cel puŃin pe termen scurt, ceea ce amplifică sarcinile politicii economice pentru protecŃia socială şi crearea de noi locuri de muncă.

- InstituŃii de sprijinire a economiei de piaŃă Astfel de instituŃii s-au dezvoltat în state cu economie de piaŃă matură în decursul a numeroase decenii. Ele cuprind: sistemul bancar, instituŃiile pieŃei de capital (piaŃa acŃiunilor, piaŃa obligaŃiunilor,

Proprietate privată

PiaŃă

financiară funcŃională


348

fondurile de investiŃii), sistemul de asigurări etc. De o importanŃă deosebită este reglementarea regimului proprietăŃii private şi a sistemului de contabilitate.

- ReŃea de protecŃie socială PiaŃă a muncii În economiile central-planificate nu a existat flexibilă şomaj vizibil, iar preŃurile pentru produsele esenŃiale

erau controlate de stat, nefiind aplicat un sistem special de protecŃie socială. TranziŃia la o piaŃă a muncii liberă şi la preŃuri liberalizate presupune ca unii muncitori să-şi piardă locurile de muncă şi că toŃi vor plăti preŃuri mai mari pentru lucrurile necesare. Cu cât mai mulŃi oameni intră în şomaj, cu atât sprijinul pentru tranziŃie, pentru reformă scade. De aceea sunt necesare măsuri de protecŃie socială. Acestea, deşi costisitoare, trebuie să includă asigurare de şomaj, ajutor pentru cei săraci, asistenŃă alimentară şi de locuit.

Dacă în privinŃa măsurilor de reformă ce a trebui adoptate pentru tranziŃia la economia de piaŃă există un acord larg între economişti, nu acelaşi lucru se poate spune în legătură cu secvenŃialitatea măsurilor şi ritmul reformei. Există adepŃi ai “terapiei de şoc”, care preconizează măsuri rapide de liberalizare a preŃurilor şi comerŃului şi de privatizare. AdepŃii reformei “graduale” consideră că cel mai bun curs al măsurilor de reformă este să se înceapă cu stabilirea instituŃiilor economiei de piaŃă, apoi treptat să se liberalizeze pieŃele, iar privatizarea să nu reprezinte un scop în sine. Din punct de vedere al evoluŃiilor practice, în prima categorie se încadrează Ńări ca Polonia, Ungaria, Cehia, Ńările baltice, iar în a doua Ńări ca FederaŃia Rusă, România, Bulgaria.

c) TranziŃia de politică externă

Între politica internă şi politica externă există o legătură organică. Politica externă a Ńărilor socialiste a fost bazată pe considerente ideologice, pe crearea de alianŃe politice, militare şi economice dominate de Uniunea Sovietică, îndreptate împotriva statelor

Terapie de şoc

sau graduală


349

democratice şi având ca obiectiv final generalizarea sistemului socialist şi comunist la scară mondială.

Reforma politicii externe a Ńărilor aflate în Interes strategic

tranziŃie presupune definirea intereselor strategice securitate,

pentru apărarea securităŃii naŃionale, definirea economic şi

intereselor economice în plan regional şi mondial şi a cultural

celor culturale pentru afirmarea culturii naŃionale în civilizaŃia mondială şi viceversa.

În strategia tranziŃiei spre democraŃie şi AlianŃe şi

economie de piaŃă Ńările central şi est-europene, integrare

precum şi cele baltice tind să se integreze în economică

structurile europene (Uniunea Europeană) şi euroatlantice (NATO). Procesul unei astfel de integrări este condiŃionat de atingerea unor criterii de performanŃă în ceea ce priveşte funcŃionarea democraŃiei şi a economiei de piaŃă. Unele Ńări au fost deja selectate pentru calitatea de membru al UE şi NATO. În plan mai general, toate Ńările aflate în tranziŃie au aderat la OMC, FMI şi BIRD, FederaŃia Rusă fiind participantă la “Grupul celor 7”.

4. Cazul României

Din punct de vedere al sistemului politic, regimul din România a fost, înainte de 1989, o dictatură. Puterea era concentrată în mâna unui grup restrâns, a unei familii, care se pretindea exponentă a unicului partid politic, cel comunist. Ca sistem economic, România era o Ńară hipercentralizată, proprietatea privată rezumându-se la un apartament, un automobil, iar în mediul rural şi la o suprafaŃă infimă de teren, destinată asigurării subzistenŃei.

În viziunea sistemului politic şi economic de atunci, România ar fi urmat să devină în jurul anului 2000 o Ńară socialistă “multilateral dezvoltată”, iar la finele primului deceniu al secolului XXI să intre în “epoca de aur”, să devină o Ńară comunistă, aşa cum au prefigurat-o Lenin şi Stalin.


350

Spre deosebire de revoluŃiile, mai mult sau mai puŃin de “catifea”, din alte Ńări foste socialiste, revoluŃia română din 21 decembrie 1989 a fost violentă. PopulaŃia Ńării, lipsită de alimente, lumină, căldură şi de libertatea exprimării, cu care a pactizat armata, a înlăturat regimul comunist. Puterea a fost, însă, preluată de opozanŃi ai regimului comunist ca dictatură, dar nu şi adepŃi convinşi ai capitalismului ca sistem economic.

România, ca şi alte Ńări foste socialiste, nu a beneficiat de o teorie şi de o experienŃă practică a tranziŃiei de la socialism la capitalism. În plus, economia românească, datorită sistemului hipercen-tralizat, era dominată de mari unităŃi monopoliste de stat (centrale), specializate pe produse şi aflate într-un angrenaj de schimburi reciproce strict planificate.

În consecinŃă, tranziŃia României la capitalism se realizează gradual, “pas cu pas”. În evoluŃia ei spre sistemul capitalist pot fi distinse acum următoarele cinci etape:

Etapa întâi: populism (anul 1990). Regimul instalat la putere, în dorinŃa de a-şi consolida poziŃia, a adoptat o serie de măsuri care să satisfacă cerinŃele populaŃiei: avantaje salariale nejustificate economic (majorări de salarii, restituiri de reŃineri salariale din trecut, rambursarea contribuŃiilor sub formă de părŃi sociale la patrimoniul întreprinderilor); import masiv de produse alimentare, consumându-se astfel rezerva valutară; înlocuirea foştilor directori de centrale şi întreprinderi cu adepŃi ai noului regim, indiferent de aptitudinile manageriale; reducerea săptămânii de lucru la nivelul celor mai scăzute programe de muncă din lume. Toate acestea au avut ca efect scăderea drastică a PIB, inducerea în economie a fenomenului inflaŃionist, un deficit al balanŃei contului curent şi devalorizarea galopantă a monedei naŃionale.

Etapa a doua: reformă instituŃională şi legislativă (1990-1992). Regimul instalat la putere în decembrie 1989 şi care a câştigat prin populism

Populism

Reformă

instituŃională şi

legislativă


351

alegerile din 1990, realizând că nu poate ignora faptul că revoluŃia română a fost nu numai antidictatorială, ci şi antisocialistă, a acceptat un guvern de specialişti care să “reformeze” socialismul după modelul gorbaciovian din fosta Uniune Sovietică. Sub acest guvern au fost realizate schimbări fundamentale de sistem politic şi economic în plan legislativ şi instituŃional: adoptarea unei constituŃii democratice, separarea puterilor în stat, abolirea sistemului economic centralizat, liberalizarea preŃurilor şi comerŃului, privatizarea întreprinderilor de stat. Măsurile luate de noul guvern şi intenŃiile sale, Ńintind mult mai departe decât modelul gorbaciovian, au determinat înlocuirea lui în 1991 cu un guvern de tehnocraŃi, având menirea de a gestiona criza economică din Ńară care se accentuase şi pregătirea noilor alegeri generale, preşedinŃiale şi parlamentare.

Etapa a treia: economia de piaŃă socială (1993-1997). Câştigând din nou alegerile din 1992, regimul instalat la putere în decembrie 1989, a lansat teza “economiei de piaŃă socială”, adică a unui “capitalism socialist”. Guvernul a procedat în consecinŃă: reformă graduală, “pas cu pas”; menŃinerea unui grad cât mai ridicat de ocupare a forŃei de muncă; acordarea, în acest scop, de subvenŃii de la bugetul de stat. Accentul a fost pus pe expansiunea fiscală (stimularea producŃiei). Ca rezultat, PIB a înregistrat o creştere. Costul acestei politici a fost persistenŃa unei rate înalte a inflaŃiei, majorarea stocurilor de mărfuri nevandabile, accentuarea blocajului financiar şi creşterea gradului de îndatorare externă.

Etapa a patra: pseudo-capitalism (1997-2000) Deteriorarea standardului de viaŃă, accentuarea fenomenului de sărăcie au determinat populaŃia să voteze în 1996 pentru “schimbare”, pentru un nou regim, fără a realiza, însă, în planul vieŃii cotidiene consecinŃele acestei schimbări. Noul guvern, pentru a dispune de o majoritate parlamentară, a fost de coaliŃie, cu susŃinerea unui spectru eterogen de partide

Economie de piaŃă socială

Pseudo-

capitalism


352

politice: Ńărănesc şi creştin democrat (o îmbinare doctrinară nefirească), democrat (de orientare social-democrată), liberal (după denumire de dreapta, dar oscilant în acŃiune) şi minoritar naŃional (reprezentând interesele populaŃiei maghiare din România, pe fond de orientare liberală). În aceste condiŃii, este de înŃeles că acest guvern nu a putut să promoveze o politică coerentă de tranziŃie spre capitalism. Au fost făcuŃi, totuşi, unii paşi în direcŃia macrostabilizării, restructurării şi privatizării. Accentul a fost pus pe politica monetară, ceea ce a condus la deteriorarea, în continuare, a standardului de viaŃă şi la menŃinerea unei rate ridicate a şomajului. În planul politicii externe este de remarcat nominalizarea României drept candidată la aderarea la Uniunea Europeană şi NATO.

Etapa a cincea: social-democraŃie (2001-2004) Dezamăgită de performanŃele slabe ale schimbării de regim, populaŃia s-a reorientat în decembrie 2000 spre un guvern care se proclamă social-democrat, fiind recunoscut ca atare pe plan european. Programul său îşi propune pe termen scurt măsuri pentru atenuarea fenomenului sărăciei şi pentru relansarea producŃiei agricole şi industriale, iar pe termen mediu implementarea strategiei convenită în 1999 cu UE pentru perioada 2000-2004, cu accentuarea măsurilor de protecŃie socială pasivă şi activă, fără o fundamentare riguroasă în ceea ce priveşte resursele. În această etapă se menŃin obiectivele strategice de aderare la NATO care s-a produs în 2004 şi la UE în 2007, condiŃia esenŃială fiind recunoaşterea României ca Ńară cu economie de piaŃă funcŃională.

5. Perspective în procesul de tranziŃie la

economia de piaŃă dezvoltată

Organismele economice internaŃionale monito-rizează progresele diferitelor state în tranziŃia spre un sistem politic democratic şi un sistem economic de piaŃă, pentru considerente de ordin general, dar mai

Social-

democraŃie


353

ales pentru scopul eligibilităŃii Ńărilor la integrarea în structurile europene şi euroatlantice, în raport cu criteriile de performanŃă stabilite.

În privinŃa perspectivei sunt edificatoare proiecŃiile realizate de economistul Jeffray Sachs din cadrul FMI referitoare la numărul de ani necesari Ńărilor în tranziŃie din Europa Centrală şi de Est pentru a atinge un PIB pe locuitor (criteriu de bază urmărit de UE pentru Ńările recent aderate), la nivelul celor mai puŃin dezvoltate Ńări din Uniune, respectiv Grecia şi Portugalia. Prognoza a fost realizată pe baza supoziŃiei ca Ńările în tranziŃie vor înregistra o creştere anuală de 4-8% în următoarele decenii, iar Grecia şi Portugalia de 2%. Chiar şi în aceste condiŃii, Ńărilor din Europa Centrală şi de Est luate în ansamblu le-ar fi necesari aproape 20 de ani pentru a ajunge la nivelul Greciei, din care Cehiei 10 ani, Ungariei 17 ani, Poloniei 18 ani, Bulgariei 28 de ani, României 35 de ani şi Albaniei 63 de ani.

Desigur, aceste cifre pot suferi modificări radicale în funcŃie de ritmul evoluŃiei economice din Ńările aflate în tranziŃie, care, la rândul său, depinde în mare măsura de amploarea, coerenŃa şi intensitatea procesului de reformă.

Etapa a şasea: guvernare de „dreapta” . AlianŃa D.A. (PD – popular, PNL – centru-dreapta) a câştigat alegerile pe baza unui program de dreapta, având ca pivot “cota unică de impozit de 16 %”. A început o perioadă de creştere economică, s-a produs aderarea la NATO (2004) şi la UE (2007). La începutul lui 2007, PD a fost scos de la guvernare, iar PNL, aflat în minoritate, a beneficiat de sprijinul social-democraŃilor, cu preŃul unor măsuri de stânga, nesustenabile.

In aprilie 2008 s-a întrunit la Bucureşti cel mai mare summit NATO, având ca obiectiv lărgirea spre Balcani şi spre Rusia, ceea ce a provocat o reacŃie rusească negativă explicită.


354


Sistem politic Sistem economic DemocraŃie Economie de piaŃă (capitalism) Totalitarism Economie central-planificată (socialism) Război rece Marxism-leninism Valoarea muncă Plusvaloare Exploatare Concentrarea capitalului Exproprierea expropriatorilor Comunism Recompensarea capitalului Economie în tranziŃie Reformă PosttranziŃie Pluripartidism

SeparaŃia puterilor DemocraŃie funcŃională Economie de piaŃă funcŃională Stabilizare macroeconomică Liberalizarea preŃurilor şi comerŃului Privatizare InstituŃii ale economiei de piaŃă ProtecŃie socială AsistenŃă externă Terapie de şoc Reformă graduală Populism Reformă instituŃională Reformă legislativă Economie de piaŃa socială Pseudo-capitalism Social-democraŃie Perspective

Probleme

1. Care este deosebire dintre teoria valorii muncă şi

teoria costului total? ArgumentaŃi de ce teoria

costului total este corectă din punct de vedere

economic.

2. Guvernul Ńării X doreşte să realizeze o economie

de piaŃă promovând proprietatea privată, dar

controlând preŃurile şi salariile. RăspundeŃi dacă

este sau nu realizabil un astfel de obiectiv.

ArgumentaŃi răspunsul.

3. Care dintre următoarele fenomene economice

exprimă echilibrul macroeconomic: o rată a

inflaŃiei scăzută; o rată a şomajului moderată;


355

dobânzi bancare şi curs de schimb în creştere;

subvenŃionarea producŃiei şi exportului; deficit în

balanŃa comercială; deficit bugetar. ArgumentaŃi

sensul în care fiecare din aceste fenomene

influenŃează procesul de macrostabilizare

(influenŃe pozitive sau negative).

4. Ce înseamnă, în politica economică şi practică,

liberalizarea preŃurilor şi comerŃului?

5. MenŃionaŃi două argumente pro şi două contra

“terapiei de şoc” şi “gradualităŃii”.

Teste grilă

1. Prin ce termeni definiŃi sistemul economic: a) democraŃie; b) capitalism; c) dictatură; d) socialism; e) totalitarism.

2. IndicaŃi termenii care se referă la sistemul politic: a) democraŃie; b) capitalism; c) dictatură; d) socialism; e) economie de piaŃă.

3. Echilibrul macroeconomic presupune: a) expansiunea ofertei de bani pe piaŃă; b) reglementatea preŃurilor şi tarifelor; c) deficit bugetar redus; d) balanŃă deficitară a contului curent; e) rată scăzută a inflaŃiei.


356

4. În mecanismul tranziŃiei de sistem economic, de la socialism la capitalism, care dintre cerinŃe nu este imperativă:

a) stabilizare macroeconomică; b) privatizare; c) dereglementarea preŃurilor şi liberalizarea

comerŃului; d) terapie graduală; e) stabilirea instituŃiilor de sprijinire a economiei de

piaŃă.

5. Economiile socialiste se caracterizau prin: a) preponderenŃa proprietăŃii private; b) adoptarea descentralizată a deciziilor; c) preŃuri libere; d) piaŃă funcŃională a muncii; e) preponderenŃa proprietăŃii de stat.

6. Potrivit teoriei neoclasice, valoarea unei mărfi depinde de:

a) cantitatea de muncă trecută necesară pentru producerea ei;

b) valoarea mărfii respective pe piaŃa internaŃională; c) “preŃul” fiecărui factor de producŃie; d) cantitatea de muncă prezentă necesară pentru

producerea ei; e) cantitatea de muncă (trecută şi prezentă) necesară

producerii ei.

7. Care dintre următoarele elemente este specific capitalismului:

a) dictatură a proletariatului; b) proprietate de stat; c) gestionare central-planificată a economiei; d) libertate şi iniŃiativă individuală; e) plan de comerŃ exterior.


357

8. Sunt instituŃii de sprijinire a economiei de piaŃă: a) organizaŃiile neguvernamentale pentru protecŃia

copiilor instituŃionalizaŃi; b) comitetele sportive; c) comisiile naŃionale ale valorilor mobiliare; d) partidele politice; e) fondurile private de pensii.

9. Între măsurile populiste adoptate în procesul

tranziŃiei se numără: a) liberalizarea comerŃului exterior; b) acordarea de majorări salariale neconexate de

creşterea productivităŃii muncii; c) importuri masive de bunuri de consum; d) liberalizarea preŃurilor; e) autonomizarea întreprinderilor cu capital de stat.

10. Ce presupune “capitalismul socialist” în procesul

tranziŃiei: a) privatizare; b) eliminarea subvenŃiilor; c) lichidarea întreprinderilor nerentabile; d) demonopolizare; e) subvenŃionarea producŃiei pe stoc.


CAPITOLUL XIX.

TENDINłE DE GLOBALIZARE A ECONOMIEI INTERNAłIONALE CA SISTEM DE RELAłII ECONOMICE

DINTRE STATE

În dezbaterile politice şi economice internaŃionale un subiect tot mai frecvent abordat este fenomenul globalizării economiei internaŃionale ca sistem de relaŃii economice dintre state. Acestui subiect i-au fost dedicate cele mai importante reuniuni economice la nivel înalt de la finele secolului trecut şi începutul actualului secol: Adunarea Generală jubiliară a ONU (New York, SUA), Consiliul Ministerial al OMC de la Seattle (SUA), Reuniunile anuale ale FMI şi BIRD, Sesiunea a IX a UNCTAD de la Bangkok (Thailanda), ConferinŃa OMC (Doha, Qatar), ConferinŃele anuale ale oamenilor politici şi de afaceri de la Davos (ElveŃia), ConferinŃa OMC de la Cancun (Mexic).

Deşi pentru fenomenul globalizării nu există încă o definire consacrată, putem afirma că prin aceasta se înŃelege liberalizarea şi extinderea accentuată a relaŃiilor economice dintre state, tendinŃa de globalizare a pieŃelor produselor, financiară şi a forŃei de muncă, integrarea tot mai profundă a economiilor naŃionale la scară mondială, exprimată sintetic prin ponderea crescândă a activităŃilor economice externe în PIB naŃional şi mondial.

TendinŃe de globalizare a economiei internaŃionale

359

1. EvoluŃii de ansamblu ale comerŃului internaŃional

a) ComerŃul internaŃional şi produsul intern brut (PIB)

În ultimii 250 de ani, cu excepŃia unei scurte perioade de timp (1913-1950), creşterea comerŃului a depăşit constant creşterea economică de ansamblu. Între 1720 şi 1913, creşterea comerŃului a surclasat de 1,5 ori creşterea PIB. Creşterea redusă a PIB în perioada 1913-1950, în care s-a înregistrat de altfel cea mai redusă rată din 1820, a fost însoŃită de o creştere şi mai redusă a comerŃului, cele două războaie mondiale şi protecŃionismul subminând evoluŃia pozitivă a comerŃului internaŃional. Această perioadă a inclus marea criză economică mondială (1929-1933). ComerŃul a înregistrat, în termeni cantitativi, o reducere fără precedent, cu 60%, naŃiunile încercând să-şi exporte propriile crize economice, inclusiv şomajul, prin intermediul barierelor comerciale protecŃioniste.

În ultimii 50 de ani ai secolului XX, comerŃul s-a dezvoltat mai rapid decât producŃia, crescând astfel gradul în care economiile naŃionale se bazează pe schimburile internaŃionale în activitatea economică de ansamblu. Între 1950-2007, creşterea medie anuală a exporturilor de mărfuri a fost peste 6%, comparativ cu o creştere a producŃiei mai mică de 4%. Astfel, comerŃul s-a multiplicat de 17,5 ori, iar PIB a crescut de circa 6,5 ori. În cazul produselor manufacturate, comerŃul s-a multiplicat de 30,5 de ori, în timp ce PIB a crescut de 8,5 ori.

În anul 2001, pe fondul recesiunii economiei mondiale, comerŃul internaŃional a înregistrat un recul, pentru ca în 2002 şi 2003 să crească din nou. La nivelul anului 2003, măsurat prin export, volumul comerŃului mondial cu mărfuri şi servicii, s-a situat în jurul cifrei de 9000 miliarde dolari. Se apreciază că în anul 2004 PIB mondial creşte cu 3,7% faŃă de anul 2003, iar exportul mondial cu 7,5%.

ComerŃul şi producŃia


Transporturi TendinŃele de creştere a comerŃului sunt internaŃionale reflectate în creşterea transportului internaŃional. Se

estimează că la nivelul anului 1950, transportul maritim de mărfuri s-a ridicat la 500 milioane tone, în 2003 ajungându-se la peste 5.000 milioane tone ceea ce indică înzecirea cantităŃii transportate. În perioada 1950-2003, distanŃele exprimate în kilometrii parcurse în cazul transportului aerian s-au majorat cu peste 20% anual. În aceeaşi perioadă, din punct de vedere al tonelor transportate pe kilometru, rata anuală medie de creştere a fost de peste 10%. În ceea ce priveşte transportul informaŃiilor prin intermediul reŃelelor de telecomunicaŃii, creşterea înregistrată a fost mult mai accelerată.

b) Orientarea geografică a comerŃului internaŃional

Din datele prezentate rezultă că, actualmente, economiile naŃionale se bazează într-o măsură mult mai mare pe comerŃ comparativ cu situaŃia existentă la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.

Globalizarea a afectat tot mai multe Ńări. Între 1985-2002, în Ńările dezvoltate, gradul de deschidere spre exterior, exprimat prin ponderea exportului în PIB, a crescut de la 15% la 25%, iar în Ńările în curs de dezvoltare de la 20% la 40%.

Creşterea mai rapidă a deschiderii Ńărilor în curs de dezvoltare explică majorarea ponderii lor în comerŃul mondial, de la mai puŃin de 25% la circa 30%, în timp ce ponderea Ńărilor dezvoltate a scăzut de la 75% la 70%. Ponderea în exporturile mondiale a Europei Occidentale şi Americii de Nord a fost relativ stabilă în decursul perioadei 1950-2003, oscilând între 40% şi 45% pentru Europa Occidentală şi 15-20% în cazul SUA. Ponderea Asiei în comerŃul mondial a crescut de la aproximativ 15% în 1950 la 30% în 2002, în cazul Americii Latine înregistrându-se o diminuare de la 10% la 5% şi Africii de la 5% la 2%. Ponderea Europei Centrale şi de Est a cunoscut o evoluŃie

Grad de

deschidere a

economiilor


361

oscilantă, creşterea din intervalul 1950-1970 fiind urmată de un declin care s-a accentuat în anii '90, ajungând la sub 5%.

Cu toate că ponderile relative pentru anumite regiuni s-au diminuat, în termeni valorici comerŃul a cunoscut un trend pozitiv accentuat în toate regiunile.

c) Structura comerŃului internaŃional Structura pe mărfuri a comerŃului s-a schimbat

radical în perioada 1950-2002, îndeosebi în cazul produselor agricole şi manufacturate. În 1950, exporturile de produse agricole reprezentau aproape 50% din exporturile totale de mărfuri, la nivelul anului 2007 ponderea deŃinută de acestea fiind sub 10%. Exporturile de produse manufacturate au crescut de la 40% în 1950 la peste 80% în 2007. Ponderea deŃinută de produsele minerale în exporturile totale de mărfuri a fost mai stabilă, fluctuaŃiile din cursul perioadei analizate reflectând mai ales evoluŃiile preŃurilor, îndeosebi în cazul ŃiŃeiului.

ComerŃul internaŃional cu servicii a crescut aproape de două ori mai rapid decât comerŃul cu mărfuri. În anul 2007, comerŃul cu mărfuri a însumat 11762 miliarde dolari (peste 81% din comerŃul mondial), iar comerŃul cu servicii 2710 miliarde dolari (aproape 19% din comerŃul mondial).

2. EvoluŃii de ansamblu ale investiŃiilor

internaŃionale

Intensificarea relaŃiilor economice internaŃio-nale este ilustrată şi de creşterea investiŃiilor străine directe. Din păcate, nu există date disponibile pentru întreaga perioadă postbelică. Între 1970-2003, investiŃiile străine directe au crescut de circa 30 de ori, de la 20 miliarde dolari la circa 600 miliarde dolari. Stocul de investiŃii străine directe s-a majorat de la 150 miliarde dolari la finele lui 1970 la circa 4000 miliarde în anul 2003.

Mărfuri

Servicii


Filialele din exterior ale întreprinderilor multinaŃionale livrează o parte tot mai mare din producŃia mondială. La nivelul anului 2003, acestea deŃin 10% din PIB mondial şi peste 20% din producŃia mondială de produse manufacturate.

Nu numai investiŃiile străine directe au cunoscut o evoluŃie pozitivă. Şi alte tipuri de fluxuri de capital pe termen scurt şi lung au evoluat în mod asemănător, îndeosebi în ultimii ani. De exemplu, operaŃiunile zilnice de pe piaŃa valutară au crescut de la 200 miliarde dolari la mijlocul anilor '80 la peste 1500 miliarde dolari în 2003, ceea ce reprezintă 85% din rezervele valutare ale tuturor Ńărilor şi evidenŃiază dificultăŃile pe care acestea le întâmpină atunci când doresc să-şi influenŃeze cursurile de schimb.

3. RelaŃiile economice internaŃionale şi

progresul economic

Creşterea accelerată a comerŃului internaŃional şi investiŃiilor în străinătate din ultimele cinci decenii ale secolului XX a fost însoŃită de rate de creştere ridicate ale PIB. Exprimat în preŃuri constante şi ajustat în funcŃie de creşterea populaŃiei, PIB mondial a crescut în medie cu 2% pe an în intervalul 1950-2003, ceea ce din punct de vedere istoric reprezintă o evoluŃie pozitivă, creşterea medie a venitului pe locuitor în perioada 1820-1913 fiind de numai 0,9% pe an. Aceste performanŃe ale creşterii nu au fost, însă, identice. Între finele celui de-al doilea război mondial şi până la primul şoc petrolier, creşterea PIB/locuitor a fost de aproape 3%. După ce creşterea a fost încetinită datorită celor două şocuri petroliere, între 1990-2000 urmează o perioadă de creştere semnificativă de 1,5%, performanŃă îmbunătăŃită în cea de-a doua parte a anilor '90. În anii 2001-2003, creşterea PIB/locuitor s-a încetinit, datorită, în principal, stagnării economice din Ńările UE şi Japonia.

Creştere şi

comerŃ


363

ExperienŃe de succes pot fi remarcate în anumite Ńări în curs de dezvoltare cu o puternică orientare comercială, mai ales din Asia, cu rate medii de creştere între 5-7% anual de la începutul anilor '60. Drept rezultat, a avut loc o scădere substanŃială a sărăciei, între 1975-2003 aceasta fiind redusă la jumătate. łările cu o mai redusă orientare comercială au înregistrat performanŃe de creştere economică relativ precare. Cu toate acestea, din populaŃia lumii, de aproximativ 6 miliarde, 2,8 miliarde de oameni trăiesc cu mai puŃin de 2$ pe zi, iar 1,2 miliarde cu mai puŃin de 1$ pe zi.

De-a lungul timpului, comerŃul internaŃional a îndeplinit un rol decisiv în dezvoltarea anumitor Ńări sau regiuni, această contribuŃie putând fi remarcată mai ales începând cu Evul mediu. Oraşe cum ar fi Genova, Amalfi, VeneŃia au cunoscut o evoluŃie economică oscilantă în funcŃie de performanŃele comerciale. De asemenea, este recunoscut faptul că schimburile comerciale internaŃionale şi investiŃiile străine au fost un element hotărâtor al procesului de industrializare. Totodată, sunt recunoscute efectele negative ale protecŃionismului comercial.

Schimbarea structurii comerŃului mondial şi creşterea investiŃiilor străine au fost însoŃite de modificarea structurilor producŃiei şi a PIB naŃional. Cea mai mare creştere a producŃiei şi a ocupării forŃei de muncă în Ńările industrializate în ultimii 25 de ani a fost înregistrată în acele sectoare care au suferit schimbări tehnologice rapide şi în sectorul terŃiar. Concomitent, numeroase Ńări în curs de dezvoltare s-au orientat către producŃia produselor manufacturate (textile, produse siderurgice, bunuri electronice de larg consum etc.) pentru care Ńările industrializate erau principalii furnizori. Astfel, s-a produs o creştere explozivă a exporturilor de produse manufacturate din Ńările în curs de dezvoltare. Datorită schimbării structurii producŃiei şi comerŃului s-au produs ajustări considerabile datorate globalizării şi comerŃului.

Structura producŃiei


Stabilitate politică În ciuda existenŃei războiului rece, perioada postbelică s-a caracterizat prin stabilitate politică, afirmarea păcii în majoritatea Ńărilor, evoluŃie fără precedent în acest secol. În această perioadă nu au existat conflicte armate între Ńările industrializate, dar numeroase Ńări sărace au suferit în urma conflictelor civile.

4. Cauzele globalizării activităŃilor economice

Din punct de vedere economic, pot fi

identificate trei tendinŃe principale drept cauze ale creşterii comerŃului internaŃional şi investiŃiilor în străinătate şi ale fenomenului de globalizare. Prima dintre acestea, cea care are cele mai profunde implicaŃii, este reprezentată de schimbările tehnolo-gice. În al doilea rând, tot mai multe guverne au promovat politici liberale, de deschidere a pieŃelor şi de eliminare a obstacolelor administrative ce împiedică derularea activităŃilor economice. În al treilea rând, acŃiunea conjugată a noilor tehnologii şi a existenŃei unor pieŃe mai libere a permis întreprinderilor din tot mai multe Ńări să-şi internaŃionalizeze activitatea, creându-se la nivelul economiei mondiale un ansamblu de activităŃi intercorelate. Aceste tendinŃe au determinat accentuarea interdependenŃelor economiilor naŃionale, creând oportunităŃi fără precedent, dar şi noi provocări economice, politice şi sociale.

a) Schimbările tehnologice Începând cu revoluŃia industrială de la sfârşitul

secolului XVIII şi începutul secolului XIX, inovaŃiile tehnologice au determinat creşterea productivităŃii şi diminuarea costurilor transporturilor. Motorul cu abur a precedat apariŃia căilor ferate şi mecanizarea unui număr crescând de activităŃi care se bazau anterior pe munca fizică. Descoperirile şi invenŃiile care au urmat, cum ar fi electricitatea, telefonul, automobilul,

InterdependenŃe

internaŃionale


365

navele port-container, transporturile speciale prin conducte magistrale, au atras schimbări ale producŃiei, comunicaŃiilor şi transporturilor, de neimaginat pentru generaŃiile anterioare.

Recent, evoluŃiile din domeniul tehnologiei informaŃiei au modificat influenŃa timpului şi distanŃelor asupra capacităŃii indivizilor şi întreprin-derilor de a intra în legătură şi de a derula tranzacŃii în întreaga lume.

Desigur, inovaŃiile tehnologice vor continua, nu numai în domeniul tehnologiei informaŃiei, determinând creşterea veniturilor şi a nivelului de trai. De exemplu, biotehnologia şi miniaturizarea inerentă în cazul sistemelor microelectrochimice vor determina în anii ce vor urma proliferarea unor noi activităŃi şi industrii.

RevoluŃia industrială şi progresul tehnic au atras diminuarea continuă a costurilor transportului şi comunicaŃiilor. Pe parcursul secolului XIX, transportul feroviar a dus la reducerea costurilor transporturilor cu 85-95%. Deasemenea, apariŃia vapoarelor cu abur, realizarea unor noi canale de navigaŃie, cum ar fi Canalul Panama, au determinat reducerea costurilor transportului maritim. Mai mult, în ultimii 10-15 ani, costurile unitare ale navlului s-au redus în termeni reali cu circa 70%. În aceeaşi perioadă, costurile unitare ale frahtului aerian s-au diminuat cu 3-4% pe an.

Dar, cele mai rapide schimbări s-au produs în domeniul tehnologiei informaŃiei şi în sectorul telecomunicaŃiilor. Între 1960-2003, costurile unor componente ale calculatoarelor s-au diminuat cu peste 100%. Vânzările anuale de calculatoare personale au depăşit 50 milioane unităŃi, surclasând în prezent vânzările de automobile. Actualmente, în întreaga lume există peste un miliard de conectări la reŃelele de telefonie fixă şi mobilă. Se estimează că în prezent 300 milioane de consumatori (5% din populaŃia globului) sunt conectaŃi la Internet. Creşterea productivităŃii în

Tehnologia informaŃiei

Biotehnologie, miniaturizare


sectorul tehnologiei informaŃiei (5% anual în perioada 1970-2003 în Ńările membre OCDE) este de cinci ori mai mare decât creşterea de ansamblu a productivităŃii. În prezent, acest sector deŃine 25% din creşterea economică a SUA.

Având în vedere faptul că progresul tehnic a extins sfera produselor fabricate şi localizarea producŃiei şi că progresele din transporturi şi comunicaŃii au continuat să contribuie la aproprierea oamenilor şi întreprinderilor, au fost cu mult depăşite limitele produselor şi serviciilor ce pot fi comercializate. În perioada anterioară revoluŃiei industriale erau tranzacŃionate produse uşoare, cu valoare adăugată ridicată, cum ar fi aur şi textile. Transportul feroviar, existenŃa navelor port-container şi transporturile speciale prin conducte magistrale au impulsionat comercializarea produselor de masă. Recent, ieftinirea transporturilor şi telecomunicaŃiilor a determinat comercializarea tot mai multor servicii, de la turism la servicii financiare.

ComerŃul electronic derulat prin intermediul Internetului reprezintă cea mai nouă evoluŃie, care marchează apariŃia unei economii mondiale fără graniŃe. Se apreciază că aproximativ 300 milioane de utilizatori Internet apelează la comerŃul electronic la începutul noului mileniu, această activitate depăşind 300 miliarde dolari.

b) Liberalizarea comerŃului şi investiŃiilor Liberalizarea continuă a comerŃului

internaŃional şi investiŃiilor în străinătate a determinat apariŃia unui mediu politic care favorizează relaŃiile economice internaŃionale. Liberalizarea a permis exploatarea noilor tehnologii pe pieŃele mondiale. Numeroase Ńări au devenit tot mai dependente de pieŃele internaŃionale care oferă condiŃii favorabile creşterii şi dezvoltării. Liberalizarea s-a concentrat pe regimurile aplicate comerŃului şi investiŃiilor şi pe anumite probleme de reglementare, Acordul General

ComerŃ

electronic


367

pentru Tarife şi ComerŃ (GATT) şi OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC) îndeplinind un rol central în cadrul acestui proces.

- Liberalizarea comerŃului Sistemul GATT/OMC a contribuit semnificativ

la reducerea sau eliminarea barierelor comerciale aplicate la frontierele naŃionale, prin derularea a opt runde de negocieri comerciale multilaterale. Tarifele vamale ale Ńărilor industrializate au fost reduse de la nivele ce depăşeau cu mult două cifre în perioada imediat următoare încheierii celui de-al doilea război mondial la mai puŃin de 10% la finele anilor '60 şi mai puŃin 4% în prezent, după aplicarea prevederilor Rundei Uruguay. În acelaşi timp, majoritatea restricŃiilor cantitative, cu excepŃia celor impuse din motive de sănătate, securitate a consumatorilor sau alte motive legate de asigurarea securităŃii publice, au fost eliminate.

În urma Rundei Uruguay, produsele textile, articolele de îmbrăcăminte, produsele agricole au fost incluse în cadrul sistemului comercial multilateral, fiind supuse unui proces de liberalizare progresiv. Deasemenea, au fost elaborate reglementări referitoare la drepturile de proprietate intelectuală. Reglementările referitoare la comerŃul cu servicii au fost incluse în aşa-numitul Acord General pentru ComerŃul cu Servicii (GATS), guvernele angajându-se în liberalizarea acestui comerŃ. Acordurile recente privind serviciile de telecomunicaŃii de bază şi serviciile financiare au accelerat tendinŃa de deschidere a pieŃelor serviciilor. În ceea ce priveşte comerŃul cu mărfuri, acordurile de eliminare a taxelor vamale pentru o gamă largă de produse ale tehnologiei informaŃiei încheiate după încheierea Rundei Uruguay pregătesc economiile naŃionale pentru oportunităŃile şi provocările secolului XXI.

În urma aplicării depline a prevederilor Rundei Uruguay, liberalizarea comerŃului va determina creşterea veniturilor mondiale cu 1% anual sau cu 200-

GATT/OMC

Runda Uruguay


500 miliarde dolari, comerŃul mondial crescând cu 6-12%. Mai mult de o treime din aceste evoluŃii pozitive se aşteaptă să fie datorate liberalizării comerŃului cu produse textile, articole de îmbrăcăminte, o altă treime fiind pusă pe seama liberalizării comerŃului cu alte produse manufacturate, liberalizarea din domeniul produselor agricole contribuind cu 10-30%.

- Liberalizarea investiŃiilor străine Liberalizarea tranzacŃiilor contului de capital şi

a contului curent, dezvoltarea pieŃelor financiare internaŃionale şi-au adus, deasemenea, contribuŃia la accentuarea procesului de globalizare.

În prezent, aproape 150 de Ńări aplică prevederile Articolului VII al statutului FMI privind eliminarea restricŃiilor la operaŃiunile de cont curent, ceea ce reprezintă dublarea numărului de Ńări înregistrat în 1990, cuprinzând mai mult de 75% din membri FMI.

Începând cu anii '70, contul de capital şi tranzacŃiile valutare au fost liberalizate în numeroase Ńări, astfel încât în prezent cursurile de schimb şi ratele dobânzii sunt stabilite mai ales de piaŃă, făcându-şi, totodată, apariŃia noi instrumente financiare. Aceşti factori au facilitat atât comerŃul internaŃional, printr-un mai mare acces la finanŃare, cât şi investiŃiile în străinătate.

c) InternaŃionalizarea activităŃilor economice Barierele comerciale mai reduse, în general

liberalizarea au permis tot mai multor companii să-şi globalizeze structurile de producŃie prin intermediul investiŃiilor în străinătate, acestea din urmă constituindu-se ele însele într-un factor stimulator al comerŃului. Din punct de vedere tehnologic, creşterea fluxurilor de informaŃii şi facilitarea tranzacŃionării mărfurilor şi serviciilor au influenŃat în profunzime deciziile de localizare a unităŃilor productive. Din ce în ce mai mult, întreprinderile au posibilitatea de a-şi localiza diferitele faze ale proceselor productive în

Liberalizare

cont curent şi

de capital


369

diverse Ńări şi regiuni, menŃinându-şi însă identitatea. Datorită faptului că întreprinderile apelează la prelucrarea pe bază de contract (subcontractare) pentru anumite părŃi ale proceselor de producŃie, intrând astfel în relaŃii cu filialele lor sau alte întreprinderi din străinătate, are loc un transfer la nivel mondial al locurilor de muncă, tehnologiilor, capitalului şi practicilor manageriale.

În prezent, din ce în ce mai puŃine produse pot fi realizate competitiv numai pe baza input-urilor naŃionale. De exemplu, pentru producŃia unei anumit automobil fabricat de unul dintre marii producători americani, nu mai puŃin de nouă Ńări sunt implicate în anumite aspecte ale producŃiei, marketingului şi vânzării. Circa 30% din valoarea automobilului merge în Coreea de Sud pentru asamblare, 17,5% în Japonia pentru componente şi tehnologie avansată, 7,5% în Germania pentru design, 4% în Taiwan şi Singapore pentru mici componente, 2,5% în Marea Britanie pentru publicitate şi servicii de marketing şi 1,5% în Irlanda şi Barbados pentru prelucrarea datelor, ceea ce înseamnă că numai 37% din valoarea producŃiei acestei maşini "americane" este însuşită de către SUA.

Se estimează că producŃia mondială de componente reprezintă aproape 1000 miliarde dolari sau 30% din comerŃul mondial cu produse manufacturate. Mai mult, comerŃul cu părŃi şi componente creşte mult mai rapid decât comerŃul cu produse finite, evidenŃiind creşterea interdependenŃelor dintre naŃiuni datorate producŃiei şi comerŃului.

O formă particulară a partajării producŃiei, anume activităŃile de asamblare, este de o importanŃă crucială pentru multe Ńări în curs de dezvoltare. Acestea importă părŃi şi componente pe care le reexportă apoi sub formă de produse finite în Ńările de origine. Asemenea acorduri pot implica existenŃa unor facilităŃi vamale (neplata taxelor vamale) pentru părŃile şi componentele încorporate în produsele finite.

InternaŃionalizarea producŃiei şi produselor


5. Globalizarea şi creşterea economică

Numeroase experienŃe practice demonstrează că cele mai mari beneficii ale liberalizării comerŃului şi investiŃiilor străine nu apar imediat, ci în timp.

Un exerciŃiu util pentru ilustrarea politicilor care accelerează creşterea economică este analiza perioadelor în care se dublează venitul naŃional în condiŃiile diverselor rate de creştere. De exemplu, în cazul unei rate de creştere anuală de 1% sunt necesari aproximativ 70 de ani pentru dublarea veniturilor. Dacă, în urma aplicării unor politici economice adecvate, creşterea atinge un procent de 2%, veniturile se pot dubla în 35 de ani.

O creştere economică de 2% este considerată modestă, îndeosebi în cazul Ńărilor în curs de dezvoltare, care dispun de un considerabil potenŃial de creştere. Înaintea declanşării recentei crize financiare asiatice, "tigrii" din această zonă (Malayezia, Taiwan, Coreea de Sud, Singapore) au înregistrat, timp de câteva decenii consecutive, rate de creştere de 6-7% ca urmare a liberalizării economice şi integrării în circuitul economic mondial. În condiŃiile unor asemenea rate de creştere veniturile se dublează la fiecare 10 ani.

Economii Creşterea economică a Ńărilor în curs de orientate dezvoltare dinamice depinde de numeroşi factori, spre exterior între care se numără investiŃiile în capital uman şi

capital fix. Orientarea către exterior a acestor Ńări a fost hotărâtoare. Majoritatea studiilor empirice arată existenŃa unei interacŃiuni pozitive între gradul de liberalizare a comerŃului şi investiŃiilor şi creşterea economică. Analizând economiile a 41 de Ńări în curs de dezvoltare în funcŃie de politica comercială aplicată, Banca Mondială şi Fondul Monetar InternaŃional disting patru categorii: economii puternic autarhice, economii moderat autarhice, economii moderat orientate către exterior, economii puternic orientate către exterior. Luându-se în considerare atât

Ritm de

creştere şi venit

naŃional


371

orientarea politicii comerciale, cât şi creşterea PIB/locuitor în decursul a patru perioade (1963-1973, 1974-1985, 1986-1996 şi 1997-2007) a rezultat că economiile orientate către exterior cresc în medie mult mai rapid decât cele autarhice.

Creşterea economică nu trebuie, însă, atribuită numai liberalizării comerŃului. EficienŃa politicii comerciale trebuie corelată cu echilibrul de ansamblu al politicilor economice, care, deasemenea, influenŃează creşterea. Evident, studiile care includ şi alte variabile denotă existenŃa unui impact mai redus al regimului comercial, dar şi în cadrul acestora este considerat drept un factor semnificativ.

a) Creşterea economică în cadrul modelelor tradiŃionale

În cadrul modelelor tradiŃionale ale creşterii Creştere şi economice, motorul creşterii este considerată investiŃii acumularea de capital. Deasemenea, se presupune că investiŃiile sunt finanŃate în întregime prin intermediul economisirii interne. În acest fel, rata economisirii interne devine primordială pentru creşterea economică. łările care economisesc mai mult sunt capabile să investească mai mult şi, în consecinŃă, înregistrează o creştere economică mai mare. IniŃial, investiŃiile generează profituri ridicate care cu timpul se vor diminua, pe măsură ce stocul de capital se consolidează. Aceasta se datorează diminuării profiturilor, economia naŃională având un surplus de investiŃii. Prin urmare, rata de creştere economică se reduce odată cu creşterea "bogăŃiei naŃionale".

În cadrul acestor modele creşterea economică este influenŃată indirect de liberalizarea comerŃului şi investiŃiilor. Orice politică care majorează eficienŃa economiei naŃionale, inclusiv liberalizarea comerŃului şi investiŃiilor, determină o creştere temporară mai mare, întrucât veniturile suplimentare generează sporirea economisirii şi a investiŃiilor.


Procesul reprezintă, de fapt, versiunea dinamică a celebrului multiplicator keynesian, în cadrul căruia o sporire a cheltuielilor publice poate determina creşterea PIB într-o mai mare măsură decât stimularea iniŃială a economiei, îndeosebi în perioadele în care se remarcă existenŃa unui şomaj de masă. În orice caz, efectul multiplicatorului investiŃional este prea redus pentru a explica diferenŃele ratelor de creştere ale economiilor deschise sau autarhice.

O altă relaŃie între comerŃ şi creştere este evidenŃiată în cadrul versiunilor multisectoriale ale modelului. În acest sens, liberalizarea comerŃului şi investiŃiilor şi restructurarea economică care însoŃeşte acest proces pot sta la baza creşterii economice timp de câteva decenii, proces ce se poate remarca în cazul Asiei de Sud-Est. Limitele creşterii sunt impuse de capacitatea economiilor interne şi a investiŃiilor străine de a finanŃa sectoarele în creştere, precum şi de riscul saturării pieŃei mondiale. Însă, odată cu restructurarea economiei, ratele de creştere se vor reduce în mod inevitabil la niveluri mult mai normale. Desigur, în urma acestui proces acea Ńară nu mai poate fi considerată drept o naŃiune "săracă" sau cel puŃin nu atât de săracă ca înainte de reforma comerŃului exterior.

b) Creşterea economică în cadrul noilor modele

Creştere endogenă În ultimele trei decenii ale secolului trecut a şi exogenă avut loc o dezvoltare apreciabilă a teoriei creşterii

economice. În centrul preocupărilor economiştilor s-a aflat tranziŃia de la prezumŃia creşterii economice exogene (independente) la o creştere economică endogenă (dependentă) dictată de forŃele pieŃei. Aşa se explică de ce noile modele sunt întâlnite în literatura de specialitate şi sub denumirea de "modele endogene ale creşterii economice". Acestea şi-au găsit utilitatea în înŃelegerea implicaŃiilor creşterii asupra unui întreg set de politici (politica fiscală, cheltuielile publice,


373

politica educaŃională, politica comercială). De aceea, trebuie subliniat faptul că schimburile

comerciale şi investiŃiile străine constituie doar un element al ecuaŃiei creşterii. După cum s-a mai menŃionat, numărul mare de variabile care sunt corelate cu creşterea economică sugerează faptul că performanŃa economică a unei Ńări depinde de calitatea de ansamblu a politicilor economice şi sociale, între care sunt incluse nivelul sistemului de învăŃământ, stabilitatea macroeconomică, funcŃionarea aparatului de justiŃie, flexibilitatea pieŃei muncii, o infrastructură viabilă ş.a.m.d. Cu siguranŃă, promovarea unei politici liberale în materie de comerŃ şi investiŃii nu va compensa deficienŃele celorlalte sectoare.

O modalitate de conexare a modelului Legile productivist de legităŃile pieŃei rezidă în aplicarea învăŃării legilor învăŃării: cu cât o Ńară produce mai mult un anumit produs, cu atât devine mai competitivă în realizarea acestuia. Un exemplu îl constituie componentele pentru industria aeronautică, precum şi cele pentru calculatoare, domenii în care costurile au scăzut semnificativ odată cu acumularea experienŃei în producerea lor.

În acest sens, se disting două efecte directe ale comerŃului şi investiŃiilor. În primul rând, o Ńară va acumula experienŃă mai rapid în sectoarele aflate în expansiune şi mai încet în sectoarele aflate în declin. Impactul net asupra creşterii este influenŃat de sfera de cuprindere a legilor învăŃării în sectoarele în expansiune faŃă de cea întâlnită în sectoare în scădere. În al doilea rând, având în vedere faptul că comerŃul şi investiŃiile facilitează difuzarea tehnologiilor de vârf, Ńările nu vor învăŃa numai din propria lor experienŃă de producŃie, ci şi din cea a partenerilor lor externi.

Aşa cum am văzut, o serie de modele recente Cercetare - consideră cercetarea - dezvoltarea drept motorul dezvoltare creşterii. O prezumŃie de bază a acestor modele constă în faptul că cercetarea - dezvoltarea generează două tipuri fundamentale de output-uri şi anume: noul


proces sau noul produs ca atare; informaŃiile tehnologice încorporate în noile produse.

Se presupune că inovatorul dispune de dreptul exclusiv de comercializare, de exemplu prin intermediul protecŃiei oferite de brevet. ProtecŃia legală a drepturilor de proprietate intelectuală este necesară pentru a permite firmelor inovatoare să-şi recupereze cheltuielile de cercetare-dezvoltare şi să continue activitatea în acest domeniu.

Diseminarea ProtecŃia informaŃiilor tehnice este mult mai informaŃiei dificil de realizat. De exemplu, chiar dacă un

medicament este protejat printr-un brevet, inventatorul nu va putea împiedica companiile farmaceutice rivale să asimileze principiile de bază. Analiza compoziŃiei chimice ("reverse engineering") şi studierea aplicabilităŃii brevetului şi a documen-taŃiei tehnice pot furniza informaŃii detaliate în privinŃa medicamentului. Aceste informaŃii pot permite concurenŃilor fabricarea de produse asemănătoare, dar care sunt suficient de diferenŃiate pentru a nu intra sub incidenŃa brevetului de bază. Această interferenŃă între inovaŃie, diseminarea tehnologiilor şi a inovaŃiilor ulterioare reprezintă motorul creşterii în cadrul acestei categorii de modele.

În cadrul acestor modele, liberalizarea comerŃului şi investiŃiilor străine poate accelera inovaŃia şi creşterea în anumite Ńări, în cadrul altora putându-se înregistra stagnarea acestora. Un efect pozitiv în direcŃia creşterii economice este posibil pentru toate Ńările participante în cazul în care comerŃul internaŃional şi investiŃiile străine facilitează diseminarea tehnologiilor şi a cunoştinŃelor.

ProtecŃia

informaŃiei


375


Flux de factori InvestiŃii directe InvestiŃii de portofoliu Flux de capital Flux de forŃă de muncă Grad de deschidere Tehnologii de vârf Liberalizare schimburi InternaŃionalizarea producŃiei Societate informaŃională ComerŃ electronic Companii multinaŃionale Cont curent Cont de capital Taxă vamală RestricŃie cantitativă

Localizarea producŃiei Subcontractare Rate de creştere Economie autarhică Economie orientată spre exterior Modele tradiŃionale ale creşterii Rata economisirii Limitele creşterii Multiplicator keynesian Creştere endogenă Creştere exogenă EcuaŃia creşterii Legile învăŃării Cercetare-dezvoltare InformaŃii tehnologice

Date statistice

Tabel XIX.1 Valoarea comerŃului internaŃional în 2006

(miliarde dolari SUA)

Export de mărfuri Export de servicii

11.762 2.710

Total 14.472


Tabel XIX.2 Ritmul de creştere a comerŃului internaŃional cu mărfuri,

a producŃiei şi PIB pe plan mondial

1990 = 100

Anul Export mondial PIB

Mondial

1950 1960 1970 1980 1990 2000 2006

9 18 41 68 100 170 203

19 30 50 74 100 125 140

Tabel XIX.3

Structura pe mărfuri a exportului mondial (%)

Grupe de produse Anul Agricole Miniere Manufacturate

1960 1970 1980 1990 2000 2006

18 16 13 12 11 9

9 8 13 7 6 11

73 76 74 81 83 80

Tabel XIX.4

Principalele Ńări comerciale ale lumii în anul 2006

łara Ponderea (%) în exportul

mondial de mărfuri Germania SUA China Japonia FranŃa Anglia Italia Canada Rusia Mexic

9,5 8,8 8,2 5,5 4,2 3,8 3,5 3,3 2,6 2,1

Total 10 Ńări 51,5


377

Tabel XIX.5 Structura geografică a comerŃului internaŃional

(anul 2006, miliarde dolari)

Regiuni / Ńări Export

Mondial 11.762

America de Nord 1675 - SUA 1037 America de Sud şi Centrală 426 - Brazilia 137 Europa 4.957 - UE 4.527 CSI 422 - Rusia 305 Africa 361 Orientul Mijlociu 644 Asia 3.276 - China - Japonia

969 647

Teste grilă

1. Istoric, care sunt indicatorii economici care au crescut cel mai rapid?

a) PIB; b) Exportul mondial de mărfuri; c) Exportul mondial de produse minerale; d) Exportul mondial de produse manufacturate; e) Exportul mondial de produse agricole.

2. Sistemul comercial multilateral este reprezentat de:

a) FMI; b) UNCTAD; c) OMC; d) BIRD; e) UE.


3. PrecizaŃi trăsătura ultimilor 50 de ani: a) menŃinerea structurii producŃiei; b) dublarea cantităŃilor transportate; c) conflicte armate între Ńările industrializate; d) creşterea fluxurilor de capital; e) diminuarea ponderii Ńărilor în curs de dezvoltare în

comerŃul internaŃional.

4. Care dintre următoarele tendinŃe sunt cauze ale globalizării activităŃilor economice:

a) accentuarea schimburilor culturale; b) progresul tehnic; c) politicile de substituire a exporturilor; d) liberalizarea fluxurilor de produse, capital şi forŃă

de muncă; e) integrarea economică regională.

5. Reprezintă efecte ale schimbărilor tehnologice: a) reducerea productivităŃii muncii; b) creşterea costurilor comunicaŃiilor; c) reducerea costurilor unitare ale navlului; d) localizarea producŃiei în zonele abundente în

resurse; e) extinderea sferei produselor fabricate.

6. PrecizaŃi domeniul care a fost abordat pentru prima oară în cadrul Rundei Uruguay:

a) liberalizarea pieŃei muncii; b) liberalizarea comerŃului cu produse minerale; c) liberalizarea comerŃului cu produse manufacturate; d) liberalizarea tranzacŃiilor contului curent; e) liberalizarea comerŃului cu servicii.


379

7. Care dintre următoarele afirmaŃii este veridică: a) economiile autarhice cresc mai repede decât

economiile orientate spre exterior; b) creşterea economică nu depinde de apartenenŃa la

diferitele grupări economice regionale; c) economiile orientate spre exterior cresc mai

repede decât cele autarhice; d) politica comercială nu are influenŃă asupra

creşterii economice; e) creşterea economică este independentă de

orientarea politică a partidului de guvernământ. 8. În cadrul modelelor tradiŃionale ale creşterii,

motorul acestui proces este considerată: a) creşterea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare; b) finanŃarea externă a investiŃiilor; c) acumularea de capital; d) calitatea politicii sociale; e) inovarea.

9. Limitele creşterii, în cadrul modelelor

tradiŃionale, sunt date de: a) saturarea pieŃei interne; b) capacitatea de finanŃare a industriilor în creştere; c) ponderea deŃinută în comerŃul internaŃional; d) saturarea pieŃei externe; e) rata economisirii externe.

10. Care sunt efectele directe ale aplicării legilor

învăŃării: a) acumularea mai rapidă a experienŃei în sectoarele

aflate în expansiune; b) creşterea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare; c) acumularea mai rapidă a experienŃei în sectoarele

aflate în declin; d) acumularea experienŃei partenerilor externi; e) acumularea în acelaşi ritm a experienŃei în

sectoarele aflate în expansiune şi în cele aflate în declin.


CAPITOLUL XX.

DEZVOLTARE DURABILĂ

Conexe interdependenŃelor macroeconomice, dar nu mai puŃin importante, sunt cele privind mediul, populaŃia, alimentaŃia şi energia. SocietăŃile moderne încep să realizeze că sunt pe cale nu numai de a-şi distruge mediul, dar chiar de a-şi submina propriul viitor.

Construirea unui viitor stabil, adaptat necesităŃilor ecologice, necesită o viziune clară asupra mai multor subiecte. Cu ce pot fi înlocuiŃi combustibilii fosili, baza energetică a societăŃilor actuale? Dacă pădurile nu mai trebuie tăiate pentru a face loc culturilor alimentare, cum va fi hrănită o populaŃie în continuă creştere? Dacă o civilizaŃie a consumului conduce, în mod inevitabil, la poluare şi la secătuirea resurselor, cum pot fi satisfăcute nevoile materiale? În concluzie, dacă actuala cale de dezvoltare este, în mod evident, periculoasă, ce viziune asupra viitorului ne-ar putea ghida acŃiunile către realizarea unei comunităŃi globale care să poată dura?

Dezvoltare durabilă

381

1. Societate viabilă şi dezvoltare durabilă

Conceptul de dezvoltare durabilă apare pentru

prima dată în raportul Brudtland "Notre avenir à tous" (1987), redactat la iniŃiativa ONU, fiind definită ca "dezvoltarea sau co-evoluŃia sistemului economic şi biosferei, la modul în care producŃia provenită din primul asigură reproducerea celui de-al doilea".

Aşadar, o societate viabilă este aceea care îşi satisface nevoile fără a pune în pericol perspectivele generaŃiilor viitoare, ceea ce presupune responsabilitatea fiecărei generaŃii pentru asigurarea posibilităŃii ca următoarea generaŃie să beneficieze de o zestre naturală şi economică nediminuată. Acest concept, al echităŃii intergeneraŃii, este încălcat în nenumărate moduri de către societatea noastră actuală.

Până în prezent, nu au fost elaborate modele pentru o societate viabilă. În ultimele decenii ale secolului trecut, cea mai mare parte a naŃiunilor în curs de dezvoltare au aspirat către economii bazate pe combustibili fosili şi centrate în jurul automobilului, de tipul celor din Ńările dezvoltate. Dar, plecând de la problemele locale privind poluarea ireversibilă a atmosferei şi ajungând la ameninŃarea globală pe care o reprezintă schimbarea climei, reiese concluzia clară că aceste societăŃi sunt departe de a fi durabile.

Banca Mondială a încercat să evalueze efectele secundare ale proiectelor luate în considerare pentru finanŃare asupra mediului. Totuşi, nici unul din statele membre ale acestei organizaŃii nu are un plan de acŃiune coerent, îndreptat spre atingerea viabilităŃii, care, în mod logic, ar trebui să asigure baza adoptării deciziilor viitoare referitoare la investiŃiile prioritare. În ultimii douăzeci de ani, Statele Unite au urmat un curs similar, adoptând Legea privind politica naŃională în domeniul mediului, destinată evaluării impactului ecologic al principalelor acŃiuni propuse de guvern, dar şi aceasta reprezintă un mod de abordare defensiv,


respectiv încearcă numai îndepărtarea efectelor nedorite, în loc să genereze consecvent şi semnificativ tranziŃia către o economie viabilă.

Pentru a schiŃa o societate durabilă, specialiştii pornesc de la câteva presupuneri importante referitoare la orizontul de timp, tehnologii, sisteme energetice, populaŃie şi economie.

a) Orizontul de timp Pentru ca lumea să devină viabilă, obiectivul

trebuie atins în următorii 30 de ani, în caz de nereuşită, deteriorarea mediului şi declinul economic se vor alimenta reciproc, împingându-ne pe o spirală de dezintegrare socială.

b) Tehnologii Lumea nu se va limita, în perspectivă, numai la

tehnica actuală. Cu 50 de ani în urmă, de exemplu, multe dintre tehnologiile disponibile în prezent pentru utilizarea surselor regenerabile de energie nu existau. Sub presiunea necesităŃii de a găsi mijloace pentru încetinirea încălzirii globale, este probabil că ştiinŃa va dezvolta o serie de noi tehnologii energetice.

c) Sisteme energetice Economia mondială a anului 2030 nu se va mai

baza preponderent pe energia obŃinută cu ajutorul cărbunelui, petrolului sau gazelor naturale. Este deja unanim acceptat faptul că, dacă se continuă utilizarea masivă a combustibililor fosili, pot avea loc schimbări catastrofale ale climei. Evitarea acestora şi eventuala stabilizare a climatului depind de reducerea emisiilor globale de carbon la 2 miliarde tone, ceea ce reprezintă o treime din cuantumul actual. Date fiind perspectivele creşterii populaŃiei, în anul 2030 degajările de carbon pe cap de locuitor se vor situa la o optime faŃă de nivelul actual din Europa de Vest. În acest caz, va trebui aleasă ca piatră unghiulară a sistemelor energetice fie energia solară, fie cea nucleară. Se


383

consideră că viitoarele societăŃi vor respinge energia nucleară datorită numeroaselor probleme economice, sociale şi ambientale pe care le ridică.

d) PopulaŃie Estimările actuale ale ONU prevăd, pentru anul

2030, o populaŃie mondială de peste 8 miliarde. Această cifră implică dublarea sau triplarea populaŃiilor din Etiopia, India şi Nigeria şi Ńine cont şi din alte Ńări în care populaŃia depăşeşte, deja, capacitatea sistemelor naturale de a asigura subzistenŃa. Aceste societăŃi trebuie să încurajeze familiile mici şi să reducă procentul naşterilor sau, în caz contrar, rata mortalităŃii cauzată de foamete şi malnutriŃie va Ńine sub control creşterea populaŃiei.

e) Economie În anul 2030 se va ajunge la o economie mult

mai echitabilă şi mai sigură. Resursele şi motivaŃiile de a investi pentru o economie viabilă vor deveni, pur şi simplu, inadecvate în cazul în care datoria Ńărilor în curs de dezvoltare nu poate fi redusă până la punctul în care să se restabilească fluxul net de capital din Ńările industrializate spre cele în curs de dezvoltare.

2. Problema energiei

În anii ’80 ai secolului trecut, politicienii au

presupus că schimbările în cadrul sistemului energetic mondial vor fi puse în mişcare de epuizarea resurselor de combustibili fosili: pe măsură ce rezervele de petrol, cărbune şi gaze naturale vor fi consumate, vom fi nevoiŃi să dezvoltăm alternative. O astfel de tranziŃie s-ar fi desfăşurat într-un ritm confortabil, extinzându-se pe o perioadă de timp de peste un secol.

Dar, acum, omenirea este confruntată cu un Încălzirea nou set de probleme. Mult înainte ca aceşti planetei combustibili fosili să fie epuizaŃi, creşterea globală de temperatură datorată folosirii lor ar putea să ducă la

Combustibili fosili


distrugerea civilizaŃiei, în forma pe care o cunoaştem la ora actuală. Din aceste motive, este posibil ca în anul 2030 sistemul energetic mondial să semene prea puŃin cu cel din prezent. Nemaifiind dominat de combustibilii fosili, el va funcŃiona pe baza resurselor solare alimentate zilnic de afluxul luminii soarelui şi de energia geotermală.

Începutul secolului XXI reprezintă zorii epocii solare. Au fost dezvoltate o serie de tehnologii care permit captarea efectivă a energiei Soarelui, dar acestea nu sunt încă puse în practică pe scară largă, iar impactul lor tehnologic potenŃial este abia imaginat. Atunci când se discută despre tehnologiile solare, liderii politici actuali, captivaŃi încă de energia pe bază de resurse fosile sau nucleară, sunt asemenea celor care priveau cu scepticism maşina cu aburi în secolul XVIII. Optimiştii întrezăresc cu speranŃă o nouă eră. Unele naŃiuni, ca de exemplu Norvegia şi Brazilia, obŃin deja peste jumătate din energia necesară din surse regenerabile, iar aceste resurse sunt disponibile în cantităŃi imense. Departamentul Energiei din SUA estimează că afluxul anual de resurse regenerabile accesibile în mod curent este în Statele Unite de 250 de ori mai mare decât consumul anual de energie al întregii Ńări.

Energia solară este diversă prin natura sa, diversitatea surselor de energie reflectând climatul şi resursele caracteristice fiecărei regiuni. De exemplu, este probabil că nordul Europei se va baza, în mare măsură, pe energia eoliană şi hidroelectrică. Economiile din nordul Africii şi Orientul Mijlociu pot utiliza, în schimb, direct lumina soarelui. Japonia şi Filipinele vor capta abundenta lor energie geotermală, iar economiile din Asia de Sud-Est vor folosi pe scară largă, alături de lumina solară, energia rezultată prin arderea lemnului şi a deşeurilor agricole.

a) Lumina soarelui Conversie Conversia directă a energiei solare va directă reprezenta piatra de hotar a unui sistem energetic

Energie solară


385

mondial viabil. Nu numai că lumina soarelui este disponibilă în cantităŃi uriaşe, dar este mult mai larg distribuită decât orice altă resursă regenerabilă.

Peste 30 de ani, termocentralele solare vor fi răspândite de-a lungul deşerturilor din SUA, Africa de Nord şi Asia Centrală. Pe măsură ce tehnologiile vor fi mai cunoscute şi mai răspândite, aceste regiuni ar putea deveni mari exportatoare de electricitate. Deasemenea, ele ar putea deveni furnizoare de combustibili pe bază de hidrogen, fabricat în uzinele solare din deşert şi transportat, apoi, prin conducte, pentru a pune în mişcare automobilele din oraşele aflate la mare distanŃă.

Fiind rezultatul unor tehnologii din domeniul semiconductorilor, celulele fotovoltaice transformă lumina solară direct în electricitate, fără să mai utilizeze procesele mecanice implicate în conversia termosolară. La ora actuală, sistemele fotovoltaice sunt mai puŃin eficiente şi mai scumpe de aproximativ patru ori decât capacităŃile termosolare, dar ele sunt utilizate, deja, în aşezări izolate şi, probabil, costurile vor scădea rapid. În curând, ar putea fi disponibile sisteme de acest gen cu un randament apropiat de 20%, iar oamenii de ştiinŃă speră ca, în acest domeniu, costurile să scadă sub 10 cenŃi per kilowatt-oră.

b) Energia eoliană Este o formă indirectă a energiei solare,

generată de încălzirea diferită a atmosferei planetei de către Soare. Pe parcursul ultimelor decenii ale secolului trecut, costul energiei eoliene a scăzut, deja, cu aproape 70% până la 6-8 cenŃi per kilowatt-oră, aceasta ajungând mai ieftină cu cel puŃin 40% faŃă de energia produsă de noile centrale nucleare din SUA şi aproape competitivă cu cea realizată în noile termocentrale pe bază de cărbune.

Inginerii sunt încrezători că, în curând, vor Turbine îmbunătăŃi turbinele eoliene - economice nu numai în eoliene trecătorile montane bătute de vânturi din California,


unde deja fermele eoliene generează anual electricitate în valoare de 30.000 dolari per hectar, dar şi pe vastele întinderi ale câmpiilor din nordul SUA, de pe coasta de nord a Marii Britanii şi din Europa Centrală. Printre alte regiuni pentru care se află pe planşetă proiectele unor importante ferme eoliene se numără Germania şi India. În anul 2030, Statele Unite ar putea să obŃină 10 - 20% din energia electrică necesară pe seama vântului.

Este posibil ca energia eoliană să rivalizeze cu hidroenergia în privinŃa preŃului de cost scăzut şi, astfel, să atragă noi industrii în regiunile cu vânturi puternice. Aceste întreprinderi vor fi organizate astfel încât să se utilizeze forŃa vântului oricând acesta va fi disponibil, ca de exemplu în orele de la mijlocul nopŃii, când, în mod normal, cererea de energie electrică este foarte scăzută.

Resursele eoliene ale marilor câmpii din SUA care, timp îndelungat, au fost folosite la pomparea apei necesare milioanelor de vite, vor putea fi utilizate pentru a genera importante cantităŃi de electricitate, comercializabilă în Denver, Kansas City şi în alte mari oraşe. Pe locurile mai bune, veniturile pe hectarul de turbine eoliene, de 30000 dolari, realizate prin vânzarea de energie electrică pot surclasa cu circa 500 dolari per hectar pe cele obŃinute prin cultura nutreŃurilor, tentând, astfel, mulŃi crescători de vite să devină şi “fermieri eolieni”.

c) Energia hidroelectrică

Microhidrocentrale Actualmente, furnizează circa 20% din electricitatea mondială, cele mai promiŃătoare creşteri viitoare se estimează că vor avea loc în Ńările în curs de dezvoltare, unde există, încă, un important potenŃial nefolosit.

Este probabil că se va apela mai mult la proiecte pe scară mică decât la planuri masive de genul celor favorizate în ultimele decenii de guverne şi de organizaŃiile financiare internaŃionale. În toate


387

cazurile, în anul 2030, investiŃiile din domeniul hidroenergetic vor rivaliza cu cele destinate eficienŃei energetice sau altor surse regenerabile de energie.

d) Plantele Prin intermediul fotosintezei, plantele convertesc

lumina soarelui în biomasă, care poate fi arsă. Până la revoluŃia industrială, lemnul asigura cea mai mare parte a energiei necesare lumii. Astăzi, el furnizează aproximativ 10% din total, în special în Ńările în curs de dezvoltare, sub formă de lemne de foc şi de cărbune din lemn.

Utilizarea bioenergiei se va extinde, cu siguranŃă, în următorii 30 de ani, dar acest proces va întâmpina dificultăŃi considerabile. łinând cont de suprasolicitarea majorităŃii pădurilor şi terenurilor agricole, de presiunea pe care nevoile alimentare o exercită asupra resurselor agricole, ar trebui să se ia în considerare că, de exemplu, etanolul derivat din porumb sau trestie de zahăr nu poate furniza decât o mică fracŃiune din combustibilul lichid necesar pe plan mondial.

O abordare promiŃătoare ar fi cultivarea plantelor bioenergetice pe terenurile marginale neutilizate pentru culturi alimentare. Pe terenurile situate pe pante prea abrupte, insuficient de fertile sau prea umede pentru a produce recolte, se pot planta arbori care să fie tăiaŃi periodic. Lemnul poate fi apoi ars, direct în centrale termoelectrice, sau poate fi convertit în etanol. Institutul de Cercetări pentru Energia Solară a pus la punct un procedeu care coboară preŃul etanolului sub 1,35 dolari per galon.

e) Energia geotermală Are la origine uriaşul rezervor de căldură care Resursă

se află sub suprafaŃa pământului, constituind singura regenerabilă sursă regenerabilă care nu depinde de lumina solară. Din acest motiv, resursele geotermale trebuie să fie exploatate destul de încet, pentru a nu se epuiza

Plante bioenergetice


rezervele de căldură accesibile şi, în acest mod, să poată fi, într-adevăr, regenerabile.

PerfecŃionările tehnologice continue vor permite inginerilor să folosească rezervoarele cu temperatură mai scăzută, actualmente neexploatabile, care sunt de sute de ori mai abundente decât cele date în folosinŃă în prezent. În viitor, multe Ńări pot să se găsească în poziŃia actuală a Kenyei, Nicaraguei sau Filipinelor, care obŃin o mare parte a electricităŃii necesare prin exploatarea resurselor geotermale. În mod virtual, toate Ńările care înconjoară Pacificul, la fel ca şi cele situate de-a lungul marii falii din Africa de Est şi Marea Mediterană, sunt bine înzestrate cu energie geotermală. Printre naŃiunile dotate cu cel mai mare potenŃial se numără Islanda, Indonezia şi Japonia.

Energia geotermală poate fi utilizată nu numai pentru obŃinerea electricităŃii, care este transportată apoi la mari distanŃe, dar poate fi folosită şi pentru încălzire directă în industriile localizate în apropierea importantelor rezervoare de căldură subterană.

3. EficienŃă energetică

Pentru ca emisiile globale de carbon să coboare

sub 2 miliarde de tone pe an, este necesară o creştere importantă a eficienŃei energetice. Sunt deja puse la punct o serie de tehnologii acceptabile din punct de vedere economic şi capabile să realizeze acest lucru. De exemplu, pentru a micşora la jumătate consumul de combustibil al automobilelor, pentru a tripla eficienŃa sistemelor de iluminat sau pentru a reduce cu 75% cheltuielile necesare pentru încălzire, nu sunt necesare noi descoperiri ştiinŃifice sau realizări tehnice epocale. Fără îndoială, tehnologiile ce vor fi dezvoltate în deceniile care urmează vor permite câştiguri şi mai mari.


389

a) Consum personal În anul 2030, automobilele vor fi capabile să se

deplaseze o sută de mile cu un galon de combustibil, de patru ori mai puŃin decât media realizată de noile maşini de astăzi. Peste 30 de ani becul cu filament incandescent al lui Thomas Edison va putea fi găsit numai în muzee, fiind înlocuit de o varietate de noi sisteme de iluminat, incluzând lămpile cu halogen sau vapori de sodiu. Cea mai importantă sursă de iluminat ar putea fi noul bec fluorescent compact care, de exemplu, în loc de 75 W utilizează numai 18 W, producând aceeaşi intensitate luminoasă.

Este probabil că, în anul 2030, locuinŃele vor avea o izolaŃie foarte eficientă şi, întrucât nu vor mai fi atât de vulnerabile faŃă de vreme, nu vor mai trebui încălzite în aceeaşi măsură. În provincia canadiană Saskatchewan există, deja, case izolate din punct de vedere termic atât de etanş construite încât nu necesită cheltuieli pentru instalarea unei sobe, fiind suficient un încălzitor electric obişnuit.

b) Consum industrial Necesitatea de a îmbunătăŃi eficienŃa energetică Siemens-Martin

va remodela şi industria. OŃelul va fi produs preponderent în cuptoare electrice cu arc mai eficiente, care consumă numai jumătate din energia necesară celor Siemens-Martin. Unele materiale, ca de exemplu aluminiul, vor fi utilizate numai pentru aplicaŃii speciale, fiind înlocuite, în mare măsură, cu materiale sintetice mai puŃin energointensive. Chiar şi numai perfecŃionarea proiectării şi întreŃinerii motoarelor electrice ar putea face inutile sute de termocentrale de mari dimensiuni din lumea întreagă.

ProducŃia combinată de căldură şi de Cogenerare electricitate (cogenerarea) va juca, deasemenea, un rol foarte important. Multe fabrici îşi vor asigura energia electrică necesară cu ajutorul biomasei, utilizând căldura reziduală atât pentru procese industriale, cât şi pentru încălzire sau răcire. Astfel de sisteme au, chiar


şi în prezent, o largă utilizare în unele părŃi ale lumii şi pot ridica eficienŃa totală a unei fabrici de la 50-70% până la 90%. Energia electrică în exces va putea fi transferată în reŃeaua electrică şi utilizată de alŃi consumatori.

c) Transporturi În preajma anului 2030, va exista un set de

opŃiuni mult mai diverse pentru mijloacele de transport.

Oraşele japoneze de astăzi sunt, probabil, reprezentative pentru viitor. Puternica reŃea urbană de căi ferate şi de autobuze transportă oamenii, în mod eficient, între locuinŃă şi locul de muncă. În Tokyo, numai 15% din salariaŃi folosesc, în acest scop, automobilul personal. Este probabil că lumea anului 2030 va prefera să se bazeze în special pe o reŃea feroviară urbană, sistem construit la nivelul străzii, relativ ieftin, care va permite deplasarea rapidă a oamenilor în împrejurimi.

Fără îndoială că, peste trei decenii, automobilele vor fi încă utilizate, dar numărul şi rolul lor vor fi mai mici. În interiorul oraşelor, probabil că va fi permisă numai circulaŃia vehiculelor “curate”, acŃionate electric sau având motoare cu hidrogen. Energia necesară punerii lor în mişcare va putea fi produsă, foarte bine, în centrale solare. În timpul vacanŃelor, familiile vor putea închiria vehicule mai mari, foarte eficiente.

TelecomunicaŃii Multe deplasări vor fi înlocuite prin telecomunicaŃii. O mare parte din oameni vor putea lucra acasă sau în birouri satelite şi, în loc să aglomereze străzile, vor fi conectaŃi cu colegii şi supervizorii prin linii electronice. Deplasările zilnice la birou pot fi înlocuite prin vizite ocazionale. Timpul economisit şi lipsa frustrării vor conduce atât la creşterea productivităŃii, cât şi la îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii. Nevoia curentă a multor oameni de afaceri de a călători frecvent cu avionul dintr-un loc în altul poate


391

fi înlocuită prin utilizarea ingenioaselor comunicaŃii electronice, iar trecerea de la serviciile de distribuŃie nocturnă la transmiterea computerizată a facsimilelor va fi aproape completă.

4. Reutilizarea şi reciclarea materialelor

În cadrul unei economii viabile şi eficiente, industriile specializate în reciclarea deşeurilor vor înlocui, pe scară largă, actualele companii de colectare şi depozitare a reziduurilor. Societatea de consum, care a apărut la sfârşitul secolului XX, utilizează atât de multă energie, emite atât de mult carbon, generează într-o măsură atât de mare poluarea aerului, ploi acide, poluarea apei, reziduuri toxice şi gunoaie, încât se înnăbuşă singură.

Multe materiale utilizate astăzi sunt aruncate după o singură utilizare: aproximativ două treimi din aluminiu, trei pătrimi din oŃel şi hârtie, o parte chiar mai mare din materialele plastice. Societatea va deveni cu mult mai puŃin energointensivă şi mai puŃin poluantă numai dacă mentalitatea orientată către consum va fi înlocuită printr-una care să ia în considerare reciclarea. Pentru a recicla aluminiul este nevoie de numai 5% din cantitatea de energie necesară producerii lui din bauxită. În cazul oŃelului produs din fier vechi, economiile se ridică la două treimi. Ziarele realizate din hârtia reciclată necesită cu o pătrime sau chiar cu trei cincimi mai puŃină energie decât dacă se pleacă de la pulpa lemnoasă, iar reciclarea sticlei economiseşte până la o treime din energia inclusă în produs.

Politica din domeniul materialelor poate să fie Reutilizare, ghidată de o ierarhizare a opŃiunilor. Prima prioritate reciclare, este, desigur, evitarea utilizării oricărui reper extragere neesenŃial. A doua constă în reutilizarea directă a energie produsului, de exemplu, reîmbutelierea sticlelor de bere. A treia rezidă în reciclarea materialului pentru elaborarea unui nou produs. În al patrulea rând,


materialul poate fi ars pentru a fi extrasă energia pe care o conŃine, dar numai dacă aceasta se poate realiza în siguranŃă. Ultima etapă va fi depozitarea în locuri amenajate a deşeurilor nerecuperabile.

Primul obstacol care a stat în calea tranziŃiei mondiale către o societate de consum s-a ivit în anii ’70 din secolul trecut, cu ocazia creşterii vertiginoase a preŃurilor petrolului şi produselor petroliere. Costurile energetice în creştere au făcut reciclarea mai atractivă, schimbând tendinŃa de a fi risipit metalul, sticla şi hârtia. Al doilea a apărut pe parcursul anilor optzeci, pe măsură ce multe spaŃii de depozitare a deşeurilor urbane au devenit neîncăpătoare, forŃând conducerile municipale să transporte gunoaiele în locuri aflate la distanŃe mult mai mari. Pentru multe din marile oraşe ale SUA, costul depozitării gunoaielor a crescut de câteva ori în cursul ultimului deceniu, devenind astfel mai ieftină sprijinirea înfiinŃării unor industrii de reciclare decât costurile pe care le reclamă terenurile de depozitare.

Cu mult înainte de anul 2030, această orientare va fi impulsionată de necesitatea reducerii emisiilor de carbon, poluării aerului, ploilor acide şi a deşeurilor toxice. În etapele iniŃiale, Ńările se vor îndrepta spre o reciclare sistematică şi cuprinzătoare a metalului, sticlei, hârtiei şi a altor materiale, începând cu separarea lor încă de la nivelul consumatorului. Multe comunităŃi din Europa, Japonia şi, mai recent, din Statele Unite s-au orientat, deja, în această direcŃie.

a) Materii prime reciclate De-a lungul timpului, industria producătoare de

oŃel s-a concentrat pe lângă zonele bogate în cărbune şi minereu de fier, cum ar fi łara Galilor, în Marea Britanie, sau Pennsylvania, în Statele Unite. În preajma anului 2030, această industrie va fi foarte dispersată. Cuptoarele cu arc pot funcŃiona oriunde se găseşte energie electrică şi fier vechi, putând fi dimensionate în funcŃie de volumul materiei prime


393

colectate pe plan local. OŃelăriile viitorului vor fi aprovizionate cu precădere de fierul vechi rezultat în urma scoaterii din uz a automobilelor, instalaŃiilor casnice şi a echipamentului industrial. Pe lângă faptul că vor elimina o sursă de deşeuri, ele vor furniza locuri de muncă şi câştiguri pe plan local.

Într-o economie viabilă, principala sursă de materiale pentru industrie va fi reprezentată de bunurile reciclate. Majoritatea materiei prime pentru obŃinerea aluminiului va proveni de la centrele locale pentru colectarea deşeurilor şi nu din minele de bauxită. Hârtia şi produsele din hârtie vor fi fabricate în uzine de reciclare, trecând succesiv prin mai multe etape calitative: de la hârtia de scris de înaltă calitate, la cea pentru ziare şi, apoi, la ambalaje din carton.

Atunci când, în final, fibrele reciclate nu vor mai putea fi reutilizabile, ele vor putea fi folosite drept combustibil şi arse într-o centrală cogeneratoare de energie termică şi electrică. Pentru o industrie a hârtiei, care va folosi în mod continuu materialele reciclate, pulpa de lemn va juca un rol minor. Industriile se vor baza, în cea mai mare parte, pe ceea ce se va afla deja în interiorul sistemului, materiile prime virgine fiind necesare numai pentru înlocuirea pierderilor care vor apărea pe parcursul reciclării.

b) Ambalaje O altă sursă potenŃială majoră de reducere a

deşeurilor constă în simplificarea ambalării alimentelor. În anii ’90 ai secolului trecut, consumatorii din SUA au cheltuit pentru ambalarea alimentelor mai mult decât au câştigat fermierii din vânzarea recoltelor. În scopul atragerii consumatorilor, produsele sunt uneori învelite în trei sau patru straturi de ambalaje. Pentru transportul final de la supermarket până acasă, se mai foloseşte încă un set de materiale, sub forma unor pungi de plastic sau de hârtie, care, deasemenea, se aruncă în mod curent după o singură întrebuinŃare.


Peste treizeci de ani este posibil să existe reglementări guvernamentale care să elimine ambalarea excesivă. Pungile cu o singură întrebuinŃare vor fi înlocuite cu pungi refolosibile, confecŃionate din pânză rezistentă sau din alt material adecvat.

c) NutriŃie Pe lângă reciclarea şi reutilizarea metalului,

sticlei şi hârtiei, o societate viabilă trebuie să recicleze şi substanŃele nutritive. În natură, deşeurile produse de un organism reprezintă un mijloc de subzistenŃă pentru un altul. În societăŃile urbane, apele şi reziduurile menajere rezultate ca urmare a activităŃii umane au devenit, totuşi, o sursă de poluare periculoasă pentru râuri, lacuri şi apele de coastă. Japonia, Coreea de Sud şi China oferă un model pentru restul lumii anului 2030. În aceste Ńări, apele menajere sunt răspândite pe terenurile centurilor legumicole din jurul marilor oraşe. Culturile intensive situate pe aceste terenuri produc legume în tot timpul anului în sere sau solarii din folie de plastic, care prelungesc sezonul de creştere. Unele oraşe vor găsi, probabil, că este mai eficientă utilizarea apelor menajere pentru fertilizarea culturilor acvatice. Realizarea unui flux uniform de substanŃe nutritive între reziduurile umane şi bazinele piscicole poate să furnizeze hrana unei viguroase culturi de alge care, la rândul lor, sunt consumate de peşti.

Composturi Pe măsură ce, pe parcursul următorilor 30 de ani, reciclarea va atinge întregul său potenŃial, reziduurile şi gunoaiele din curtea fiecărei familii vor începe să fie transformate în composturi, în loc să fie depozitate pentru a fi ridicate de serviciile salubrităŃii. Realizarea composturilor, o îndeletnicire uitată de multe comunităŃi, nu numai că reduce cantitatea curentă de gunoaie, dar reprezintă, totodată, o bogată sursă de humus pentru grădinărit, limitând nevoia de a cumpăra îngrăşăminte chimice pentru menŃinerea fertilităŃii peluzelor şi grădinilor.


395

Prin reducerea sistematică a fluxului de deşeuri şi prin reciclarea şi reutilizarea majorităŃii materialelor, necesităŃile de bază ale numărului crescând de oameni de pe planeta noastră pot fi satisfăcute fără a fi distruse sistemele vitale de bază. TranziŃia în această direcŃie nu numai că va crea un mediu mult mai locuibil, cu mai puŃină poluare a aerului, apei şi solului, dar va elimina, totodată, reziduurile care degradează peisajul multor societăŃi industrializate de astăzi.

5. Biologie

Să ne imaginăm provocarea de a satisface

nevoile de hrană, combustibil şi lemn ale unei populaŃii de circa 8 miliarde de oameni, cu 2 miliarde mai mare decât cea actuală, cu un strat de sol fertil redus cu aproape 1000 miliarde de tone (mai mult decât dublul cantităŃii de pe toate terenurile agricole din SUA) şi cu o suprafaŃă acoperită de copaci mai mică de 400 milioane de hectare (mai mult decât jumătate din întinderea continentală a Statelor Unite). Acestea ar fi, pe scurt, dificultăŃile întâmpinate de lumea anului 2030, dacă eroziunea solului şi despăduririle vor continua în acelaşi ritm pe parcursul următorilor 30 de ani.

Dacă terenurile agricole, pădurile şi celelalte suprafeŃe ale planetei nu vor fi restaurate şi stabilizate cât mai devreme, populaŃia lumii ar putea atinge această cifră? Numărul oamenilor nu va scădea datorită malnutriŃiei, foametei şi creşterii ratei mortalităŃii?

a) Terenuri – culturi Spre anul 2030, societatea va exploata terenurile

în mod intensiv, deoarece altfel nu vor putea fi satisfăcute necesităŃile unei populaŃii mai mari cu o treime decât cea actuală. Dar, spre deosebire de prezent, modelele de exploatare a pământului vor Ńine seama de principiile de bază ale stabilităŃii biologice:


reŃinerea substanŃelor nutritive, echilibrul carbonului, protecŃia solului, păstrarea apei şi conservarea diversităŃii speciilor. În loc ca productivitatea procesului terestru de fotosinteză să se diminueze, ca până acum, ea va fi păstrată sau chiar mărită. Recoltele şi tăierile de păduri vor depăşi rareori nevoile de subzistenŃă.

Satisfacerea necesităŃilor de hrană va pune probleme majore, după cum rezultă din simpla enunŃare a câtorva date. În prezent, fiecărui locuitor al planetei, bărbat, femeie sau copil, îi revin circa 0,30 hectare de teren agricol; presupunând că suprafaŃa terenurilor agricole se va mări cu 5% şi că populaŃia globului va ajunge la 8 miliarde, în jurul anului 2030 suprafaŃa de teren arabil pe cap de locuitor va scădea la circa 0,20 hectare, cu o treime mai puŃin decât astăzi, într-o lume hrănită în mod inadecvat. De fapt, toată Asia, în special China, va lupta pentru a putea asigura hrana populaŃiei sale de pe urma unor suprafeŃe agricole pe cap de locuitor mult mai mici decât media.

Agrosilvicultură Probabil că, în virtutea acestor constrângeri, peisajele rurale ale anului 2030 vor prezenta o mai mare diversitate. Varietatea solurilor, înclinărilor, condiŃiilor climatice şi a cantităŃilor de apă disponibile va necesita diversificarea modelelor de exploatare a terenurilor şi de stimulare a culturilor agricole, astfel încât să se obŃină recolte maxime. De exemplu, fermierii pot adapta numeroase forme de agrosilvicultură, o combinaŃie între culturile agricole şi creşterea arborilor, care asigură hrană, biomasă şi furaje, mărind simultan cantitatea de substanŃe nutritive din sol şi controlând scurgerea apei. Multe astfel de sisteme sunt deja utilizate cu succes.

Este dificil de anticipat dacă vastele întinderi rezervate monoculturii grâului, orezului şi porumbului, cruciale pentru asigurarea globală a hranei la sfârşitul secolului XX, vor juca un rol la fel de important şi în anul 2030. Fără îndoială că, în aşa-


397

numita “cultură a porumbului” din Statele Unite, fermierii vor proceda la rotaŃia culturilor pe o scară mult mai extinsă, pentru a preveni eroziunea solului, a conserva umiditatea şi a reduce utilizarea pesticidelor şi fertilizanŃilor, tendinŃă deja semnalată.

În unele părŃi ale lumii, fermierii ar putea să opteze pentru cultivarea ierburilor perene producătoare de seminŃe, creând un model de cultură agricolă care seamănă mai mult cu preria originară decât cu agricultura modernă care a înlocuit-o. La fel ca şi monoculturile rivale, astfel de “policulturi” ar putea asigura grăunŃe comestibile, uleiuri şi alte produse. Ele vor avea avantajul diversităŃii naturale a preriei, al rezistenŃei la secetă şi al capacităŃii de regenerare a solului, reducându-se astfel în mod drastic nevoia de chimicale, irigaŃii şi alte consumuri intensive.

O altă opŃiune care stă la dispoziŃia unor fermieri este aceea a întreprinderilor complexe care să producă atât alimente, cât şi energie. Ei ar putea cultiva cereale de iarnă, cum ar fi grâul, pe care să le înlocuiască, în cursul verii, cu plante având un potenŃial energetic însemnat, ca de exemplu sorgul dulce, care pot fi utilizate pentru a produce etanol. Pe lângă creşterea cuantumului luminii solare convertite în energie biochimică, acest model de cultură ajută la oprirea eroziunii solului, întrucât pământul este acoperit în tot timpul anului.

b) Păduri Reuşita adaptării la regimurile climatice

modificate, în urma încălzirii datorate efectului de seră, la penuria rezervelor de apă şi la alte limitări ale resurselor, depinde şi de munca pe care oamenii de ştiinŃă o vor depune pentru lărgirea şi diversificarea bazei de culturi agricole. În anul 2030, pădurile şi jungla vor fi mult mai apreciate din mai multe motive. Mantaua de copaci a planetei, redusă deja cu o treime faŃă de era preagricolă şi restrângându-se actualmente cu ceva mai mult de 10 milioane de hectare pe an, va

Plante perene


rămâne stabilă sau se va extinde, ca urmare a serioaselor eforturi depuse pentru încetinirea ritmului despăduririlor şi replantarea unor vaste suprafeŃe. Defrişările vor trebui să înceteze în majoritatea pădurilor tropicale cu mult înainte de anul 2030. Dat fiind că aceste sisteme biologice fixează substanŃele nutritive mai degrabă în frunzele şi biomasa vegetaŃiei decât în sol, activităŃile care păstrează coronamentul pădurii rămân singurele viabile.

Prin definiŃie, o societate viabilă nu va realiza tăieri masive şi nu-şi va degrada pădurile pentru a obŃine cherestea sau alte produse lemnoase. Exploatările forestiere actuale deteriorează sau chiar distrug arii silvice întinse, iar reglementările guvernamentale din acest domeniu, inclusiv cele referitoare la reîmpăduriri, sunt de obicei ignorate. Eforturile menite să clarifice cum se poate realiza o exploatare raŃională a pădurilor fără a le diminua productivitatea, diversitatea speciilor şi starea de sănătate generală sunt încă timide.

Deoarece societatea va recicla majoritatea produselor de hârtie, necesarul de pulpă lemnoasă pe cap de persoană poate fi mai mic în anul 2030 decât astăzi. Mai mult, largi întinderi parŃial deşertificate, aflate la cumpăna apelor, terenuri adiacente căilor ferate sau autostrăzilor şi alte suprafeŃe rurale neocupate vor fi reîmpădurite. Eforturile serioase care trebuie depuse pentru soluŃionarea crizei lemnului de foc în Ńările în curs de dezvoltare, pentru reducerea efectelor inundaŃiilor şi alunecărilor de teren în Ńinuturile deluroase, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor de material lemnos ale industriei într-un mod viabil şi pentru a reduce emanaŃiile de bioxid de carbon pot să conducă la reîmpădurirea suplimentară a circa 20 milioane de hectare.

PlantaŃii intensive Multe dintre aceste plantaŃii vor aparŃine de arbori fermelor particulare, ca o parte componentă a

sistemelor agrosilvice, dar plantaŃiile pot avea un rol chiar şi mai important. ComunităŃile orăşeneşti şi


399

săteşti vor folosi plantaŃiile intensive de arbori de la periferie pentru a-şi asigura o parte din combustibilul necesar pentru încălzirea hranei sau obŃinerea energiei electrice. Lemnul produs de aceste păduri va înlocui o parte din consumul de cărbune şi petrol, iar silvicultura aşezată pe baze viabile nu va determina acumulări semnificative de bioxid de carbon în atmosferă.

6. Economie şi societate viabilă

Schimbările fundamentale din domeniul

energetic, silvicultură, agricultură şi din alte sisteme fizice, care au fost evidenŃiate, nu pot avea loc fără schimbări fundamentale în planul caracterului social, economic şi moral al societăŃii umane. În timpul tranziŃiei spre o societate viabilă, atât liderii politici, cât şi cetăŃenii, vor fi forŃaŃi să-şi reevalueze Ńelurile şi aspiraŃiile, să-şi redefinească etaloanele reuşitei în viaŃă şi să-şi adapteze munca şi petrecerea timpului liber la un nou set de principii, care să aibă ca obiectiv principal prosperitatea şi protecŃia generaŃiilor viitoare.

a) ForŃa de muncă Printre cele mai evidente mutaŃii survenite în

cursul tranziŃiei vor fi cele legate de întrebuinŃarea forŃei de muncă. Trecerea de la combustibilii fosili la un set divers de surse regenerabile de energie, extragerea din pământ a unor cantităŃi mai mici de minereuri şi reciclarea mai multor materiale, restructurarea practicilor legate de agricultură şi silvicultură vor crea un număr foarte mare de oportunităŃi în noi domenii şi chiar creşterea numărului de locuri de muncă din unele ramuri tradiŃionale.

Pierderile de locuri de muncă înregistrate în Noi meserii minele de cărbuni, producŃia de automobile, construcŃiile de drumuri şi prospectarea metalelor vor fi compensate de creşterea numărului celor ce se vor ocupa cu fabricarea şi vânzarea celulelor solare fotovoltaice, turbinelor eoliene, bicicletelor,


echipamentului pentru transportul în comun şi a numeroase tehnologii pentru reciclarea materialelor. În Ńările bogate în terenuri cultivabile şi în cele dispunând de mari cantităŃi de deşeuri agricole, distilăriile de alcool vor înlocui rafinăriile de petrol. Întrucât într-o societate viabilă scoaterea planificată din uz a unor produse va deveni desuetă, în activităŃile de reparaŃii, menŃinere şi reciclare va fi folosit un număr de muncitori cu mult mai mare decât în extragerea materialelor virgine şi în producerea de noi bunuri.

Printre profesiile foarte căutate se vor număra cele de prospector eolian, revizor al eficienŃei energetice şi arhitect “solar”, impuse de tranziŃia către o economie a energiei regenerabile şi a înaltei eficienŃe. Numărând astăzi, poate, numai câteva mii, locurile de muncă din aceste domenii pot ajunge, pe plan mondial, de ordinul milioanelor în câteva decenii.

Tot mai multe oportunităŃi vor apărea în silvicultură, odată cu nevoia de a proiecta şi extinde sistemele agrosilvice cu productivitate înaltă, de a exploata mai bine pădurile naturale şi de a planta şi menŃine vaste suprafeŃe cu arbori. În mod similar, pe măsură ce se vor răspândi noile modele agricole şi se va reduce sau se va elimina utilizarea chimicalelor toxice, va exista o cerere tot mai mare de agronomi, ca şi de specialişti în metode biologice de combatere a buruienilor.

MulŃi oameni îşi vor valorifica cunoştinŃele profesionale în alte domenii de muncă. De exemplu, geologii petrolişti pot fi recalificaŃi ca geologi geotermali, în timp ce rolul tradiŃionalelor moaşe ar putea continua să se lărgească, incluzând întregul spectru de activităŃi legate de planificarea familiei.

b) Politica economică Pe măsură ce tranziŃia spre o economie

ecologic-benignă va progresa, viabilitatea va eclipsa în mod gradat creşterea economică şi va deveni obiectivul principal al politicii economice. Peste


401

câteva decenii, strategiile guvernamentale vor încuraja investiŃiile care promovează stabilitatea şi anduranŃa în detrimentul acelora care vizează, pur şi simplu, o producŃie pe termen scurt. În acest fel, companiile vor aloca, de exemplu, o parte mai mare din capitalul destinat investiŃiilor pentru convertirea la surse regenerabile de energie şi pentru implementarea tehnologiilor de reciclare şi, în mod proporŃional, mai puŃin din acesta pentru creşterea volumului de bunuri fabricate.

Considerat actualmente un etalon al progresului, produsul intern brut (PIB) va fi privit ca un indicator al bancrutei. Prin măsurarea fluxurilor de bunuri şi servicii, PIB subevaluează calităŃile pentru care luptă o societate viabilă, ca de exemplu durabilitatea şi protecŃia resurselor, şi supraevaluează altele nedorite, cum ar fi scoaterea din uz planificată şi risipa.

În anul 2030, planificatorii vor măsura Criterii viabile progresul social şi economic utilizând criterii viabile de progres şi nu, pur şi simplu, prin creşterea volumului produselor de scurtă folosinŃă realizate. Apare necesară o nouă direcŃie a progresului tehnic, care să aducă mai multe servicii pe unitatea de materie primă, faŃă de cea care nu face decât să ruleze mai multe materii prime prin sistem. Atâta timp cât se consideră că PIB măsoară bunăstarea umană, obstacolele ce stau în calea schimbării sunt enorme. PiaŃa apreciază numai eficienŃa, ea nu are organe pentru a auzi, a simŃi sau a mirosi nici justeŃea, nici viabilitatea.

Într-o lume viabilă, bugetele militare naŃionale Bugete militare vor prezenta numai o mică fracŃiune din ceea ce sunt în prezent. Totalizând actualmente circa o mie de miliarde de dolari anual, cheltuielile militare mondiale vor fi reduse drastic pe măsură ce Ńările vor recunoaşte că pericolele care ameninŃă mediul înconjurător depăşesc tradiŃionalele ameninŃări militare. Mai mult, viabilitatea nu poate fi atinsă fără o masivă trecere a resurselor din domeniul militar în cel al eficienŃei energetice, conservării solului, plantării arborilor,


planificării familiei şi al altor activităŃi care necesită a fi dezvoltate.

Centralizare Fără îndoială că naŃiunile vor coopera la fel de bine şi în numeroase alte moduri. Urmărirea atentă a schimbărilor de natură chimică ale atmosferei, acoperirea pământului cu păduri, productivitatea terenurilor agricole şi resursele oceanice se vor număra printre problemele studiate şi conduse de echipe multinaŃionale de oameni de ştiinŃă şi experŃi guvernamentali. Printre ironiile dezvoltării politice viitoare ar putea fi şi faptul că, deşi statele tind spre descentralizarea puterii şi a luării deciziilor în cadrul propriilor graniŃe, pe plan internaŃional ele stabilesc, simultan, relaŃii de cooperare şi coordonare într-o măsură mult mai mare decât tot ce a cunoscut lumea până acum.


Dezvoltare durabilă Societate viabilă Tehnologii Sisteme energetice PopulaŃie Energie solară Lumină Energie eoliană Hidroenergie Bioenergie Energia geotermală EficienŃă energetică Consum personal Consum industrial Transporturi

Reutilizare Reciclare Materii prime reciclabile Ambalaje NutriŃie Biologie Terenuri-culturi Policulturi Păduri Profesii noi Noi strategii ale politicii economice Tehnologii de reciclare Bugete militare Centralizare


403

Probleme 1. ComentaŃi deosebirile dintre creştere economică

şi dezvoltare durabilă. 2. Care sunt formele energiei solare? De ce

hidroenergia este considerată ca făcând parte din energia solară?

3. Ce tip de sistem energetic aŃi recomanda pentru

Ńările în curs de dezvoltare? 4. Care este corelaŃia dintre transport şi

telecomunicaŃii. 5. De ce se consideră că PIB nu mai este un

indicator adecvat pentru conceptul de dezvoltare durabilă?

Teste grilă

1. Societate viabilă înseamnă: a) societatea care are o creştere mare a PIB; b) societatea care dispune de bogate resurse minerale; c) societatea care îşi satisface nevoile fără a pune în

pericol perspectivele generaŃiilor viitoare; d) societatea care are un mare consum de energie

bazată pe combustibili fosili; e) societatea care are un PIB pe locuitor mai mare de

25000 $.

2. Care sunt elementele luate în considerare pentru schiŃarea unui model de societate viabilă:

a) sistemul politic; b) progresul tehnic; c) raporturile rasiale; d) creşterea populaŃiei mondiale; e) perpetuarea sistemelor economice actuale.


3. Care dintre sistemele energetice poate asigura o

societate viabilă: a) energia atomică; b) energia solară; c) energia bazată pe cărbune; d) energia bazată pe petrol; e) energia bazată pe gaze.

4. La cât va ajunge populaŃia mondială în 2030: a) 5 miliarde; b) 7 miliarde; c) 8 miliarde; d) 6 miliarde; e) 9 miliarde.

5. Care dintre formele de energie menŃionate nu este de natură solară:

a) energia eoliană; b) energia geotermală; c) hidroenergia; d) bioenergia; e) sistemele fotovoltaice.

6. Pentru satisfacerea necesităŃilor de hrană ale unei populaŃii în continuă creştere este imperativă:

a) exploatarea extensivă a terenurilor; b) recoltele trebuie să depăşească nevoile de

subzistenŃă; c) eliminarea principiilor stabilităŃii biologice; d) diversificarea modelelor de exploatare a

terenurilor; e) creşterea utilizării pesticidelor şi fertilizanŃilor

chimici.


405

7. Se constituie în modalităŃi de diminuare a

deşeurilor: a) crearea de noi terenuri de depozitare; b) creşterea ritmului exploatării materiilor prime

virgine; c) reciclarea substanŃelor nutritive; d) menŃinerea societăŃii de consum; e) simplificarea ambalării produselor. 8. În lumea anului 2030 vor predomina: a) transporturile aeriene; b) termocetralele; c) reŃelele feroviare urbane; d) automobilele personale; e) transporturile prin reŃelele de comunicaŃii.

9. Politica din domeniul reciclării materialelor

presupune: a) reciclarea materialelor pentru elaborarea unor noi

produse; b) ambalarea similară a produselor; c) evitarea utilizării oricărui reper neesenŃial; d) arderea materialelor indiferent de condiŃiile acestei

operaŃiuni; e) depozitarea deşeurilor prin aceleaşi modalităŃi ca

cele din prezent.

10. O economie viabilă implică: a) creşterea investiŃiilor pentru trecerea la resurse

energetice regenerabile; b) creşterea bugetelor militare; c) creşterea permanentă a PIB; d) creşterea investiŃiilor pentru sporirea volumului de

produse de scurtă folosinŃă fabricate; e) reducerea gradului de coordonare şi cooperare la

nivel internaŃional.

406 Răspunsuri teste grilă

RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ

ÎNTREBĂRI

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

INTR cd ad c d e a b c bd ac

I d d ad bd d cd c b e be

II d ac bd ad be b d c a e

III de b ac c d e d ac cd a

IV bc e bd ae c b ad b c b

V e ae c e b ce ac bc d d

VI bd ae ab cd d e b c a e

VII c ac ce bd e d b b c ce

VIII bd ac d d c be c be d b

IX b d cd c d b cd ce b ad

X c ce bc a e bd c ad d e

XI ac bc cd c b ad b a d c

XII ac bc cd c b ad b a d c

XIII c e e bd bc b ac ab e b

XIV e c bd ce d b c ad c cd

XV c ac bc c ae ce c d b d

XVI de d ad c de c b de a d

XVII bc b ad de be c a c b d

XVIII bd ac ce d e c d c bc e

XIX d c d bd ce e c c bd ad

CAPITOL

XX c bd b c b d ce ce ac a

Index de grafice si figuri 407

INDEX GRAFICE ŞI FIGURI

1. Grafic I.1 Frontiera posibilităŃilor de producŃie ..................... 26 2. Grafic I.2 Ofertă şi cerere relativă ......................................... 32 3. Grafic II.1 Frontiera posibilităŃilor de producŃie în modelul

cu factori specifici ..................................................................

47 4. Figura II.1 LanŃul de valoare .................................................. 55 5. Figura III.1 Componentele politicii comerciale ..................... 78 6. Grafic IV.1 IncidenŃa taxei vamale ........................................ 85 7. Grafic IV.2 IncidenŃa restricŃiei cantitative ............................ 87 8. Grafic IV.3 IncidenŃa subvenŃiei ............................................ 89 9. Grafic VI.1 Crearea şi deturnarea de comerŃ. Echilibru

parŃial ..................................................................................

124 10. Grafic VI.2 Crearea şi deturnarea de comerŃ. Echilibrul

general ....................................................................................

126 11. Figura VIII.1 Cele trei tipuri ale tranzacŃiilor internaŃionale 156 12. Grafic XII.1 Componentele PIB ........................................... 213 13. Grafic XIII.1 Cursul de schimb în relaŃie cu schimbările în

preŃurile relative .....................................................................

228 14. Grafic XIII.2 Efectul schimbării dobânzii la $ …………….. 230 15. Grafic XIII.3 InfluenŃa politicilor macroeconomice asupra

contului curent ........................................................................

234 16. Grafic XV.1 IntervenŃia guvernamentală pe piaŃa valutară ... 272

408 Index tabele

INDEX TABELE

1. Tabel I.1 Demonstrarea specializării în producŃie şi

avantajului din comerŃ prin prisma avantajului absolut .........

28 2. Tabel I.2 UnităŃi de muncă (ore) necesare pentru producŃia

produselor X şi Y ...................................................................

33 3. Tabel I.3 Necesarul unitar de muncă în Ńările A şi B ............ 36 4. Tabel II.1 AbundenŃa relativă de resurse, intensitatea în

factori şi specializarea prin comerŃ .......................................

44 5. Tabel V.1 Nivelul mediu al taxelor vamale înainte de Runda

Uruguay şi după aplicarea concesiilor convenite în cadrul rundei (produse industriale, în %) .........................................

106 6. Tabel VI.1 EvoluŃii în stadiul de integrare ............................ 118 7. Tabel VI.2 Principalele aranjamente comerciale

preferenŃiale regionale ............................................................

121 8. Tabel VI.3 Principalele aranjamente comerciale

preferenŃiale interregionale ....................................................

122 9. Tabel VII.1 Principalii indicatori statistici pentru tarile

asociate la UE ........................................................................

145 10. Tabel VIII.1 Clasificarea centrelor financiare offshore ........ 165 11. Tabel X.1 Principalele companii multinationale in functie de

activele detinute in strainatate la nivelul anului 2002 ...........

188 12. Tabel XII.1 Schema de principiu a balanŃei plăŃilor externe 218 13. Tabel XII.2 Indicatorii stării de sănătate a economiei în

relaŃiile economice internaŃionale ..........................................

219 14. Tabel XIII.1 Cursurile de schimb $/£ şi preŃul relativ al unei

perechi de jeans americani faŃă de un pulover englezesc .......

225 15. Tabel XIII.2 BilanŃul Băncii Centrale .................................... 235 16. Tabel XIV.1 Cursuri SWAP .................................................. 255 17. Tabel XIV.2 OperaŃiuni speculative ...................................... 257 18. Tabel XV.1 EvoluŃia cursurilor de schimb în perioada 1971-

2000 .......................................................................................

275 19. Tabel XV.2 Impactul EMU asupra creşterii economice

(deviaŃii procentuale faŃă de un scenariu liniar de bază) .......

279 20. Tabel XVI.1 FuncŃiile statului în economie .......................... 290

Index tabele 409

21. Tabel XVI.2 Instrumentele politicii industriale ..................... 294 22. Tabel XVI.3 Argumente pro şi contra politicii industriale .... 297 23. Tabel XVII.1 Indicatori ai dezvoltării economice

(aproximări 2000) .................................................................

316 24. Tabel XVII.2 Datoria externă totală (oficială şi privată) a

unor Ńări (1999, miliarde dolari) ............................................

329 25. Tabel XVII.3 Valoarea împrumuturilor Ńărilor în curs de

dezvoltare pe piaŃa secundară (% din valoarea iniŃială) .........

332 26. Tabel XIX.1 Valoarea comerŃului internaŃional în 2000

(bilioane dolari SUA) .............................................................

375 27. Tabel XIX.2 Ritmul de creştere a comerŃului internaŃional

cu mărfuri, a producŃiei şi PIB pe plan mondial ....................

376 28. Tabel XIX.3 Structura pe mărfuri a exportului mondial (%) 376 29. Tabel XIX.4 Principalele Ńări comerciale ale lumii ............... 376 30. Tabel XIX.5 Structura geografică a comerŃului internaŃional

(%) ..........................................................................................

377

410 Bibliografie

BIBLIOGRAFIE

Karl Aingiger Shaping the Industrial Development, Viena, 1993 Ioan Bari Economie Mondială,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997 William Baumal, Alan Blinder

Economies, Third Edition, HBJ, San Diego, 1985

Alan Blinder Hard Heads, Soft Heads, Adisson Wesley Publishing Company, Menlo Park, California, 1987

Laster Brown Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1992

Karl Case, Ray Fair Principles of Economics, Fourth Edition, Prentice Hall Inc., Upper Saddle River, New Jersey, 1996

Richard Caves, Jeffrey Frankel, Ronald Jones

World Trade and Payments, Fifth Edition, Scott-Faresman, Glenview, Illinois, 1990

Colin Champman How The New Stock Exchange Works, Hutchinson Business Book, Londra, 1986

David Colander Economics, Irwin, Burr Ridge, Illinois, 1994 Mircea Coşea Jurnal în tranziŃie,

Editura Expert, Bucureşti, 1995 Peter Drucker Inovation and Entrepreneurship,

Harper Business, New York, 1993 Peter Drucker The New Realities in Government and Polities,

Harper and Row, New York, 1989 Stelian Dumitrescu Economie Mondială,

Universitatea Ecologică, Deva, 1992 Doru Fărcaş, Dan Cândea

Diagnosticul şi decizia strategică, Editura Expert, Bucureşti 1997

David Friedman Price Theory, South-Western Publishing Co, Cincinati, Ohio, 1986

Milton şi Rosa Friedman

Free to Choose, Harcourt Brace Jovanovici, New York, 1980

John Galbraith The New Industrial State, Second Edition, New American Library, New York, 1972

Bibliografie 411 Andrew Graham, Anthony Seldom

Government and Economies in the Postwar World, Routlage, London, 1990

Robert Grasse, Duane Kujawa

International Business, Richard Irwin Inc., Boston, 1992

Herbert Grubel International Economics, Richard Irwin Inc., Homewood, Illinois, 1981

Dawid Kidwell, Richard Peterson

Markets and Money, Fourth Edition, The Dreden Press, Chicago, 1990

Andre Kovacs Les stratégies de la nouvelle Bourse, Les Edition d’Organisation, Paris, 1990

Paul Krugman, Maurice Obstfeld

International Economics, Theory and Policy, Harper Collins Publisher Inc., New York, 2006

Edwin Mansfield Economics, Sixth Edition, WW Norton&Company, New York, 1989

J. R. Markusen International Trade: Theory and Evidence, Mc Grow Hill, New York, 1995

Mişu NegriŃoiu Salt Înainte, Editura Pro şi Expert, Bucureşti, 1996

Joon Park, Jack Zwick

International Banking, Addison Wesley Publishing Company, Menlo Park, California, 1985

Michael Porter L’avantage concurrentiel, Economica, Paris, 1982

Anthony Puxty, Colin Dodds

Financial Management, Chapmen and Hall, Londra, 1991

Tom Riddel, Jean Shackerford, Steve Stamos

Economics, A Tool for Understanding Society, Fourth Edition, Addison-Wesley Publishing Company, New York, 1991

Ronald Robinson, Dwayne Wrightsman

Financial Markets, Mc Grow-Hill Book Company, New York, 1980

Franklin Root International Trade and Investments, Fourth Edition, South Western Publishing Co, Cincinnati, Ohio, 1978

Paul Samuelson Economies, Eleventh Edition, Mc Grow-Hill Book Company, New York 1980

Ion Stoian ComerŃ internaŃional, Editura Caraiman, 2000 Nicolae Sută ComerŃ internaŃional şi politici comerciale

contemporane, Editura All, Bucureşti 1995

412 De acelaşi autor

DE ACELAŞI AUTOR (cărŃi, manuale, tratate)

Titlu Calitatea Editura

Către o nouă ordine în comerŃul internaŃional

Coautor Editura politică, Bucureşti, 1977

Spre o nouă ordine în comerŃul internaŃional (premiul Aurelian al Academiei)

Coautor Editura Scrisul românesc, Craiova, 1985

Tehnica tranzacŃiilor de comerŃ exterior (manual)

Coordonator şi coautor

Editura Scrisul românesc, Craiova, 1987

Tratat de economie contemporană (tratat)

Coautor Editura politică, Bucureşti, 1987

Negociere şi diplomaŃie comercială internaŃională

Coordonator şi autor principal

Editura Recoop, Bucureşti, 1988

Risc şi asigurare în comerŃul exterior


Editura JECO Trading SA, Bucureşti, 1991

Bursa la dispoziŃia întreprinzătorului


Editura Mondo-Ec., Craiova, 1992

Politici comerciale (manual)


Editura Arta Grafică, Bucureşti, 1993

Economie mondială (International Economics) (manual)

Autor unic Editura Academiei României, Bucureşti, 1994

Strategii de management Coautor

Editura Economistul, Bucureşti, 1995

ComerŃ internaŃional şi politici comerciale internaŃionale (manual)

Autor unic Editura SITECH, Craiova, 1996

ComerŃ exterior – teorie şi practică (tratat)

Autor unic Editura ALMA, Craiova, 1997

Economie mondială (International Economics), ediŃia a doua (manual)

Autor unic Editura ALMA, Craiova, 1997

De acelaşi autor 413

Politică comercială aplicată (manual)

Autor unic Reprografia UniversităŃii din Craiova, 1998

Contractarea în comerŃul exterior (manual)


Negocieri comerciale internaŃionale (manual)


PiaŃa acŃiunilor Autor unic Editura EXPERT, Bucureşti, 1999

Economie internaŃională Autor unic Editura Alma, Craiova, 1999

ComerŃ internaŃional şi politici comerciale internaŃionale

Autor unic Editura Alma, Craiova, 2000

Istoria integrării economice Coautor Editura Universitaria, Craiova, 2000

Macro şi Microeconomie Coautor Editura Universitaria, Craiova, 2000

ComerŃ internaŃional şi politici comerciale

Autor unic Editura Universitaria, Craiova, 2002

Managementul portofoliului de titluri

Autor unic Editura Sitech, Craiova, 2003

InvestiŃii profesionale pe piaŃa acŃiunilor

Autor unic Editura Sitech, Craiova, 2005

Integrarea României în UE: ante şi post aderare

Autor unic Editura Universitaria, Craiova, 2008

Documents

ECONOMIE INTERNATIONALA