Universitatea DANUBIUS GALAŢI - Facultatea de Ştiinţe Economice

Specializarea ECTS – ID - Anul II

DISCIPLINA ECONOMIE COMERCIALA

EFICIENŢA SOCIALǍ A COMERŢULUI

1

Comerţul are un rol fundamental în fluidizarea circulaţiei mǎrfurilor în economie, asigurarea securitǎţii şi bunǎstǎrii consumatorilor precum şi în ce priveste protectia mediului. Într-o manierǎ analitica, rolul comerţului se dezvǎluie prin intermediul funcţiilor pe care le îndeplineste în economie, prin beneficiile pe care le genereazǎ în raport cu producǎtorii şi consumatorii, prin contribuţia sa la calitatea vietii, prin responsabilitatea etica şi socialǎ ce-i revine.

Funcţiile comerţului

Pentru a realiza legatura dintre productie si consum, comertul îndeplineste o serie de functii, cele mai importante fiind :

Constituirea unei oferte diversificate de marfuri prin cumpararea de la producatori a bunurilor produse de acestia, în conformitate cu caracteristicile anticipate ale cererii clientilor efectivi si potentiali; Mentinerea unei oferte diversificate si corespunzatoare ca dimensiuni în conditiile manifestarii fluctuante si imprevizibile a cererii, în special prin alcatuirea si mentinerea de stocuri de marfuri;

Pregatirea marfurilor pentru vânzare, functie prin care comertul asigura o mai buna adecvare a marfurilor în raport cu cerintele clientelei, fara a altera prin aceasta însusirile esentiale ale produsului, care, în principiu, nu sufera un nou stadiu de prelucrare. În pregatirea pentru vânzare se încadreaza activitati de fractionare a loturilor mari, combinare amestecare a unor produse, asortare, ambalare, etc.

Organizarea miscarii marfurilor, asigurând disponibilitatea în sens fizic a marfii acolo unde (dar si atunci când) aceasta este sau ar putea fi ceruta, constituie o functie care dobândeste o importanta particulara în prezent, în conditiile progreselor tehnologice înregistrate în special în informatica si comunicatii

Asigurarea conditiilor necesare realizarii actului de vânzare-cumparare (prin care se face transferul proprietatii asupra bunurilor). Dincolo de aparenta simplitate a realizarii acestui act, se ascund procese de o deosebita complexitate a caror povara o preia în mare masura comertul (asigurarea corespondentei între calitatea anuntata si cea efectiva, garantarea produselor pentru defectele aparute ulterior vânzarii, întocmirea documentatiei de credit la vânzarile în rate, încasarea, evidenta si virarea unor impozite etc.). În plus, realizarea acestor conditii presupune existenta unor conditii tehnico materiale si a unui personal cu calificare corespunzatoare.

Asigurarea circulatiei informatiilor si realizarii comunicarii în cadrul pietei între clientii aflati în aval si furnizorii din amonte; mai mult decât atât, comertul constituie un instrument de comunicare, educare si influentare a consumatorilor utilizat si de catre administratia publica sau de catre organizatii neguvernamentale;

Promovarea produselor, este la rândul sau o functie importanta a comertului care conduce la accelerarea circulatiei marfurilor si reducerea, din perspectiva consumatorilor, a costurilor de tranzactie, având, prin urmare efecte benefice pentru întreaga economie;

2

Cunoasterea cerintelor consumatorilor si exercitarea unei influente asupra producatorilor de a-si adapta produsele potrivit cererii. Din punctul de vedere al evolutiei social economice, probabil ca aceasta este cea mai importanta functie a comertului, chiar daca nu îi este atribuita în exclusivitate. Potrivit ideii împartasite de marea majoritate a economistilor si cercetatorilor pietei, în economia actuala, consumatorul final este cel care dicteaza, pentru ca are puterea de a alege între produsele substituibile ale unui numar mare de producatori, aflati într-o viguroasa competitie pentru cote de piata. În acest context, pozitia mai aproape de consumator a comertului constituie, în principiu, un avantaj în raport cu industria, ceea ce a si dat nastere la preocupari de integrare verticala din partea ambelor sectoare. Oricum, cu cât comertul poate contribui la o adaptare mai prompta si mai precisa a produselor la cerintele consumatorilor, cu atât se va accelera cresterea bunastarii sociale.

Relaţia comerţului cu consumatorii

Unul dintre cele mai importante aspecte privind activitatea comerciala o constituie astazi asigurarea unor relatii corespunzatoare cu consumatorii – ca potentiali cumparatori. Exigentele mereu crescânde ale lumii contemporane, cât si o serie de fenomene specifice economiei de piata, fac ca mizele comertului, sau mai spus ale schimbarilor si modernizarii acestuia sa aduca în prim plan o serie de noi precepte care sa contribuie la redimensionarea relatiilor sale cu publicul. Dintre asemenea concepte unele vor schimba însasi esenta relatiilor cu piata ale comertului sau structura mijloacelor de actiune. Într-o asemenea abordare, specialistii1 aduc în discutie chiar noi concepte precum: trecerea de la concurenta prin “rivalitate” la competitia stimulativa; înlocuirea conceptului generalizat de “consumator anonim” cu conceptul modern de “persoana”; înlocuirea asa-zisului razboi al preturilor cu razboiul serviciilor; promovarea unor noi atitudini fata de consumatori atât din partea firmelor, cât si din partea personalului comercial, profesionalismul vânzatorului devenind determinant în cadrul relatiilor directe dintre comert si consumatori.

Comertul canalizeaza bunurile si serviciile catre cei care le pretuiesc mai mult. Preferintele, cunoasterea si scopurile oamenilor sunt foarte variate. Astfel, un bun care este practic lipsit de valoare pentru cineva, poate fi pentru altcineva o comoara. În concluzie, comertul sporeste avutia ambilor parteneri în tranzactie si în final avutia nationala.

Ca manifestare a diviziunii muncii, existenta mai multor verigi intermediare între producator si consumator contribuie la sporirea - la scara societatii - a eficientei cu care se satisfac cerintele de consum. Prin functiile pe care le îndeplineste, comertul asigura mai buna satisfacere a unor interese, atât ale producatorilor cât si ale consumatorilor.

Din perspectiva consumatorilor, rolul esential al comertului consta în largirea posibilitatilor de informare si alegere dintr-o gama variata de produse concurente pe piata (inclusiv a posibilitatilor de a alege între forme de comert). Comertul constituie, adesea, o bariera în calea produselor falsificate sau a celor care pot afecta viata, sanatatea sau interesele materiale ale consumatorilor. Prin toate aceasta, se reduc corespunzator costurile de tranzactie si se întareste concurenta pe piata cu efect benefic asupra bunastarii generale. Mai mult decât atât, însa, comertul este tot mai mult considerat un factor socializant care se opune tendintei de izolare a indivizilor si permite mentinerea si promovarea valorilor comunitare. Prin toti membrii - permanenti consumatori - societatea beneficiaza în forme multiple de pe urma unui comert profesionalizat, bine structurat si performant. Unele din aceste forme au fost deja amintite, altele vor fi evocate în capitolele care urmeaza.

3

Analizata în sens general, contributia comertului la cresterea calitatii vietii este, de asemenea, vizibila si însemnata. Aceasta se realizeaza atât prin aportul valorii adaugate în comert la crearea produsului intern brut (PIB), cât si prin efectul de antrenare pe care comertul îl exercita asupra tuturor celorlalte activitati economice. Mai mult, comertul se adapteaza cu mai mare usurinta cerintelor variate si mereu schimbatoare ale pietei, fiind foarte sensibil la oscilatiile economiei, dar ramânând, chiar si în perioadele de recesiune pronuntata, un factor esential în ocuparea fortei de munca.

Discutând rolul comertului, este important sa se evidentieze importanta tot mai mare ce se acorda aspectelor ce privesc responsabilitatea sociala si etica a întreprinderilor din comert. Daca comertul este o oglinda a gradului de civilizatie si bunastare pe care l-a atins o anumita comunitate, el este, în egala masura, si o reflectare a sistemului de valori care domina comunitatea respectiva. Deciziile luate privind promovarea marfurilor produse local, utilizarea muncii "la negru" sau comercializarea de produse de provenienta dubioasa, reprezinta alegeri care reflecta respectul sau lipsa acestuia fata de valorile si bunastarea comunitatii în cadrul careia comerciantii îsi desfasoara activitatea.

Relaţia dintre comerţ şi calitatea vieţii

Pe langa principala calitate a comerţului – uşurarea schimbului dintre producători şi consumatori, comerţul contribuie din plin, prin rolul şi funcţiile sale, la creşterea calităţii vieţii. Aceasta afirmaţie are în vedere următoarele aspecte:

1. La nivel macroeconomic, prin natura relaţiilor pe care le presupune,reprezentând o componentă importantă a mecanismului economiei concurenţiale,comerţul contribuie din plin la realizarea conexiunii dintre producţie şi consum. Mai mult, în cadrul distribuţiei mărfurilor, „comerţul interior se înscrie nu numai prin actele sale de cumpărare şi vânzare a mărfurilor, ci şi prin operaţiunile tehnicoeconomice pe care le efectuează în deplasarea fizică a mărfurilor”.

2. La nivelul fiecărui agent economic, comerţul permite corelarea cererii cu oferta, reflectând atât modul de alocare şi utilizare a resurselor economice de care acesta dispune, cât şi modul şi gradul de utilizare a factorilor de producţie. Prin activităţile desfăşurate (transformarea mărfurilor în bani, deplasarea fizică a mărfurilor de la producător la consumator şi asigurarea serviciilor comerciale aferente actului de vânzare-cumpărare), comercianţii influenţează întreaga viaţă economică şi socială, în general viaţa populaţiei unui stat, iar în particular, a partenerilor lor pe piaţă. În acest context, trebuie remarcat faptul că un rol relativ însemnat în creşterea produsului intern brut îl are şi comerţul, acesta contribuind astfel la creşterea calităţii vieţii.

3. Prin natura şi elasticitatea sa, prin activităţile desfăşurate, comerţul este uşor adaptabil cerinţelor variate şi, mai ales, schimbătoare ale pieţei, ale mecanismului acesteia, în general ale economiei. De altfel, după anul 1989, în ţara noastră, comerţul a fost unul din puţinele domenii care a reuşit să se dezvolte, să se încadreze în cerinţele unei pieţe concurenţiale pretenţioase. Numărul mare al agenţilor economici cu activitate de comerţ, cifra lor de afaceri, dar mai ales felul în care arată astăzi multe din unităţile comerciale-nealimentare, alimentare sau de alimentaţie publică- demonstrează cele menţionate mai sus. Bineînţeles, şi o asemenea dezvoltare a contribuit la îmbunătăţirea vieţii populaţiei, la creşterea calităţii vieţii.

4

4. Aparţinând sectorului terţiar, comerţul are o mare capacitate de absorbţie a forţei de muncă disponibile. În condiţiile actuale ale dezvoltării economice a României, în condiţiile derulării procesului de reformă a economiei – avem în vedere aici restructurarea şi privatizarea –, pe piaţa românească există un surplus de forţă de muncă, din toate categoriile de pregătire, vârstă sau sex, comerţul fiind unul din puţinele sectoare în care numărul lucrătorilor nu numai că nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a reuşit să atragă o parte din această forţă de muncă, în special tineri, care cu greu îşi găsesc un alt loc de muncă. În acest context, trebuie amintit faptul că trecerea la economia de piaţă a determinat intrarea comerţului în procesul de reformă, respectiv în restructurare şi privatizare. Un asemenea proces a început chiar în comerţ şi alimentaţie publică, de fapt primele forme ale privatizării apărând în comerţ, pentru ca în prezent tot sectorul comercial să aparţină sectorului privat. Acest lucru a însemnat liberalizarea comerţului, creşterea numărului unităţilor operative de comerţ şi alimentaţie publică, o servire mult îmbunătăţită a consumatorilor, servicii comerciale pe măsură, uneori chiar la nivelul celor din ţările vestice, toate acestea însemnând, de fapt, creşterea calităţii satisfacerii consumatorilor, cu consecinţe asupra întregii vieţi a populaţiei.

5. Apariţia şi în România, în ultima perioadă de timp, a formelor de comerţ electronic, ca o componentă a comerţului fără magazine, a condus la o serie de aspecte care contribuie din plin la creşterea calităţii vieţii populaţiei. Avem în vedere, în principal, o mai bună informare a potenţialilor cumpărători, operativitate crescută în efectuarea tranzacţiilor comerciale, simplificarea sistemelor de decontare şi de plată, oferirea unor facilităţi superioare consumatorilor de către intermediarii existenţi pe Internet faţă de cei tradiţionali şi exemplele ar putea continua. La toate acestea trebuie adăugat faptul că practicarea unor forme de comerţ electronic generează necesitatea existenţei în fiecare familie a unui calculator, acest lucru conducând, de fapt, la creşterea gradului de informatizare a întregii lor vieţi.

6. Comerţul contribuie nu numai la asigurarea populaţiei cu bunuri materiale, ci şi oferă acesteia noi posibilităţi de petrecere a timpului liber, punându-i la dispoziţie o serie de servicii care să îi asigure o viaţă mai bună, o viaţă în care omul să îşi satisfacă alături de nevoile de bază, şi o serie de nevoi superioare. În condiţiile unei pieţe concurenţiale, prin bogăţia sortimentală şi calitativă a ofertei de mărfuri, comerţul contribuie la creşterea posibilităţilor de alegere. Mai mult, comerţul este acela care vine în întâmpinarea oamenilor, prin satisfacerea unor nevoi chiar înainte de a fi cunoscute de către aceştia, contribuind astfel la promovarea progresului tehnico-ştiinţific, acest lucru determinând, prin efectele pe care le presupune, creşterea calităţii vieţii întregii populaţii a unei ţări.

7. Comerţul contribuie şi în mod indirect la satisfacerea superioară a nevoilor populaţiei şi, ca atare, la asigurarea unei vieţi mai bune pentru aceasta. Avem în vedere faptul că, realizând aprovizionarea producătorilor cu o serie de bunuri intermediare, comerţul contribuie indirect la producerea unor asemenea bunuri, unele dintre ele destinate fie reducerii timpului afectat de oameni pentru gospodăriile lor, fie petrecerii timpului liber, „înfrumuseţării” vieţii sau în alte scopuri. Acest lucru este valabil şi pentru populaţia din mediul rural, comerţul fiind acela care asigură, pe de o parte, mărfurile necesare acesteia, iar pe de altă parte, desfacerea produselor agricole excedentare autoconsumului (consumului natural).

8. Indiferent că sunt marfare sau nemarfare, serviciile satisfac nevoi de trai. Iar dacă asemenea servicii sunt distribuite cu ocazia realizării actelor de comerţ, ele sunt superioare

5

calitativ, ceea ce face ca şi nevoile pe care le satisfac să fie satisfăcute în mod superior. Din cadrul acestor servicii se detaşează serviciile turistice şi cele financiar-bancare. Determinând promovarea valorilor materiale şi spirituale ale unui popor, a poporului însuşi, a culturii, civilizaţiei, trăsăturilor şi mentalităţilor acestuia, serviciile turistice determină dezvoltarea teritorială a ţării, a economiei şi societăţii, toate acestea răsfrângându-se asupra nivelului de trai al populaţiei. Prin intermediul şi cu ajutorul serviciilor financiar-bancare, ca şi prin cele de asigurări, oamenii îşi pot satisface mai repede anumite trebuinţe materiale şi spirituale, îşi pot asigura bunurile de care dispun, dar şi familia, toate acestea contribuind la creşterea siguranţei materiale şi spirituale şi, implicit, la creşterea calităţii vieţii.

9. Prin operaţiunile tehnico-economice pe care le înfăptuieşte, comerţul influenţează întreaga circulaţie a produsului intern brut în formă materială din economia ţării, iar prin actele de schimb pe care le realizează, determină legături multiple cu alte sectoare importante de activitate din economie.

Astfel, comerţul are legături strânse cu o serie de sectoare de activitate care îi oferă, în amonte, serviciile necesare realizării obiectului său de activitate, respectiv servicii de transport, servicii financiar-bancare şi de asigurări, servicii comunale, informaţii etc. În aceste condiţii, comercianţii intră în legătură directă cu piaţa muncii, a capitalurilor şi cu cea monetară. Prin contribuţia sa la dinamica unor asemenea pieţe, comerţul are un serios impact asupra vieţii oamenilor, asupra creşterii calităţii acesteia.

10. Dezvoltarea producţiei de utilaje, dispozitive, instalaţii specifice activităţii comerciale şi absolut necesare acesteia înseamnă, în ultimă instanţă, dezvoltarea economiei, a ţării, cu implicaţiidirecte asupra calităţii vieţii oamenilor. Pe de altă parte, noile unităţi comerciale apărute în peisajul urbanistic din cele mai multe localităţi, dar mai ales din marile centre urbane, contribuie direct la realizarea unei arhitecturi stradale, care determină satisfacerea nevoilor estetice ale populaţiei.

Concluzie

Toate aceste argumente conduc la ideea, că un comerţ modern, „determină şi influenţează în mod direct standardul de viaţă, urbanizarea socială şi economică a ţării, mobilitatea populaţiei, bogăţia ţării, valorificarea superioară a resurselor economice, gradul de cultură a populaţiei etc”.

Bibliografie

1. Lefter C. - Economie comercialǎ. Galaţi: Editura Universitarǎ Danubius, 2011

2. Patriche D., Ionaşcu V., Popescu M., Economia comerţului, Editura Uranus, Bucureşti,2002.

6

7