48
EVALUATOR DE COMPETENȚE PROFESIONALE MJ 1

Evaluator Suport Curs

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Evaluator Suport Curs

EVALUATOR DE COMPETENȚE PROFESIONALE

MJ 1

Page 2: Evaluator Suport Curs

Cursul urmăreşte:

PLANIFICAREA ŞI ORGANIZAREA EVALUĂRII

SISTEMUL DE EVALUARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

ELABORAREA INSTRUMENTELOR DE EVALUARE

ASIGURAREA CALITĂŢII PROCESULUI DE EVALUARE

MJ 2

Page 3: Evaluator Suport Curs

PLANIFICAREA ŞI ORGANIZAREA EVALUĂRII

PROCESUL DE EVALUARE

Definiţie:

A evalua înseamnă:o A formula o judecată de valoare, în funcţie de anumite criterii

precise, cu privire la un lucru sau la proprietăţile acestuia;o A determina valoarea (sau meritele) unei entităţi, activităţi,

performanţe, persoane, instituţii, politici noi, a unui produs, program, etc.Se poate evalua orice, inclusiv evaluarea.

Obiectivele evaluării:

Indiferent de domeniul în care se face evaluarea, este necesar a se raporta, a se relaţiona cu ceva.

În sistemul de învăţământ, relaţia curriculum – evaluare, se stabileşte la nivelul standardelor, a obiectivelor, a programelor, a conţinuturilor.

Demersul evaluativ prezintă următoarea dinamică:

Standardele de performanţă reprezintă criterii de evaluare a calităţii şi arată în ce măsură sunt atinse obiectivele curriculare.

Sunt utile: Pentru elevi - pentru a cunoaşte aşteptările şi pentru a-şi putea

măsura performanţa; Pentru profesori – în vederea reglării demersului didactic; Pentru părinţi – pentru a cunoaşte aşteptările şcolii, Pentru conceptorii de curriculum - pentru a avea un sistem de

referinţă coerent şi unitar; Pentru evaluatori – pentru stabilirea nivelurilor de performanţă

aşteptat.

MJ 3

Standarde curriculare Standarde de performanţă / evaluare Descriptori de performanţă Itemi de evaluare probe de evaluare

Page 4: Evaluator Suport Curs

Obiectivele evaluării se stabilesc chiar în etapa de proiectare didactică. Ele nu pot fi confundate nici cu obiectivele educaţionale, nici cu cele curriculare.

Există trei niveluri de definire a obiectivelor educaţionale: o Finalităţile şi scopurile educaţiei;o Obiectivele definite după marile categorii comportamentale;o Obiectivele de referinţă sau competenţele specifice.

Obiectivele curriculare discriminează între:o Obiective de formare;o Obiective pe ani de studiu;o Obiective ale procesului instructiv – educativ, ordonate pe discipline

şi ani de studiu.

Obiectivele de evaluare se obţin prin operaţionalizarea obiectivelor curriculare. Ele precizează:

o Comportamentul pe care trebuie să-l obţină elevii ( CE ? );o Condiţiile în care se desfăşoară activitatea de evaluare ( CUM ? );o Nivelul de performanţă sau criteriul de reuşită ( CÂT ?).

În evaluare deseori se pune întrebarea „ De ce se evaluează? ”, iar răspunsurile sunt, de fapt, obiectivele evaluării; prin evaluare se determină:

o Valoarea achiziţiilor;o Nivelul atins al rezultatelor (potrivit unor standarde, norme);o Progresele esenţiale;o Potenţialităţile de devenire ( aptitudini, talente).

Se evaluează pentru:o A certifica ( a testa ) atingerea obiectivelor; o A face bilanţul pregătirii;o A ierarhiza sau clasifica elevii;o A selecţiona;o A orienta studiile de viitor, obţiunile, profesionalizarea;o A decela dificultăţile de învăţare, cauzele eventualelor nereuşite,

insuccese;o A ameliora sau optimiza procesele de predare – învăţare, a regla

mersul procesului;o A determina eficacitatea ( calitatea ) şi eficienţa ( randamentul )

proceselor de instruire, valoarea prestaţiei profesorului.

MJ 4

Page 5: Evaluator Suport Curs

Funcţiile evaluării

Prin funcţiile îndeplinite, evaluarea realizează un rol dublu „ de faciliteare a procesului de învăţare şi de predare deopotrivă a activităţii didactice” (Cerghit).

Funcţiile evaluării şcolare sunt:o De diagnoză ( constatativ – explicativă ) – realizează o reflectare

obiectivă şi exactă a rezultatelor, activităţii, proceselor, însoţite de determinarea sau explicarea cauzelor, a condiţiilor sau a factorilor ce au generat situaţia existentă;

o De supraveghere ( de control, monitorizare ), prin efectuarea de verificări obiective, sistematice şi riguroase privind îndeplinirea obiectivelor, progresele înregistrate, eficienţa;

o De feed-back – asigură conexiunea inversă rapidă, conştientizată de ambii parteneri implicaţi în desfăşurarea acestor procese;

o De ameliorare, de perfecţionare şi optimizare a activităţii prin clarificarea ideilor şi adoptarea celor mai bune modalităţi de ameliorare şi recuperare;

o De motivaţie, de stimulare a învăţării, bazându-se pe rezultatele oferite de conexiunea inversă care ajută la îmbunătăţirea demersurilor instructiv – educative;

o De prognoză oferă posibilitatea de a formula judecăţi de predicţie, de anticipare a performanţelor viitoare, luând în considerare rezultatele anterioare;

o De orientare şcolară şi profesională, oferind informaţii despre performanţele elevilor, şi a direcţiei pe care aceştia o pot urma cu succes, în concordanţă cu propriile aptitudini;

o De certificare a nivelului de cunoştinţe şi abilităţi ale elevilor, la sfârşitul unei perioade lungi de instruire ( ciclu de învăţământ ).

Tipuri de evaluări

o Iniţială – este necesară pentru măsurarea nivelului de realizare a învăţării prealabile; se apică la inceputul unui program de instruire ( an şcolar, intrare în ciclul gimnazial, liceal, etc. );

o Curentă ( imediată) se realizează pe secvenţe mici, parcurse în cadrul lecţiilor, în vederea cunoaşterii realizării obiectivelor;

o Formativă porneşte de la divizarea materiei în unităţi (de învăţare ), adică în părţi bine definite ale conţinutului; se orientează după

MJ 5

Page 6: Evaluator Suport Curs

obiective şi conţinuturi, după standarde constituite pe aceste obiective;

o Sumativă este o evaluare de bilanţ a instruirii, care intervine la sfârşitul parcurgerii unei părţi mai mari din programă sau unei perioade de învăţare – semestru, an şcolar, ciclu de studii.

O prezentare comparativă a evaluării formative şi a celei sumative permite sesizarea diferenţelor şi avantajelor oferite în parte, de fiecare dintre acestea.

Evaluare formativă Evaluare sumativă

Centrată pe procese Evidenţiază comportamente

intermediare Este urmată de o remediere,

ameliorare, otimizare Nu se încheie cu atribuire de

note sau calificative (în catalog) Este criterială, se referă numai la

elev Este motivantă

Are funcţie de certificare, clasificare

Evidenţiază comportamentele terminale

Este urmată de o schimbare a temei, capitolelor, programei

Se încheie cu atribuire de note, menţiuni, certificate; contează la calcularea mediei, la absolvire

Este normativă, compară elevii între ei, ierarhizează, clasifică

Generează teamă, stres, anexietate

Autoevaluarea serveşte cunoaşterii de sine (autocunoaşterii) şi dezvoltării conştiinţei de sine; este importantă deoarece:

o Ajută evaluatul să se implice în procesul evaluării, să conştientizeze criteriile specifice de evaluare, să înţeleagă şi să aprecieze eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor fixate;

o Urmare a acestei conştientizări, multe elemente de subiectivism ce însoţesc actul evaluării ar putea să dispară sau să se diminueze;

o Contribuie la formarea reflexivităţii asupra propriei activităţi;o Este privită ca un proces de autoreglare, care accelerează învăţarea;o Dezvoltă o atitudine critică faţă de sine, ajutând evaluatul să-şi dea

seama singur de limitele sale, de progresele sale, de poziţia pe care se situează în raport cu alţii;

o Dezvoltă capacitatea de identificare a progreselor proprii şi de ameliorare a performanţelor proprii.

MJ 6

Page 7: Evaluator Suport Curs

SISTEMUL DE EVALUARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

Competenţa profesională

Competenţa profesională reprezintă capacitetea de a aplica, transfera şi combina cunoştinţe şi deprinderi în situaţii şi medii de muncă diverse, pentru a realiza activităţile cerute la locul de muncă, la nivelul calitativ specificat în standard.

A fi competent înseamnă:o A aplica cunoştinţe de specialitate;o A folosi deprinderi specifice;o A analiza şi lua decizii;o A fi creativ;o A lucra cu alţii ca membru al unei echipe;o A comunica eficient;o A te adapta la mediul de muncă specific;o A face faţă situaţiilor neprevăzute.

Standard ocupaţional şi Standard de pregătire profesională (SPP)

Standardele ocupaţionale (SO) sunt documente care definesc în termeni de competenţe cerinţele necesare pentru realizarea eficientă a activităţilor într-o ocupaţie.

Formatul Standardului Ocupaţional adoptat este.

TITLUL UNITĂŢIIActivitate majoră cu rezultat evaluabil

DESCRIEREA UNITĂŢIIDetaliază şi clarifică titlul unităţii

ELEMENTE DE COMPETENŢĂActivităţi cheie care compun activitatea majoră descrisă în unitate

CRITERII DE REALIZARERepere calitative asociate rezultatelor activităţilor din elementele de competenţă

GAMA DE VARIABILEGama contextelor şi condiţiilor în care se desfăşoară activităţile descrise în

MJ 7

Page 8: Evaluator Suport Curs

unitateGHIDUL PENTRU EVALUARE

Furnizează informaţii generale privind dovezile necesare pentru demonstrarea competenţei din unitate în ansamblul ei

Unitatea de competenţă defineşte o activitate majoră cu un rezultat concret (produs sau serviciu). Titlul unităţii de competenţă trebuie să fie clar şi concis. Unitatea de competenţă cuprinde o scurtă descriere a scopului activităţii enunţate, elemente de competenţă, criterii de realizare, o gamă de variabile şi un ghid pentru evaluare.

Elementele de competenţă cuprind activităţile cheie pe care un angajat trebuie să le realizeze pentru a îndeplini complet competenţa enunţată în unitate. Fiecărui element îi corespunde unul sau mai multe criterii de realizare.

Criteriile de realizare descriu repere calitative asociate cu rezultatele obţinute sau cu îndeplinirea reuşită a activităţilor din elementele de competenţă.

Gama de variabile reprezintă gama contextelor şi condiţiilor în care se desfăşoară activităţile descrise în unitate.

Ghidul pentru evaluare furnizează informaţii asupra dovezilor necesare pentru demonstrarea competenţei în unitatea de competenţă în ansamblul ei (cunoştinţe teoretice şi deprinderi practice).

Avantajele utilizării standardelor ocupaţionale sunt:o Dezvoltarea programelor de pregătire profesională iniţială şi continuă

adaptate cerinţelor locurilor de muncă;o Îmbunătăţirea calităţii conţinutului cursurilor de formare

profesională;o Recunoaşterea competenţelor profesionale indiferent de modul în

care au fost dobândite;o Asigurarea transferabilităţii competenţelor de la un domeniu de

activitate la altul.

Calificarea reprezintă un ansamblu de cerinţe formulate în vederea angajării (obţinerii unui loc de muncă), prin care se atestă dobândirea unui nivel educaţional sau de calificare prin testare sau examinare.

Calificarea profesională este un ansamblu de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care permit unei persoane să desfăşoare o activitate profesională, într-un anumit domeniu.

Nivelul 1 de calificare este lucrător (muncitor); acestuia i se asociază competenţe profesionale care imlică aplicarea cunoştinţelor în activitatea profesională din diverse domenii de activitate. Activitatea acestuia se caracterizează prin rutină şi sarcini de lucru previzibile.

Nivelul 2 de calificare este muncitor specialist care a dobândit abilităţi profesionale semnificative, responsabilitate individuală, mună nerutinieră.

MJ 8

Page 9: Evaluator Suport Curs

Nivelul 3 de calificare – tehnician – are abilităţi profesionale tehnice avansate, o responsabilitate individuală considerabilă, muncă nerutieră complexă.

Standardul de pregătire profesională cuprinde unităţile de competenţă şi detalierea acestora; are următoarea structură:

o Lista unităţilor de competenţă;o Unitatea de competenţă, care cuprinde:

Titlul unităţii Nivelul Valoare credit Competenţe.

Fiecare dintr unităţile de competenţă este formată din mai multe competenţe, care cuprind:

o Criterii de performanţă;o Condiţii de aplicabilitate,o Probe de evaluare.

Unitatea de competenţă este un set coerent şi explicit de competenţe, care se concentrează pe evaluarea învăţării şi nu pe procesul de predare – învăţare; unitatea de competenţă conţine ceea ce se învaţă ca rezultat al programului şcolar.

Competenţele reprezintă un set coerent de rezultate măsurabile şi descriu ce trebuie elevul să ştie, să înţeleagă sau să fie capabil să realizeze la sfârşitul unui proces de învăţare.

Competenţa reprezintă capacitatea de a utiliza cunoştinţe şi deprinderi pentru a realiza activităţile cerute la locul de muncă la nivelul calitativ specificat de standard.

Criteriile de performanţă reprezintă descrierea elementelor semnificative ale rezultatelor de succes, stabilite ca rezultat semnificativ printr-o proproziţie de evaluare, permitând efectuarea unei aprecieri în ceea ce priveşte realizarea sau nerealizarea competenţei.

Condiţiile de aplicabilitate sunt specificaţii privind diferitele situaţii şi contexte în care vor fi aplicate criteriile de performanţă.

Probele de evaluare sunt probele solicitate pentru a demonstra îndeplinirea competenţei.

Cerificatul de competenţe

MJ 9

Page 10: Evaluator Suport Curs

Cerificatul de competenţe este documentul care vine în completarea diplomei de absolvire şi atestă faptul că o persoană a urmat un curs de formare, confirmând competenţele dobândite. Cu toate că funcţia principală a evaluării competenţelor este să certifice competenţa şi să acorde recunoaştere profesională unei persoane, ea mai poate fi utilizată şi în alte scopuri cum ar fi:

o Recrutarea personalului într-o întreprindere sau instituţie;o Selectarea personalului pentru diferite funcţii dintr-o organizaţie;o Determinarea nivelului de pregătire al unei persoane care parcurge

un curs sau program de formare profesională;o Direcţionarea şi urmărirea perfecţionării profesionale a personalului;o Identificarea unor noi utilizări ale deprinderilor deja existente într-o

organizaţie în vederea unei restructurări;o Diagnoza performanţelor angajaţilor dintr-o companie sau instituţie

oarecare.

Avantaje pentru deţinătorul certificatului de competenţe:o Acordarea certificatului de competenţă se bazează pe evaluarea a

ceea ce candidatul este capabil să facă în condiţii reale de muncă;o Evaluarea competenţelor ajută la creşterea încrederii în sine şi a

capacităţii de autoevaluare;o Cerificatul de competenţă oferă recunoaşterea competenţelor unei

persoane, indiferent de modul în care acestea au fost dobândite;o Certificatul de competenţe poate fi acordat indiferent de vârsta

candidatului fără a restricţiona accesul la evaluare;o Certificatul de competenţe constituie o garanţie a capacităţii unei

persoane de a activa într-o ocupaţie / calificare şi pune în evidenţă competenţele transferabile de la o ocupaţie la alta;

o Obţinerea unui certificat de competenţă profesională măreşte şansele de angajare şi posibilităţile de dezvoltare a unei cariere.

Avantaje pentru angajator:

o Prin introducerea certificatelor de competenţă profesională în unitatea pe care o conduce, angajatorul dovedeşte interesul faţă de angajaţi, contribuind la creşterea motivării profesionale a acestora;

o Certificatele de competenţă profesională au o importantă contribuţie la îmbunătăţirea structurii organizaţionale şi la convingerea angajatorului că forţa de muncă este competentă, ceea ce constituie o garanţie pentru obţinerea de rezultate performante;

MJ 10

Page 11: Evaluator Suport Curs

o Certificatele de competenţă reprezintă un instrument util, eficient, structurat şi măsurabil, în dezvoltarea profesională a personalului;

o Angajatorul poate efectua recrutarea şi selecţia personalului utilizând informaţiile conţinute în certificatul de competenţă şi poate proiecta posturile din organizaţie conform standardelor, care precizează aptitudinile şi cunoştinţele necesare desfăşurării activităţilor spacifice.

Caracteristicile evaluării competenţelor profesionale

Evaluarea bazată pe standarde conduce la recunoaşterea profesională pentru persoanele care demonstrează că sunt capabile să aplice cunoştinţele şi deprinderile pe care le au. Această abordare nu-şi propune să diminueze cerinţele educaţionale, ci să crească relevanţa evaluării în raport cu cerinţele locului de muncă.

Sistemul de evaluare a competenţelor profesionale are următoarele caracteristici:

o Evaluarea se desfăşoară în condiţii reale de muncă;o Evaluatorii sunt persoane cu experienţă în ocupaţiile pentru care fac

evaluarea;o Evaluatorii au competenţe spacifice activităţii de evaluare, descrise

în standardul ocupaţional al evaluatorului şi sunt calificaţi şi certificaţi pentru acest tip de activităţi.

Caracteristicile evaluării:

o Participarea este voluntară;o Raportarea la standarde;o Realizarea în timp şi spaţiu;o Rezultatul: Competent sau Încă nu competent;o Independenţă faţă de procesul de pregătire;o Consultarea între evaluator şi candidat.

Principiile evaluării competenţelor profesionale:

o Validitatea;o Credibilitatea;o Corectitudinea;o Felexibilitatea;o Simplitatea;o Eficienţa costurilor.

MJ 11

Page 12: Evaluator Suport Curs

Metode de evaluare

Metoda de evaluare este tehnica prin care se culeg dovezi de competenţă. Metodele de evaluare recomandate în procesul de evaluare bazat pe standarde sunt: autoevaluarea, observarea directă, întrebările orale, testul scris, proiectul, simularea sau demonstraţia structurată, rapoarte din partea altor persoane, portofoliul de lucrări realizate anterior evaluării.

Metodele folosite în evaluare trebuie să evidenţieze faprul că un candidat are cunoştinţele şi deprinderile necesare efectuării activităţilor de muncă şi, mai ales, are capacitatea de a obţine rezultatele aşteptate în urma efectuării acestor activităţi. Cu alte cuvinte, metodele de evaluare evidenţiază:

o Cunoştinţele şi deprinderile corespunzătoare unităţii sau grupului de unităţi de evaluare;

o Capacitatea de înţelegere şi discernământul candidatului;o Atitudinea acestuia în diferite situaţii de muncă;o Capacitatea de adaptare la mediul de muncă în vederea obţinerii

rezultatelor aşteptate;o Capacitatea de a acţiona eficace în situaţii neprevăzute.

Autoevaluarea

Autoevaluarea constă în aprecierea rezultatelor propriei activităţi, a aptitudinilor, atitudinilor şi a altor capacităţi, în raport cu cerinţele standardului.

Candidatul îşi realizează bilanţul propriei performanţe profesionale printr-o analiză cât mai obiectivă a capacităţilor şi a rezultatelor profesionale proprii.

Observarea directă

Activitate de investigare, de percepere şi interpretare prin care se culeg informaţii în contactul direct cu situaţii concrete de activitate.

Se realizează metodic, pe bază de plan şi vizează culegerea unor informaţii cât mai complete, relevante şi diverse privind: capacitatea de îndeplinire a cerinţelor de la locul de muncă, manifestări de comportament, atitudini, aptitudini, limbaj, ţinută, reacţii, emoţii, eficacitate, productivitate, conştiinciozitate, meticulozitate, etc.

Simularea sau demonstraţia structurată

Simularea este un substitut al observării directe. Ea constă în aplicarea unor cunoştinţe şi dovedirea unor deprinderi în situaţii asemănătoare realităţii, în condiţii experimentale; este bazată pe demonstraţii practice şi argumente logice, structurate.

MJ 12

Page 13: Evaluator Suport Curs

Întrebări orale

Metodă de evaluare care constă în administrarea unei serii de întrebări structurate pe baza unui protocol prestabilit, determinând realizarea dialogului evaluator – candidat şi în urma căruia se poate aprecia modul de gândire şi exprimare, nivelul cunoştinţelor şi operarea cu acestea, opiniile şi atitudinile, modul de rezolvare logică a unor situaţii problematice, capacitatea de argumentare, etc.

Testul scris

Metodă de evaluare standardizată (conţinut, redactare, notare identică pentru toţi) care permite stabilirea nivelului cunoştinţelor şi a modului de operare cu acestea de către candidat, care are drept scop obţinerea într-un timp relativ scurt a unor informaţii cuantificabile independent de subiectivitatea evaluatorului.

Proiectul

Proiectul reprezintă o construcţie mintală anticipativă, care are ca obiect realizarea unui produs sau rezolvarea de principiua unei probleme, ceea ce implică: documentare, efort de concepţie şi creaţie, cercetare, desing, evaluare, implementare (susţinere) etc. proiectul este un produs tipic al proceselor imaginative.

Rapoarte din partea altor persoane

Aprecierea argumentată pe baza unei cazuistici antecedente, din partea unor colegi, şefi, beneficiari, colaboratori, etc., utilizată ca metodă de evaluare suplimentară, asociată portofoliului.

Rapoartele pot fi solicitate atât de către persoana evaluată, cât şi de către evaluator.

Portofoliul

Metodă de evaluare ce permite analiza unor produse de excepţie realizate de cel evaluat într-o perioadă anterioară evaluării, precum şi alte documente (corespondenţe, opere, jurnale, carnete de note, fişe de informare şi documentare, eseuri, certificate, diplome, etc.) care pot pleda ca premisă favorizată pentru exercitarea cu succes a competenţelor actuale.

MJ 13

Page 14: Evaluator Suport Curs

În practica şcolară s-au îmbunătăţit metodele şi tehnicile de evaluare în scopul realizării unor corelaţii eficiente între predare – învăţare – evaluare şi pentru a atinge deziderentele propuse pentru formarea personalităţii autonome, libere şi creative.

Există două tipuri de metode alternative de evaluare:o Metode cantitative, care au în vedere tratarea statistică a nivelului de

cunoştinţe şi competenţe;o Metode calitative, care dau interpretări, de regulă, unui demers de tip

expertiză.

Aceste metode au următoarele caracteristici:o Realizează evaluarea în strânsă legătură cu instruirea / învăţarea;o Rezultatele şcolare vizează formarea unor capacităţi, dobândirea unor

competenţe, modificări ale intereselor şi atitudinilor, corelate activitatea de învăţare;

o Introduc elemente noi de învăţare;o Contribuie la dezvoltarea creativităţii;o Pun accentul pe evaluarea execuţiei directe şi a potenţialului de

cunoaştere şi acţiune al elevului;o Permit urmărirea progresului elevului în cadrul procesului de

învăţare;o Contribuie la aproprierea profesor – elev;o Au valoare educativă ridicată;o Stimulează autoevaluarea.

Cele mai utilizate metode alternative de evaluare sunt:o Metoda portofoliului;o Elaborarea şi susţinerea de proiecte;o Lucrări în grup;o Teste – eseu;o Alcătuirea de jurnale personale;o Interviul;o Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului;o Fişa pentru activitatea personală, etc.

Portofoliul (în traducere purtător de foi) este cartea de vizită a elevului prin care se poate urmări progresul elevului. El cuprinde:

o Lista conţinutului acestuia (cuprinsul cu titlul fiecărei lucrări şi numărul paginii la care se găseşte);

o Lucrările realizate individual sau în grup;

MJ 14

Page 15: Evaluator Suport Curs

o Rezumate;o Eseuri;o Referate, comunicări;o Fişe individuale de studiu;o Proiecte;o Teme de zi;o Rapoarte scrise de realizare a proiectelor;o Teste şi lucrări semestriale;o Înregistrări, fotografii, care atestă activitatea individuală sau de grup;o Autoevaluări scrise, etc.

„Portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea continuă, progresivă şi multilaterală a procesului de activitate şi a produsului final. Acesta sporeşte motivaţia învăţării”. (Cerghit)

Proiectul este o activitate de evaluare mai amplă, care începe în clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru, se continuă acasă pe parcursul mai multor zile sau săptămâni şi se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi, dacă este cazul, a produsului realizat. Este foarte util atunci când se urmăreşte accentuarea caracterului practic – aplicativ al învăţării şi aproprierea între discursul teoretic şi experienţa de viaţă a elevilor.

ORGANIZAREA PROCESULUI DE EVALUARE

Procesul de evaluare poate avea loc într-o unitate de învăţământ, care dispune de toate resursele necesare desfăşurării acestuia – în cazul examenului de absolvire, sau în cazul centrului de evaluare.

Centrul de evaluare Centrul de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale este

persoana juridică de drept public sau privat care este autorizată în condiţiile legii să organizeze procese de evaluare şi să certifice competenţele profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale.

Autorizarea centrelor de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, se realizează de către Consiliul Naţional de Foemare Profesională a Adulţilor.

Centrele de evaluare pot fi:o Departamente specializate din unităţi economice;o Departamente specializate din centre de formare profesională;

MJ 15

Page 16: Evaluator Suport Curs

o Companii de recrutare de personal;o Alte organizaţii care îndeplinesc condiţiile de autorizare stabilite de

lege.

Pentru a dezvolta un centru de evaluare, o organizaţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

o Să fie legal constituită;o Să dovedească faptul că nu este în situaţie de incapacitate de plată

sau cu conturi blocate;o Să dovedească accesul la condiţii reale de muncă şi la resursele

necesare efectuării de evaluări (protocoale semnate cu unităţi de profil, în cazul organizaţiilor care nu desfăşoară activităţi curente în ocupaţiile pentru care doresc autorizarea);

o Să aibă evaluatori de competenţe profesionale calificaţi.

Evaluatorul de competenţe profesionale

Evaluatorul de competenţe profesionale este un specialist cu experienţă recentă şi demonstrată de muncă şi / sau de coordonare în ocupaţiile / calificările pentru care este desemnat de centrul de evaluare să efectueze evaluări şi care este certificat de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, pe baza standardului ocupaţional „Evaluator de competenţe profesionale”.

Evaluatorul are următoarele responsabilităţi principale:o Clarifică pentru candidat conţinutul standardului ocupaţional şi

etapele procesului de evaluare;o Îl asistă pe candidat în efectuarea autoevaluării şi în identificarea

competenţelor pentru care poate să intre în procesul de evaluare;o Colaborează cu candidatul şi îl implică pe acesta în planificarea

evaluării;o Întocmeşte dosarul de evaluare;o Efectuează evaluarea, ceea ce înseamnă că judecă dovezile de

competenţă produse de candidat în raport cu cerinţele standardului ocupaţional sau SPP;

o Identifică necesarul suplimentar de pregătire de care are nevoie candidatul atunci când decizia pentru unele unităţi de competenţă este „încă nu competent”;

o Înregistrează şi raportează rezultatele evaluării.

Etapele procesului de evaluare

Etapele procesului de evaluare sunt:

MJ 16

Page 17: Evaluator Suport Curs

1. Înscrierea candidatului pentru evaluarea competenţelor;2. Asistarea candidatului pentru realizarea autoevaluării;3. Stabilirea unităţilor de competenţă pentru care candidatul solicită

evaluarea;4. Pregătirea candidatului pentru evaluare;5. Planificarea şi organizarea procesului de evaluare;6. Culegerea dovezilor de competenţă;7. Analizarea dovezilor şi luarea deciziei privind competenţa;8. Înregistrarea şi raportarea rezultatelor evaluării;9. Eliberarea certificatului de competenţă.

ELABORAREA INSTRUMENTELOR DE EVALUARE

1. ASPECTE CRITICE

Aspectele critice se referă la cunoştinţele şi deprinderile esenţiale pentru ca o persoană să realizeze activităţile şi să obţină rezultatele descrise de competenţă.

Atunci când evaluarea se face pentru o singură unitate de competenţă este bine ca toate criteriile de realizare descrise în acea unitate să fie acoperite într-un mod integrat. De aceea, atunci când se stabilesc aspectele critice ele trebuie să facă referire la unitate în ansamblu şi nu la fiecare criteriu de realizare separat. De multe ori, însă, este necesar ca în evaluarea unei competenţe să se facă referire şi la alte unităţi, generale sau fundamentale, din acelaşi standard.

2. DOVEZI DE COMPETENŢĂ

Dovezile de competenţă sunt informaţiile produse de candidat care sunt analizate de câtre evaluator în raport cu aspectele critice stabilite pentru unitate / unităţile de competenţă pentru care este evaluat.

Dovezile de competenţă sunt informaţiile produse de candidat din care rezultă că îndeplineşte toate aspectele descrise de unitatea / unităţile de competenţă pentru care este evaluat, respectiv are cunoştinţele şi deprinderile necesare, demonstrează atitudinile corespunzătoare pentru a obţine rezultatele aşteptate la nivelul calitativ descris de standard. Răspunsurile corecte la testul scris sau întrebările orale, produsul realizat în cadrul unui proiect sau în timpul activităţilor de muncă, un serviciu furnizat la nivelul calitativ aşteptat, sunt toate dovezi de competenţă.

MJ 17

Page 18: Evaluator Suport Curs

3. INSTRUMENTE DE EVALUARE

Principiile evaluării raportată la instrumentele de evaluare

Elaborarea instrumentelor de evaluare este un proces complex, de o importanţă deosebită pentru asigurarea principiilor evaluării: validitate, credibilitate şi corectitudine.

Validitatea este principiul fundamental pentru întregul proces de evaluare. Un instrument de evaluare este valid dacă el evidenţiază ceea ce şi-a propus să evidenţieze sau măsoară ceea ce şi-a propus să măsoare, respectiv capacitatea unei persoane de a răspunde cerinţelor standardului ocupaţional.

Credibilitatea se referă la acurateţea şi consecvenţa rezultatelor evaluării.Corectitudinea se referă la faptul că un instrument de evaluare trebuie să

nu producă discriminări asupra unui grup de candidaţi prin factori fără legătură cu competenţa profesională. Pentru a asigura corectitudine, fiecare instrument de evaluare trebuie să conţină explicit modul şi cerinţele de aplicare şi maniera de apreciere a rezultatelor.

Etapele de realizare a instrumentelor de evaluare sunt: elaborarea, validarea şi testarea.

Instrumentele de evaluare sunt elaborate de specialişti cu experienţă recentă de coordonare în domeniul respectiv, evaluatori sau formatori, pe baza metodelor stabilite pentru aspectele critice identificate pentru o unitate / grup de unităţi de competenţă.

Validarea instrumentului se face de alţi specialişti decât cei care l-au elaborat, prin verificarea acoperirii aspectelor critice identificate.

Testarea se face prin aplicarea instrumentelor de evaluare pe un grup reprezentativ de practicanţi ai ocupaţiei. Este bine ca acştia să provină din locuri diferite de muncă şi să fi demonstrat o performanţă profesională diferită pentru ca rezultatele testării să fie relevante.

În funcţie de aceste rezultate, fiecare centru de evaluare îşi stabileşte o strategie proprie de revizuire şi definitivare a instrumentelor de evaluare, pe care apoi le aplică în evaluările curente.

Etapele elaborării instrumentelor de evaluare

Etapele elaborării instrumentelor de evaluare sunt:

1. Analizarea conţinutului unităţii de competenţăÎn această etapă se urmăreşte:

MJ 18

Page 19: Evaluator Suport Curs

o Stabilirea activităţilor relevante pentru demonstrarea competenţei descrise în unitate;

o Contextele în care se desfăşoară aceste activităţi (tipuri de echipamente, tehnologii, standarde, norme şi proceduri de lucru);

o Rezultatele parţiale, observaţiile, care compun rezultatul acţiunii descrise în unitatea de competenţă;

o Modul de descriere al acestor rezultate (produs / serviciu);o Calitatea rezultatului, capacităţi de analiză şi sinteză, judecăţi,

luare de decizii;o Cunoştinţele necesare demonstrării competenţei;o Deprinderile practice necesare realizării rezultatelor aşteptate;o Contextul în care trebuie să se facă evaluarea pentru a ne asigura

că dovada produsă de candidat relevă capacitatea acestuia de a acţiona cu acelaşi succes în situaţii diverse, în momente critice, în medii de muncă diferite, etc.

2. Identificarea aspectelor critice pentru fiecare unitate de competenţăAspectele critice pot viza:

o Activităţi care trebuie întreprinse pentru a obţine rezultatul aşteptat şi care nu sunt identificate explicit în cuprinsul unităţii de competenţă;

o Rezultate ale activităţilor specifice şi reperul calitativ asociat acestora, descrise în unitatea de competenţă;

o Cunoştinţe absolut necesare pentru îndeplinirea activităţilor descrise în unitatea de competenţă.

Cel mai important lucru în identificarea aspectelor critice este să includem referiri la calitatea activităţilor efectuate şi a rezultatelor obţinute. Aceste aspecte pot fi exprimate explicit în standard sau pot să rezulte din experienţa profesională a evaluatorului, atunci când anumite repere calitative nu au fost surprinse de evaluatorii de standard.

În identificarea aspectelor critice trebuie surprinse acele informaţii care deosebesc un candidat instruit de unul competent. Este recunoscut faptul că pentru a fi competent nu este suficient să prestezi activităţi specifice de muncă în mod izolat ci trebuie să fii capabil să combini mai multe activităţi care corespund unor competenţe diferite pentru a fi eficace la locul de muncă, trebuie să faci faţă unor situaţii neprevăzute obţinând totodată rezultatele aşteptate şi trebuie să integrezi capacitatea de a face activităţi specifice în mediul de muncă în care trebuie să lucrezi. Toate aceste lucruri trebuie să se regăsească în aspectele critice formulate.

În definirea aspectelor critice pentru unităţi specifice, de regulă, se ţine cont de conţinutul unităţilor de competenţă fundamentale şi generale.

MJ 19

Page 20: Evaluator Suport Curs

Exemplu:Competenţa: „Alimentarea strungului cu materii prime”

Aspecte critice identificate referitoare la proces: Utilizează materii prime adecvate, verificate cu ajutorul

instrumentelor de măsură, în conformitate cu normele specifice; Plasează materia primă în compartimentul adecvat, respectând

procedurile standard şi normele de protecţia muncii; Verifică cerinţele privind materiile prime din punct de vedere al

cantităţii şi calităţii, raportându-se la instrucţiunile specifice activităţii realizate;

Alege materia primă adecvată în conformitate cu graficul / programul activităţii realizate;

Asigură alimentarea continuă a strungului şi verifică permanent parametrii specifici.

Aspecte critice identificate referitoare la rezultat: Piesa prelucrată este conformă cu normele din instrucţiunile tehnice; Numărul de opriri ale echipamentului determinate de lipsa materiei

prime este minim; Instrumentele utilizate sunt adecvate realizării sarcinilor de lucru.

Aspecte critice identificate referitoare la cunoştinţe: Modul de funcţionare al strungului (parametrii tehnologici); Caracteristicile materiilor prime; Instrumente de măsură şi control; Norme tehnice de fabricaţie; Tipuri de materiale; Protecţia şi igiena muncii.

3. Selectarea metodelor de evaluare pentru aspectele critice identificate

Metodele de evaluare trebuie să conducă la dovezi de competenţă relevante pentru aspectele critice idntificate:

o pentru cunoştinţe, capacitatea de analiză şi sinteză, discernământ: testul scris / întrebări orale, proiecte, portofoliu;

o pentru activităţi cu caracter strict profesional / tehnic dar şi pentru evidenţierea capacităţii de a obţine rezultatele aşteptate: observarea directă, simularea, proiectul, portofoliul, rapoartele de la terţi;

o pentru a releva consecvenţa obţinerii rezultatelor la nivelul aşteptat: portofoliul, rapoartele de la terţi.

4. Elaborarea instrumentelor de evaluare

MJ 20

Page 21: Evaluator Suport Curs

În mod generic instrumentul de evaluare trebuie să conţină:o Obiectivele evaluării;o Cerinţele care trebuie îndeplinite de către candidat;o Detalii privind modul de aplicare sau de rezolvare, atuncicând este

cazul;o Rezultatul aşteptat;o Detalii privind modul de apreciere a rezultatului obţinut de candidat

în urma aplicării instrumentului de evaluare.Există mai multe tipuri de instrumente de evaluare.

A. Test scris / Întrebări orale

La elaborarea unui test scris sau a întrebărilor orale trebuie ca:o Întrebările să fie clare şi să acopere arii esenţiale de conţinut;o Fiecare întrebare să testeze capacităţi de cunoaştere, de înţelegere şi

discernământ, de aplicare etc. şi nu de memorare;o Formulările să fie afirmative;o Enunţul să nu conţină elemente din răspuns.

Testele scrise conţin diverse tipuri de itemi.Itemul poate fi definit ca:

Item = întrebare + formatul acesteia + răspunsul aşteptat

După gradul de obiectivitate oferit în corectare există următoarele categorii de itemi: obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.

a. Itemii obiectivi testează un număr mare de elemente de conţinut într-un interval de timp relativ scurt, asigurând un grad ridicat de obiectivitate; se bazează pe un model al răspunsului corect, răspunsul corect este unul singur; el măsoară rezultate ale învăţării situate la niveluri cognitive inferioare: cunoştinţe, priceperi şi capacităţi de bază. Există mai multe tipuri: cu alegere multiplă, cu alegere duală, tip pereche.

Itemii cu alegere multiplă solicită alegerea unui răspuns corect dintr-o listă de opţiuni, oferită candidatului pentru o singură premisă.

Utilizări:o Cunoaşterea terminologiei;o Cunoaşterea elementelor specifice;o Cunoaşterea unor principii;o Cunoaşterea unor metode şi proceduri;o Identifică apicaţii ale faptelor şi principiilor;

MJ 21

Page 22: Evaluator Suport Curs

o Interpretează relaţia cauză – efect;o Argumentează metode şi proceduri.

Enunţ: Citeşte cu atenţie enunţul următor şi încercuieşte / subliniază / scrie litera corespunzătoare răspunsului corect.

Itemii cu alegere duală solicită asocierea unuia sau a mai multor enunţuri cu una din componentele cuplurilor de alternative duale:

Adevărat – Fals; Da – Nu; Corect – Incorect.Utilizări:

o Cunoaşterea unor definiţii, proprietăţi, principii;o Identificarea opiniilor unor surse autorizate;o Identificarea relaţiilor de tip cauză – efect.

Enunţ: Citeşte cu atenţie următoarea afirmaţie şi încercuieşte litera A, dacă este adevărată, sau litera F, dacă este falsă.

Itemii de tip pereche solicită stabilirea unor corespondenţe între elemente distincte, distribuite pe două coloane principale; corespondenţa poate fi literară (cuvinte, proproziţii), picturală (imagini, simboluri), mixtă (imagini, cuvinte).

Utilizări – asocieri de elemente de tipul: o Termeni – definiţii;o Reguli – exemple;o Simboluri – concepte;o Părţi componente – funcţii;o Aparate, utilaje, scule – utilizări.

Enunţ: Stabileşte prin săgeţi corespondenţa dintre ...... din coloana A şi ....... corespunzătoare di coloana B.

b. Itemii semiobiectivi au ca principală trăsătură faptul că evaluatul este pus în situaţia de a construi un răspuns şi nu de a-l alege.

Sunt de două tipuri:o De completare / răspuns scurt;o Întrebări structurate.

Itemii cu răspuns scurt / de completare solicită elaborarea unui răspuns, în scris; răspunsul este solicitat prin intermediul unei întrebări, a unei formulări incomplete.

Utilizări:o Cunoaşterea terminologiei, a unor fapte specifice, a unor principii, a

unei metode sau proceduri;

MJ 22

Page 23: Evaluator Suport Curs

o Interpretarea / determinarea unor date, aplicarea unor cunoştinţe;o Operarea cu simboluri, formule matematice şi convenţii;o Demonstrarea abilităţii de a structura informaţiile, de a formula cel

mai potrivit şi scurt răspuns.

Enunţ: Citeşte cu atenţie afirmaţiile următoare şicompletează spaţiile libere astfel încât afirmaţiile să aibă sens, să respecte adevărul ştiinţific.

Întrebările structurate solicită elaborarea unor răspunsuri la întrebările formulate în legătură cu un material prezentat.

Utilizări:o Cunoaşterea unor definiţii, proprietăţi sau principii,o Observarea unor fenomene, experimente, materiale grafice;o Utilizarea cunoştinţelor;o Manevrarea informaţiilor;o Relaţionarea elementelor.

Enunţ: priveşte, analizează, desenează, răspunde la întrebări.Caracteristici ale itemului:

o Este format din mai multe subîntrebări de tip obiectiv sau semiobiectiv, legate între ele printr-un element comun;

o Să ceară răspunsuri simple la început, crescând dificultatea spre sfârşitul probei;

o Să solicite un singur răspuns corect,;o Să nu conţină negaţii.

c. Itemii subiectivi (cu răspuns deschis) scot în evidenţă originalitatea, creativitatea, personalizarea şi individualizarea răspunsului.

Sunt de tip:o Rezolvare de probleme;o Eseu (structurat sau liber).

Rezolvarea de probleme prezintă următoarele cerinţe:o Situaţia problemă să fie adecvată nivelului de vârstă şi de pregătire a

celor evaluaţi;o Activitatea să se desfăşoare individual sau în grup, în funcţie de

natura şi conţinutul problemei;o Activitatea să fie în concordanţă cu obiectivele şi conţinuturile

modulelor.

Eseul se utilizează pentru măsurarea abilităţilor şi a competenţelor de complexităţi ridicate:

MJ 23

Page 24: Evaluator Suport Curs

o De a evoca, organiza şi integra idei;o De a se exprima independent în scris;o De a interpreta datele primite sau obţinute prin documentare;o De a aplica datele şi interpretarea făcută.

Enunţ: Realizează un eseu cu tema ....... după următoarea structură de idei .........

B. Observarea directă / simularea sau demonstraţia structurată

Atât metoda observării directe cât şi cea a simulării necesită un instrument de evaluare de tip fişă de observare care conţine activităţile pe care ne aşteptăm să le realizeze o persoană pe parcursul unei secvenţe de muncă bine definită.

Dacă secvenţa este parte a programului curent de muncă pe care candidatul îl are acolo unde este angajat, metoda de evaluare este observarea directă.

Dacă însă se proiectează o secvenţă imaginată după un scenariu, tehnica folosită este simularea.

Cu ajutorul unei fişe de observare se poate urmări dacă un candidat cunoaşte şi aplică corect etapele procesului de producţie şi manifestă un comportament adecvat într-o situaţie de muncă obişnuită. Este foarte probabil ca prin observarea directă să nu se poată pune în evidenţă modul de reacţie şi de manifestare în situaţii excepţionale sau în condiţii de mediu diferite, de aceea este foarte util ca obsrvarea să se asocieze cu întrebări orale, prin care să se investigheze capacitatea de cuprindere a unei game mai largi de situaţii din partea candidatului şi cu un raport, care să releve constanţa în timp a comportamentului acestuia.

Diferenţa între observarea directă şi simulare constă în faptul că la cea dintâi, observarea se face în condiţii reale de muncă iar evaluatorul trebuie să stabilească împreună cu candidatul care este momentul în care, în programul curent al acestuia, are loc o secvenţă de muncă relevantă pentru competenţele evaluate. Simularea poate fi organizată independent de programul de muncă al candidatului. Pentru simulare instrumentul de evaluare conţine un scenariu în care se specifică toate detaliile reconstruirii unei secvenţe reale de muncă.

C. Proiectul

MJ 24

Page 25: Evaluator Suport Curs

De regulă, proiectu conţine: tema, resursele necesare, modalitatea de rezolvare, rezultatul aşteptat şi modalitatea de apreciere.

Temele de proiect se pot focaliza pe demonstrarea capacităţilor de organizare, planificare şi valorificare a resurselor, creativitate şi inventivitate, de analiză şi sinteză. Proiectul poate demonstra capacitatea de a sintetiza şi structura informaţii, de a alege strategii, proceduri, metode şi mijloace adecvate necesare realizării activităţilor descrise în standard.

D. Portofoliul

În stabilirea instrumentului „Portofoliu” evaluatorul decide în concordanţă cu aspectele critice pentru care a selectat această metodă, ce tipuri de dovezi produse anterior de candidat sunt relevante pentru demonstrarea competenţei.

Structura unui portofoliu pentru o anumită ocupaţie poate include precizări referitoare la :

o Selectarea tematică a elementelor de conţinut;o Relevanţa acestora pentru competenţa probată / evaluată;o Durata la care se raportează portofoliul, ţinând cont de rata

modernizărilor şi schimbărilor în sectorul ocupaţional respectiv.

Portofoliul unui candidat poate include:o Certificate, atestări, diplome obţinute la cursuri de formare, la

concursuri şi competiţii;o Aprecieri la adresa activităţii, produselor realizate de cel evaluat, din

presă, literatură de specialitate;o Scrisori de recomandare – utilizate la încadrarea în anumite posturi,

funcţii;o Corespondenţă, jurnale; extrase din proiecte, lucrări din excepţie,

liste de opere, publicaţii, înregistrări audiovideo.

E. Rapoarte din partea altor persoane

Acest instrument se structurează în conformitate cu aspectele critice identificate pentru fiecare unitate / grup de unităţi de competenţă şi se referă la activităţi şi calitatea rezultatelor acestora, comportament, stil şi maniere demonstrate de candidat.

MJ 25

Page 26: Evaluator Suport Curs

Rapoartele se întocmesc de supervizori, clienţi, colegi sau alte persoane. Pot fi elaborate pe baza unui chestionar privind modul în care candidatul răspunde sarcinilor profesionale şi poate cuprinde şi aprecieri critice din partea raportului cu privire la calitatea muncii şi rezultatelor candidatului.

F. Autoevaluarea

Fişa de autoevaluare este un instrument care permite candidatului să treacă în revistă şi să analizeze propria capacitate profesională în raport cu cerinţele standardului, focalizându-l pe cele trei aspecte principale ale competenţei: „ştiu”, „pot să fac”, „am dovezi de competenţă valide”. Aşa cum este lesne de înţeles, la capitolul „ştiu” în fişa de autoevaluare se menţionează cunoştinţele teoretice esenţiale pentru competenţa vizată.

Rezultatul completării acestei fişe nu se constituie în dovadă de competenţă în sine dar este deosebit de important pentru că îl ajută atât pe candidat cât şi pe evaluator să decidă care sunt competenţele care sunt evaluate prin procesul propriu-zis şi se reduce astfel rata de eşec.

Dovada obţinută pe baza aplicării acestui instrument de evaluare nu se ia în considerare la evaluarea competenţelor profesionale ale candidatului, ci are ca scop încurajarea participării candidatului în cunoştinţă de cauză la procesul de evaluare.

MJ 26

Page 27: Evaluator Suport Curs

EVALUATORUL DE COMPETENŢE PROFESIONALE

Specialiştii cu experienţă recentă de muncă şi / sau de coordonare în ocupaţiile / calificările dintr-un domeniu pot efectua evaluări de competenţe profesionale în cadrul unui centru de evaluare doar dacă sunt certificaţi CNFPA în conformitate cu standardul ocupaţional „Evaluator de competenţe profesionale”.

Pentru a conduce procese de evaluare aceştia trebuie să aibă certificate de competenţă pentru următoarele unităţi:

o Planificarea şi organizarea evaluării;o Efectuarea evaluării;o Analizarea informaţiilor şi luarea deciziei privind competenţa;o Înregistrarea şi raportarea rezultatelor evaluării.

Dacă au elaborat instrumente de evaluare pentru ocupaţiile / calificările respective ei pot obţine, la cerere, certificarea pentru unitatea de competenţă „Elaborarea instrumentelor de evaluare”, dar care nu este obligatorie pentru a face evaluări de competenţe.

Pentru a fi certificaţi, candidaţii trebuie să demonstreze că au cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice pentru realizarea activităţilor descrise în unităţile de competenţă menţionate anterior.

Ei trebuie să dovedească că ştiu şi pot:o Să combine metode de evaluare adecvate care să permită procese de

evaluare valide, credibile, imparţiale, transparente, cu costuri minime, cu alte cuvinte, să planifice şi să organizeze evaluări;

o Să explice şi să detalieze la cerere, conţinutul şi prevederile standardului şi modalitatea de autoevaluare persoanelor care solicită să fie evaluate, să furnizeze detalii privind desfăşurarea procesului de

MJ 27

Page 28: Evaluator Suport Curs

evaluare şi modalitatea producerii dovezilor de competenţă de către candidat;

o Să analizeze dovezile de competenţă directe şi indirecte pentru a decide dacă sunt valide, autentice, de calitate, actuale şi suficiente şi să stabilească dacă sunt necesare dovezi suplimentare pentru a decide în final dacă sunt acoperite toate aspectele critice aferente fiecărei unităţi de competenţă;

o Să înregistreze rezultatele evaluărilor pe tot parcursul procesului de evaluare, să întocmească dosarele individuale de evaluare, să ofere un feed-back constructiv candidaţilor şi să raporteze conducerii centrului rezultatele evaluărilor conform procedurilor;

o Să analizeze conţinutul standardului pentru a stabili aspectele critice, să aleagă metodele de evaluare cele mai potrivite în raport cu acestea şi să elaboreze instrumentele de evaluare.

Dosarul individual de evaluare conţine:o Cererea candidatului;o Fişa de autoevaluare;o Datele de identificare ale candidatului şi unităţile de competenţă

pentru care acesta solicită evaluarea;o Metodele de evaluare convenite de evaluator şi candidat pentru a fi

aplicate în cadrul procesului;o Planificarea evaluării;o Dovezile directe, indirecte şi suplimentare produse de candidat sau o

filă de sinteză a acestora pentru situaţia în care acestea nu pot fi depuse fizic în dosar;

o Lista aspectelor critice acoperite în timpul evaluării;o Decizia finală privind competenţa pentru unităţile de competenţă

pentru care s-a făcut evaluarea, însoţită de comentarii şi recomandări din partea evaluatorului;

o Feed-back din partea candidatului.

Evaluarea competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale este un proces complet diferit de sistemul tradiţional de evaluare, fiind proiectat cu precădere pentru adulţi.

Evaluatorul de competenţe nu urmăreşte să pună în evidenţă lipsurile candidatului privind modul de realizare a activităţilor prevăzute în standard, ci îl ajută să-şi demonstreze competenţele îndrumându-l în producerea dovezilor necesare.

Acest proces presupune consultarea şi colaborarea continuă între evaluator şi persoana evaluată şi are loc în diverse momente:

MJ 28

Page 29: Evaluator Suport Curs

o Înainte de avaluare, pentru ca evaluatorul să se asigure că persoana care urmează a fi evaluată este complet pregătită pentru aceasta şi a înţeles procesul;

o În timpul evaluării, pentru a oferi candidatului o serie de rezultate parţiale şi posibilitatea unor clarificări pe parcurs;

o După evaluare, în legătură cu rezultatele evaluării şi necesarul viitor de pregătire teoretică şi practică.

Feed-back-ul

Feed-back-ul este o modalitate eficientă de a ne cunoaşte mai bine şi influenţează efectul pe care îl aveţi asupra altor oameni.

Feed-back-ul constructiv are următoarele caracteristici:o Lărgeşte cunoştinţele despre propria persoană;o Oferă oportunităţi de a alege diverse forme de comportament;o Motivează evoluţia profesorului;o Nu este format numai din reacţii şi comentarii pozitive.

Feed-back-ul negativ poate fi mai important dacă este oferit în mod constructiv şi acceptat ca atare.

Feed-back-ul distructiv se referă la lucruri care nu pot fi schimbate, fără a se sugera alte alternative.âeste important, ca în procesul de evaluare, să daţi şi să primiţi feed-back.

Cum să oferim feed-back constructiv:o Întotdeauna porniţi de la remarci pozitive;o Fiţi corecţi;o Vorbiţi numai despre comportamentul care poate fi schimbat;o Sugeraţi alternative;o Vorbiţi despre ce aţi observat, nu emiteţi judecăţi;o Vorbiţi din punctul dumneavoastră de vedere;o Nu fiţi categoric;o Ajutaţi, nu jigniţi;o Faceţi recomandări.

MJ 29

Page 30: Evaluator Suport Curs

Cum să primim feed-back-ul:o Ascultaţi, nu încercaţi să vă apăraţi;o Ascultaţi şi auziţi ce se spune;o Verificaţi dacă şi alţi oameni au observat acest lucru, nu aveţi încredere în

opinia unei singure persoane;o Cereţi oamenilor să vă vorbească despre ceea ce vă interesează;o Nu comentaţi în timp ce vi se oferă feed-back;o Acordă-ţi timp pentru reflecţie;o Decideţi cum ve-ţi beneficia de acest feed-back;o Mulţumiţi oamenilor pentru că v-au oferit feed-back.

ASIGURAREA CALITĂŢII PROCESULUI DE EVALUARE

Procedura de evaluare şi certificare a competenţelor dobândite pe alte căi decât cele formale aprobată prin Ordinul comun nr. 4543 / 468 din 2004 al MEdC şi MMSSF a fost elaborată în conformitate cu standardul ISO 17024 privind „Criteriile generale pentru organismele de certificare ce efectuează certificarea personalului” care specifică criteriile generale pe care trebuie să le respecte un organism de certificare a personalului pentru a fi recunoscut la nivel naţional şi internaţional ca fiind competent şi fiabil să asigure funcţionarea unui sistem de certificare a personalului indiferent de sectorul implicat şi cu practicile europene în domeniul asigurării calităţii sistemelor de evaluare şi certificare de personal.

CNFPA coordonează şi controlează la nivel naţional activitatea de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale având următoarele atribuţii în acest domeniu:

o Autorizează / monitorizează centrele de evaluare a competenţelor profesionale;

o Certifică evaluatori de competenţe profesionale, verificatori interni şi verificatori externi.

În exercitarea acestor atribuţii, CNFPA utilizează verificatori interni pentru evaluarea evaluatorilor de competenţe profesionale şi verificatori externi pentru evaluarea performanţelor centrelor de evaluare.

Autorizarea se face pentru ocupaţii / calificări pentru care există standerde ocupaţionale / standarde de pregătire profesională recunoscute naţional, în funcţie de nivelul de performanţă al centrului, astfel:

MJ 30

Page 31: Evaluator Suport Curs

a. Pentru o perioadă de un an, pentru nivelul 1 de performanţă;b. Pentru o perioadă de doi ani, pentru nivelul 2 de performanţă;c. Pentru o perioadă de trei ani, pentru nivelul 3 de performanţă.

Criteriile de evaluare a centrelor au în vedere următoarele elemente:

Resurse Cunoştinţe şi experienţe recenteDifuzere informaţii Materiale şi documentaţieEgalitate de şanse Derulare procese de evaluare

Evidenţa înregistrărilor Procedură de contestare

Fiecare criteriu este analizat pe baza dovezilor aduse de centru în raport cu fiecare din etapele ciclului calităţii (planificare, realizare, verificare şi îmbunătăţire) şi primeşte un punctaj de la zero la trei. Punctajul criteriului este dat de cel mai mic punctaj obţinut pe etape.

Nivelul de performanţă al centrului este dat de punctajul minim acordat criteriilor de evaluare.

Nivelul de performanţă al centrului este stabilit în două etape:a. Prin autoevaluare, de către centru;b. Prin evaluare, de către verificatori externi desemnaţi

de CNFPA.Pentru autoevaluare, centrul desemnează un colectiv format din evaluatori

de competenţe profesionale şi persoane din conducerea instituţiei. Aceştia culeg dovezi privind îndeplinirea criteriilor de evaluare menţionate anterior şi întocmesc matricea nivelului de performanţă al centrului.

Evaluatorii care au participat la stabilirea nivelului de performanţă de cel puţin două ori, în situaţia în care nivelul acordat de centru a corespuns cu nivelul acordat de verificatorul extern, pot solicita evaluarea şi certificarea pentru unitatea „Verificare externă a procesului de evaluare” din standardul „Evaluator de competenţe profesionale”.

Ei trebuie să facă dovada că ştiu şi pot:o Să furnizeze informaţii, sfaturi şi suport tehnic centrlor de evaluare;o Să verifice practicile de evaluare şi procedurile centrului prin prisma

criteriilor de evaluare menţionate prin lege şi să stabilească nivelul de performanţă al centrului,

o Să ofere feed-back centrelor şi să întocmescă rapoarte de evaluare / monitorizare.

Conform principiilor de asigurare a calităţii se recomandă centrelor de evaluare autorizate să numească unul sau doi verificatori interni dintre evaluatorii certificaţi cu care lucrează. Aceştia coordoneză şi controlează activitatea celorlalţi evaluatori din centru.

Pentru a solicita certificarea ca verificatori interni aceştia trebuie să facă dovada că au desfăşurat timp de un an activităţile menţionate.

MJ 31

Page 32: Evaluator Suport Curs

Pentru a putea fi certificaţi, acştia trebuie să demonstreze că au cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice pentru realizarea activităţilor descrise în unitatea de competenţă „Verificare internă a proceselor de evaluare” din standardul „Evaluator de competenţe profesionale”.

Ei trebuie să facă dovada că ştiu şi pot:o Să ofere consultanţă evaluatorilor de competenţe profesionale;o Să evalueze competenţele profesionale ale evaluatorilor;o Să monitorizeze performanţele acestora;o Să raporteze şi să ofere feed-back.

Evaluatorul de competenţe profesionale este pionul central al sistemului de evaluare a competenţelor dobândite pe alte căi decât cele formale. El trebuie să fie un specialist recunoscut în domeniul său de activitate pentru a conferi credibilitate evaluărilor pe care le va efectua, poate fi o persoană care practică efectiv ocupaţia sau conduce / coordonează echipe sau persoane din domeniul respectiv, ceea ce presupune experienţă în evaluarea performanţelor profesionale ale acestora.

MJ 32