FABRICAŢIA ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN TRICOTAJE

EVOLUŢIA CALITĂŢII ALIMENTELORÎN CONTEXTUL TRANZIŢIEI ROMÂNIEI

CĂTRE ECONOMIA DE PIAŢĂ

Dr. ing. Alexandrina SÎRBU,Universitatea “Constantin

Brâncoveanu”, Piteşti

Activează în cadrul Facultăţii deManagement Marketing în AfaceriEconomice - Râmnicu Vâlcea din

1999. Doctor în domeniul Inginerieindustrială din anul 2000. Domenii

de competenţă: merceologie şi tehno-logie alimentară, calitatea mărfurilor,

expertiză tehnică, tehnologia pani-ficaţiei. Activitate ştiinţifică: 5 cărţi şi

cursuri universitare, 70 de lucrăriştiinţifice publicate, 35 de lucrări

ştiinţifice communicate, 7 contractede cercetare/ colaborare. Membru în:Asociaţia Specialiştilor din Morărit şi

Panificaţie – ASMP, AsociaţiaGenerală a Inginerilor din România –AGIR, Societatea Experţilor şi Con-sultanţilor – SEC-AGIR, SocietateaEuropeană pentru Etică Agricolă şi

Alimentară – EURSAFE (Olanda) şiAsociaţia Balcanică de Mediu –

BENA (Grecia).

Ing. Dacian ConstantinSÎRBU,

S.C. BERE ALUTUS,Râmnicu Vâlcea

Absolvent al Facultăţii de IndustriaAlimentară, Acvacultură şi Pescuit-Universitatea “Dunărea de Jos” dinGalaţi, promoţia 1993. Membru al

Comisiei tehnice pentru Standar-dizare în industria berii din 2001.

Domenii de competenţă: tehnologiaberii, echipamente în industriaalimentară, expertiză tehnică.

Participări la manifestări ştiinţifice,5 lucrări ştiinţifice publicate.

Membru în Asociaţia Generală aInginerilor din România (AGIR) şiîn Societatea Experţilor şi Consul-

tanţilor – SEC-AGIR (afiliatăAEXEA).

REZUMAT. Tranziţia către economia de piaţă a influenţat invariabil şi evoluţia pieţei alimentare din România, sub aspect calitativ şicantitativ. Astfel marfa alimentară a căpătat noi valenţe, în special din punct de vedere socio-economic, iar calitatea a fostredefinită şi reproiectată în noul spaţiu economic. Abordarea calităţii, ca element al competitivităţii firmelor, a condus la oredimensionare a conceptului de calitate, pornind de la produs şi de la proces până la nivelul organizaţiilor. Pe de altă parte, înperspectiva integrării României în spaţiul economic european, s-au făcut deja paşi importanţi în armonizarea şi implementarealegislaţiei româneşti cu cea a UE, în ceea ce priveşte standardizarea, controlul şi asigurarea calităţii alimentelor. În prezent, unaccent deosebit se pune pe siguranţa alimentelor, atât la producătorii, cât şi la comercianţii de alimente.

ABSTRACT. During transition’s period, Romanian food market was changed from qualitative and quantitative point of view. Also, theassessment of food goods on internal market was altered in respects of the newer quality approach. For competitiveness increase,quality concept was redefined at economical level, all the more so as the national legislative frame was reinforced in view of EUjoint.

În contextul prefacerilor politico-sociale din Româniade după 1989 şi al tranziţiei economiei româneşti spre oeconomie de piaţă, şi în sectorul alimentar s-au produsnumeroase mutaţii cu efecte economice notabile. Modifi-carea cadrului legislativ, schimbarea formei de proprietate,restructurarea agriculturii şi a sectorului industrial la nivelnaţional, precum şi integrarea în noi structuri organizato-

rice la nivel internaţional şi regional, au avut repercusiuniasupra evoluţiei industriei alimentare şi a comerţului cualimente.

Tendinţele şi rezultatele înregistrate în ceea ce priveşteproducţia şi consumul de mărfuri alimentare au pus înevidenţă o anumită evoluţie a pieţei alimentare în perioadade tranziţie. Deşi agricultura a rămas un sector economic

important al României, reprezentând circa 16-17% dinPIB1, potenţialul agricol al României a fost doar parţialvalorificat, fapt confirmat şi de evoluţia producţieiagricole şi de balanţa comercială agricolă pentru perioadarespectivă. În perioada 1990-2000, producţia agricolă aînregistrat un declin în ansamblu, tendinţa descrescătoarefiind mai pronunţată pentru producţia agricolă de origineanimală. Astfel, indicele producţiei agricole totale a fost în2000 de 88,2% (1990 = 100%). În ceea ce priveşte pro-ducţia agricolă vegetală în ansamblu, aceasta a înregistratvalori minime, sub cele corespunzătoare anului 1990, înanii 1992 şi 2000, în timp ce pentru producţia zootehnicăs-a înregistrat o reducere aproape la jumătate a efectivuluide animale până în anul 2000, comparativ cu 19902.Începând cu 2001 s-a observat o tendinţă de creştere aproducţiei agricole. De exemplu, creşterea producţieialimentare în anul 2004, comparativ cu anul 2000, seprezintă astfel: lapte şi produse lactate – 95%; carne şiproduse de carne – 21%; ulei comestibil – 4%; sucuri şibăuturi nealcoolice – 17%; zahăr şi produse zaharoase 1%.De asemenea, este de menţionat faptul că sectorul pro-duselor alimentare şi al băuturilor reprezintă – 26% dinvaloarea totală a producţiei agricole brute, contribuind cu4,6% la PIB-ul României3.

Cererea de mărfuri alimentare şi consumul alimentarau fost influenţate de venitul consumatorilor, preţul produ-selor şi de comportamentul consumatorilor (în special decomportamentul alimentar dobândit). Scăderea puterii decumpărare a populaţiei, datorită reducerii veniturilor realeşi a schimbărilor înregistrate de preţurile relative aleproduselor în perioada de tranziţie a influenţat cererea dealimente, cu repercusiuni asupra modelelor de consum.Dacă se urmăreşte consumul alimentar, asimilat cu canti-tatea cerută ca răspuns la creşterea continuă a preţurilor sepoate spune că a apărut într-o primă etapă un efect al ve-nitului, urmat de efectul de substituţie, în sensul micşorăriicheltuielilor pentru alte produse mai puţin importante dincauza scăderii venitului şi a înlocuirii unor sortimente deproduse cu altele. Astfel, pe de o parte, s-a înregistrat oscădere a consumului de produse de origine animală înfavoarea alimentelor vegetale (mai ales după 1998), iar pede altă parte s-a observat un efect de substituţie întrediferite sortimente de produse.

Datorită creşterii autoconsumului menajelor şi ascăderii puterii de cumpărare a populaţiei, precum şi adeficienţelor liberalizării preţurilor, comerţul intern cuproduse agro-alimentare şi-a redus volumul, iar preţul, cao caracteristică economică a calităţii mărfurilor, a devenitun prim factor de influenţare a deciziei de cumpărare. Dinpăcate, calitatea produselor nu este corelată întotdeauna cupreţul pe piaţa românească, iar condiţiile socio-economicedin România, din perioada de tranziţie, au permis promo-varea cu uşurinţă, pe piaţa internă, a unui volum mare deproduse cu un nivel de calitate mediu sau scăzut, la preţuri

1 Conform Anuarului statistic al României, INS, Bucureşti, 2002.2 Sîrbu A. ş.a., „Food consumption and quality in the transition

period of Romania”, JEPE, book 3, vol. 5, 2004.3 www.maap.ro (iunie 2004).

aparent accesibile, atractive pentru consumatorii cuvenituri reduse. Această evoluţie a pieţei agro-alimentareinterne a fost influenţată şi de următorii factori: controlulinsuficient al producţiei şi comerţului de alimente, putereadetailiştilor, protecţia insuficientă a consumatorului, exi-genţa scăzută a consumatorului.

Calitatea produselor alimentare a fost afectată de redu-cerea calităţii materiilor prime, de procesare, de operaţiilepost-procesare, precum şi de comportamentul consumato-rilor. Calitatea materiilor agroalimentare a fost influenţatănegativ prin nerespectarea sau aplicarea necorespunză-toare a cunoştinţelor agronomice în cultivarea plantelor şicreşterea animalelor.

Industrializarea intensă a materiilor agroalimentare ainfluenţat pozitiv durabilitatea produselor şi diversificareagamei sortimentale (pornind de la aceleaşi materii primede bază), dar, în multe cazuri, a influenţat negativ calitateanutritivă (valoarea biologică) şi numărul materiilor pre-lucrate. Utilizarea unor capacităţi de producţie uzate fizicşi moral a condus deseori la obţinerea unor randamentescăzute în fabricaţie, la costuri ridicate şi la realizarea unorproduse necompetitive.

Pe de altă parte, producerea şi comercializarea ali-mentelor în locaţii necorespunzătoare şi nerespectareanormelor igienice pe circuitul productiv şi comercial alalimentelor, până în momentul consumului, au avutrepercusiuni asupra siguranţei alimentare. Nerespectareacondiţiilor post-procesare (la transport, depozitare etc.) acondus la degradarea prematură a produselor aflate întermen de valabilitate. Controlul producţiei şi desfaceriialimentelor a fost insuficient şi ineficient în multe situaţii.

Utilizarea unor materii agro-alimentare de calitate maislabă şi aplicarea unor tehnologii agresive au condus laobţinerea de produse alimentare cu un nivel de calitate mairedus, dar la preţuri mai mici, atractive pentru majoritateaconsumatorilor. Reducerea posibilităţilor de achiziţionarea alimentelor i-a determinat pe consumatorii cu veniturireduse să opteze pentru alimente cât mai ieftine, indiferentde provenienţă, de siguranţa alimentară, de calitate. Pentruunii agenţi economici a devenit o practică obişnuităcomercializarea produselor expirate sau a produselorfalsificate. De aceea, pentru promovarea calităţii produse-lor pe piaţă este important să se intensifice şi campania deinformare şi educare corespunzătoare ale consumatorilor.

Analiza pieţei produselor agricole din România aevidenţiat dezechilibre între cerere şi ofertă la mai multeproduse de bază din alimentaţie, precum şi decalaje carerelevă un nivel scăzut al autosuficienţei alimentare. Blo-cajul economic şi disfuncţionalităţile de ordin legislativ,care au apărut în domeniul agricol, au contribuit lacompetitivitatea scăzută a produselor agricole româneşti.În aceste condiţii, în perioada de tranziţie, România adevenit un importator net de produse agricole, în specialde produse alimentare prelucrate, ceea ce a generatputernice fluctuaţii în cadrul balanţei comerciale agricole.

În aceste condiţii, în ultimii ani piaţa alimentară dinRomânia a evoluat diferenţiat, segmentată pe grupe deproduse. Pentru anumite grupe de produse (bere, ulei,margarină, vin, băuturi răcoritoare ş.a.) mediul de afaceri a

FABRICAŢIA ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN TRICOTAJEdevenit concurenţial, iar competiţia destul de strânsă i-adeterminat pe agenţii economici din sectoarele respectivesă acorde o atenţie sporită calităţii. Pentru produsele dinalte subramuri ale industriei alimentare, cum ar fi pâinea şiprodusele de patiserie, produsele proaspete (carne, lactate,fructe şi legume), piaţa este încă orientată strict local. Deşiunele pieţe de produs sunt împărţite între producătoriiinterni, naţionali, pentru multe produse alimentare de con-sum zilnic existenţa multor producători locali, cu puterefinanciară redusă, nu a permis crearea unui climat con-curenţial adecvat.

În continuare se estimează o uşoară creştere în balanţacomercială a României pentru sectorul alimentar, con-comitent cu consolidarea pieţei alimentare interne. Pentrudezvoltarea pieţei agroalimentare româneşti şi integrareacu succes în piaţa unică europeană, este necesar caindustria alimentară din România să devină funcţională şicompetitivă, în concordanţă cu standardele europene şiinternaţionale.

Mediul competitiv deja existent în anumite domeniide activitate cu profil alimentar a demonstrat necesitatearedefinirii calităţii, ca atribut al mărfurilor, în noul spaţiueconomic. Mărfurile alimentare nu mai reprezintă doarproduse în sine, cu specificaţii tehnice măsurabile, ciinclud, pe lângă produs, şi servicii. Pe de altă parte,consumul fizic de alimente este limitat, cheltuielile pentruobţinerea produselor alimentare putând să crească doar peseama “valorii adăugate” prin procesare şi operaţii post-procesare. În acest sens, pentru menţinerea sau creştereacotei de piaţă, multe firme din sectorul alimentar auînceput să fie preocupate de asigurarea şi managementulcalităţii, abordarea calităţii fiind orientată nu doar cătreproduse şi procese, ci şi spre costuri şi consumatori/clienţi.

Mai mult, în perspectiva integrării României în UE,în ultimii ani s-a modificat continuu cadrul legislativ îndomeniul alimentar, România acceptând în totalitateaquis-ul comunitar cu privire la politica de calitate4.Standardizarea, controlul şi asigurarea calităţii alimentelorsunt doar câteva dintre priorităţile MAPDR, în scopul uneimai bune poziţionări a produselor alimentare autohtone pepieţele interne şi externe.

De exemplu, începând cu 1996 au demarat activităţilede agreare şi de acreditare ale agenţilor economici pentruobţinerea licenţelor de fabricare a produselor alimentare.

În ceea ce priveşte controlul calităţii alimentelor, acestase poate realiza atât în laboratoarele proprii ale agenţiloreconomici, cât şi în laboratoare specializate, autorizate sauacreditate. Verificarea conformităţii şi certificarea calităţiiproduselor alimentare se efectuează de către personalcalificat pentru activitatea de laborator, cu respectareaspecificaţiilor tehnice în vigoare. Cu toate acestea, estenecesară în continuare acordarea unei atenţii sporiteinvestiţiilor în sectorul sanitar-veterinar şi în activitatea decontrol al calităţii alimentelor.

4 ***, Document de poziţie al României. Capitolul 7 –Agricultura, CONF-Ro/MAAP, 12/2001, p. 17.

Activitatea de standardizare s-a concretizat fie îndirecţia analizării şi reactualizării standardelor de produsşi a standardelor profesionale pentru industria alimentară,fie în sensul elaborării reglementărilor comerciale, armoni-zate cu legislaţia UE.

În anul 2003 s-a încheiat procesul de armonizare alegislaţiei alimentare româneşti cu cea europeană, urmânda se aplica începând cu anul 2004. În legislaţia naţionalăau fost elaborate sau adaptate circa 57 acte normative, carevizează atât reglementări generale, pentru toate produselealimentare, cât şi reglementări specifice pentru anumitegrupe de produse speciale (produse cu scopuri nutriţionalespeciale, produse ecologice, alimente noi biotehnologiceş.a.).

De asemenea, se depun eforturi în sensul adoptăriiacquis-ului comunitar cu privire la politicile comerciale îndomeniul produselor agro-alimentare. Politicile alimentarevizează o serie de obiective cu privire la piaţa alimentelorşi la politica concurenţială, garantarea securităţii alimen-tare, inclusiv a calităţii alimentelor (pornind de la controlulsănătăţii plantelor şi controalele sanitar-veterinare). În acestsens, se urmăreşte:

●producerea alimentelor, suficiente ca volum, structurăşi calitate, pentru satisfacerea nevoilor de alimentaţieale populaţiei pe tot parcursul anului;●accesul la hrana necesară al întregii populaţii, inclu-

siv al celei defavorizate, combinarea criteriilor deechitate cu cele de eficienţă economică în producţia şirepartiţia hranei, tinzând spre ridicarea continuă aeficienţei;●obţinerea de produse agroalimentare cât mai comple-

xe nutriţional, curate şi de calitate, aliniate lastandardele internaţionale.5

Un accent deosebit se pune pe siguranţa alimentelor,atât la producătorii, cât şi la comercianţii de alimente.Cadrul legislativ în domeniul siguranţei alimentare a fostîmbunătăţit permanent în ultimii ani (OG 1956/ 1995,OG 97/ 2001, HGR 1198/ 2002, HGR 1196/ 2002, L 150/2004), dar infrastructura necesară implementării acestuiaîncă nu este suficient consolidată, pentru a rezolva într-omanieră concretă problemele producătorilor de alimente şiale unităţilor/ laboratoarelor care se ocupă cu controlulcalităţii alimentelor. Trebuie menţionat, totuşi, că în 2004a fost organizată Agenţia Veterinară şi pentru SiguranţaAlimentelor (AVSA), ca o autoritate naţională în domeniu,ce a inclus într-o structură unică toate celelalte structuri,create anterior, cu responsabilităţi în domeniul calităţiialimentelor şi al siguranţei alimentare.

În Strategia de dezvoltare a agriculturii, industrieialimentare şi silviculturii se pune accent pe dezvoltareadurabilă a sectorului agroalimentar.

De aproape 8 ani se derulează în România o serie deprograme (PHARE, ISPA, SAPARD) cu sprijin financiarşi logistic internaţional sau european, proiectele finanţatepentru sectorul agricol având ca principale obiective:

5 ***, Diagnoza spaţiului rural România, Planul naţional deagricultură şi dezvoltare rurală 2002-2006.

●accelerarea procesului de armonizare a standardelornaţionale cu cele europene în domeniul alimentar şisanitar-veterinar;●dezvoltarea infrastructurii necesare implementării

legislaţiei alimentare la nivel naţional;●consolidarea întregului sistem agroalimentar românesc;●dezvoltarea durabilă a a agriculturii şi a sectorului

agroalimentar.După o perioadă de real declin, o atenţie din ce în ce

mai mare se acordă cercetării în domeniul alimentar,punându-se accent pe calitatea alimentelor şi siguranţaalimentară. Prin pârghiile existente se doreşte revigorareaşi dezvoltarea activităţilor ştiinţifice la nivelul unităţilor decercetare-dezvoltare, în vederea extensiei şi transferuluitehnologic în domeniul industrial. În acest sens, prinprograme internaţionale, europene şi naţionale s-au alocatfonduri însemnate pentru cercetarea în domeniul alimentarşi al nutriţiei.

Studiile efectuate la nivel european au evidenţiat faptulcă, prin introducerea sistemelor de management ale cali-tăţii în lanţul de producţie şi de distribuţie agroalimentar,se pot reduce costurile de la 3% până la 60%6. Orientareaproducătorilor către calitate la nivel organizaţional acrescut în ultimii ani. Cu toate acestea, numărul produ-cătorilor care au optat pentru implementarea sistemelor demanagement al calităţii (conform ISO 9000) este încăredus. O anchetă a Institutului Naţional de Statistică aarătat că numai 16% dintre firmele din sectorul alimentarerau certificate ISO 9000 în 2002, iar alte 13% sunt în fazăde implementare; de asemenea, 40% dintre cei intervievaţiîn industria alimentară în 2002 au specificat că nu suntinteresaţi de certificarea ISO 90007.

Introducerea tuturor normelor impuse de UE conduce,în mod firesc, la creşterea costurilor de producţie, dar,

concomitent, şi la menţinerea calităţii la un nivel constant,superior, fiind astfel asigurată şi garantată siguranţa ali-mentelor.

În concluzie, fie că discutăm despre calitatea alimen-telor în sens restrâns, privite doar ca bunuri materiale, fiecă discutăm despre calitatea în domeniul alimentar în senslarg, pornind de la produs şi proces, până la nivel organi-zaţional, în prezent se conturează o perspectivă favorabilăîmbunătăţirii calităţii alimentelor. Totuşi, trebuie menţio-nat că această evoluţie a calităţii va fi dependentă deexistenţa unei creşteri economice reale, care să permităpromovarea conceptului de calitate la toate nivelurile,pentru satisfacţia consumatorilor finali.

BIBLIOGRAFIE

1. Belc, N., Industria alimentară – calitate, competitivitate,progres, Caietele Sesiunilor de Dezbatere a Strategiei deDezvoltare Durabilă a României "Orizont -2025", Cea de a IV-a sesiune de comunicări ştiinţifice, vol IV strategiisectoriale, C -Alimentaţie, 2004.

2. Dumitru, M., Industria alimentară românească pe PiaţaUnică Europeană, Caietele Sesiunilor de Dezbatere aStrategiei de Dezvoltare Durabilă a României "Orizont -2025",Cea de a IV-a sesiune de comunicări ştiinţifice, vol IVstrategii sectoriale, C -Alimentaţie, p.p. 4-10, 2004.

3. Sîrbu, A., Alexandru, R., Marin, G., Food consumption andquality in the transition period of Romania, Journal ofEnvironmental Protection and Ecology , book 3, vol. 5, 2004.

4. Sîrbu, A., Petria, L., Calitatea, ca obiectiv al conduceriiintreprinderii - de la planificare la implementare, Simpozionulinternaţional “Progrese Tehnice şi Ştiinţifice în Industria deMorărit-Panificaţiei şi Sectoare Adiacente”, ASMP & Univer-sitatea “Dunărea de Jos" din Galaţi, Sibiu, 5-7 iunie, 2003.

5. Alexandru, R., Zara, M., Sîrbu, A., Bioethical reflection onconsumer’s protection as social protection component inRomania in transition, 4th Congress of the European Societyfor Agricultural and Food Ethics, Eursafe, Toulouse- Franţa,19-22 martie, 2003

6. Sîrbu, A., Calitatea mărfurilor alimentare- între concept şirealitate, Buletin Calita, Bucureşti, nr.14, ianuarie, p. 25-27,2002.

7. * * *, Key developments in the agri-food chain and onrestructuring and privatisation in the CEE candidatecountries, European Commission – Directorate Generale forAgriculture, febr., 2003.

8. * * *, Romania- country profile, Johannesburg Summit, the2002 Country Profiles Series, 2002.

9. * * *, Diagnoza spaţiului rural România, Planul naţional deagricultură şi dezvoltare rurală 2002-2006.

10. * * *, Document de poziţie al României. Capitolul 7 -Agricultura, CONF-Ro/MAAP, 12/2001.

6 http://foodproductiondaily.com7 Dumitru M., „Industria alimentară românească pe Piaţa Unică

Europeană”, Caietele sesiunilor de dezbatere a strategiei de dezvoltaredurabilă a României "Orizont – 2025", vol IV C, 2004, p. 9.

FABRICAŢIA ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN TRICOTAJE

11. * * *, date preluate de pe Internet (www.maap.ro, www.foodproductiondaily.com,www.monitoruloficial.ro,www.foodnavigator.com).