Frumoasa luna mai ne-a adus anul acesta a treiaeditie a Pranzului Romanesc, desfasurat sub umbrelaARCOG, in Gatineau, intr-un loc select numit Jardins duChateau. A fost o intalnire menita sa aduca laolalta atat ro-mance, cat si invitate canadiene de alte origini. Scopul in-tilnirii l-a constituit promovarea culturii si civilizatieiromanesti. Si ce poate atrage mai bine decat un pranz cubucate traditionale si un regal cultural?

Anul acesta, invitatul de onoare a fost… GeorgeEnescu, prezent prin muzica sa si prin extraordinara saviata, impartasita noua cu multa duiosie de catre IleanaConstantinescu.

“A fost un eveniment bine placut lui Dumnezeu”,mi-a marturisit Vivi Constantinescu, in timp ce pentruDaniela Breazu a fost o ocazie sa se simta mandra ca esteromanca.

Pentru Grace Betts, presedinta fundatiei DIVA, afost minunat totul, adica locatia, mancarea (pregatita decatre Ileana Constantinescu, Mioara Beiculescu si RodicaMotora), alaturi de hrana culturala si de atmosfera plina deenergie si de prietenie de la masa.

Pentru Helen Souter, de la Organizatia Sotiilor deDiplomati, a fost o dupa-amiaza nemaipomenita, iar pentru

Echos * Echoes * Echos * Echoes * Echos * Echoes * Echos * Echoes * Echos * Echoes

* Apare sub egida Asociatiei Romano-Canadiene din O�awa-Gatineau * Se distribuie gratuit *Anul VI, numarul 17, toamna 2012

EcouriVizitati-ne la www.arcog.ca

IN ACEST NUMAR:� Momente insolite

� Tentatia protocronismului

� “Moarte intelectualilor!”

� Oficial ne este bine

(continuarea in pagina 2)

Ansamblul “Izvorul” a reprezentant Romania la Festivalul Lalelelor 2012. Detalii in pagina 4

Eveniment cultural de exceptie

Pagina 2

REDACTIA

Ileana Constantinescu, Paula Samoila, Cornel Balan, Liviu VoinaPublicitate: Dragos Constantinescu (mihai_dc@sympatico.ca)

Cap limpede: Lavinia DubovanSecretar general de redactie: Alex SavulescuCoordonator: Adrian Costea

Scrieti-ne la ecouri@gmail.com. Trimiteti-ne articole, comentarii, sugestii, critici, si va vom publica opiniile in limita spatiului disponibil.

Publicam gratuit anunturile de interes comunitar.

Responsabilitatea punctelor de vedere exprimate in articolele publicate in Ecouri apartine exclusiv autorilor!

Ecouri

Anul VI, numarul 17, toamna 2012 Vizitati-ne la www.arcog.ca

Tina Toglessy (artista din Ottawa), a fost o zi a elegantei petoate planurile, inclusiv cel educational.

Muzica lui Enescu ne-a incantat pe parcursul a maibine de trei ore, impreuna cu viata sa de roman, el fiind unerou al generozitatii si prieteniei, asa cum trebuie ea sa fieintre oameni. A fost un om care «a sfidat», impreuna cuparintii sai, orice logica normala, pentru ca a fost al optuleavlastar, dupa mai multe tragedii care au secerat vietilecelorlalti copii ai familiei Enescu. Dragostea sa pentru muz-ica, dar si pentru natiunea si tara sa, oricat de perimat arparea astazi un astfel de sentiment, este un izvor de nes-farsita bucurie si frumusete pentru cei din jur si pentru gen-eratiile care vor veni. Geniala a fost nu numai inclinatia sacatre muzica, dar si gingasia si modestia sa, care l-au in-sotit clipa de clipa, oricat de grea i-ar fi fost viata.

«A fost o poarta deschisa spre lumea lui GeorgeEnescu» declara entuziasta Sandra Mitchell la sfarsitul zilei,

in timp ce pentru Cristina Atasiei, intrunirea a fost min-unata si un motiv sa participe la urmatoarele manifestari deacest gen.

In finalul acestor scurte randuri trebuie sa amintescnumele celor care s-au implicat in organizarea unei astfelde actiuni frumoase. Multumirile vin ca o floare, ca o re-cunostinta pentru ce au facut si ca un imbold ca sadaruiasca, si la anul, timp si energie.

Voi incepe cu Ileana Constantinescu, pentru ca afost una dintre amfitrioanele acelei intalniri si pentru ca amuncit pe doua fronturi: culinar si cultural. Voi continua cuMadalina Voina si Liviu Voina, cu doamnele Rodica E. Mo-tora si Rodica O. Motora (sunt cumnate), cu Mioara Be-iculescu, Gabriela Gref-Innes, Gabriela Papaz, si, nu inultimul rand, Dragos Constantinescu (dupa cum vedeti, aufost si domni care ne-au ajutat din umbra).

Cu voia dvs., ma alatur si eu celor de mai sus sisemnez cele puse pe hartie,

Cristina Balaj Mihai

(urmare din pagina 1)

Grigore Costin

� Pe vremea defunctei companii Nortel am fosttrimisi in deleagtii sa instalam produse de telecomunicatii si saeducam diversii beneficiari ai tehnologiei canadiene. Una dinorasele mai speciale pe care le-am vizitat in aceasta functie afost Caracas, Venezuela. Mai vizitasem o insula turistica, Mar-garita, si mi se paruse civilizata, probabil influentat de hotelulde 6 stele in care am stat, ceva rar in America Latina. Cum amajuns in Caracas si in drum spre hotel, eu si colegul ne-am pusintrebarea dece procentul de stangaci este atat de mare inVenezuela, deoarce toti purtau ceasul pe mana dreapta. Maitarziu ne-am dumirit. Acolo, automobilele erau cam ologite, nule mergeau semnalizatoarele, si ca si biciclistii in Canada soferiifoloseau bratul stang ca sa semnalizeze. Asa ca, daca cinevaavea proasta inspiratie sa poarte ceasul la mana stanga, cumscotea bratul sa-si anunte intentia, ceasul disparea imediat. Sin-gure ceasuri care dispareau si apoi erau inapoiate cu reprosuriacide sau zeflemitoare erau ceasurile Pobeda.

� Citisem şi văzusem multe evenimente legate deOEP şi Arafat, despre situatia palestinienilor, solidaritateamusulmanilor cu fraţii lor din Fisia Gaza. In 1989 cartea luiSalman Rushdie «Versetele satanice» a fost considerată blas-femie şi Ayatollahul Komeini,Liderul Suprem (toti conducătorii,liderii lor sunt supremi) în Iran aemis un ordin religios (fatwa) caSalma Rushdie şi editorii săi să fieucişi. Ştiam ce este cenzura încădin comunism, dar instigarea lacrimă pe scară internaţională de-păşea limitele înţelegerii mele. De-sigur, de câţiva ani gustam dinbeneficiile democraţiei şi libertăţiişi o asemenea aroganţă era greude digerat. Dar am hotărât să mădocumentez şi m-am dus săcumpăr cartea la o librărie. Maitârziu, cartea a fost scoasă de pepiaţă că jignea delicateţea su-fletelor musulmane, ca şi când in-stigarea la crima nu distrugea valorile democraţiei şi culturiinoastre. La coadă, în spatele meu, când m-am întors, am văzuto namilă de om, bărbos, cu o pijama gri până sub genunchi şişalvari tot gri, şi bine îmbibate de mirosuri grele de bucatarie.Mânios, pe un ton certăreţ m-a întrebat într-o engleză cu accentpakistanez : «De ce cumperi cartea asta?» Agresivitatea şi ideade a-mi cere socoteală, recunosc, m-au surprins. Mă gândeam,iată o ocazie să aflu de ce acestă carte este condamnată; oricum,tipul era alfabetizat, cum de altfel erau mai toti musulmanii imi-graţi în Canada. Totusi Pakistanul era între una dintre tarile cu

cel mai scazut nivel de alfabtizare. Lăsând la o parte gândurilevagabonde şi văzând feţele celor de la coadă, la fel de şocaţi deintruziunea violentă, am avut o paradă-ripostă adaptată im-pertinenţei lui, şi am proclamat convingător: «Ca s-o ard!»Rareori am vazut o uimire mai mare ca cea de pe faţa pak-istanezului, acompaniată de hohotele înfundate in spatele lui.

� Ilie emigrase de curînd în Ottawa direct din Ram-nicu-Vâlcea. Avea un interview în centru. Venind cu maşina depe Wellington Street a virat la dreapta pe Bank street urmînd săfaca la stanga pe Slater unde se afla oficiul. Deşi semnul interz-icea virajul la stânga Ilie s-a gândit că nu este nici-un poliţist peacolo, nu-l vede nimeni şi mai salveaza 5 minute de condus. Zisşi făcut. Dar după zis l-a văzut pe poliţist aşteptînd rânjind chiarîn faţa blocului. Poliţistul l-a oprit, i-a cerut actele în engleza şile-a controlat cu un Blackberry nou-nouţ. Era un poliţist negru,înalt, arătos, un exemplar tipic al Canadei noi: era tuns perie cudinţi sclipitori. După ce i-a verificat actele îi spune lui Ilie într-o românească neaoşă “Acum ai scăpat, dar altădată să nu maicalci legea. Şi eu sint oltean. Din Craiova.“

� De câteva luni reîntorşi din SUA, după 2002, cău-tam şi noi să cumpărăm o casa mai acătării, educaţi de şoculpreţurilor exorbitante din California. Discuţiile între noi eraudacă alegem în centru, unde casele erau vechi, meschine, prostîncălzite, mizerabil întreţinute, şi foarte scumpe, sau la periferie,noi, mai ieftine şi mai bine construite, fără probleme de reparaţiisau întreţinere. Fiecare alegere avea avantaje şi dezavantaje, iarbugetul nostru era limitat. Până la urma am ales o casă, cel maimic model de pe o stradă noua, în Kanata. Întrucât mulţi pecare-i cunoşteam ne ajutaseră cu informaţii şi idei, i-am informatdespre alegerea nostra. Unul dintre personajele care se găseadin întâmplare în grupul nostru, întrebându-mă de preţ, a con-tinuat interogatoriul cu discreţie: «Dar de unde aţi avut banii?»Cu blândeţea-mi naturală i-am explicat: «Am vândut toate sti-clele goale de vin.»

� Zborul Montreal-Paris peste noapte este obositor,cel puţin pentru mine deoarece nu pot dormi cu zgomot, agi-taţie, copii mioraliti si mâncare tot timpul. Ajuns in Parisdimineaţa, camera de hotel nefiind pregatită, m-am dus să-micumpăr un celular ieftin pentru Franţa. Într-un boutique Orangem-a întâmpinat un tânăr mai tuciuriu, dar spălăţel. Buimac denesomn, l-am întrebat într-o franceză nesigură daca vorbesteengleza (nu-mi veneau termenii tehnici pe limbă). Replicavânzătorului a fost promptă: «Nu, dar tu vorbeşti araba?» Ha!Asta m-a trezit şi mi-a revent franceza fluenta; i-am raspuns şieu la fel de repede: «Nu, dar vorbesc chineza!» A urmat o tăcerecam lungă pe care am savurat-o, ştiind ce urmează. El a rupttăcerea “Şi ce-i cu asta?” Era rândul meu: «Păi nici un celularde aici nu este fabricat într-o ţară arabă, toate, dupa cum scrie peetichete, sunt fabricate în China. În al doilea rând, eu suntcumpărătorul, iar tu ca vânzător trebuie să te conformezinevoilor clientului, ca să vinzi ce am eu nevoie, altfel nu justificiangajarea ta aici. În al treilea rând, aici nu vinzi shish-kebab sauhumus, ci vinzi produse de high-tech făcute, îţi reamintesc, înChina». Restul tranzacţiei s-a desfăşurat într-o linişte încărcatăde replici inaudibile.

Anul VI, numarul 17, toamna 2012 Vizitati-ne la www.arcog.ca

Pagina 3

Din ciclul “Complexele românilor”

Momente insolite

“Versetele satanice” au fostpublicate si in Romania,

la editura Polirom

Ecouri

Anul VI, numarul 17, toamna 2012 Vizitati-ne la www.arcog.ca

Pagina 4 Ecouri

Romania la Festivalul Lalelelor 2012Ileana Constantinescu

Festivalul Lalelelor, eveniment cultural importantal orasului Ottawa, a fost organizat anul acesta intre 4 si 21mai. Infiintat dupa cel de al doilea razboi mondial, ca imag-ine a prieteniei dintre Canada si Olanda, festivalul si-a sar-batorit in 2012 saizeci de ani de existenta. Lalelele, in partedaruite de Olanda, sunt si acum simbolul gestului facut intimpul celui de al doilea razboi mondial de Canada, candfamilia regala olandeza a fost gazduita la Ottawa pentrucitiva ani.

In 2012, Festivalul a fost organizat pe strazile Ot-tawei. Evenimentele, definite cu grija si minutiozitate, aufost distribuite in trei puncte comerciale importante ale ora-sului (Byward Market, Little Italy si Chinatown). Declarati-ile oficiale au aratat ca a fost aleasa aceasta formula pentrudoua motive – unul pentru a intra in limitele stranse alebugetului si altul pentru a sprijini comunitatile locale inaceasta perioada dificila economic.

Pentru vizitatori aceasta schimbarea a creat putinaconfuzie; multi au cautat Festivalul in zona parcului din

spatele Parlamentului. Participarea a fost insa importanta;mai mult de 500.000 de persoane au venit la diverseleevenimente organizate pe strazile Ottawei, incepand cu re-ceptia de deschidere a Festivalului din Byward Market sisfarsind cu spectacolele folclorice ale minoritatilor nationaleorganizate la fiecare sfarsit de saptamana pe Scena Priete-niei din Little Italy.

Participarea Romaniei a fost relativ modesta.Cauza? noua organizare a Pavilionului International nu amai permis vanzarea de mancare. Aceasta restrictie a anulatposibilitatea acoperirii cheltuielilor de participare, man-carea fiind sursa principala de finantare. Am participat insacu un spectacol folcloric. Acesta nu a cerut cheltuieli, cinumai efort si bunavointa din partea artistilor. Spectacolula fost extrem de bun, felicitari si multumiri artistilor. Faraei participarea Romaniei nu ar fi fost posibila.

Artistii nostri au fost ansamblul de dansuri”Izvorul” condus de Sandra Cocea si grupul de muzica popMiruna Banu/Marius Banu. Participarea românească la fes-tival a fost coordonata de Ambasada României si de Aso-ciaţia Românilor din Ottawa-Gatineau (ARCOG).

Pagina 5 Ecouri

Anul VI, numarul 17, toamna 2012 Vizitati-ne la www.arcog.ca

Fotografii de Andrada Mihai

Pagina 6 Ecouri

Anul VI, numarul 17, toamna 2012 Vizitati-ne la www.arcog.caPunga de plastic este in pericol.

In luna mai, consiliul primariei orasuluiLos Angeles a interzis distribuireapungilor de plastic de unica folosinta.Apoi si primaria din Toronto a introdusmasuri similare in metropola dinOntario. Primarul din Ottawa crede insaca interzicerea ar fi o masura prearadicala pentru orasul nostru.

Pericolul reprezentat de mo destapunga de plastic a devenit subiect deeditoriale si emisiuni de radio si TV.Comentatorii implicati social si preo -cupati de soarta mediului inconjurator cri -tica punga de plastic si deplingproblemele pe care aceasta le creeaza.Invoca frecvent marea groapa de gunoidin nordul Oceanului Pacific, cimitirulpungilor de plastic rezultate din gunoiulAme ricii de Nord. Aceasta este intr-ade -var o oroare, o tragedie ecologica pentrucare, din pacate, nu exista respon sabilitatedirecta. Suntem cu totii vino vati. Fa -bricantii de pungi de plastic le fac pentruca au fost comandate de maga zine, iarmagazinele le-au comandat pentru ca noi,clientii, le vrem. Subiectul este foartedelicat si cred ca doar per soanele care nuau atins niciodata o punga de plastic audreptul sa ridice piatra.

Aceste persoane sunt nume -roase, dar vocea lor nu se aude. Ele nuvor besc limba engleza si traiesc departede orice sursa de pungi de plastic. Elefolosesc saci din material textil natural,cosuri de rachita, papura sau alte ramurimladioase, vase din lemn, lut, pieleanimala sau sticla. Daca este urmat lascara mondiala, exemplul lor ar putearezolva peste noapte catastrofa ecologicacreata de punga de plastic. Dar pentruasta fiecare dintre noi ar trebui sagindeasca un pic mai mult. Ar trebui sarevina la traditia nu foarte indepartatacare precede era pungii de plastic.

La scara istorica, punga deplastic este o noutate. A fost introdusa inanii ‘70 si in scurt timp a devenit modulmodern de a-ti cara tirguielile. Care erasituatia inainte de invazia pungii deplastic? Cum s-a putut trai fara ea?Simplu: daca mergeai la tirgu ieli, plecaide acasa cu sacosa, traista, geanta sau sac.Sau, pentru varza, car tofi, ceapa pentruiarna si rosii de bulion, cu un carucior.Asa cum faceau bunicii si parintii nostri

acum nu mai departe de 25-30 de ani.Asa cum inca o mai fac in Romaniarurala.

E poate momentul sa revenim cupicioarele pe pamint. Cine-si mai aduceaminte de Romania de dinainte de anul1989, stie ca societatea comunista, aflatain opozitie cu societatea de consum capi -talista, rezolvase problema pungiide plas tic. Era criza de orice inRomania acelor vremuri, deci side pungi de plas tic. In rareleocazii cind putea fi cumpa rataintr-un magazin, „punga de 1leu” era facuta in Romania si,in consecinta, de proastacalitate. Paranteza: asta nu in -seamna ca tot ce se facea inRomania ace lor vremuri eraprost. Comunismul aveainsa dibacia de a face prostmicile lucruri pe carecapitalistii le faceau bine. Succe sulunei societati nu depinde direct de ca li -tatea sapunului, pastei de dinti, de o -

dorantului, hirtiei igienice si pungii deplas tic, dar confortul clasei munci toareeste influentat de aceasta. Putini tin minteca utilajul de foraj petrolier roma nesc seba tea de la egal la egal cu cel americansau rusesc, dar nimeni n-a uitat cit deprost erau sapunul romanesc. Paran tezaincheiata.

Pungile de plastic romanestierau atit de proaste incit nici nu merita sadai banii pe ele. Se rupeau chiar inaintesa pui ceva in ele. Iar in Romania de alta-data (si cred ca si de acum) un obiect cares-a rupt sau s-a stricat, chiar si in ma -gazin, daca era in mina ta era al tau si-lplateai. Vroiam si noi sa parem sofisticatiinainte de ‘89, dar printre cartile dingean ta aveam intotdeauna si o traista,pentru orice eventualitate, sau chiar opunga de plastic de provenienta occi -dentala, pe care te puteai baza sa tina treikilograme de cartofi (sau cit se dadea).

Multi barbati indrazneti aucunoscut gustul amar al infringerii dupace s-au incumetat sa duca acasa trei

pepeni fara sacosa. Din nou, studiiemprice au stabilit ca este mult mai greusa duci acasa trei pepeni de marimemedie in brate decit sa jonglezi cu treimingioare de cauciuc. Dar asta e altsubiect.

Daca pungile romanesti erau atitde proaste, era foarte normal ca pungile

de plastic straine sa fie foartecautate. Putinii turisti romani in

occident din acea vremeputeau oferi o punga deplastic cu o inscriptie strainadrept cadou apreciatprietenilor din tara. Erau inspecial cautate pungile de lamarile magazine germane, en -gle zesti si frantuzesti. Con -ceptia, materialul (ev ident,plastic, dar durabil, inspirindincredere), culoarea, scrisulerau din alta lume. Erau din

Occident! Punga pe care o aveaiin mina, primita direct sau prin

inter mediar, stralucitor de noua sau maiofilita, fusese fabricata in libertate, deniste oameni liberi si priceputi. Evident,ignoram ca pungile de plastic fuseseraobtinute gratis de cei care ni le ofereau.O punga de plastic occidentala te faceasa te simti confortabil, chiar daca aveai inea un disc bulgaresc sau, spre sfirsitulvietii utile a pungii, ceapa.

Nu numai societatea comunistaa dispretuit punga de plastic. Holly -woodul n-a agreat niciodata pungile deplastic. Sau poate doar le-a tolerat in ma -sura in care o punga de plastic era folo -sita pentru a defini un personaj de minaa doua. In filmele americane, personajeleprincipale isi cara cumparaturile cueleganta in pungi de hirtie.

Dincolo de ironie, trebuie saadmitem ca punga de plastic face maimult rau decit bine. Nu numai cadauneaza mediului inconjurator, dar nesi perverteste. Avem asteptari legate dedisponibilitatea generala a pungilor deplastic si ne intrebam de ce oare vin zatoriine intreaba daca vrem si pungi de plasticsi, daca da, cite. Ei bine, pentru ca auinceput sa coste bani: cam 5 centi bucata.Nu e vorba de bani, dar, in ceea ce mapriveste, prefer traista de cirpa, sa cul decinepa sau cosul de rachita la orice ora.

Adrian Costea

Punga deplastic

Pagina 7 Ecouri

Anul VI, numarul 17, toamna 2012 Vizitati-ne la www.arcog.ca

Alex Savulescu

Nu-mi (mai) sta in fire sa ma agit foarte tare apropo dece se mai intimpla in Romania... Am constatat ca exista oprapastie enorma intre ceea ce eu simt si cunosc despre notiunielementare ca "bine" si "rau", si ceea ce simt si fac fostii meiconationali. Si prapastia asta creste de la o zi la alta. Unul dinmotivele pentru care am tinut, in ultimii 6 ani, la realizareapublicatiei "Ecouri", e acela ca mi-am dorit ca macar in diasporasa nu am de-a face cu metehne romanestiprecum provincialismul intelectual, ingustimeade gindire, fanatismul religios, rasism/sexism siasa mai departe. Si ori de cite ori am avutocazia sa critic aceste fenomene, am facut-o,chiar si cu pretul pierderii unor relatii saucunostinte.

Exista o gramada de romani in Ottawa- cam 6.000, dupa ultimul recensamint. Dinacesti 6.000, vizibil in mod public ca romani sintdoar citeva sute: cei care apar la evenimente caFestivalul Romanesc anual, sau la alte ocaziiprecum Festivalul Lalelelor. Mai exista sigrupurile strinse in jurul cite uneia dintrebiserici. Si gata. N-ai sti ca sint asa multi romaniin jurul tau, daca nu i-ai auzi vorbind pe stradasau in magazine. Pe unii ii poti chiar si auziracnind unii la altii prin parcuri, sau prin parcariAm stat multa vreme si m-am intrebat de ceromanii sint atit de invizibili unii pentru altii? Dinlipsa de entuziasm? Din lene? Din dezinteres?Cred ca raspunsul cel mai simplu si mai apropiat de realitate este"din sila".

Am ajuns sa cred ca multi dintre cei care au ajuns aici,odata ce au prins radacini, si-au dat seama ca nu mai au nevoiede atmosfera toxica pe care o emana multi dintre tovarasii lor deobirsie. Pentru ca, dupa cum imi marturisea pe la mijlocul anilor'90 unul din putinii americani care vizitasera Romania intens din1970 incoace, sportul national romanesc nu e fotbalul, ci invidia.Care se manifesta in doua feluri: fie in mod pasiv-agresiv (gen"vecinul si-a luat Dacie? da' de ce? Cum de si-a permis? de-acuminainte, scopul meu in viata nu e sa-mi iau si eu o Dacie, ci sama asigur ca nici el n-o so mai aiba pe-a lui, cit mai curind!"),fie in mod activ-agresiv ("Da' ce, ba, te crezi tu mai dastept?'tu-ti dumnezeii si pastele ma-tii!"). Daca primul fel demanifestare e neconstructiv, al doilea este de-a dreptul otravitorpe termen lung, si complet detrimental pentru sanatates psihicaa natiunii.

In 1990, hoarde de nespalati cutreierau Bucurestiiurlind din toti bojocii "Moarte intelectualilor!" Unii din ei au sireusit sa-si puna in practica vorbele. Altii, mai putin "norocosi",s-au multumit cu ciomagirea studentilor, devastareaUniversitatii, distrugerea laboratoarelor, si minjirea cu fecale acartilor aruncate cu dispret din rafturi. Astazi, 22 ani mai tirziu,urmasii spirituali ai acelor nespalati profita de schimbarea (!?)politica din Romania pentru a demonsta un dispret similar pentruregulile civilizatie.

Nu voi discuta referendumul legat de suspendareapresedintelui Basescu, acesta fiind un subiect care isi are locul inalte pagini. Mai interesante – si mai simptomatice! – mi s-au

parut alte doua fenomene. Primul a fost circul legat de InstitutulCultural Roman si persoana care l-a condus in ultimii ani:eseistul si scriitorul Horia-Roman Patapievici. Coalitia care apreluat puterea (PSD+PNL+PC=USL) a trecut ICR-ul in moddemonstrativ sub controlul parlamentului, si apoi a cerut capullui Patapievici, desemnat drept "sluga lui Basescu". Brusc, lainceputul verii, odata cu incalzirea vremii, s-au incins si spiritele:ICR-ul a devenit marota tuturor politicienilor de mina a treia si achibitilor - din Cismigiu pina in Copou.

Ca peste noapte, din codrul intunecat alspatiului carpato-danubiano-pontic au iesit urlindlupii. O gramada de indivizi, de la nulitati politicesi culturale la pensionari de toate virstele, auinceput cu inflacarare sa-l denunte pe HRP si sainjure ICR-ul. De fapt, surprinzatoare nu au fosttonul general al denunturilor sau lista de "suspectiuzuali", ci mai degraba faptul ca printre cei caredenuntau ICR-ul s-au gasit si oameni de la carenu m-as fi asteptat la o asemenea atitudine.Pentru ca, in fond, totul se rezuma la anti-intelectualism.

Este dureros sa vezi ca nu numai cei careil voteaza pe Becali, Vadim sau Dan Diaconescu isidefuleaza in mod public frustrarile la adresa"intelectualilor" (eventual calificati drept "ai lu'Basescu", de unii care prefera sa uite ca si ei, larindul lor, s-au lasat, la un moment sau altul,pacaliti de Basescu – in mod obiectiv, unul din ceimai longevivi politicieni post-decembristi). Camprin 1997, astazi-disparutul George Pruteanu -

care, fie vorba intre noi, a fost o ilustratie perfecta a traseismuluipolitic, trecind in mod oportun si public de la statutul de"independent" la PNT-CD, pentru ca apoi sa cada in bratele luiVadim la "Romania Mare" - lansa o diatriba televizata plina defurie la adresa lui Patapievici, care-si permisese sa scrie intr-oculegere de texte politice - in mod constient alcatuite pentru ada nastere la reactii! - ca "radiografia plaiului mioritic este ca afecalei". Adevarul doare!

Culmea e ca unii din cei care s-au lasat prinsi in hora,cerind desfiintarea completa a ICR au ajuns sa spuna caRomania n-ar trebui oricum sa aiba ambitia de a se facecunoscuta pe plan international. Va sa zica, “daca toti esti unrahat, macar stai asa, si nu mai incerca sa devii altceva”? Un altdomn, care-si posta mindru o poza in costum national pe paginade Facebook (si despre care banuiesc ca e un ilustru necunoscutcintaret de muzica populara), scria "Propun chiar judecareamaimutoilui [sic!] asta..pentru denigrarea constanta in lume aculturii romanesti si a simbolurilor sale nationale.." Si tot asa, sitot asa.... Anti-intelectualism? Absolut!

Aceasta vinatoare de vrajitoare s-a tot manifestat, subdiferite forme, in ultimul secol de istorie a romanilor, daca nucumva si mai indelung: Legionarii i-au vinat pe "inter -nationalisti" si "cosmopoliti"; comunistii au distrus completburghezia, eliminind efectiv putinele elite pe care si le dezvoltaseRomania de la 1848 incoace, iar patura intelectuala (atit cit amai ramas sau a incercat sa se refaca) a fost in mod constantsuspecta si subiect de epurari; multi au ales calea exilului; si maimulti au ales sa colaboreze cu regimul....

“Moarte intelectualilor” - editia 2012

Autorul Horia Patapievici, fost sef al ICR,

acuzat de “anti-romanism”

(continuarea in pagina 8)

Ai fi crezut ca in libertatea regasita dupa '89, lucururilese vor normaliza... da' de unde! Au ramas la moda scrisnetul dindinti, banuielile, rafuielile (neaparat facute in mod public, si depreferat prin intermediul unor terte persoane!) si injunghierilepe la spate. Notiuni precum "gindire critica", "independentaintelectuala", "obiectivitate", "refuz de inregimentare" au ramassimple utopii la scara generala a societatii. Numai asa se poateexplica faptul ca in opinia publica a fost agitata intensiv problemacheltuielilor facute de ICR, in timp ce nimeni - dar absolutnimeni! - din cei care conteaza nu a indrazniti - si nuindrazneste! - sa sufle vreo vorbulita apropo de imensul sihidosul proiect de aproape un miliard euro, numit "CatedralaMintuirii Neamului". In fata furiei populare si populiste avindu-idrept tinta pe Patapievici si ICR-ul, s-au asezat oameni ca LucianPintilie, Cristian Mungiu, Gabriel Liiceanu, Stelian Tanase,Norman Manea samd. Pe la mijlocul lunii iulie, cind scandalulajunsese la paroxism, majoritatea societatii civile se declaraimpotriva schimbarilor de la ICR.

Ar fi fost interesat de vazut citi dintre cei care l-auinjurat pe HRP, negindu-i meritele culturale, au sprijinit ideearecenta de a i se ridica o statuie lui Adrian Paunescu. Ca deh! siasta a fost un lingau, dar macar a fost lingau patriot!

A facut Patapievici greseli? Fara indoiala. A facutdeclaratii si incurajat manifestari care i-au scandalizat pe multi?Nici un dubiu! A subventionat in mod preferential artisti si autori- fie familiari lui si prietenilor sai, fie favorabili administratiel luiTraian Basescu? Absolut discutabil. De fapt, lista celor care auprimit ajutoare de tot felul de la ICR e ca un "Who's Who" denume care au reusit sa treaca de granitele Romaniei si, implicit,de examenul valorii obiective. Cumva, mi se pare ca aceia carel-au criticat pe Patapievici - si, dupa ce Patapievici s-a retras, pealtii ca el - se incadreaza unui curent care impletestenationalismul de tipul "tara mea, buna sau rea!" cuconservativismul politic si intelectual.

Aceasta atitudine poate fi, in parte, atribuita epociiCeausescu - in timpul careia nationalismul a fost incurajat, cainstrument de control si pentru a legitimiza regimul, iar gindireacritica a fost descurajata din motive politice. Urmarea logica anationalismului desantat este vizibila in fenomene contemporaneprecum protocronismul (eventual amestecat cu elemente deortodoxie exaltata sau public-demonstrativa si scepticism anti-european/anti-universal). Iar urmarea logica a descurajariigindirii critice se manifesta in mai multe feluri: de la refuzul dea-i accepta pe cei care gindesc diferit, la xenofobie, rasism, anti-intelectualism, nostalgia pentru "vremurile apuse" si reabilitareaunor figuri sau teorii istorice dubioase.

Insa nici macar Ceausescu nu poate fi considerat dreptunicul vinovat. La urma urmei, el a exploatat un fenomen pecare a stiut doar sa-l identifice, nu sa-l si creeze. Exista cevaprofund in neregula in fiinta romanului, care-l impiedica sa seafirme printre semenii sai, si pentru care - in mod istoric repetat,de la Cantemir incoace - cele mai mari realizari au loc in afaragranitelor nationale. Insa a spune in mod public asemenealucruri este echivalentul unei blasfemii. Cumva, ideea de"intelectual" este subsumata aceleia de "propagandist cultural";cei care deviaza de la aceasta doctrina trebuie redusi la tacere.Asta s-a vazut cel mai bine in septembrie, atunci cind AndreiMarga (persoana care l-a succedat in cele din urma pe HRP laconducerea institutiei) a declarat ca de-acum inainte ICR nu vamai promova decit “artisti consacrati”. Nimeni din tabara care l-a blestemat pe Patapievici nu a stat sa se gindeasca la faptul ca,prin definitie, un intelectual adevarat nu e acela care spune inpublic tot felul de lucruri magulitoare (indiferent daca sintadevarate sau nu), numai ca sa fie pe placul multimii. Asta e,mai degraba, definitia unuipolitician. Rolul unui inte -lectual este tocmai acela de afi incomod, de a fi in avan -garda, de a dezbate teorii inmod public si curajos, de apune in discutie notiuni siidei, de a darima idoli si acrea noi modele, atunci cindcele vechi nu mai corespundrealitatii.

Nu ma pot abtine sanu compar atitudinea roma -nilor cu cea a francezilor. Cindunul ca Patapievici are curajulsa spuna ceva urit desprefratii sai romani, e injurat siamenintat (inclusiv cumoartea!) de mase, si pe -depsit de mai-marii politici ai zilei. Cind unul ca MichelHoullebecq face acelasi lucru, chiar daca unii francezi de-ai lui ilinjura, altii - cu mult mai numerosi! - il gasesc genial, si primestepremiul Goncourt (culmea e ca si romanii il considera de bon-ton!) Diferenta e una de civilizatie.... de aderenta reala - nu doardeclarata, ca "sa dea bine" - la idei fundamentale precumlibertatea de gindire si de exprimare... si capacitatea de aaccepta ca nu toata lumea trebuie sa ne placa (nici macar noiinsine!)

Culmea obrazniciei, insa, a fost atinsa odata cudeclansarea celui de-al doilea scandal, legat de plagiereadiplomei de doctorat a premierului Victor Ponta. Scenariile carede care mai fanteziste legate de acest subiect – precum supozitiaca pe-atunci-inca-suspendatul presedinte Basescu a transmisinformatia presei occidentale pentru a-si compromite adversarulpolitic – nu au facut decit sa accentueze isteria colectiva,impingindu-i pe sustinatorii coalitiei USL sa afirme ca intregulOccident (sau cel putin Uniunea Europeana!) s-a pus cu gura pebietii romani, care n-au facut decit sa incerce sa scape de tiranuldin fruntea statului. In timpul acesta, Ponta s-a aratat amuzat desituatie, afirmind ca pe el nu-l deranjeaza sa renunte la titlul dedoctor, daca aceasta devine o problema. Intre timp, ministrulnumit de el desfiinta comisia de etica ce urma sa dezbata cazulde plagiat – ca pina la urma sa se ajunga la situatia absurda in

Pagina 8 Ecouri

Anul VI, numarul 17, iulie 2012 Vizitati-ne la www.arcog.ca

Mirella PopReal Estate AgentAgente immobilière

(819) 664-3700mirella.avantage@videotron.ca

(urmare din pagina 7)

(concluzia in pagina 10)

Victor Ponta,actualul premier al Romaniei,

autor de furt intelectual

In perioada 28 septembrie - 30 noiembrie 2012, incadrul unei serii de proiecte culturale realizate cu ocazia“Zilelor culturii” (Les Journées de la Culture du Québec),primaria municipalitatii Cantley organizeaza o expozitiela galeria Linart, la care sint expuse lucrarile a 15 pictori

din Romania. Printre artistii reprezentati astfel - membriai Uniunii Artistilor Plastici, filiala Constanta - se numaraConstantin Papadopol, Oana Sfectu, Adrian Dumitru,Gheorghe Carutiu, Eusebio Spinu, Constantin Gheorghe,Georgeta Irimia, Gabriela Gheorghe, Daniela Turcanu,Cosmin Grosu, Alexandra Calin si Florentin Sirbu. Cura-torul colectiei este graficianul si caricaturistul Leonte Nas-tase, care, de altfel, a fost prezent si la deschiderea oficialaa expozitiei.

Participarea artistilor romani a fost aranjata deCentrul Comunitar Romanesc din Gatineau (reprezentatde Gheorghe Irimia, prin eforturile caruia a fost posibilacolaborarea dintre Linart si UAP Constanta), in colaborarecu Ambasada Romaniei la O�awa. Salutam pe aceasta caleaparitia unei noi organizatii culturale romanesti inregiune!

Galeria Linart poate fi vizitata la adresa 183, Mon-tée de la Source, Cantley, Quebec, J8V 3J2 (in nordulGatineaului, accesibil prin autostrada 307). Mai multe de-talii gasiti pe site-ul www.linartgallery.com.

Pagina 9 Ecouri

Anul VI, numarul 17, toamna 2012 Vizitati-ne la www.arcog.ca

Expozitie de pictura romaneasca in Cantley

Foto: ww

w.adevarul.ro

Caricaturistul Leonte Nastase are o cariera de patru decenii

Nae Filimon

Conform politiei din Ottawa,peste 20 de cazuri de furturi oarecumneobisnuite au fost inregistrate de lamijlocul lunii august in zona capitalei.Doua suspecte sunt date in urmarirepentru a fi furat lantisoare de aur de lagitul victimelor.

Se pare ca suspectele abor-deaza victima pentru a-i vinde un lanti-sor de aur. Cele doua ii pun apoilantisorul victimei, oferindu-l drept ca -dou sau spre vinzare, iar dupa aceeascot rapid atit lantisorul oferit cit si lan-ti sorul de aur al victimei. Persoanelecare au raportat astfel de incidente auobservat lipsa propriului lantisor abiadu pa ce suspectele parasisera loculfaptei. Conform descrierilor, suspecteleau pielea intunecata, par a fi din sudulAsiei, Orientul Mijlociu sau Spania, sivorbesc limba engleza cu accent.

Incidentele au avut loc in par-cari de centre comerciale, dar si in altezone, cum ar fi centrul pentru pensio-nari Villa Marconi, centrul comercialHeronGate, Spitalul Montfort si statia debenzina Esso de pe Prince of WalesDrive. Uneori, un barbat a fost observatconducindu-le pe suspecte la si de lalocul faptei.

Buletinul de stiri de la ora17:30 al Radio CBC din 28 septembrie aadaugat detalii acestei stiri. Suspecteleau fost descrise mai bine: poarta fustelargi si ar putea fi tiganci dinEuropa de est. O reprezen-tanta a unei asociatii romedin Toronto a precizat apoiintr-un interviu ca majori-tatea romilor isi cistiga e-xistenta practicind meseriitraditionale, in timp ce anu-mite grupuri continua sapractice furtul. Ea a men-tionat ca printre acestegrupuri se afla si unii romioriginari din Romania.

Trebuie apreciatfaptul ca stirea fost prezen-tata in spiritul corectitudiniipolitice canadiene, iar jurnalistii nu s-aurepezit sa arate cu degetul catre tiganiidin Romania si implicit catre romani.Cazul este straniu pentru canadieni, darnu si pentru cei care re cu nosc usor in-ventivitatea hotilor romi din tara. Cer-ce tarile sunt in curs.

Furturile aparent minore delantisoare de aur capata o noua dimen-siune daca le privim din alt unghi. Gu-vernul federal cerceteaza 11.000 decazuri de frauda privind cetatenia cana-

diana si dreptul de sedere in Canada.Ministrul Imigratiei, Jason Kenney, aprezentat pe larg situatia pe la mijlocullui septembrie. Kenney a mai spus ca

guvernul a inceput proce-sul de revocare a cetate-niei a aproximativ 3.100de persoane care au obti -nut-o prin frauda, conforminvestigatiilor Agentiei Ser-viciilor de Frontiera Cana-diene si jandarmerieiregale (RCMP).

Declaratia mini strului avenit la mai putin de osaptamina du pa ce politiaDurham, in regiunea ora-sului To ron to, a arestatdoua persoane sus pectateca ar fi membri ai unor or-

ga nizatii criminale internatio nale.Ziarele locale au scris ca politia a recu-perat $85.000 in bani si obiecte, ca si$2 milioane obtinuti din cecuri de ser-vicii sociale. Se crede ca membrii orga-nizatiilor criminale au ajutat imigrantidin Romania sa incaseze cecuri de wel-fare si apoi i-a angajat intr-o serie defurturi din magazine de bijuterii si buti-curi de cartier in Ontario and Quebec.Probabil ca exista o legatura si cu fur-turile de lantisoare de aur din Ottawa.

Furturi neobisnuite in regiunea capitalei

Au ajuns si aici?

Adrian Costea

In orice democratie exista tendinte,curente si manifestari extremiste. In general, so-cietatea le ignora daca sunt inofensive, le tole -reaza temporar daca deranjeaza doar o minoritatesi le sanctioneaza daca incalca legea. Unde s-ar in-cadra protocronismul dacofil care cunoaste onoua tinerete in Romania?

Fenomenul e greu de descris intr-un coltde pagina. Dacomania contemporana este urmasa protocronismuluicultivat de regimul comunist si folosit ca instrument de propagandanationalista. Dacomanii de azi exagereaza componenta dacica apoporului roman si glorifica un trecut paralel in care dacii ar fi con-struit o civilizatie preistorica de dimensiune mitica, care ar fi inspiratsi influentat intreaga lume antica. Comunitatea istoricilor din Ro-mania este profund ultragiata. Dacomanii sunt niste amatori carenu au instrumentele necesare cercetarii stiintifice a trecutului. Existaprintre ei si istorici de profesie aflati in cautarea unei celebritati ief-tine, iar acestia gireaza speculatii si elucubratii fara baza reala. Maimult sau mai putin previzibil, publicul ignorant soarbe minciunilegrosiere despre trecutul pasamite glorios cind dacii erau stapinii Eu-ropei.

Pe scurt, protocronismul dacofil se manifesta prin afirmareaneconditionata a primordialitatii dacilor in toate domeniile. Pentrudetalii, va recomand un articol de pe un site web respectabil:h�p://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/dacomania-cum-mai-falsificam-istoria#

Motivul care mina in lupta dacomanii imi scapa. Cred ca multidintre ei sunt constienti de faptul ca sustin o cauza falsa, dar continuasa o faca pentru a obtine notorietate si a-si vinde patriotismul contrafa-cut sub forma de carti, reviste si emisiuni TV. Se pare ca se pot facebani din protocronismul dacofil, iar dacomanii au de vinzare multeiluzii. Din nefericire, nu duc lipsa de clienti. Ignoranti si fara culturaistorica, acestia cumpara neconditionat basmele pentru ca le alina frus-trarea prezentului si-i invita intr-un trecut ideal care de fapt n-a existatniciodata.

Pentru a inlatura orice indoieli, sa subliniem ca dacomania nueste un curent istoric, ci o interpretare inventiva a unor speculatii sizvonuri istorice. Prin urmare, mi se pare grav ca fabulatiile dacomanesunt diseminate prin intermediul unui pseudo-documentar difuzat infoileton in emisiunea de televiziune „Noi romanii” (produsa laToronto) si prezentate drept „punct de vedere istoric”. Nu-mi raminedecit sa recomand mai mult discernamint realizatorilor emisiunii.

Pagina 10 Ecouri

Anul VI, numarul 17, toamna 2012 Vizitati-ne la www.arcog.ca

Tentatia protocronismului care doua comisii de specialitate diferite audeclarat ca diploma a fost intr-adevar un plagiat,in timp ce o a treia comisie – alcatuita pe bazepolitice – l-a scos cu basma curata pe premier.

Degeaba au strigat cercetatorii romani dinstrainatate ca lucrarea este un plagiat evidentpentru orice persoana de bun-simt; degeabadiferite somitati academice din tara au afirmatacelasi lucru. Ciinii latra, ursul trece. Palma datanotiunilor de cinste si onestitate e cu atit maidureroasa cu cit acelasi tip de scandal i-a facut pedoi ministri din Germania si Ungaria sademisioneze fara discutii – dar romanul e deneclintit, ca o stinca in fata stihiilor, ca intr-o poeziepatriotica scrisa de Paunescu.

Ponta procedeaza la fel ca si AdrianSeverin (care a refuzat sa demisioneze dinParlamentul European, desi a fost dovedit ca isivinde votul pe bani) sau ca Adrian Nastase,mentorul sau poli tic (care si-a inscenat o ten tativade sinucidere pentru a nu intra la inchisoare pentruco ruptie). Intre timp, o mare par te a populatiei

este dis pusa sa iertepacatele USL, doar ca sascape de PD-L, iar gene -ratiile tinere din tara seuita la acest spec tacolridicol si trag concluzia capoti fura linistit, ca toata“lumea buna” plagiaza,ca poti cumpara diplomepe bani, ca hotii scapateferi daca urla mai taredecit cei care-i acuza, sica doar fraierii stau si-sitocesc coatele pe bancilescolii. Iata, deci, pen truce, la un nivel absolutfundamental romanesc,

il criticam pe Patapievici, si pe cei care, la fel ca el,au curajul (sau nebunia) sa ne puna in fata ooglinda care nu ne maguleste.

Pentru ca ne lipseste capacitatea deautocritica; pentru ca sintem mindri preaadeseori in mod stupid si nejustificat; pentru caavem o mentalitate de asediu in fata celorlaltenatiuni europene, pe care le banuim in modconstant de intentii potrivnice; pentru ca sintemrai unii cu altii, si incapabili de gesturidezinteresate; pentru ca nu stim ce inseamna safacem promisiuni de care sa ne tinem; pentru canu stim ce inseamna umilinta (nu in sensul deinjosire, ci echivalentul termenului englezesc“humility”, fara conotatiile religioase ale cuvintului“smerenie”); pentru ca nu stim ce inseamnasolidaritatea si colaborarea cu altii pe termenlung; si pentru ca, dupa cum spunea IsaacAsimov, "anti-intelectualismul e un curentconstant in viata noastra culturala si politica,alimentat de presupunerea falsa ca democratiainseamna ca 'ignoranta mea e la fel deimportanta/pretioasa ca si cunostintele tale.' "

Moarte intelectualilor... (urmare din pagina 8)

Vrem sa stringem legaturile!

Aveti ceva de spus si vreti sa publicati in Ecouri? Trimiteti-ne materialele dumneavoastra originale - articole, idei,

comentarii, sau critici - la adresa ecouri@gmail.com

Publicitate in Ecouri: mihai_dc@sympatico.ca

Adrian Nastase, fost premier al

Romaniei, condamnatpentru coruptie

In fiecare an, compania LegerMarketing publica studiul BarometrulGlobal al Fericirii, bazat pe rezultateleunui sondaj efectuat asupra a 53.000 per-soane in 58 tari. Participantilor li se ceresa spuna daca se percep ca „fericiti” sau„nefericiti” in anul respectiv. Studiul areo marja de eroare de plus sau minus 3%-5%. Subiectii au fost intervievati fata infata si prin telefon.

Barometrul fericirii aseazaCanada pe locul 23 din 58 de tari, cu unindice al fericire de 47%, la egalitate cuJaponia. Cea mai nefericita provincie dinCanada e Alberta, in ciuda prosperitatiieconomice din ultimul timp. Se pare insaca albertanii au asteptari foarte mari de

la viata si de acceea se percep poate mainefericiti decit sint in realitate. Iar celemai fericite provincii sint Manitoba andSaskatchewan. Se speculeaza carevenirea echipei de hochei WinnipegJets in Canada si vremea mai calda deanul trecut au inviorat spiritele in acesteprovincii.

Fiji a iesit cea mai fericita taradin lume, cu un indice al fericirii de 85%.Si nu e deloc suprinzator: in acest paradistropical din Pacific, oamenilor nu le tre-buie prea mult sa se de clare fericiti. Urmeaza Nigeria (84%), Olanda (77%),Elvetia (76%) si Ghana (72%).

Care este insa cea mai nefericitatara din lume? Conform sondajului, tara

este Roma nia, carea in registrat o val-oare negativa pen-tru indicelefe ri cirii: minus10%. Intr-adevar,o neasteptata lovi-tura de ciocan. Darla ce altceva neputem astepta?Stim ca romanilorle place sa se

plinga si, in general si in ultimul timp,posesiunile materiale in fac mai fericitidecit cele spirituale. Mai stim ca atuncicind sarbatorim ziua nationala, o facemcu gravitate si cu incruntare. Noi plingemcind sintem fericiti. Asa ca vestea neferi-cirii noastre generalizate nu vine chiarneasteptata.

Sa mai mentionam si ca afganiiau inregistrat un indice al fericire maiinalt decit al locuitorilor Statelor Unite.Poate neasteptat, dar nu neaparat sur-prinzator.

Cea mai nefericita tara din lume

STAR ENGINEERING AND CONSTRUCTION LTD.Structural engineering services to home owners, architects, designers, developers, contractors.

830 CANTERBURY Ave.,Suite 504,OTTAWA, ON K1G 3A9phone: 613 806 2290project@starottawa.comhttp://starottawa.com

Pagina 11 Ecouri

Anul VI, numarul 17, toamna 2012 Vizitati-ne la www.arcog.ca

Misiunea Ortodoxa Sf. Ierarh Nicolae Preot Daniel Banu 24 Sandridge Rd., Ottawa Servicii religioase: Duminica, ora 11:30 - Sf. Liturghie http://stnicholasottawa.ca

Parohia Sfantul Apostol si Evanghelist MateiPreot Grigorie Tapuc 289 Spencer St., OttawaServicii religioase: Sambata, ora 18:00 - vecernieDuminica, ora 11:45 - Sf. Liturghiewww.bor-sfmatei-ottawa.ca

Parohia Sfanta Maria - Nasterea Maicii DomnuluiPreot Teofil Arsene 45 rue St. Jean-Bosco, Gatineau (Hull)Servicii religioase:Duminica, ora 11:00 – Sf. Liturghiehttp://www.sfantamaria.ca

VOYAGES ROLAVOYAGES ROLALes professionelsindépendants du voyage

150, Promenade du Portage,Gatineau, Québec J9X 2K3rodica@bellnet.ca

Tél: (819) 595-9333,(819) 595-3558,

1 (866) 595-9333Fax: (819) 595-9354

RODICA REPCIUCRODICA REPCIUCPrésidente

PETRA CIOBANU

Phone: 613-422-8722

Fax: 613-422-8711

Cell: 613-614-4899

1316 Carling Avenue,

Ottawa, Ontario, K1Z 7L1

Foto

: ww

w.n

ineo

cloc

k.ro

In satul bunicilor, segăsea la strada principală ocasă dărăpănată în carelocuiau două surori în vîrstă.Din cîte mi-aduc aminte, era ocasă din chirpici, usor aplecatăpe o parte ce privea sprestradă printr-un oblon crăpat,ca o curcă chioară. Ograda erapustie pentru că surorile,octogenare de acum, deabiamai puteau avea grijă de eleînsele, darămită de niscaivaorătănii. Pe sora mai în vîrstă ochema tanti Paraschiva sistatea numai în casă, iarcealaltă – tanti Anghelina –iesea rareori, de obicei să facăun drum pînă la biserică, sausă roage pe vreunul dintre noicopiii, să-i aducă o găleată deapă proaspătă de la fîntînă.

Cum nouă astora dela oras ne era frică de ele si oluam la fugă, pînă la urmă totvreun vecin sau vreun trecătormilos le ajuta. Oamenii spu -neau că e rău să ajungi «fărănici un ajutor la bătrînete» siasa aflasem că una din surorinu fusese niciodată măritată,pe cînd cealaltă avusese cîndvao familie, al cărui rezultat, unbăiat – pe atunci crescut înbărbat în toată firea – se afladin păcate în puscărie. Prinurmare unicul ajutor nu puteaveni «decît de la Dumnezeu»,la care de altfel se si rugau săle «ia mai repede». Nimeni nugăsea ciudat ca două bătrîneincapabile să-si poarte de grijănu puteau beneficia de o formăde sprijin social adecvată.

Societatea rurală pre’89 forma un sistem spartan,bine călit, care astepta caoamenii să-si poarte singuri degrijă, iar cînd bătrînetea îieroda pînă la incapacitate,fiecare cădea exclusiv în grijaunei rude apropiate: fiu, soră,văr. Pentru cei rămasi complet«pe dinafară» se primea cevaajutor prin intermediul bisericii,mai exact al ritualurilorcrestinesti. Intotdeauna du -mini ca, după terminarea sluj -bei, se aflau în usa bisericii

cîtiva milogi. Doi redusi mintal,vreun ciung sau nelipsitul betivirecuperabil, care primeau depomană doar strictul necesar :o haină cu două numere maimare si trei colaci. Pe tantiAnghelina n-ai fi putut-o zăriînsă niciodată în acel grup demilogi. De ce ar fi fost acolo?!Era o bătrînă cu mintea încălimpede, nu-i lipsea vreundeget, vreo mînă, nimic. Asacă pentru tantiAnghelina sisoră- sa, vecinii seduceau în modregulat cu împăr -tit chiar la eleacasă. Discret,fără tam-tam, cala tară – unde celcare s-ar fi lăudatc-a dat o farfuriede mîncare, ar fifost privit mai cumilă decît celcare a primit-o.

Intr-o bună zi, s-aanuntat că va trece prin sat ode le gatie de la consiliul ju -detean de partid, drept pentrucare santurile au trebuit să fiedez telenite de buruieni, gar -durile reparate, iar podurile deciment de la poartă, vopsite cuvar. De voie – de nevoie,fiecare a făcut cîte ceva lafatada gospodăriei sale. Fie -care, mai putin cele douăsurori. Cum am spus, una din -tre ele era aproape imobilizatăla pat, iar cealaltă – cea mobilă– se deplasa numai în baston,vesnic îndoită din sale, ca unecher de măsurat unghiuridrepte. Din acea pozitiecocîrjat si-ar fi putut văruiprobabil numai jumătatea dejos a gardului. Asa că un singursant, un singur gard si-un sin -gur pod au rămas în neregulăsi cu toate acestea, cîndcoloana oficială a trecut peacolo, nimeni «nu s-a sesizat».Poate că secretarul de partidse apleca chiar atunci să-siaprindă tigarea sau poateprivea spre stînga drumului,unde era fîntîna si – cine stie?

– vreo fetiscană se apleca sărăstoarne găleata.

Primarul le-a bestelitsi a trimis vorbă ca nu cumvaurmătorul convoi oficial,oricînd va fi el, să le prindăiarăsi cu gospodăria înparagină, «că va fi de rău». Larîndul lor, surorile «l-au datrăilor pe primar împreună cudelegatiile oficiale» adăugînddeasemenea că oricum nu-si

propun ca urmă -toarea delegatiesă le prindă înviată. Fapt care s-a si întîmplat.Bătrînele s-au cu -ră tat repede du -pă aceea, fără caasta să rezolveînsă mica nere -gulă de ordinecivică a satuluiPopesti Vrancea.Cum era de as -teptat, odată ce a

fost abandonată, gospodăria adecăzut si mai tare. A trebuitsă vină Revolutia si să maitreacă si niste ani buni pesteea, pînă ce fosta casă abătrînelor să intre de bine derău în normalitate. Acum,parcă au îmbătrinit si maimulti, iar dintre tineri, cei maibăgăciosi si-au făcut loc înmicrobusul de Italia. Lozincalor, lozinca prezentului, sunăsec «Dacă eram prost,rămineam primar in sat! »

De aceea casabătrînelor a intrat în nor malitate, pentru că acumau apărut multe alte case înparagină. E adevărat, s-auînăltat si trei vile pe două etajesi excesul cîtorva contra -balansează poate lipsurilemultora, astfel că în medie, însatul în discutie nu se trăiesterău. As spune că în general, înmedie, în tara noastră numoare nimeni încă de foame.

Mai rămîne să vă spunde ce scriu acest articol, carenu are practic nici o legătură cuce ni se întîmplă nouă în viatade zi cu zi – ultimul episod din

«Lost», iPhone 4 sau prognozameteo (prognoza meteo esteîn prezent cel mai urmăritsegment al stirilor). Am fostzilele trecute să pun cîteva florila mormîntul bunicilor.

Florile le cumpărasemdeja în piata centrală din oras,de la niste pseudotigani,fuseseră destul de scumpe,dar cui îi pasă – erau pentrubunici. La plecare, spre iesireadin curtea bisericii am văzutîntre două morminte o bătrînăcare stătea în plin soare deamiază, sprijinită de o cruce.Era îmbrăcată în negru, cubroboadă pe cap, în timp ceeu, îmbrăcat în alb, eram lacde transpiratie. Bătrîna eraaplecată de spate, dar stăteademn în picioare, iar în fata eise aflau vreo zece fire degladiole. Nimic din atitudineaei nu te lăsa să crezi că acelegladiole ar fi fost de vînzare sitotusi cumva am ghicit asta.Am trecut de bătrînă, dardupă cinci pasi, am simtitnevoia să mă întorc. M-amapropiat de ea, i-am întins obancnotă de zece lei si i-amspus încurcat: «Uite mamaieniste bani, dar flori nu îmitrebuie, pentru că deja amluat». S-a uitat la bani si mi-aspus încet «E prea multmaică, e prea mult...»

M-am răsucit pecălcîie si mi-a venit să plîng.Regret si acum că nu i-am datmai mult. Mi-am adus amintede tanti Anghelina. Nu maisînt copil, sînt om în toatăfirea. Au trecut douăzeci deani, este democratie, s-auperindat enspe guverne,suntem în UE si nu mai mi-efrică de bătrîni neputinciosiîmbrăcati în negru, mi-egroază în schimb de politicieniamortiti care ne spun săstrîngem cureaua. Siîntrebarea este ce vor face ceicare sînt deja la ultima gaură?Vor găsi cu totii asistentăsocială în curtea bisericii,printre cruci? Sau în medie vorfi ok?

Pagina 12 Ecouri

Anul VI, numarul 17, toamna 2012 Vizitati-ne la www.arcog.ca

Oficial ne este bine, zic oficialitătile

...de Cornel Balan