Universitatea Crestina Dimitrie CantemirFACULTATEA DE RELATII ECONOMICE INTERNATIONALE

Referat Istoria Economiei Mondiale < Efectele marii crize economice din 1929-1933 >Coordonator : Marin Badea

STUDENT : ANUL : 1 Frecventa Redusa

BUCURESTI

2009Criza economic din 1929-1933 seamn mult cu cea pe care o trim acum, multe elemente specifice celor dou evenimente coninnd asemnri care nu ne pot lsa indifereni.

Marele crah financiar din anul 1930 a aprut n primul rnd ca o consecin direct a primului rzboi mondial. Multe dintre cele mai puternice ri ale lumii, inclusiv Marea Britanie ori Germania, rmseser cu datorii imense i apelau la SUA pentru mprumuturi. Americanii prosperau n acest timp i se credeau invincibili. America era ara tuturor posibilitilor, economia era cea mai puternic, nimic nu putea s i ating. Cetenii de rnd, alturi de investitori i oameni de afaceri, cumprau masiv aciuni la burs. Wall Street devenise simbolul unei economii nfloritoare, al optimismului i al unui stil de via strlucitor i opulent. Aciunile erau, aadar, la mare cutare, astfel nct preul lor cretea i iar cretea. Un oc ce se anunaExtraordinara prosperitate din anii 1920 a fost favorizat de mai muli factori: organizarea tiinific a muncii, concentrarea i raionalizarea ntreprinderilor, publicitatea, creditul etc. Dar cauza profund a crizei a fost tocmai producia anarhic, neinnd seama de absorbia pieii. Marea majoritate a ntreprinderilor au fcut mprumuturi masive pe termen scurt, avnd ncredere n prosperitatea i n posibilitatea rambursrii lor. Preul aciunilor a crescut de 4 ori ntre 1921 i 1929, atingnd un nivel care nu mai putea fi justificat de anticiprile raionale ale viitoarelor profituri. Boom-ul speculativ a luat amploare, milioane de americani mprumutndu-se pentru a investi masiv pe piaa de capital. Pn n august 1929, brokerii obinuiau s mprumute micii investitori cu mai mult de 2/3 din valoarea aciunilor pe care acetia le cumprau. Peste 8,5 miliarde dolari erau mprumutati, o sum mai mare dect ntregul numerar care circula n SUA. Preul n cretere ncuraja populaia s investeasc i mai mult, n speranta c procesul va continua.

|i deodat, joi, 24 octombrie 1929, a avut loc crahul de pe Wall Street. La bursa din New York numeroi acionari au ncercat s i vnd aciunile, preul lor scznd brusc. Criza bursier provocnd o criz financiar, depuntorii grbindu-se s-i retrag banii, foarte multe bnci au dat faliment (5096 dintre ele i-au suspendat plile ntre 1929 i 1932).

Datele arat c Joia Neagr a fost un efect, nu o cauz a depresiunii ce va urma. nc de pe 5 septembrie, valoarea aciunilor scdea. Scderi au avut loc i la nceputul lunii octombrie, depreciere descris n "Wall Street Journal"-ul acelor timpuri drept o "corecie bine-venit". De fapt, ncercnd s controleze situaia, Federal Reserve (FED) a adoptat o politic monetar restrictiv, majornd n patru rnduri rata dobnzii, de la 3,5 la 6 la sut. Mai mult, FED a dublat aceast msur deflaionist prin vnzarea agresiv de obligaiuni mai multe luni dup cderea bursei. Masa monetar a sczut n trei ani cu 30 la sut. Efectul: reducerea cheltuielilor sensibile la modificarea ratelor dobnzii, precum cele pentru achiziionarea de autoturisme i cele imobiliare, care au redus producia. Boom-ul iniial din domeniul construciilor de case de la nceputul anilor "20 a condus la un exces de ofert pe pia, la o reducere a preurilor i, n cele din urm, la o scdere abrupt a sectorului n 1928 i 1929. Ca urmare a scderii preurilor, creditele ipotecare luate n special de fermieri n-au mai putut fi pltite de acetia. Rezultatul: falimentul mai multor bnci, n special al celor mici, din domeniul rural.Urmri cumpliten numai patru ani, ntre 1929 i 1933, producia industrial n Statele Unite ale Americii a sczut la jumtate. Veniturile reale ale americanilor s-au micorat cu 28 la sut. Numrul de omeri s-a majorat de la 1,6 milioane la 12,8 milioane. Unul din trei americani (n afara celor care munceau n agricultur) era omer, iar produsul intern brut sczuse de la 103 miliarde la 55 de miliarde n momentul de vrf al crizei, care a durat ani ntregi, i nu numai n America, ci i n Europa. Aici, ns, oamenii trecuser deja de un rzboi devastator, astfel c ocul nu a fost, poate, resimit la fel. Cu adevrat lovii au fost americanii, care fuseser convini c snt invincibili i c erau singurii care scpaser cu bine din primul rzboi mondial. Nu neaprat falimentele cetenilor i ale bncilor ori ale fabricilor au fost cele mai ocante, ct prbuirea ncrederii oamenilor de rnd n statutul lor de "invincibili", de popor care nu poate fi ngenuncheat de nimeni i nimic.

La marginea sau chiar n interiorul oraelor apreau aa-numitele "Hooverville", tabere improvizate, formate din colibe, construite din resturi. Astfel de tabere existau chiar i n Central Park din New York, n Brooklyn ori n Seattle (tabra de aici a rezistat pn n 1941). n aceste "Hooverville" locuiau cei rmai pe drumuri n urma falimentelor. Cei mai muli dintre ei triau din cerit, se acopereau cu ziare i foloseau cai ca s le trag mainile, pentru c nu mai aveau bani de benzin - asta n cazurile fericite n care i pstraser maina, eventual pentru a locui n ea. Foarte muli dintre micii industriai ori oameni de rnd care au pierdut tot la burs ori din cauza crizei economice s-au sinucis n acele vremuri. Rata sinuciderilor a ajuns 17 cazuri la 100.000 de locuitori. Alii au ales s fac greva foamei, s participe la maruri ori s protesteze n mai multe moduri, cteodat chiar violent.Efecte globaleMarea depresiune economic a durat mult i s-a ncheiat n momente diferite n rile globului. n majoritatea rilor au fost concepute programe de refacere i cele mai multe au trecut prin diferite prefaceri politice, care le-au mpins spre extremele dreapt sau stng. Societile bazate pe democraia liberal au ieit puternic slbite din criz i dictatori precum Hitler, Stalin sau Mussolini au ajuns la conducerea unora dintre cele mai puternice state i au pregtit condiiile pentru declanarea n 1939 a celui de-al doilea rzboi mondial.

Cele mai afectate ri au fost Germania i Austria, unde n 1932 erau peste 6 milioane de omeri, adic o treime din fora de munc. Nici Anglia nu a fost ocolit de aceast criz: fiecare al patrulea muncitor era omer,iar producia industrial a ajuns la nivelul anului 1900. n Frana, criza s-a declanat ceva mai trziu, dar a durat aproape 6 ani. Producia a sczut cu aproape 30 la sut, iar n 1935 numrul omerilor trecea de 4 milioane. n Cehoslovacia producia industrial a sczut cu 40 la sut, iar n Romnia exporturile de gru i iei au sczut cu 57,6 la sut. Avnd deja n momentul crizei o datorie extern foarte mare, Romnia a fost nevoit s contracteze alte 4 mari mprumuturi. Acest fapt a presupus un control strin asupra finanelor rii, confirmat n ianuarie 1933 prin "Planul de la Geneva", care stabilea ca experi strini s asiste Banca Naionala i s reglementeze problema datoriilor externe.

Singura neafectat de depresiunea economic a fost URSS care, izolndu-se de restul lumii, nu fcea parte din sistemul economic capitalist i aplica planificarea economic. n rile nordice, Danemarca, Norvegia, Suedia i Finlanda, criza a avut influene minime. Dei multe firme au dat faliment i numrul omerilor a crescut, guvernele din aceste ri au instituit sisteme de asigurri menite s rezolve o parte din problemele omerilor. Suedia a mers chiar mai departe, elabornd proiecte guvernamentale prin care oferea slujbe muncitorilor disponibilizai (n aceast perioad s-au pus bazele modelului suedez, model economic i politic, dar mai ales un model social, suedezii devenind ca organizare social mult mai atrgtoare dect a SUA, deoarece inegalitatea social este mai puin profund).

Premisele crizeiAmerica tocmai isi revenea dupa primul razboi mondial iar economia intra intr-o noua era. Dezvoltarea fara precedent a inovatiilor tehnice si stiintifice din timpul razboiului si imediat dupa, a creat o prapastie intre capacitatea industriei de a genera produse competitive si capacitatea salariatilor de a le cumpara, in timp ce rata de economisire a populatiei cu venituri peste medie era mai mare decat cresterea oportunitatilor de investitii, ceea ce a dus la o crestere fara precedent a preturilor unor active actiuni si imobiliare in principal.Activitatea economica a explodat in perioada 1920-29, indicele productiei industriale calculat de FED crescand de la 81 de puncte in 1920 la 114 in 1929 (deci o crestere de 41%), in timp ce rata medie anuala de crestere a PIB-ului SUA in aceeasi perioada a fost de 4.6%. Ben Bernanke mentioneaza intr-o carte publicata in 1983 ca intre 1925-1929, industria SUA a produs aproximativ jumatate din totalul productiei industriale a lumii.Insa conform NBER, toata aceasta perioada de crestere economica a fost marcata de trei recesiuni de mai mica amploare: prima recesiune a durat 18 luni, in perioadaianuarie 1920 - iulie 21 si a dus la scaderea PIB cu 2%, a doua a avut loc intre mai `23si iulie`24 iar a treia intre octombrie `26 - noiembrie`27, insa fara sa aiba implicatii economice serioase. Tot in aceasta perioada, FED a inceput sa utilizeze politica monetarain scopulatenuarii fluctuatiilor ciclurilor economice iar sfarsitul primei recesiuni mentionate anterior a fost grabit de noua atitudine a FED care, prin imprumuturile pe care le-a acordat in special bancilor, a dus la cresterea investitiilor in economie, cu efect direct in cresterea PIB.In ceea ce priveste bursa, aceasta a crescut spectaculos timp de 8 ani inainte de 1929, indicele Dow Jones crescand cu peste 600% (de la 63.9 puncte in 24 august 1921 la 381.17 puncte in 4 sept. 1929) iar motivele au fost urmatoarele (cf American History 102): 1.Cresterea numarului investitorilorInvestitiile la bursa au fost vazute drept o cale usoara de imbogatire (easy money) si se estimeaza ca in orice moment al perioadei 1925-29, cel putin 4 milioane de americani detineau actiuni la bursa. Intrarea permanenta a unor noi investitori concomitent cu iesirea altora, a asigurat un flux continuu de bani noi in piata ceea ce a dus la o crestere fara precedent a pretului actiunilor.2.Cresterea ratei de economisireDatorita cresterii economice, tot mai multi americani isi permiteau sa faca economii, iar o parte din aceste economii erau investite la bursa3. Politica banilor ieftiniIn aceasta perioada, bancile ofereau americanilor posibilitatea contractarii de imprumuturi mult mai usor decat inainte si este foarte probabil ca pe langa masini si case, multi dintre cei care au luat credite au investit o parte din bani si la bursa 4.Investitiile companiilor au creat supraproductieIn 1925, in industrie au devenit vizibile primele semneale supraproductiei (cresterea stocurilor). Insa, anticipand cresterea cererii, managementul companiilor a decis reinvestirea profitului in noi capacitati de productie, accentuand o problema deja existenta. Au fost angajati noi muncitori care la randul lor au inceput sa cumpere pe datorie produse si servicii, generand astfel o crestere a productiei si implicit o crestere a pretului actiunilor.5.Lipsa reglementarilor privitoare la activitateabursieraLa momentul respectiv, cadrul legal era unul extrem de permisiv si drept urmare, companiile isi cresteau dupa voie capitalul social prin emiterea de noi actiuni care erau vandute investitorilor. Tranzactionarea in marja a explodat, investitorii, convinsi de continuitatea trendului ascendent, cumparau actiuni in marja (platind doar o fractiune din valoare) urmand sa le vanda peste cateva luni la un pret mai mare si sa castige diferenta, ceea ce a dus la crearea unui urias joc piramidal avand in vedere ca majoritatea banilor care erau investiti la bursa de fapt nu existau.6. Psihoza consumuluiAnii `20 au reprezentat pentru americani o perioada de consum feroce iar drept exemplu, am sa va dau cateva cifre: productia de masini a crescut de la 2M in 1920 la 5.5M in 1929 iar numarul biletelor de cinema vandute a crescut de la 40 la 100 de milioane pe saptamana, cinematografia devenind a zecea industrie ca importanta. Americanii cumparau orice, de la masini, aparate de radio si aspiratoare, la bilete de cinema si excursii in Europa, deci nu este de mirare ca actiunile companiilor de orice fel au crescut la bursa intr-un mod complet necontrolatOptimismul in ceea ce priveste evolutia economiei era atat de mare incat, la alegerea sa in 1928, presedintele Hoover a declarat ca America se afla astazi mai aproape de triumful bogatiei asupra saraciei decat a fost in toata istoria sa iar la inceputul anului 1929, John Jacob Raskob, CEO General Motors, a scris un articol numit Toata lumea trebuie sa se imbogateasca in care a sugerat ca orice american poate deveni bogat daca va investi saptamanal la bursa $15, desi la momentul respectiv venitul unui muncitor nu depasea $17-$22/saptamana.Cifre si fapteIn luna octombrie a anului 1929, istoria a considerat ca a venit momentul ca America sa plateasca pentru toate excesele facute in ultimii 10 ani. Bursa s-a prabusit cu 40% si doua au fost zilele care au ramas in memoria investitorilor: 24.10 - black Thursday - joia neagra, ziua in care trendul bursier s-a transformat din bullish (crescator) in bearish (de scadere) si, in special, 29.10 - black Tuesday martea neagra, cea mai devastatoare zi din toata istoria bursiera a SUA, zi in care s-a anulat toata cresterea bursei din ultimul an. Doar in perioada 29 oct-13 nov, de pe bursa s-au evaporat 30 de miliarde de dolari, suma comparabila cu totalul cheltuielilor SUA in primul razboi mondial. In trei ani, indicele Dow Jones a pierdut 89% din valoare, scazand de la 381.17 puncte in 03.09.1929 la 41 de puncte in 05.07.1932 si ii vor trebui 26 de ani pentru a isi depasi din nou maximul atins inaintea crizei.Oficial, criza economica a durat din august 1929 pana in martie 1933, iar evolutia PIB-ului SUA a fost urmatoarea: 1929 - $87 miliarde; 1930 $75 (-13%); 1931 $59 (-21%); 1932 $42 (-29%); 1933 - $40 (-5%). Pentru a vedea si influenta acestei crize asupra celorlalte economii dezvoltate, va prezint tabelul de mai jos in care sevede evolutia indicelui productiei industriale aferent fiecarei tariin perioada crizei, anul 1929 fiind luat drept reper (100).192719281929193019311932193319341935

Britain 959410094868995105114

Canada 8594100917868698290

France 8494100998574837977

Germany 95100100867259688396

Italy 8799100938477838599

Sweden 8588100102978993111125

U.S. 8590100836955636979

Ca urmare a scaderii activitatii industriale, in 1933 aproximativ 25% (15 milioane) dintre americanii apti de munca erau someri iar venitul mediu al celor care aveau totusi de lucru a scazut cu 43%.In ceea ce priveste sectorul bancar, daca in anii premergatori crizei apareau banci noi intr-un ritm de 4-5 pe zi, in timpul crizei au falimentat in medie doua pe zi. Criza din sectorul bancar a avut trei faze:1. octombrie-decembrie 1930, moment in care pentru prima data, unele banci au inceput sa dea semne de slabiciune iar lipsa oricarei garantari a depozitelor a facut ca panica sa se raspandeasca rapid. Daca inainte de crearea FED in 1913, bancile private aveau posibilitatea de a lupta impotriva uneirecesiuni economiceprin imprumuturi acordate prin intermediul unor case de clearing si/sau suspendarea temporara a dreptului de a lichida un depozit, dupa crearea FED, luarea unor astfel de masuri a devenit responsabilitatea acesteia dar in 1930, Rezervele Federale fie nu au dorit, fie nu au putut sa opreasca raspandirea acestei crize in sistemul bancar.2. iunie-decembrie 1931. Aceasta faza a fost prefatata de falimentul celei mai mari banci austriece, Kredit-anstalt (mai 1931), moment care a adus panica si in sistemul bancar european. In anul respectiv in SUA, indicele preturilor a scazut cu 9.4% (deci deflatie), indicele productiei industriale s-a prabusit cu 15%, masa monetara M1 s-a redus cu 5.7% iar rata dobanzii a ramas stabila la 11.3%.

3.decembrie 1932 martie 1933. Aceasta a treia faza a reprezentat apogeul Marii Crize. Comparativ cu 1929, datele macroeconomice aratau astfel: rata somajului a crescut de la 3% la 25%, bursa a pierdut 80% din capitalizare, indicele productiei industriale a scazut cu 52%, masa monetara s-a contractat cu 33%, indicele preturilor a scazut cu 33% iar o treime dintre banci ori au dat faliment, ori au fost preluate.

Ce vin au avut bncile?Orice criz financiar i are originile n politicile bncilor centrale. Marea Criz nu a fcut excepie. De aceea, analiza crizei din 1929-1933 ar putea s-i ajute pe responsabilii actuali n nelegerea evenimentelor. Valoarea banilor, deteriorarea creditelor i politicile bncilor centrale snt elementele comune Marii Crize i evenimentelor actuale de pe piaa creditelor ipotecare din SUA i a burselor mondiale.

Economitii vremii credeau, n mare parte, c economia are mecanisme de autoreglare i c ea va trebui s treac printr-o perioad de frmntari pentru a se nsntoi. Considerau c economia va atinge un nou punct de echilibru la un nivel mai redus al salariilor i preurilor. Acesta era punctul de vedere i al majoritii populaiei, dar i al celor mai importani guvernatori ai bncilor centrale. Herbert Hoover, secretarul pentru comer al SUA, mai trziu preedinte, considera c se poate ajunge la o aterizare lin a economiei prin cheltuieli guvernamentale anti-ciclice. Fr nici un rezultat pozitiv, ns cu multe efecte colaterale negative! Politica monetar restrictiv a FED-ului e responsabil pentru Marea Criz, se consider acum. Actualul preedinte al FED, Ben Bernanke a recunoscut c FED-ul a avut un rol primordial n Marea Criz... Iar un mare specialist, Ludwig von Mises, spune: "Inflaia ridicat din vremurile noastre nu este creaia lui Dumnezeu. Ea este fcut de mna omului sau, mai direct spus, de mna guvernelor. Inflaia este rezultatul unor doctrine care atribuie statului puterea magic de a crea bunstare din nimic i de a-i face pe ceteni fericii prin ridicarea "venitului naional"".

Criza financiar interbelic a fost declanat de un exces investiional pe pieele bursiere i imobiliare, n cutarea unui profit pe msur. Abuzul de credite de consum, de speculaii bursiere i imobiliare a creat dezechilibre care, n final, au dus la o criz economic major. Statul intervenionist aprea ca singura soluie n depirea crizei. n anii '30, statul american a concentrat uriae fonduri n mprumuturi bancare, a controlat preurile i creditul, a subvenionat anumite activiti economice. Povestea se repet 80 de ani mai trziu, cnd SUA arunc pe pia 700 de miliarde de dolari, n ncercarea de a menine artificial preuri rezultate din supraevaluarea unor garanii acoperite de ipoteci i ale altor active de aceeai factur.

RenastereaSfarsitul crizei a coincis cu instalarea la putere a presedintelui F.D. Roosevelt, care a venit la Casa Alba cu un plan ce a ramas in istorie: The New Deal. Printre masurile luate de noul guvern se regasesc: (i) infiintarea Reconstruction Finance Corporation, o entitate prin intermediul careia au fost furnizate lichiditati sistemului financiar; (ii) adoptarea Securities Exchange Act prin care s-au reglementat tranzactiile in marja si s-a stabilit cadrul legal in ceea ce priveste imprumuturile pe care bancile le pot acorda pentru astfel de tranzactii; (iii) bancile de investitii s-au separat de cele comerciale prin Glass-Steagal Act.Pentru combaterea somajului, noul guvern a infiintat Civilian Conservation Corps, o organizatie care angaja tineri intre 18 si 25 de ani pentru munca in folosul comunitatii (plantare de copaci, ecologie, etc), tineri care erau platiti cu $30 pe luna. Se estimeaza ca aproximativ doua milioane de americani au fost inrolati in acest program.In ceea ce priveste agricultura, Congresul a aprobat legea numita Agricultural Adjustment Act, prin care statul acorda fermierilor o compensatie baneasca pentru ca acestia sa renunte la cultivatea unei parti a pamantului (avand in vedere scaderea preturilor din perioada anterioara, scadere care a dus la falimentul agriculturii, acum statul incerca sa creasca pretul alimentelor prin reducerea productiei). Intre 1932-35, venitul fermierilor americani a urcat cu 50% iar pana in 1940, se estimeaza ca aproximativ 6 milioane de fermieri auprimit un astfel deajutor.Industria a beneficiat de aparitia in 1933 a the National Industrial Recovery Act (NIRA) prin care guvernul a stabilit noi reguli de business si a incurajat crearea a noi locuri de munca insa, NIRA a fost declarat neconstitutional in 1935 datorita faptului ca incuraja formarea cartelurilor si favoriza companiile mari.Toate aceste masuri (si multe altele), au dus la o crestere foarte rapida a economiei in anii care au urmat insa in 1935, productia industriala inca era cu 25% mai mica decat in 1929, in timp ce somajul scazuse de la 25% la 17%. Doar in 1940 se poate spune ca economia SUA si-a revenit complet dupa aceasta criza.

Concluzii

Putem compara efectele crizei economice actuale cu cele generate de criza din 1929-33? Raspunsul la aceasta intrebare poate fi impartit in doua:- da, pentru ca si aceasta criza a fost cauzata de specularea in exces a unor active financiare, in special actiuni si imobiliare (sa nu uitam,creditele subprime au declansataceasta criza economica), active al caror pret a crescut complet necontrolat in ultimii 10 ani iar acum, cand pretul acestora se apropie de valori mai normale, descoperim ca bogatia mondialas-a reduscu 30.000 de miliarde de dolari. In plus, este evident faptul ca guvernele si diferitele institutii de reglementare nu au tinut pasul cu vremurile iar cadrul legislativ existent in unele domenii este complet depasit.- nu, pentru ca acum exista mai multa bogatie, situatia economiei mondiale este incomparabil mai buna decat a fost in urma cu 80 de ani iar guvernele au fonduri pentru a lupta impotriva acestei crize. Cei mai pesimisti analisti indica pentru 2009, an considerat ca reprezentand apogeul crizei, o scadere a PIB-ului SUA de 3-4% in timp ce rata somajului nu va trece de 8-9%. Comparati aceste cifre cu cele de acum 80 de ani si veti vedea de cesituatiilenu se compara daca discutam in procente. In cifre absolute insa, pierderile de acum sunt mult mai mari avand in vedere ca in perioada1929-33, o scadere a bursei cu 80% a dus la pierderi de zeci de miliarde de dolari in timp ce acum, o scadere de doar 40% a DJIA a dus la pierderi de mii de miliarde.Nu stiu nici cand si nici cum se va termina aceasta criza, insa sunt convins ca in perioada urmatoare, in SUA se vor pune bazele unui nou New Deal prin carevor fi reglementate tranzactiile la bursa, piata bancara si modul in care se evalueaza valoarea activelor depuse drept garantii pentru credite.La 80 de ani de la cea mai mare criza financiara din istorie, businessul mondial are nevoie de noi legi si reguli pentru a functiona. Capitalismul in forma actuala si-a demonstrat limitele iar pentru a continua sa produca bogatie, fundamentele acestuia trebuie ajustate. Vor invata guvernele si investitorii ceva din actuala criza mondiala? Doar timpul ne-o va arata.

Actuala criz seamn cu predecesoarea sa i prin aceea c intervenionismul se face simit nu numai prin infuzii, dar i prin naionalizri. Aceast soart au avut-o Northern Rock Bank (Marea Britanie), AIG (SUA), Fortis (Benelux), Bardford & Bingley (Marea Britanie).

Dup ce cteva bnci renumite din SUA au dat faliment n ultimele luni, presa a nceput s vorbeasc iari de crahul din 1929 i de "marea depresiune" din anii '30, care a ngenuncheat, pur i simplu, America. Dar analitii par a fi convini c americanii nu vor repeta greelile care i-au dus la prbuirea economic i psihic de dup primul rzboi mondial i c situaia actual nici nu se compar cu cea de atunci. Chiar dac se vorbete i acum despre o economie n declin, despre falimentele unor bnci, e drum lung pn la o nou "mare depresiune". Economitii spun c i criza din anii 1930 ar fi putut fi evitat dac banca central ar fi intervenit chiar la nceput i ar fi susinut bncile aflate la ananghie. O greeal pe care e puin probabil c autoritile din Statele Unite o vor repeta.