ediţie specială aniversară, la împlinirea a 20 de ani de la înfiinţarea

RugăCerne, Doamne liniştea uitării

Peste nesfârşita suferinţă,Seamănă întinderi de credinţă,

Şi, sporeşte roua îndurării,

Răsădeşte dragostea şi crinulÎn ogorul năpădit de ură

Şi, aşterne peste munţi de zgurăLiniştea, iertarea şi seninul.

CMYK

CMYK

ZIARUL ZIARUL dindin MUSCELMUSCEL

a&m

EDIŢIE SPECIALĂ ANIVERSARĂ, LA ÎMPLINIREA A 20 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA FUNDAŢIEI INTERNAŢIONALE OMENIA

NOI TE INFORMĂM, TU DEŢII PUTEREA!

Fără OMENIE, poporulromân nu ar fi existat şi nuar putea avea un viitoreuropean şi mondialprosper.

OMENIA, rămâne cea maiimportantă comoară a lumii,legătura indestructibilă cuDumnezeu.

La cei 20 de ani aniversariai Fundaţiei Internaţionale,OMENIA rămâne mareasperanţă a viitoruluiRomâniei.

Minodora ILIE

Corneliu COPOSU

În aceste vremuri aspre, marcate deprea multe suferinţe materiale şi ogravă decădere morală, se simtenevoia de măcar un pic de OMENIE.

membru fondator Fundaţia Internaţională OMENIA

Ion DIACONESCU

ION DIACONESCU

1917 - 2011

Fie ca scopurile generoase aleFundaţiei Internaţionale Omenia săconstituie acel imbold care săarmonizeze interese, iniţiative şiprograme de acţiune menite săcontribuie la educarea socială,morală şi spirituală a oamenilorscumpei noastre ţări, militând pentrudemocraţia autentică şi pace.

preşedinte de onoare

Fundaţia Internaţională OMENIAIon RAŢIU

MINODORA ILIE • “Eu cred că toată viaţa mea am făcut fapte bune” (pagina 10)• “O viaţă pentru OMENIA - O viaţă pentru ROMÂNIA” (pagina 14)• “Pentru faptele bune nu trebuie să aştepţi recunoştinţă” (pagina 16)• “O ţară fără Servicii Secrete nu este suverană pe propriul destin”(pagina 17)• “Şi Masonii şi Cavalerii de Malta, ajută oamenii la nevoie” (pagina 18)

IOAN TALPEŞS-A HOTĂRÂT

SĂ VORBEASCĂ ...PRIN CĂRŢILE SALE

(pagina 19)

VIZITASANCTITĂŢII SALEPAPA IOAN PAUL

AL II-LEA ÎN ROMÂNIA

(pagina 7)

FLORIN ADRIANSECUREANU

ÎN VIZITĂ LA VATICAN

(pagina 13)

20 DE ANI, ANIVERSARI

Visul Destinului

Terminasem pelerinajul pe lalocurile pe unde a călcatMântuitorul nostru, Iisus Hristos,mă simţeam mai uşoară, seîntâmplase ceva cu fiinţa mea,cu sufletul meu, eram tămăduităde greutatea ce mă apăsa de aniîntregi.

Eram botezată în Iordan,sărutasem pământul sfânt alnaşterii la Betleem, băusem dinapa fântânii din Nazaret, am statcu picioarele în Marea Moartă,am băut vin din Galileia, amrespirat aerul curat de pemuntele Taborului.Aveam ochii limpezi dupănoianul de lacrimi vărsate lamormântul lui Iisus şi al MaiciiSale.

Am primit binecuvântareatuturor preoţilor ortodocşi dintoate bisericile şi deşi am crezutîn Dumnezeu de mic copil, deabia acum începusem să înţelegsensul existenţei Divine.Îţi mulţumesc, Doamne, că m-aiales din atâţia muritori să faclucrarea de bine şi de pacepentru oameni, să-i ajut pe ceinecăjiţi şi bolnavi, pe copii şi pebătrâni, să îndemn la bine şi lapace prin cuvântul neperecheomenia.

Aveam alături la AşezăminteleRomâneşti din Ierusalim oamenide mare calitate, maicile Haritinaşi Todula, pe maica FlorentinaBardan şi pe marele patriotPărintele Arhimandrit IrineuBistriţeanu, atunci Arhimandrit alIerusalimului. Publicase revista"Spirit Românesc" şi plănuisemsă invităm toţi românii aflaţiatunci în Ierusalim pentru asărbători împreună naştereaDomnului, când ne-au surprinsneaşteptatele evenimente dinacel Decembrie 1989 - Revoluţiadin România.

Prima imagine de la televizor afost incredibilă: o mare deoameni în genunchi aflaţi înPiaţa din Timişoara spuneau„Tatăl nostru" cu lumânări înmâini. Începuse dezrobireapsihică, învinsese acel spirit ţinutîn cătuşe. Între imaginisângeroase şi veşti de senzaţie,între disperarea că nu ştiamnimic despre familie şi prieteni şinici nu puteam să mă întorc înţară (aeroportul Otopeni fiindînchis) şi euforia ce cuprinseseIsraelul solidar cu Revoluţia, m-am aliat iniţiativei PărinteluiArhimandrit Ireneu de a strângeajutoare, de a dona sânge, de a

ne ruga pentru martirii jertfiţiRevoluţiei, etc.

În ziua de 30 decembrie amavut prilejul să particip şi să ajutla organizarea unui magnificparastas la Biserica MormântuluiSfânt, unde un sobor de preoţi aoficiat o slujbă de pomenire ce aîntrecut orice închipuire prinnumeroasa asistenţă şi prestanţaoficierii. Soborul de preoţi aveaîn frunte pe însuşi PreafericitulPărinte Diodor al Ierusalimuluicare i-a invitat apoi pe toţiparticipanţii la palatul său (aflatalături de ieşirea de la BisericaMormântului Sfânt) la unparastas. Am avut onoarea să fiuinvitată alături de patriarh şi dePărintele Arhimandrit, sămulţumim tuturor oamenilor dintoate colţurile lumii aflaţi laIerusalim în acele zile, caretransmiteau condoleanţe pentrumorţii din România.

Impresionată şi obosită, dupăslujba de seară, m-am retras încamera unde eram găzduită. Peun perete erau trei tablouri ce-ireprezentau pe ultimii patriarhice îmi dăduseră binecuvântarea:P.P. Iustin, P.P. Iustinian şi P.P.Teoctist. De câte ori vedeamportretul P.P. Teoctist comentamcu Maica Florentina, colega decameră, visul pe care-lavusesem înainte de a pleca laIerusalim şi pe care-l povestisemşi Preafericitului Părinte. Aveamîn faţă un bloc de zece etaje,deasupra pe acoperiş se aflaP.P. Teoctist cu mâinile ridicatespre cer şi se ruga. La parter amvăzut trei patriarhi mai mici careîncercau să privească în suscătre dânsul, fiecare de lafereastra lui. Dar nu reuşeau să-lvadă. De-abia acum am desluşitsemnificaţia visului. Când m-amîntors în ţară după Revoluţie

exista o conducere din treimitropoliţi.

Uitându-mă la fotografiilepatriarhilor am adormit şi amvisat... Era un bărbat al căruinume nu pot să-l destăinui, acărui imagine nu o voi uitaniciodată, care a coborât dintr-omaşină neagră, pe jumătatearsă, m-a îmbrăţişat şi mi-a cerutlumină, căldură şi mâncarepentru el şi poporul său. Măstrângea şi-mi spunea:Minodora, ajută-mă, fiiomenoasă, nu uita... Omenia...Omenia... Omenia! Domnule, amrăspuns eu în vis, sunt o biatăfiinţă fără putere, ce să le dau eusă mănânce la atâţia oameni şide unde să iau căldură şilumină?... Mi-a răspuns: “Scrie şispune-le ce am zis!” Am luat uncaiet roz şi am scris. Alteamănunte din vis nu mai potdezvălui, dar ştiu că VisulDestinului a început în acea casăsfântă, cu tradiţie românească, aînceput cu acest cuvântromânesc fără pereche în lume,OMENIA, transmis de un mareom, care s-a născut şi varămâne român pentru eternitate.

M-am întors în ţara mea şi amgăsit-o total schimbată,descătuşată, dar bântuită de uraîntre oameni mânaţi de ideipolitice diferite, care fărâmiţauunitatea românească. M-amîngrozit şi m-am rugat luiDumnezeu: Doamne, învaţă-măce să fac, să mă retrag încarapacea mea, sau să luptpentru înţelegere, pentrureconciliere, pentru liniştireafurtunii dezlănţuite! Unde săîncep această luptă?

M-am prezentat la PartidulCreştin, eu veneam doar dinlocul Creştinismului. Curând mi-am dat seama că mesajulVisului era pentru tot poporul,deci trebuia să fac ceva la caresă aibă acces omul fără ură, cudragoste de Dumnezeu, curespect pentru religiile tuturorpopoarelor, cu dragoste deoameni, bazată pe caritate şitoleranţă.

Aşa am pus piatra de temeliea Fundaţiei Omenia, la începutca un mic izvor, apoi o mare şide ce nu, un ocean de bine şiomenie în viitor.

Minodora Ilie

I had come to the end of my pilgrimagein the places where Jesus Christ ourSaviour had walked and I was feelinglight-heartedly something had happenedto my soul, I was feeling healed from thatburden that for years had tormented me.I had been baptized in the waters of theJordan, I had kissed the holly land ofBethleem, I had drunk from the fountain-waters in Nazareth, I had dipped my feetin the Dead Sea, I had drink wine fromGalilee, I had breathed the fresh air of theTabor mountain.

My eyes were purified after the sea oftears that I had bitterly shed at the Graveof Jesus Christ and of His Holy Mother.I had been blessed by all the orthodoxpriests from all the churches and althoughI had believed in God from my infancy itwas only now that I began to understandthe meaning of divine existence.Thank You, Dear God, for having chosenme from the multitude of mortals toperform the good and peaceful deed forthe people, to be of help for the needy, the

sick and the old Iourge ongoodness and peace by theuneven word of "Kindness" -OMENIE.

At the RomanianEstablishment in Jerusalem Ihad the support of the highquality people such as reverendMothers Haritina and Teodula,Mother Florentina Bardan and

the support of the great patriot Most RevArchimandrite of Jerusalem. He had thenpublished the magazine "Romanian Spirit"and we were all planned to invite all theRomanians who were at that time inJerusalem in order to celebrate theChristmas of the Year together, when wewere surprised by the unexpected eventsof that December 1989 - The RomanianRevolution.

The first TV image was incredible: a seaof people on their knees in the Timişoaramarket uttering the Lord's Prayer. Withcandles in their hands: the mental(psychic) emancipation had begun, thatenchained spirit had come off victorious.Between bloody images and thrillingnews. Between my despair of not knowinganything at all of my family or my friendsand not having any opportunity ofreturning to my country (the Otopeniairport being closed), and the euphoria

that had covered Israel, which wassympathetic with the Revolution, I joinedRev Archimandrite Irineu's initiative to callfor assistance, to donate blood, to pray forthe martyrs of the Revolution, etc.On December 30th I had the oportunity toparticipate in and to help in organizing amagnificent requiem at the Holly GraveChurch where the priests officiated thememory eternal mass which by its qualityand the number of assistance wasbeyond imagination.

The Most Rev Father Diodor ofJerusalem himself participated at thismass and afterwards he invited all theparticipants to his palace (300 m awayfrom the church). I was honoured to beinvited alongside the Rev Patriarch andThe Rev Archimandrite in order toexpress our thanks to the people all overthe world who were in Jerusalem in thosedays and expressed their sympathy andcondoleance for the Romanians dead.

Impressed and tired, after the eveningmass I retired to my room.

ZIARUL DIN MUSCELEditor:A&M JILAVU-IVAŞCUTel.- fax: 0248 511 979;e-mail:[email protected]

Redactori:Mihaela Ivaşcu, Atena Jilavu, Tatiana Petrescu,Viorel Gârtan.Tiparul executat de:

GRAFICPRINT

The dream of destiny

CMYK

CMYK

2

PPRRIIMMIIII PPAAŞŞII SSPPRREE OOMMEENNIIAA

PPRRIIMMIIII PPAAŞŞII SSPPRREE OOMMEENNIIAAOn one of its walls there were the

portraits of the last three Patriarchs whohad blessed me: Iustin, Iustinian andTeoctist. Whenever I saw PatriarchTeoctist's potrait, I used to discuss withmother sister Florentina, my room-mate,the dream that I had just before I had leftfor Jerusalem and of which I had also toldthe Patriarch: it seemed that I had in frontof me a three-storeyed block of flats andthat high up there, on its roof there wasthe Most Rev Father Teoctist himself withhis both hands raised to the sky andpraying. On the ground floor I could seethree smaller patriarchs who, from theirvvindows, vvere trying to see him but theycouldn't. It was only after I had returnedback to country that I could realize themeaning of that dream: after the

Revolution there vvere a leadership madeup of ţhree metropolitan bishops.

Looking at the pictures of thePatriarchs on the wall of my room I feltasleep and dreamed... There was treeman whose name I cannot reveal, whoseimage I shall never forgot, who wasgetting out of a half-burned black car, whohugged me and asked me to give him andhis people light, vvarmth and food. Hewas holding me tight and was telling me:Minodora help me, be kind, don’t everforget: kindness, kindness, kindness! Sir, Ianswered him in my dream, I am a poor,powerless being, what could I give to eatfor so many people and wherefrom could Itake the warmth and the light? But thenhe told me: Write and tell them what I

have said! I took a pink notice book and Ibegan writing. Other details connectedwith my dream cannot be revealled but Iknow that the dream of destiny had begunin the sacred house with Romaniantradition, it had begun with that uneven(unparalleled) word in the vvorld OMENIE- KINDNESS - which was transmitted by agreat man that had been born and willalways remain a Romanian for eternity.I had come back to my country and foundit totally transformed, unchained buthaunted by hatred between people ofdifferent political vievvs who vverebreaking to pieces the Romanian unity. Ifelt terrified and prayed to Cod: Dear God,teach me what to do: should I retire to mysolitude or should I fight for

understanding, for reconciliation, for thesoothing of the storm! Where should Ibegin to fight?

I went to the Christian Party and after allI had just returned from places ofChristianity. But soon I had realized thatthe message of my dream was meant forall the people, so I had to do something atwhich everybody should have freeaccess, without hatered, with Iove forGod, with respect for all the people'sreligions, with Iove for men based oncharity and tolerance.

And so I set the stone of theInternational Foundation OMENIA at firstas a tiny little brook, later as a sea andlater even, why not, as an ocean ofgoodness and kindnees in the future.

Minodora Ilie

Le rève du destinJ’avait finit mon pèlerinage aux

Lieux Saints, par où avait passenotre Rédompteur, Jesus Christ.Je me sentait soulagée, â causedu fait, que dans mon âme s'etaitpassé quelque choseparticuliere. Je me sentais, enfin,délevrée du fardeau qui m'avaitappui si long temps.J'avais connu, enfin, le bâptemedans le Jordan: j'avaisembrassé la Terre Sainte deBethléem où Jesus Christ s'étaitne, j'avais bu de I 'eau de lafontaine de Nazaret, j'etaisrestée debout , le pieds dansl'eau de la Mer Morte, j'avais bude vin de Galilée, j'avais respiré1 'air pur sur la montaigne deTabor.

Mes yeux étaient clairs, épuréspar larmes versées sur latombeau du Seigneur de SaMére.J'avais recu la bénédiction deprétres des églises ortodoxes et,bienque j'aie été devouée aDieu, de mon enfance, c’est àpeine dans ces moments que jecommencais à comprendre lesens de l'existance divine."Je te remercie, Seigneur, que tum'a rachetée des paiens pour leministère aupres de l'âme degens assoifés de bonheur et depaix".

J'avais été appellée â aider àceux qui soufraient la misère, âceux qui etaient malades, auxvieux, de proclamer, par ce motsans egal, "humanite" , lebonheur et la paix.

J'avais été accompagnée aJerusalem par des etres d'unequalité partieulieré: Ies Mères:Haritina, Todula, FlorentinaBogdan et le grand patriote - lePrère Arhimandrite, IrineuBistriceanu - qui à ce moment -là était Arhimandrit deJerusalem.

Celui-ci avait publiée la revue"L'Esprit roumain" et nous avionsl’intention d'inviter tous IesRoumains, qui se trouvaientalors â Jerusalem, à celebrer lanaissance du Seigneur. Mais Iesévenements du Decembre 1989.La Révolution qui se possait enRoumanie, nous avaient surpris.La première image de latelevision roumaine, nous aparue incroyable: une foule étaitagenouillée sur la Place deTimişoara, en disant "NotrePère", tenant des chandellesdans leurs mains.

La ordonation psychiquecommençait; l’espris emprisonnéconnaissait sa délivrence,comme vainqueur.Saisie par Ies imagessanglantes, Ies nouvelles pleinesde sensation, le desespoir de nerien savoir de la part de mafamille et de mes amis,I'impuissance de rentrer enRoumanie, à cause de l'aeroportd’ Otopeni qui était fermée - et labeatitude qui envaissaitJerusalem, qui devenait solidaireavec la Revolution, je me suisralie à l’ idée du PrèreArchimandrite Irineu, de

ramasser des aides, de donnerdu sang et de prier pur Iesmartyrs de la Revolution.Le 30 decembre, j'ai eu le grandprivilege d'aider et de participer àun magnifique requiem àL'Eglise de la Sepulcre Sainte oule Synode à officie un sevicedivine en commémoration,inimaginable à cause denombreuse assistance et de latenue de l'office de la messe.Le Synode était conduit par leBienheureux Père Diodor deJerusalem, qui, puis, a invite,tous Ies assistants, dans sonpalais, qui se trouvait à 300 m dela sortie de L'Eglise de laSepulcre Sainte, à un requiem.J'ai connu la grande honneurd'ètre invitée à cote duPatriarche et du PèreArchimandrite, pour remerciertous, qui etaient venus de trèsloin, à Jerusalem, et qui cettesjours-là étaient désolés a causedes morts de la Roumanie.Inpressionnée et epuisée, apresla messe du soir, je me suisretirée dans la chambre ou jelogais. J'ai vu alors sur un mur 3tableaux qui representaient Iesderniers Patriarches quim'avaient donne la benediction -Le Bienheureux Justin. LeBienheureux Justinian et LeBienheureux Teoctist.Toutes le fois, que je regardais leportrait du Bienheureux Teoctist,je commentais en presence de laMere Florentine, avec laquelle jepartajais la chambre, le songeque j'avais en jadis, avant d'allerà Jerusalem, et que j'avais aussiraconte au Bienheureux Père."Devant moi se dressait unbatiment a 10 etages. Sur le toitse trouvait Le BienheureuxTeoctist, qui, Ies mains dresséever Ies Cieux, priait.Aurez-de-chossée j'ai vu 3Patriarches, plus petits, quiessayaient de regarder vers lui,d'en haut, chacun de sa fenétre,sans reussir le voir.Mais c'est quand je suis rentreénRoumanie, aprés la Revolutionque j'en ai compris la

signification: en Roumanie il yavait allors 3 Mitropolites.Les yeux sur Ies photos desPatriarches, je me suis endormieet... je songais...Un homme, dont je ne peux pasdire le nom, et dont je n'oubliraijamais l'image, est descendud'une auto noire, à demibrulée,puis il m'a embrassé, m'ademandé de la lumiére, de lachaleur et de la nourriture, pourlui et pour son peuple.II m'embrassait et me disait:"Minodora, aidez-moi! Soyezhumaine! N'oubliez pas!..L'Humanite.... L’Humanite....L’Humanite!""-Monsieur, repondais-je dansmon rève, je suis un ètre pauvre,quoi donner à manger à cettefoule? d'ou apporter la chaleur etla lumière?"II m'a repondu:"Ecrivez et dites leur ne que jet'avais dit!"J'ai pris un cahier roze et j'aiecris...Je ne peux par parler d'autresdetails du rève, mais je sais que"Le Rève du Destin" acommencé dans cette maisonsainte, avec des coutumesroumaines, avec cette paroleroumaine sans egal dans lemonde: "L’Humanite", transmisepar un grand homme, qui est né

et qui restera Roumain, pourl'éternité.Je suis rentrée dans mon pays,qui ètait totalment changé,déchainé, mais saisi par la hainedes idées politiques diférantes,des ètres qui détruissaientL’unité roumaine. J'etais èfroyéeet j'ai commencé à prier à Dieu:"Seigneur, apprenez-moi ce queje dois faire! Dois-je replier surmoi, lutter pour l'attente, lareconciliation et le calme del'orage déchainé, ou biencommencer cette lutte?"Je me suis presentée au PartiChrétien, moi, celle, qui venaitdes lieux du Christianisme.Bientôt, je me suis renducompte, que le message du rèveétait pour le peuple entier, doncje devais faire quelque chose là,où puisse avoir acces l’ètre sanshaine, amoureux de Dieu, avecdu respect pour les religions detouts les peuples, avec un amourpour les gens, fondé sur lacharité et la tolérance.Voilà comment j'ai mis les basesde la Fondation InternaţionaleL'Humanite au comencemment,comme une petite source, puisune mer, et, pourquoi pas, unocéan de bien et d'humanitepour l’avenir.

Minodora Ilie

CMYK

CMYK

20 de ani, aniversari 3


FFAAPPTTEELLEE BBUUNNEE ŞŞII CCRREEDDIINNŢŢAA ÎÎNN OOMMEENNIIAA

De la înfiinţarea sa, Fundaţia Internaţională OMENIA amilitat cu consecvenţă pentru ajutorarea celor aflaţi îndificultate. Formele de ajutorare, deşi destul de diverse, s-aulimitat mai ales la sprijinul material acordat unor categoriidefavorizate de copii, tineri şi vârstnici, constând înîmbrăcăminte şi hrană, jucării, medicamente şi protezemedicale, etc. Mai mult decât atât ne-am ocupat de o altăcategorie distinctă, aflată şi ea în dificultate: copii şi tineriicapabili de performanţe superioare. Opinia publică din ţaranoastră este foarte sensibilă la succesele de excepţieobţinute de-a lungul anilor de elevii români la diferiteconcursuri internaţionale de matematică, informatică, fizică,chimie, limbi străine şi alte discipline studiate în şcoală.Mai puţin ştiu însă românii că mulţi dintre olimpicii lor nudispun de condiţii prea bune în familie spre a se putea

pregăti în deplin confort psihic pentru marile confruntăriinternaţionale.

Îmi amintesc, de exemplu, că prin anii '80, unul dintrepremianţii bucureşteni la Olimpiada Internaţională deInformatică nu avea asigurată în familie nici măcar hrananecesară unui adolescent. Modest din fire, elevul nici măcarnu s-a plâns. Au existat însă profesori sensibili, cu spiritcaritabil, care au intervenit cu mult tact, oferindu-i elevuluicele necesare traiului zilnic pentru a se putea pregăti învederea marii confruntări care urma să aibă loc.

Ştim că şi astăzi sunt marcaţi de criza tranziţiei economieiromâneşti spre o economie mai eficientă numeroşi copii şitineri dotaţi, capabili de performanţe superioare care aunevoie de sprijinul semenilor, al celor cărora le prisosescanumite lucruri, de care alţii duc lipsă. Minodora Ilie

Caritatea, o nouă perspectivă

Orice iniţiativă a fiilor şi fiicelorbisericii noastre, care lucrând camembre vii, active şi responsabileale Trupului sacramental al luiHristos, caută întruparea în lume asemnelor împărăţiei lui Dumnezeucare este dreptate, bucurie şi paceîn Duhul Sfânt (Romani 14-17) şislujirea semenilor prin identificareachipului lui Hristos în fiecare dintreei, ne umple sufletele de bucurie şinădejde creştină.

(din mesajul Preafericitului PărinteTeoctist, fostul Patriarh al BisericiiOrtodoxe Române, adresatprimului Congres al FundaţieiOmenia, 14-15 octombrie 1993)

SLAVĂ ŢIE, MAICĂPREACURATĂ A CELUI

CARE S-A JERTFITPENTRU PĂCATELE

NOASTRE. PSALMI ÎŢICÂNTĂM MAICĂ

DĂTĂTOARE DE VIAŢĂ ŞIDE SPERANŢĂ PENTRU

POPORUL NOSTRU.DOAMNE IISUSE

HRISTOASE, DUMNEZEULNOSTRU DĂ-NE PUTEREACREDINŢEI ŞI AJUTĂ-NEÎN TOT CEEA CE FACEM

PENTRU BINELECELOR SĂRMANI.

DUPĂ CE PREŞEDINTELE DE ONOARE AL FUNDAŢIEI OMENIA, ION RAŢIUS-A RIDICAT LA CERURI, LOCUL SĂU A FOST OCUPAT DE ACTUALUL

PATRIARH AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, PREAFERICITUL DANIEL

Patriarhul Daniel alături de preşedintele FundaţieiInternaţionale Omenia, Minodora Ilie la recepţia

dată în onoarea învestirii Preafericitului.

Preşedintele Fundaţiei Internaţionale Omenia, Minodora Ilie alăturide ASR Prinţul Paul şi Prinţesa Lia.

Vicepreşedinţii Elena Merişoreanu, MalvinaMihăilă alături de membrul de onoare Stela

Popescu la recepţia dată în onoarea învestiriiPreafericitului Daniel.

CMYK

CMYK

4

RREECCOONNCCIILLIIEERREEAA CCUU OOMMEENNIIAA

“Mă bucur de această ocazie de a-miexprima caldele felicitări Minodorei Ilie şicelor care au lucrat cu ea la FundaţiaOmenia. Faptul de a fi creat o societatede caritate atât de extinsă şi plină desucces într-un timp foarte scurt reprezintăun succes remarcabil. Faptul de a fi văzutnecesitatea existenţei şi oportunitatea eis-a dovedit un act de pricepere şiinteligenţă confirmat de rapiditatea cucere ea a crescut, astfel încât activeazănu numai în România, ci şi în alte ţări. Dar aceasta nu este o chestiune deconstatare a oportunităţii. Este deasemenea o chestiune de acceptare deresponsabilităţi. Dumneavoastră înRomânia aţi trecut prin două schimbăriremarcabile în felul vostru de viaţă. Unacu 50 de ani în urmă, şi a doua acum 5ani. Şi, sunt sigur că veţi fi de acord căcea de-a doua a fost o schimbare în bine.Societatea dumneavoastră a fostfundamental schimbată. Totuşi, aceastăistorie a lăsat cicatrici. De aici, nevoia dereconciliere. De aici şi nevoia deprosperitate. Înainte de revoluţie,societatea dumneavoastră era una încare, cel puţin în teorie, toţi erau egali.Toată lumea avea o slujbă (un serviciu).

Dar existau multeprobleme. Existapuţină stimulare.Exista represiune.Nu exista libertatedar, măcar toţiaveau un serviciu.Problema era căsistemul nufuncţiona. Aşa dupăcum s-a constatat întoată lumea,sistemul comunist afost un eşec dinpunct de vedere

economic. De aceea pretutindeni el esteabandonat. Chiar şi în China, care încă senumeşte stat politic comunist, dezvoltareaunei economii liberale a fost politicăoficială încă din 1978. Şi după 17 aniChina prezintă cea mai rapidă creştereeconomică a lumii. Dar necazul(problema) legată de schimbarea de la osocietate socialistă la una liberală este căîn timp ce unii oameni înregistreazăsuccese, alţii sunt lăsaţi în urmă. Numaieste adevărat că toţi sunt egali, nici măcarîn teorie şi nici că toţi au o slujbă (un locde muncă). Aşa după cum organizatoriide la Omenia, au văzut cu claritate căaceastă situaţie pune o responsabilitatepe umerii celor cu succes pentru a-i ajutape cei care - din indiferent ce motiv - aurămas în urmă - fie ei şomeri, bolnavi,orfani - şi eu ştiu că la dumneavoastrăexistă mulţi din această categorie - saubătrâni şi săraci. De aceea, meritaţi laude,pentru că aţi răspuns la o problemăpractică şi aţi înţeles datoria morală.Mă voi aventura să fac o previziune. Cădumneavoastră veţi continua şi veţi aveaşi mai multe succese. Spun aceasta, nudoar pentru că până acum aţi avut atâtea,ci pentru că acţiunile de caritate se pot

extinde fără limite. Prin Fundaţia Omeniaşi probabil şi prin alte organizaţii, muncape care aţi început-o se va dezvolta totmai mult. Îmi amintesc că, în 1948, cândnoi am avut un guvern socialist în MareaBritanie, credeam că pentru multă vremenu vom mai avea nevoie de acţiuni decaritate, pentru că statul va avea grijă detoate. De fapt, sub guverne succesive aleambelor partide, numărul acţiunilor decaritate a continuat să crească. Lasfârşitul lui 1989 - ultimul an pentru caream date - numărulacţiunilor de caritateînregistrate în MareaBritanie a fost de 16.800.Sunt sigur că acum estemai mare. Fapt este că,oricât de repede creştecontribuţia statului pentrucei nevoiaşi, instinctul decaritate al fiinţei umaneeste atât de puternicîncât oamenii cu simţulrăspunderii vor căutamereu săîmbunătăţească ceea cepoate face statul. Standardele vor creştemereu. Statul, oricât ar fi de bogat, nupoate ţine pasul cu aspiraţiile oamenilor.Vă voi da un exemplu din Marea Britanie.În ultimii 18 ani, noi am crescut suma debani cheltuită pentru sănătate cu 50 % întermeni reali. Cu câţiva ani în urmă untransplant de şold era ceva deosebit.Acum este un fapt de rutină.Transplanturile de cord nu sunt cevaexcepţional, cu toate acestea, existăunele nevoi (necesităţi medicale) pe carestatul nu şi le poate permite. O parte dinsarcinile medicale trebuie suportate desectorul de activităţi de caritate. Nusugerez ideea ca acestea pot plăti costulunei operaţii urgente. Dar ele pot, de

exemplu, să furnizeze scaune cu rotilepentru invalizii săraci, sau îngrijirea acasăa celor care nu-şi pot permite acestecosturi. Aşa că, raza de acţiune a munciide caritate va continua să se extindă. Sărevin la Omenia. Deja razadumneavoastră de acţiune este foartelargă, aceia dintre dumneavoastră carelucrează pentru Omenia - şi sunt convinscă numărul lor va continua să crească -vor găsi tot mai multe ocazii în activitateade reconciliere şi de ajutorare a

concetăţenilor lor bărbaţi, femei şi copiinevoiaşi. Toate acestea sunt cu deosebirerelevante în Omenia anului 1995. Omeniareprezintă o idee al cărei timp a venit. Vădoresc realizări şi satisfacţii în muncadumneavoastră şi pentru succesulcontinuu al Fundaţiei Omenia.Aşa cum, un poet englez arăta cu 200 deani în urmă despre speranţă şi credinţă, şicum cred că omenirea a aprobat, doaromenirea se preocupă (se gândeşte) lacaritate”.

(cuvântul LorduluiBlaker la inaugurarea

casei Omenia,Bucureşti, 7 iunie 1995)

Inaugurarea casei OMENIA s-a făcut în prezenţa Lordului Blaker

Acum, când ţara optează pentru schimbare, pentruînnoire şi pentru mai binele fiilor ei, FundaţiaInternaţională OMENIA se adresează tuturor oamenilorpolitici şi de stat, celor care trudesc cu mintea şi cubraţele, cultelor religioase şi tuturor etniilor care trăiescîmpreună pe aceste minunate meleaguri româneşti, să-şiunească forţele pentru a realiza un salt în istorie: saltulspre acele standarde de civilizaţie şibunăstare care să ne asigure LOCUL dorit şi meritat încomunitatea Statelor Europene Unite. Să ne gândimnumai la celebrul text al celui mai cântat dintre cânteceleromânilor, „Hora Unirii", despre care Alecsandri spuneacă „a ajuns chiar Marseilleza Unirii românilor":Hai să dăm mână cu mână Cei cu inimă română, Să-nvârtim hora frăţiei!Pe pământul României.

Tocmai această „horă a frăţiei" pe pământul Românieicontemporane credem că trebuie să-i preocupe pe maimarii de azi ai ţării şi nu numai pe ei, ci pe noi toţi.Unitatea naţională este importantă pentru istoria uneiţări, dar fără unitate socială, fără o reconciliere durabilăîntre clase şi grupuri sociale, între etnii şi religii, întreformaţiunile politice, între tineri şi vârstnici, bărbaţi şifemei nu pot fi împlinite idealurile şi aspiraţiile celor careau făcut Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Pentruaceastă reconciliere naţională militează FundaţiaOmenia iar pentru atingerea acestui scop nobil membriişi simpatizanţii săi nu-şi precupeţesc timpul, eforturile şiresursele (nu doar pe cele materiale, ci şi pe cele deiniţiativă, de voinţă şi de acţiune). Cu certitudine,impactul emoţional al unei sintagme de genul celei cevizează dezideratul „reconcilierii naţionale" este,neîndoielnic, extrem de intens. Sunt angajate simultan

trăiri şi aşteptări individuale, cât şi memoria afectivă acomunităţii.

Nu lipseşte, la o privire mai atentă, dincolo de stratulinerent al afectelor, o ispită etimologică Re-conciliereasugerează, prin logica simplă a alcătuirii sensurilor, o re-luare a unui demers deja înfăptuit în vremuri anterioare,o re-venire la o stare (reală sau doar ipotetică?)considerată cel puţin retrospectiv, drept benefică întregiicomunităţi. Altfel spus, interogaţia ce se deschide subunghi etimologic este următoarea: dezideratul avut învedere este cel al „concilierii", al apropierii şi armonizăriiunor poziţii intrate în timpuri mai vechi sau mai noi, înrelaţii de adversitate sau, poate se urmăreşte re-aducerea dintr-un trecut mai îndepărtat sau mai apropiata unei stări (certe sau doar iluzorii) de armonie socială.

Deşi aparent facilă, ispita etimologică persistă, fiindchiar tentantă extensia şi adâncirea ei. Astfel, nu estelipsit de interes să se descrie că preocupările privind re-concilierea devin vizibile în condiţiile în care înspectrul global al vieţii publice încep să opereze distincţiide „poziţii", delimitările realizându-se, mai mult sau puţinclar, între o „poziţie" şi o „o-poziţie". Aceştia să fie oaretermenii între care devine operant dezideratulreconcilierii? Răspunsul nu este lesnicios. Dacăîncărcătura de sens a „poziţiei" şi a „o-poziţiei" trimitepreponderent către relaţiile de putere şi, înainte de orice,către expresia politică a puterii, se poate extrage din celede mai sus, un prim înţeles şi o primă justificare alereconcilierii.În fapt, lucrurile sunt mult mai complexe. Poate că,înainte de toate, reconcilierea se revendică din nevoiaindividuală şi socială a reintrării în coerenţă. Coerenţaeste una din categoriile psihologice şi epistemiceobişnuite. Este lesne de admis, pentru că mentalul uman

refuză incoerenţa. Simptomatica este invocareacoerenţei, aducerea conceptului din sferele înalte aleteoriei cunoaşterii şi teoriei ştiinţei în palierele vieţiipractice, în tumultul vieţii publice şi aceasta tocmai învremuri de schimbare. Toţi vectorii publici de putereclamează obsesiv coerenţa. O fac pentru a-şi dovediprofesionalismul şi buna credinţă. O fac însă şi pentru arespinge valul cel mai virulent al acuzaţiilor develeitarism şi opţiune conjuncturală. Un miez de adevăreste însă în toate acestea. Schimbarea, mai alesschimbarea turbulentă, este puţin prielnică coerenţei.Oamenii, în general, sunt în prea mică măsură pregătiţipentru schimbare.

Cu certitudine OMENIA este ipostaza cea maisemnificativă, cu adevărat imperativă, a reconcilierii.Solidaritatea socială în temeiul unui proiect convergentde schimbare se împleteşte şi se sprijină pe solidaritateamorală a naţiunii, pe omenie. Umanismul schimbării esteo sintagmă ce se cere a fi reintrodusă în limbajul şimetodologia proiectării transformărilor sociale.

Se spune deseori, cu o îndreptăţire greu contestabilă,că reconcilierea şi depăşirea tensiunilor interne, căsolidarizarea naţiunii au loc în situaţia unor graveameninţări din afară pentru securitatea comunităţiinaţionale. Istoria a confirmat, în esenţă, acest adevăr.Generaţiile de azi se confruntă cu o situaţie totuşidiferită. Societatea în ansamblu, societatea naţională şilumea în întregul ei se confruntă cu provocările viitorului.Nu este doar un pericol comun, este - mai mult - oprovocare comună. Forţa societăţii româneşti de a păşiîn lumea de mâine, cu demnitate şi încredere, izvorăştedin înţelepciunea de a da viaţă imperativului reconcilieriinaţionale. Minodora Ilie

STRIGĂTUL ISTORIC AL RECONCILIERII

Minodora Ilie, Lady Blaker, Ion Raţiu şi Lord Blaker

Casa “OMENIA”

CMYK

CMYK


CMYK

CMYK

20 de ani, aniversari

PPRRIIEETTEENNIIII OOMMEENNIIAACongrese, simpozioane şi alte reuniuni consacrate

dezvoltării relaţiilor internaţionale

Remember:Primul Congres al Fundaţiei Internaţionale OMENIA - 1994

“Am răspuns iniţiativei de a participa la acest eveniment în deplinăcunoştinţă de cauză. Fundaţia pe care o conduc în Anglia “ReliefFund for Romania” este o organizaţie cu profund caracter umanitar.Întotdeauna am considerat grija faţă de semenii noştri ca fiind cevasfânt. Vă mărturisesc, că deşi nu cunosc limba română, mesajuladresat primului congres de către preşedintele Fundaţiei Omenia afost atât de sincer, de vibrant, încât m-a impresionat profund. Admirmult munca pe care membri fundaţiei cu sprijinul bisericii, odesfăşoară pentru reconciliere şi pace în sprijinul grijii faţa de semeniilor. Acţiunile pentru copiii handicapaţi, care au suferit sub vechiulregim sunt extraordinare. Sunt de părere că mintea noastră trebuiesă se întoarcă mereu spre copii deoarece ei sunt lumina viitorului.Menirea Omeniei este aceea de a acorda ajutor celor care aunevoie”.

Eminentă personalitate a lumii politice britanice “Pather ofHouse” în parlamentul britanic, excelenţa sa Lordul Braine of

Whathley, a participat ca membru de onoare la primul congres al Fundaţiei Internaţionale Omenia.

Remember: Congresul al II-lea al Fundaţiei Internaţionale OMENIA

Remember: Congresul al II-lea alFundaţiei Internaţionale OMENIA Remember: Congresul al III-lea al

Fundaţiei Internaţionale OMENIARemember: Aspect din

Congresul al III-lea - 1997 - câţivadin conducătorii Fundaţiei

Remember: Întâlnirea preşedintelui deonoare Ion Raţiu cu Ambasadorul Marii

Britanii la Bucureşti în timpulCongresului al IV-lea 1999

Remember: Micuţa NahidaMehlem care a primit şi numeleMinodora - Congresul al II-lea

Remember: vice-preşedinteleFundaţiei Internaţionale Omenia,Vasile Gionea, preşedintele Curţii

Constituţionale a României alături de Ion Raţiu

6

CMYK

CMYK


CCRREEŞŞTTIINNIISSMMUULL ÎÎNN OOMMEENNIIAAVizita Sanctităţii Sale,

Papa loan Paul al II-lea, în RomâniaPoporul român, în perioada 7 -

9 mai 1999, a trăit un eveniment,cu siguranţă, unic în istorianoastră, iar după alte părer,i celmai important al anului 1999, almileniului, al creştinătăţii etc.Într-adevăr, toate calificativeleutilizate pentru desemnareaacestui eveniment, fie că au fostmai moderate, reţinute sau maicalde şi pline de entuziasm, aufolosit cele mai diferite sintagmepentru a exprima importanţadeosebită a acestuia.Ne propunem să facem uneleconsideraţii succinte şi sinteticeprivind importanţa viziteiSanctităţii Sale, Papa loan Paulal II - lea, în România.

• Semnificaţia ecumenică-Vizita depăşeşte un alt

eveniment istoric al creştinătăţii:după Conciliul Vatican II,Patriarhul Ecumenic deConstantinopol Athenagoras şiPapa Paul al VI - lea s-auîntâlnit şi au anulat anatemelearuncate reciproc de antecesoriilor la 1054.Este prima dată când Papavizitează o ţară cu BisericăOrtodoxă majoritară - BisericaOrtodoxă Română - care şi-adovedit preocupările şideschiderea ecumenică, dorinţaputernică de a-şi face partea sade lucrare pe plan intern şiextern, pentru continuarea,accelerarea demersurilor destabilire a unor raporturi derespect reciproc şi bunăcolaborare între cele douăBiserici apostolice, între acesteaşi celelalte Biserici şi comunităţicreştine. Cu prilejul acesteivizite, slujitorii de cult ortodocşiau demonstrat că au făcut oeducaţie ecumenică sinceră,bazată pe dragostea şiîncrederea în Mântuitorul nostrulisus Hristos, educaţie care a datroade practice, care pot constituipremise temeinice pentru:accelerarea dialogului teologic aliubirii creştine, creareafundamentelor realizării unităţiicreştinilor ortodocşi, catolici, atuturor creştinilor. În aceastăprivinţă sunt pline de semnificaţiecuvintele Prea Fericitului PărinteTeoctist, Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române: "SanctitateaVoastră, Mileniul al doilea alistoriei creştine a început cu odureroasă sfâşiere a unităţiiBisericii. El se încheie însă subsemnul afirmării unei dorinţesincere şi a unor eforturi deunitate, oglindite în strădaniileBisericilor creştine depretutindeni pentru vindecareaacestui rău. Biserica OrtodoxăRomână îşi asumă, curesponsabilitate, lucrarea ce-irevine în contextul eforturilor

tuturor Bisericilor de apropiere şide refacere a unităţii de credinţăa creştinilor".Referindu-se la aceeaşiproblemă, Suveranul Pontifreliefa: "Providenţa divină îmioferă posibilitatea să dedic ocălătorie apostolică unei naţiuniîn majoritate ortodoxă... Amîncredere că vizita mea vacontribui la cicatrizarea rănilorproduse în relaţiile dintreBisericile noastre ... şi vadeschide un anotimp decolaborare reciprocă plină deîncredere ...".

• Semnificaţia pastorală -Vizita a oferit credincioşilor

catolici momente de bucurie, detrăire religioasă deplină, maximă,deoarece, pentru prima dată înistoria lor, au fost vizitaţi la eiacasă de Papă, primul episcop alcatolicilor de pretutindeni. Pânăacum asemenea împlinirireligioase au cunoscut numaicredincioşii care au avutposibilitatea să facă pelerinaje laVatican sau în ţările vecinevizitate de Papă. SuveranulPontif, preoţii şi ierarhii catoliciau slujit şi s-au rugat împreunăcu credincioşii catolici, care auvenit bucuroşi, plini de dragosteşi în număr mare, dinTransilvania, Moldova, dincelelalte zone ale ţării.Sanctitatea Sa a îndemnatcredincioşii catolici să fie unexemplu de trăire şi viaţăcreştină, să trăiască şi sămuncească în dragoste şicomuniune cu fraţii lor ortodocşişi de alte credinţe în aceste

momente în care este atât deimportantă unitatea şi acţiuneacomună a fiilor României.

• Semnificaţia socială şipolitică

-Clericii şi profesorii de teologieortodocşi, unii oameni de culturăşi ştiinţă, unele partide politice,unele instituţii ale societăţii civile,inclusiv fundaţia noastră, sepreocupă de promovarea,afirmarea intereselor naţionale, avalorilor şi tradiţiilor culturii şicivilizaţiei româneşti, ceea ce adus la blamarea şi contracarareaacestora de către forţelemondialiste sau chiarantinaţionale. Sfântul Părinte aconsiderat necesar să subliniezeunele aspecte ale valorilor şivocaţiilor poporului român:"Românie, Ţară-punte întreOrient şi Occident, punct derăscruce între Europa Centrală şicea Orientală, Românie pe caretradiţia o numeşte cu frumosultitlu de “Grădina MaiciiDomnului” ... (în care)Evanghelia a pătruns profund,încă de la începuturi, viaţa şiobiceiurile sale, devenind izvorde civilizaţie şi principiu desinteză între diversele suflete aleculturii sale".

Societatea românească treceprin profunde transformăristructurale şi funcţionale, se punbazele unor noi procese şimecanisme civilizaţionale şiculturale, se edifică statul dedrept şi sistemul politicdemocratic. Acest efort dereconstrucţie şi nouă întemeierenecesită colaborarea şi

participarea tuturor cetăţenilorromâni, a forţelor societăţiiromâneşti, inclusiv a Bisericilor,dar şi sprijinul, înţelegerea şicolaborarea structuriloreconomico-politice şi militare, apartidelor politice, a Bisericilor, aorganizaţiilor neguvernamentaledin ţările occidentale.

•Fundaţia lnternaţionalăOmenia

-Acordă o preţuire şisemnificaţie deosebită viziteiSanctităţii Sale, Papa loan Paulal II-lea în România, atât părţii de

lucrare a celor două Biserici, câtşi a fostei şi actualei puteri,pentru pregătirea şi desfăşurareaacesteia. Atât înainte, cât şi dupănoiembrie 1996, Preşedinţia,Guvernul României, partidele de

guvernământ, sprijinite de uneleorganizaţii neguvernamentale,îndeosebi de fundaţia noastră,au contribuit la creareapremiselor necesare începeriiprocesului de soluţionare aneînţelegerilor dintre BisericaOrtodoxă Română şi BisericaGreco-Catolică, a stabilirii unorraporturi de respect reciproc şicolaborare între BisericaOrtodoxă şi cea Catolică, întreRomânia şi Vatican, a parcurgeriietapelor necesare realizăriiacestei vizite. Considerăm căacest eveniment face parte dincategoria intereselor naţionale,ca atare fosta/actuala putere şiopoziţie, ar fi trebuit săcolaboreze pentru pregătirea şidesfăşurarea acestei vizite.Disfuncţionalităţile şi încercărilede politizare care au apărut, aufost contracarate, compensate şivalorificate de acţiuneaindependentă şi complementarăa unor instituţii ale societăţiicivile, cum este şi cea a fundaţieinoastre. Putem spune, aşadar,că vizita Sanctităţii Sale Papaloan Paul al II-lea, în România, aînsemnat un eveniment naţionalmajor al istoriei contemporane aţării noastre. Acest demers seînscrie, fără doar şi poate, pelinia emancipării spirituale,culturale şi civice a întregiipopulaţii româneşti, indiferent deetnie sau convingeri religioase,un pas înainte în drumul lung şianevoios al respectului pentruconvingerile aproapelui nostru, oîncercare reuşită de a arăta cătributul suprem al vieţii noastreefemere este dragostea,dragostea deplină faţă deDumnezeu şi faţă de oameni,

temperanţa şi concordia fraternă,principii pe care fundaţia noastrăIe-a promovat şi le promoveazăcu consecvenţă de la înfiinţare şipână în prezent.

Minodora Ilie

CMYK

CMYK


OOMMEENNIIAA ÎÎNN AACCŢŢIIUUNNEEÎn memoria eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 - Timişoara

Aspecte din vizitele de lucru OMENIA, în străinătateChina, Coreea de Nord şi Siria, în anul 2001

8

CMYK

CMYK


OOMMEENNIIAA ÎÎNN AACCŢŢIIUUNNEE

“CODIŢĂ ŞI BOBIŢĂ” SUFLETELE ACŢIUNILOR OMENIA PENTRU SALVAREA CÂINILOR FĂRĂ STĂPÂN

Nu ştiţi voi cine-i Lăbuş?Un căţel ce nu-i din pluşE un câine-adevăratCum nu-i altul de aflat.

Are-o blană căldicicăŞi destul de măricicăCe ascunde-n ea LăbuşPurici mulţi de căţeluş.

I-am făcut aseară baieArăta ca o potaieSlab, cu trupul mititelNu era nimic de el.

Ca un mâţ slab, subţirelN-avea mutră de căţelDar l-am pus eu la uscatPe o cârpă lângă pat.

S-a uscat, acu-i frumosŞi e tare arătosBlana-i stă ca înfoiatăZici că este coafată,

Îl iubesc nevoie mareAsta nu e de mirareCă aşa căţel mai rarSeamănă cu-n urs polar.

Marius Butunoiu

IN MEMORIAM:Lăbuş

CODIŢĂ, căţelul Fundaţiei OMENIA, dăruit de un grupde copii, preşedintei, Minodora Ilie, aflată în vizită

la Mănăstirea Cozia, în octombrie, anul 1996.

CMYK

CMYK


OO VVIIAAŢŢĂĂ CCEE SSCCRRIIEE IISSTTOORRIIEEMinodora Ilie: “Eu cred că toată viaţa mea am făcut fapte bune”

• Care au fost cele maiemoţionante momente dinviaţa dumneavoastră?

- "Au fost foarte multe. Am săamintesc doar câteva: primulmoment a fost când l-am văzutpentru prima dată pe tatăl meu.Aveam aproape 3 ani şi alergamcu un băţ după nişte gâşte peuliţă. El de-abia venise de pefront, s-a oprit lângă mine şivorbea cu cineva: "Fetiţa mea ofi vreunul dintre copiii ăştia?Cred că este asta şi a arătat spremine pentru că este mai brunetă,seamănă cu mine şi este puţinmai elegantă decât ceilalţi copii.Mama făcuse o şcoală decroitorie şi ne făcea ea hainele.M-a luat în braţe şi am ştiut dinprima că este tatăl meu". Apoi m-a întrebat la şcoală, învăţătorulce vreau să-mi aducă MoşCrăciun iar eu i-am răspuns cănu vreau nimic decât pe tatălmeu. Un alt moment a fost atuncicând am intrat în MinisterulÎnvăţământului după un examenfoarte greu, tata era grav bolnav.Ştiam că o să moară. În ultimadiscuţie avută cu el i-am spus: "Tată, eu am luat nota cea maimare la examen şi am ajuns înMinisterul Învăţământului". S-abucurat nespus şi mi-a spus: "Terog să nu porţi doliu după mine".A murit după o săptămână iar euam intrat în Minister îmbrăcatăîntr-o rochie bleu. Evident că aurămas toţi blocaţi când m-auvăzut dar le-am spus adevărul".

• Dacă ar fi să vă priviţi înoglindă care ar fi trei dintrecele mai mari dezamăgiri aledumneavoastră?

- "Eu cred că dezamăgirile neajută să ne reconstruimgândurile. Dacă nu ar exista ele

nu ne-am puteaperfecţiona. Amavut foarte multeîn viaţă dar nu amţinut cont pentrucă în Biblie scrie:"Să faci bine şi să-l arunci în mare"pentru că nu ştiiniciodată de undeîţi vine mai multdecât gândeşti.Cu toate acestea,sunt foarteoptimistă şi amprivit partea bunăa lucrurilor.Dezamăgirile nutrebuie să nesperie.Dezamăgirile sunt

dureroase când cei din familia tape care-i iubeşti, tedezamăgesc".

• În viaţă se spune că trebuiesă faci o casă, să plantezi unpom şi să creşti un copilpentru că acesta este rostulomului pe pământ. Credeţi căeste mult, puţin?Dumneavoastră ce aţi maiavea de făcut?

- "Eu am construit o casă foartefrumoasă în Râmnicu Vâlcea dara venit Ceauşescu cu cel care-mieste soţ acum şi era pe atunciarhitect şi m-au anunţat cătrebuie să se construiască acolocentrul civic aşa că mi-audărâmat-o. Am plecat laBucureşti şi am luat-o de lacapăt. Cu această ocazie l-amcerut şi pe soţul meu încăsătorie. L-am întrebat:„Domnule arhitect aveţi casă?”.El mi-a răspuns: "Da". „Sunteţicăsătorit?”. "Nu". „De ce mi-aţidemolat casa?". "Pentru că aşaa dat ordin Ceauşescu". Dacăaveţi casă în Bucureşti şi nusunteţi căsătorit sunt dispusă sămă căsătoresc cudumneavoastră pentru că nu maisuport s-o iau de la zero. Şi, aşane-am căsătorit şi suntemîmpreună de 40 de ani. Nu amputut avea din păcate copii a fosto dezamăgire fantastică pentruamândoi dar într-o zi, m-am dusla un spital unde auzisem că senăscuse un băiat al uneistudente care nu-şi permitea să-lpăstreze. L-am înfiat iar acumeste inginer, locuieşte în Italiaeste căsătorit cu o italiancă şiare un băieţel. Este un băiatexcepţional nici dacă era făcutde mine nu cred că ieşea atât dereuşit. Aşa că sunt împlinită şi

din acest punct de vedere. Înceea ce priveşte plantarea unuipom încă de mic copil, amplantat pomi întrucât tata eraşeful Ocolului Silvic şi mă lua cuel la plantări".

• Dacă ar fi să schimbaţi cevala dumneavoastră, care ar fiacel lucru?

- "Nu aş schimba nimic, pentrucă nu pot. Este exclus. Tot ce amdau altora. Nu am stare până nuajut oameni, sunt perfecţionistăşi nu sunt mulţumită niciodată cuce fac şi cât fac”.

• Dacă ziua de mâine ar fiultima ce aţi face astăzi?

- "Dacă aş ştii că este ultima, m-aş ruga, aş verifica ca tot ce amacumulat eu să rămână pentruoameni şi, aş lăsa câteva sfaturidacă aş mai putea vorbi. Darcred că toţi din jurul meu ar şti,ce aş vrea să se facă”.

• Ce vă enervează cel mai tarela cei din juruldumneavoastră?

- "Indolenţa, lipsa de a respectamunca. Atunci când am fost înChina, fiecare chinez avea foartemultă grijă de produsul munciilui. De exemplu, am intrat într-oseră de salate. Am intrat în primacameră unde salata era doar unrăsad. Ei bine, chinezoaica careo îngrijea, îi cânta, îi ştergeafrunzele de praf. Apoi, am intratîntr-o încăpere unde salata eramai mare şi unde chinezul omângâia, vorbea cu ea. A urmatapoi, o altă cameră unde salatatrebuia să fie culeasă şi amvăzut cum, chinezul avea lacrimiîn ochi pentru că trebuia să sedespartă de produsul muncii salepe care îl considera ca o partedin el. Ei, când vom ajunge şi noisă apreciem munca vom fideparte”.

• De ce vă temeţi întotdeauna?

- "De fulger. În rest, de nimic,pentru că mă apără Dumnezeu.Nu am teamă de nimic!".

• Cu ce vă mândriţi cel maimult?

- "Cu fundaţia pe care am creat-o şi care este al doilea copil almeu. Este cea mai marecomoară a vieţii mele, pentru căînsăşi conceptul Omenia estebrand-ul României. Fundaţia a

adus lângă mine oamenii caregândesc şi simt ce trebuie pentruRomânia. Ea este internaţională,este de solidaritate, aredeschidere pentru pace, ajutoruloricărui om din întreaga lume,dar ea s-a născut în România”.

• Care a fost cel mai frumoscadou pe care l-aţi primit?

- "Poate, plecarea la Ierusalim şifiul meu pe care l-am primit totdar de la Dumnezeu pentru căl-am luat de la 11 zile”.

• Care este cel mai bun prietenal dumneavoastră?

- "Eu sunt prietenă cu toatălumea. Îmi mai sunt aproapeMaica Domnului, Dumnezeu şicăţeluşii mei. Nu ţin la prietenie,ci la solidaritate pentru că eu leofer tot ce am şi nu aştept să mise ofere nimic în loc”.

• Când sunteţi supărată cefaceţi?

- "Mă rog la Maica Domnuluişi-i spun că „dacă mi-ai dataceastă supărare, înseamnăcă şi eu am greşit undeva, şisă mă ajute să nu mai repetgreşeala!”.

• În afară de România, undeaţi alege să trăiţi?

- "Niciunde. Am fost aproapeîn toată lumea dar nu m-amsimţit nicăieri ca acasă, înRomânia şi mai ales, în satulmeu natal, Coteşti”.

• Dacă aţi putea alege un altdrum în viaţă, ce aţi alege?

- "L-aş alege pe cel pe care l-amparcurs. Nu aş schimba nimic”.

• Unde vă vedeţi peste 10 ani?

- "Dacă nu voi fi la mormântul dinCoteşti, peste 10 ani înseamnăcă voi dezvolta aşa de multOmenia încât se va întâmplaceea ce a spus PatriarhulDiodorus al Ierusalimului”.

• Care a fost visuldumneavoastră de copil?

- "Mi-am dorit să mă facprofesoară, pentru că vroiam săeduc pe toată lumea. Îmiamintesc că prin clasa a IV-a toţiîmi spuneau „învăţătoarea”pentru că făceam lecţii cu cei dinclasa a II-a, având doar unînvăţător la patru clase”.

• Vă amintiţi de o poznă dincopilărie?

- "Sigur că da. Împreună cu soramea am mers într-o zi la buniculnostru şi i-am cerut 1 leu pentrucă aşa ştiam eu că un pepenecostă 1 leu, dar i-am spus că ne-a trimis tata. Bunicul s-a mirat cătata se împrumută la el, ştiind căare bani şi ne-a spus că ne dă100 de lei dar să-i dea înapoi.Am luat banii, am cumpărat unpepene, ne-am dus într-ogrădină şi l-am mâncat. Când amrealizat ce am făcut, de ruşinene-am gândit cum să facem săscăpăm nepedepsite pentruceea ce făcusem. Nu ne-am dusacasă, pentru că am vrut să neluăm viaţa, de frică şi cum nu amreuşit pentru că nu ştiam cum,am adormit şi pe la miezul nopţiine-au găsit părinţii care ne-aucăutat cu tot satul. Evident că amscăpat de pedeapsă”.

• Dacă ar fi să vă caracterizaţiîn câteva cuvinte cum v-aţidescrie?

- "Prea modestă pentru ceea cesunt. O altruistă înnăscută. Eucred că toată viaţa mea am făcutfapte bune. Într-o zi, s-a opritlângă mine o femeie şi mi-a zis:„Doamnă, eraţi aşa de mică cândam venit în satul acesta. Măcăsătorisem de o săptămână şidvs. prin poartă m-aţi întrebat:„Ascultă Vasilico, tu ai ce mâncacu soţul tău? Că dacă nu ai, îţidau eu. Am luat din casă 3cartofi şi 2 ouă şi i-am dăruitfemeii, proaspăt căsătorită.Probabil că eu am apelat laacest gest, deoarece auzisem încasă tot felul de discuţii de-alungul timpului, despre oameniicare nu au ce mânca şi că estegreu să suferi din cauza lipseihranei şi eu chiar vroiam să ajuttoţi oamenii cu care intram încontact".

Punctuală, perseverentă,încăpăţânată ca un Berbec a reuşitprin toate aceste calităţi să-şi punăbazele unei cariere de succes.

Născută în satul Coteşti, comunaGodeni, Minodora Ilie s-a făcut

cunoscută prin dragostea faţă desemeni dar şi prin faptul că întreagasa fiinţă emană bunătate care secontopeşte cu OMENIA şi care adevenit crezul său de-a lungul anilor.

Este convinsă că aceasta este

misiunea ei pe pământ, şi, nu-şidoreşte altceva decât să-şiîndeplinească menirea, aceea de aface bine semenilor săi în fiecare zi.Faptele bune au ieşit în evidenţă de-alungul timpului.

10

CMYK

CMYK


BBIISSEERRIICCIILLEE SSPPRRIIJJIINNIITTEE DDEE OOMMEENNIIAA

Episcopia Argeşului şi Muscelului s-a numit oficial, la data de 26septembrie, anul 2009, Arhiepiscopiea Argeşului şi Muscelului, iarepiscopul ei, Preasfinţitul Calinic, afost ridicat în rang de arhiepiscop.Ceremonia solemnă s-a desfăşurat înCatedrala episcopală din Curtea deArgeş, şi a fost condusă deÎntâistătătorul Bisericii OrtodoxeRomâne, Preafericitul Părinte Daniel.În cadrul ceremoniei de ridicare înrang, Preasfinţitul Calinic a primit dinpartea PF Patriarh Daniel însemnelearhiepiscopale: mantia de arhiereu,crucea patriarhală pentru arhierei,engolpionul, camilafca şi cârjaarhierească, devenind arhiepiscop.

În cadrul acestui eveniment au fostcanonizaţi domnitorul Neagoe Vodă

Basarab, Ioanichie cel Nou de laMuscel şi Iachint de la Vicina şitrecuţi în rândul sfinţilor.

La eveniment, a participat şipreşedintele Fundaţiei InternaţionaleOmenia alături de care s-au aflatvicepreşedinţii Fundaţiei.

La ceremonie au fost prezenţiprimarii din Argeş, dar şi foarte mulţipoliticieni. Îi amintim pe MirceaGeoană, Corneliu Vadim Tudor sauCristian Boureanu.

Au mai participat şi preşedintelePSD Argeş, Constantin Nicolescu,preşedintele Curţii de Conturi,Nicolae Vãcãroiu, primarul Piteştiului,Tudor Pendiuc, prefectul de la aceavreme, Marcel Proca, dar şi lideri aiPRM, printre care Codrin Ştefãnescuşi Marius Marinescu.

Ridicarea în rang de Arhiepiscopie a Episcopiei Argeşului şi Muscelului

REMEMBER: Evenimentele din Coteşti realizate cu sprijinul Minodorei Ilie

Într-o discreţie totală, la Godeni, mai precis, laCoteşti, satul natal al binecunoscutei MinodoraIlie-preşedintele Fundaţiei Internaţionale Omeniaau poposit oaspeţi de seamă veniţi de prin toatecolţurile ţării, avându-i în prim plan pe Prinţul Paulşi Prinţesa Lia care au avut de această dată otriplă misiune, aceea de a fi naşii de cununie a doitineri frumoşi dar şi pentru a le creştina minuneade fată a celor doi, născută la Bucureşti, pe numeDaniela Anastasia Florica. Evenimentul a fostorganizat de Minodora Ilie, cea care de altfel leeste celor doi o a doua mamă. Actorii principali aufost normal, mirii pe numele lor Costel Ispas şiMaria Stela Ciobotea Vişan care au devenitvedetele satului Coteşti cu mult de a fi aleşi finiiprinţilor de România şi asta pentru că mireasa nueste nimeni alta decât nepoata PF Părinte Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române care a stârnitnumeroase controverse în rândul mass-mediei dinţară atribuindu-i- se o cu totul altă identitate.Ginerică este din satul Coteşti acolo unde s-a înfiripat şipovestea lor de dragoste. Aici s-au văzut şi s-au plăcut şi

povestea lor s-a concretizat cu naşterea unei fetiţeifrumoase şi sănătoase, Anastasia. Aşa se face că, ceidoi tineri, au trăit alături de fiica lor, naşi şi prieteni

apropiaţi poate cea mai frumoasă şi mai intensăzi a vieţii lor care inevitabil i-a copleşit. Auînceput cu primul pas făcut la Starea Civilă, cândau spus un "DA" răspicat primarului IonPădureanu, cel care a oficiat cununia. A urmatapoi, pasul doi, cel al căsătoriei religioase care afost oficiată de un sobor de patru preoţi labiserica din satul Coteşti. A urmat pasul trei şiaproape, cel mai aşteptat de toţi cei prezenţi:creştinarea micuţei Anastasia care i-a făcutmândrii pe Prinţul Paul şi Prinţesa Lia. După ceau fost bifate toate aceste obiective ale zilei,gândul şi atenţia celor prezenţi s-a îndreptat aşacum era normal, la distracţie, care a avut loc laPensiunea Piscu Soarelui, a binecunoscutuluiom de afaceri, Leonard Soare care şi-a aşteptatoaspeţii cu un meniu tradiţional. De remarcatfaptul că Minodora Ilie a fost responsabilă detoată această zi frumoasă atât la propriu cât şi lafigurat, lucru care i-a făcut pe tinerii proaspăt-

căsătoriţi să-i mulţumească pentru tot ceea ce a făcutpentru ei.

Plan de lucru: construirea unui azilde bătrâni dar şi a unei grădiniţe decopii pe terenul fostelor blocuri aleminerilor din sat, după care a urmatîntâlnirea cu nepoata P.F. Daniel şi cufetiţa acesteia!

Nici nu a trecut mult timp de cândmarea doamnă a Omeniei, Minodora Iliea reuşit să strângă în satul natal unnumăr impresionant de personalităţimarcante ale vieţii politice,administrative, culturale din ţară în fruntecu Prinţul Paul de România şi PrinţesaLia care au ales să le fie părinţi spirituali,nepoatei Patriarhului Daniel şi soţulacesteia precum şi fiicei lor Anastasia uneveniment de marcă organizat până încele mai mici amănunte de aceasta. Şi,cum faptele bune sunt lozinca după carese ghidează zi de zi Minodora Ilie,aceasta a fost gazda unui alt mareoaspete ajuns pe meleaguri muscelenecu două scopuri precise. Este vorba dedirectorul Spitalului Clinic Malaxa, FlorinSecureanu, guvernator de Malta şi

înainte de toate,un eminentchirurg. Aşa cumvă spuneam,vizita acestuia aavut ca scopvizitarea zonei încare se aflăfostele blocuriale minei aflateacum într-oavansată starede degradarepentru a punebazele unuiproiect decaritate carevizeazăconstruirea unuiazil de bătrâni şia unei grădiniţe de copii care vor aducemulte oportunităţi locuitorilor, un plus deconfort dar mai ales, o viaţă mai bună.Împreună cu primarul localităţii Godeni,Ion Pădureanu şi însoţit de Minodora Ilie,Florin Secureanu a mers în zonă pentru a

vedea despre ce este vorba urmând ca înscurt timp să dea un răspuns, sperăm noifavorabil pentru ca proiectul să demareze.Directorul spitalului Clinic Malaxa, FlorinSecureanu a vizitat-o şi pe nepoata P.F.Daniel şi pe fetiţa acesteia AnastasiaDaniela.

Alteţele Sale, Prinţul Paul şi Prinţesa Lia au fost naşii nepoatei Patriarhului Daniel, eveniment "3 în 1"

Guvernator de Malta, directorul Spitalului Clinic Malaxa, Florin Secureanu în vizită la Coteşti

12 20 de ani, aniversari

CCOOTTEEŞŞTTII,, ,,,,MMAATTCCAA”” OOMMEENNIIAAREMEMBER: Evenimentele din Coteşti realizate cu sprijinul Minodorei IlieMinodora Ilie a inaugurat

Cabana Omenia, clădire care aluat foc atunci atunci cînd s-auîmplinit 7 ani de la trecereamamei sale în nefiinţă. Visul celmare al Minodorei a fost caIcoana Făcătoare de Minuni aSfintei Parascheva şi IcoanaMaicii Domnului să-şi găseascălocul în această clădire ce vadeveni în scurt timp muzeu.

La eveniment au fost prezenţiPrinţul Paul şi Prinţesa Lia vechiprieteni ai zonei şi ai MinodoreiIlie. Parastasul s-a ţinut laCăminul Cultural unde a avut locun spectacol susţinut de artişticonsacraţi români invitaţi aigazdei, Minodora Ilie.

"De Sfânta Parascheva atrecut în eternitate, mama mea.

Sunt şapte ani de atunci şitrebuia să-i facem slujba depomenire. Au fost alături de

mine personalităţi marcantedin Fundaţia Omenia, alteţelesale regale Prinţul Paul şiPrincipesa Lia, soţiageneralului Ion Talpeş,cântăreţi de marcă care aususţinut un spectacol înmemoria mamei mele. Ampomenit nu numai pe părinţiimei şi neamurile mele ci înmod special pe domnul IonDiaconescu, pe soţia sa,Eugenia, pe prinţul CarolMircea, pe Elena Băsescu -mama preşedintelui care s-astins din viaţă, pe Ion Raţiu,Corneliu Coposu, FeliciaMeleşcanu, părintele Galeriu,Bartolomeu Anania".

Prinţul Paul şi Principesa Lia - oaspeţi de seamă la Coteşti

Parastas pentru morţii dinOmenia

La împlinirea a 20 de ani de la înfiinţarea FundaţieiInternaţionale Omenia, Minodora Ilie a serbat această zi laCoteşti cu un parastas în amintirea mamei sale, dar şi pentrutoţi morţii care au fost membrii fundaţiei, şi toţi decedaţii dinsatul său, natal. Membrii fundaţiei s-au întâlnit mai întâi labiserica din sat unde un sobor de preoţi au făcut o slujbăpentru pomenirea celor care nu mai sunt printre membriiFundaţiei Internaţionale Omenia. Cu această ocazie a fostpomenită, Elena Băsescu, mama preşedintelui ţării, mamapatriarhului Daniel, P.P.S. Teoctist, Ion Raţiu, Constantin

Galeriu, Elvira Vrăbiescu, Dumitru Paraschiv, IlieVerdeţ, Mihai Lădaru, Vasile Gionea, CorneliuCoposu, Ţicu Puiţa, Mihail Erbaşu, NicolaeGhimbăşanu, Vasile Văcaru, Ion Negrea,VictorŢicu, ÎPS Mitropolit Antonie Plămădeală, FeliciaMeleşcanu, Aurelia Tartan, Florian Simion,Eugenia Diaconescu, Eugen Berţea, Popa Alina,Dobre Petre, Ioan Jinga, ÎPS Bartolomeu Anania,Adrian Păunescu,Victor Surdu, preot ConstantinGaleriu, Ion Diaconescu, Leonida Lari Iorga.

Prinţul Paul şi Prinţesa Lia auînceput să facă cadouri cu ocaziasărbătorilor de iarnă. Primul cadoupe care aceştia l-au făcut a fostpentru finuţa lor, strănepoataPatriarhului Daniel, AnastasiaDaniela. Micuţa a primit cadou ohăinuţă de blană pentru a fi încentrul atenţiei ca şi până acum.Părinţii săi, în acest timp s-au ocupatşi ei de acte de caritate şi au ajutatla botezul unui copil din localitate.„Sunt mândră că pot la rândulmeu să ajut pe cei care apeleazăla mine. Am participat la botezulacestui copil din sat, pentru că amînţeles că provine dintr-o familiecu mai mulţi copii şi familia lui avrut ca atât eu cât şi soţul meuCostel să le fim alături. Suntem cutoţii o familie în acest sat”, ne-adeclarat nepoata Patriarhului Daniel,proaspăta mămică Steluţa VişanCiobotea Ispas.

Împărtăşaniecu Har DivinNepoata Patriarhului Daniel,

Stela Ispas stabilită împreunăcu soţul său în localitateaGodeni l-a primit, de ziua denaştere a celui, de care şi-alegat destinul Constantin, şi cucare are o fetiţă, pe preotulConstantin Onu de la bisericaMavrodolu din Piteşti. Aceasta afost dorinţa Stelei ca micuţa sa,Anastasia Daniela să fieîmpărtăşită de ziua tatălui săucare a avut loc în zi sfântă, fiindcu cruce roşie în calendarulortodox, şi anume

„Întâmpinarea Domnului” o zi demare sărbătoare pentru creştini.Stela Ispas păstrează şi acumcu sfinţenie tradiţiile religioasecreştine pe care le-a moştenitde la Patriarhul Daniel şi de lafamilia sa. Stela s-a bucuratfoarte mult că preotulConstantin Onu i-a trecut pragulcasei şi de faptul că acesta i-adăruit cărţi despre Arsenie Bocape care îl apreciază foarte mult.Stela a stat de vorbă cu preotulOnu şi aceasta i-a povestit că l-a cunoscut pe preotul ArseniePapacioc, duhovnicul MănăstiriiSfânta Maria din Techirghiol.

Moş Nicolae a venit cu daruripentru elevii şcolii din satul Coteşti,acolo unde s-a născutbinecunoscuta doamnă a FundaţieiInternaţionale Omenia, MinodoraIlie. Cunoscută pentru dărnicia şibunătatea sufletească pe care defiecare dată Minodora Ilie a arătat-ofaţă de consătenii săi, cu predilecţiedar şi către toţi cei care i-au cerutajutorul, odată cu venireasărbătorilor de iarnă aceasta şi-acontinuat gestul omeniei şi ca-nfiecare an, de Moş Nicolae şi MoşCrăciun le-a adus copiilor din satulnatal daruri constând în dulciuri şijucării.

Gestului ei de caritate i s-a aliat şio delegaţie venită din partea

generalului Ioan Talpeş care a ţinutsă le facă acestor copii o bucurie.Ajunsă în mijlocul copiilor, mareadoamnă a Omeniei a fost primită cumare bucurie şi evident cu poezii,cântece şi colinde pentru că numaiaşa micuţii îi puteau mulţumi pentrugestul ei. Doamna Omenia aşa cumeste cunoscută în sat s-a despărţitcu greu de micuţi dar cupromisiunea unei noi revederi care afost pe data de 26 decembrie, atuncicând sacul lui Moş Crăciun a fostmult mai bogat în daruri. În aceeaşizi, Moş Nicolae a venit cu cadouri şipentru fiica nepoatei PatriarhuluiDaniel, Anastasia, care evident nu afost uitată de naşii săi, Prinţesa Liaşi Prinţul Paul.

Moş Nicolae a venit cu daruri la elevii şcolii dinsatul Minodorei Ilie, dar, şi la fiica nepoatei

Patriarhului Daniel, Anastasia

CMYK

CMYK

Prinţul Paul şi Prinţesa Lia au trimis o hăinuţă de blană, la Coteşti pentru finuţa lor Anastasia!

20 DE ANI, ANIVERSARI 13PPEERRSSOONNAALLIITTĂĂŢŢII OOMMEENNIIAA

CMYK

CMYK

Preposto a Segretario Nazionale dei Corrispondenti Diplomatici per la Romania

FLORIN ADRIAN SECUREANUNato in România nel 1964, dopo gli

studi superiori Florin Adrian Secureanu haconseguito la Laurea in MedicinaGenerale presso l'Università TituMaiorescu di Bucarest. Ad un biennio distudi sugli ultrasuoni. egli ha fatto quindiseguire una ulieriore laurea in ScienzeMediche conseguita presso la Facoltà diMedicina presso I'Università di Medicina eFarmacia Carol Davila di Bucarest,specializzandosi in Chirurgia Generalepresso io stesso Ateneo, svolgendoattività di assistente di ricerca in chirurgiagenerale presso l'Ospedale Universitariod'Emergenza della capitale rumena. Datempo, pero, egli aveva già iniziato alavorare come massaggiatore presso uncentro salute e poi come massaggiatorefisiokinoterapista, acquisendo una taleesperienza e perizia da essere richiestodalla dirigenza della nota squadracalcistica Dinamo Bucarest, dat Ministero

dell'lnterno e operando con un propriostudio medico che nel giro di alcuni anni èdiventato un punto di riferimento per unaprestigiosa clientela.

Importante, per la sua crescita umana eprofessionale, anche l'attività svolta disupervisore di un Centro di AssistenzaSanitaria a Beirut, in Libano; fu proprio li,probabilmente, che si fece largo in luil'esigenza di allargare i propri orizzontiprofessionali abbraciando anche gliaspetti manageriali legati alla sanità,pensando alla prospettiva di poter dare uncontributo allo sviluppo e all'innalzamentodella qualità dell'assistenza sanitaria inRomania, nel periodo in cui il suo Paeseusciva dall'era comunista e della dittaturadi Ceacescu ed iniziava a guardare aimodelli managenali occidentali conbeneficio per tutta la sua comunità. UnMaster di Gestione della Salute Pubblica

e Medicina conseguito all'Università diMedicina e Farmacia Carol Davila haincoraggiato Florin Adrian Secureanu aproseguire nei suoi intenti, rafforzandoanche la sua competenza e spingendoloa mettere le sue conoscenze adisposizione delte giovani generazioninella veste di Docente presso ilDipartimento di Genetica e Immunologiapresso la Facoltà di MedicinaStomatologica dell'Università TituMaiorescu, attività che svolge dal 2008. Altermine di due anni di formazione qualeManager alla Scuola Nazionale diGestione della Salute, Florin AdrianSecureanu opera dal 2007 nella veste diDirettore Generale dell'Ospedale NicolaeMalaxa di Bucarest, con 240 dipendentisubordinati e svariati compiti nell'ambitodella strategia di assistenza sanitaria chevanno dal piano di sviluppo dell'ospedale

all'approvazione del piano annuale per lafornitura di servizi medici passando per lepresentazioni al Ministero della SanitàPubblica sulla proprietàdell'amministrazione, ta realizzazionedegli indicatori dell'attività medica el'esecuzione del bilancio delle entrate edelle spese, l'applicazione delle strategiee della politica di sviluppo net settoresanitario conforme con il Ministero dellaSanità Pubblica, adeguata ai bisogni diassistenza sanitaria per la popolazione.Relatore în diverşi congressiinternazionali, Florin Adrian Secureanu èautore o co-autore di testi sui temi dellagenetica umana, sulla gestione delle unitàsanitarie, sulla gestione dellacomunicazione nelle unità di salute, sugliuniversi paralleli e la gerarchia superiore,sulla comuntcazione di crisi e suimeccanismi della reincanazione.

Bernardo Rizzi

Născut în România în anul1964, a studiat medicinagenerală în Bucureşti, laUniversitatea Titu Maiorescu. Alucrat o bună perioadă de timpca terapeut la un centru desănătate, după care s-aspecializat în chirurgie generală.Adrian Secureanu şi-a

desfăşurat meseria de medic şila Beirut. După multespecializări, Adrian Secureanu aajuns un bun profesionist alştiinţelor medicale iar din anul2007 un excepţional manager alspitalului Malaxa din Bucureşti,având în subordine 240 deangajaţi. Spitalul Clinic Nicolae

Malaxa este prima unitatemedicală din Bucureşti cucertificat de atestare ISO 9001,pentru serviciile ireproşabile pecare le oferă, precum şi pentrucondiţiile moderne de cazare.Conducerea spitalului Malaxaeste compusă din profesioniştiexperimentaţi, dedicaţiadministrării şi dezvoltăriifacilităţilor de sănătate pentrucomunitate. Sub conducerea şiîndrumarea profesională atentăa lui Adrian Secureanu, doctorîn ştiinţe medicale, colectivul decadre este perfect motivat îngrija faţă de pacienţi. În anul2008, Adrian Secureanu a fostpremiat de către primarul NeculaiOnţanu, fiind considerat unuldintre cei mai renumiţi doctori dinmedicina românească, apreciaţipentru valoarea profesională deexcepţie. Faptele bune în slujbaoamenilor ale lui AdrianSecureanu nu s-au oprit numai

din postura demedic şi dinpoziţia de MarePrior al MareluiPriorat alOrdinuluiSuveran alSfântului Ioande Ierusalim -Cavalerii deMalta. OrdinulSuveran alCavalerilor deMalta, a căruidenumirecompletă esteSuveranulOrdin Militar şiOspitalier al

Sfântului Ioan de Ierusalim, deRhodos şi de Malta, a fostînfiinţat în jurul anului 1050, laIerusalim, cu scopul de aadministra un spital pentrupelerinii din Ţara Sfântă. În 1113,Papa Pascal al II-lea arecunoscut Ordinul Suveran alCavalerilor de Malta ca ordinreligios. Ulterior, Ordinul adevenit militar pentru a-i apărape bolnavi, pelerini şi teritoriilecreştine din Ţara Sfântă. Ordinul îşi desfăşoară activităţilecaritabile pentru bolnavi,nevoiaşi şi refugiaţi de mai multde nouă secole.S-a consacratacestei obligaţiide-a lungulsecolelor cumijloaceconformespiritului timpului.Ca recunoaşterea realizărilor saleOrdinul se bucurăde dreptul desuveranitate şiîntreţine relaţiidiplomatice cu

peste 90 de ţări. Pentru a-şiputea duce la îndeplinireîndatoririle instituţionale poateconstitui organizaţii dependente.

Asemenea organizaţii îşidesfăşoară activitatea zilnicăpentru a sprijini Ordinul înmisiunea lui în peste 120 ţări. De curând Adrian FlorinSecureanu a fost într-o vizită laVatican din poziţia de cavaler deMalta. A fost primit cu căldură dereprezentanţii biserici catolice deunde s-a întors acasă cu multeamintiri frumoase, imortalizateîntr-o serie de fotografii.

Marele Prior al Marelui Priorat al Ordinului Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim - Cavalerii de Malta

FLORIN ADRIAN SECUREANU în vizită la Vatican

CMYK

CMYK

14 20 de ani, aniversari

DDEEZZVVĂĂLLUUIIRRII CCUU OOMMEENNIIEEMINODORA ILIE: „O viaţă pentru OMENIA - O viaţă pentru ROMÂNIA”

Preşedintele Fundaţiei InternaţionaleOmenia, Minodora Ilie a făcut pentruprima dată dezvăluiri incendiare dinperioadele dificile ale vieţii politice dinRomânia la care a asistat de pemargine. Doamna de fier, cu oprestanţă şarmantă şi o inteligenţăgenială, Minodora Ilie, tot timpul a avutde spus cuvinte grele în faţapoliticienilor, dar vorbele au avutîntotdeauna un conţinut plin de iubireşi omenie. Putem spune că MinodoraIlie prin munca depusă la conducereaFundaţiei Internaţionale Omenia s-adedicat o viaţă întreagă numai în slujbacuvântului omenie, roadele eforturilorsale, în fiecare zi de dimineaţa pânătârziu în noapte fiind numai pentrubinele României.

•Se ştie că dumneavoasrtă îl susţineţipe preşedintele Traian Băsescu. Neputeţi spune, de ce?

- „Eu am învăţat de la marii oameni aiistoriei noastre că noi, suntem apreciaţidupă cel pe care îl alegem şi, fărăDumnezeu nimeni nu ajunge laconducerea ţării. Eu am considerat că unpreşedinte trebuie să îşi termine mandatulşi acest lucru trebuie respectat.Disensiunile interne ne fac rău pe planinternaţional. Eu am respectat toţiconducătorii pe care Dumnezeu i-aaşezat în fruntea ţării de-a lungul istoriei.Îl apreciez pe actualul preşedinte alRomâniei pentru că m-a ajutat să respectun cuvânt pe care l-am dat lui CorneliuCoposu, Ion Raţiu şi Ion Diaconescu, căvoi lupta pentru reabilitarea prinţului CarolMircea, primul fiu născut al regelui Carolal II-lea care a fost din cauza unor motivepolitice contestat şi înlăturat din ţară. Înmomentul în care tatăl prinţului Paul amurit, am luptat puternic ca el să fieînmormântat la Cozia, în doi metri depământ românesc, deoarece aceasta afost ultima sa dorinţă din timpul vieţii.Ştiind ce a păţit prinţul Carol Mircea şi fiullui prinţul Paul, l-am rugat pe preşedinteleTraian Băsescu să fie naşul micului prinţFerdinard pentru ca acesta să se bucureîn viitor de pământul ţării lui, să aibă uncertificat de naştere autentic şi să aibăparte de căldura poporului. Pentru aceste

lucruri şi pentru alte numeroase gesturi deomenie, l-am apreciat pe Băsescu.Totodată, o respectăm pe membranoastră de onoare a fundaţiei, pemodesta sa soţie, Maria Băsescu, opersoană decentă şi inteligentă. Deasemenea, amdat o mână deajutor lui SorinOprescu,membru deonoare alfundaţiei şi unmedic deexcepţie. Şi, sănu uit că soţiasa esteoriginară dinCâmpulungMuscel, undem-am născut şieu. Suntconvinsă că şiVictor Ponta este ales de destin pentruviitorul României. Nu m-am înşelatniciodată în analiza făcută asuprapotenţialului conducătorilor aleşi deDumnezeu pentru ţară şi am credinţa cănu mă înşel, nici de această dată”.

•Cum se face că aveţi legături strânsecu Biserica Ortodoxă Română?

- „Mă trag dintr-un neam de preoţi şi amfost educată de măicuţe, de maica stareţăde la Bistriţa de la acea vreme. În 1975,trei călugăriţe din Râmnicu Vâlcea m-aurugat să mă întâlnesc cu PatriarhulIustinian la Olăneşti. Prefericirea Sa m-arugat să-l ajut pe cel mai apropiat desufletul lui Bartolomeu Anania aflat înAmerica dat fiind faptul că avea problemecu partidul comunist din judeţul Vâlcea şicu securitatea. La acea vremea eramprofesoară în Vâlcea, le ajutasem pe celetrei călugăriţe alungate să intre înînvăţământ, colege de facultate cuBartolomeu Anania, am reuşit prin deseaudienţe la conducerea partidului să-l ajutpe Bartolomeu Anania să se întoarcă înRomânia şi de atunci a rămas prieten almeu şi al soţului meu toată viaţa. După cea murit Patriarhul Iustinian, a venit laconducerea Bisericii Ortodoxe RomânePatriarhul Justin Moisescu, un marecărturar foarte apropiat de familia mea,care s-a născut la Câmpulung Muscel şicare l-a avut ca director la cabinet pevărul meu primar, Nicolae Bănăţeanu.Între timp m-am mutat la Bucureşti, amajuns inspector general la MinisterulÎnvăţământului şi pentru că răspundeamşi de judeţul Olt m-am împrietenit cuElena Bărbulescu, sora lui NicolaeCeauşescu. Patriarhul Justin Moisescuapela la mine de cîte ori primea o deciziedin partea Elenei Ceauşescu de demolarea unei biserici. Atunci eu interveneam prinintermediul Elenei Bărbulescu şi de foartemulte ori am reuşit să opresc de ladistrugere şi de la îndepărtarea de lacredinţa ortodoxă a tinerilor. Dupămoartea lui Justin Moisescu prietenia meaa fost de excepţie cu Patriarhul Teoctistdatorită faptului că el aflase ce ajutor amdat celorlalţi doi patriarhi şi am fost fiicalui duhovnicească. Cu PreafericitulPărinte Teoctist mă vedeam la 2-3 zile, seplângea la mine de toate necazurile

inclusiv de faptul că nu se înţelegea cuBartolomeu Anania. Atunci l-am sfătuit să-l facă Arhiepiscop al Feleacului şi Clujului,în felul acesta am împăcat doi prieteni desuflet care nu au mai avut motive să sesupere unul pe altul”.

•Regretaţi ceva anume?

- „Am făcut o greşeală enormă şi o regretdar poate a fost voia lui Dumnezeu. L-am rugat pe Patriarhul Teoctist sămeargă la Scorniceşti la bisericaBrâncoveanu care a fost renovată cuajutorul Elenei Bărbulescu, cu un sobormare de preoţi din care au mai făcut parteArhiepiscopul Calinic de la Argeş şiGherasim de la Vâlcea. După aceastăslujbă am mers şi am sfinţit casapărintească a Elenei Bărbulescu şirespectiv Nicolae Ceauşescu. Sigur, că

acest lucru nu a fost pe placul EleneiCeauşescu, de aceea a trebuit să plec laIerusalim, însoţită de maicuţa FlorentinaBărdan care în prezent a trecut lafrumoasa vârstă de 92 de ani şi deArhiepiscopul de Alba, Iulian Bistriţeanucare atunci era Arhimandrit la biserica dinIerusalim. Aici l-am cunoscut pe PatriarhulDiodor al Ierusalimului care în momentulîn care m-a văzut mi-a spus că în viitorvoi fi o mare luptătoare pentru pace şipentru poporul meu. Atunci nu l-amcrezut, eram speriată, dar acum după 23de ani îmi dau seama că a avut dreptate.După revoluţia din 1989, pe 8 ianuarie amrevenit în ţară şi am avut o surprizădeosebită. Am avut ocazia să dau mâna

cu Corneliu Coposu, Ion Diaconescu şiprinţul Ghica care m-au aşteptat şi m-aurugat să-l primim împreună pe Ioan Raţiu.Am băut cu ei prima cafea în casa meade lângă dealul Mitropoliei venită dinIerusalim, ştiau totul despre mine şidespre ajutorul meu pentru BisericaOrtodoxă Română. Am aflat cu tristeţe căPatriarhul Teoctist se ascunsese laMănăstirea Sinaia, mi-a transmis prindirectorul de cabinet că are foarte mareîncredere că-l voi ajuta să explicecredincioşilor din România că tot ce afăcut pentru biserică a făcut pentruRomânia. Ei mi-au propus intrarea înrândurile PNŢCD unde mi-au dat şi ofuncţie”.

•Din scrierile lui Ion Raţiu reiese cănumai dumneavoastră aveaţi voie săvă întâlniţi cu opoziţia respectiv, şefulstatului de atunci, Ion Iliescu…

- „Este adevărat că dorinţa mea dereconciliere şi ideea de a apreciaconducerea aleasă a României în oricetimpuri, îmi permitea să încălzesc dialogulîntre cele două mari curente care seformaseră după 1990. Mergeam cu IonRaţiu în vizită la Ion Iliescu iar CorneliuCoposu îi zicea: „La Iliescu să vorbeascădoar Minodora, aşa cum scrie înmemoriile lui Raţiu pentru că tu Iancule nucunoşti încă realităţile din România”.Când a trebuit să voteze Constituţia,partidul a decis să nu meargă la votmembrii PNŢCD dar Coposu a fost deacord ca eu, Ion Raţiu şi EugeniaDiaconescu să mergem să ne exercitămacest drept după ce i-am explicat că noiluptăm pentru reconciliere indiferent ce s-ar întâmpla şi este necesară o lege dupăcare să se conducă ţara chiar dacă ea nueste perfectă, fapt pentru care împreunăcu mai multe personalităţi din partidelepolitice mari am înfiinţat o fundaţiecaritabilă de reconciliere şi pace, mariioameni ai vremii de atunci erau: IonDiaconescu, Vasile Gionea, preşedinteleCurţii Constituţionale, Ion Raţiu, CorneliuCoposu, Ilie Verdeţ, Mihai Lădaru şi multealte personalităţi, Victor Surdu, Ilie Fontam-au ales pe mine preşedinte pe viaţăpentru echilibrul, calmul, înţelepciunea şirezistenţa mea în timp iar ei au fostvicepreşedinţi”.

CMYK

CMYK


• Se spune că aţi avut un mare rol înpacea de la Cozia. Care este acesta?

- „Eram consilier de stat al premieruluiRadu Vasile iar într-o dimineaţă m-avizitat acasă Ion Diaconescu care mi-aspus să nu merg în acea zi la Guvern,soţia acestuia era vicepreşedinte lafundaţie dar eram şi vecini şi în acelaşitimp şi prieteni. El mi-a sugerat să mă ducla casa de vacanţă de la CâmpulungMuscel pentru că ei au hotărât să-iaştepte pe mineri cu forţele de ordineîntre Bucureşti şi Piteşti la o confruntare.Mi s-a cerut să nu mă amestec în

problema asta iar eu m-am urcat înmaşina de la Guvern şi am început săplâng. Mă gândeam la ce confruntare arurma să fie, la urmări dar mai ales mădurea sufletul că eu am fost crescută într-o zonă minieră. Am făcut legăturapremierului Radu Vasile cu Episcopul deCovasna, Ioan Sălăjan pentru care eu l-am rugat pe Prefericitul Părinte Teoctistsă fie adus de la Ierusalim în 1993 şi săfie ridicat în grad aşa cum am făcut-o şipentru Înaltul Vicenţiu de Slobozia înurma unei vizite făcute la Ierusalim. Îmiamintesc că am plecat pe 3 martie laIerusalim de la ziua lui Ion Iliescu de laPalatul Cotroceni, în a doua vizită,împreună cu Eugenia Diaconescu şi alţiprieteni din fundaţie. Ioan Salăjăncunoştea foarte bine zona minieră dinPietroşani-Hunedoara deoarece trăise înmijlocul minerilor la mânăstirea Lainiciunde fusese duhovnicul lor. S-a înfăptuitpacea de la Cozia pentru că au ajuns latimp şi i-au întâmpinat pe mineri la Cozia.Eu am fost puţin certată de IonDiaconescu că nu l-am ascultat dar dupăcâţiva ani nu a încetat să-mimulţumească”.

• Aţi contribuit şi la venirea Papei IoanPaul al II-lea în România. Ce ne puteţispune?

- „Este cert că am avut o mare contribuţiedar nu îmi place să mă laud cu aceasta şivreau să cred că aceasta este voinţa luiDumnezeu să fac totul pentru poporulmeu. Îmi amintesc că primul ministruRadu Vasile a trimis o invitaţie Papei Paulal II-lea pentru a-l invita în ţara noastră şicând a auzit Ion Diaconescu şi PatriarhulTeoctist s-au supărat foarte rău pentru cănu era de competenţa lui. Papa avea şirang de şef de stat şi nu se cuvenea să

facă o asemenea invitaţie. IonDiaconescu mi s-a plâns şi a spus căpremierul a întrecut măsura şi că nu estede acord cu ceea ce a făcut şi mi-a spuscă de ce nu îl sfătuiesc că sunt după el tottimpul. Am luat legătura cu PatriarhulTeoctist şi el mi-a spus că Sfântul Sinodnu o să fie de acord. Atunci dinconvingerea că Radu Vasile a făcut unlucru bun pentru creştinism, că şipreşedintele Emil Constantinescu făcuseînainte paşi pentru reconciliereaortodoxiei şi catolicismului, am aplicat ostrategie a disperării. M-am întâlnit cuBartolomeu Anania, l-am rugat să facă totce este posibil, aşa cum am făcut eupentru el, să-l scoată dintr-o situaţiedificilă pe premierul Radu Vasile. L-amdus la Radu Vasile în secret apoi a fostinvitat şi Înaltul Nihon şi Teofan la discuţiicu noi în Guvern la primul ministru şi întimpul Sfântului Sinod, marea surpriză aPatriarhului Teoctist a fost că cel care seopunea, Bartolomeu Anania a fost primulde acord cu venirea Papei. Îmi amintesccă după ce s-a convenit venirea Papei,am fost unul din cei patru organizatorioficiali ai vizitei Papei Ioan Paul al II-lea înRomânia. Şi am avut onoarea ca o fetiţădin Omenia să-i dea o fărâmă dinpământul românesc pe care Papa l-asărutat, spunând că a ajuns în sfârşit pepământul Maicii Domnului. M-am bucuratîn sinea mea că a fost un foarte maresucces pentru România şi pentru că nuam greşit nici de data aceasta”.

• Există zvonuri cum că după moarteaP.F. Teoctist, Omenia a luptat foartemult pentru venirea la conducereaB.O.R. a P.F. Daniel?

- „Pentru că la conducerea B.O.R. au fostoameni în vârstă care nu au putut stăpâniaverile Bisericii Ortodoxe Române, eranevoie de un Patriarh cu vederi modernecare să aibă în grijă renovarea întreguluipatrimoniu al B.O.R. şi de construcţiaactualei catedrale pe care şi-ar fi dorit-ofiecare Patriarh să o construiască pentruca, în zilele de sărbătoare, pe vreme reatoţi enoriaşii să aibă loc la rugăciune într-o catedrală alături de reprezentanţii lor,fără să se mai facă diferenţă de clase

sociale, diferenţe politice, pentru că înfaţa lui Dumnezeu toţi oamenii sunt egaliîn muncă şi în rugăciune. Aflasem deDaniel că a fost un foarte bun manager,că a construit mult la Iaşi şi chiar în casamea cu o zi înainte de alegeri l-am rugatpe Bartolomeu Anania, prietenul meu de oviaţă să-l ajute pe Preafericitul Daniel săacceadă la conducerea B.O.R. şi să-isfătuiască pe unii care l-ar alege pe el săfie de acord cu cel care ar putea să ţinăbine în mână frâiele B.O.R. Sunt convinsăcă o face bine iată că avuţia B.O.R.înfloreşte, catedrala a început să iasă dinpământ chiar dacă nu poate săstăpânească bine problemele familiei lui.Asta ni se întâmplă tuturor, celor care

dorim să facem ceva, să rămână după noipentru ţară şi popor fiecare ales deDumnezeu dar uneori niciunul dintre noinu putem face pace totală în familiilenoastre”.

• Cum se vede Fundaţia InternaţionalăOmenia, după 20 de ani de laînfiinţare?

- „După moartea sa, Ion Raţiu a rămaspreşedinte de onoare. PF Daniel a fostales prin Congres iar prim-vicepreşedintea fost ales generalul Ioan Talpeş iarprintre vicepreşedinţi se numără prinţesaLia, trei Lorzi ai Angliei, personalităţi dintoată lumea. De-a lungul celor 20 de anide la înfiinţare deşi ţara a trecut prinmulte greutăţi, am fost uniţi, am ajutatsute de mii de oameni. Spre sfârşitulanului am organizat un parastas înmemoria unor personalităţi marcante aleistoriei noastre după testamentul lăsat deei în care specificau că dacă rudele şiprietenii nu sunt siguri că le vor organizao pomenire, aveau deplină încredere înmine că mă voi ocupa personal decomemorarea lor în satul Coteşti, comunaGodeni, în care eu m-am născut, şi m-amţinut de cuvânt în fiecare an. Ei au motivatcă cel mai de preţ lucru este Omenia şidragostea de ţară, că deasupra noastrăse află Dumnezeu. Printre cei pomeniţi s-au aflat Corneliu Coposu, Ion Raţiu, IonDiaconescu, Felicia Meleşcanu, IlieFonta, Victor Surdu, Otto Weber, PuiţaŢicu, Constantin Galeriu, Elena Băsescumama preşedintelui, şi alte personalităţimarcante care au trecut la ceruri şi carevor rămâne mereu în memoria noastră”.

DDEEZZVVĂĂLLUUIIRRII CCUU OOMMEENNIIEEMINODORA ILIE: „Un rol important în istoria ROMÂNIEI”


DDEEZZVVĂĂLLUUIIRRII CCUU OOMMEENNIIEE

CMYK

CMYK

MINODORA ILIE: “Pentru faptele bune nu trebuie să aştepţi recunoştinţă”• Prezenţa dumneavoastră în mass-media este foarte rară. Preferaţi să fiţideparte de ochii presei?

- „Faptele bune trebuie făcute cumodestie, cu dragoste şi fără să aştepţirecunoştinţă, să faci bine în orice momentşi să-l arunci în mare pentru că nu se ştiemomentul potrivit când ţie sau neamuluiromânesc ţi se va întoarce”.

• La majoritatea evenimentelororganizate de dumneavoastră amvăzut-o pe nepoata Patriarhului Daniel,Stela Maria, soţul şi fetiţa lor. Mi s-apărut o fată deşteaptă şi cu multă grijăfaţă de fetiţa ei. Am fost chiarcontrariată pe motiv că se spunea căeste foarte grav bolnavă?

- „Nepoata Patriarhului Daniel este o fatăinteligentă, a terminat o instituţie deînvăţământ superior, secţia germană, facetraduceri, este respectată de sătenii undelocuieşte, este meritul ei. S-a căsătoritfără acceptul părinţilor care toată viaţa aufăcut-o să creadă că este nebună, a avuto relaţie cu tânărul acesta pe care l-acunoscut la acţiunile Omeniei, s-auîndrăgostit şi au împreună un copil.Pentru că nu a fost primită acasă depărinţi, conducerea Omenia, nu numai eu,a ajutat-o să nască în spitalul Malaxa, toţimembrii din conducere au avut grija ei,am ajutat-o să-şi oficializeze relaţia,Prinţul Paul şi Prinţesa Lia s-au oferit să-icunune, îşi creşte frumos fetiţa şi e fericităîn casa lor, nu stau în blocul miner aşacum se spunea, stau într-o casăfrumoasă, dar trebuie să precizez faptulcă tatăl băiatului a fost un miner de cinsteşi locuieşte într-un astfel de bloc. Şi aşacum aţi văzut Stela Maria nu este bolnavăiar fetiţa ei este minunată, toată lumea oadmiră, nu au primit nici un fel de ajutorde la părinţi de la mamă şi de la aşa zisultată pe care îl are ea”.

•Cum putem să mai aflăm şi alte lucruridin viaţa dumneavoastră?

- „Ce vreţi să aflaţi că viaţa mea a fost oluptă continuă, în respect pentruDumnezeu, pentru reconcilierea religiilor,pentru pacea şi pentru bunăstareapoporului meu. Şi, oricât ar fi fost decriticată perioada veche în care noi ne-amnăscut, am crescut, am învăţat, un lucrucare trebuie să rămână clar că pe noi ne-a unit în toate timpurile Omenia şi căpământul românesc a rămas integru aşacum ni l-a lăsat Dumnezeu. Nimănui nuam permis să ne strivească identitatea,autonomia românească şi suveranitatea”.

• Ce părere aveţi de disensiunile dintrecurentele politice?

- „Noi avem şi am avut oameni politiciserioşi în toată sfera politică. Nu estenormal să gândească toţi la fel, înunanimitate despre legi pentru că oricumele sunt perfectibile, adaptate în timp şidin contradicţii până la urmă trebuie săreiasă progresul.Toate programele partidelor politice, dacăle studiem cu atenţie, observăm că sunt oparte din dorinţe identice, toţi vor binele

ţării într-un fel sau altul, al poporului,binele lor personal într-un fel sau altul.Nimeni şi niciun program nu poate să-şipermită să se joace cu viaţa unui pământal Maicii Domnului aşa cum l-a numitPapa Ioan Paul al II-lea”.

• Ştim că aţi reprezentat P.N.Ţ.C.D.- ulîn C.P.U.N, în Guvern. Cum aţi ajuns înconducerea PSD?

- "Şi asta este o parte a istoriei vieţii mele.Eram încă în Guvern, lângă prim-ministrulMugur Isărescu, consilier de stat, cândam primit vizita unei delegaţii marcantedin partea Partidului Social al Muncii şianume, domnul Ilie Verdeţ, preşedintelepartidului, domnul Ion Sasu, preşedinteleexecutiv al acestui partid precum şi altepersoane din conducere. Ei făceau partedin Fundaţia Internaţională Omeniapentru că dacă această fundaţie a avut labază reconcilierea de la stânga ladreapta, toţi reprezentanţii eşicheruluipolitic făceau parte din FundaţiaInternaţională Omenia, ne întâlneamfoarte des şi făceam acţiuni împreună. Dar, de data aceasta am fost foarteimpresionată pentru că cei care mi-aufăcut vizita mi-au smuls la fel ca şiCorneliu Coposu înainte de a muri, un felde jurământ, un fel de a mă face să mă ţinde cuvânt, ceva care în momentul acelanici nu credeam. Domnul Ilie Verdeţ mi-aspus aşa: "Doamna preşedintă, când eunu o să mai fiu, nu-mi lăsaţi membriiPSM-ului să se rătăcească în alte partide.Dumneavoastră sunteţi o femeieputernică şi curajoasă şi vă rog să-l ajutaţipe domnul preşedinte Ion Sasu să-miadune membrii PSM-ului şi să-i ducă ladomnul Ion Iliescu, pentru că de la mine,nu i-a primit, pe noi nu ne-a primitconsiderând că noi îi facem rău că noisuntem din aripa comunistă".Am crezut atunci, că glumeşte. Nu mi-amînchipuit atunci că domnul preşedinte IlieVerdeţ este bolnav. Am spus :"Da, nuaveţi nicio grijă că eu n-o să-i las aşa cumn-am lăsat de-a lungul anilor nici BisericaOrtodoxă Română, cum nu am lăsat niciCultele Religioase să se dezbine, cum nuam lăsat nici PNŢ-ul să nu se conciliezecu celelalte partide, voi încerca, măcar să

rămân eu că voi încerca să adun oameniidumneavoastră alături de conducere şisă-i ducem la domnul preşedinte IonIliescu. Am considerat atunci că este oglumă, dar după o scurtă perioadă,domnul Ilie Verdeţ a murit, el era foartebolnav iar eu nu mi-am dat seama. Şiatunci, câteva persoane din conducerealui împreună cu domnul Ion Sasu,preşedintele executiv, au venit să discute

cu mine, să vedem ce putem să facem casă nu lăsăm să se împrăştie acei membri.Erau persoane foarte importante care auocupat în istoria trecută şi prezentă, unloc de cinste, erau buni tehnicieni, bunimedici, buni ingineri sau muncitori şi nutrebuia să îi lăsăm să se rătăcească. Amvorbit cu domnii Ion Diaconescu şi IonRaţiu dar şi cu alte personalităţi şi le-amspus că trebuie să mă ţin de cuvânt şi nuştiu cum să fac să ajut PSM şi le-am cerutvoie să mă duc la PSM să-i ajut să nu-ilas să se împrăştie. Aşa am ajuns, cuacordul marilor ţărănişti, considerându-ipe toţi egali în Fundaţia InternaţionalăOmenia, m-am dus la PSM şi l-am ajutatpe preşedinte şi pe cei din conducere, pevicepreşedintele organizatoric, Ion Popa,pe Mihai Viziru, i-am ajutat să nu permităPSM-ului să se împrăştie şi să seunească, să formeze o entitate puternică,după care am făcut demersuri să-i unimcu PSD-ul. Îmi amintesc că în acea perioadă, a avutloc şi Congresul Socialiştilor Europeni înRomânia. Înseamnă, gândesc eu şi astăzică pasul nostru era undeva necesar, era ocerinţă, pentru ca PSD-ul să intre cuaceastă ocazie în InternaţionalaSocialistă. Sigur că unindu-ne cu PSD-ulam primit carnetul PSD şi nu numai camembru ci membru în Biroul ExecutivCentral şi ca şef al DepartamentuluiCultelor şi vicepreşedintă a femeilor. Înfelul acesta m-am integrat, nu mi-a fostgreu pentru că eu trăisem şi înainte deRevoluţie în lumea lor şi m-am descurcatdestul de bine. De atunci, am rămasalături de PSD. Numai că eu trebuie să respect principiileFundaţiei Internaţionale Omenia, să fac înaşa fel ca toţi, din toate partidele cândeste vorba de poporul român, deRomânia şi Dumnezeu să se reconcilieze,şi să uite toate contradicţiile şi

disensiunile dintre ei. Aceasta am putut s-o fac ţinând cont că voi reprezenta toatăviaţa mea conceptul Omenia, adică uncomplex de idei, dragostea deDumnezeu, de ţară, de pace de unitate. Înfelul acesta, mă găsiţi astăzi în PSD. Amfost mereu şi consilier parlamentar dar numă interesează niciun titlu în vreun partidpentru că atunci când aparţii unui partidtrebuie să respecţi foarte mult programul

acelui partid. Ori, eu respect PSD, amîncredere în conducerea lui, mai ales,acum în domnul Victor Ponta în care euam văzut încă de acum 10-15 ani un viitorNicolae Titulescu, dar mi l-aş dori şi maidiplomat, aşa cum fizic seamănă cuTitulescu. Am încredere în domnul Ponta”.

• Ce părere aveţi de combinaţia USL?

- "Nu este nimic anormal, pentru că dupăRevoluţie, nu s-a ajuns la acel nivel cândprogramele partidelor să fie foartediferenţiate ca ideologie, sau pragmaticeîn ideologia lor. Istoria ne-a arătat că esteposibilă orice fel de combinaţie atuncicând ţara are nevoie, când ea este lagreu, când există o criză economică sausocială, când există dezastre naturale,este nevoie de orice fel de combinaţie.Ori, în România, toate programelepartidelor au aproape aceeaşi ideologie,cu foarte mici diferenţe. Dacă PNL luptămai mult pentru dezvoltarea economică aţării, PSD are grijă de partea socială, deproiectele sociale. Dacă nu poţi sădezvolţi economic o ţară nu ai ce să oferisocial. Deci, nimic nu este întâmplător şiîn politică poţi să faci în orice momentorice fel de combinaţii. Şi, în politicăexistă, aşa cum spunea Coposu şicompromisuri, adică nu poţi să ţii la o ideea ta ca grup, etnie sau naţionalitate,atunci când ţara cere să cedezi pentruprosperitatea ei. Gândiţi-vă că într-ofamilie, soţul ţine la o idee de-a lui, soţiaţine la o idee de-a ei. Este o încleştareîncât fiecare rămâne cu ideea lui într-uncolţ al casei, nu mai socializează. Într-ocăsnicie trebuie să cedezi mereu dinideile tale către celălalt, pentru că altfeltreaba nu iese bine. Aşa şi în politică:dacă te încrâncenezi şi nu cedezi, ţaramoare".

16

DDEEZZVVĂĂLLUUIIRRII CCUU OOMMEENNIIEE

CMYK

CMYK

MINODORA ILIE: “O ţară fără Servicii Secrete nueste suverană pe propriul destin”

• Ce părere aveţi despre apartenenţa laSecuritatea veche şi nouă, de Legealustraţiei?

- "Sunt discuţii foarte puternice şi asupraacestei probleme. Unii o consideră gravă,alţii nu-i dau importanţă. Eu, ca istoric, văspun că o ţară fără Securitate este o ţarămoartă! Repet, o ţară fără Securitate esteo ţară moartă! Acum, că se numea în trecut Securitatecă se numeşte astăzi altfel, ServiciiSecrete, este neapărat necesar ca o ţarăsă aibă Servicii Secrete puternice. Altfel,ea nu ar fi rămas nici în trecut întreagă şinici astăzi, după cum vedeţi că nu suntemfoarte siguri pe noi, ne paştefederalizarea.Au început să apară şi problemele cuterorismul. O ţară trebuie păzită şi trebuiesă investească în Servicii Secrete. Dealtfel, ce sunt Serviciile Secrete? Suntoameni dintre noi, poate mai tineri, careau o anume disciplină şi care au o anumedragoste de ţară. Dar, în afară dedragostea de ţară trebuie să fie şiconcilianţi cu celelalte state şi să aibămereu ideea păcii. Tot timpul aud că seinvesteşte în armată! Păi cum să nu aiarmată? În istorie se spunea „ca să aipace, trebuie să te pregăteşti de război" şiatunci cum să nu investeşti în armată? Oţară care nu are Servicii Secrete şi armatănu este pregătită, nu poate să doarmăliniştită. Gândiţi-vă, ţinând cont decomunitatea unde ne aflăm, sunt oamenimuncitori, sunt alţii care fură, sunt cudeficienţe mentale care atacă, dacă nuexistă un organism în comunitate în caresă ai încredere că te apără, la un momentdat nu poţi să trăieşti liniştit. Repet, o ţarăfără Servicii Secrete nu este o ţarăsuverană pe propriul destin! Niciodată nueste suficientă investiţia în ServiciileSecrete, că sunt ele interne sau externe,ele sunt "ochii şi urechile" unei ţări şi aleunui popor. Toţi reclamă cum că unul afost informator, altul a fost turnător, asteasunt numai prostii. Sigur cuvântul edegradant, dar aş vrea să vă spun că nusunt lucruri bune pentru a le discuta într-oţară ca a noastră.

Printre dorinţele domnului Coposu a fost

şi aceasta despre care vă spun acum:"Doamna Minodora, te rog să nu uiţi, sănu permiţi dumneata să apară Legea astaa lui Ticu Dumitrescu”, aşa mi-a spusmarele Coposu, „să nu permiţi doamnădumneata care eşti curajoasă, cu omeniadumitale, să apară Legea lui TicuDumitrescu, deci CNSAS". Dar, de ce, am întrebat eu? Că poate estebine să se facă puţină analiză asupracelor care au făcut bine sau rău în trecut."Nu, doamnă, că şi noi am greşit, toţi amgreşit. Nu ar fi existat ideea de egalitate şicomunism dacă înaintea ei nu s-ar fiîmbogăţit unii foarte tare şi nu i-ar fi făcutsclavi pe alţii care de-abia aveau cemânca, sau lăsau satele în întuneric. Nueste bine doamnă să se răzvrăteascăpoporul împotriva poporului. Te rog,doamnă, fă asta!" Eu, după moartea lui Corneliu Coposu, l-am tot rugat mereu pe Ion Diaconescu,am discutat şi cu Ion Raţiu, „măi, fiţi puţinatenţi, aţi văzut ce a zis domnul Coposu,că ei o să cadă mai rău decât alţii dacăvotaţi Legea lui Ticu Dumitrescu, LegeaCNSAS-ului, că nu este bine să învrăjbiţipoporul”. Dar, domnul Ion Diaconescu aspus:" Nu fac faţă, doamna Minodora.Lăsaţi apele să curgă aşa cum s-auobişnuit ele". Şi, acum îmi pare rău căam umbrit memoria domnului Coposu cufaptul că nu am avut puterea suficientă să

lupt pentru caaceastă Lege deînvrăjbire aoamenilor împotrivaprietenilor, a rudelor,să existe.Eu aş vrea să văspun un lucru, amanalizat câtevacazuri, de exemplu,cel al domnuluiVoiculescu, că a fostinformator,colaborator sau maiştiu eu ce. În trecut,nu se putea să pleciundeva înstrăinătate, săconduci ceva custrăinătatea dacă nuraportai. Nu se

putea, altfel ţara nu rămânea întreagă. Pe Ceauşescu noi l-am pedepsit, dar ţaraa rămas după el, dar au existat şi lucrurifoarte bune care foarte greu se mai potface astăzi. Revenind la Voiculescu, sigurdacă el a avut rude în străinătate i secerea să informeze cu ce se ocupărudele, dar asta nu însemna că le făcearău. Am apreciat sensibilitatea acestuiom. Este membru de onoare a FundaţieiInternaţionale Omenia şi odată s-a plânsla mine în timpul Convenţiei Democratecând eu făceam parte din Guvern, că o săi se ia casa în care i s-au născut copiii. De

la RAPPS probabil, nu îmi mai amintescbine, că o să trebuiască să dea aceastăcasă şi că soţia este foarte sensibilă şi nuar rezista la plecarea din acea casă şiatunci eu l-am invitat la domnul IonDiaconescu şi atât domnul cât şi doamnaEugenia Diaconescu au fost impresionaţide sensibilitatea unui om care avea toateposibilităţile din lume şi care ţinea la unapartament în care i se născuseră şicrescuseră fetiţele şi în care-şi trăise aniitinereţii cu soţia sa pe care o iubea.Dumnezeu să o odihnească, că amînţeles că nu mai este!Deci, iată un exemplu. Se face atâtadiscuţie pe această temă, că unul a fostcolaborator, că altul a fost turnător, căaltul a fost altceva.

Dacă acum lăsăm lucrurile în voia sorţiisă nu ne mai mirăm că mâine, poimâine,România poate să nu mai aibă formaaceasta frumoasă şi să nu mai fie"grădina Maicii Domnului" aşa cum aspus-o Papa Ioan Paul al II-lea. Acesta afost un mic exemplu pe care-l cunosc eu,dar sunt mii şi mii de exemple pe care leputem da. Îmi fac acum o datorie deonoare faţă de ceea ce a dorit domnulCoposu, să nu lăsăm Legea aceasta a luiTicu Dumitrescu şi a CNSAS-ului săînvrăjbească poporul român. Pentru mineeste o mare mâhnire că nu am putut săfac nimic ca să împiedic acest lucru. Eu,nu am fost rugată niciodată de Securitatesă informez, nu mi s-a spus nimicniciodată, pentru că toată lumea îmicunoştea sufletul, ştia că eu nu pot să facdecât fapte bune, pentru că aşa m-amnăscut, acesta a fost traseul vieţii mele,un om de omenie care l-a ajutat pe primulvenit. Am cunoscut şi studenţi dinstrăinătate, am avut şi elevi străini, amcirculat în toată lumea, nimeni nu m-aîntrebat nimic nici la plecare nici la venire.Probabil că tot timpul m-am analizat şi amîncercat să nu greşesc faţă de ţară şi depoporul meu. Probabil, nu ştiu, se putea şialtfel, dar nu mi s-a întâmplat mie!"

• Cum vedeţi dumneavoastră viitorulRomâniei?

- "Pornind de la ideea că România este„Grădina Maicii Domnului”, trebuie să fimfoarte siguri că România o să aibăîntotdeauna un viitor serios, transparent,prosper în toate situaţiile şi în toatetimpurile. Ea a fost rezistentă pentru că apăstrat tradiţiile, şi-a respectat istoria şipentru că a plămădit mereu oamenipolitici care să-şi iubească ţara. Asta estefoarte important! Eu am încredere înviitorul României, aşa cum am încredereîn Dumnezeu!"

• În ziarele domnului Vadim Tudor seface trimitere la prietenia Fundaţiei cudomnul Virgil Măgureanu.

- "Da, domnul Virgil Măgureanu este unvechi membru al Fundaţiei InternaţionaleOmenia şi era foarte apreciat de CorneliuCoposu care-mi spunea, chiar la mine încasă, când ne întâlneam cu fruntaşiiţărănişti că atunci când are o nelămurirese consultă cu domnul Virgil Măgureanuasupra situaţiei politice. Şi, despredomnul Ion Iliescu, domnul CorneliuCoposu mi-a zis că este un mare ompolitic. Când eram intrigată, dupăRevoluţie, că ţărăniştii noştri şi alţii strigau"Jos Iliescu!", l-am rugat pe domnulCoposu să ia nişte măsuri pentru că esteobositor să tot auzi strigându-se acelaşilucru. Şi el a spus aşa: "Uite, am să vă facpe plac şi o să dau la o parte acest sloganşi o să vedeţi că de o sută de ori mai multse va striga. Asta este politica, doamnaMinodora Ilie”. Dar eu cred, spuneaCoposu, că Iliescu este un foarte mareom politic ce a avut un rol esenţial înschimbarea, în cotitura pe care a făcut-oRomânia în 1989”.



DD EE ZZ VV ĂĂ LL UU II RR II CC UU OO MM EE NN II EE

CMYK

CMYK

MINODORA ILIE: ”Şi Masonii şi Cavalerii de Maltaajută oamenii la nevoie“

• Am văzut că aţi făcut multe acţiuniOmenia la OTV. Ce se întâmplă cu DanDiaconescu?

- "Am făcut multe evenimente la postulOTV pentru că Omenia este legată depopor şi pentru că acest post era vizionatde toate păturile sociale. Sigur că uniicare au o cultură mai avansată, nupierdeau, zic ei, timpul la OTV. Numai că,un intelectual adevărat, trebuie să ţinăcontinuu legătura mereu cu poporul, cutalpa. Sigur că el trebuie să selecteze şisă-şi aleagă mediile în care trăieşte dar,nu este bine să se rupă de popor. Eu credcă domnul Dan Diaconescu este un băiatmuncitor care doreşte să facă ceva, săcombine ceva între socialism şicapitalism. Numai că ce ar vrea dânsul săfacă acum, ar fi fost valabil după 1990când fabricile nu erau dărâmate, când oparte din averea poporului român nu eravândută. Atunci, sigur toţi cei caremunceau într-o uzină, fabrică sau CAP,puteau să primească o rentă de-a lungulvieţii din locurile unde ei produseserăfoarte mult pentru ţară. Acum, nu mai esteposibil aşa ceva. Faptul că dânsul trăieşteîntr-o lume a bogaţilor şi cu sufletul arămas lângă cei săraci nu este deacceptat într-o perioadă a tranziţiei.Acum, ca să ai foarte mare trecere în faţacelor săraci trebuie să fii tot sărac sau săfii ca Iisus, să dai tot ce ai celor săraci. Casă le spui că nu ai nevoie de nimic pentrucă eşti bogat, îi umileşti pe cei săraci. Eucred că dânsul încet, încet o să analizezemai bine lucrurile şi o să-şi schimbeoptica. Eu îi doresc succes. Faptul căpartidul său a intrat în Parlament este unsucces, are oameni valoroşi acolo. Estenevoie de mai multă gândire. Ca individeste o persoană remarcabilă, un băiateducat, şcolit, politicos, ceea ce nu vezi laalţi politicieni, dar eu cred că este greu săîmbini situaţia de ziarist, de critic de artă,cu politica. Dar fiind tânăr, are tot timpulsă înveţe de la marii oameni ai istorieicare să fie paşii lui spre viitor".

• Este adevărat că sunt în FundaţiaOmenia şi Masoni, Cavaleri de Malta?

- "De ce, nu? Aş zice why not? Sunt foarte

numeroşi Masonii pentru că analizândprogramul lor, este foarte asemănător cual Fundaţiei. Ei ajută pe primul venit, seajută între ei. Sigur că în epoca medievalăMasoneria era pe bresle: tăbăcarii întreei, la fel fierarii, croitorii, etc. Acum,Masoneria din România a ajuns şi ea laun nivel mai înalt, sunt şi oameni deştiinţă, de cultură, medici, profesori,oameni de afaceri care au legături cuMasoneria lumii şi se ajută foarte tareîntre ei. De aceea ei îşi zic "frate". Deexemplu, îl avem în conducerea Fundaţieichiar pe domnul doctor conf. univ. VasilicăCristescu, directorul Spitalulului Păulescucare este secretarul general al MasonerieiMemphis şi se numeşte al doilea maremedic pe ţară al Francmasoneriei şi mulţialţii. Îl mai avem pe marele maestruGheorghe Florea a cărei fiică, Ana Maria,a oferit din partea fundaţiei pământul şiflorile în momentul când Papa Ioan Paulal II-lea a pus piciorul pe pământromânesc. Dar avem şi Ordinul de Malta,de exemplu pe marele guvernator careeste managerul Spitalului Malaxa,medicul Florin Adrian Secureanu, care înmomentul în care noi vorbim se află învizită la Papa Benedict al XVI-lea, laRoma. Fundaţia Internaţională Omenia nu seasociază cu alte asociaţii, fundaţii saupartide, dar membrii acestora pot să facă

parte din Fundaţia noastră, cum şi noifacem parte din diferite partide politice.Aşa sunt reprezentate şi toate cultele înFundaţia Internaţională Omenia, la nivelulcel mai înalt".

• Am văzut că în Fundaţia Omenia estearmonie între toţi reprezentanţii tuturoretniilor. Cum reuşiţi acest lucru?

- "În Fundaţia Internaţională Omeniatoate etniile, toate naţiile, toţireprezentanţii altor popoare sunt ca fraţiipentru că noi urmărim doar elementulcaritate, ajutorul pentru primul venit,urmărim reconcilierea, liniştea şi paceamondială. Referitor la etniile care trăiescpe pământul nostru vă pot spune că întoate războaiele am fost uniţi, de-a lungulistoriei la fel, în momentele grele,dezastre naturale: inundaţii, cutremure,am fost la fel de uniţi. La nunţi, botezuri,înmormântări suntem tot uniţi. Cum amputea face noi diferenţa dacă toţi suntemcetăţeni ai acestei ţări şi dacă toţi nehrănim din roadele aceluiaşi pământ şitrăim sub razele aceluiaşi soare şi subacelaşi cer? Gândim la toţi pentru pace.Discuţiile acestea care nu-şi au rostulsunt făcute de nişte reprezentanţi ai unorgrupuri politice care vor să iasă din cândîn când în evidenţă pe seama sărmanuluipopor. Eu cred în armonia cu ungurii,

pentru că şi ei ne-au ajutat de-a lungulistoriei, dar şi noi i-am ajutat pe ei. Şi maicred că vom reuşi să educăm etniaromilor, pentru că şi ei ne-au ajutat săpăstrăm tradiţiile populare româneşti caresunt bine văzute în toată lumea. Noivedem doar partea negativă a acesteietnii. Nu vedem că ei şi-au păstrattradiţiile, ei au o oarecare disciplină înetnia lor, ascultă unii de alţii. Sunt sigurăcă o convieţuire paşnică ne va duce la unviitor sigur şi prosper ca să nu spun fericit,pentru că fericirea ne-o facem noi, dacăsuntem sănătoşi, suntem şi fericiţi, dacă epace e şi fericire".

•Mereu o pomeniţi pe doamna FeliciaMeleşcanu. De ce?

- "Domnul Theodor Meleşcanu estemembru de onoare al Fundaţiei propus deIon Raţiu de 20 de ani. Este opersonalitate puternică, un om înţeleptcare se bucură de stimă internaţională şia avut o minunată soţie care a luptat cuarmele ei de ziarist. Doamna Meleşcanu a fost primul jurnalistcare i-a luat un interviu lui Gorbaciov. Afost o femeie pe care, noi, Omenia, amstimat-o şi ca urmare o pomenim cu multăevlavie ca de altfel şi pe ceilalţi mariioameni care au trecut în eternitate".

18

DDEEZZVVĂĂLLUUIIRRII CCUU OOMMEENNIIEEMINODORA ILIE: “Un proiect care face dezordine în ordine”

CMYK

CMYK

•Ce credeţi de regionalizare?

- "Eu cred că este prea devreme săvorbim de regionalizare, eu cred că vorexista foarte mari discuţii, că vor existasuprapuneri în conducerea regiunilor cuconducerea statului, cu conducereajudeţelor. Eu cred că noi vrem să faceminvers acum, dezordine în ordine. Esteprea devreme!"

• Am observat, de asemenea că înFundaţia Omenia există un cult pentrudomnul prim vicepreşedinte, generalulIoan Talpeş.

- "Este corect. Este adevărat că există uncult în Fundaţia Internaţională „Omenia”pentru domnul general Ioan Talpeş, nunumai pentru că este un mare istoric,pentru că este un mare român, este foarteactiv în toate programele Fundaţiei, esteun foarte mare iubitor de ţară şi în special

pentru că nu ştie să urască. GeneralulTalpeş este iubit de toată lumea, dar noi l-am ales pe domnul prim vice şi pentrusoţia domniei sale, pentru că mariiţărănişti şi Corneliu Coposu şi IonDiaconescu mereu mi-au amintit că soţiadomniei sale, doamna Zoe Talpeş setrage dintr-o foarte venerabilă familieţărănistă a Partidului Naţional Român dinBanat. Şi dânsa este vicepreşedinte şiparticipă la toate acţiunile caritabile aleFundaţiei, este neobosită".

„Marele Hidalgo” , „În umbramarelui Hidalgo”, „Breviar laic” şi„Al doilea breviar laic”, suntînceputul unei serii de 7 volume,promise de generalul IoanTalpeş. La primul volum,generalul Ioan Talpeş, fostul şefal Serviciului de InformaţiiExterne spunea : "În umbramarelui Hidalgo este o carte pecare doresc să o continui, mi-amfixat şi numărul de 7 volume,este o obligaţie a mea, aş puteaspune, de conştiinţă vis-a-vis decei care au trăit în România, înperioada din 1980 până astăzi,perioadă în care eu amfuncţionat în anumite poziţionărimilitare sau chiar politiceimportante şi ar fi ca un fel deraport al unui personaj care sesimte obligat să explicemomente, evenimente sausituaţii care, astăzi, ori suntprezentate fals, ori suntcunoscute în afara realităţilor deexprimare a lucrurilor".

„Al doilea breviar laic”, este ocarte care conţine reflecţii desprelume, despre raporturileindividului cu Divinitatea şi cuistoria. „Prin această carte, amîncercat să mă exprim prin ceeace înseamnă materia dereprezentare a calificării pe careviaţa ne-a dat-o. Mi-a fost dificilsă pun pe hârtie asemeneagânduri, pentru că nici nuîndrăzneam să le rostesc,deoarece lumea este destul deatentă, şi mai ales când are de aface cu un personaj caregenerează întrebări, aşa cumsunt eu. Eu pot să spun multe

despre momentelecare au fost de oduritate extraordinarăasupra României, dar cred că şiacum am putea să ne întrebămde ce România este singura carenu a primit nici un ajutor din 1989şi până astăzi, deşi şi-a plătittoate datoriile”, a conchis autorul,după ce a făcut o lungă paralelăîntre poporul român şi celelaltede-a lungul istoriei sale.Lansarea cărţii “În umbra mareluiHidalgo”, a fost făcută şi laCâmpulung , iar manifestarea afost deschisă de preşedintaFundaţiei Internaţionale Omenia,Minodora Ilie. Printre invitaţii deseamă ai generalului Ioan Talpeşau fost şi jurnalistul HoriaAlexandrescu, reprezentanţi aiBisericii Ortodoxe muscelene şipoliticieni. Generalul Ioan Talpeşs-a hotărât să vorbească… şi aremulte de spus lui HoriaAlexandrescu şi, prin intermediulcărţilor sale, românilor sătui deatâta intoxicare, cu documentelepe masă şi cu promisiuneaviitoarelor volume!

Ioan Talpeș a publicat peste 60de articole și studii în reviste despecialitate și a fost autor șicoautor al unor importante lucrăriși monografii, din caremenționăm:• Diplomație și apărare (1933-1939) - coordonate ale politiciiexterne românești (EdituraȘtiințifică și Enciclopedică,București, 1988)• Istoria militară a poporuluiromân (Editura Militară, 6 vol.)• România în anii primului război

mondial (Editura Militară, 2 vol.)• România în anii celui de-aldoilea război mondial (EdituraMilitară, 3 vol.)

• Cine este Ioan Talpeş?Ioan Talpeş s-a

născut la data de 24august 1944, încomuna Topleţ(judeţul Caraş-Severin). Dupăabsolvirea studiilorsecundare la Liceul"Traian Lalescu"dinOrşova, a fost admisla Institutul de Marinădin Constanţa, alecărui cursuri le-aabandonat la scurttimp. A fost

încorporat în armată, apoi în anul1965 a dat examen la Facultateade Istorie de la Cluj, unde a fostadmis după un concurs greu(fiind 32 candidaţi pe un loc).Primii trei ani i-a urmat în Cluj,iar în anul al patrulea s-atransferat la Bucureşti. Din anul1968 a fost membru al PCR. Aabsolvit în anul 1970 cursurileFacultăţii de Istorie din cadrulUniversităţii Bucureşti. În anul1980, a obţinut titlul ştiinţific dedoctor în istorie cu teza"Diplomaţie şi apărare", înacelaşi an absolvind şi şcoala deofiţeri activi "Nicolae Bălcescu"din Sibiu.După absolvirea facultăţii, aactivat între anii 1970-1985 laCentrul de Studii şi Cercetări deIstorie şi Teorie Militară dinBucureşti, organism aflat însubordinea Ministerului ApărăriiNaţionale, ca locotenent, stagiar(1970), cercetător ştiinţific(1973), cercetător ştiinţificprincipal gradul III (1978) şicercetător ştiinţific principalgradul II (1980). Ca istoric militar,a desfăşurat o vastă activitate decercetare şi publicare peproblematici ale istoriei militare apoporului român şi a istorieimilitare universale sau de politicăexternă a României, în special înperioada contemporană. Esteautor a numeroase articole,studii şi cărţi publicate înRomânia şi în străinătate.

În anul 1985 a fost transferat laEditura Militară, unde a îndeplinit

funcţiile de şef deredacţie, redactor-şef(1988 - martie 1990) şi apoi pecea de director (martie - iulie1990). În fişa sa de cadre de laMinisterul Apărării Naţionale,care a fost întocmită în anul1987, Talpeş era caracterizatastfel: „S-a integrat în specificulşi dinamica muncii editoriale,acţionând pentru încorporarea încărţile de istorie cu tematicămilitară a ideilor, tezelor şiconceptelor din documentele departid şi opera secretaruluigeneral al partidului nostru". Îndecembrie 1989 avea gradul delocotenent-colonel.Timp de doi ani, în perioada 1iulie 1990 - 9 aprilie 1992, a fostconsilier prezidenţial, cu rang deprim-adjunct al ministrului, încadrul Departamentului deanaliză politică al PreşedinţieiRomâniei, la Direcţia pentruprobleme militare şi ordinepublică.

În perioada 9 aprilie 1992 – 31iulie 1997, Ioan Talpeş aîndeplinit funcţia de director alServicului de Informaţii Externe(SIE), cu rang de ministru,înlocuindu-l în această funcţie pegeneralul Mihai Caraman. A avutmisiunea de a realiza reformademocratică a serviciilor deinformaţii din România şi de aasigura legăturile cu serviciile deinformaţii din ţările membreNATO. A fost înaintat la gradulde general-locotenent (cu 2stele) la 28 noiembrie 1994.Talpeş a demisionat din aceastăfuncţie la 25 iulie 1997, fiindtrecut în rezervă cu gradul degeneral de corp de armată (cu 3stele) începând cu data de 1octombrie 1997. Între 12 noiembrie 1997 - 9decembrie 1998 a fostambasador al României înBulgaria, de unde a plecat prindemisie. Preşedintele Bulgariei i-a conferit Ordinul Stara Planinagradul I cu diamante, cea maiînaltă distincţie a statului vecin,acordată pentru prima dată unuiambasador străin.În perioada ianuarie 1999 -decembrie 2000 este consilierpersonal al preşedintelui PDSR,Ion Iliescu. După ce acesta adevenit preşedintele României,

Talpeş a fost numit în funcţia deConsilier Prezidenţial, şef alDepartamentului SecurităţiiNa ionale, şef al AdministraţieiPrezidenţiale (21 decembrie2000 - 10 martie 2004).La data de 10 martie 2004, IoanTalpeş a fost numit în funcţia deMinistru de Stat pentruCoordonarea Activităţilor dinDomeniile Apărării Naţionale,Integrării Europene şi Justiţiei,îndeplinind această demnitatepână la 28 decembrie 2004. Înseptembrie 2004 devine membrual Partidului Social Democrat.În noiembrie 2004, a fost ales casenator PSD de Caraş-Severin.A părăsit PSD-ul în aprilie 2005.În calitate de senator, a fostmembru al Comisiei pentruapărare, ordine publică şisiguranţă naţională (până înfebruarie 2007), fiind şipreşedinte al acestei comisiipână în iunie 2005, apoi membrual Comisiei pentru egalitatea deşanse din Senatul României (dinfebruarie 2007).În iulie 2006, Ioan Talpeş ademarat procedura de înfiinţare aunui nou partid politic UniuneaPopulară Social Creştină (UPSC).În octombrie 2006, la PalatulParlamentului a avut locCongresul de constituire a UPSCîn prezenţa a peste 1.500 dedelegaţi din întreaga Românie.Din ianuarie 2007 până înoctombrie 2008 este preşedinteal Uniunii Populare SocialCreştine, înregistrată prinhotărâre definitivă în RegistrulPartidelor Politice din România.Ioan Talpeş candidează pentruSenatul României, pe listele PD-L, în Colegiul 7 din Bucureşti.Este căsătorit şi are un fiu (IoanCodru). Soţia sa, absolventă aFacultăţii de Filologie, a lucrat cabibliograf, întâi la BibliotecaAcademiei Române, iar apoi laBiblioteca Ministerului ApărăriiNaţionale. Vorbeşte limbilegermană şi engleză.

La 28 noiembrie 2002,generalul de corp de armată (r)Ioan Talpeș a fost decorat cuOrdinul "Virtutea Militară" în gradde Mare Ofițer (cu însemnepentru militari).


IOAN TALPEŞ s-a hotărât să vorbeascăPRIN CĂRŢILE SALE!

CMYK

CMYK


MMEEMMBBRRII OOMMEENNIIAA20

Minodora Ilie s-a născut în localitatea Godeni dinjudeţul Argeş la data de 12 aprilie 1941, fiindpreşedintele fondator al Fundaţiei InternaţionaleOmenia.

Minodora Ilie este căsătorită cu arhitectulGheorghe Ilie şi are un fiu, Mihail Câţu.În perioada anilor 1955-1959 a urmat cursurileliceului nr. 2 din Câmpulung Muscel, între anii1961-1965 a urmat cursurile Institutului Pedagogicde Geografie Istorie din Bucureşti, iar între anii1968-1973, Facultatea de Istorie din cadrulUniversităţii Bucureşti. Profesând în învăţământ, aobţinut toate gradele didactice, Definitivat, Gradul IIşi I. Minodora Ilie este doctorand în Psihologie şi aurmat numeroase cursuri de perfecţionare. Asemnat mai multe articole şi publicaţii în ziare şireviste în domeniul social, al Istoriei Religiilor şiperfecţionarea cadrelor didactice. De-a lungul carierei în perioada anilor 1965-1975 afost profesor de Istorie la şcoala generală Mihăeşti,sat Buleta, judeţul Vâlcea, între anii 1976-1990 afost profesor titular de Istorie la liceul "Spiru Haret"din Bucureşti. De asemenea între anii 1983-1986 afost inspector general în Ministerul Învăţământului.Între anii1990-1991 a fost inspector general înCorpul de Control al primarului general al Capitalei,apoi în anul 1995 a fost inspector general laAsistenţă Socială.

Între anii1998-2001,Minodora Ilie afost lectoruniversitar laUniversitatea"Spiru Haret"din Bucureştişi între anii1998-2002 afost numitădirectorgeneral - lectoruniversitar laInstitutul deIstorie aReligiilor.

În perioadaanilor 1997-1998 a fostconsilier de

stat al primului ministru Victor Ciorbea, apoi întreanii 1998-1999 a fost consilier de stat al primuluiministru Radu Vasile, între anii 1999-2001a fostconsilier de stat al primului ministru Mugur Isărescuşi din anul 2000, consilier al primului ministruAdrian Năstase.

Activitatea politică a Minodorei Ilie a debutat întreanii 1966-1989 fiind membru al Partidului ComunistRomân.

Minodora Ilie şi-a continuat cariera politică şidupă anul 1990 fiind membru PNŢCD şireprezentant PNŢCD în Biroul ExecutivCPUN.Până în anul 2000, Minodora Ilie a fostsecretar general adjunct în Organizaţia Bucureşti,prim vicepreşedinte în Organizaţia Sectorului 4. Dinanul 2000 şi până în anul 2003 a ocupat funcţia devicepreşedinte PSM. În perioada anilor 2003-2005a fost membru în Consiliul Naţional şi BiroulExecutiv Central al PSD. Din anul 2005 MinodoraIlie este membru al Consiliului Naţional PSD,vicepreşedinte departament Cultură şi Culte PSD,consilier parlamentar Comisia Drepturile Omului,Minorităţi şi Culte PD.

MINODORA ILIE,INCLUSĂ ÎN

“ENCICLOPEDIAPERSONALITĂŢILOR

DIN ROMÂNIA”

“Cea mai valoroasă comoară a oamenilor este omenia”

FUNDAŢIA INTERNAŢIONALĂ OMENIA

preşedinte de onoare P.F. Daniel

preşedinte fondatorMinodora Ilie

prim-vicepreşedinte Ioan Talpeş

prim-vicepreşedinteMohamad Murad

prim-vicepreşedinteAdrian Secureanu

prim-vicepreşedinteDaniel Cuculea

prim-vicepreşedintePrinţesa Lia

prim-vicepreşedintePrinţul Paul

vicepreşedinteZoe Talpeş

vicepreşedinteMalvina Mihăilă

vicepreşedinteClaudiu Vintilă

vicepreşedinteNicolae Buzatu

vicepreşedinteFrancesco Loizzo

vicepreşedintearh. Irineu Dogaru

VICEPREŞEDINŢI• Gabriel Mihalescu, • Mircea Perpelea, • Ligia Mihalache, •Gheorghe Tudorie, • Ion Macovei, • Gheorghe Călin.SECRETAR GENERAL• Nicolae Ştefan.SECRETAR GENERALADJUNCT• Magdalena Dima.PREŞEDINTE COMISIADE CENZORI• Gheorghe Cornea.TREZORIER• Maria Iacobescu.DIRECTOR PROGRAM“CODIŢĂ ŞI BOBIŢĂ”• Anghel Zidaru.

MEMBRI DE ONOARE(nominalizaţi de EX-Preşedintele deOnoare ION RAŢIU şiaprobaţi prin vot laCongresele Fundaţiei)• Majestăţile lor RegaleRegele MIHAI şi Regina ANA, • ASR Printul Paul siPrintesa Lia a Romaniei,

• Ion Iliescu,• Emil Constantinescu, • Ioan Talpeş,• ÎPS Episcop Andrei deAlba, • ÎPS Mitropolit Nifon,• ÎPS Gherasim de Vâlcea, • ÎPS Calinic de Argeş,• ÎPS Ioan Sălăjan deHarghita şi Covasna, • P.S. Vicenţiu Griffoni, • Arhitect Gheorghe Ilie,• Adrian Năstase, • Radu Vasile, • Teodor Meleşcanu,• Ioan Bogdan, • Dan Voiculescu, • Alexandru Radocea, • Naidin Lucian,• Ioan Dan Popescu, • Dan Rusanu, • Tudor Barbu, • Alexandru Radocea, • Valentina Rodocea, • Ion Solcanu, • Cornel Ilinca, • Gheorghe Ioniţă, • Gheorghe Stoica,• Anca Boagiu, •Vasile Blaga, • Anca Vasilescu,• Paula Iacob,

• Popa Vasile, • Victor Opaschi, • Oliviu Gherman, • Constantin Nicolescu,• Aurelian Bondrea, • Ştefan Ramfu, • Dumitru Slăvescu,• Petre Roman, • Virgil Măgureanu, • Jose Iacobescu, • Constantin Teculescu,• Virgil Faur,• Tudor Elena, • Comănescu Paraschiva, • Vasile Obreja, • Elena Nicolau,• Elena Chiujdea, • Iuliana Starcz, • Gherghe Funar, • Trandafir Valeria, • Tarniceru Petre,• Nicu Axinia, • Ioan Aurel Rus, • Victoria Ştefan, • Viorel Popa, • George Becali, • Alexandru Petrovici, • Stela Popescu, • Alexandru Arşinel,• Iulian Iancu, • Nicolae Păun, • Ioan Calea.

POST-MORTEMVICEPREŞEDINŢI• Ion Raţiu, • Vasile Gionea, • Ion Diaconescu, • Corneliu Coposu, • Eugenia Diaconescu,• Otto Weber, • Mihai Erbaşu,• Ilie Fonta, • Elena Băsescu - mamapreşedintelui TraianBăsescu, • Eugen Bertea, •Victor Surdu, • Mihai Lădaru,• P.F. Teoctist, • Constantin Galeriu, • Puiţa Ţicu, • Victor Ţicu, • Nicolae Vrăbiescu,• Ion Negrea,• Ilie Verdeţ, • Antonie Plămădeală,• ÎPS Bartolomeu Anania,• Adrian Păunescu, • Leonida Lari Iorga, • Felicia Meleşcanu, • Bassam Melhem,• Alina Popa, • Petre Dobre,• Ioan Jinga, • Nicolae Gimbăşanu.

vicepreşedinteSofia Buşe

vicepreşedinteDaniel Mihăilă

vicepreşedinteIon Sasu

vicepreşedinteAdrian Popa

vicepreşedinteElena Merişoreanu

vicepreşedinteVasile Negoiţă

Documents

ediţie specială aniversară, la împlinirea a 20 de ani de la înfiinţarea