48
1 1. Introducere privind elementele principale de acquis comunitar… .… ... 2 1.1 Conceptul de institutii comunitare… .… .… 2 1.2 Organe Comunitare… . 2 1.3 Conceptul de Comunitate Europeana… .… . 3 1.4 Uniunea Europeana… . 4 2. Aderarea Romaniei la UE. Avantajele si dezavantajele aderarii si implicit adoptarii “Acquis-ului Comunitar”… .. 6 2.1 Principii si proceduri… ………………………… ...................................................................... 6 2.2 Criteriile de aderare… ..… ..… 7 2.3 Evolutia negocierilor de aderare la UE … ..… ... 8 2.4 Prezentarea celor 31 de capitole de negociere… ...… .. 11 3. Aspecte generale asupra angajamentelor si cerintelor asumate prin negocierile de aderare privind impozitarea odata cu aderarea la Uniunea Europeana… ...… ... 25 4.Taxa pe valoare adaugata si accizele dupa aderarea la Uniunea Europeana… . 33 5.Concluzii… ..… .. 38 Bibliografie Anexe

Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

1

1. Introducere privind elementele principale de acquis comunitar… … … … … … … .… … … … … … … ... 2 1.1 Conceptul de institutii comunitare… … … … … … … … … … … … … … … .… … .… … … … … … … … 2 1.2 Organe Comunitare… … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … . 2 1.3 Conceptul de Comunitate Europeana… … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … .… … … . 3 1.4 Uniunea Europeana… … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … . 4 2. Aderarea Romaniei la UE. Avantajele si dezavantajele aderarii si implicit adoptarii “Acquis-ului Comunitar”… … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … .. 6 2.1 Principii si proceduri… … … … … … … … … … … ....................................................................… … .. 6

2.2 Criteriile de aderare… … … … … … … … … … … … … ..… … … … … … … … … … … … … … ..… … … 7 2.3 Evolutia negocierilor de aderare la UE … … … … … … … … … … … … … … … ..… … … … … … … ... 8 2.4 Prezentarea celor 31 de capitole de negociere… … … … … … … … … … … … … … … ...… … … … .. 11

3. Aspecte generale asupra angajamentelor si cerintelor asumate prin negocierile de aderare privind impozitarea odata cu aderarea la Uniunea Europeana… … … … … … … … … … … … … … … … ...… … ... 25 4.Taxa pe valoare adaugata si accizele dupa aderarea la Uniunea Europeana… … … … … … … … … … . 33 5.Concluzii… … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … ..… … … … .. 38 Bibliografie Anexe

Page 2: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

2

I. Elemente principale de acquis comunitar 1. Scurta prezentare Acquis-ul Comunitar este ansamblul de drepturi si obligatiuni asumate de statele membre ale Uniunii Europene, normele juridice ce reglementeaza activitatea Comunitatilor Europene si a institutiilor UE, actiunile si politicile comunitare. Acquis-ul Comunitar este format din legislatia comunitara primara (tratatele, cum ar fi Tratatul de la Roma, Tratatele de Aderare etc.), legislatia secundara, adoptata in temeiul Tratatelor (regulamente, directive, decizii etc.), jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene si a Tribunalului de Prima Instanta (cu sediul la Luxemburg), declaratiile, rezolutiile, acordurile internationale la care Comunitatea Europeana este parte, principiile generate de drept etc. Acquis-ul Comunitar inseamna tot ceea ce s-a hotarat si a fost convenit de la infiintarea Comunitatilor pâna in prezent, este o constructie complexa, care s-a dezvoltat pe percursul a 50 de ani. Natura etimologica al cuvantului “acquis” provine din limba franceza, se scrie si se pronunta ca in limba de origine. Cuvantul inseamna in traducere “ceea ce s-a dobandit”. In literatura de specialitate precum si in mass-media se opereaza in mod frecvent cu anumite concepte care vin sa evidentieze structura complexa si dinamica a procesului constructiei europene: institutii comunitare si organe comunitare.

1.1 Conceptul de Institutii Comunitare

Se caracterizeaza prin urmatoarele elemente specifice: - au rolul de a pune in aplicare, în temeiul competentelor lor, regulile juridice fundamentale de constituire si de functionare a Comunitatilor si a U.E. - sunt create prin tratatele de infiintare a Comunitatilor Europene - în domeniile în care actioneaza sunt dotate cu puterea de a lua decizii si de a le impune statelor membre; din aceasta perspectiva ele reprezinta o desprindere de schemele traditionale ale cooperarii internationale, în care executarea tratatelor este supusa disponibilitatii semnatarilor, suveranitatea nationala fiind cauza principala a asa-numitei "paralizii a tratatelor" - prin natura lor, ele reprezinta interesele statelor (Consiliul), interesele Comunitatilor (Comisia), interesele popoarelor (Parlamentul) si interesele dreptului (Curtea de Justitie) beneficiaza de o anumita autonomie juridica, administrativa si financiara, corolar al specificitatii lor functionale. 1.2 Organele comunitare se diferentiaza prin faptul ca: - indeplinesc functii consultative, cu caracter tehnic ori financiar, auxiliar; - sunt prevazute prin tratate, altele sunt create de catre institutii in vederea exercitarii atributiilor lor; cele infiintate prin tratate pot avea personalitate juridica sau o simpla autonomie financiara; cele create de institutii trebuie sa aiba fundamentul în tratate, sa nu fie dotate cu puteri proprii de decizie, ci numai cu functii de executie strict controlate, sa nu modifice echilibrul institutional.

Page 3: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

3

Institutiile comunitare sunt acele organe create prin tratatele de infiintare a Comunitatilor Europene, care neavând personalitate juridica, reprezinta interesele statelor, ale comunitatilor si popoarelor, asigura respectarea dreptului si actioneaza în domenii strict limitate, fiind dotate cu puterea de a lua decizii la nivel comunitar, pe care le impune statelor membre. Organele comunitare sunt acele elemente structurale, create prin tratate sau de catre institutiile comunitare, în vederea indeplinirii unor functii consultative auxiliare cu caracter tehnic, financiar si de alta natura (Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic si Social). 1.3 Conceptul de Comunitate Europeana Din punct de vedere doctrinar, conceptului de "Comunitate Europeana" îi sunt caracteristice trei trasaturi fundamentale: - prin structura institutionala si prin solidaritatea concreta pe care si le propun, atribuie Europei o identitate si o personalitate pe care nici una dintre organizatiile existente nu era in masura sa i le confere; - tin de categoria organizatiilor regionale deschise, la care pot adera doar tarile care apartin regiunii, tratatele nedispunând posibilitatea retragerii sau a excluderii membrilor; - sunt organizatii specializate, specializare rezultata din personalitatea juridica conferita fiecarei comunitati prin tratatele constitutive. La baza aparitiei Comunitatilor Europene sta declaratia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, care prezenta un plan pus la punct împreuna cu Jean Monnet, comisar al planului de modernizare a Frantei de dupa razboi.“Declaratia Schuman” a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea, la Paris, de catre 6 tari (Belgia, Olanda, Luxemburg, RF Germania, Franta, Italia) a Tratatului, instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952. Primele succese inregistrate de CECO a determinat ministrii de externe ai celor 6 tari fondatoare sa încerce continuarea procesului in domeniul economic, astfel ca în anul 1956 au fost semnate Tratatul Comunitatii Europene a Energiei Atomice (CEEA) si Tratatul Comunitatii Economice Europene (CEE), care au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. In cei peste 50 ani de existenta au existat mai multe valuri de aderare. Dupa aceste extinderi succesive, denumirea tot mai des folosita pentru aceasta structura a fost cea de Comunitatea Europeana, subliniind astfel unicitatea centrelor de decizie care exista de facto inca din 1967, când s-au unificat Comisiile si Consiliile de Ministri ale celor trei comunitati (Parlamentul European si Curtea de Justitie au fost comune înca de la infiintarea CEEA si CEE). Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, la 1 noiembrie 1993, Comunitatea Europeana a fost denumita Uniunea Europeana (UE). In mod concret, Comunitatea Europeana continua sa existe ca parte esentiala a Uniunii Europene, fiind de altfel complet integrata deoarece domeniile Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC) si Justitie si Afaceri Interne (JAI) au înca la baza cooperarea interguvernamentala, cu toate ca Tratatul de la Amsterdam transfera o serie de competente si in aceste domenii de la nivel national la nivel comunitar. In acelasi context, din noiembrie 1993 Consiliul CE devine Consiliul UE, fiind desemnat astfel in special in continutul actelor adoptate in domeniile PESC si JAI. In ceea ce priveste Comisia CE, aceasta a devenit Comisia Europeana. În timp, tratatelor initiale ale comunitatilor europene le-au fost aduse perfectiuni prin: Actul Unic European (1987) Tratatul de la Maastricht (1992) Tratatul de la Amsterdam (1997) Tratatul de la Nisa (2000) Uniunea Europeana este un organism international ce are la baza o structura bine definita, independenta, formata din: Consiliul European (Consiliul Ministrilor), Comisia Europeana, Parlamentul

Page 4: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

4

European, Curtea Europeana de Justitie, Curtea Europeana de Conturi, Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor si Banca Centrala Europeana. Consiliul European, factorul cel mai important în luarea deciziilor, este format din reprezentanti ai guvernelor statelor membre (de regula ministri) care se schimba în functie de natura si subiectul discutiilor, având o pozitie speciala deoarece decide asupra principalelor linii directoare ale activitatii viitoare a U.E. – fiecare ministru are un numar de voturi în functie de marimea statului pe care îl reprezinta – ce are ca competente: autoritatea legislativa, autoritatea bugetara si autoritatea de a încheia tratate. Comisia Europeana, reprezentând comitetul executiv, are ca sarcini: supervizarea tratatelor si controlul respectarii legislatiei comunitare, puterea de decizie, dreptul de initiativa în propunerea legislatiei pe diverse domenii, negocierea de acorduri internationale cu state terte sau organizatii internationale, autoritatea consultativa (de avizare). Parlamentul European (camera reprezentantilor) are urmatoarele competente: competenta bugetara, competenta de supraveghere a Comisiei Europene, competenta legislativa pentru aprobare, consultare si cooperare, competenta consultativa (consultare obligatorie sau la propria initiativa). Curtea Europeana de Justitie asigura respectarea legislatiei comunitare la interpretarea tratatelor. Curtea Europeana de Conturi controleaza veniturile si cheltuielile Comisiei Europene. Comitetul Economic si Social avizeaza propunerile facute de Comisia Europeana. Comitetul Regiunilor ofera autoritatilor locale posibilitatea de a-si exercita influenta directa asupra poltiticilor europene. Banca Centrala Europeana, componenta a Sistemului Bancilor Centrale Europene (împreuna cu bancile centrale din fiecare tara membra), elaboreaza si implementeaza politica monetara a Uniunii, având ca principal scop mentinerea stabilitatii preturilor. Am prezentat informatii esentiale referitoare la Uniunea Europeana ca sa stim mai exact încotro ne îndreptam si spre ce tindem; aceste informatii sunt necesare ca baza de plecare pentru orice lucrare din literatura de specialitate. In prezent Uniunea Europeana numara 27 de membri, negocierile de aderare cu România si Bulgaria fiind incheiate. De la 1 ianuarie 2007 Uniunea Europeana se afla in aceasta noua componenta. 1.4 Uniunea Europeana se bazeaza pe o Comunitate ce evolueaza catre Uniunea Economica si Monetara, precum si pe cooperarea între statele membre în domeniul politicii interne si externe.Uniunea Europeana are misiunea de a organiza, într-o maniera coerenta si solidara, relatiile între statele membre prin: - promovarea progresului economic si social (realizarea Pietei Unice incepând din 1993, lansarea monedei unice europene din 1999); - afirmarea identitatii europene pe scena internationala (ajutoare umanitare europene tarilor terte, politica externa si de securitate comuna, interventii pentru gestionarea crizelor internationale, pozitia comuna a statelor membre in cadrul organizatiilor internationale); - instaurarea unei cetatenii europene (care completeaza cetatenia nationala fara a o inlocui, si care confera cetateanului european anumite drepturi politice si civile); - crearea unui spatiu al libertatii, securitatii si justitiei (strâns legat de functionarea Pietei Unice si de libera circulatie a persoanelor); - mentinerea si dezvoltarea acquis-ului comunitar (ansamblul textelor juridice adoptate de catre institutiile europene, inclusiv tratatele fondatoare). Deoarece in ultimii 10-15 ani volumul acquis-ului comunitar a crescut foarte mult (se estimeaza ca anual volumul lui creste cu aproximativ 5000 de pagini de Jurnal Oficial al Uniunii Europene), institutiile comunitare si-au propus ca, in decurs de cativa ani si mai ales în contextul extinderii UE, sa desfasoare un proces de reducere a numarului actelor comunitare. In ultimii ani s-a inceput un proces coordonat prin care se incearca eliminarea actelor cazute în desuetudine si codificarea actelor care au o multime de amendamente.

Page 5: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

5

O problema majora de rezolvat pâna la data aderarii a fost de a reusi traducerea intregului acquis comunitar corect in limba româna deoarece acesta nu poate fi folosit de români in limba engleza. Motivul este acela ca Uniunea Europeana are un regim lingvistic diferit de cel al altor organizatii. De exemplu ONU are 191 de state membre si numai 6 limbi oficiale. In Uniunea Europeana limba oficiala a fiecarui stat membru devine limba oficiala a UE. Acest drept este prevazut în regulamentul nr. 1/1958. Astfel, pâna la data aderarii României ,Uniunea Europeana avea 25 de state membre si 20 de limbi oficiale. Cu alte cuvinte, fiecare act este disponibil in 20 de variante originale, in limba nationala a fiecarui stat membru, toate versiunile lingvistice având aceeasi forta juridica. Acquis-ul comunitar are un efect de directa aplicare, normele nu trebuie ratificate, ele fie se transpun în legislatia interna, cum este cazul directivelor, fie se aplica direct, cum este cazul regulamentelor. Pentru a fi cunoscute, aceste dispozitii trebuie sa existe in limba nationala a statului membru respectiv. Accesul, atât al persoanelor fizice, cât si al celor juridice la aceste informatii trebuie sa fie nediscriminatoriu. Legislatia comunitara se adreseaza atât persoanelor juridice cât si celor fizice. Acquis-ul comunitar se cuantifica in pagini de Jurnal Oficial al Uniunii Europene, care este, sa zicem, echivalentul Monitorului Oficial din Romania. Acquis-ul este estimat la 80.000 - 90.000 de pagini de Jurnal Oficial. In practica numarul de pagini care au fost de tradus pâna la aderare la UE s-a ridicat la peste 100.000. Aici trebuie luat în considerare si faptul ca rata de adoptare si abrogare în decursul unui an, rata care este ridicata si care face ca necesarul de tradus sa se schimbe permanent. Se intampla ca un act in vigoare sa fie tradus, dupa care, peste putin timp, sa fie abrogat sau modificat. Numarul de pagini de acquis comunitar nu poate fi calculat cu exactitate deoarece acesta are un caracter dinamic, în fiecare zi se adopta acte noi si se abroga acte vechi sau mai putin vechi. Romania la data aderarii a stat bine la capitolul traducere acquis, dar acest lucru nu a reprezentat decât o etapa dintr-un proces complex. A doua etapa dupa traducere a fost revizia lingvistica a traducerii, care urmarea unitatea stilistica si terminologica si coerenta textului precum si redarea corecta a sensului din original. Deoarece actele din acquis acopera o varietate de domenii, de la agricultura, pescuit pâna la telecomunicatii, energie sau concurenta, fiecare sector având o terminologie specifica, iar un traducator nu poate fi specializat pe toate domeniile, nu poate fi familiarizat atât cu termeni financiari, cât si cu unelte de pescuit, denumiri de palnte si animale, atât cu terminologia traficului aerian, cât si cu cea vamala. De aceea a fost necesar ca actul sa fie citit atât de lingvisti cât si de specialisti din domeniul la care era referinta. Datorita faptului ca acquis-ul comunitar produce si efecte juridice, acesta a trebuit sa fie revizuit si de juristi. Acest proces de traducere si adaptare a acquis-ului comunitar a trebuit sa fie parcurs de toate tarile care au aderat in decursul anilor la Uniunea Europeana. Procesul este incheiat in momentul în care aceste traduceri sunt verificate de catre expertii Comisiei Europene sau al Consililui UE, dat fiind ca Uniunea Europeana si le asuma integral, prin publicarea lor in Jurnalul Oficial al UE. Daca Romania nu ar fi reusit traducerea acquis-ului comunitar risca sa nu îsi indeplineasca una din obligatiile asumate de aceasta, de aceea traducerea acestuia era necesara si imperativa. O alta consecinta ar fi fost una de natura juridica. Daca justitiabilii romani nu ar fi avut acces la acquis-ul comunitar în limba româna, exista riscul de a aplica gresit dispozitiile comunitare sau de a nu le aplica, ceea ce putea duce la numeroase actiuni in justitie la Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, cu sediul la Luxemburg. De asemenea, accesul in limba româna la justitia comunitara ar fi fost limitat.

Page 6: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

6

2. Aderarea României la U.E. Avantajele si dezavantajele aderarii si implicit adoptarii "Acquis-ului Comunitar" 2.1 Principii si proceduri România a depus cerere de aderare la U.E. in iunie 1995 si a fost acceptata ca stat candidat, la Consiliul European de la Luxemburg din decembrie 1997. Deschiderea negocierilor cu România a avut loc in urma deciziei luata de Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999. Aici s-a hotarât ca singurul criteriu care trebuie îndeplinit inaintea începerii negocierilor este criteriul politic. Criteriile economice, legislative si administrative devin necesare abia în momentul aderarii. In esenta, aderarea la U.E. consta in adoptarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului comunitar care reprezinta intreaga legislatie primara si derivata ca si ansamblul politicilor si institutiilor create pentru a asigura aplicarea si dezvoltarea corespunzatoare si continua a acestei legislatii. Acquis-ul comunitar este grupat in 31 de capitole deschise succesiv negocierii, care cuprind de la libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor, trec prin politica industriala, cultura si audio-vizual pentru a ajunge la uniunea vamala si controlul financiar. Negocierile se desfasoara în cadrul unei Conferinte la care participa negociatorul tarii candidate si Consiliul Uniunii. Sarcina Comisiei Europene este de a identifica impreuna cu statul candidat acele concesii ce ar putea fi acceptate de catre Consiliul U.E. si care trebuie sa întruneasca acordul unanim al statelor membre.În cazul identificarii unor dificultati serioase si demonstrabile într-un anumit domeniu privind aplicarea acquis-ului comunitar la data aderarii, se pot formula doua tipuri de cereri: o perioada de tranzitie sau o adaptare speciala a acquis-ului comunitar, in cazul când statul candidat reuseste sa convinga ca acea parte legislativa nu este suficient de evoluata. Negocierile au scopul de a stabili conditiile de participare ale noului stat membru la politicile comune ale U.E. si contributia la bugetul U.E. A adera la Uniunea Europeana înseamna a deveni adeptul acestui organism cunoscându-i principiile, ideologia, strategiile, legislatia, politicile, cu alte cuvinte a deveni parte la actiunile promovate fara un acord semnat în prealabil. Integrarea Europeana, aduce dupa sine includerea în acest sistem, înglobarea, amortizarea întru tot, dupa ce s-a realizat modificarea unor elemente proprii dupa principiile, ideologia, strategiile, legislatia, politicile acesteia. De aici si negocierile de integrare pentru ca România sa devina stat membru al acestei organizatii.Integrarea Romaniei in UE nu trebuie privita ca un scop in sine, ci ca un mijloc de atingere a unei dezvoltari durabile, dar ,pentru aceasta,trebuie actionat inteligent in aceasta directie. Conform ideologiei U.E., aderarea consta în adoptarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului comunitar care reprezinta întreaga legislatie primara si derivata, ca si ansamblul politicilor si institutiilor create pentru asigurarea, aplicarea, respectarea si dezvoltarea corespunzatoare si continua a acestei legislatii. Daca statul candidat are dificultati serioase si demonstrabile în aplicarea acquis-ului comunitar la data aderarii într-un anumit domeniu, el poate formula doua tipuri de cereri. Prima este legata de perioada de tranzitie, iar a doua de adaptarile speciale ale acquis-ului (doar în cazul în care statul demonstreaza ca o anumita parte a capitolelor nu sunt suficient de evoluate comparativ cu legislatia din statul respectiv). Negocierile sunt considerate încheiate atunci când ambele parti s-au pus de acord asupra tuturor capitolelor de negociere, ceea ce înseamna ca un capitol asupra caruia s-a cazut de acord, în principiu, poate fi redeschis pe parcursul negocierilor daca între timp a survenit o schimbare a acquis-ului sau pentru orice alt motiv care poate justifica negocieri suplimentare, de unde rezulta faptul ca negocierile pot dura foarte mult, în functie de fiecare tara. În ceea ce priveste pregatirea României pentru aderare trebuie sa avem in vedere ca,sub imperiul reformei,al dereglementarii , restructurarii si privatizarii , nu putem demola economia din cauze mai mult sau mai putin obiective si nici sa reconstruim la standarde occidentale.

Page 7: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

7

În principiu, Uniunea Europeana s-a format din nevoia unei stabilitati politice, dar si de dominare, din nevoia de echilibru economic, dar si de control al resurselor, din nevoia de organizare rationala, dar si dintr-o anarhizare profitabila si controlata, din cautarea de sensuri si repere democratice, dar si din negarea lor. Astfel, nevoile alternative si complementare devin uneori mai coerente alteori mai iresponsabile.Extinderea este insa unul dintre cele mai puternice instrumente politice. Impulsul UE a ajutat la transformarea tarilor din Europa Centrala si de Est în democratii moderne, functionale. Mai recent, acesta a inspirat continuarea reformelor in tarile candidate si potentiale candidate. Toti cetatenii europeni beneficiaza de faptul ca au drept vecini democratii stabile si economii de piata prospere. Extinderea este un proces de administrat cu grija, care ajuta la transformarea tarilor implicate, ducând la extinderea pacii, a stabilitatii, prosperitatii, democratiei, drepturilor omului si a statului de drept in Europa. Documentele care au stat la baza aderarii Romaniei la Uniunea Europeana sunt:

1. Acordul de asociere România - UE (acordul Europa); 2. Strategia pentru Extindera UE, 2000; 3. Declaratiile si recomandarile reuniunilor Comisiei Parlamentare Mixte România - UE; 4. Foaia de parcurs pentru România, 13 noiembrie 2002; 5. Raportul periodic al Comisiei Europene 2002; 6. Parteneriatul România - UE pentru Aderare; 7. Raportul periodic al Comisiei Europene 2003; 8. Prezentare comparativa a rapoartelor periodice ale Comisiei Europene 2002 si 2003; 9. Raportul României asupra progreselor pe calea aderarii (septembrie 2003 - iunie 2004); 10. A zecea reuniune a Consiliului de Asociere intre UE si România, Luxemburg 15 iunie 2004; 11. Concluziile Consiliului European din 17-18 iunie 2004 cu privire la România; 12. Tratatul de Aderare; 13. Raportul periodic al Comisiei Europene, 25 octombrie 2005; 14. Raportul periodic al Comisiei Europene, 16 mai 2006.

2.2 Criteriile de aderare

Pentru a deveni un stat membru al Uniunii Europene, România trebuia sa indeplineasca anumite criterii de aderare stabilite la Copenhaga si sa se alinieze la legislatia si politicile Uniunii Europene (ceea ce cunoastem sub denumirea de acquis comunitar). La Consiliul European de la Copenhaga din 1993 Uniunea a facut un pas decisiv catre extindere, convenind ca "statele asociate din Europa sa devina membri ai Uniunii Europene daca o cerere este formulata in acest sens". Prin urmare extinderea era mai mult o chestiune de planificare, Consiliul European a hotarât ca aderarea sa aiba loc de indata ce tarile asociate au capacitatea sa duca la indeplinire obligatiile prin satisfacerea conditiilor economice si politice stabilite. Pentru a deveni stat membru, o tara candidata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- Institutii stabile care sa garanteze democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului si protectia minoritatilor;

- O economia de piata functionala, precum si capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale din piata interna;

- Capacitatea de a-si asuma obligatiile de stat membru, inclusiv adeziunea la obiectivele politice, economice si monetare ale Uniunii Europene.

Dupa cum s-a subliniat in concluziile Consiliului European de la Madrid din 1995, calitatea de stat membru presupune de asemenea integrarea armonioasa prin adaptarea structurilor administrative. Oricat de important este ca legislatia comunitara sa fie transpusa in legislatia nationala, este si mai important ca aceasta legislatie sa fie echilibrata prin structuri administrative si judiciare adecvate. Aceasta este premiza pentru relatia de incredere care fundamenteaza calitatea de stat membru.

Page 8: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

8

2.3 Evolutia negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeana

Negocierile de aderare au stabilit conditiile in care Acquis-ul Comunitar este aplicat in România, inainte si dupa aderare si maniera in care Romania va participa la Institutiile si la bugetul Uniunii. Din motive obiective, legislatia Uniunii Europene este divizata in 30 de capitole de negociere, fiecare acoperind un anumit domeniu, la care se adauga capitolul 31 – “Diverse”, negociat in final, care se refera la alte aspecte ale negocierilor. Acestea sunt declarate închise în momentul în care toate capitolele sunt inchise ("nimic nu este hotarat pâna când totul este hotarât"). Pâna în acel moment capitolele de negociere sunt considerate a fi provizoriu inchise. O tara candidata are dreptul de a redeschide în orice moment negocierile daca legislatia UE a fost modificata iar tara respectiva nu poate aplica legislatia pâna la momentul aderarii sale si cere noi perioade de tranzitie sau, daca situatia initiala a tarii candidate a suferit modificari si a fost ceruta o abordare diferita a unui capitol. Uniunea Europeana poate cere redeschiderea unui capitol, daca Statul candidat nu-si indeplineste angajamentele (de exemplu nu ajunge sa implementeze o lege înainte de termenul limita convenit) sau daca uniunea vrea sa ceara noi perioade de tranzitie sau sa le renegocieze pe cele deja stabilite. In 1997 Consiliul a cazut de acord asupra procedurilor de negociere in cazul celei de-a cincea largiri a UE cu 12 tari, aici fiind cuprinsa si România. Conferintele Interguvernamentale de Aderare pentru fiecare tara candidata au reunit in sedinte ministri sau adjunctii lor, adica reprezentantii permanenti pentru fiecare stat membru si negociatorii sefi pentru tarile candidate. Negocierile cu tarile candidate au fost initiate tinându-se cont de situatia prezenta din fiecare dintre ele. Ritmul negocierilor depindea de gradul de pregatire a fiecarei tari candidate si, de asemenea, de complexitatea problemelor ce trebuiau rezolvate. Comisia a propus pozitii de negociere comune pentru Uniunea Europeana privind fiecare capitol si aceste pozitii au fost adoptate în unanimitate de catre Consiliu. Fiecare etapa de negociere (de exemplu deschiderea, închiderea provizorie sau permanenta a unui capitol) este formalizata prin Conferinta de Aderare. Deschiderea unui capitol de negociere este conditionata de nivelul de adoptare a Acquis-ului Comunitar si de planurile de implementare a acquis-ului restant în perioada urmatoare. Inchiderea unui capitol de negociere presupune un progres semnificativ in adoptarea acquis-ului, existenta unei "capacitati administrative" (institutii ce dispun de resurse umane si financiare adecvate) care sa poata implementa si supraveghea aplicarea legislatiei si de asemenea un angajament credibil si complet pentru transpunerea si implementarea acquis-ului ramas. Rezultatele negocierilor sunt incluse in Tratatul de Aderare. El este prezentat Consiliului în vederea aprobarii si Parlamentului European, care trebuie sa-si dea acordul. Dupa semnare Tratatul de Aderare este trimis statelor membre si statelor candidate în vederea ratificarii, ceea ce implica uneori un referendum. El intra in vigoare si tara candidata devine stat membru de la data aderarii. Organizarea negocierilor si pregatirea pentru aderare in România În România, Ministerul pentru Integrare Europeana si Delegatia Nationala pentru Negocierile de Aderare a României la Uniunea Europeana sunt responsabile de coordonarea negocierilor si pregatirea în vederea aderarii. Delegatia Nationala a elaborat documentele de pozitie în care România isi prezinta pozitia vizavi de fiecare capitol de negociere, situatia adoptarii legislatiei europene, calendarul si conditiile adoptarii si aplicarii acquis-ului care nu a fost inca implementat. Documentele de pozitie au fost discutate la nivelul Comitetelor Parlamentare, a sindicatelor si patronatelor si a ONG-urilor. Pentru a facilita aceste consultari, a fost creat un consiliu Consultativ pentru Negocierile de Aderare la Uniunea Europeana. Documentele de pozitie au fost apoi adoptate de catre Guvernul Romaniei si prezentate Uniunii Europene. In 13 octombrie 1999, Comisia a recomandat statelor membre sa deschida negocierile cu România. Consiliul European de la Helsinki din 10-11 decembrie 1999 a decis sa initieze negocierile cu România. Negocierile de aderare ale României la UE au fost lansate oficial in 15 februarie 2000. In primul semestru al anului 2000, pe durata presedintiei portugheze a UE, Romania a deschis si a inchis

Page 9: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

9

provizoriu cinci capitole: cap. 16 - Intreprinderi mici si mijlocii; cap. 17 - Stiinta si cercetare; cap. 18 - Educatie, formare profesionala si tineret; cap. 26 - Relatii externe; cap. 27 - Politica externa si de securitate comuna. În cadrul celei de a doua reuniuni a Conferintei de aderare la nivel ministerial, care a avut loc la 14 iunie 2000, România a aratat ca este pregatita sa inceapa negocieri pentrui inca 8 capitole. Consiliul UE, la propunerea Comisiei Europene, a decis insa deschiderea a numai patru capitole de negociere cu România, in cursul presedentiei franceze: cap. 6 - Concurenta; cap. 12 - Statistica; cap. 19 - Telecomunicatii si tehnologia informatiei si cap. 20 - Cultura si politica in domeniul audio-vizualului. Din cele patru capitole, numai cap. 12 – Statistica, a fost provizoriu închis, pentru celelalte trei capitole fiind solicitate informatii suplimentare din partea autoritatilor romane. Astfel, in 2000, Romania a deschis negocierile pentru noua capitole de negociere si a inchis provizoriu negocierile pentru sase capitole de negociere. Noul Guvern, rezultat in urma alegerilor din toamna anului 2000, a urmarit accelerarea si intensificarea pregatirilor pentru aderarea la Uniunea Europeana printr-o modificare institutionala care a vizat insusi nucleul sistemului de coordonare la nivel national a activitatii de integrare europeana, prin infiintarea ministerului Integrarii Europene si a Delegatiei Nationale pentru Negocierea Aderarii Romaniei la UE. Delegatia Nationala este formata din delegatiile sectoriale corespunzatoare fiecarui capitol de negociere, copresedintii acestora si adjunctii sefului delegatiei nationale. La rândul lor, delegatiile sectoriale sunt formate din reprezentanti ai ministerelor si celorlalte institutii ale administratiei publice centrale cu responsabilitati în transpunerea si implementarea acquis-ului din domeniul respectiv. Noua Strategie de negociere a aderarii României la Uniunea Europeana s-a bazat în special pe capitolele cu impact economic si social. Daca pâna in anul 2000 capitolele care presupuneau cele patru libertati fundamentale nu fusesera abordate deloc("Libera circulatie a marfurilor; Libera circulatie a capitalui;Libera circulatie a serviciilor; Libera circulatie a persoanelor"), acest lucru se schimba acum. Pentru a contribui la structurarea functionala a economiei de piata au fost elaborate de catre Delegatia Nationala, documente de pozitie la celelalte capitole referitoare la piata unica, la principalele ramuri economice, precum si la coeziunea economica si sociala. De asemenea, au fost abordate capitolele deosebit de dificile, precum Protectia mediului, Agricultura, Politici regionale, Control financiar si Prevederi financiar bugetare. Capitolele abordate au accentuat în continuare, pregatirea pietei conform standardelor Europene, prin crearea unui mediu de afaceri si conectarea la mediul de afaceri international si la Piata Interna.De asemenea, poate fi subliniat ca România a urmarit abordarea graduala a capitolelor cu impact bugetar major. Astfel, se poate afirma ca România a intrat intr-o etapa de negocieri substantiale, având în vedere contributiile la PIB si resursele financiare necesare. Elementele definitorii ale strategiei de negociere pentru anul 2001 au constat în abordarea preponderent cantitativa a acestui proces, concentrata fiind pe analizarea intregului acquis comunitar, precum si orientarea preponderent interna catre desfasurarea negocierilor inter-institutionale în cadrul Delegatiei Nationale si catre consultari cu partenerii sociali, partidele politice si comisiile parlamentare. De asemenea, România a adaugat si alte dimensiuni procesului de elaborare a documentelor de pozitie si negociere, respectiv un amplu proces de consultari tehnice cu Comisia Europeana, cu Statele Membre si cu echipele de negociere ale Statelor Candidate. Noua abordare strategica si institutionala a permis o avansare substantiala în pregatirea procesului de negocieri. Astfel, in 2001 România a elaborat si trimis oficial Uniunii Europene un numar de 31 de documente de pozitie (17 documente de pozitie, 8 documente de pozitie complementare, 4 documente de pozitie revizuite si 2 documente referitoare la acquis-ul pe 2000). Pana la sfarsitul anului 2001, au fost comunicate oficial Uniunii Europene documente de pozitie pentru toate cele 29 de capitole de negociere. In cursul presedentiei suedeze si belgiene au fost deschise negocierile pentru 8 capitole (cap. 4 - Libera circulatie a capitalului; cap. 5 - Dreptul societatilor comerciale; cap. 8 - Pescuitul; cap. 9 - Politica in domeniul transporturilor; cap. 10 - Impozitarea; cap. 13- Politica regionala si ocuparea fortei

Page 10: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

10

de munca; cap. 23 - Protectia consumatorului si a sanatatii; cap. 25 - Uniunea Vamala) si au fost închise provizoriu negocierile pentru 3 capitole (cap. 8 - Pescuitul; cap. 23 - Protectia consumatorului si a sanatatii; cap. 5 - Dreptul societatilor comerciale). Astfel, pana la sfarsitul anului 2001, Romania a deschis negocierile pentru 17 capitole de negociere dintre care 9 capitole au fost provizoriu inchise. Pentru anul 2002, principalul obiectiv al negocierilor a fost deschiderea tuturor capitolelor de negociere, inchiderea provizorie a cât mai multor capitole de negociere, bazate pe avansul pregatirilor de aderare, precum si îndeplinirea angajamentelor asumate în negocieri. In 2002, Delegatia Nationala pentru Negocierea Aderarii la UE a continuat accelerarea pregatirilor negocierilor, in concordanta cu strategia de Extindere emisa de Comisia Europeana in noiembrie 2001 si cu deciziile Consiliului European de la Laeken, pentru avansarea radicala a negocierilor de aderare, prin deschiderea tuturor capitolelor in 2002. Având în vedere faptul ca avansarea negocierilor a fost bazata exclusiv pe pregatirea interna, Guvernul Romaniei a intensificat masurile necesare pentru îndeplinirea criteriului de economie de piata functionala si a aplicat în întregime Progamul de Actiune pentru Intensificarea Pregatirilor pentru Aderare, adoptat in ianuarie 2002. Prioritate a avut intarirea capacitatii administrative a Romaniei, bazata pe planurile de actiune pentru capacitatea administrativa si Phare, aprobate de Comisia Europeana si prezentate statelor membre. În consecinta, 13 capitole de negociere (1 - "Libera circulatie a marfurilor"; 2 - "Libera circulatie a persoanelor"; 3 - "Libera circulatie a serviciilor"; 7 - "Agricultura"; 11 - "UEM"; 14 - "Energia"; 15 - "Politica industriala"; 21 - "Politica regionala"; 22 - "Protectia mediului"; 24 - "Justitie si afaceri interne"; 28 - "Control financiar"; 29 - "Prevederi financiar bugetare" si 30 - "Institutii" ) au fost deschise in cadrul Conferintelor de Aderare Interguvernamentale din martie, aprilie, iunie, iulie, octombrie, noiembrie si decembrie 2002, iar 11 - "UEM", 13 - "Politica sociala", 15 - "Politica industriala", 19 - "Telecomunicatii si tehnologia informatiei", 20 - "Cultura si politica în domeniul Audiovizualului", 25 - "Uniunea vamala" si 30 - "Institutii" au fost inchise provizoriu. In 2003, cap. 4 - "Libera circulatie a capitalului' a fost inchis provizoriu în cadrul Conferintei de Aderare Interguvernamentale din aprilie. De asemenea în luna iunie au mai fost inchise provizoriu cap.1 "Libera circulatie a marfurilor" si cap. 10 - "Impozitarea". Tot in 2003, cap. 2 - "Libera circulatie a persoanelor", respectiv 9 - "Politica în domeniul transporturilor" au fost inchise provizoriu la Conferinta de Aderare România-UE la nivel ministerial care a avut loc la Bruxelle, marti, 9 decembrie, si de asemenea s-a confirmat inchiderea cap. 28 - "Controlul financiar". In cursul presedintiei irlandeze, la Conferinta de Aderare România-UE din 04 iunie 2004 au fost inchise provizoriu cap. 7 - "Agricultura" si cap. 29 - "Prevederi financiare si bugetare". Capitolul de negociere 14 - "Energia" a fost inchis provizoriu, în cadrul Conferintei de Aderare România-UE, care a avut loc la Bruxelles, miercuri 30 iunie 2004. Romania a concluzionat negocierile pentru capitolele 3 - "Libera circulatie a serviciilor" si 21 - "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale" în cadrul Conferintei de Aderare România-UE, desfasurata la Bruxelles pe 23 septembrie 2004. La Conferinta de Aderare din 26 noiembrie 2004, România a inchis provizoriu capitolele 22 - "Mediul" si 31 "Diverse". Romania a finalizat negocierile de aderare, prin inchiderea ultimelor doua capitole de negociere: 6 - "Concurenta" si 24 - "Justitie si afaceri interne". Inchiderea celor doua capitole a avut loc cu prilejul Conferintei de Aderare România-UE din 8 decembrie 2004 de la Bruxelles. Romania a incheiat negocierile in 14 decembrie 2004 când Conferinta de Aderare a ajuns la un acord general final asupra inchiderii tuturor celor 31 de capitole de negociere. Consiliul European din 17 decembrie 2004 a anuntat cu satisfactie inchiderea negocierilor si a solicitat finalizarea Tratatului de Aderare cu Romania (si cu Bulgaria) care includea rezultatele negocierilor.

Page 11: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

11

Tratatul de Aderare a fost semnat la Luxemburg in 25 aprilie 2005, dupa aprobarea Parlamentului European, pe 13 aprilie. Dupa semnarea Tratatului, in calitate de stat in curs de aderare, România beneficiaza de statut de observator activ in Consiliul UE si în comitetele si grupele de lucru de la Comisia Europeana. Statutul de observator activ îi permite României sa detina o pozitie in institutiile Uniunii Europene si sa fie implicata în procesul decizional al Uniunii în aceeasi masura ca si statele membre chiar daca fara drept de vot. Pâna la aderare, Romania si-a continuat pregatirile interne, conform angajamentelor asumate în timpul negocierilor, concentrându-se asupra partilor sensibile, Concurenta si Afaceri Interne, strâns legate de cauza de salvgardare inclusa în pachetul de negociere. Indeplinirea angajamentelor de negociere a fost atent monitorizata de catre Comisia Europeana în colaborare cu Guvernul României. Un raport complet de monitorizare al Comisiei Europene a fost prezentat la 26 septembrie 2006. România beneficiaza actualmente de perioade de tranzitie pentru cateva aspecte punctuale cuprinse in 8 capitole: 3 - "Libera circulatie a serviciilor"; 4 - "Libera circulatie a capitalurilor"; 6 - "Concurenta"; 7 - "Agricultura"; 9 - "Politica in domeniul transporturilor"; 10 - "Impozitarea"; 14- "Energie" si 22 - "Mediul inconjurator". 2.4 Prezentare succinta a celor 31 de capitole

1. - "Libera circulatie a marfurilor"

Libera circulatie a bunurilor reprezinta una dintre pietrele de temelie ale pietei interne. Principiul liberei circulatii a bunurilor impune un cadru legislativ comun care sa asigure traficul nerestrictionat al produselor in cadrul Uniunii, in acelasi mod in care acesta se realizeaza in interiorul unei tari. Aceasta inseamna ca standardele tehnice de baza, certificarea produselor si definitiile metrologice trebuie sa respecte reguli stabilite la nivel european. Referitor la aceste reguli, produsele pot fi impartite in doua grupe principale: produse pentru care au fost adoptate standarde comune armonizate si produse pentru care nu exista standarde armonizate. Astfel, acquis-ul corespunzator acestui capitol cuprinde domenii "armonizate" si domenii "nearmonizate". In cazul produselor pentru care nu exista armonizare, principiul director este acela ca, daca un produs poate fi vandut in mod legal pe piata unei tari a Uniunii, atunci el poate fi vandut pe toate pietele Uniunii. 2. - "Libera circulatie a persoanelor" Principiul liberei circulatii si al stabilirii cetatenilor europeni este enuntat in Articolul 14 (fostul Art. 7a) al Tratatului CE si in prevederile asupra cetateniei europene (Articolul 18, fostul Art. 8a). Tratatul de la Maastricht a inclus politica de azil, cea referitoare la traversarea granitelor externe ale Uniunii si politica de imigrare printre problemele de interes comun la nivelul Statelor Membre. Acquis-ul acopera patru mari domenii: recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale, drepturile cetatenilor, libera circulatie a lucratorilor si coordonarea schemelor de protectie sociala. Exista legaturi intre acest capitol si capitolele referitoare la celelalte libertati de circulatie (a bunurilor, capitalului si serviciilor), precum si cu capitolele Politica sociala si ocuparea fortei de munca, si Justitia si afacerile interne. Romania a acceptat integral acquis-ul comunitar din domeniu, in vigoare la data de 31 decembrie 2002, inclusiv aranjamentul tranzitoriu referitor la libera circulatie a fortei de munca, propus de Uniunea Europeana. In virtutea acestui aranjament, Romania iti rezerva dreptul sa aplice cetatenilor unui Stat

Page 12: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

12

Membru actual masuri nationale echivalente celor aplicate de acel Stat Membru Romaniei cu privire la libera circulatie a fortei de munca si furnizarea de servcii. 3. - "Libera circulatie a serviciilor" Libertatea de a furniza servicii presupune eliminarea restrictiilor inca in vigoare in ceea ce priveste libera circulatie in cardul Uniunii a salariatilor sau liber profesionistilor, si a familiilor lor. Acest capitol include prevederile din Tratat referitoare la dreptul de a se stabili si de a furniza servicii, precum si legislatia secundara din domeniu, in special in ceea ce priveste serviciile financiare (bancare, de asigurare si de valori mobiliare), de protectie a datelor personale, precum si cele referitoare la societatea informationala. Acquis-ul cuprins in acest capitol se refera la: 1) articolul 43 al Tratatului CE privind libertatea de stabilire si articolul 49 al Tratatului CE privind libertatea de a presta servicii; 2) serviciile financiare: - operatiuni bancare - asigurari - serviciile legate de investitii si pietele de valori mobiliare. Acquis-ul din domeniu stipuleaza cerintele minimale pentru diferitele tipuri de institutii in scopul crearii unui standard minim uniform bazat pe urmatoarele principii: minima armonizare a conditiilor de autorizare si a regulilor prudentiale, controlul in tara de origine si licenta unica, recunoasterea reciproca a standardelor nationale de supraveghere. 3) directiva privind protectia datelor personale si libera circulatie a acestor date ; 4) directivele privind libertatea de stabilire si libertatea de a furniza servicii de catre mestesugari, comercianti si fermieri; 5) directiva privind agentii comerciali independenti; 6) directivele referitoare la Societatea Informationala privind furnizarea de informatii referitoare la standarde tehnice, reglementari si reguli, precum si protectia juridica a serviciilor legate de accesul conditionat. In acest capitol, pe langa procesul de aliniere la acquis, crearea unei infrastructuri reglementative eficiente are o importanta deosebita. pentru punerea in practica a acquis-ului si asigurarea existentei unui sector financiar eficient si supravegheat in mod corespunzator. Din acest motiv, Comisia, in stransa cooperare cu Statele Membre, monitorizeaza indeaproape mecanismele de supraveghere a serviciilor financiare in tarile candidate. 4. - "Libera circulatie a capitalurilor" Acquis-ul corespunzator Capitolului 4 - "Libera circulatie a capitalului" are la baza articolele 56-60 ale Tratatului CE. Capitolul include si sistemele de plata, prin cele doua Directive privind transferurile transfrontaliere de credite si respectiv finalizarea decontarilor, ca si prin Directiva referitoare la prevenirea spalarii banilor. In timp ce acum cateva decenii circulatia internationala a capitalului era destul de putin importanta in raport cu schimburile de marfuri sau servicii si deseori nu servea decât la finantarea dezechilibrelor balantei de cont curent, circulatia capitalului constituie astazi tipul de tranzactie transfrontaliera care cunoaste cea mai rapida crestere. In plus, directia de interactiune s-a modificat progresiv: repartitia internationala a capitalurilor determina din ce in ce mai mult cursul de schimb si ratele internationale ale dobanzii care, la randul lor, influenteaza evolutia si structura comertului international. Actiunea legislativa comunitara in aceasta materie se bazeaza pe unele principii generale:

Page 13: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

13

- eliminarea efectiva a controlului circulatiei capitalurilor si a platilor se refera nu numai la restrictiile respective in materie de schimb valutar, dar si la reglementarile administrative de orice natura, care genereaza o discriminare efectiva, bazata pe originea sau destinatia capitalului; - dreptul de a efectua in mod liber tranzactii de aceasta natura este conferit mai degraba rezidentilor si nu cetatenilor; - instaurarea acestei libertati are ca efect excluderea nu numai a oricarei interdictii generale, dar si a oricarei proceduri explicite sau implicite de autorizare; - raman, totusi, câteva exceptii generale la aceasta libertate. Ele se refera în special la politicile nationale de securitate si ordine publica, dar nu se extind la aspectele mai generale ale politicii economice, cum ar fi politica monetara nationala sau cea a ratei dobanzii. Totusi, experienta Uniunii trebuie vazuta în lumina schimbarilor care apar pe scena financiara internationala. In cursul ultimilor 20 de ani, circulatia capitalurilor a cunoscut o dezvoltare extraordinara, costurile tranzactiilor s-au micsorat, iar atragerea capitalurilor face obiectul unei concurente internationale din ce in ce mai intense. De atunci, masurile de liberalizare au devenit si mai indispensabile pentru a se atrage capitalul strain, pentru a se asigura integrarea in economia internationala si a se promova dezvoltarea unui sector financiar concurential. Acest lucru este demonstrat incontestabil de experienta unui numar de tari din afara UE, care au liberalizat circulatia capitalului la sfârsitul anilor 1980 si inceputul anilor 1990. România a deschis acest capitol în primavara anului 2001 si l-a inchis in apriliei 2003, în timpul presedentiei grecesti a UE. Romania are inca restrictii considerabile care afecteaza circulatia capitalului, dar a elaborat un program de liberalizare. Implementarea corespunzatoare a Directivei privind spalarea banilor necesita monitorizare. 5. - "Dreptul societatilor comerciale" Acquis-ul din acest capitol acopera domenii legislative foarte diferite: dreptul societatilor comerciale in sens strict, respectiv directivele privind cunoasterea identitatii celor imputerniciti sa reprezinte o societate, situatia financiara a societatii, cresterea, mentinerea si diminuarea capitalului societatilor pe actiuni, legea contabilitatii, protectia drepturilor de proprietate intelectuala si industriala, precum si reglementarea care inlocuieste Conventia de la Bruxelles asupra jurisdictiei si aplicarii deciziilor juridice în cazuri de natura civila si comerciala si Conventia de la Roma asupra legii aplicabile obligatiilor contractuale. Principalele aspecte abordate in acest capitol sunt:

1.protectia drepturilor de proprietate industriala pentru produse farmaceutice in cadrul Uniunii extinse; 2. aplicarea drepturilor de proprietate intelectuala, cu accent pe lupta impotriva pirateriei si contrafacerii; 3. marca comerciala comunitara - Uniunea a propus extinderea automata a marcilor comunitare existente la teritoriul tarilor candidate. Dezideratul major al Comunitatii Europene este crearea Pietei Unice a carei functionare eficienta este garantata de libertatile fundamentale acordate cetatenilor Comunitatii: libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a capitalului, de care toti agentii economici pot beneficia, indiferent daca sunt persoane juridice sau fizice, si libera circulatie a persoanelor, prevazuta de Tratat, care prin art. 52 si 58 permite societatilor comerciale crearea de sedii secundare în alta tara decât unde sunt inregistrate In plus, art.221 prevede pentru societatile comerciale dreptul de a participa la capitalul societatilor comerciale ale altui Stat Membru, fara nici un fel de discriminare. Societatile comerciale sunt organizatii create si administrate potrivit cerintelor legale. Ele implica diferite categorii de persoane - actionari, angajati, creditori si terti - care toate sunt implicate,

Page 14: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

14

intr-un fel sau altul, în activitatea întreprinderii. Protectia egala a acestor interese diferite ajuta la crearea unui mediu adecvat societatilor comerciale. Armonizarea legislativa în domeniul societatilor comerciale presupune existenta urmatoarelor conditii: - existenta unui registru al agentilor economici si a unei gazete nationale pentru publicarea anumitor informatii cum sunt: forma de organizare a societatii comerciale, informatiile financiare si sistemul de publicitate în vederea informarii tertilor; - desemnarea unei autoritati administrative sau judiciare care va garanta controlul crearii si inregistrarii societatii comerciale sau legalitatea anumitor acte ale acesteia; - desemnarea unui expert independent care va evalua situatia financiara a societatii comerciale in diferitele etape ale functionarii sale (componenta capitalului, fuziunile etc); - pregatirea unor administratori moderni ai afacerilor. Crearea structurilor de reglementare, cum sunt organele sectorului public sau alte autoritati administrative, nu este ceruta pentru armonizarea legislatiei privind societatile comerciale.

6. - "Politica in domeniul concurentei"

Acquis-ul privind concurenta se bazeaza pe articolul 31 (Monopolurile de stat cu caracter comercial), articolele 81-85 (Reguli aplicabile intreprinderilor), articolul 86 (intreprinderile de stat si intreprinderile cu drepturi speciale sau exclusive) si articolele 87-89 (Reguli aplicabile ajutoarelor de stat) din Tratatul CE, precum si pe articolele 65 si 66 ale Tratatului CECO, care a expirat in 2002. Controlul fuziunilor se realizeaza în baza Reglementarii CE 4064/89 privind fuziunile (inclusiv amendamentele). In evaluarea conformitatii tarilor candidate cu acquis-ul din domeniul concurentei si a capacitatii acestora de a rezista presiunilor concurentiale din cadrul pietei interne, rezultând din aplicarea integrala a acestui acquis, Comisia analizeaza daca întreprinderile care functioneaza în tarile candidate sunt familiarizate cu modul de operare intr-un mediu de tipul celui comunitar. Acordul European cu Romania (Acordul de Asociere), intrat in vigoare la data de 1 februarie 1995 (desi prevederile sale comerciale s-au aplicat inca de la data de 1 mai 1993), prevede aplicarea unui regim concurential relatiilor comerciale dintre România si Uniunea Europeana, asa cum este el prevazut in art. 81, 82 si 87 ale TCE (fostele articole 85, 86 si 92) referitoare la acordurile intre intreprinderi, abuzurile de pozitie dominanta si ajutoarele de stat, precum si adoptarea normelor de aplicare a acestor reglementari intr-un interval de trei ani de la intrarea in vigoare a acordului. In plus, Acordul prevede obligatia României de a avea reglementari in domeniul concurentei compatibile cu cele ale Uniunii. Carta Alba mentioneaza aplicarea progresiva a prevederilor de mai sus, precum si a celor din Reglementarea privind fuziunile (4064/89) si din articolele 31 (fost 37) si 86 (fost90), privind monopolurile si drepturile speciale, din TEC. Romania a deschis acest capitol în timpul presedintiei franceze a Uniunii Europene, respectiv in a doua jumatate a anului 2000. Pentru acest capitol, Romania nu a cerut nici o perioada de tranzitie sau derogare si s-a angajat ca, la data aderarii, sa fie capabila sa aplice în întregime acquis-ul din domeniu. Deocamdata, conformitatea cu acquis-ul comunitar nu este inca satisfacatoare. Principalele aspecte care mai trebuie abordate sunt crearea unui cadru juridic corespunzator în ceea ce priveste ajutoarele de stat si controlul anti-monopol, cadru ce va trebui sa fie aplicat si pus in practica pe deplin, pentru a pregati intreprinderile sa functioneze in spatiul comunitar. 7. - " Agricultura " Politica Agricola Comuna are ca obiectiv mentinerea si dezvoltarea unui sector agricol modern, capabil sa asigure un standard de viata decent pentru comunitatea agricola si o oferta de produse agricole

Page 15: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

15

la preturi rezonabile pentru consumatori, precum si libera circulatie a produselor in cadrul Uniunii Europene. Capitolul de negociere privitor la agricultura acopera urmatoarele domenii principale: - aspecte orizontale: garantare si orientare; mecanisme de schimb comercial; politica în domeniul calitatii; agricultura organica; reteaua de date contabile specifice; subventii de stat; - organizarea pietei comune: culturi arabile; cereale, seminte oleaginoase si culturi proteice; cereale ne-alimentare prelucrate, amidon din cartofi, substituenti cerealieri, orez; zahar; culturi de plante pentru productia de fibre; - culturi specializate: fructe si legume; vin si alcool; banane; ulei de masline; tutun; - produse animaliere: lapte si produse lactate; carne de vaca; carne de oaie; carne de porc; - dezvoltarea rurala; - legislatia in domeniul veterinar: sistemul de control de pe piata interna; identificarea si recensamântul animalelor; controlul la granitele externe; masuri de control al bolilor animaliere; sanatatea animalelor - comertul cu animale vii si produse animaliere; protectia sanatatii publice; asigurarea conditiilor corespunzatoare de viata pentru animale; legislatia specifica zootehniei; - legislatia in domeniul fitosanitar: organisme daunatoare; calitatea semintelor si a materialului saditor; drepturi privind varietatea plantelor; produse utilizate pentru protectia plantelor / pesticide; nutritia animalelor. Acordul European, ce reprezinta baza legala a comertului cu produse agricole dintre Romania si UE, are ca obiectiv promovarea cooperarii în domeniul modernizarii, restructurarii si privatizarii sectorului agricol si industriei alimentare românesti, precum si in domeniul sanatatii plantelor. Romania a deschis acest capitol pentru negocieri in timpul Presedentiei Daneze, în al doilea semestru al anului 2002.

8. - "Pescuitul" Politica comunitara în domeniul pescuitului cuprinde aspecte referitoare la organizarea pietei comune, politica structurala, acordurile cu terte state, administrarea si conservarea resurselor piscicole, si cercetarea stiintifica in domeniu. Principalele aspecte abordate în cadrul negocierilor referitoare la acest capitol sunt capacitatea administrativa de ansamblu, precum si anumite cerinte specifice, evidentiate de unele dintre tarile candidate, privind includerea mai multor specii în reglementarile care guverneaza organizarea pietei comune, sau privind definirea regimului specific de gestiune al anumitor zone acvatice. Determinarea accesului la resurse se face spre finalul negocierilor, pe baza unor principii generale (stabilitate relativa, competenta exclusiva a Uniunii), precum si a unei metodologii cu caracter general asupra careia s-a convenit cu tarile candidate. Trebuie remarcat desigur faptul ca acquis-ul referitor la gestionarea resurselor, inspectie si control vizeaza doar în mod foarte limitat tarile fara iesire la mare, si ca acquis-ul privind înmatricularea flotei este valabil numai pentru acele tari care au vase de pescuit sub propriul pavilion. De asemenea, trebuie notat faptul ca acquis-ul referitor la gestionarea resurselor este diferit, în functie de zonele de pescuit implicate (de exemplu Oceanul Atlantic, Marea Baltica, Marea Mediterana). Negocierile cu Romania au fost deschise in mai 2001, in timpul Presedentiei Suedeze a Uniunii Europene. Capitolul a fost inchis provizoriu in iunie 2001, fara sa ceara perioade de tranzitie sau derogari. 9. - "Politica in domeniul transportului" In sectorul transporturilor, tarile candidate trebuie sa faca efortul de a prelua si pune în practica

Page 16: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

16

un volum considerabil de legislatie, reprezentând aproape 10% din totalul acquis-ului comunitar. Acquis-ul corespunzator Capitolului 9 "Politica in domeniul transporturilor" se bazeaza pe articolele 70-80 din Tratatul CE si consta în principal din legislatie secundara, respectiv câteva sute de regulamente, directive si decizii. Punerea în practica a acquis-ului impune nu numai adoptarea legislatiei necesare, ci si un nivel adecvat de capacitate administrativa. Acquis-ul privitor la transportul rutier cuprinde o gama larga de cerinte de ordin social, tehnic, fiscal, sau care tin de siguranta si protecsia mediului. Acquis-ul referitor la transportul pe cale ferata a suferit modificari considerabile, iar liberalizarea acestui sector va necesita o si mai mare deschidere a pietelor feroviare nationale catre structurile similare concurente din alte State Membre UE. În domeniul aviatiei se impune abordarea problemelor privitoare la accesul pe piata, siguranta si organizarea infrastructurii. În ceea ce priveste transportul maritim, aplicarea acquis-ului referitor la siguranta maritimla este una dintre marile provocari. Toate sectoarele necesita, din punct de vedere economic, promovarea, dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport din tarile candidate, inclusiv cu asistenta financiara din partea Uniunii Europene. La data aderarii, principalele infrastructuri vor deveni parte a retelelor trans-europene extinse de transport. Romania a deschis capitolul “Politica in domeniul transporturilor” in iunie 2001, negocierile au fost incheiate in decembrie 2003. Romania a acceptat integral acquis-ul in domeniu si s-a angajat sa ia masurile necesare pentru punerea in practica efectiva a accquis-ului pana la data aderarii, cu exceptia cazurilor explicit mentionate in documentul de pozitie 10. - "Impozitarea" "Acest capitol va fi tratat pe larg in a doua parte a acestei lucrari". 11. - "Uniunea economica si monetara" Cel de-al treilea stadiu al Uniunii Economice si Monetare (U.E.M) a inceput la 1 ianuarie 1999. Aceasta data marcheaza începutul unor schimbari importante pentru Statele Membre, chiar si pentru acelea care nu fac parte inca din Zona euro. În sfera economica, cel mai important lucru este coordonarea politicilor nationale (prin programele nationale de convergenta, liniile directoare pentru domeniul economic, supravegherea multilaterala si procedura pentru deficite excesive). Toate statele vor trebui sa respecte Pactul de Stabilitate si Crestere, sa impiedice finantarea directa a deficitului bugetar de catre Banca Centrala, sa interzica accesul privilegiat al autoritatilor publice la institutiile financiare si sa asigure libera circulatie a capitalului. Desi aderarea presupune acceptarea obiectivelor UEM, indeplinirea criteriilor de convergenta nu este o preconditie. Cu toate acestea, intrucât aceste criterii reprezinta indicatori ai unei politici macroeconomice generatoare de stabilitate, toate Statele Membre vor trebui, pâna la urma, sa le îndeplineasca. Conform Tratatului CE si excluzand statutul de “opt-out”, un Stat Membru fie a adoptat moneda euro, fie beneficiaza de o derogare. Un Stat Membru caruia i se aplica o derogare este, conform articolului 122 al Tratatului, exclus de la drepturile si obligatiile aferente Sistemului European al Bancilor Centrale (SEBC). Tarile candidate vor participa la Uniunea Economica si Monetara (UEM) de la data aderarii, desi nu vor adopta moneda euro chiar de la inceput. Tarile candidate nu pot adopta euro imediat dupa aderare deoarece Tratatul impune efectuarea unei evaluari, inainte de adoptarea monedei unice, a capacitatii tarii respective de a-si mentine pozitia financiara. Un alt motiv este acela ca tarile candidate nu au participat la Mecanismul Ratelor de Schimb, care nu le este deschis lor inainte de aderare. Numai in urma participarii la Mecanismul Ratelor de Schimb (pentru o perioada de cel putin 2 ani), poate fi luata

Page 17: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

17

decizia privind indeplinirea, de catre tarile candidate, a conditiilor necesare adoptarii monedei euro, conform Tratatului. Participarea la UEM presupune adoptarea acquis-ului referitor la piata interna de catre tarile candidate, in special a acquis-ului privind libera circulatie a capitalului (Capitolul 4), asa cum a fost cazul si actualelor State Membre. Intrucât pozitia de “opt-out” nu este luata in considerare pentru tarile candidate, nu sunt permise perioade de tranzitie sau aranjamente speciale; de altfel, acestea nici nu au fost solicitate, pâna în prezent, de nici una dintre tarile candidate cu care s-au purtat negocieri. Acquis-ul din acest domeniu cuprinde: 1) elemente care trebuie transpuse in legislatie inainte de data aderarii, incluzând: a) interzicerea finantarii directe a sectorului public: aceasta se refera la interzicerea depasirii de cont si a oricarui alt tip de facilitati de creditare acordate institutiilor publice, precum si la interzicerea procurarii directe de instrumente de datorie publica de catre Banca Centrala Europeana sau de catre Bancile Centrale Nationale. Motivul este asigurarea disciplinei fiscale si faptul ca aceasta reprezinta un element de baza al independentei Bancii Centrale; b) interzicerea accesului privilegiat al sectorului public la institutiile financiare: aceasta se refera la interzicerea oricarei masuri care nu este bazata pe considerentele prudentiale ce stabilesc accesul privilegiat al organismelor publice la institutiile financiare. Acest lucru este motivat de faptul ca astfel se completeaza interdictia finantarii directe, se consolideaza libera circulatie a capitalului si se previne distorsionarea principiilor economiei de piata. c) independenta Bancii Centrale: Banca Centrala Nationala trebuie sa isi fixeze ca obiectiv explicit stabilitatea preturilor si nu trebuie sa existe nici o institutie sau organism extern care sa poata sa dea dispozitii, aprobe, cenzureze, sa fie consultat sau sa participe la luarea deciziilor Bancii Centrale 2) elemente cu care trebuie doar sa existe conformitate numai dupa data aderarii. Acestea includ politica ratei de schimb si politica economica, precum si coordonarea politicilor economice cu celelalte State Membre prin participarea la procedurile UE, aderarea la prevederile Pactului de Stabilitate si Crestere si ale statutului SEBC. In Romania, coerenta masurilor structurale si a politicilor macroeconomice ramâne una dintre principalele probleme ale autoritatilor. In particular, este necesara mai ales mentinerea unei coerente de ansamblu pentru o perioada suficient de lunga pentru a asigura o stabilitate macroeconomica durabila. 12. - "Statistica" Politica Uniunii Europene in domeniul statisticii se bazeaza pe urmatoarele reglementari: - Art. 285 al Tratatului de la Amsterdam; - Regulamentul Consiliului UE 322/97: - Principiile de baza ale statisticii asa cum sunt prevazute în documentul „Principiile fundamentale ale statisticii oficiale” adoptat de catre Comisia pentru Statistica ONU; - Compendiumul de texte legale editat de catre Biroul de Statistici al Comunitatilor Europene (Eurostat) si actualizat anual; - Recomandarile statistice ale Comisiei Europene. Eurostat are misiunea de a realiza un sistem statistic la nivel european bazat pe criteriul comparabilitatii, prin armonizarea conceptelor, definitiilor, indicatorilor, clasificarilor si nomenclatoarelor statistice. Legislatia comunitara in domeniu presupune armonizarea infrastructurii de obtinere a datelor relevante, precum si a statisticilor din domeniul demografic si social, macro-economic, din domeniul intreprinderilor, transporturilor, turismului, serviciilor si comertului exterior, din domeniul agriculturii, silviculturii si pisciculturii. Desi adoptarea acquis-ului din domeniu nu pune probleme deosebite, producerea de date statistice corecte si armonizate, în mod permanent si sustenabil, necesita inca o atentie deosebita. Calitatea datelor statistice depinde foarte mult de capacitatea administrativa generala dintr-o anume tara,

Page 18: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

18

de competenta serviciilor sale publice, precum si de capacitatea de a recruta si pastra un personal calificat. 13. - "Politici sociale si ocuparea fortei de munca" Politica sociala si de ocupare a fortei de munca se refera atât la domenii în care exista o legislatie secundara substantiala la nivelul UE, cum ar fi cel al sanatatii si sigurantei publice, legislatiei muncii, egalitatii dintre femei si barbati, cât si la domenii în care politici convergente sunt pe punctul de a fi elaborate pe baza prevederilor Tratatului CE, respectiv în domeniul dialogului social, ocuparii fortei de munca, protectiei sociale, etc. In aceste domenii, nu exista obligatii legale având ca obiect punerea in practica de masuri precise, ci doar obligatia generala foarte importanta de a coordona politicile din domeniu în vederea dezvoltarii unui cadru social omogen, în concordanta cu principiile si reglementarile din Tratatul UE. Tarile candidate vor coopera cu UE in ceea ce priveste Analiza Politicii de Ocupare a Fortei de Munca.Ele sunt invitate sa aiba in vedere urmatoarele probleme: 1. imbunatatirea functionarii pietei muncii, astfel incât sa se asigure ca oferta de forta de munca corespunde in mod eficient cererii de pe piata interna, precum si masurile introduse pentru sustinerea acestui proces; 2. rapiditatea si consistenta reformelor din domeniul politicii de ocupare si a transformarilor pietei muncii, astfel incât sa permita participarea la Piata Unica; 3. aplicarerea politicilor si masurilor necesare pentru pregatirea populatiei apte de lucru, nespecializata sau specializata în mod necorespunzator pentru o economie de piata; 4. gradul de pregatire al structurilor politicii ocuparii fortei de munca si al sistemelor derivate pentru a asigura aplicarea Strategiei de Ocupare a Fortei de Munca. Acquis-ul include si Fondul Social European (FSE), programele comunitare din domeniul sanatatii publice desfasurate de Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, un Regulament al Consiliului UE cu privire la Centrul European de Monitorizare a Rasismului si Xenofobiei, precum si masurile privind crearea / gestionarea Fundatiei Europene pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca. Punerea in practica / aplicarea efectiva reprezinta responsabilitatea statelor membre si necesita structuri juridice si administrative la nivel national, precum si cooperarea actorilor cheie. Tratatul de la Amsterdam acorda partenerilor sociali un rol central în elaborarea si punerea în practica a polticii sociale comunitare. 14. - "Energie" Uniunea Europeana este unul din actorii principali de pe piata internationala a energiei, ea fiind cel mai mare importator si al doilea mare consumator din domeniu. Sectorul energetic reprezinta un factor economic si geopolitic major. Jumatate din aprovizionarea cu energie a Uniunii Europene depinde de importuri, iar aceasta dependenta ar putea ajunge, in anul 2030, pana la 70% pentru gazele naturale si la chiar 100% pentru petrol si carbune, în situatia în care nu se va lua nici o masura. Este foarte probabil ca extinderea Uniunii Europene sa accentueze aceste tendinte, in ciuda faptului ca anumite tari candidate sunt producatoare de resurse energetice (de exemplu, Polonia produce carbune, iar România petrol si gaze naturale). Elementele principale ale acquis-ului in domeniul energiei sunt prevederile Tratatului CE si legislatia secundara privind în principal concurenta si subventiile de stat, piata interna a energiei (inclusiv directivele cu privire la electricitate, transparenta preturilor, transportul electricitatii si al gazelor naturale, hidrocarburile, acordarea licentelor, situatiile de urgenta si obligativitatea existentei stocurilor strategice), energia nucleara, eficienta sectorului energetic si protectia mediului.

Page 19: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

19

În România, principalele probleme din cadrul negocierilor în domeniu sunt legate de piata interna a energiei (gaze naturale si electricitate), constituirea de stocuri de petrol pentru cazuri de urgenta si siguranta nucleara. 15. - "Politica Industriala"

Politica industriala a Uniunii Europene vizeaza cresterea competitivitatii, ca baza a obtinerii unui standard de viata ridicat si a diminuarii somajului. Politica industriala urmareste accelerarea acomodarii la schimbarile structurale, incurajând crearea unui mediu favorabil initiativei, dezvoltarii de întreprinderi si cooperarii industriale pe tot cuprinsul Uniunii, precum si mai buna exploatare a potentialului industrial al politicilor de inovare, cercetare si dezvoltare tehnologica. Aceasta politica utilizeaza un numar însemnat de instrumente proprii altor politici, si le include atât pe cele specifice pietei (specificatii de produs, acces pe piata, politica comerciala, subventii stat si concurenta), cât si masuri impuse de capacitatea de adaptare a industriei (stabilitatea mediului macroeconomic, tehnologie, formare profesionala, etc.). Acquis-ul cuprins in Capitolul 15 nu necesita transpunere in ordinea juridica nationala a tarilor candidate si nici masuri speciale de implementare si punere in vigoare. Acest acquis consta din linii directoare generale ale politicii de competitivitate industriala atât in plan orizontal cât si specific sectorial. In iulie 2001 a fost adoptat documentul privitor la strategia industriala intitulat “Politica industriala a României”. Privatizarea si restructurarea ramâneau domeniile care necesitau eforturi suplimentare majore. 16 - "Intreprinderi mici si mijlocii" Acquis-ul comunitar in vigoare, privind politica antreprenoriala, sectorul distributiei, turismul si economia sociala consta in mare parte din decizii, privind infiintarea procedurilor de consultare si a programelor comunitare, sau din recomandari. Acestea nu necesita transpunere inlegislatia nationala din tarile candidate, si nici masuri de aplicare si punere in vigoare. Totusi, acest capitol este important in contextul dezvoltarii economice si al capacitatii de a face fata presiunilor exercitate de concurenta. Trei domenii au o importanta deosebita: a) elaborarea si punerea în practica a politicii antreprenoriale / din domeniul IMM-urilor de ansamblu b) mediul general de afaceri dintr-o anume tara c) adoptarea si aplicarea definitiei unui IMM. Existenta IMM-urilor este vitala pentru dezvoltarea economica, acestea fiind prezente in toate sectoarele industriei si serviciilor, având capacitatea de a se adapta mult mai usor la schimbarile survenite in conditiile economice si sociale 17. - "Stiinta si cercetare" Activitatile de Cercetare si Dezvoltare Tehnologica (CDT) la nivelul Uniunii, asa cum sunt ele definite in Articolul 164 al Tratatului CE (fostul Articol 130G) si în Programul Cadru (Articolul 166, fostul Articol 130I), au ca scop dezvoltarea unei politici comune în domenii importante ale cercetarii si dezvoltarii, cum ar fi tehnologia informatiei, biotehnologia, societatea informationala, etc. Datorita specificitatii sale, acquis-ul din domeniul stiintei si cercetarii nu necesita transpunere în legislatia nationala. Acquis-ul din domeniu este structurat in doua categorii:

Page 20: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

20

- acquis-ul referitor la Programele Cadru Comunitare (inclusiv pe cele de tip Euratom), a caror durata este de patru ani, denumit si „acquis perisabil”; - acquis-ul referitor la acordurile de cooperare stiintifica si tehnologica, incheiate de Uniunea Europena cu terte tari. România a deschis si a inchis acest capitol de negociere în timpul Presedintiei Portugheze a Uniunii Europene, in primul semestru al anului 2000, si nu a cerut nici o perioada de tranzitie sau derogare de la acquis-ul comunitar. 18. - "Educatie, formare profesionala si tineret" Educatia, invatamântul si tineretul sunt in primul rând de competenta Statelor Membre UE. Acquis-ul comunitar consta dintr-o Directiva din 1977 (Directiva Consiliului 77/486/EEC privind educatia copiilor lucratorilor migratori în interiorul Uniunii), programe de actiune si Concluzii, Rezolutii si Declaratii ale Consiliului, care abordeaza diferite aspecte (de exemplu, egalitatea sanselor, analfabetismul, siguranta în scoli, facilitati pentru minoritati, etc.). Au fost infiintate doua organisme specializate, respectiv Centrul European pentru Dezvoltarea Formarii Profesionale (CEDEFOP) si Fundatia Europeana pentru Formare Profesionala. Romania a deschis si a inchis acest capitol pe durata presedintiei portugheze a Uniunii Europene, in prima jumatate a anului 2000. 19. - "Telecomunicatii si tehnologia informatiilor" Uniunea Europeana si-a stabilit politica în domeniul telecomunicatiilor ca urmare atât al progresului tehnologic din domeniu, cât si a deciziei Curtii Europene de Justitie (valabila si pentru serviciile postale) care a confirmat faptul ca sectorul trebuie sa se supuna regulilor de concurenta prevazute în Tratatul de la Maastricht.Politica liberalizarii a fost adoptata în urma dezbaterilor pe larg pe marginea Curtii Verzi, publicata in 1987. Procesul de deschidere al pietelor de telecomunicatii pe teritoriul UE a inceput in 1988, si, cu exceptia câtorva perioade de tranzitie (în prezent încheiate), ele au fost complet liberalizate. Obiectivul principal era promovarea competitivitatii Pietei Unice a UE si de a stimula investitiile intr-un mediu cu o rapida dezvoltare tehnologica. In prezent, sectorul telecomunicatiilor este unul din sectoarele cu crestere ridicata din cadrul economiei europene si reprezinta, de asemenea, un important stimulent pentru intreaga economie. 20. - "Cultura si politica in domeniul audiovizualului" La nivelul Uniunii Europene, regulile care privesc sectorul audiovizualului sunt guvernate de principiul pietei libere. Tratatul UE contine un mare numar de articole relevante pentru politica din domeniul audiovizualului, cum ar fi articolele 23, 25 si 28 (libera circulatie a bunurilor), 39 (libera circulatie a persoanelor) si 55 (dreptul de stabilire pentru a furniza servicii). Un rol important în acest sector îl joaca si regulile concurentei din domeniul comercial propriu-zis. Acest capitol se axeaza pe alinierea tarilor candidate la Directiva "Televiziune fara frontiere". Aceasta Directiva stabileste cadrul legal de referinta pentru libera circulatie a serviciilor de transmisie TV in cadrul Uniunii, cu scopul de a promova dezvoltarea unei piete europene a transmisiunilor audiovizuale si a activitatilor conexe, cum ar fi publicitatea TV si productia de programe in domeniu. 21.- "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale" Documentul privind strategia de extindere, elaborat de Comisia Europeana si aprobat de Consiliul European de la Nisa, în decembrie 2000, prezinta Capitolul 21 "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale", alaturi de alte capitole cu implicatii financiare (Capitolul 7

Page 21: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

21

"Agricultura" si Capitolul 29 "Prevederi financiare si bugetare"), ca prioritati ce au fost discutate pe perioada presedintiei spaniole a Uniunii Europene, în primul semestru al anului 2002. Principalele aspecte abordate în cadrul negocierilor aferente acestui capitol sunt capacitatea administrativa si de programare, precum si eligibilitatea. Acquis-ul cuprins in Capitolul 21 nu defineste modul în care ar trebui create structurile specifice gestionarii in practica a Fondurilor Structurale si de Coeziune, ci lasa aceasta în sarcina Statelor Membre. De asemenea, exista diferente in ce priveste structurile administrative care urmeaza sa fie infiintate în tarile candidate mici, in comparatie cu structurile din tarile candidate mari, cu regionalizare accentuata. Pentru a avea acces la fonduri, tarile candidate vor trebui sa aiba un sistem adecvat implementat pâna la data aderarii. România trebuie sa isi imbunatateasca nivelul de pregatire pentru programarea integrata a dezvoltarii regionale si sa dezvolte structuri administrative si proceduri corespunzatoare pentru dezvoltarea financiara si bugetara. Romania a deschis acest capitol in primul semestru al anului 2002 si l-a inchis în septembrie 2004, în timpul presedintiei olandeze a Uniunii Europene. 22. - "Protectia mediului inconjurator" Politica de mediu a Uniunii Europene, asa cum a fost stabilita prin Tratatul CE, are ca scop asigurarea sustenabilitatii activitatii de protectie a mediului, prin includerea acesteia în politicile sectoriale ale UE, prin elaborarea de masuri de prevenire, prin respectarea principiului “cel care polueaza plateste”, prin combaterea la sursa a poluarii, si prin asumarea în comun a responsabilitatii. Acquis-ul cuprinde aproximativ 200 de instrumente legislative care acopera un numar mare de sectoare, precum poluarea apei si a aerului, gestionarea reziduurilor si produselor chimice, biotehnologia, protectia impotriva radiatiilor si conservarea naturii. Statele Membre trebuie sa se asigure ca o evaluare a impactului asupra mediului inconjurator a fost efectuata inainte de a aproba dezvoltarea anumitor proiecte din sectorul public sau privat. 23. - "Protectia consumatorilor si a sanatatii" Acquis-ul corespunzator capitolului "Protectia consumatorilor si a sanatatii" cuprinde urmatoarele domenii: publicitate inselatoare, responsabilitate pentru produsele cu defecte, vânzari directe, credite pentru consumatori, produse contrafacute periculoase, pachete de servicii turistice, siguranta produse, contracte continand vicii de terminologie in defavoarea consumatorilor, utilizare activelor de catre mai multi beneficiari prin partajarea timpului, vanzare la distanta, publicitate comparativa, preturi produse alimentare, garantii pentru vanzarile de bunuri de larg consum si embargouri.De asemenea, acquis-ul include o decizie a Consiliului privind infiintarea unui sistem de informare despre accidente la domiciliu si in zone de recreere (EHLASS) si 3 decizii ale Comisiei referitoare la comitete pentru problemele consumatorilor si pe diferite domenii stiintifice. Alte doua decizii ale Comisiei, adoptate in februarie 2000, referitoare la controalele la fata locului in domeniul veterinar, efectuate de experti ai Comisiei in statele membre si in tari terte, completeaza acquis-ul corespunzator acestui capitol. Protectia consumatorilor trebuie privita ca o politica orizontala al carei scop este promovarea intereselor consumatorilor atunci cand se elaboreaza politica referitoare la piata interna, precum si celelalte politici comunitare. 24. - "Justitie si afaceri interne" Scopul politicilor comunitare în domeniul justitiei si al afacerilor interne este pastrarea si extinderea zonei de libertate, securitate si justitie reprezentata de Uniunea Europeana.

Page 22: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

22

Politicile comunitare legate de justitie si afaceri interne au ca obiect câteva dintre cele mai sensibile aspecte pentru opinia publica. Negocierile aferente capitolului Justitie si afaceri interne nu vizeaza perioade de tranzitie; nici tarile candidate, si nici UE nu au formulat solicitari în acest sens. A fost mai degraba necesara gasirea de modalitati pentru cresterea încrederii Statelor Membre în capacitatea tarilor candidate de a pune în practica acquis-ul relevant. În domenii precum controlul la frontiere, migratia ilegala, traficul cu droguri si spalarea banilor, crima organizata, cooperarea în domeniul politienesc si judiciar, protectia datelor si recunoasterea reciproca a sentintelor judiciare, tarile candidate trebuie sa faca dovada ca au dotarea necesara îndeplinirii unor standarde adecvate si acceptabile în ceea ce priveste punerea în practica a legislatiei relevante. Cea mai vizibila componenta a politicilor comunitare din domeniul Justitiei si afacerilor interne este probabil acquis-ul Schengen, având ca rezultat eliminarea controalelor la granitele interne din Uniune. Aderarea la UE nu va duce insa imediat la eliminarea controalelor la granitele dintre statele membre mai vechi si cele mai noi; ca si în cazul extinderilor precedente, o asemnenea masura va face obiectul unei decizii separate a Consiliului, la un anumit timp dupa aderare, si numai dupa o analiza detaliata a nivelului de pregatire al noilor state membre, atât din punct de vedere legislativ, cât si practic. Romania a deschis acest capitol de negociere in primul semestru al anului 2002. 25. - "Uniunea vamala" Acquis-ul corespunzator Capitolului 25 - Uniunea vamala - cuprinde codul vamal comunitar si normele de aplicare ale acestuia, nomenclatorul combinata, tariful vamal comun, incluzând si preferintele comerciale, contingentarile si suspendarile tarifare, precum si legislatia conexa, care depaseste sfera codului vamal, cum ar fi legislatia privind bunurile contrafacute sau piratate, traficul de droguri si exportul de bunuri culturale. Acquis-ul consta în principal dintr-un numar de instrumente care asigura functionarea uniunii vamale, precum si protectia efectiva si controlul granitelor externe ale UE. Fara o uniune vamala, politica comerciala si de dezvoltare a Uniunii Europene, piata agricola comuna si coordonarea eficienta a politicilor economice si monetare nu ar fi posibile. Fiecare tara trebuie sa asigure instalarea si operarea completa, cât mai repede posibil, a aplicatiilor informatice specifice domeniului vamal, necesare punerii în practica în mod adecvat a acquis-ului. De asemenea, tarile candidate vor trebui sa acorde o atentie deosebita dezvoltarii propriilor sisteme informatice, pentru a permite schimbul de date computerizate intre UE si administratiile nationale. România a deschis acest capitol de negociere în timpul Presedentiei Suedeze, in prima jumatate a anului 2001. 26. - "Relatii externe" Acquis-ul corespunzator acestui capitol acopera domeniul relatiilor economice si comerciale ale Uniunii Europene cu tarile terte si cu organizatiile internationale, precum si pe cel al relatiilor de cooperare si asistenta. Nu trebuie confundat acest capitol cu capitolul 27 – "Politica externa si de securitate comuna" -, care contine prevederi in legatura cu relatiile politice dintre UE si tari terte. Tarile candidate sunt deja asociate la politica comerciala comuna prin Acordurile de Asociere, iar o cooperare strânsa are loc in cadrul unor foruri internationale, cum ar fi Organizatia Mondiala a Comertului. Pentru ca piata unica si uniunea vamala sa functioneze, este necesar ca în Uniunea Europeana sa existe un set unificat de reguli de import si de export, si ca ea sa aiba o singura voce în relatiile cu statele ne-membre. Din acest motiv, statele membre au acordat institutiilor europene mandatul de a negocia în numele lor, în domeniul relatiilor externe. Politica comerciala comuna are o semnificatie politica

Page 23: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

23

particulara, reprezentând aspectul extern al pietei unice si politica din domeniu a celei mai mari puteri comerciale din lume. 27. - "Politica externa si de securitate comuna" Politica externa si de securitate comuna (PESC) a Uniunii Europene nu dispune de instrumentele juridice (directive, reglementari), caracteristice altor politici comunitare. Instrumentele sale sunt actiunile comune, pozitiile comune, declaratiile si concluziile Consiliului European si ale Consiliului Uniunii Europene. Mare parte a acquis-ului tine de cooperarea interguvernamentala. De asemenea, PESC este pusa în practica prin intermediul unor masuri negative, cel mai adesea limitate in timp. Datorita naturii specifice a acquis-ului corespunzator acestui capitol, nu este necesara nici o transpunere în legislatia nationala a tarilor candidate. Cu toate acestea, ca state membre, aceste tari trebuie sa se angajeze în sensul acordarii de sprijin activ si neconditionat pentru punerea în practica a acestei politici comunitare, în spiritul loialitatii si al solidaritatii reciproce. Statele membre trebuie sa garanteze faptul ca politicile lor nationale sunt conforme cu pozitiile comune adoptate, precum si sa apere aceste pozitii comune în cadrul forurilor internationale. 28. - "Controlul financiar" Acquis-ul corespunzator Capitolului 28 cuprinde doar un numar restrans de reglementari si se refera mai degraba la principiile generale, acceptate la nivel international, ale gestiunii si controlului financiar riguros. Comisia Europeana are sarcina de a evalua sistemele de control financiar existente în tarile candidate în ceea ce priveste cinci elemente principale: I. Controlul financiar intern public; II. Auditul extern vizeaza capacitatea tarilor candidate de a confirma independenta corpului lor de control extern în ce priveste luarea deciziilor asupra modului de abordare a activitatii de audit si alegerea modului de investigare, precum si raportarea fara restrictii sau interferente din partea guvernului sau a altor organisme; II. Masurile de control referitoare la sursele proprii ale UE implica faptul ca organismele responsabile pentru colectarea si controlul surselor proprii trebuie sa cunoasca cerintele necesare asigurarii executarii corecte a sarcinilor lor; IV. Finantarea UE pentru pre-aderare si viitoarele instrumente structurale: utilizarea corecta, controlul, monitorizarea si evaluarea finantarii din partea UE; V. Protejarea intereselor financiare ale UE. Intrucat acquis-ul cuprins în acest capitol se bazeaza mai degraba pe standarde acceptate la nivel international si conforme cu legislatia UE decât pe o serie de acte juridice, aplicarea acestor standarde are o importanta majora pentru tarile candidate în realizarea conformitatii depline cu acquis-ul dupa aderare. 29. - "Dispozitii financiare si bugetare" Acquis-ul în domeniul dispozitiilor financiare si bugetare cuprinde reguli referitoare la organizarea, stabilirea si aplicarea bugetului UE. Acquis-ul corespunzator acestui capitol consta din reglementari si decizii (ca, de exemplu: Reglementarea Financiara si Decizia privind Resursele Proprii) care vor fi direct aplicabile în tarile candidate dupa aderare si, prin urmare, nu necesita transpunere in legislatiile nationale. Romania a deschis acest capitol pentru negocieri la sfârsitul anului 2002 si, desi a acceptat integral acquis-ul din domeniu, a solicitat un aranjament tranzitoriu privind plata contributiei integrale la bugetul Uniunii Europene. Acest aranjament este solicitat datorita faptului ca România va avea nevoie, înca din primul an ca membru al Uniunii, sa beneficieze de pozitia de beneficiar net în relatia cu bugetul general al Uniunii Europene.

Page 24: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

24

30. - "Institutii" O conditie esentiala pentru succesul extinderii a reprezentat-o si integrarea eficienta si echilibrata a noilor state membre în arhitectura institutionala a Uniunii. Acesta este obiectivul Capitolului 30 - "Institutii", care se refera în principal la structura si functionarea institutiilor si a organismelor infiintate prin Tratate sau prin legislatia secundara. În ce priveste conformitatea cu acquis-ul comunitar, spre deosebire de alte capitole, acesta nu impune o anumita apropiere legislativa si nici masuri de punere in practica necesar a fi luate in tarile candidate inainte de aderare. Noile state membre isi vor exercita drepturile în aceleasi conditii ca si oricare alte state membre, prin participarea în activitatea institutiilor UE. 31. - "Diverse" Capitolul 31 - "Diverse" nu este tratat similar cu celelalte capitole de negociere. El reprezinta, în termeni practici, capitolul de negociere in care se regasesc aspectele care desi nu sunt controversate, nu pot fi incluse în nici unul din celelalte capitole. Capitolul "Alte teme" cuprindea urmatoarele aspecte, care au fost negociate si agreate de catre tarile candidate la Copenhaga:

1.Aderarea tarilor candidate la Fondul European de Dezvoltare; 2.Participarea si contributia tarilor candidate la Fondul de Cercetare pentru Carbune si Otel; 3.Subscrierea, de catre tarile candidate, la capitalul si rezervele Bancii Centrale Europene; 4. Amendaarea Statutului Bancii Europene de Investitii, în vederea aderarii tarilor candidate; 5. Includerea în Tratatul de Aderare a unei clauze generale de salvgardare in domeniul economic, a unei clauze specifice de salvgardare referitoare la piata interna, si a unei clauze specifice de salvgardare referitoare la domeniul justitiei si afacerilor interne, valabila pe o perioada de trei ani; 6. Aplicarea si gestionarea regulilor având ca scop punerea in practica, dupa aderare, a fondurilor de pre-aderare PHARE, ISPA si SAPARD, în noile state membre; 7. Crearea unei facilitati de tranzitie pentru dezvoltarea pe mai departe, consolidarea capacitatii administrative si încurajarea schimbului de bune practici între membrii cu drepturi egale, în beneficiul noilor state membre, dupa aderare; 8. Crearea unui fond temporar pentru a ajuta statele membre în vederea aplicarii acquis-ului Schengen si pentru controlul la granitele externe, fond cu o valoare totala de 858.3 milioane Euro, pentru perioada 2004-2006; 9. Eligibilitatea noilor state membre, începând cu 1 ianuarie 2004, pentru finantari din Fondurile Structurale, anumite fonduri FEOGA si cele pentru Politici Interne; 10. Aranjamente pentru perioada interimara, între data de 1 noiembrie 2002 (termen de referinta pentru finalizarea negocierilor) si data aderarii; acquis-ul comunitar adoptat în aceasta perioada nu este acoperit de negocierile de aderare; în acelasi timp, tarile candidate care au semnat tratatul de aderare nu sunt inca State Membre propriu-zise; 11. Baza legala pentru gestionarea fondurilor necesare pentru dezafectarea reactoarelor nucleare de la Ignalina (Lituania) si Bohunice – Unitatea VI (Slovacia); 12. Acordul bilateral între Republica Ceha si Austria în ceea ce priveste centrala nucleara de la Temelin; 13. Declaratia Maltei cu privire la Gozo; 14. Declaratia Maltei cu privire la neutralitatea ei; 15. Protocolul maltez privind avorturile; 16. Zonele suverane ale Marii Britanii din Cipru.

Page 25: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

25

3. Aspecte generale asupra angajamentelor si cerintelor asumate prin negocierile de aderare privind impozitarea odata cu aderarea la Uniunea Europeana Aderarea României la Uniunea Europeana a adus cu sine importante schimbari în toate domeniile activitatii economice. Conditii de concurenta pe piata unica, standarde de calitate, norme de mediu – sunt doar câteva elemente noi cu care se vor confrunta toti agentii economici, deopotriva firme mari si întreprinderi mici si mijlocii. Este bine cunoscut faptul ca Uniunea Europeana dezvolta politici si strategii de sprijinire si încurajare a dezvoltarii întreprinderilor mici si mijlocii, considerate a fi cea mai promitatoare sursa de locuri de munca, inovare, dinamism si crestere economica. Ca stat membru al Uniunii Europene, România si-a aliniat legislatia la cerintele europene, iar firmele, pentru a face fata noilor conditii trebuie sa faca eforturi pentru a fi cât mai bine informate, sa cunoasca toate amanuntele legate de domeniul lor de activitate, precum si oportunitatile, financiare, administrative, fiscale sau de alta natura, de care pot beneficia pentru a-si îmbunatati pozitia pe piata interna (româneasca), pe piata comuna (europeana) si pe cea externa. Codul Fiscal al României aprobat prin Legea 571/2003 a fost modificat în 2006, noile prevederi intrand în vigoare la 1 ianuarie 2007. Codul Fiscal stabileste cadrul legal pentru impozitele si taxele care constituie venituri la bugetul de stat si bugetele locale, precizeaza contribuabilii care trebuie sa plateasca aceste impozite si taxe, precum si modul de calcul si de plata al acestora. Codul Fiscal cuprinde procedura de modificare a acestor impozite si taxe. De asemenea, autorizeaza Ministerul Finantelor Publice sa elaboreze norme metodologice, instructiuni si ordine pentru aplicarea codului si a conventiilor de evitare a dublei impuneri. În materie fiscala, dispozitiile codului prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozitiile Codului fiscal. Daca însa orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplica prevederea acelui tratat. Impozitarea este un instrument important al suveranitatii nationale,deoarece daca nu ar avea venituri, guvernele nu ar putea sa-si puna în aplicare politicile în anumite domenii. În acelasi timp, ca instrument de reglare economica, impozitarea poate fi folosita la influentarea consumului, la încurajarea economisirii sau la ajustarea modului de organizare a societatilor comerciale. Politica în domeniul impozitarii este esentiala pentru toate statele membre, iar actiunile unei tari pot avea impact nu numai în acea tara dar si in tarile învecinate. Din acest motiv, în piata unica a Uniunii Europene, statele membre trebuie sa coopereze si nu sa întreprinda actiuni în directii diferite. În vederea stabilirii pietei interne, sistemul taxelor de consum trebuie sa fie cât mai neutru posibil. Acolo unde rambursarile de impozite asupra bunurilor de consum dintr-un stat în altul au fost mai mari decât cele platite în mod obisnuit, acestea au actionat ca subventii pentru export, motiv pentru care Comunitatea a adoptat taxa pe valoarea adaugata (TVA). La momentul introducerii taxei pe valoarea adaugata statele membre puteau sa-si fixeze propriile taxe. Prin introducerea pietei comune, consumatorii pot sa-si procure bunuri din unul sau mai multe state membre si sa le aduca în propria tara fara a mai plati taxele vamale. Diferentele între ratele de impozitare ale diferitelor marfuri între tari diferite tindeau sa influenteze activitatile comerciale, producând distorsiuni între productia si distribuirea marfurilor, având repercusiuni de ordin social. Mai mult, pentru a reduce povara fiscala, unii cetateni ca si unele companii îsi mutau resedinta într-un alt stat membru, în care regimul fiscal era mai tolerant. Diferentele dintre ratele de impozitare ca si „migrarea” facuta în functie de regimul fiscal au condus la o concurenta între statele membre în ceea ce priveste impozitarea. Acest lucru a trebuit analizat din punct de vedere legislativ si economic, în statele membre si în Uniunea Europeana, prin examinarea politicilor nationale si comunitare si a tipurilor si sistemelor de impozitare.

Page 26: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

26

Integrarea în Uniunea Europeana, introducerea monedei unice, ca si interactiunile si influentele celor 15 sisteme de impozitare din statele membre necesita o analiza profunda a acestor sisteme si, pe cât posibil, o administrare comuna.Nevoile sociale în continua schimbare, precum si cresterea mediei de viata a populatiei din Uniunea Europeana, reprezinta provocari ce depasesc granitele nationale. Statele membre ca si UE trebuie sa le faca fata prin luarea unor decizii comune, în care sistemele de impozitare proprii fiecarui stat sa fie armonizate cu aceste decizii, astfel încât: - sa asigure ca politica impozitarii dintr-un stat membru nu are un impact nedorit asupra altui stat membru; - sa asigure o suveranitate reala cetatenilor Uniunii Europene si reprezentantilor acestora, suveranitate manifestata prin actiuni comune ale statelor member Impozitele si taxele reglementate se bazeaza pe urmatoarele principii: a) neutralitatea masurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri; b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si întelege sarcina fiscala ce le revine, si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale; c) echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferita a veniturilor, în functie de marimea acestora; d) eficienta impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului Fiscal, astfel încât aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor decizii investitionale majore. Masurile de natura fiscala care constituie ajutor de stat se acorda potrivit dispozitiilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificarile si completarile ulterioare. Impozitele si taxele reglementate prin Codul Fiscal sunt urmatoarele: 1) Impozitul pe profit; Informatiile referitoare la impozitul pe profit se regasesc în Capitolul 1 al Titlului II al Codului Fiscal. Acesta este de 16%, neexistând prevederi speciale diferentiate pe sectoare/ramuri. Exista totusi facilitati acordate IMM-urilor. Acestea sunt: ->Scutirea de impozit pentru profitul brut reinvestit; ->Reducerea impozitului pe profit pentru crearea de noi locuri de munca. Acordarea oricareia dintre aceste doua facilitati nu exclude posibilitatea de a putea beneficia si de cealalta facilitate. Scutirea de impozit pentru profitul brut reinvestit Obiectul investitiilor sunt activele corporale si necorporale aferente obiectului de activitate (conform Legii 15/1994), exceptie facând investitiile având alte surse financiare decât profitul brut, cum sunt creditele, împrumuturile nerambursabile sau civile. Scutirea se calculeaza conform OG 70/1994 (republicata). Suma maxima este egala cu soldul creditor al contului de profit si pierderi. Conditiile pe care IMM-urile trebuie sa le îndeplineasca pentru a beneficia de aceasta scutire sunt: - activele trebuie sa ramâna în patrimoniul IMM-ului cel putin o perioada egala cu jumatate din durata lor de functionare; -cota din profitul brut reinvestit neimpozabila se va folosi numai în acelasi scop si va fi repartizata ca sursa proprie de finantare. Aceasta scutire de impozit se aplica de asemenea si achizitiilor de mijloace fixe în regim de leasing. Pentru investitiile care au loc pe perioade mai lungi, scutirea se acorda proportional cu valoarea

Page 27: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

27

lucrarilor realizate în baza unor situatii partiale de lucrari. Dovada îndeplinirii conditiilor legale se face prin: - dovada numarului de salariati: - autoritatea emitenta: Camera de munca în raza careia este înregistrat IMM-ul; - criteriu: numarul mediu scriptic raportat în anul anterior; - termen: 5 zile lucratoare de la data solicitarii; - valabilitate: pe întreg anul în curs. - dovada cifrei de afaceri: - autoritatea emitenta: Administratia financiara în raza careia este înregistrat IMM-ul; - criteriu: pe baza datelor din bilantul contabil din ultimul an fiscal; - termen: 5 zile lucratoare de la data solicitarii; - valabilitate: pe întreg anul în curs. Conditiile ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de reducerea impozitului pe profit pentru crearea de noi locuri de munca sunt: - cresterea numarului de locuri de munca cu 10% fata de anul financiar precedent; - se iau în calcul numai pentru salariatii cu contract individual de munca; - nu au loc alte disponibilizari.

2) Impozitul pe venit;

Informatiile referitoare la impozitul pe venit se regasesc în Capitolul 1 al Titlului III al Codului Fiscal. Acesta este de 16%, neexistând prevederi speciale diferentiate pe sectoare/ramuri. Totusi, exceptie fac cotele de impozit prevazute în categoriile de venituri din investitii, din jocuri de noroc si din transferul proprietatilor imobiliare. Perioada impozabila este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. De asemenea, în cazul veniturilor provenite din activitati independente avem unele derogari de la regula unica de 16%. Astfel, au obligatia de a calcula, de a retine si de a vira impozit prin retinere la sursa, reprezentând plati anticipate, din veniturile platite cei ce beneficiaza de venituri din: a) drepturi de proprietate intelectuala; b) vânzarea bunurilor în regim de consignatie; c) activitati desfasurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial; d) venituri din activitati desfasurate în baza contractelor/conventiilor civile încheiate potrivit Codului civil; e) activitatea de expertiza contabila si tehnica, judiciara si extrajudiciara; f) obtinute de o persoana fizica dintr-o asociere cu o persoana juridica contribuabil, potrivit titlului IV, care nu genereaza o persoana juridica. Impozitul ce trebuie retinut se calculeaza în cazul veniturilor prevazute la literele a) - e), aplicând o cota de impunere de 10% la venitul brut, iar în cazul veniturilor prevazute la lit. f), aplicând cota de impunere prevazuta pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor veniturilor ce revin persoanei fizice din asociere. În plus persoanele fizice au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub forma de deducere personala, acordata pentru fiecare luna a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se afla functia de baza 3) Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor; O microîntreprindere este o persoana juridica româna care îndeplineste cumulativ urmatoarele conditii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: a) are înscrisa în obiectul de activitate productia de bunuri materiale, prestarea de servicii si/sau comertul; b) are de la 1 pâna la 9 salariati inclusiv; c) a realizat venituri care nu au depasit echivalentul în lei a 100.000 euro;

Page 28: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

28

d) capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane, altele decât statul, autoritatile locale si institutiile publice. Microîntreprinderile platitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal urmator, daca îndeplinesc conditiile mai sus amintite si daca nu au mai fost platitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor a fost, în 2006, de 3%. În anul 2007 însa, conform noului Cod Fiscal, vor exista unele modificari în ceea ce priveste regimul de impozitare al microîntreprinderilor. Acestea vor plati un impozit pe venit redus la doar 2%. O persoana juridica româna nou-înfiintata poate opta sa plateasca impozit pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, daca sunt îndeplinite conditiile la data înregistrarii la registrul comertului si conditia referitoare la numarul de angajati este îndeplinita în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrarii. Microîntreprinderile platitoare de impozit pe venit, care în orice moment al unui an nu mai îndeplinesc una dintre conditiile prevazute de lege în definirea microîntreprinderii, vor fi impozitate cu impozitul normal pe profit în acel an.Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice române care: a) desfasoara activitati în domeniul bancar; b) desfasoara activitati în domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfasoara activitati de intermediere în aceste domenii; c) desfasoara activitati în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor; d) au capitalul social detinut de un actionar sau asociat persoana juridica cu peste 250 de angajati. 4) Impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti; Nerezidentii care obtin venituri impozabile din România au obligatia de a plati impozit conform prezentului capitol si sunt denumiti în continuare contribuabili. Impozitul stabilit prin prezentul capitol, denumit în continuare impozit pe veniturile obtinute din România de nerezidenti, se aplica asupra veniturilor brute impozabile obtinute din România. Veniturile impozabile obtinute din România, indiferent daca veniturile sunt primite în România sau în strainatate, sunt: a) dividende de la o persoana juridica româna; b) dobânzi de la un rezident; c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, daca dobânda este o cheltuiala a sediului permanent; d) redevente de la un rezident; e) redevente de la un nerezident care are un sediu permanent în România, daca redeventa este o cheltuiala a sediului permanent; f) comisioane de la un rezident; g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, daca comisionul este o cheltuiala a sediului permanent; h) venituri din activitati sportive si de divertisment desfasurate în România, indiferent daca veniturile sunt primite de catre persoanele care participa efectiv la asemenea activitati sau de catre alte persoane; i) venituri din prestarea de servicii de management sau de consultanta din orice domeniu, daca aceste venituri sunt obtinute de la un rezident sau daca veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România; j) venituri reprezentând remuneratii primite de nerezidenti ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române; k) venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul international si prestarile de servicii accesorii acestui transport; l) venituri din profesii independente desfasurate în România - doctor, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor si alte profesii similare -, în cazul când sunt obtinute în alte conditii decât prin intermediul unui sediu permanent sau într-o perioada sau în mai multe perioade care nu depasesc în total 183 de zile pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;

Page 29: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

29

m) veniturile din pensii primite de la bugetul asigurarilor sociale sau de la bugetul de stat, în masura în care pensia lunara depaseste plafonul prevazut la art. 69; n) Abrogat. o) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România; p) venituri obtinute la jocurile de noroc practicate în România, de la fiecare joc de noroc, obtinute de la acelasi organizator într-o singura zi de joc; q) venituri realizate de nerezidenti din lichidarea unei persoane juridice române. Venitul brut realizat din lichidarea unei persoane juridice române reprezinta suma excedentului distributiilor în bani sau în natura care depaseste aportul la capitalul social al persoanei fizice/juridice beneficiare. Impozitul datorat de nerezidenti pentru veniturile impozabile obtinute din România se calculeaza, se retine si se varsa la bugetul de stat de catre platitorii de venituri. Impozitul datorat se calculeaza prin aplicarea urmatoarelor cote asupra veniturilor brute: a) 10% pentru veniturile din dobânzi si redevente, daca beneficiarul efectiv al acestor venituri este o persoana juridica rezidenta într-un stat membru sau un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru, situat într-un alt stat membru. Aceasta cota de impunere se aplica în perioada de tranzitie, de la data aderarii României la Uniunea Europeana si pâna la data de 31 decembrie 2010, cu conditia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redeventelor sa detina minimum 25% din valoarea/numarul titlurilor de participare la persoana juridica româna, pe o perioada neîntrerupta de cel putin 2 ani, care se încheie la data platii dobânzii sau redeventelor; b) 20% pentru veniturile obtinute din jocuri de noroc, prevazute la art. 115 alin. (1) lit. p); c) 16% în cazul oricaror alte venituri impozabile obtinute din România, asa cum sunt enumerate la art. 115, cu exceptia veniturilor din dobânzile obtinute de la depozitele la termen, depozitele la vedere/conturi curente constituite, certificate de depozit si instrumentele de economisire dobândite anterior datei de 1 ianuarie 2007, pentru care se aplica cota de impozit de la data constituirii/dobândirii. 5) Impozitul pe reprezentante Orice persoana juridica straina, care are o reprezentanta autorizata sa functioneze în România, potrivit legii, are obligatia de a plati un impozit anual, conform prezentului capitol.

Impozitul pe reprezentanta pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilita pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Nationala a României, valabil în ziua în care se efectueaza plata impozitului catre bugetul de stat În cazul unei persoane juridice straine, care în cursul unui an fiscal înfiinteaza sau desfiinteaza o reprezentanta în România, impozitul datorat pentru acest an se calculeaza proportional cu numarul de luni de existenta a reprezentantei în anul fiscal respectiv. Orice persoana juridica straina are obligatia de a plati impozitul pe reprezentanta la bugetul de stat, în doua transe egale, pâna la datele de 20 iunie si 20 decembrie. 6) Taxa pe valoarea adaugata; Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect care se datoreaza bugetului de stat. În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprind operatiunile care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata; b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România; c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila; d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice prevazute la art. 127 alin. (2). În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprinde si importul de bunuri. Operatiunile impozabile pot fi:

Page 30: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

30

a) operatiuni taxabile, pentru care se aplica cotele de 19%; b) operatiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datoreaza taxa pe valoarea adaugata, dar este permisa deducerea taxei pe valoarea adaugata datorate sau platite pentru bunurile sau serviciile achizitionate ; c) operatiuni scutite fara drept de deducere, pentru care nu se datoreaza taxa pe valoarea adaugata si nu este permisa deducerea taxei pe valoarea adaugata datorate sau platite pentru bunurile sau serviciile achizitionate; d) operatiuni de import scutite de taxa pe valoarea adaugata, pentru care nu se datoreaza taxa pe valoarea adaugata în vama.Dreptul de deducere ia nastere în momentul în care taxa pe valoarea adaugata deductibila devine exigibila. Persoanele impozabile înregistrate ca platitor de taxa pe valoarea adaugata pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata din perioada fiscala de raportare, prin bifarea casetei corespunzatoare din decontul de taxa pe valoarea adaugata din perioada fiscala de raportare, decontul fiind, în acelasi timp, si cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale urmatoare. Daca o persoana impozabila solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata, aceasta nu se reporteaza în perioada fiscala urmatoare. Nu poate fi solicitata rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata din perioada fiscala de raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportata obligatoriu în decontul perioadei fiscale urmatoare. 7) Accizele Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datoreaza bugetului de stat, pentru urmatoarele produse provenite din productia interna sau din import: a) bere; b) vinuri; c) bauturi fermentate, altele decât bere si vinuri; d) produse intermediare; e) alcool etilic; f) produse din tutun; g) uleiuri minerale si electricitate. Accizele se aplica în România începând cu data de 1 iulie 1993. Ulterior, legislatia privind accizele a fost modificata pentru a fi armonizata cu prevederile comunitare în domeniu. Regimul actual al produselor supuse accizelor este reglementat prin Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificarile si completarile ulterioare si prin Normele metodologice de aplicare a acestora, aprobate prin Hotarârea Guvernului nr. 212/2000. Prin legislatia actuala s-a realizat o transpunere a prevederilor Directivei 92/12/CEE privind regimul general, depozitarea, circulatia si controlul produselor supuse accizelor, precum si cele ale Directivelor speciale: 92/79/CEE, 92/80/CEE, 92/81/CEE, 92/82/CEE, 92/83/CEE, 92/84/CEE. România a adoptat legislatia privind sistemul de antrepozitare la data de 31 decembrie 2003, aceasta fiind aplicata începând cu 1 ianuarie 2004. 8) Impozitele si taxele locale

Impozitul pe cladiri

În cazul persoanelor fizice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea impozabila a cladirii. Cota de impozitare este de 0,2% pentru cladirile situate în mediul urban si de 0,1% pentru cladirile din mediul rural. Valoarea impozabila a unei cladiri se determina pe baza unui algoritm de calcul prezentat în Codul Fiscal. În cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de

Page 31: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

31

impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. Cota de impozit se stabileste prin hotarâre a consiliului local si poate fi cuprinsa între 0,5% si 1%, inclusiv. Valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii în patrimoniu, înregistrata în contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale în vigoare. În cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce cu 15%. Impozitul pe cladiri se plateste anual, în patru rate egale, pâna la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv. Pentru plata cu anticipatie (pâna la data de 15 martie a anului respectiv) a impozitului pe cladiri, datorat pentru întregul an de catre persoanele fizice, se acorda o bonificatie de pâna la 10%, stabilita prin hotarâre a consiliului local.

Impozitul pe teren

Orice persoana care are în proprietate teren situat în România datoreaza pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care se prevede altfel. Impozitul pe teren se plateste la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale în raza careia este situat terenul. Pentru terenurile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinta, dupa caz, impozitul pe teren reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz. Impozitul pe teren se stabileste luând în calcul numarul de metri patrati de teren, rangul localitatii în care este amplasat terenul si zona si/sau categoria de folosinta a terenului, conform încadrarii facute de consiliul local. Impozitul pe cladiri se plateste anual, în patru rate egale, pâna la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv. Pentru plata cu anticipatie (pâna la data de 15 martie a anului respectiv) a impozitului pe cladiri, datorat pentru întregul an de catre persoanele fizice, se acorda o bonificatie de pâna la 10%, stabilita prin hotarâre a consiliului local. Taxa asupra mijloacelor de transport Orice persoana care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datoreaza o taxa anuala pentru mijlocul de transport respectiv, cu exceptia cazurilor în care se prevede altfel. Taxa asupra mijloacelor de transport se plateste la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale unde persoana îsi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, dupa caz. În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, taxa asupra mijlocului de transport se datoreaza de locator. Taxa asupra mijloacelor de transport se calculeaza în functie de tipul mijlocului de transport.În cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoana în cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se datoreaza de persoana de la data de întâi a lunii urmatoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit. În cazul unui mijloc de transport care este înstrainat de o persoana în cursul unui an sau este radiat din evidenta fiscala a compartimentului de specialitate al autoritatii de administratie publica locala, taxa asupra mijlocului de transport înceteaza sa se mai datoreze de acea persoana începând cu data de întâi a lunii urmatoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrainat sau radiat din evidenta fiscala.Orice persoana care dobândeste/transfera un mijloc de transport sau îsi schimba domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligatia de a depune o declaratie cu privire la mijlocul de transport la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale pe a carei raza teritoriala îsi are domiciliul/sediul/punctul de lucru în termen de 30 de zile inclusiv, de la modificarea survenita. Taxa asupra mijlocului de transport se plateste anual, în patru rate egale, pâna la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv. Pentru plata cu anticipatie (pâna la data de 15 martie a anului respectiv), a taxei auto, datorata pentru întregul an de catre persoanele fizice, se acorda o bonificatie de pâna la 10%, stabilita prin hotarâre a consiliului local. În cazul unui mijloc de transport detinut de un nerezident, taxa asupra mijlocului de transport se plateste integral în momentul înregistrarii mijlocului de transport la compartimentul de specialitate al autoritatii de administratie publica locala.

Page 32: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

32

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si a autorizatiilor Orice persoana care trebuie sa obtina un certificat, aviz sau alta autorizatie prevazuta în prezentul capitol trebuie sa plateasca o taxa (mentionata în Titlul VIII, capitolul V al Codului Fiscal) la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizatia necesara.

Page 33: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

33

4.Taxa pe valoarea adaugata si accizele dupa aderarea la Uniunea Europeana Daca impozitele indirecte necesita un grad mare de armonizare dat fiind efectul acestora asupra liberei circulatii a marfurilor si serviciilor, nu acelasi lucru se poate spune despre impozitele directe. Acesta este motivul pentru care Tratatul Comunitatii Europene nu specifica în mod expres alinierea acestor impozite si, în virtutea principiului subsidiaritatii, lasa libertatea statelor membre de a face reglementarile necesare. Totusi, acolo unde impozitarea directa are impact asupra liberei circulatii a marfurilor, serviciilor, persoanelor si capitalurilor, ca si asupra dreptului de stabilire a indivizilor sau a societatilor, statele membre trebuie sa stabileasca un sistem de impozitare la nivel national care sa respecte aceste drepturi fundamentale, conform Articolelor 94 si 308 ale Tratatului. Aparitia unor situatii speciale, cum ar fi dubla impozitare sau activitatile economice transfrontaliere, a impus adoptarea unor masuri legislative comune tuturor statelor membre, masuri aplicabile în special companiilor. Adoptarea acestor masuri se face de catre Consiliu, în unanimitate. Ele au fost initiate în 1990 si sunt materializate prin doua directive si o conventie. Directiva 90/435/CEE se refera la abolirea dublei impuneri a profitului distribuit între societatile–mama aflate în unul din statele membre si filialele acestora aflate într-un alt stat membru. Directiva 90/434/CEE reduce povara fiscala ce poate împiedica reorganizarea societatilor, iar Conventia (90/436/CEE), bazata pe Articolul 239 al Tratatului introduce o procedura arbitrara de evitare a dublei impuneri privind ajustarea profitului dintre întreprinderi asociate aflate în state membre diferite. În 1997 a fost adoptat un pachet de masuri, denumit si „pachetul de masuri privind impozitarea” sau „pachetul Monti”, care are în vedere: - combaterea concurentei în domeniul impozitarii; - eliminarea distorsiunilor de pe piata unica; - reorientarea tendintei crescânde de impozitare a muncii printr-un sistem de impozitare orientat spre forta de munca. Acest pachet de masuri consta în: a. Cod de conduita pentru impozitarea afacerilor, cod ce reprezinta vointa comuna a statelor membre, chiar daca nu este un instrument legal. Conform acestui cod, statele membre vor combate concurenta în domeniul impozitarii si vor evita introducerea unor masuri care sa aibe ca efect concurenta în acest domeniu. Mai mult,a fost stabilit un sistem de schimb de informare asupra masurilor fiscale si o evaluare a acestui sistem. b. Masuri de înlaturare a distorsiunilor rezultate din impozitarea veniturilor provenite din economii prin care se stabileste un nivel minim de impozitare a dobânzilor; c. Impozitarea platii dobânzilor si a redeventelor între societatile situate în diferite state membre; d. Ajutoare fiscale din partea statului. Masura consta în publicarea unui ghid privind regulile referitoare la acordarea de ajutoare fiscale. Acquis-ul UE corespunzator impozitarii se refera in principal la impozitele indirecte, cu accent pe Taxa pe Valoarea Adaugata (T.V.A.) si regimurile de accizare. In ce priveste impozitele directe, acquis-ul se limiteaza la legislatia privind impozitarea companiilor Începând cu 1992, prin eliminarea taxelor de frontiera si a formalitatilor vamale de la granitele dintre statele membre, impozitarea indirecta a suferit schimbari decisive, prin introducerea unor noi reguli privind accizele si prin reglementarile intra-comunitare privind taxa pe valoarea adaugata. T.V.A. a fost introdusa în Comunitatea Economica Europeana în 1970 prin prima si a doua directiva privind T.V.A. cu scopul de a inlocui impozitele pe productie si consum aplicate pana la acea data de catre Statele Membre. Decizia din 1970 de a aloca un procent din veniturile provenind din T.V.A., calculat pe o baza unificata, pentru finantarea bugetului Comunitar (parte a “surselor proprii” ale Comunitatii) a deschis calea armonizarii T.V.A. Cea de a sasea directiva privind T.V.A. (77/388/CEE) a creat certitudinea ca taxa se aplica acelorasi tranzactii în toate Statele Membre, astfel incât s-a format o baza comuna pentru finantarea Comunitatii si s-a introdus o baza comuna de evaluare.

Page 34: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

34

Cea de a sasea directiva, în prezent in vigoare, constituie partea principala a legislatiei in domeniul T.V.A., continând toate definitiile si principiile Comunitare. Acestea includ aplicarea unui impozit general ne-cumulativ pe consum, perceput in toate stadiile productiei si distributiei bunurilor si serviciilor. Aceasta implica un tratament fiscal egal pentru tranzactiile interne si externe (importuri). Mai mult, impozitul se bazeaza pe principiul neutralitatii, conform caruia impozitul aplicat bunurilor si serviciilor este direct proportional cu pretul, indiferent de numarul tranzactiilor care au loc in procesul productiei si distributiei înainte de stadiul în care impozitul este, în sfârsit, perceput. Legislatia stipuleaza principiile de baza privind T.V.A., dar lasa Statelor Membre o serie de optiuni. În privinta accizelor, acquis-ul contine legislatie armonizata referitoare la uleiurile minerale, produsele din tutun si bauturile alcoolice. Legislatia comunitara stabileste structura taxei care trebuie perceputa, precum si un sistem de rate minime pentru fiecare grupa de produse. Conform legislatiei Comunitare privind accizele, bunurile sunt supuse accizarii daca sunt produse în cadrul Comunitatii sau sunt importate dintr-o tara terta. Totusi, acciza se plateste numai Statului Membru în care bunurile sunt consumate, la ratele aplicabile în acel Stat Membru. Baza sistemului armonizat de accizare a bunurilor traficate intre Statele Membre o reprezinta depozitul de impozitare, unde bunurile supuse accizarii pot fi produse si depozitate in regim de suspendare a impozitului. Ca urmare a crearii pietei unice, toate controalele fiscale la frontierele interne ale Comunitatii au fost abolite pana la 1 ianuarie 1993 Armonizarea structurii impozitelor este o alta latura a strategiei amintite mai sus. Prin aceasta armonizare se urmareste stabilirea unui sistem comun privind capacitatea de impozitare, metodele de colectare, scutirile si termenele de plata. Directivele ce armonizeaza structura accizelor sunt 92/83/CEE (pentru alcool si bauturi alcoolice), 92/79/CEE (pentru tigarete), 95/59/CEE (referitoare la tutun) si 92/81/CEE (privind uleiurile minerale). Detinerea, circulatia si monitorizarea produselor supuse accizelor este reglementata de Directiva 92/12/CEE. Pentru o mai buna monitorizare a produselor supuse accizelor, Comisia a înaintat o propunere referitoare la introducerea unui sistem computerizat al documentelor administrative ce însotesc aceste produse. Se prevede ca sistemul sa poata fi dezvoltat si implementat într-o perioada de cinci ani. Legislatia Comunitara în domeniul cooperarii administrative si a asistentei reciproce ofera instrumente pentru combaterea evaziunii fiscale si a incercarilor de evitare a impunerii de-a lungul frontierelor Statelor Membre. Ea permite Statelor Membre sa culeaga informatii privind subiectii impozabili în alte State Membre prin schimb de informatii automat si la cerere. Toate tarile candidate au solicitat masuri de tranzitie si un numar limitat de derogari, majoritatea privind T.V.A. si accizele; o singura tara a solicitat un aranjament tranzitoriu pentru impozitarea companiilor. Nivelul ratelor este cea mai sensibila problema a negocierilor. Ratele de T.V.A. pe care tarile le aplica pot diferi considerabil de nivelul solicitat prin acquis si, în multe cazuri, ratele de accizare sunt considerabil mai mici decât cele din UE. Guvernele isi exprima ingrijorarea pentru implicatiile economice si sociale ale unor rate semnificativ marite – si deci, si ale preturilor – pentru bunurile care ridica probleme delicate din punct de vedere social. În analizarea acceptabilitatii masurilor de tranzitie, UE a luat in considerare nevoia de protejare a functionarii corespunzatoare a pietei interne din punctul de vedere al impozitarii, precum si implicatiile politice, economice si sociale pentru tarile candidate. În consecinta, unele perioade limitate de tranzitie (de exemplu, nu mai târziu de sfârsitul anului 2007) ar putea fi acceptate, astfel incât sa se mentina o rata redusa de T.V.A. pentru unele categorii de bunuri sau servicii, atâta timp cât impactul asupra liberei concurente sau asupra pietei interne s-a considerat a fi limitat, iar nevoia sociala din partea tarilor candidate a fost clar demonstrata. În a doua jumatate a anului 2001, în conformitate cu “itinerariul de parcurs”, UE si-a definit pozitia asupra solicitarilor referitoare la perioade de tranzitie pentru accizele pentru tigari, cea mai sensibila categorie de solicitari, si a decis sa propuna tarilor candidate perioade de tranzitie de maximum trei ani. Totusi, intrarea în vigoare a aspectelor cel mai stringente ale legislatiei în domeniu, având un impact suplimentar previzibil asupra tarilor, a intârzâiat intrucâtva inchiderea provizorie a capitolului pentru câteva tari.Romania a deschis acest capitol în octombrie 2001 si l-a închis la data de 2 iulie 2002.

Page 35: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

35

Valoarea actuala a TVA-ului in Romania include pricipalele principii aferente legislatiei Comunitare: - In 1999 exceptiile TVA au fost anulate în mai multe domenii ca inchirierea de terenuri si serviciile de sanatate. O rata redusa a fost aplicata pâinii, reclamelor si vânzarilor de ziare. - In 2002 o lege consolidata a TVA a fost adoptata, introducând o definitie clara asupra persoanelor impozabile, reducând lista de exceptii TVA incompatibile. - In 2003 progrese limitate au fost facute în privinta TVA-ului; sau introdus niste amendamente totusi referitoare asupra legislatiei TVA în privinta închirierii si leasing-ului. - In 2004 a fost introdusa o rata redusa a TVA de 9% pe care acquis-ul o permitea, noua rata inlocuid anumite exceptii referitoare la TVA contrare cu acquis-ul comunitar. - In 2005 România a progresat prin renuntarea la anumite exceptii în privinta TVA, exceptii incompatibile cu acquis-ul comunitar.Pâna la data aderarii eforturi majore au fost facute pentru alinierea completa la legislatia TVA-ului asa cum presupunea Tratatul de Aderare. Aderarea României la UE a presupus si adoptarea reglementarilor europene privind TVA, care prevad, printre altele, introducerea notiunilor de livrare si achizitie intracomunitara, noi raportari si eliminarea facturilor cu regim special, prevederi incluse in Codul Fiscal. In UE nu exista bariere vamale intre statele membre, astfel ca este necesara aplicarea acelorasi reguli fiscale, legislatia armonizata privind TVA fiind baza legala pentru calcularea contributiei României la bugetul comunitar. In cazul comertului cu bunuri, controlul vamal va fi eliminat, iar notiunile de import si export vor fi inlocuite cu cele de achizitie intracomunitara, respectiv livrare intracomunitara.Controlul miscarii bunurilor intre tarile UE va fi realizat prin intermediul sistemului electronic VIES - VAT International Exchange System, prin care statele membre vor face schimb de informatii si controale multilaterale in scopul evitarii fraudei fiscale in domeniul TVA. România va implementa obligativitatea depunerii de declaratii recapitulative trimestriale pentru livrarile intracomunitare realizate, precum si pentru achizitiile intracomunitare de bunuri, in locul declaratiilor de import/export, informatii care vor fi transferate in VIES. - De exemplu, atunci când se raporteaza o achizitie intracomunitara in România, va fi posibil sa fie verificat furnizorul care a raportat livrarea intracomunitara, respectiv daca are un numar valabil atribuit in scopuri de TVA in statul sau membru si daca operatiunea este declarata in respectivul stat; - De asemenea, lunar, se vor intocmi declaratii Intrastat pentru bunurile care intra din Uniunea Europeana in România, daca valoarea depaseste 85.000 de euro, si pentru bunurile care ies din România, in cazul in care nivelul este superior sumei de 250.000 de euro; - Totodata, vor aparea noi documente de organizare a evidentei fiscale pentru operatiunile din sfera TVA, cum ar fi jurnalul de vânzare, de cumparare, registrul non-transferurilor, registrul bunurilor de capital si registrul bunurilor primate; -Companiile care deruleaza operatiuni care implica miscarea de bunuri intre România si alt stat membru trebuie sa cunoasca noile formulare, data la care intervine exigibilitatea taxei, declaratiile necesare si in special regulile privind operatiunile intracomunitare. -Firmele vor avea posibilitatea sa aplice scutirea de TVA pentru o livrare intracomunitara, in functie de documentele pe care le prezinta pentru a justifica aceasta scutire. Pentru achizitiile intracomunitare, operatorii economici inregistrati in scopuri de TVA nu vor face plata efectiva, ci vor aplica taxare inversa, respectiv plata prin decontul de TVA. Pe lânga operatiunile obisnuite privind livrarile si achizitiile intracomunitare, vor exista reglementari speciale pentru bunurile care fac obiectul contractelor de consignatia, bunurile puse la dispozitia clientului (call of stock), bunurile transmise in vederea verificarii conformitatii, pentru testare, pentru probe, operatiuni triunghiulare, care implica firme din trei state membre diferite, bunuri care fac obiectul unor masuri de simplificare. De la data aderarii se abroga legislatia privind factura fiscala cu regim special, intrucât, prin eliminarea barierelor vamale, marfurile vor circula insotite de facturi emise de fiecare stat membru, care trebuie recunoscute in statul care realizeaza achizitia intracomunitara. Printre modificarile Codului

Page 36: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

36

Fiscal aprobate de Parlament in luna iulie 2006 se numara si introducerea prevederilor referitoare la facturarea electronica, aplicabile de la data aderarii. De asemenea, firmele isi vor putea personaliza facturile. Companiile care vor detine in stoc la sfârsitul anului 2006 facturi fiscale speciale au posibilitatea sa le utilizeze si dupa data aderarii pâna la epuizare. În linii mari România va avea un regim de impozitare indirect apropiat de cel al Uniunii Europene. Totusi unele solicitari în privinta alinierii TVA-ului la acquis au fost solicitate de catre tara noastra, cum ar fi: ->T.V.A. redusa pentru unitatile de alimentatie publica (România solicita aceasta perioada de tranzitie întrucât aplicarea cotei standard de TVA la aceste produse ar pune România într-o pozitie dezavantajoasa, din punct de vedere al competitivitatii, fata de statele membre ale Uniunii Europene si statele vecine, cu potential turistic important, care aplica o cota redusa de TVA (Grecia 8%, Italia 10%, Austria 10%, Ungaria 12%, Slovenia 6.5%, Polonia 7%). În prezent, România aplica la aceste servicii cota unica de TVA de 19%); -> rata nula de T.V.A. pentru activiatile de cercetare - dezvoltare (vor fi scutite de la plata TVA numai livrarile de bunuri si prestarile de servicii rezultate din activitatea specifica efectuata în tara de unitatile care desfasoara activitati de cercetare-dezvoltare si inovare, intrarile de bunuri si servicii fiind supuse regimului normal al TVA. România solicitã aceastã perioadã de tranzitie deoarece o crestere economica durabila este conditionata si de dezvoltarea sectorului de cercetare-dezvoltare si inovare. Pentru a asigura convergenta economiei românesti cu cea a statelor membre ale Uniunii Europene, România trebuie sa asigure un ritm accelerat de devoltare a activitatilor de cercetare si inovare precum si o crestere a capacitatii de absorbtie a programelor de cercetare-dezvoltare si a noilor tehnologii); -> pragul T.V.A. pentru cifra de afaceri a întreprinderilor mici si mijlocii (România solicita aceasta perioada de tranzitie întrucât din analiza datelor statistice rezulta ca veniturile încasate din taxa pe valoarea adaugata de la agentii economici care au cifra de afaceri sub plafonul de 35.000 de Euro, nu justifica cheltuielile de administrare necesare pentru tinerea evidentei si urmarirea acestora. Pe de alta parte, cheltuielile micilor întreprinzatori, carora li se adreseaza acest regim special, sunt considerabil marite de cerintele contabile si de declarare impuse de regimul TVA); România mai are inca de facut eforturi substantiale pentru a atinge un nivel satisfacator de aliniere, în special in ce priveste T.V.A. si accizele, unde nivelul ratelor minime pentru toate produsele este înca destul de scazut. De asemenea, capacitatea administrativa este necorespunzatoare.România a acceptat integral acquis-ul comunitar referitor la acest capitol. Tara noastra a obtinut urmatoarele perioade de tranzitie: - o derogare privind regimul special aplicabil micilor întreprinzatori pentru pragul de impozitare (aplicarea unui prag de impozitare de 35.000 Euro pentru platitorii de T.V.A., astfel incat IMM-urile care realizeaza o cifra de afaceri anuala mai mica decât aceasta valoare nu vor fi obligate sa se inregistreze ca platitori de T.V.A. dupa data aderarii); - o derogare pentru aplicarea scutirii cu drept de deducere a transportului international de persoane; Accizele sunt niste taxe speciale de consum care se datoreaza bugetului de stat pentru urmatoarele categorii de produse: bere, vinuri, bauturi fermentate, altele decat bere si vinuri, produse intermediare, alcool etilic, produse din tutun, uleiuri minerale si electricitate. Accizele sunt prelevate in Romania incepand cu 1 iulie 1993. Ulterior legislatia a fost modificata in acest domeniu in functie de prevederile comunitare. Legislatia comunitara stabileste structura taxei care trebuie perceputa, precum si un sistem de rate minime pentru fiecare grupa de produse. Conform legislatiei comunitare privind accizele, bunurile sunt supuse accizarii daca sunt produse in cadrul Comunitatii sau sunt importate dintr-o tara terta. Cu toate acestea acciza se plateste numai Statului Membru in care bunurile sunt consumate, la ratele aplicabile in acel Stat Membru. Din 1998 Romania a accelerat alinierea accizelor la cerintele Comunitatii Europene. Cu toate acestea multe lucruri erau de parcurs si ameliorat. Fata de ratele aplicate in Uniune, ratele aplicate in Romania erau mici, nu existau sisteme de regimuri suspensive si de impozitare a depozitelor.

Page 37: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

37

In 1999 Guvernul a decis sa foloseasca ca baza de referinta Euro pentru calculul accizelor. In 2002, mai exact in ianuarie, a fost introdusa o noua legislatie referitoare la accizare, accizele fiind marite pentru categoria de produse armonizate si definitiile au fost revizuite fiind aduse mai aproape de acquis. Regimul de impozitare aplicat alcoolului a fost unificat in sensul in sensul ca se aplica aceeasi acciza pentru alcoolul etilic si spirturi. In 2004 un pas major a fost facut odata cu introducerea in Codul Fiscal a regimului suspensiv si definitia de impozitare asupra depozitelor. In aprilie 2005 Romania a crescut accizele la produsele din tutun, alcool si uleiuri minerale, in linie cu angajamentele asumate fata de Uniune. In 2006 nivelul accizelor s-a modificat in 2 etape: incepand cu 1 ianuarie 2006 nivelulaccizelor a fost scazut cu 5% la cafea, in timp ce incepand cu 1 iulie 2006 a crescut nivelul accizelor pentru produsele accizabile armonizate (adica bere, produse din tutun, alcool etilic, benzina cu plumb, electricitate etc.). O alta prevedere importanta a fost introducerea obligativitatii reautorizarii tuturor antrepozitelor fiscale, cu reverificarea conditiilor legale, in cursul anului 2006. Incepand cu 2007 in timp de 4 ani acciza la cafea trebuie sa ajunga la zero. Aranjamentele tranzitorii solicitate de Romania in privinta accizelor si cele obtinute : => rate mai mici la accizare pentru tigari, alcool si bauturi alcoolice (Romania va aplica o politica de crestere treptata a accizelor la tigarete care sa fie in concordanta cu ritmul de crestere economica, si, respectiv, cu cresterea pietei interne raportata la puterea de cumparare); => rate mai mici de accizare pentru uleiurile minerale. => Romania a obtinut o perioada de tranzitie de trei ani pentru atingerea nivelul minim al accizelor la tigarete; => s-a obtinut o derogare pentru acordarea unui regim special pentru accizarea bauturilor alcoolice distilate din fructe, obtinute de fermieri si destinate autoconsumului (echivalent a 50 de litri bauturi spirtoase/gospodarie/an, cu concentratie de 40% in volum, prin aplicarea unei cote de 50% din acciza standard aplicata in Romania).

Page 38: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

38

5. Concluzii

E clar ca, costurile aderariii tin în mare parte de eforturi de aliniere la legislatia comunitara, de consolidare sau de înfiintare de noi institutii care sa o aplice, de întarire a practicilor economiei concurentiale (în care toti actorii trebuie sa aiba drepturi egale, indiferent de forma de proprietate), de securizare a granitelor (pentru ca România va fi la granita Uniunii), de regândire a agriculturii (pentru a se putea trece de la o agricultura de subzistenta la una orientata pe nevoile pietei). Costurile aderarii sunt firesti pentru ca valoarea beneficiilor este mult mai mare.Cuvântul de ordine este competitivitatea pentru ca, pe plan global, Europa are probleme în concurenta cu Statele Unite si Japonia. De fapt, costurile noastre sunt investitiile proprii pentru o pregatire mai buna a integrarii în Uniunea Europeana. Nu trebuie facuta confuzia între costuri (investitii) si pagube. Costurile ne ajuta sa ne integram mai rapid. Daca mitologia are rolul ei în realizarea unitatii europene, chestiunea costurilor este o problema mult mai rationala Costurile aderarii reprezinta, în esenta, eforturi pe care Romania ar trebui sa le faca oricum, în procesul complex de modernizare a societatii. Prin aderarea la UE, efortul acestui proces de modernizare va fi sustinut si de Uniune, nu numai prin fondurile de pre-aderare si ulterior de cele structurale si de coeziune, dar si prin experienta unor modele economice si sociale de succes ale statelor membre. Comparând contributia României la bugetul Uniunii cu sumele pe care le va primi, este evident faptul ca România va fi un beneficiar net. Pentru aceasta, este important insa, ca România sa asigure o rata de absorbtie cât mai aproape de 100% a fondurilor comunitare. Eforturile financiare pentru sustinerea aderarii la UE sunt graduale în timp, în functie de perioadele de tranzitie obtinute. Aceste eforturi au inceput deja în perioada de preaderare si vor continua si dupa data aderarii. Anul 2007 trebuie privit ca o etapa în procesul de întegrare europeana. Costurile aderarii vor fi suportate atât din bugetul statului, cât si de populatie si agenti economici. Cetatenii României se vor bucura însa, de la data aderarii, de beneficiile Pietei unice, în special de cele patru libertati (a marfurilor, a persoanelor, a capitalurilor si a serviciilor). Pe termen mediu si lung, beneficiile aderarii se vor reflecta si in nivelul de trai al populatiei. Se pune întrebarea :Este intrarea in Uniunea Europeana benefica pentru România? Da,iar marimea beneficiilor depinde în mare masura de capacitatea României de a folosi eficient fondurile nerambursabile oferite de Uniunea Europena atât înainte cât si dupa aderare.Beneficiile de aderare constau si in faptul ca, de acum inainte vom avea un spatiu comun cu aspiratii de prosperitate si pace, se creeaza premisele pentru ca modernizarea si dezvoltarea României sa fie sprijinite prin know-how si fonduri acordate de Uniunea Europeana. Directia de evolutie a României este cea stabilita prin Planul National de Dezvoltare (PND), pe baza caruia se stabilesc, împreuna cu Uniunea Europeana, prioritatile nationale si alocarea financiara pentru fiecare prioritate.Ca membru al Unuinii Europene Ca membru al Uniunii, România are acces liber la o piata de aproape 500 milioane de locuitori, iar cetatenii si firmele românesti vor beneficia de cele patru libertati economice: libera circulatie a fortei de munca, a serviciilor, a bunurilor si capitalului. Intrarea României la UE inseamna in primul rand plasarea tarii acolo unde este normal si o merita populatia: in zona lumii civilizate, a Europei. În al doilea rând, aceasta presupune trecerea la standardele si criteriile de functionare specifice economiei de piata, cu toate regulile ei. Apoi, apartenenta la UE pune drepturile omului în centrul statului de drept, al democratiei. Chiar si intr-un sistem democratic, exista riscul ca drepturile omului sa nu fie respectate. În acest caz, apartenenta la UE reprezinta o "cheie" de garantie în plus pentru eventualele abuzuri. Totodata, intrarea în UE aduce tuturor romanilor posibilitatea de a beneficia de o serie de libertati fundamentale. Dintre acestea, as aminti libera circulatie, dreptul românilor de a invata si de a munci în oricare alt stat comunitar, dar si, in egala masura, dreptul cetatenilor statelor UE de a calatori, invata sau intra pe piata muncii din tara noastra. Nu in ultimul rând, intraraea în UE aduce cu sine beneficiile elementelor interculturale ale natiunilor comunitare, posibilitatea de a beneficia de valorile culturale ale popoarelor Europei.

Page 39: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

39

Domeniile prioritare pentru finantare sunt stabilite pe baza multianuala (pe o perioada de 7 ani, respectiv 2007 - 2013) prin negociere între Statele Membre si Comisia Europeana. Procesul de selectie al proiectelor, precum si managementul fondurilor sunt în responsabilitatea autoritatilor nationale. Fondurile structurale sunt niste instrumente financiare, alimentate prin bugetul Uniunii Europene, al caror scop este sa acorde sprijin statelor membre. Sprijinul financiar din Fondurile Structurale este destinat, în principal, regiunilor mai putin dezvoltate, în scopul de a consolida coeziunea economica si sociala în Uniunea Europeana. Administrarea lor se face prin colaborarea dintre Uniunea Europeana si guvernul Statului Membru beneficiar.Sistemul institutional de gestionare a Fondurilor Structurale se bazeaza pe ministere, Agentii Guvernamentale si alte institutii ale adminstratiei centrale si locale. Fondurile structurale europene sunt finantate din bugetul Uniunii Europene. La ele se adauga si o componenta asigurata din bugetele nationale ale Statelor Membre. Procentul de cofinantare din fondurile europene poate merge pâna la 75%-80% din costurile eligibile. Restul este, de obicei, acoperit de statul român si de beneficiarul finantarii (din surse proprii).Aceste fonduri vor trebui gestionate eficient si trebuie sa ajunga acolo unde este nevoie pentru dezvoltare, altfel, exista pericolul pierderii lor. Chiar daca banii nu vor fi atrasi în proiecte in Romania, fiecare contribuabil va cotiza pentru suma cu care Romania va contribui la bugetul UE. Fondurile structurale ale UE sunt gestionate de catre Comisia Europeana si au ca destinatie finantarea masurilor de ajutor structural la nivel comunitar, în scopul promovarii regiunilor cu intârzieri în dezvoltare, reconversia zonelor afectate de declin industrial, combaterea somajului de lunga durata, insertia profesionala a tinerilor sau promovarea dezvoltarii rurale (sursa MIE). În prezent, patru Fonduri Structurale permit Uniunii Europene sa ofere asistenta financiara nerambursabila pentru a rezolva problemele structurale economice si sociale. Cele patru Fonduri Structurale nu constituie o sursa unica de finantare în cadrul bugetul Uniunii, ci fiecare fond acopera zona sa tematica specifica. Fondul European de Dezvoltare Regionala (European Regional Development Fund - ERDF) a fost infiintat în 1975 si a devenit principalul instrument al politicii regionale a Comunitatii. Obiectivele ERDF sunt, în principal, promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale a regiunilor a caror dezvoltare este ramasa în urma si sustinerea reconversiei economice, redezvoltarea si dezvoltarea zonelor cu probleme structurale, inclusive regiunile industriale în declin, zonele urbane în dificultate, zonele aflate în criza, precum si zonele dependente de pescuit sau de servicii. Poate finanta proiecte de infrastructura, investitii care creeaza locuri de munca, investitii ITC, proiecte locale de dezvoltare, ajutoare pentru IMMuri, etc. Fondul Social European (European Social Fund - ESF) a fost infiintat in 1958. În scopul de a întari coeziunea economica si sociala si de a contribui la implementarea “Strategiei europene privind ocuparea fortei de munca”, ESF are ca sarcina imbunatatirea oportunitatilor de angajare pentru someri si muncitori în Piata Unica, prin cresterea mobilitatii lor si prin facilitarea adaptarii la schimbarile industriale, în particular prin instruire vocationala si reinstruire, precum si prin sistemele de recrutare. Sectiunea de Orientare a Fondului European de Garantare si Orientare pentru Agricultura (Guidance Section of the European Agricultural Guidance and Guarantee fund - EAGGF – Guidance), de asemenea infiintat în 1958, finanteaza masuri de dezvoltare rurala si ajutoare pentru fermieri, în special în regiuni cu intârzâieri în dezvoltare. Este destinat imbunatirii eficientei structurilor de productie, procesare si marketing al produselor agricole si forestiere si dezvoltarii potentialului local în zonele rurale. Sectiunea de Garantare a acestui fond (EAGGF – Guarantee) sustine dezvoltarea rurala în cadrul Politicii Agricole Comune în alte zone ale Uniunii. Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului (Financial Instrument for Fisheries Guidance – FIFG), infiintat în 1993, contribuie la adaptarea si modernizarea industriei pescuitului prin îndepartarea capacitatilor în surplus si orientarea industriei catre sustinerea unei dezvoltari integrate a regiunilor costiere dependente puternic de pescuit. Fondul sustine actiuni având ca scop atingerea unui echilibru sustinut între resurse si exploatare; promovarea dezvoltarii întreprinderilor viabile economic în sectorul pescuit; imbunatatirea aprovizionarii pietei si cresterea valorii adaugate la

Page 40: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

40

produsele din peste si acvacultura prin procesare; revitalizarea industriilor care depind de pescuit si acvacultura. În afara de finantarea înnoirii flotei si investitiilor industriale, fondul finanteaza masurile având ca scop cautarea de noi piete si de sectoare alternative de activitate. Fondurile Structurale nu finanteaza proiecte individuale separate. Ele finanteaza programe de dezvoltare regionala multianuale trasate împreuna de regiuni, State Membre si Comisie, pe baza orientarii propuse de Comisie pentru intreaga Uniune Europeana. Chiar daca Uniunea Europeana s-a extins in diferite etape începând cu anii ‘70, viitoarea extindere catre tarile din Europa Centrala si de Est reprezinta o provocare istorica fara precedent din cauza diferentelor între cifrele si tendintele de dezvoltare ale tarilor vest europene si cele central si est europene, unde cincizeci de ani de socialism au lasat urme tangibile si intangibile. În plus, ca niciodata inainte, UE a invitat spre aderare un grup atât de mare de tari cu sisteme sociale si economice atât de diferite: acest proces de extindere va creste substantial disparitatile în Europa largita si va cere eforturi pe termen lung pentru reducerea lor. Fondurile Structurale înfrunta principala provocare a anilor urmatori, odata ce ele reprezinta mecanismul UE de atingere a coeziunii economice si sociale în întregul teritoriu european. Cu toate acestea, extinderea si pre-aderarea nu sunt procese simple: dupa cum a subliniat istoria Fondurilor Structurale prezentata mai sus, aderarea a noi state membre coincide întotdeauna cu ajustari si revizuiri ale regulilor Fondurilor Structurale în scopul de a se potrivi nevoilor noilor State Membre. Astfel, dezbaterea privind viitorul politicii de coeziune se continua, implicând institutiile UE în prezentul si viitorul Statelor Membre si regiunilor.Chiar daca unele state au propus ca UE sa abandoneze în intregime sustinerea acestor zone si sa returneze responsabilitatile catre Statele Membre, se pare ca aceste zone vor continua, totusi, sa fie incluse în prioritatile UE, care trebuie sa isi atinga obiectivul strategic fixat de Consiliul de la Lisabona (“sa devina cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, capabila de crestere economica sustinuta, cu locuri de munca mai multe si mai bune si cu o mai mare coeziune sociala”). Decizia este bazata pe faptul ca multe State Membre si regiuni nu poseda aceleasi puncte tari pentru atingerea acestor obiective si ca multe provocari pot fi abordate cu succes la nivel transnational, prin promovarea cooperarii peste frontiere si intre regiuni. Al treilea Raport privind Coeziunea, pe care Comisia îl va emite pana la sfarsitul anului 2003, se va referi si va raspunde la toate acestea chestiuni, precum si la alte subiecte dezbatute in prezent.

Page 41: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

41

Bibliografie

1. Lucica Matei, Ani Matei- “Acquis comunitar si administratie publica”, Editura Economica

,2000;

2. Ioan Radu- „Armonizarea a legislatiei nationale privind accizele”,2004

3. Cristiana Crisureanu-“Cercetari privind adoptarea acquisului comunitar in materie de dezvoltare

regionala”,2001;

4. Revista ” Tribuna Economica";

5. Revista ” Finantelor Publice si Contabilitatii”;

6. ***, www.europa.eu/comm/eurostat ;

7. ***, www.irs.gov/pub;

8. ***, www.oecd.org;

9. ***, www.newz.ro;

10. ***, www.anchete.ro;

11. ***, www.capital.ro;

12. ***, www. ziarulfinanciar.ro;

13. ***, www.mfinante.ro

14. ***,www.curierulnational.ro.

Page 42: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

42

ANEXE LEGATE DE TRASEUL ALINIERII LA ACQUIS-UL COMUNITAR IN PRIVINTA IMPOZITELOR

Adoptat de Guvernul României în sedinta sa din 19 iulie 2001

ANEXA 1

Calendarul de aliniere a operatiunilor scutite de la plata TVA

* necuprinderea în sfera de aplicare a TVA a livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii rezultate din activitatea specifica autorizata, efectuata de Regia Autonoma “Administratia Nationala a Drumurilor din România”- prevedere eliminata prin proiectul de lege elaborat;

* scutirea de TVA pentru gospodariile agricole individuale - aceasta scutire a fost eliminata în momentul implementarii regimului special pentru producatorii agricoli, respectiv 31 decembrie 2005;

* încasarile din taxele de intrare la castele, muzee, târguri si expozitii, gradini zoologice si botanice, biblioteci - în directiva sunt prevazute în anexa H la operatiuni supuse cotei reduse - în anul 2002 a fost reintrodusa cota redusa, aceste operatiuni fiind eliminate de la scutiri;

* editarea, tiparirea si vânzarea de manuale scolare si carti - în directiva sunt prevazute în anexa H la operatiuni supuse cotei reduse - în anul 2002 a fost reintrodusa cota redusa, aceste operatiuni fiind eliminate de la scutiri;

* productia de filme destinate difuzarii prin televiziune - prevederea a fost eliminata pâna la 31 decembrie 2006;

* proteze de orice fel, accesorii ale acestora, precum si produse ortopedice (cu exceptia protezelor dentare) - în directiva sunt prevazute în anexa H la operatiuni supuse cotei reduse - în anul 2002 a fost reintrodusa cota redusa, aceste operatiuni fiind eliminate de la scutiri;

* uniforme pentru copii din învatamântul prescolar si primar - prevederea a fost eliminata pâna la 31 decembrie 2006;

* articole de îmbracaminte si încaltaminte pentru copii în vârsta de pâna la un an - prevederea a fost eliminata pâna la 31 decembrie 2006;

* transportul fluvial al localnicilor în Delta Dunarii si pe relatiile Orsova-Moldova Noua, Braila - Harsova, Galati - Grîndu - prevederea a fost eliminata pâna la 31 decembrie 2006;

* scutirea de TVA pentru materiile prime si materialele importate, destinate exclusiv realizarii de produse finite care sunt exportate în termen de 45 de zile de la data efectuarii importului - prevedere eliminata prin proiectul de lege;

Page 43: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

43

* scutirea de TVA pentru importul de bunuri efectuat de institutiile publice, direct sau prin comisionari, finantate din împrumuturi contractate de pe piata externa cu garantie de stat - prevederea a fost eliminata pâna la 31 decembrie 2006;

* scutirea de TVA pentru importul de licente de filme si programe, abonamente la agentiile de stiri externe si altele de aceasta natura, destinate activitatii de radio si televiziune - prevederea a fost eliminata pâna la 31 decembrie 2005;

* scutirea de TVA pentru documentatia tehnica si materialele pentru constructii destinate învatamântului de stat si celui particular acreditat, precum si achizitionarea de aparatura, utilaje, fond de carte, publicatii si dotari pentru procesul didactic - prevederea a fost eliminata la 31 decembrie 2006;

* scutirea de TVA pentru veniturile realizate din activitati proprii de catre partidele politice - prevedere eliminata prin proiectul de lege elaborat;

* scutirea de TVA a elementelor infrastructurii feroviare publice, inclusiv terenurile pe care sunt amplasate, precum si terenurile destinate acestui scop - prevedere eliminata prin proiectul de lege;

* contribuabilii persoane fizice sau juridice care desfasoara activitate turistica beneficiaza de cota zero de taxa pe valoara adaugata pentru serviciile prestate în tara sau în strainatate pentru beneficiarii straini, persoane fizice sau juridice, a caror contravaloare se încaseaza în valuta - prevederea a fost eliminata la data de 31 decembrie 2003;

* scutirea de TVA a societatilor comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române, precum si întreprinzatorii particulari sau asociatiile familiale, autorizate conform Decretului-lege nr. 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative, care îsi au sediul si îsi desfasoara activitatea în zona defavorizata, pentru masinile, utilajele, instalatiile, echipamentele, mijloacele de transport, alte bunuri amortizabile, produse în tara, în vederea efectuarii si derularii de investitii în zona - prevederi eliminate prin proiectul de lege elaborat;

* scutirea de TVA a Ministerului Tineretului si Sportului, Comitetului Olimpic Român si federatiilor sportive nationale pentru achizitiile de pe piata interna, de echipament sportiv si materiale sportive, instalatii si aparatura specifica, necesare activitatii de pregatire, reprezentare si participare a sportivilor si echipelor componente ale loturilor sportive nationale si olimpice la competitiile internationale oficiale: jocuri olimpice, campionate si cupe mondiale si europene - prevederi eliminate prin proiectul de lege elaborat;

* scutirea de TVA a operatiunilor de transfer al dreptului de proprietate de la debitor catre Oficiul de Recuperare a Creantelor Bancare ca efect al darii în plata - prevederea a fost eliminata pâna la 31 decembrie 2006.

Scutirea de TVA pentru motorina destinata activitatii de pescuit – a fost introdusa în 2001 si eliminata la 31 decembrie 2006.

Page 44: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

44

ANEXA 2

Calendarul de aliniere a operatiunilor supuse cotei zero de TVA

cota zero de TVA (scutire cu drept de deducere) pentru constructia de locuinte, extinderea, consolidarea si reabilitarea locuintelor existente - eliminata prin proiectul de lege elaborat;

scutirea de TVA cu exercitarea dreptului de deducere a tarifelor încasate de catre concesionarii de autostrazi si tronsoane de cale ferata din exploatarea acestora – prevedere eliminata prin proiectul de lege elaborat;

scutirea de TVA cu drept de deducere pentru livrarea de utilaje si echipamente, precum si prestarile de servicii, legate nemijlocit de operatiunile petroliere realizate de titularii acordurilor petroliere, persoane juridice straine, în baza Legii petrolului nr. 134/1995 - prevederea va fi eliminata pâna la 31 decembrie 2004.

scutirea cu drept de deducere a constructiei de lacasuri de cult religios - prevederea va fi eliminata pâna la 31 decembrie 2006.

scutirea cu drept de deducere pentru livrarile de utilaje si echipamente, precum si prestarile de servicii aferente obiectivului de investitii "Dezvoltarea si modernizarea Aeroportului International Bucuresti - Otopeni" - prevederea va fi eliminata pâna la 31 decembrie 2003.

ANEXA 3

Calendar de introducere în legislatia nationala a unor scutiri prevazute de Directiva a VI-a 77/388/CEE si care nu sunt prevazute în legislatia nationala

Prestarile de servicii si livrarile de bunuri accesorii acestora, cu exceptia telecomunicatiilor, efectuate de catre serviciile publice postale (art.13 pct. A par. 1 lit. a) - prevederea va fi introdusa pâna la data de 31.12.2006;

Livrarile de organe, de sânge si de lapte uman (art.13 pct. A par.1 lit. d) - prevederea va fi introdusa pâna la data de 31.12.2002;

Lectiile date cu titlu profesional de catre cadre didactice în sprijinul învatamântului scolar sau universitar (art. 13 pct. A par.1 lt.j) - prevederea va fi introdusa pâna la data de 31.12.2006;

Livrarile de cladiri sau a unei parti de cladire si a terenului aferent, cu exceptia celor vizate la art. 4 par.3 sub a ( art 13 lit B par.6 lit. g) - prevederea va fi introdusa pâna la data de 31.12.2006;

Livrarile de bunuri imobile neconstruite, cu exceptia terenurilor de constructie vizate la art. 4 par. 3 sub a ( art. 13. lit. B par. 6 lit.h). - prevederea va fi introdusa pâna la data de 31.12.2006;

Page 45: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

45

Livrarile de bunuri care au fost efectuate exclusiv printr-o activitate scutita în baza prezentului articol, daca aceste bunuri n-au facut obiectul unui drept de deducere, precum si livrarile de bunuri a caror achizitie sau afectare a facut obiectul excluderii dreptului de deducere, nefiind destinate activitatii profesionale (art.13 pct.B lit.c) - prevederea va fi introdusa pâna la data de 31.12.2006;

Prestarile de servicii efectuate de catre grupuri autonome de persoane exercitând o activitate scutita sau pentru care acestea nu au calitatea de persoana juridica, în vederea oferirii membrilor lor de servicii direct legate de exercitarea acestei activitati, atunci când aceste grupuri se limiteaza sa ceara membrilor lor rambursarea exacta a partii care le revine din cheltuielile comune, cu conditia ca aceasta scutire sa nu poata fi susceptibila de a produce distorsiuni concurentiale (art.13 pct. A par. 1 lit. f) - prevederea va fi introdusa pâna la data de 31.12.2006;

ANEXA 4

Calendar de armonizare cu prevederile Directivei a VI-a 77/388/CEE

Legea privind taxa pe valoarea adaugata va fi amendata prin ordonante de urgenta ale Guvernului în vederea armonizarii cu prevederile Directivei a VI-a a Uniunii Europene, dupa urmatorul calendar:

Introducerea notiunii de persoanã impozabilã - pâna la 31.12.2002;

Introducerea cotei reduse de TVA, cu respectarea prevederilor Anexei H la Directiva a VI-a a Uniunii Europene - pâna la 01.01.2002;

Revizuirea prevederilor referitoare la scutirile de TVA: scutirea operatiunilor si nu a unitatilor, eliminarea cotei zero de TVA si înlocuirea cu scutirea cu drept de deducere - pâna la 31.12.2002;

Prevederi referitoare la livrarile intracomunitare cu aplicabilitate la data aderarii României la UE - pâna la 31.12.2005;

Telecomunicatiile vor fi impozitate la locul unde beneficiarul îsi are stabilit sediul social – pâna la 31.12.2005;

Introducerea în legislatia nationala de regimuri speciale pentru: producatorii agricoli, micii întreprinzatori si obiectele de arta, de colectie sau antichitati - pâna la 31.12.2005;

Prevederi referitoare la rambursarea TVA în ceea ce priveste operatiunile realizate în România de persoane impozabile din strainatate aplicabile în momentul aderarii la Uniunea Europeana - pâna la 31.12.2005;

Se va elimina prevederea din legislatia româna prin care rambursarile de TVA sunt limitate la nivelul taxei rezultate din facturile achitate furnizorilor – pâna la 31.12.2005;

Prevederi referitoare la ajustarea dreptului de deducere - pâna la 31.12.2006;

Pentru alinierea operatiunilor scutite de TVA în conformitate cu prevederile comunitare, legea privind taxa pe valoarea adaugata va fi amendata prin ordonante de urgenta ale Guvernului dupa calendarul stabilit în Anexa 1si Anexa 3.

Page 46: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

46

Pentru alinierea operatiunilor supuse cotei zero de TVA în conformitate cu prevederile comunitare, legea privind taxa pe valoarea adaugata va fi amendata prin ordonante de urgenta ale Guvernului dupa calendarul stabilit în Anexa 2.

ANEXA 5

Calendar de aliniere a scutirilor de plata accizelor în conformitate cu prevederile directivelor comunitare

Scutirea de la plata accizelor a produselor comercializate prin magazinele autorizate, potrivit legii, sa comercializeze marfuri în regim duty-free - eliminata prin proiectul de lege elaborat;

Scutirea de la plata accizelor a pacurii – prevederea va fi eliminata pâna la 31 decembrie 2006;

Scutirea de la plata accizelor a gazului petrolier lichefiat (GPL) - prevederea va fi eliminata pâna la 31 decembrie 2006;

Scutirea de la plata accizelor a motorinei destinate activitatii de pescuit – prevederea va fi introdusa în 2001 si eliminata pâna la 31 decembrie 2006.

ANEXA 6

Calendar pentru armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar în domeniul accizelor

Legislatia privind accizele va fi amendata prin ordonante de urgenta ale Guvernului în vederea armonizarii cu prevederile comunitare, dupa urmatorul calendar:

Introducerea sistemului de marcare a combustibililor, experimental în 3 judete - pâna la 31.12.2002;

Adoptarea legislatiei privind sistemul de antrepozitare – pâna la 31.12.2003;

Generalizarea marcarii carburantilor - pâna la 31.12.2004;

Implementarea sistemului de antrepozitare - pâna la 31.12.2005;

Majorarea nivelului accizelor la tigarete cu 40% din diferenta existenta în prezent fata de nivelul minim impus de directiva 92/79/CEE - pâna la 31.12.2006;

Majorarea nivelului accizelor la produsele petroliere cu 50% din diferenta existenta în prezent fata de nivelul minim impus de directiva 92/82/CEE - pâna la 31.12.2006;

Majorarea nivelului accizelor la alcool cu 50% din diferenta existenta în prezent fata de nivelul minim impus de directiva 92/84/CEE - pâna la 31.12. 2006;

Page 47: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

47

Armonizarea completa a nivelului accizelor la tigarete - pâna la 31.12. 2011;

Armonizarea completa a nivelului accizelor la alcool - pâna la 31.12. 2011;

Armonizarea completa a nivelului accizelor la produsele petroliere - pâna la 31.12.2011;

ANEXA7

Scutirea de la plata tva pentru activitatile de cercetare dezvoltare si inovare

A. Perioada de tranzitie solicitata se refera la scutirea fara drept de deducere de la TVA pentru:

1. Activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare desfasurate în cadrul programelor nationale CDI1:

Programul national de Cercetare si Dezvoltare “Orizont 2000” – coordonat de Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC) ;

Planul National pentru Cercetare Dezvoltare si Inovare (cu programele componente) – coordonat de MEC ;

Programele de granturi pentru cercetare stiintifica – coordonate de MEC si de Academia Româna ;

2. Activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare desfasurate în cadrul programelor internationale specifice domeniului, la care participa România:

Programele de cercetare desfasurate în spatiul UE: Programele CDT Cadru ale UE, Programul Stiintific NATO, Programul EUREKA, etc. ;

Programe de cooperare în domeniul sttiintei si tehnologiei, la nivel regional, precum si la nivel multi - si bilateral.

B. Beneficiarii regimului de scutire vor fi unitatile CDI sau agentii economici care desfasoara activitati de cercetare - dezvoltare în cadrul programelor mentionate :

1. Unitatile sau compartimentele cu profil de cercetare – dezvoltare, din sectorul public sau privat, în conformitate cu art.21 din Legea nr. 95/1998 pentru stimularea cercetarii, dezvoltarii si inovarii:

unitati de cercetare - dezvoltare din sectorul public (institute cu profil de cercetare si dezvoltare tehnologica, institute/ centre/ laboratoare de cercetare, inclusiv ale Academiei Române, universitati, centre de cercetare din învatamîntul superior, etc)

societati comerciale cu profil de cercetare – dezvoltare, din sectorul public sau privat;

unitati sau compartimente de cercetare - dezvoltare din cadrul societatilor comerciale sau al regiilor autonome, precum si unitati de cercetare - dezvoltare în subordinea regiilor autonome.

Page 48: Evolutia sistemului fiscal din România în vederea adoptării acquis-ului comunitar

48

2. Agentii economici, din sectorul public sau privat, care se încadreaza în prevederile HG 48/1998, referitoare la Planul national CDI (cap.II), în sensul ca au activitatea de cercetare - dezvoltare prevazuta în obiectul de activitate.

C. Tranzactii acoperite:

Scutire de TVA pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii rezultate din activitatea specifica efectuata în tara de unitatile care desfasoara activitati de CDI.