20
Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Administrarea Afacerilor Internaţionale EFICIENȚA ȘI EVALUAREA INVESTIȚIILOR Negoiţã Anamaria

Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

Universitatea “Lucian Blaga” SibiuAdministrarea Afacerilor Internaţionale

EFICIENȚA ȘI EVALUAREA INVESTIȚIILOR

Negoiţã Anamaria

Page 2: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

Investitiile in viata social- economica……………………………….………..............pag 2

Rolul investiţiilor în asigurarea competitivităţii economice ......................pag 3

Investitiile de capital in conditii de risc…………………………..………................pag 5

Eficienţa economică şi procesele investiţionale……………..............…….…….pag 7

Bibliografie ............................................................................................pag 14

2

Page 3: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

Investitiile in viata social- economica

Investitiile sunt ca vinul rosu, cu cat "mai vechi", cu atat sunt mai bune.

Timpul este poate unul dintre cele mai importante ingrediente care fac ca vinul sa fie mai bun si investitia mai profitabila. Atentie insa, nu orice vin si nu orice investitie. In urma cu zece ani, investitiile se coagulau cel mai adesea in jurul achizitiei de valute straine (dolari sau marci germane), al Bursei de Valori aflate in frageda pruncie si al fondurilor de investitii.

Pe parcursul ultimilor zece ani pietele bancare, valutare si de capital s-au diversificat foarte mult, astfel a crescut si gradul de complexitate a oportunitatilor de investire. Cu toate acestea, regulile raman aceleasi: inainte de a porni la drum (indiferent de cat de lung va fi acesta), investitorul trebuie sa isi cunoasca bine profilul de risc, si in functie de acest criteriu sa isi ghideze investitia. Mai mult, pentru suma de bani pe care vrea sa o investeasca/economiseasca investitorul nu trebuie sa isi faca planuri imediate, si cu atat mai putin sa se crediteze.

cresterea si dezvoltarea economiilor statelor lumii sunt puternic influentate de volumul si dinamica investitiilor realizate sau aflate in curs de derulare. In activitatea economica investitiile ocupa un loc central, cu rol dinamizator, atat pentru sfera productiei de bunuri si servicii cat si pentru sfera consumului. Investitiile reprezinta un concept complex, cu multiple abordari si implicatii, a caror problematica este destul de dificil de abordat.

Ne referim la investitii in legatura cu o activitate care are ca scop folosirea unei sume de bani in vederea obtinerii unor profituri viitoare. In sens larg investitia reprezinta sacrificiul unei parti din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil si incert.

Sacrificiul are loc in prezent si e sigur. Recompensa pentru el vine mai tarziu, daca vine, si oricum marimea ei este incerta. In unele cazuri elementul care predomina este timpul (exemplu: investitia in bonurile de tezaur guvernamentale), in altele riscul este atributul dominant ( investitia SAFI), iar alteori, ambele aspecte sunt importante (ex.: achizitionarea actiunilor intreprinderilor care se privatizeaza).

Trebuie avuta in vedere si relatia distincta dintre investitie si economisire. Economisirea poate fi definita mai curand ca un simplu consum amanat, in timp ce, in timp ce investitia reprezinta de fapt un consum sacrificat in prezent in intentia obtinerii unui consum viitor mai mare. Investitia mai are in plus si un caracter real, in sensul ca ea poate determina cresterea in viitor a productiei nationale.

In opinia unor specialisti, cum ar fi Pierre Mosse, investitiile reprezinta “schimbarea unei satisfacţii imediate şi sigure, la care se renunţă, în schimbul unei

3

Page 4: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

speranţe viitoare ce s-ar obţine şi al cărei suport sunt tocmai bunurile investite”, pe scurt „o cheltuială incertă pentru un viitor incert”. Alti specialisti, cum ar fi Margerin I. Si Ausset G. sunt de parere ca notiunea de investitii implica trei elemente definitorii : durata, risc, eficienta.

Durata- orice proiect de investiţii are un ciclu de viaţă propriu, caracterizat prin etape şi momente/jaloane bine definite şi pe parcursul căreia parametrii economici ai proiectului au o evoluţie proprie descrisă în tabloul de flux de numerar ;

Riscul care decurge din evoluţia parametrilor proiectului şi dacă cheltuielile au un grad de certitudine rezonabil efectele sunt numai speranţe ;

Eficienta -conform căreia, promotorul de proiect (agentul economic declansator) acceptă schimbarea unor disponibilităti prezente de resurse, în schimbul unei serii de efecte/încasări viitoare care,în sumă totală absolută să fie superioare cheltuielilor iniţiale.

Analizand, recapituland, sintetizand aceste opinii si completandu-le, putem formula urmatoarea definitie generala a investitiei : “Investitia este efortul financiar actual facut pentru un viitor mai bun, creat prin dezvoltare si modernizare, avand ca sursa de finantare renuntarea la consumuri actuale sigure, dar mici si neperformante, in favoarea unor consumuri viitoare mai mari si intr-o structura moderna, mai aproape de optiunile utilizatorilor, dar probabile”. Din aceasta definitie se dezvolta o serie de concluzii si consecinte in plan managerial, dintre care ne limitam la sublinierea unor pe care le consideram mai semnificative : 1. Investitia este un efort actual, care, ca orice efort, trebuie dimensionat, previzionat si argumentat pentru a fi sustinut de catre cei care trebuie sa-l faca.2. Investitia vizeaza un viitor mai bun, care trebuie evidentiat stiintific si realist, prin studii complexe, adecvate.3. Sursa de finantare a investitiilor o reprezinta renuntarea la consumuri actuale posibile si sigure, in favoarea unor consumuri viitoare, mai mari, mai performante dar probabile.

Rolul investiţiilor în asigurarea competitivităţii economice

Funcţionarea sistemelor economico-sociale în condiţiile economiei de piaţă şi a unui mediu înconjurător în continuă schimbare, în perspectiva globalizării necesită adoptarea unui management anticipativ şi luarea în considerare a tuturor aspectelor legate de derularea activităţii, comportamentul pe piaţă, relaţiile cu

4

Page 5: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

clienţii, furnizorii, statul şi instituţiile financiare. Rezultă că firmele trebuie să fie competitive şi flexibile pentru a supravieţui în economia de piaţă. Ele trebuie să desfăşoare activităţi de modernizare, înlocuire, extindere pe noi pieţe, de dezvoltate a noi produse sau servicii etc., adică să facă investiţii. Aceasta conferă investiţiei un rol principal în creşterea economică, atât la nivel microeconomic cât şi la nivel macroeconomic.

Investiţiile se dovedesc a avea un profund caracter novator în cadrul economiei naţionale. Prin proiectele de investiţii se asigură implementarea în practică a soluţiilor oferite de cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, a tehnicii şi tehnologiilor de performanţă pe plan mondial, ceea ce conduce la ridicarea nivelului tehnic al producţiei, la îmbunătăţirea şi diversificarea calităţii produselor şi serviciilor, la creşterea eficienţei economice.

Totodată, prin intermediul efectelor de antrenare, investiţiile îşi difuzează şi amplifică influenţa în întreaga structură a economiei naţionale. Ele generează ample efecte în structura şi calitatea factorilor de creştere economică, deoarece au atât un efect de adăugare (de noi mijloace de muncă la cele existente), cât mai ales unul de antrenare prin care noile capacităţi determină, în mod continuu, proiectarea şi realizarea altora, dar şi eliminarea celor ce au suferit uzura morală şi care devin incompatibile din punct de vedere economic şi tehnic.

Un rol important al investiţiilor în cadrul circuitului economic este acela de regulator (compensator) al ocupării forţei de muncă.

Dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii, prin construirea de noi capacităţi şi prin extinderea celor în funcţiune, se finalizează, de cele mai multe ori, cu crearea de noi locuri de muncă, cu efecte benefice asupra populaţiei şi nivelului de trai.

Legat de acest rol al investiţiilor, de suport material în crearea de noi locuri de munca, Pierre Masse atribuie investiţilor funcţia economică şi socială de: „mijloc activ contra şomajului şi a demoralizării care îl însoţeşte”. Realizarea de investiţii, în general, nu numai cu caracter productiv, atenuează presiunea şomajului în societate.

In economie exista mai multe tipuri de investitii. Unele dintre acestea presupun tranzactii financiare intre agentii economice, altele presupun implicarea in tranzactii si a unor bunuri materiale cum ar fi cladirile, echipamentele industriale mijloacele de transport etc. In primul caz, investitorul intra in posesia unor active specifice: actiuni, obligatiuni, certificate de depozit sau bouri de tezaur. In al doilea caz activele rezultate au cu totul alta natura: fabrici, companii de transport, hoteluri sau magazine. In primul caz este vorba despre investitii financiare, iar in al doilea caz de investitii reale. De cele mai multe ori nu se poate face o delimitare precisa, deoarece cele doua tipuri coexista.

Trebuie de retinut ca in perioadele precapitaliste majoritatea investitiilor reale nu implicau nici un fel de tranzactii financiare.

5

Page 6: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

In societatea moderna, aproape orice investitie reala are si o importanta latura financiara. De la cel mai mic magazin pana la marile corporatii internationale, activitatea de investitii se sprijina pe credit, actiuni, obligatiuni etc.

Investiţia financiară desemnează o formă de plasament a capitalului. Un investitor financiar nu se ocupă cu problematica conceperii, realizării şi exploatării unui proiect prin folosirea capitalului propriu, ci doar cu formele de plasament ale acestuia (acţiuni, obligaţiuni, alte forme de împrumut), punând la dispoziţia întreprinzătorului capitalul necesar pentru realizarea proiectului.

În economia socialistă a trecutului, în România, prin investiţii s-au înţeles doar aşa-numitele investiţii reale (concretizate în proiecte), fără a fi abordate aspectele investiţiilor financiare, pentru ca, în fapt, nu au existat capitaluri financiare şi o piaţă a acestora.

Investiţiile de capital în condiţii de risc. Modelul de decizie pentru investiţiile de capital

Deciziile de capital sunt deciziile de management financiar care implică plasareasau investirea unui anumit capital la un moment dat, şi obţinerea unui flux de beneficii în viitor. Investiţiile de capital pot fi pe termen scurt (sub un an) sau pe termen lung, cele pe mai mulţi ani.

Un aspect important al deciziilor asupra investiţiilor de capital îl constituie nivelul de risc. Exista investiţii de capital fără risc sau cu risc scăzut, dar care conduc la un beneficiu mai redus, însă există şi investiţii de capital cu risc ridicat, de la care se aşteaptă beneficii mult mai mari.

Pentru a înţelege mai bine deciziile de investiţii de capital în condiţii de risc, să analizăm modul în care acestea pot fi integrate unei probleme generale de teoria deciziilor manageriale financiare.

Vom examina în continuare mai detaliat fiecare din etapele acestui model de decizie pentru investiţiile de capital :

Etapa 1 indică faptul că de la început trebuie stabilite obiectivele, adică ţintele pe care investitorul doreşte să le atingă. Cuantificarea obiectivelor va duce la stabilirea unei funcţii obiectiv, care de cele mai multe ori constă din maximizarea profitului ca urmare a investiţiei de capital.

Etapa 2 constă din căutarea oportunităţilor de investiţii. Aceasta este o activitate creativă pentru găsirea proiectelor de investiţii potenţiale, iar acestei etape trebuie să i se acorde atenţia necesară.

Etapa 3 a procesului de decizie se referă la culegerea datelor privind posibilele stări ale naturii care pot să afecteze rezultatele proiectelor de investiţii.

6

Page 7: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

Etapa 4 începe după ce au fost identificate stările naturii în etapa anterioară şi constă din analizarea şi listarea tuturor rezultatelor posibile, pentru fiecare stare a naturii.

Etapa 5 se referă la evaluarea efortului şi a pierderii (sau a câştigului) pentru fiecare rezultat posibil.

Etapa 6 a procesului este destinată selectării proiectelor de investiţii, prin care să asigure profitul maxim.

Etapa 7 constă din planificarea implementării proiectelor de investiţii selectate în etapa anterioară.

Etapa 8 , care este ultima etapă a acestui proces, constă din analiza deciziilor de capital şi revizuirea proiectelor de investiţii.

Pot avea loc însă şi alte iteraţii secundare între etapele acestui model de decizie. Astfel, etapa de analiză şi revizuire a proiectelor de investiţii are loc în mod constant, la intervale bine stabilite, pentru a evalua rezultatele curente faţă de cele planificate.

Obiectivul principal al unui proiect de investiţie de capital (se cuvine să subliniem

acest lucru legat de managementul riscului financiar) este compararea dintre veniturile obţinute ca urmare a acestei investiţii şi alternativele – având acelaşi risc – de a investi în acţiuni sau alte modalităţi similare de tranzacţii pe pieţele financiare.

Chiar daca nu este un domeniu foarte mediatizat in tara noastra, specialistii spun ca investitia in piata de capital se potriveste tinerilor, care prezinta un apetit ridicat la risc. Brokerii consultati de Wall-Street au explicat ca tinerii clienti au cel mai ridicat apetit la risc, desi numarul lor este vizibil mai mic, comparativ cu alte categorii. „La o asemenea varsta esti dispus sa-ti asumi riscuri ridicate deoarece sumele investite nu sunt mari iar perceptia asupra unei pierderi potentiale este una mult mai relaxata. In timp, investitiile la bursa cresc, iar apetitul pentru risc scade usor. Pe de alta parte, experienta adunata in timp reduce din riscuri deoarece ca si investitor cu ani de bursa, poti anticipa mult mai usor directia pietei”, explica Adi Lupsan. Riscul de a investi la bursa la maturitate profesionala (35-55 ani), fara experienta adunata in timp, este mult mai mare deoarece, la o asemenea varsta, sunt investite sume mari inca de la inceput, iar experinta „se aduna” cu sacrificii financiare proprii mult mai mari.

In acest moment, procentul investitorilor tineri este relativ mic, comparativ cu celelalte categorii, probabil din cauza unei culturi financiare slabe. Insa, comportamentul lor este usor diferit, chiar surprinzator, in opinia oficialului Intercapital.

7

Page 8: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

„Acestia sunt genul de clienti foarte bine informati despre perpectivele bursiere, urmaresc toate fluxurile de stiri financiare, iau decizii investitionale extrem de rapid, prefera sa vanda in pierdere imediat pentru a evita alte pierderi potentiale si cred ca vor fi printre primii care vor cumpara atunci cand criza bursiera va atinge apogeul”, a mai spus Adi Lupsan.

Eficienţa economică şi procesele investiţionale

În ştiinţa economică, conceptul de eficienţă a fost introdus, îndeosebi în secolul nostru, deşi anumite referiri indirecte pot fi întâlnite încă de la Adam Smith, ce aborda, la vremea aceea, problema maximizării rezultatelor, fără însă a se face referiri la minimizarea cheltuielilor.

Etimologic noţiunea de eficientă provine din limba latina din cuvântul „efficere”, ceea ce în traducere libera, înseamnă a efectua o activitate cu efecte pozitive.

Profesorul Eugeniu Niculescu Mizil, definea eficienţa ca fiind calitatea unei activităţi de a obţine rezultate maxime cu eforturi minime în orice domeniu de activitate.

Conceptul de eficientă a fost introdus practic în toate laturile activităţii socio – umane, se poate vorbi astfel despre o eficienţă economică, eficienţă socială sau eficienţă ecologică. Din perspectiva socială, un sistem se consideră eficient, dacă este capabil să atragă în circuitul social – economic toate resursele necesare, să le repartizeze optim pe diferite domenii şi ramuri, să le utilizeze cu randamente maxime, în aşa fel încât nevoia socială să fie satisfăcuta la cel mai înalt nivel.

Între toate abordările specifice conceptului prezentat, eficienţa economică s-a bucurat practic de cea mai mare aplicabilitate, atât din perspectiva sferei de abordare, cât şi din necesitatea desfăşurării unor activităţi ale căror rezultate să fie benefice pentru întreprinzători.

Eficienţa economică reprezintă un concept complex ce reflectă, în mod cuprinzător, rezultatele ce se obţin într-o activitate economică, evaluate prin prisma resurselor consumate pentru desfăşurarea acelei activităţi.

Nivelul eficienţei economice este dependent de volumul, structura şi calitatea resurselor consumate dar şi a rezultatelor obţinute.

Profesorul Ion Românu, în lucrarea „Econometrie cu aplicaţii la eficienţa investiţiilor” a definit eficienţa economică ca fiind „corelarea rezultatelor obţinute pe multiple planuri, ca urmare a efectuării unei investiţii, cu cantitatea totală a resurselor consumate pentru punerea în funcţiune a acesteia, stabilirea unei conexiuni dintre cauză şi efect.”

P. Jica atribuie eficienţei economice patru sensuri diferite, după cum urmează: sens foarte larg, ca şi însuşire a unei activităţi de a genera efecte pozitive; sens larg, prin includere în calcul şi a altor elemente conexe, sens restrâns, ce implica

8

Page 9: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

comparaţii între rapoarte alternative şi sens foarte restrâns, caz în care se impune echivalarea după natură şi timp a eforturilor şi efectelor.

O alta abordare a conceptului de eficienţa se regăseşte şi la profesorul Cistelecan Lazăr, ce apreciază ca „eficienţa economică nu constituie numai o calitate a proceselor economice, ci şi o categorie complexă care pune într-un raport cauzal efortul economic implicat cu efectele corespunzătoare, ce permite realizarea judecăţi de valoare pertinente asupra oportunităţii şi necesităţii diferitelor acţiuni sau procese”.

Conceptul de eficienţă economică este strâns legat, atât din punct de vedere teoretic cât şi practic, de procesul investiţional al unei organizaţii. În orice societate, economiile şi investiţiile joacă un rol deosebit de important, atât la nivel macroeconomic cât şi la nivelul fiecărei persoane sau organizaţii (microeconomic).

Desigur, pentru fiecare situaţie, există un ansamblu de factori care influenţează deciziile fiecărei persoane sau agent economic de a renunţa la un câştig sau avantaj prezent (determinat de utilizarea unor fonduri disponibile în prezent) în favoarea unui avantaj viitor (determinat de economisirea sau investirea acestor fonduri, pentru a fi utilizate în viitor).

Eficienţa economică trebuie abordată diferenţiat pentru procesul de economisire şi pentru cel al investiţiei. Economisirea presupune "păstrarea" în siguranţă a sumelor deţinute, în timp ce prin investirea aceloraşi sume se aşteaptă o "multiplicare" a acestora.

În practica curentă de proiectare a unor procese investiţionale se face adesea o greşeală când se consideră că noţiunea de eficienţă economică a investiţiilor este reflectată de rezultatele utile ale acestora, (exemplu: comercializarea unor produse de un nivel calitativ superior sau care înglobează puternic progresul tehnologic, se apreciază ca fiind întotdeauna o activitate eficientă).

În realitate, realizarea unui nivel superior de calitate poate fi rezultatul unui consum de resurse exagerat care face ca activitatea să se desfăşoare în mod ineficient.

Eficienţa unei activităţi poate fi analizată în dublă ipostază clasică şi sistemică, aceasta din urma fiind cel mai des utilizată.

Viziunea clasica Multitudinea extrem de diversă de satisfacere a cerinţelor individuale sau colective ale societăţii a impus găsirea unor metode diferite de apreciere a eficienţei activităţilor socio – umane.

Metoda unanim acceptată, atât în teorie, cât şi în activitatea practică, pentru determinarea eficienţei economice face referire la raportul dintre mărimea efectelor şi a eforturilor, după cum urmează:

e = E/ε MAXIM e’= ε/E MINIMunde: e şi e’ sunt eficienţa economică a activităţilor; ε - eforturile necesare (consumul de resurse, indiferent de natura lor);

9

Page 10: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

E - efectele obţinute (se includ toate efectele, indiferent de natura şi destinatarul lor).

Prima formulă prezentată reflectă efectul ce se obţine la o unitate de efort şi care trebuie să fie maxim, iar cea de a doua vizează efortul ce se face pentru obţinerea unei unităţi de efect şi care trebuie să fie minim.

Evaluarea eficienţei economice trebuie să ţină seama însă de particularităţile acţiunilor, perspectivă din care se face evaluarea eficienţei, scopul analizei, tipul de decizie influenţat de eficienţa economică etc.

Problematica analizei eficienţei economice a devenit din ce în ce mai stringentă odată cu evoluţia societăţii umane, a progresului tehnologic, a consumului din ce în ce mai mare de resurse şi a complexităţii activităţilor.

Viziunea sistemică a eficienţei economice presupune o analiză comparativă a acţiunilor propuse în raport cu o variantă de bază existentă sau predefinită.

Analiza se poate realiza şi prin comparaţia rezultatelor estimate a se obţine cu rezultatele înregistrate în alte proiecte similare, din acelaşi domeniu sau domenii conexe.

Experienţa şi rezultatele altor proiecte precum şi cazurile de „best practices” pot constitui elemente de fundamentare a acţiunilor propuse. Prin aceasta se pot elimina, o mare parte din incoerentele şi erorile posibil a se produce în procesele investiţionale.

În figura de mai jos este prezentată situaţia unui proiect de investiţie ce dispune de mai multe variante de realizare, asociate cu capacităţile de producţie dezvoltate.

Eficienţa modernizării sistemelor tehnico – economice beneficiile asociate variantelor sunt reprezentate prin funcţiile B(Q) şi C(Q). Beneficiile proiectului cresc la valori mai mari ale dimensiunii proiectelor, dar numai într-o mică măsură,

10

Page 11: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

iar costurile proiectului cresc exponenţial. La dimensiuni relativ mici ale proiectelor şi profiturile asociate sunt comparabile cu starea iniţială, reprezentată prin capacitatea Q0.

Profitul maxim se înregistrează la dimensiunea Qp, după care aceasta înregistrează o evoluţie descrescătoare.

Profiturile nete există atât timp cât curba beneficiilor se află deasupra curbei costurilor şi sunt negative în momentul în care cele două curbe se intersectează.

Din perspectiva graficului prezentat poate concluziona că orice decizie de investiţie trebuie însoţită de o analiză riguroasă a tuturor variantelor propuse, în vederea identificării acelor variante eficiente (la care efectele estimate sunt superioare eforturilor necesare pentrexecuţie). Ulterior, analiza se completează cu un studiu de evaluare, ce are drept scop evidenţierea variantei optime, din cele eficiente, variantă care să fie convenabilă din punctul de vedere al criteriilor întreprinzătorului, la un anumit moment de timp.

Aprecierea eficienţei economice trebuie înţeleasă din perspectiva a trei dimensiuni:

- o variantă optimă pentru investiţie este determinată în relaţie directă cu mediul şi contextul investiţional, aspect ce impune utilizarea unui set de criterii de corelaţie între interesele investitorilor (acţionarilor) şi tendinţele actuale şi de perspectivă ale domeniului şi mediului extern al organizaţiei;

- întotdeauna volumul şi dinamica variantelor de investiţii depăşeşte nivelul resurselor şi din acest punct de vedere, problema centrală este de a alege proiectele cele mai bune, în condiţiile necesităţilor şi a disponibilităţii resurselor;

- orice proces investiţional este însoţit de risc şi vulnerabilitate, acest aspect fiind cunoscut şi luat în considerare, încă din faza de proiectare; dacă eforturile sunt certe şi pe o perioadă relativ scurtă, efectele sunt estimate pe o perioada mult mai mare şi mai îndepărtată.

Modalităţile de estimare precum şi calitatea acestora sunt determinante pentru viabilitatea unui proiect pe termen mediu şi lung.

În concluzie, orice variantă de investiţie trebuie analizată din perspectivă multiplă, astfel încât odată aleasă aceasta să asigure investitorul sau acţionarul de un risc cât mai mic şi un beneficiu cât mai mare.

Procesul investitional

11

Page 12: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

Dacă sub aspectul conceptului de investiţii înţelegem un mod de folosire a capitalului, prin utilizarea sa în anumite scopuri viitoare, în schimb, prin analiza procesului investiţional se urmăreşte o analiză a modului în care se desfăşoară activitatea de investiţii, ca activitate de sine stătătoare, şi modul cum trebuie organizată şi condusă astfel, încât să aibă o eficienţă de înalt nivel, atât în desfăşurarea propriu zisă a ei, cât şi în exploatarea ulterioară, ca obiectiv de producţie. Procesul investiţional reprezintă o consecutivitate de etape, acţiuni şi operaţiuni de desfăşurare a activităţii investiţionale. Decurgerea procesului investiţional depinde de obiectul investirii. Nici un investitor nu poate investi capital într-un obiectiv anume, fără a deţine suficiente informaţii ce anume îi pregăteşte viitorul în exploatarea obiectivului respectiv. Pentru aceasta, înainte de a trece la luarea deciziei de investire, investitorul desfăşoară prin intermediul organelor specializate o importantă acţiune de prognoză, în baza căreia, acesta va putea obţine toate informaţiile cu privire la posibilităţile pe care i le oferă viitorul în exploatarea obiectivului în care investeşte.

De asemenea orice proces investiţional se desfăşoară, mai ales, pe fiecare obiectiv, în mod distinct, deoarece fiecare asemenea obiectiv necesită executarea unor operaţii bine determinate, cu parametrii ce nu pot fi modificaţi. Respectiv şi delimitarea etapelor procesului investiţional deseori sunt predeterminate de tipurile de investiţii.

Pentru ca procesul investiţional să deruleze într-un mod adecvat este necesar de a crea anumite condiţii economice, politice, sociale, financiare şi de altă natură prielnice activităţii investiţionale atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic.

Un Proces Investitional are trei faze: - faza preinvestiţională (de pregătire a investiţiei) - faza investiţională (realizarea investiţiei) - faza de exploatare (operaţională)a) Faza preinvestiţională este faza de concepţie cuprinsă între identificarea ideii de proiect de investiţii şi până la adoptarea deciziei finale de realizare a proiectului şi deschidere a finanţării.

b) Faza investiţională este cuprinsă între adoptarea deciziei finale de realizare a proiectului de investiţii şi începutul perioadei de viaţă economică (punerea în funcţiune a obiectivului). Perioada de viaţă economică este perioada caracterizată prin venituri relativ stabile ca urmare a exploatării proiectului.

Faza investiţională cuprinde un ansamblu de activităţi foarte diverse, printre care se pot menţiona: - elaborarea proiectului tehnologic;

12

Page 13: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

- organizarea de licitaţii; - evaluarea tehnică şi economică a ofertelor; - încheierea contractelor; - obţinerea terenului; - organizarea de şantier; - executarea lucrărilor de construcţie montaj; - recrutarea şi pregătirea personalului de exploatare; - efectuarea probelor şi PIF; - începerea funcţionării economice. c) Faza de exploatare (operaţională) este faza cuprinsă între intrarea în

funcţionare economică şi dezafectarea finală a instalaţiei care fac obiectul proiectului de investiţii.

Un proiect este unic. De obicei urmareste rezolvarea unei probleme cronice, inovarea sau schimbarea unui mod de lucru sau a unei metode. Succesul unui proiect depinde de calitatea ideii acestuia, dar si de abilitatile echipei de proiect in citeva domenii vitale: managementul, marketingul sau conducerea financiara a proiectului.

Nu orice initiativa constituie un proiect. Trebuie sa se verifice daca sunt indeplinite conditiile esentiale care definesc un proiect :

sa fie definit un ansamblu de activitati independente, intreprinse in mod organizat, cu caracter de unicitate in cadrul organizatiei promotoare

sa existe momente de inceput si de sfirsit clar definite pentru activitatile derulate

sa existe un buget clar definit sa permita obtinerea rezultatelor bine precizate, necesare pentru a satisface obiectivele clar definite inainte de initierea proiectului.

“In mintea incepatorului exista o multime de posibilitati, dar expertul nu detine decat citeva.” (proverb chinez)

13

Page 14: Eficienta Si Evaluarea Investitiilor

1. Investiţiile în sistemul afacerilor – Comunicările Simpozionului internaţional

2. “Investiţiile şi relansarea economică”, Bucureşti, Editura EfiCon Press, 2003

3. Albu Svetlana, Albu Ion, V. Capsоzu, Eficienţa investiţiei: curs universitar, Chişinău, 2005.

4. Pоrvu Dumitru, „Eficienţa investiţiilor”, Bucureşti, 2003

5. Maricica Stoica, „Proiectarea obiectivelor de investiţii”, Ed. Economică, Bucureşti, 2001

6. Cistelecan Lazăr, Economia, eficienţa şi finanţarea investiţiilor, Bucureşti, 2002

7. Bunu Mariana, Implicarea factorului inovaţional la evaluarea eficienţei investiţiilor, Chişinău, 2005

8. www.dailybusiness.ro9. www.zf.ro10. www.standard.ro

14