Evoluia reglementrii prescripiei achizitive

1.1 Prescripia achizitiv n dreptul romanDefinit de Modestinus ca adiectio dominii par continuationem possessionis temporis lege definitti, uzucapiunea funciona n dreptul roman n dou situaii distincte: dobndirea de la o persoan care nu era proprietarul lucrului, viciu de fond care mpiedica transferul proprietii i respectiv transmiterea unor lucruri mancipi prin traditio n loc de mancipio, tradiiune care nu era apt s strmute proprietatea din cauza acestui viciu de form.Legea celor XII Table pretindea pentru realizarea uzucapiunii, numit usus auctoritatis, o stpnire exercitat timp de doi ani, pentru bunurile imobile si de un an pentru bunurile mobile. Efectele acesteia puteau fi invocate numai de cetenii romani i numai asupre lucrurilor romane, dar prin intervenia magistrailor sfera sa de aplicare a fost extins, sub forma denumit preascriptio longis temporis i n favoarea strainilor precum si aspura fondurilor provinciale. Initital, aceasta presriptie lunga functiona doar ca o exceptie, un mijloc de aparare la indemana paratului, insa mai tarziua ea s-a transformat intr-o actiune reala, ca o noua forma de uzucapiune, pentru implinirea careia se cerea un termen de 10 ani inter praesentes, cand partile locuiau in aceeasi provincie sau 20 de ani inter absentes, cand locuiau in provincii diferite. In vreme ce uzucapiunea de drept civil, prevazuta de Legea celor XII Table privea exclusive dreptul de proprietate, praescriptio longis temporis curgea si impotriva dezmembramintelor acestuia, jura in re aliena.Extinzand si la situatia posesorului unui bun imobil, aplicarea regulii care fusese introdusa de imparatul Theodosiu al II-lea, conform careia toate actiunile se stingeau in termen de 30 de ani, Justinian a recunoscut acestei prescriptii un caracter achizitv, in sensul ca posesorul care a stapanit imobilul tim de 30 de ani devenea proprietarul acestuia. Vechiul proprietar pierdea asadar odata cu actiunea si dreptul insusi de proprietate. Domeniul de aplicare a acestei prescriptii extraordinare includea totalitatea lucrurilor, inclusiv pe acelea furtivae, singurii posesori exceptati fiind aceia care au intrat in stapanirea lucrului respective prin violenta. Daca la origine cele doua expresii, respectiv uzucapiune si prescriptie achizitiva aveau semnificatii diferite, prima avand sensul de luare, de apropriere a lucrului prin uz, iar cea de-a doua reprezentand doar un mijloc procedural, o exceptie recunoscuta in favoarea posesorului, odata cu Justinian ele dobandesc un sens unic, fiind reunite intr-o singura institutie pentru desemnarea careia ambele pot fi la fel de bine utilizate[footnoteRef:2] [2: I.C CATUNEANU, Curs elementar de drept roman, ed cartea romaneasca 1927 p 229- 238]

1.2 Prescriptia achizitiva in vechiul drept romanescDintre legiuirile vechi romanesti, doar Codul Calimach acorda uzucapiunii o importanta considerabila, consacrandu-i, alaturi de prescriptia extinctiva, un intreg capitol al patrulea din partea a III-a adica aproximativ 70 de articole. Cele doua institutii sunt insa cu grija diferentiate, prescriptia fiind definita ca pierderea unui drept prin neintrebuintare in termenul hotarat de legi ( art. 1906), in vreme ce daca dreptul s-a stins prin prescriptie se muta totodata la altcineva, in puterea legiuitei stapaniri se zice dreptul castigat prin neintrebuintare, iar chipul castigarii lui se numeste uzucapie ( art. 1907)[footnoteRef:3]. [3: CODUL CALIMACH, editie critica, Ed. Academiei 1958, p 639 si urm.]

Conditia pe care acest cod, inspirat de modernul pentru epoca respectiva - Cod civil austriac din 1811, o pretindea pentru ca dreptul sa fie castigat prin uzucapiune consta din exercitarea asupra bunului, in termenul general de la 10 la 20 de ani, a unei stapaniri drepte, adica intemeiata pe un just titlu si de buna-credinta: neprihanita, fara viclesug si necurmata. In acelasi timp, pentru a fi utila, stapanirea lucrului nu trebuia sa fi fost exervitata pe ascuns sau in baza unei simple ingaduinte a proprietarului.Pe lansa aceasta reglementare de drept comun, legiuirea moldoveneasca prelua din obiceiul pamantului si o prescriptie mai lunga, de 30 sau 40 de ani, pentru care se cerea de asemenea o stapanire exercitata cu buna-credinta insa nu se mai pretindea titularului sa arate titulul cel drept al stapanirii sale (art. 1940).Ideea ca uzucapiunea se sustituie unui titlu care lipseste sau pentru care mijloacele de dovada sunt insuficiente rezulta cu claritate din dispozitiile art. 1917 ale Codului, potrivit carora atunci cand dreotul fusese castigat prin titlu de la adevaratul proprietar dobanditorul se face proprietar al lucrului si nu are trebuinta de uzucapie.Urmand, in general, cu fidelitate in aceasta materie modelul sau francez, Codul civil roman de la 1864 reglementeaza, la randul lui, doua forme de ale uzucapiunii: cea de 10-20 de ani, adica uzucapiunea propriu-zisa din dreptul roman, cea care consolideaza, prin posesia de buna-credinta, un just titul ce nu si-a putut produce efectul translativ si prescriptia achizitiva de 30 de ani, pentru implinirea careia nicio alta conditie nu este ceruta decat aceea a exercitarii posesiei asupra imobilului pe durata stabilita de lege. Transformandu-l, la expirarea termenului legal pe posesor in proprietar, indiferent de buna ori reaua sa credinta, aceasta a doua forma a prescriptiei reprezinta o indepartare atat de la traditia mai moralista a dreptului roman cat si de la vechea legiuire romaneasca, adica de la Codul Calimach care nu recunostea efect achizitiv posesiei exercitate cu rea-credinta, nici chiar dupa implinirea termenului mai lung de 30 respectiv de 40 de ani.Ca in toate sistemele in care lipsa unei publicitati imobliare precise si eficiente face ca, de cele mai multe ori, drepturile reale sa nu fie susceptibile de o dovada mai certa decat manifestarea lor exterioara, sub forma posesiei, reglementarea in acest mod a uzucapiunii corespundea unei necesitati de ordine sociala, care cerea ca dupa un timp mai indelungat, legitimarea acestei stapaniri sa nu mai poata fi contestata.1.3 Reglementarea uzucapiunii in regiunile cu publicitate prin carti funciareOrganizarea publicitatii imobiliare sub forma cartilor funciare dupa principiul inscrierii, potrivit caruia asemenea drepturi nu pot fi dobandite decat prin efectul si din momentul inscrierii in cartea funciara, a impus un mod cu totul diferit de reglementare a uzucapiunii. Vechiul drept maghiar si respectiv austriac, aplicabile in principal in Transilvania si Bucovina pana in anul 1943 cuprindeau asemenea norme referitoare la dobandirea prin posesia indelungata a drepturilor reale imobiliare. Dintre variatele termene de prescriptie reglementate de dreptul vechi maghiar in functie de titularul dreptului de proprietate uzucapat, practica judiciara a Curiei regesti a admis ca termen general pe acela de 32 de ani, aplicabil deopotriva bunurilor mobile si celor imobile. Conditia comuna ambelor categorii de bunuri era posesia faptica de buna-credinta, exercitata pe durata termenului cerut de lege, fara sa fie necesar insa ca aceasta stapanire sa fie legitimata printr-un just titlu. Pentru bunurile imobile, la aceasta conditie se mai adauga si cerinta inscrierii in cartea funciara a bunului dobandit prin uzucapiune[footnoteRef:4]. Dreptul de proprietate asupra imobilului se dobandea prin posesia exercitata cu buna-credinta pe durata termenului de 32 de ani, insa persoana desemnata in cartea funciara ca proprietar trebuia sa cedeze uzucapantului si posesiunea tabulara, adica sa-i elibereze act apt pentru intabulare. In caz contrar uzucapantul avea deschisa calea unui proces de proprietate, prin care sa se constate existenta dreptului sau[footnoteRef:5]. Pentru ca in chestiunile privitoare la cartea funciara, dreptul maghiar a preluat reglementarea din Codul civil austriac, inscrierea dreptului uzucapat nu era admisa daca, inainte de intabulare, o terta persoana, increzandu-se cu buna-credinta in cartea funciara, a dobandit un drept asupra imobilului respectiv. In aceasta situatie termenul de prescriptie se intrerupea si impotriva noului titular incepea sa curga o alta prescriptie [4: G. PLOPU, Parti alese din dreptul rivat ungar, Tomul I-Partea generala.Dreptul real, Oradea 1929 p 394 si 433] [5: ibidem p 434]

Codul civil austriac care a fost introdus in Transilvania in 1853 si a ramas in vigoare in unele regiuni pana in 1861, iar in altele si ulterior acestei date, mai reglementa o alta forma a uzucapiunii, prin cartea funciara sau tabulara, in favoarea tertului dobanditor, care cu buna credinta, isi intabula dreptul in cartea funciara si care il uzucapa astfel dupa implinirea unui termen de 3 ani.Dupa o scurta perioada in care, in temeiul Legii nr. 389/1943, au fost in vigoare si in regiunile cu carte funciara dispozitiile Codului civil roman in privinta uzucapiunii, prin Legea nr. 241 din 1947 a fost pus in aplicare in Transilvania, Decretul lege nr. 511/1938. Noua reglementare prevedea doua situatii diferite de aplicare a uzucapiunii, prima care permitea dobandirea dreptului de catre cel care fiind inscris nelegitim in cartea funciara, l-a posedat timp de 10 ani, constituind deci un efect al posesiei tabulare si cea de-a doua, care reglementa uzucapiunea extratabulara, impotriva cartii funciare prin stapanirea de fapt asupra imobilului timp de 20 de ani de la decesul titularului inscris in cartea funciara ori de la inscrierea declaratiei acestuia de renuntare la drept.Mentinand institutia cartilor funciare, insa cu modificari esentiale de natura a-i transforma fundamental configuratia juridica, noua Lege a cadastrului funciar si publicitatii imobiliare, nr. 7/1996 nu mai cuprinde o reglementare speciala a uzucapiunii, referindu-se la aceasta doar pentru a- recunoasta efectul si fata de terti independent de inscrierea dreptului dobandit si in cadrul dispozitiilor tranzitorii, in sensul ca proceselor in curs le-au ramas aplicabile vechile prevederi ale art 27 si 28 din Decretul-lege nr 115/1938. In Noul Cod civil se face distinctie intre uzucapiunea imobiliara, reglementata in dispozitiile art. 930-934, si uzucapiunea mobiliara, reglementata prin dispozitiile art. 939. Asadar, redactorii Noului Cod civil au impartasit, pe buna dreptate, conceptia potrivit careia pot fi uzucapate si bunurile mobile in masura in care ele nu sunt dobandite ca efect imediat al posesiei de buna-credinta.Uzucapiunea imobiliara este reglementata in doua variante, asemanatoare uzucapiunii tabulare si uzucapiunii extratabulare din Decretul-lege nr. 115/1938. Diferenta este ca termenul uzucapiunii tabulare este scurtat de la zece la cinci ani, iar termenul uzucapiunii extratabulare este scurtat de la douazeci la zece ani.

5