1.Notiunea si caracteristica dr funnciar si al mediului ca ramura de drept.Dreptul funciar – ramura distincta in sistemul national juridic ce cuprinde o totalitate de norme juridice stabilite sau sanctionate de stat, care reglementeaza raporturi sociale de folosire a pamintului, conditiile si mijloacele de productie, in scopul folosirii lui rationale, al imbogatirii solului, precum si al apararii drepturilor si intereselor ale subiectilor relatiilor funciare. Dreptul mediului – acea ramură de drept care cuprinde normele juridice ce reglementează relaţiile dintre persoane în legătură cu folosirea, protecţia, conservarea şi dezvoltarea componentelor mediuluiObiectul dreptului funciar. Obiectul dreptului funciar îl constituie, în principal, relaţiile sociale legate de folosinţa pământului, oricare ar fi destinaţia terenurilor, forma de proprietate sau persoana beneficiarului folosinţei funciare.De asemenea, dreptul funciar mai reglementează şi o serie de relaţii funciare ce privesc măsurile adoptate de către stat, în vederea realizării politicii sale funciare, adică a organizării şi evidenţei funciare. În obiectul acestei ramuri se mai includ şi relaţiile de natură funciară născute în legătură cu realizarea măsurilor privind folosirea deplină şi raţională a tuturor suprafeţelor de pământ.Aşadar, normele juridice ce alcătuiesc conţinutul dreptului funciar ca ramură de drept se pot clasifica astfel:- norme juridice care reglementează formele proprietăţii asupra terenurilor şi regimul lor juridic;- norme juridice care reglementează modul de exploatare a terenurilor în România;- norme juridice care reglementează sistemul de evidenţă şi publicitate imobiliară;- norme juridice care reglementează folosirea, protecţia şi ameliorarea terenurilor. Obiect de reglementare a Dreptului mediului – relaţiile sociale ce apar între persoane fizice sau juridice în legătură cu folosirea, conservarea, dezvoltarea şi protecţia factorilor de mediu.Pot fi distinse patru grupe de relaţii sociale ce constituie obiectul de reglementare a Dreptului mediului:• relaţii legate de folosirea raţional a componentelor mediului;•relaţii privitor la conservarea factorilor de mediu;• relaţii privitor la dezvoltarea factorilor de mediu; relaţii privitor la protecţia factorilor de mediuIzvoarele dr funciar si al mediuluiConstituţia reprezintă cel mai important izvor al dreptului funciar, stabilind cadrul juridic general al reglementării în domeniul proprietăţii, precum şi norme care reglementează, în mod expres, anumite aspecte legate de proprietate, cum ar fi formele proprietăţii

în Md, bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, regimul juridic al acestora, ocrotirea proprietăţii etc.Codul funciar-adoptat la 25 decembrie 1991 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1992 vine sa eglimenteze relatiile funciare din R Md. Codul funciar contine norme care reglementeaza urmatoarele aspecte ale relatiilor funciare ; privind componenta fondului funciar ce se compune din categorii de teren :cu destinatie agricola ; din intravilanul localitatii ; destinate industriei, transporturilor, telecomunicatiilor ; destinate ocrotirii naturii, sanatatii, activitatii recreative, terenurile de valoare istorico-culturala, terenurile zonelor suburbane si ale zonelor verzi, ale fondului silvic, ale fondului apelor, ale fondului de rezerva ; proprietetea(publica, privata) asupra terenurilor ; protectia ecologica asupra terenurilor; inregistrarea de stat asupra terenurilor si a dreptului de proprietate asupra lor in Registrul Bunurilor Imobile al cadastrului territorial; norme ce stabilesc componenta organelor de stat, care aucompetenta aplicarii si executarii fondului funciar.Actele organeloe administratiei publice ca izvoare ale dr funciarca de exemplu pot servi ordonantele, instructiunile si dispozitiile Ministerului agriculturii si industriei alimentare, actele cu character normative adoptate de agentia nationala cadastru, resurse funciare si geodezie.Deasemenea ca izvor de drept poate fi considerate practica judiciara in domeniul folosirii pamintului su al aplicarii legislatiei funciare un rol important ii revine practicii judiciare• Legea privind fondul ariilor naturle protejate de stat(rezervatii, biosfera);• Legea privind pretul normativ si modul de vinzare-cumpărare a terenurilor;• Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică;• Legea privind arenda in agricultura;• Regulamentul privind atribuirea terenurilor.LEgi si alte acte subordinate legii ca izvor de drept funciar.1.legea cu privire la impozitul funciar si modul de impozitare din 19922.legea cu privire la proprietate din 19913.legea cu privire la arenda din 1992

2.Raportul juridic de drept funciar si al mediului.Rap juridice de dreptu funciar –sunt acele relatii sociale specific legate de dr de proprietate asupra terenurilor de orice fel si de exercitarea atributerol principale ale acestui drept-posesia, folosinta si disozitia, de evidenta funciara prin registrul agricol, cadastru si publicitatea imobiliara de folosire a terenurilor pentru productia Agricola precum si in alte scopuri de circulatia juridical a terenurilo, organizarea si amenajarea terenurilor agricole, de protectia juridical a trenurilor.In ceea ce priveste elementele raportului juridin funciar suntSubiectele sau partile intre care se stabilesc rapor. Juridice.2.Continutul rapo juridic funciar care cuprinde drepturile subiective si obligatiile partilor3.Obiectul raportului juridic funciar este inteles fie ca o actiune ori conduit fie care trebuie s-o urmeze partile rap juridic funciar fie in sensul ca obiectul rap juridic funciar fie in sensul ca obiectul de rapor. Juridic funciar il constituie bunurile sau terenurile la care se refera dr si obligatiile partile. Din analiza rapor. Juridic funciar rezuta ca o mare inportanta o reprezinta obiectul juridic funciar. In cazul rap juridic funciar subiectele nu pot fi decit persoana fizica si juridical . Au calitate de personae juridice primariiile care administreaza terenurile rmase la dispozitia comisiilor locale . Sunt si rapor juridice funciare in care ambele parti sunt personae juridice. In aceste cazuri terenurile proprietate de stat sunt in administratrea diferitor institutii si statiuni de cercetari stiintifice, agricole , silvice.Raportul juridic al mediului- este deasemenea relatia sociala formata intre persoanele in legatura cu prevenirea poluari, refacerea mediului poluat si imbunatatirea conditiilor de mediu precum si sanctionarea abaterilor ,,ecologice” reglementata prin norme juridice specific imanuncheate in ramura dr mediului, a carui realizare este asigurata in caz de nevoie de forta coercitiva a statului Ca si rapo. Juridice funciare, rapo juridice ale mediului cuprind 3 elemente: subiectul, continutu, obiectulSubiect- pot fi personae fizice si juridice. In rapo de dr al mediului participa ca parti in primul rind statul reprezentat de Ministrul Finantelor sau de un alt orga al sau desemnat prin lege inaintat in rap international ori unitati admi-teritoriale.Continutul- participantii la rap juridice sunt legati intre ei prin dr su obligatii consecrate de lege care impreuneaza forma continutului rap juridic. Formularea in mod abstract a dr consacratr denumite dr subiective ale subiectilor participant garanteaza posibilitatea acestora de a actiona intron anumit fel si de a pretinde din partea celorlalti o conduit corespunzatoare.

Obiectul- -este acel fenomen asupra caruia sunt indreptate dr subiective si obligatiile participantilor la rap juridice. Cum obiectl rap juridic al mediului este compex, ceea ce se datoreaza faptului ca poluarea mediului poate fi rezultatul celor mai variate activitati ale participantilor la aceste rapo, iar prevenirea si combaterea poluarii ca si imbunatatire conditiilor de mediu sunt rezultatul unor activitati3.Principiile dr funciar si al mediuluiLa baza structurii si continutului dreptului funciar ca ramura de drept stau anumite principii ca notiunitemeinice, proprii dreptului in ansamblu si dreptului funciar ca ramura aparte.Principiile dreptului funciar sint:1) Diversitatea si egalitatea juridica a tipurilor si formelor de proprietate asupra pamintului.2) Circuitul terenurilor ca obiect de dispunere.'3) Folosirea rationala a paminturilor.4) Gospodarirea de sine'statator a terenurilor conform destinatiei lor.5) Egalitatea subiectilor privind folosirea pamintului.6) Administrarea de stat a fondului funciar.7) Raspunderea juridica pentru incalcarea legislatiei funciare

Principiile fundamentale ale dreptului mediului. În consens cu obiectivele şi funcţiile specifice pe care le îndeplineşte, dreptul mediului este dominat de o serie de principii generale care se reflectă, sub o formă sau alta, în conţinutul şi semnificaţiile normelor sale. 1. Protecţia mediului este o problemă de interes general .Prin natura şi importanţa excepţională a calităţii mediului pentru lumea vie, protecţia, conservarea şi dezvoltarea sa constituie o problemă de interes general. Legea cu privire la protecţia mediului drept o problemă de interes naţional, principiu preluat şi dezvoltat în numeroase acte normative în materie. 2. Principiul Poluatorul plăteşte Acest principiu, frecvent utilizat mai ales în literatura de specialitate, cunoaşte sensuri diferite şi nu a cunoscut o consacrare şi înţelesuri juridice precise. El se inspiră din Teoria economică potrivit căreia costurile sociale externe care însoţesc producţia trebuie să fie internalizate, altfel spus luate în calcul de toţi agenţii economici în costurile lor de producţie. Legea mediului prevede că autorii responsabili de afecarea, degradarea sau poluarea mediului trebuie să suporte atât costurile privind realizarea şi exploatarea instalaţiilor de denocivizare a emisiilor poluante, a sistemelor de supraveghere locală şi a pagubelor produse beneficiarilor afectaţi sau cadrului natural, cât şi penalităţi pentru depăşirea limitelor admise la emisii, înscrise în actele de reglementare privind protecţia mediului. 3. Principiul colaborării obligă la consultarea autorităţilor responsabile faţă

de protecţia mediului, a altor factori interesaţi, ca şi a cetăţenilor, cu ocazia elaborării actelor de reglementare în materie, pentru a se putea integra şi corobora preocupările şi interesele acestora în decizii ca şi pentru a ţine seama de măsurile necesare a fi adoptate, pentru eliminarea implicaţiilor ce pot apărea în privinţa factorilor de mediu. Reglementările în domeniu sunt abia la început, iar practica aproape inexistentă. Principiul exprimă în practică două cerinţe fundamentale: pe de o parte imperativul concertării cu poluatorii (prin negocieri cu aceştia, pe calea contractelor de ramură, sau programelor interdepartementare) iar pe de alta concertarea cu organismele publice (prin contractele in materie de zgomot, protecţia naturii etc.). 314. Principiul prevenirii degradării sau poluării mediului Se expirmă practic de-a lungul întregii legislaţii ecologice, pornind de la adevărul că această acţiune comportă costuri mult mai reduse decât remedierea factorilor de mediu, pe termen lung continuarea refacerii deteriorării şi compensării pagubelor conducât la stagnarea şi chiar frânarea dezvoltării. Principiul presupune atât acţiunea asupra cauzelor care produc poluarea sau degradarea cât şi activităţi de limitare a efectelor distructive sau nocive pentru factorii de mediu. În acest sens, obligaţia juridică de a lua în calcul cerinţele protecţiei mediului cu ocazia oricărei acţiuni, publice sau private care riscă să aibă un impact asupra calităţii factorilor de mediu. 5. Principiul abordării globale Acest principiu presupune abordarea globală a impactului produs de activităţile socio-umane asupra ansamblului factorilor de mediu şi a soluţionării adecvate a problemelor ecologice.Caracterul unitar al mediului şi interdependenţa elementelor sale, care generează efecte negative „în lanţ”, în caz de degradare sau poluare, impun o abordare şi soluţionare globală, inclusiv din punct de vedere juridic şi aspectelor privind protecţia mediului. 6.principiul la un mediu sanatos si echilibrat din punct de vedere ecologic4.corelatia dr funciar si al mediului cu alte ramuri de drept.Sistemul dreptului funciar ca disciplina de studiu cuprinde partea generala si partea speciala. ParTea generala contine notiuni si categorii de fond, obiectul si metoda dreptului funciar, particularitatile raporturilor juridice funciare, izvoarele, reglementarile juridice s.a. Partea speciala a dreptului funciar cuprinde regimul juridic al categoriilor de terenuri. Institutiile acestei parti contin norme juridice concrete, ce reglementeaza raporturi funciare omogene.Dreptul Fuciar are si sistem ca ramura de drept si ca ramura de stiinta. Acestea se afla intr-o strinsa legatura, dar se deosebesc prin cercul problemelor abordate, stiinta dreptului funciar fiind

cu mult mai larga ca ramura dreptului funciar. Fiind o parte componenta a sistemului national de drept, dreptul funciar se afla in strinsa corelatie cu alte ramuri ale drep¬tului. Schimbarile esentiale care au loc in raporturile funciare in legatura cu demonopolizarea proprietatii de stat asupra pamin¬tului au influentat nu numai metodele si principiile dreptului funciar, dar si corelatia lui cu alte ramuri de drept. In etapa actuala, dreptul funciar se afla in legatura organica cu dreptul Constitutional. Normele constitutionale privind proprietatea, economia de piata, diversitatea formelor de gospodarire si apararea drepturilor si intereselor proprietarilor constituie baza legislativa a dreptului funciar. Administrarea de stat a fondului funciar, raspunderea administrativa a persoanelor vinovate de incalcarea legislatiei funciare dovedesc existenta legaturii dreptului funciar cu dreptul administrativ. O mare importanta are, de asemenea, legatura dreptului funciar cu dreptul civil. Relatiile de proprietate, drepturile patrimoniale, apararea juridica a drepturilor funciare sint numai unele din punctele de tangenta ale dreptului funciar cu dreptul civil. Avind in vedere ca in etapa actuala legislatia permite vinzarea-cumpararea pamintului, precum si alte actiuni, posibilitatea de aplicare a normelor dreptului civil privind relatiile funciare se extinde considerabil. Fara folosirea pamintului este imposibila folosirea celorlalte obiecte si resurse naturale. Prin urmare, corelatia dreptului funciar cu ramurile ecologice de drept - dreptul apelor, dreptul silvic, dreptul subsolului s.a.m.d. - este conditionata de faptut ca pamintul, ca o parte a mediului natural, a biosferei, este locul de amplasament al tuturor obiectelor naturale.O strânsă corelare se manifestă între dreptul funciar şi dreptul ecologic (dreptul cetăţenilor la un mediu ambiant sănătos; cerinţele ecologice la amplasarea, proiectarea, construirea, darea în exploatare şi exploatarea întreprinderilor, altor edificii şi obiecte; controlul ecologic etc.), dreptul fiscal, normele căruia stabilesc cotele, modul de achitare şi percepere a impozitului pe bunurile imobile, inclusiv a impozitului funciar, dreptul penal, normele căruia stabilesc răspunderea penală pentru încălcarea dreptului de proprietate, pentru ocuparea, fără drept, a unui bun imobil străin, inclusiv a terenurilor, precum şi pentru şantaj, escrocherie, distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor, corupere pasivă, corupere activă, abuzul de putere sau abuzul de serviciu, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, refuzul de a îndeplini legea, falsul în actele publice şi alte componenţe de infracţiune din Codul penal, aplicabile şi în cazul încălcării sau nerespectării legislaţiei funciare.

5.modalitatile de dobindire si incetarea a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Circulatia juridica a terenurilor se realizeaza prin diferite modalitati de dobindire a dreptului de proprietate si a altor drepturi reale asupra terenurilor. Acestea sint: - contractul translativ sau constitutiv de drepturi reale asupra terenurilor;'- succesiunea legala; - succesiunea testamentara;- uzucapiunea (prescriptia achizitiva) si accesiunea (nu sint reglementate de legislatia RepubliciiMoldova) - hotarirea judecatoreasca; - legea.;O atentie deosebita O are circulatiei terenurilor prin acte juridice intre vii si prin mostenire.Desigur, este de la sine inteles ca circulatia terenurilor se refera la terenurile care se afla in proprietate privata,, instruct cele din domeniul public sint scoase din circuitul civil.Regula fundamentala in materie este cuprinsa in articolul 14 din Codul funciar si este formulata dupa: "Terenurile dobindite in proprietate privata se transmit prin mostenire. instrainarea prin acte juridice intre vii se admite in stricta conformitate cu legislatia in vigoare". Desi aceasta formula nu contine sintagma terenurile pot fi dobindite, este clar ca terenurile pot fi dobindite in proprietate nu numaiin baza legii si a hotaririi judecatoresti, dar si prin acte juridice intre vii si prin succesiune.Terenurile pot fi dobindite nu numai in proprietate, ci si cu alt titlu, pentru ca dreptul de proprietate privata asupra terenurilor poate fi dezmembrat, in conditiile prevazute de lege, prin constituirea de drepturi reale principale derivate la care trebuie sa adaugam dreptulde folosinta funciara si faptul ca terenurile pot fi (in conditiile legii) ipotecate, in scopul garantarii unor drepturi de creanta.. Incetarea a)exproprierea (precum si alienarea si instrainarea fortata - ca termeni sinonimi) inseamna "trecerea in posesia statului, pentru lucrari de interes public, a unui teren ori a unei constructii, proprietate a unei persoane fizice sau juridice?'.Exproprierea poate fi declansata in diferite scopuri: agricole si neagricole. in primul caz, este cert caterenul expropriat nu este neaparat scos din circuitul agricol, avrnd loc numai schimbul proprietarului. Iar in al doilea caz, odata expropriat, terenul agricol este scos din circuitul agricol, schimbindu-i-sedestinatia.in baza ultimului caz, putem afirma ca exproprierea este o metoda de scoatere a terenului din circuitulagricol; b) deoarece exproprierea pentru cauza de utilitate publica poate avea loc numai cu o prealabiladespagubire, atribuirea unui alt lot de teren in schimbul celui expropriat, ca masura de despagubire, poatefi tratata ca un schimb fortat de terenuri;c) scoaterea (excluderea) terenului din circuitul agricol poate fi efectuata nu numai in interese publice, dar si in interesele_ detinatorilor de terenuri. Terenurile agricole pot fi retrase nu doar de la proprietariifunciari,

ci si de la alti detinatori — cu titlu de posesiune si beneficiere funciara;d) orice scoatere (excludere) a terenului din circuitul agricol presupune, in mod obligatoriu, schimbareadestinatiei acestuia, actiune aprobata de organele puterii executive de comun acord cu organele pentrumediu;e) schimbarea folosintei agricole nu inseamna excluderea terenului din circuitul agricol;f) retragerea temporara a unor terenuri din circuitul agricol pentru executarea unor lucrari de prospection igeologice, de instalare a unor linii de telecomunicatii, conducte de gaze, apeducte etc, nu schimba destinatia de baza aacestora;g) terenul agricol poate fi retras din proprietate privata, posesiune si folosinta in cazurile in caredetinatorul cu titlul respectiv nu-1 cultiva, il utilizeaza contrar scopului sau nu intreprinde masuri de protectie si ameliorare a solului.6.servitutea,uzufructul si superficiaServitutea-este un dezmembramint al dr de proprietate potrivit CC. Ea reprezinta o sarcina impusa asupra unui imobil, teren, cladire pentru uzul si utilitatea unui imobil, care are un alt stapin.Tot CC arta ca servitutile izvoras sau din situatia naturala a lucrurilor sau din obligatia impusa de lege sau din cazul bunurilor (terenuri, cladiri) din domeniul public. Legea proprietatii publice stabileste ca ,,servitutile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai in masua in care aceste servituti sunt compatibile cu uzul sau interesul pub;ic caruia ii sunt destinate bunurile aferente’’. Noua lege a proprietatii publice mentine servitutile estiste atit intre bunurile(terenuril, cladirile) care anterior faceau parte din domeniul public sau care nu faceau parte din aacest domeniu. Se precizeaza ca,, servitutile valabil constituite anterior intrarii bunului in domeniul public se mentin daca satisfac interesul public.

Uzufructul- Dreptul de uzufruct este

dreptul unei persoane de a se bucura de lucrurile ce sunt proprietatea altuia și de a le culege fructele naturale, industriale si civile, întocmai ca însuși proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanța (art.703 Cod civil). Uzufructul este un drept real de folosință asupra unui bun imobil, , .Dreptul de uzufruct este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, întrucât titularul acestuia deține numai o parte din atributele dreptului de proprietate, anume doar posesia. Proprietarul bunului păstrează practic numai dreptul de a dispune de bun în sens juridic, respectiv ar putea încheia, de exemplu, un contract de vânzare - cumpărare cu privire la bunul

în cauză; Superficia- constă în dreptul

de proprietate al unei persoane, numită superficiar, privitor la construcțiile, plantațiile sau alte lucrări ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință, accesoriu dreptului de

proprietate asupra construcțiilor, plantațiilor,

7. incheierea actelor juridice de instrainare a terenurilorinstrainareeste stipulate la art. 14 din Codul funciar care prevede ca terenurile din extravilan pot fi instrainate,indiferent de intinderea suprafetei, prin acte juridice intre vii. Conditiile speciale de valabilitate a actului juridic intre vii sint: forma autentica si instrainarea terenurilor cu exercitarea dreptului de preemtiune. Laacestea adaugam interdictia cuprinsa in alin. 1 art. 15 din Legea nr. 54/1998: "sint interzice instrainarilesub orice forma ale terenurilor cu privire la titlul carora exista litigii la instantele judecatoresti, pe tottimpul solutionarii acestor litigii". Legea interzice instrainarile sub orice forma, adica in orice mod, insacredem ca textul trebuie modificat ca unul referindu-se in exclusivitate la actele juridice intre vii, nu si lacele mortis cauza. Totodata, fiind un text de exceptie, termenul de instrainare nu poate fi interpretat decit respectiv, el evocindnumai ideea de stramutare a dreptului de proprietate dintr-un patrimoniu in altul, in cazul instrainarilor lacare ne referim, una dintre conditiile de valabilitate a oricaror acte juridice civile (capacitatea, consim-tamintul, obiectul si cauza) , a carei nerespectare atrage dupa sine ineficacitatea actului juridic respectiv prin nulitate absoluta, partile neputindu-si realiza scopul urmarit prin incheierea actului, adicatransmiterea dreptului de proprietate. Desi actele juridice civile, inclusiv cele translative, ale dreptului de proprietate, precum este si contractul de vinzare a terenurilor, sint dominate de principiulconsensualismului, adica "simpla manifestare de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pentru caactul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei pe care o imbracamanifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice", in anumite cazuri expres prevazutede lege este necesar ca manifestarea de vointa sa imbrace anumite forme, de regula forma scrisa, autenticasau cu semnatura privata. Forma autentica a actului juridic incheiat intre vii pentru instrainarea terenurilor agricole din extravilan, care se cere ad validitatem sau ad solemnitatem, se bazeaza pe unele ratiuni:atentionarea partilor asupra importantei deosebite pe care o au aceste acte juridice, asigurarea unei deplinelibertati si certitudini ale consimtamintului (desigur, cu respectarea celorlalte prevederi ale legislatiei) siexercitarea unui control, in numele societatii, de catre stat asupra acestor acte juridice intre vii, fiindcatransmiterea dreptului de proprietate asupra terenului agricol din extravilan de la instrainator la dobinditor depaseste interesele obisnuite ale partilor, implicind si interesul public.Forma autentica ceruta de lege

pentru valabilitatea actului de instrainare intre vii a unor terenuri dinextravilan este un element constitutiv, esential al actului, lipsa lui atragind intotdeauna, dupa cum am maiaratat, nulitatea absoluta a acestuia. Forma autentica ceruta pentru valabilitatea acestor acte juridiceinseamna, in acelasi timp, incompatibilitate cu exprimarea implicita, cu manifestarea tacita aconsimtamintului; aceasta presupune, prin urmare, manifestarea expresa a vointei.Referitor la dobindire, legislatia Republicii Moldova nu contine o norma imperativa8.Vinzare-cumpararea terenurilor.Regimul juridic general al contractului de vinzare-cumparare este reglementat de art. 238-253 din Codul civil. Altereglementari legale ale vinzarii-cumpararii terenurilor sint cuprinse in Codul funciar si, in special, in Legea cu privire la pretul normativ si modul de vinzare-cumparare a pamintului nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997.Prin contractul de vinzare-cumparare, vinzatorul lotului de teren se obliga a transmite terenul, in modul stabilit delege, in proprietatea cumparatorului, iar cumparatorul se obliga, in forma stabilita de lege, a primi terenul si a achitao anumita suma de bani prevazuta de contract.in Republica Moldova pot fi vindute terenurile aflate in proprietatea privata a persoanelor fizice si juridice, precumsi cele care apartin statului si unitatilor administrativ-teritoriale. Dreptul de vinzare-cumparare a terenurilor apartinestarului, unitatilor administrativ-teritoriale, precum si persoanelor fizice Si juridice autohtone (art. 6 alin. 2 dinLegea 1308-XIII).La vinzarea terenurilor partile nu pot schimba, in mod voluntar, destinatia acestora cu exceptia cazurilor prevazuteexpres de legislatie si de aceea cumparatorul poate utiliza terenul numai in conformitate cu scopurile fixate in actulcare determina regimul juridic al acestui teren.Cumparatorul mai este obligat sa foloseasca terenul in conformitate cu cerintele generale stabilite in Codul funciar:de a utiliza eficient lotul, de a majora fertilitatea, de a nu admite agravarea starii ecologice in urma activitatii sale, dea respecta normele agrotehnice etc.inaintea incheierii tranzactiei, iau nastere drepturi si obligatiuni informationale, adica necesitatea obtineriidatelor privind puritatea dreptului de proprietate al vinzatorului asupra lotului, este confirmat legaldreptul de proprietate

privind capacitatea juridica a partilor etc.

in acest scop, actele de vinzare-cumparare sint insotite de informatia privind parametrii cantitativi sicalitativi ai terenului, precum si aceea privind dreptul detinatorului asupra terenului, prezentate deAgentia Cadastrala Teritoriala si Cadastrul Bunurilor Imobile (art. 3 alin. 2 din Legea nr. 1308-XIII).Tranzactiile de vinzare-cumparare a terenurilor se efectueaza prin doua metode:a) prin contract la pret

normativ sau la pret liber; b) la licitatie.Daca la vinzarea-cumpararea prin contract, la pret liber, importanta este manifestarea libera a vointeiambelor parti — a vinzatorului si a cumparatorului, apoi la licitatie determinanta este vointacumparatorului — cistigatorul licitatiei. Astfel, vointa vinzatorului care a scos terenul la licitatie isi pierdevaloarea juridica si acesta nu este in drept, unilateral, de a modifica conditiile licitatiei si consecintele ei.Procedura de vinzare-cumparare libera a terenurilor se complica atunci cind se vinde un sector din cadrulsuprafetei ce apartine mai multor proprietari, deoarece in aceste cazuri de dreptul preferential decumparare beneficiaza coproprietarii (art. 6 alin. 5 din Legea 1308-XIII). Prin urmare, nerespectareaacestei norme atrage dupa sine nulitatea tranzactiei invocata de oricare dintre coproprietari.Procedura de vinzare-cumparare libera a terenurilor depinde de faptul daca lotul de teren se afla in proprietatea cuiva sau, la moment, acest lot este amplasat in cadrul suprafetelor de rezerva si este vindut pentru prima data (spre exemplu, de autoritatile publice locale). in acest ultim caz, procedura de vinzarese completeaza cu un sir de actiuni: delimitarea lotului in natura, instalarea bornelor de hotar, intocmireaactului prin care se determina destinatia etc.Procedura de vinzare depinde si de faptul cine este vinza-60torul. in cazul in care vinzator este statul sau autoritatea publica locala, cumparatorul va depune o cererede cumparare a terenului la primaria municipiului, orasului, comunei sau, dupa caz, la organulimputernicit de Guvern. Aceasta cerere va fi examinata in termen de o luna, fixindu-se pretul terenului siactiunile ce vor urma dupa incheierea contractului de vinzare-cumparare (art. 4 din Legea nr. 1308-XIII).Dat fiind ca terenul este un bun imobil, vinzarea lotului de teren, de regula, se efectueaza cu tot cu plantatiile multianuale si alte bunuri imobiliare amplasate pe el. Pretul de vinzare se constituie, inasemenea cazuri, din pretul terenului plus pretul bunurilor imobiliare amplasate pe el (alin. 3 art. 3 dinLegea nr.1308-XIII).Una dintre conditiile de baza ale procedurii de vinzare-cumparare a terenurilor este autentificarea-notariala a contractului, a carui nerespectare atrage nulitatea acestuia (art. 5 p. 5 din Legea nr. 1308-XIII).incheierea juridica a contractului de vinzare-cumparare a terenurilor poate sa nu coincida cu realizare de fado a acestei tranzactii. Procesul de transmitere a lotului de teren vindut dureaza pe timpul cit are locinspectarea pentru a-1 aduce la starea indicata in contract.in cazul in care starea lotului nu corespunde conditiilor indicate in contract, cumparatorul este in drept dea cere acest lucru de la vinzator. in principiu, cumparatorul poate face acest lucru de sine statator, insatoate

cheltuielile suportate vor fi incasatede la vinzator .in sfirsit, in cazul depistarii unor neajunsuri, care nu au fost specificate de catre vinzator in contract siexistenta lor nu a putut fi stabilita in mod normal (infectarea lotului cu substante chimice, bacteriologicesau de alta natura), cumparatorul este in drept de a cere reducerea pretului de vinzare sau recuperareamijloacelor folosite pentru ameliorarea terenului, precum si desfacerea contractului de vinzare-cumparare.Autoritatea publica locala trece noul detinator in registrul cadastral al detinatorilor de teren in termen de10 zile din momentul incheierii contractului si-i elibereaza titlul de autentificare a dreptului detinatorului.9.Donatia terenurilorDonatia terenurilor se efectueaza prin intermediul contractului de donatie, al carui regim juridic estereglementat de art. 257-258 din Codul civil. O reglementare speciala este cuprinsa in art.257 alin.3 inredactia Legii privind modificarea si completarea unor acte normative nr,1554-XIII din 25 februarie1998 , potrivit caruia "donatia de catre cetatean persoanei juridice a bunurilor poate fi conditionata defolosirea acestui bun in scopuri social-utile".in prezent procedura de donare a terenurilor nu se confrunta cu nici un fel de dificultati. Totodata,conditiile de valabilitate a acestei tranzactii ramin aceleasi ca si pentru altele asemanatoare: forma scrisaautentificata notarial, inregistrarea contractului in cadastrul bunurilor imobile, eliberarea unui nou titlu deautentificare a dreptului de proprietate. Ramine valabila si conditia folosirii terenului conform destinatieicu respectarea cerintelor agrotehnice si ecologice.Mostenirea terenurilor este reglementata in special de doua acte legislative de baza. Astfel, Codul funciar consacra acestei probleme art. 14 alin. 1, potrivit caruia "terenurile dobindite in63 proprietate privata se transmit prin mostenire in modul stabilit de legislatia in vigoare". Reglementarile succesiuniilegale si testamentare sint cuprinse in art. 561-594 din Cod civil. Actualmente, nici procedura transmiterii prinmostenire a terenurilor nu intimpina obstacole.

10.Arendarea terenurilorAtit Codul funciar, cit si alte reglementari stabilesc reguli speciale care vin sa completeze celelalteaspecte ale regimului juridic al terenurilor.Sediul materiei este cuprins in art. 40 din Codul funciar, precum si in Legea cu privire la arenda nr. 861-XII din 14 ianuarie 1992 in lipsa unei definitii legale a arendarii terenurilor, ne vom referi la formula cuprinsa in art.2 din Legea16/1994, valabila si pentru tara noastra. Astfel, arendarea terenurilor agricole este considerata contractul prin care o parte, numita arendator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numita arendas, folosinta unor bunuri agricole (in primul rind terenuri) pe o durata determinata66in schimbul unui pret, numit arenda, stabilit de parti.Din definitia mentionata rezulta neindoielnic urmatoarele caractere juridice ale contractului de arendare :- este un contract bilateral sau sinalagmatic (dind nastere la obligatii reciproce);- este un contract cu titlu oneros (fiecare parte urmarind un folos patrimonial propriu in schimbulangajamentului luat);- este un contract comutativ (la incheierea acestuia, partile cunosc existenta si extinderea obligatiilor lor);- este un contract cu executare succesiva (o anumita durata fiind de esenta locatiunii)- este un contract netranslativ de proprietate (usus sifructus, care sint atribute ale dreptului de proprietatece se transmit din patrimoniul arendatorului in patrimoniul arendasului, dar transformate in drept decreanta);- este un contract incheiat intuitu personae, cel putin in persoana arendasului. Acest ultim caracter nu estevalabil pentru contractul de arendare reglementat de legislatia Republicii Moldova.in lumina Legii cu privire la arenda, calitatea de arendator o au Guvernul si autoritatile publice locale incazul arendarii terenurilor proprietate de stat si proprietarii titulari in cazul arendarii terenurilor proprietate privata.Potrivit art. 7 din Legea cu privire la arenda, durata contractului de arenda este de 99 de ani, iar contractul este incheiat in forma scrisa.Fiind un contract bilateral, arendarea are un obiect dublu — lucrul arendat si pretul (arenda).Desi art. 5 din Legea cu privire la arenda contine o enumerare exhaustiva a obiectelor arendei,consideram necesar a ne referi la art. 1 alin. 2 din Legea arendarii, care stabileste ca prin bunuri agricolecare pot fi arendate se intelege terenul cu destinatie agricola, si anume: terenuri agricole productive — arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantatiile de hamei si duzi — pasunile impadurite, terenurile ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajari piscicole side imbunatatiri funciare, drumurile

tehnologice, platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole si terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola, precum si animalele, constructiile de orice fel, masinile, utilajele si alte bunuri destinate exploatarii agricole. Bunurile enumerate in alin. 2 art. 1 sintimobile fie prin natura lor (terenurile si constructiile), fie prin destinatie (animalele, masinile, utilajele sialte bunuri asimilate destinate exploatarii agricole).in conformitate cu art. 41 alin. 4 din Codul funciar, transmiterea terenurilor in conditii de subarenda esteadmisa in cazul in care acest lucru este prevazut in contractul autentificat (conditie inadmisibila inRominia).Plata de arenda si ordinea de incasare a acesteia sint stabilite de comun acord si fixate expres in contractin forma baneasca, naturala sau mixta. Marimea arendei poate fi schimbata numai de comun acord.in afara de arenda, arendasul mai achita toate impozitele, daca contractul sau legea nu prevede altfel.in final constatam ca contractul de arendare poate fi desfacut anticipat atit din initiativa arendatorului, citsi din initiativa arendasului (art. 17 si 18 din Legea cu privire la arenda)11.Atribuirea terenurilor in folosintaAcest drept real este prevazut in art. 17-19 din Codul funciar al Republicii Moldova. Astfel, art. 17 din Legea mentionata stipuleaza ca "se pot atribui, la cerere, terenuri agricole (pentru gradini, finete si pasuni) in folosintalucratorilor din anumite ramuri ale economiei nationale: transporturi, silvicultura, industria forestiera,telecomunicatii, gospodaria apelor, piscicultura si altele". Atribuirea se face din terenurile proprietate a comunei,orasului sau, dupa caz, a municipiului, unde aceste persoane isi desfasoara activitatea. Atribuirea terenului infolosinta se face prin decizia emisa de primaria unitatii administrativ-teritoriale respective. Prin urmare, dreptul realde folosinta se dobindeste printr-un act administrativ individual.Asadar, dreptul de folosinta este acel drept real, dezmem-bramint al dreptului de proprietate, cu privire la uneleterenuri agricole aflate in proprietatea comunelor, oraselor si municipiilor, constituit in favoarea unor persoane fizice prin acte administrative individuale. Dreptul de folosinta prezinta urmatoarele trasaturi specifice: a) este un drept real, dezmembramint al dreptului de proprietate privata al comunei, orasului sau municipiului. Aceasta inseamna ca este opozabil tertilor, chiar si proprietarului, atita timp cit nu a intervenit o cauza legala destingere; b) este un drept real intuitu personae pentru faptul ca se constituie numai in favoarea unor persoane fizice, care au ocalitate speciala;c) este un drept inalienabil. Caracterul inalienabil rezulta im-plicit din

reglementarile incidente in materie si dincaracterul sau intuitu personae;

d) se constituie prin acte administrative individuale. Reamintim ca terenurile in privinta carora se constituie dreptul real de folosinta pot fi utilizate numai in scopuri agricole.Dreptul de folosinta confera titularului sau doua atribute: posesia si folosinta.Beneficiarul folosintei funciare detine terenul doar pentru a se considera titular al dreptului real defolosinta, care consta in posibilitatea lui de a exploata terenul in scopul obtinerii de produse agricole. Maimult, art. 29 din Codul funciar il obliga sa faca acest lucru. Fructele obtinute din cultivarea terenuluidevin proprietatea titularului folosintei funciare.Titularul dreptului real de folosinta este lipsit cu desavirsire de atributul de dispozitie asupra terenuluiagricol ce i-a fost atribuit.Analiza reglementarilor legale in materie permite sa constatam ca acest drept real are caracter temporar.El este afectat de un termen extinctiv incert. Astfel, dreptul real de folosinta inceteaza deplin drept incazul in care beneficiarul sau decedeaza, inauntrul acestui termen, dreptul de folosinta poate inceta incazul in care titularul nu mai are calitatea de salariat (in Rominia dreptul real de folosinta inceteaza si incazul parasirii de catre salariat a localitatii respective).Aceasta regula generala are si citeva exceptii. Astfel, art. 19 din Codul funciar prevede ca terenul atribuitcu drept de folosinta se pastreaza in urmatoarele cazuri: la pensionarea titularului; familiilor lucratorilor care isi satisfac serviciul militar activ sau celor care fac studii; membrilor inapti de munca ai familieilucratorilor care si-au pierdut viata in exercitiul functiei: sotului inapt si parintilor batrini — pe viata, iar copiilor — pina la atingerea majoratului.Dreptul de folosinta mai poate inceta si cu titlu de sanctiune. Astfel, art. 29 din Codul funciar prevede catoti detinatorii de terenuri agricole sint obligati sa asigure cultivarea acestora si protectia solului. Potrivitart. 25 din aceeasi Lege, beneficiarii funciari care nu indeplinesc obligatiile aratate mai sus vor fi somatiin scris de catre autoritatea publica locala pentru executarea lor. Atunci cind nu dau curs acestei somatii,ei vor fi sanctionati contraventional. in cazul in care beneficiarii funciari nu-si indeplinesc obligatiile intermenul stabilit (nu mai mare de 2 ani) ei vor pierde dreptul de posesiune si de folosinta a terenului prindecizia instantei judecatoresti la cererea proprietarului funciar.

12. Notiunea ,formele si metodele de administrare a fondului funciarAdministrare de stat a raporturilor funciare este pate componenta a administrarii statale in general si reprezinta activitatea organelor de stat in vederea organizarii si folosirii rationale a terenurilor si protectiei lor prin adoptarea masurilor economico-juridice.Statul este obligat sa organizeze si sa tina evidenta terenurilor pe categorii de folosinta.Formele si metodele de administrare statala sunt foarte variate si le gasim in normele juridice. Reglementarea de catre stat a raporturilor funciare presupune acordarea deplinei libertati tuturor subiectilor raportului de folosinta funciara, neadmiterea amestecului in activitatea gospodareasca a acestora.Reglementarea de stat a raporturilor funciare consta in crearea organelor statale si stabilirea sferei obligatiilor lor in baza legala ,fixarea formelor si metodelor de administrare, precum si a functiilor exercitate de aceste organe.Functiile organelor de stat privind administrarea terenurilor au putere juridical si pot fi aplicate atunci cind este necesara interventia statului.Exercitarea de organizare de stat a functiilor de administrare are la baza 2 principi: delimitarea competentei si functiilor dintre verigile corespunzatoare ale aparatului de stat si autoritatilor locale; inadmisibilitatea interventiei unor organe de stat in competenta si functiile altora.Administrarea terenurilor urmareste mai multe scopuri :• asigurarea respectarii legislatiei funciare, prin efectuarea controlului de stat, privind folosirea rationala si protectia lor ;• crearea conditiilor favorabile de exploatare si protectie a sectoarelor de teren , prin organizarea teritoriala, evidenta loturilor, planificarea activitatii in domeniul dat, tragerea contravenientilor la raspundere juridica in caz de necesitate a legislatiei.Administrarea terenurilor se imparte in :dministrarea generala – este organizata de organelle de competenta generala si speciala si se extinde asupra tuturor terenurilor, indifferent de categorii, tip de proprietate si forma de gospodarie.Administrarae ramurala – se realizeaza prin intermediul ministerelor si departamentelor si este bazata pe principiul subordonarii intreprinderilor, a celor organizatii care au in posesiune terenuri.

13. Sistemul organelor administrarii de stat in domeniul funciar si al mediului. Organele administrarii de stat in domeniul folosirii si protectiei terenurilor se clasifica in functie decompetenta in: organe de competenta generala si organe de competenta speciala. Din categoria organelor de competenta generala fac parte: Parlamentul Republicii Moldova, GuvernulRepublicii Moldova, precum si autoritatile publice locale. Atributiile Parlamentului Republicii Moldova:- reglementarea legislativa a relatiilor funciare pe intreg teritoriul Republicii Moldova;- organizarea controlului asupra respectarii legislatiei funciare;- stabilirea suprafetelor cu regim juridic special;- stabilirea tarifelor pentru calcularea pretului normativ al pamintului si impozitului funciar. Atributiile Guvernului Republicii Moldova:-elaborarea masurilor de protectie a terenurilor si organizarea realizarii lor;- tinerea cadastrului funciar si organizarea reglementarii regimului proprietatii funciare pe teritoriulrepublicii;- aprobarea cadastrului funciar anual;- stabilirea modului de incasare a impozitelor funciare;- stabilirea si schimbarea destinatiei terenurilor;- determinarea listei de intreprinderi ale caror terenuri ramin in proprietatea statului;- aprobarea suprafetelor de vii si livezi supuse casari Atributiile autoritatilor publice locale:-exercitarea controlului asupra folosirii si protectiei terenurilor;- repartizarea si retragerea terenurilor in modul stabilit de lege;- schimbarea destinatiei terenurilor;- autentificarea drepturilor detinatorilor de teren;- tinerea cadastrului funciar in teritoriul din subordine;- privarea de drepturi a detinatorilor de terenuri in conditiile prevazute de lege;- solutionarea litigiilor funciare in limitele competentei lor;- organizarea evaluarii terenurilor conform metodicii unice, elaborate de Guvern; Din categoria organelor de competenta speciala fac parte: Ministerul Ecologiei, a carui structura si alecarui atributii de baza au fost aprobate prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 731 din 3 iulie1998; Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare, ale carui functii si sarcini de baza sint prevazutein Regulamentul aprobat prin Hotarirea Guvernului nr. 837 din 28 noiembrie 1994; Serviciul de Stat pentru Reglementarea Regimului Proprietatii Funciare si Cadastrul Funciar de Stat din cadrulMinisterului Agriculturii si Industriei de Prelucrare, a carui competenta este prevazuta de

Regulamentulaprobat prin ordinul ministrului agriculturii din 14 iulie 1995. 14. Expertiza ecologica :notiune, tipuri si modul de efectuare.Expertiză ecologică - gen de activitate îndomeniul protecţiei mediului înconjurător, constînd în aprecierea prealabilă a influenţei activităţilor economice preconizate asupra stării mediului, a corespunderii parametrilor acestor activităţi actelor legislative şi altor acte normative, normelor şi standardelor în vigoare;Subiectele expertizei ecologice: autoritatea centrală pentru mediu; asociaţiile obşteşti; de alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice; ministere şi departamente în organizaţiile şi întreprinderile din subordine;Vorbind despre tipurile expertizei ecologice, acestea sunt de 2 tipuri: expertiza ecologica obsteasca si expertiza ecologica de stat.Expertiza ecologica de stat:Sistemul expertizei ecologice de stat este constituit din subdiviziunile structurale ale autorităţii centrale pentru mediu şi din organizaţiile subordonate acesteia.Dirijarea metodologică privind organizarea şi efectuarea expertizei ecologice de stat se pune în sarcina Direcţiei expertiză ecologică de stat a autorităţii centrale pentru mediu.Corpul de experţi din sistemul expertizei ecologice de stat se constituie, pentru fiecare componentă a mediului, din experţi ecologi care au studii superioare, o experienţă de muncă în specialitate de cel puţin 5 ani şi care sînt atestaţi de comisia de atestare.Expertiza ecologică de stat se efectuează ţinîndu-se cont de avizele centrelor de igienă şi epidemiologie ale Ministerului Sănătăţii şi de avizele altor organe de supraveghere şi control de stat. Documentaţia de proiect şi planificare, prezentată pentru efectuarea expertizei ecologice de stat, este supusă unei examinări complexe, în cadrul căreia se iau în considerare factorii ecologici, economici şi sociali, se studiază riguros variantele de soluţii tehnice menite să asigure îndeplinirea cerinţelor ecologice, armonizate cu particularităţile regionale, şi menţinerea stabilităţii ecosistemelor naturale în contextul unui eventual impact, pe întreaga perioadă de desfăşurare a activităţii economice preconizate, inclusiv construcţia obiectului, exploatarea, demolarea sau lichidarea acestuia. Expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect şi planificare se efectuează în termen de pînă la 45 de zile de la data prezentării, în funcţie de complexitatea acesteia. Documentaţia de proiect pentru casele de locuit şi obiectele sociale cu asigurare tehnică centralizată se examinează în termen de 15 zile. Expertiza ecologica obsteasca: Expertiza ecologică obştească se organizează şi se efectuează din iniţiativa asociaţiilor obşteşti oficial

înregistrate, care au profilul protecţiei mediului înconjurător şi al căror statut prevede efectuarea expertizei ecologice obşteşti.Expertiza ecologică obştească poate fi efectuată înainte de expertiza ecologică de stat sau concomitent cu aceasta.Cetăţenii şi asociaţiile obşteşti au dreptul:a) să înainteze organelor sistemului expertizei ecologice de stat propuneri şi obiecţii privind proiectele obiectelor economice concrete, noile activităţi şi tehnologii;b) să solicite organelor sistemului expertizei ecologice de stat informaţii privind rezultatele expertizării noilor obiecte şi activităţi economice preconizate;c) să organizeze expertiza ecologică obştească a documentaţiei de proiect şi planificare pentru obiectele economice noi şi potenţial periculoase pentru mediul înconjurător.Asociaţiile obşteşti care efectuează expertiza ecologică obştească au dreptul:a) să primească de la beneficiar, în volum deplin, documentaţia de proiect şi documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător (în continuare - E.I.M.Î), iar în cazul în care aceasta conţine secrete comerciale şi/sau alte secrete apărate de lege (cu excepţia secretelor de stat), în volumul care nu permite divulgarea acestor secrete;b) să ia cunoştinţă de documentaţia tehnico-normativă cu privire la efectuarea expertizei ecologice de stat;

c) să participe, prin reprezentanţii săi, la şedinţele comisiilor de experţi la care se iau în dezbatere avizele expertizei ecologice obşteşti.

Expertiza ecologică obştească se efectuează în baza cererii depuse de asociaţia obştească respectivă la organul administraţiei publice locale. În decurs de 7 zile, organul administraţiei publice locale informează oficial asociaţiile obşteşti, care au depus cererea, asupra deciziei luate. În cazul în care au depus cerere două sau mai multe asociaţii obşteşti, se creează o comisie unică de experţi care efectuează expertiza ecologică obştească.Cererile asociaţiilor obşteşti vor cuprinde: denumirea, sediul, copia de pe statutul asociaţiei obşteşti, componenţa comisiei de experţi, informaţia despre obiectul expertizei ecologice obşteşti şi termenele expertizării.Asociaţiile obşteşti care efectuează expertiza ecologică sînt obligate să informeze populaţia din zona în care urmează să fie amplasat obiectul despre începutul şi rezultatele expertizei efectuate.

15. Competenta Ministerului Mediului in domeniul expertizei ecologiceCompetenta Ministerului Mediului : • să efectueze expertiza ecologică de stat, să coordoneze evaluarea impactului asupra mediului şi evaluarea strategică de mediu, să elibereze autorizaţii în domeniile sale de activitate, permise/certificate şi acorduri de mediu, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi convenţiile internaţionale ratificate de Republica Moldova;• să efectueze expertiza ecologică a proiectelor actelor legislative şi normative, să avizeze actele normative departamentale ale ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale în problemele ce vizează domeniile sale de activitate, să înainteze propuneri privind suspendarea acţiunilor cu impact negativ asupra mediului sau anularea acestora în cazul constatării abaterilor de la normele şi standardele în vigoare (nu modific nimik ca nustiu ce se poate de modificat aici :D )16.Apele ca obiect de folosinta si protectiveArticolul 21. Folosinţa apelor (1) Se consideră folosinţă a apelor următoarele activităţi: a) captarea apei dintr-un corp de apă de suprafaţă sau dintr-un corp de apă subterană, transportul şi folosinţa ulterioară a apei; b) îndiguirea sau depozitarea apei în spatele unui baraj sau al altor construcţii şi instalaţii hidrotehnice; c) colectarea, tratarea şi evacuarea apei uzate; d) devierea, restricţionarea sau modificarea fluxului de apă într-un corp de apă; e) modificarea albiei, a malurilor, a cursului sau a caracteristicilor unui corp de apă; f) construirea de structuri permanente pe terenul fondului de apă. (2) Utilizatorii de apă sînt obligaţi: a) să folosească apa în mod raţional şi econom; b) să întreprindă măsuri pentru protecţia apelor împotriva poluării; c) să respecte drepturile altor utilizatori de apă; d) să ţină evidenţa apei folosite şi să o raporteze, conform unui regulament aprobat de Guvern. Articolul 22. Folosinţa generală a apei (1) Se consideră folosinţă generală şi nu necesită autorizaţie de mediu pentru folosinţă specială utilizarea apei în următoarele scopuri: a) consumul uman şi alte necesităţi casnice; b) adăparea animalelor fără utilizarea de structuri permanente;c) irigarea terenurilor de pe lîngă casă; d) scăldatul şi agrementul; e) captarea şi folosinţa apei pentru lupta împotriva incendiilor sau în orice altă situaţie de urgenţăProtecţia apelor, în sens larg, se realizează sub trei forme principale:

Protecţie cantitativă, realizată prin folosirea raţională şi protecţia apelor împotriva epuizării;

Protecţie calitativă, realizată în forma prevenirii şi combaterii poluării;

Protecţie sanitară, orientată împotriva contaminării sau impurificării apelor. În vederea protecţiei cantitative a resurselor de apă, legislaţia în vigoarestipulează şi asigură:- dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă sau subterane, inclusiv a celor arteziene, se stabileşte prin autorizaţia organelor de stat pentru gestionareafondului apelor;- obligativitatea respectării de către utilizatorii de apă a normelor de consumde apă pe unitatea de produs sau pe activitate se stabileşte la nivelul celor mai bune performanţe ale tehnologiilor folosite şi economisirii apei prin folosire judicioasă,recirculare şi folosire repetată. Protecţia calitativă a apelor se realizează prin:- interzicerea poluării în orice mod a resurselor de apă; Prin poluarea apelor se înţelege orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică aapei, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate, produsă direct sau indirect deactivităţi umane, care o fac improprie folosirii în scopurile în care această folosire era posibilăînainte de a interveni alterarea. - stabilirea de norme de calitate a resurselor de apă în general, de norme decalitate a apei potabile, de limite de încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuateîn resursele de apă şi de limite de descărcare maxim admise;- stabilirea unor restricţii şi interdicţii de siguranţă în cazul punerii înfuncţiune de obiecte economice noi sau dezvoltarea celor existente, realizarea delucrări noi pentru alimentare cu apă potabilă sau industrială ori de extindere a celor existente, aruncarea sau introducerea în orice mod a deşeurilor de orice fel,evacuarea de ape uzate;- stipularea în sarcina utilizatorilor de apă a unor obligaţii în vederea folosiriiraţionale şi protejării calităţii resurselor de apă;- elaborarea de planuri de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale şide sancţionare a poluărilor intenţionate.Protecţia sanitară are drept scop prevenirea pericolului de alterare a calităţiiapelor prin contaminarea acestora cu bacterii, virusuri sau alte organisme vii sauimpurificarea chimică cu substanţe fitofarmaceutice, substanţe chimice,contaminare radioactivă sau poluare termică. Aceasta se realizează prin aplicareamăsurilor de protecţie a calităţii apelor, stabilite prin acte normative în vigoare, precum şi prin instituirea, în jurul surselor de apă, lucrărilor de captare,construcţiilor şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, zăcămintelor de apeminerale utilizate pentru cură internă, lacurilor şi nămolurilor terapeutice, de zonede protecţie sanitară în care se impun, diferenţiat, restricţii specifice în scopulevitării alterării calităţii apelor

17.Administrarea fondului de stat a apelorProblema gestiunii apei a dobîndit noi dimensiuni în ultimii ani, odată culansarea şi acreditarea ideii că apa reprezintă un patrimoniu natural mondial, şi înaceastă calitate, trebuie supusă unui juridic internaţional special.Astfel, T.Mayor susţine că ,,această resursă rară, esenţială pentru viaţă, trebuiesă fie considerată ca un tezaur natural care face parte din moştenirea comună aomenirii”.Personalităţi ştiinţifice şi culturale unite în ,,Grupul de la Lisabona” au iniţiato mişcare internaţională de opinie în favoarea elaborării şi aplicării unui ,,contractal apei”. Acest document ar promova principiul că accesul la apa potabilăconstituie un drept economic şi social al oricărei personae, cît şi un drept colectival întregii comunităţi umane. El ar facilita accesul la apă a peste 1,4 miliarde deoameni, care în prezent sînt privaţi de acest drept.În 1977, Declaraţia Conferinţei O.N.U. de la Mar del Plata proclama că ,,toatălumea are dreptul de a accede la apă potabilă în cantitate şi calitate egale pentrunevoile sale esenţiale”.În 1997, Conferinţa specială O.N.U. pentru apă recomanda să se acorde,,prioritate absolută gravelor probleme ale apei dulci, cu care se confruntănumeroase regiuni ale lumii, precum şi elaborarea unei strategii de utilizaredurabilă a acesteia, în scopuri sociale şi economice”.Reglementările legale consacră un regim special de protecţie a apei, din ce în ce mai mult ameninţată de poluare şi supusă unei cereri tot mai mari şidiversificate de folosinţă. Principalul act normativ care a reglementat regimul juridic al fondului acvatic al Republicii Moldova a fost Codul apelor al Republicii Moldova din 30.10.1993,adoptat în vederea: a) asigurării folosirii raţionale a apelor pentru necesităţile populaţiei şi ale economiei naţionale;b) protecţiei apelor împotriva poluării, impurificării şi epuizării;c) prevenirii şi lichidării efectelor distructive ale apelor;d) ameliorării stării obiectelor acvatice şi păstrării lor pentru generaţiile prezente şi viitoare;e) protejării drepturilor persoanelor juridice şi fizice;f) consolidării legalităţii în relaţiile din domeniul apelor. Acest cod nu mai este valabil in prezent astfel principalul act devenind Legea apelor din 23.12.2011.Fondul apelor reprezinta totalitatea obiectivelor acvatice în graniţele teritoriulu iRepublicii Moldova, incluse sau care urmează a fi incluse în cadastrul apelor.Fondul apelor -include toate obiectivele acvatice naturale şi artificiale de peteritoriul Republicii Moldova. (art.2 CA)Obiectiv acvatic- concentraţia de apă la suprafaţă în formele reliefuluiterenului

sau în subsol, care are graniţe, volum şi caracteristici de regim al apelor .Obiectivele acvatice în Republica Moldova pot aparţine:-cu drept de proprietate publică,statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, ori-cu drept de proprietate privată, persoanelor juridice sau fizice. Obiectivele acvatice proprietate publică se atribuie exclusiv în folosinţă.Atribuirea în folosinţă a obiectivelor acvatice proprietate publică se face, în funcţiede importanţa lor, de către Guvern sau de către autorităţile administraţiei publicelocale. Ele nu se pot afla concomitent în proprietatea mai multor subiecţi aidreptului de proprietate publică. În proprietatea publică a statului se află:a) obiectivele acvatice de suprafaţă situate pe teritoriul a două sau mai multor raioane;b) apele subterane;c) obiectivele acvatice situate pe teritoriul unui raion, destinate satisfaceriinecesităţilor apărării, sistemului energetic, domeniului transporturilor,obiectivelor de telecomunicaţii, serviciului meteorologic şi altor sisteme de stat;d) obiectivele acvatice de frontieră;e) obiectivele acvatice declarate ca arii naturale protejate de stat;f) obiectivele acvatice parte a staţiunilor balneare de importanţă naţională În proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale se află: obiectivele acvatice care sînt situate integral în limitele unităţii administrativ-teritoriale respective, ale căror construcţii hidrotehnice se află la balanţa primăriilor şi care nu sînt atribuite în proprietatea publică a statului şi nici nu constituie obiectal proprietăţii private a persoanelor juridice sau fizice. Proprietatea privată asupra obiectivelor acvatice.În cazul construcţiei de obiective acvatice pe terenurile proprietate privată a persoanelor juridice sau fizice, acestea devin obiecte ale proprietăţii private, cuexcepţia apei care se atribuie în folosinţă conform legislaţiei în vigoare.Proprietate privată a persoanelor juridice sau fizice pot fi obiectivele acvaticeseparate (închise), precum şi obiectivele acvatice care sînt amplasate pe pîraie şi nuau o legătură hidraulică cu alte obiective acvatice de suprafaţă. (art.2/4 CA)Fondul apelor reprezinta totalitatea obiectivelor acvatice în graniţele teritoriulu iRepublicii Moldova, incluse sau care urmează a fi incluse în cadastrul apelor.

18.Cadastrul apelor Cadastru de stat al apelor – sistem informaţional de stat ce conţine evidenţa datelor referitoare la reţeaua hidrografică, la resursele de apă, la prelevările şi la restituţiile de apă, la patrimoniul hidrotehnic; Cadastrul de stat al apelor este ţinut de organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, prin autoritatea administrativă de gestionare a apei. Cadastrul conţine date referitor la reţeaua hidrografică, inclusiv la identificarea, delimitarea, clasificarea şi la starea corpurilor de apă, la construcţiile şi instalaţiile hidrotehnice, la zonele şi fîşiile de protecţie, la ariile protejate situate în aceste zone, precum şi date despre prelevările şi restituţiile de apă. Informaţia din Cadastrul de stat al apelor şi din Registrul autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei este publică. Orice persoană fizică sau persoană juridică are dreptul să studieze şi să primească date din Cadastrul de stat al apelor şi din Registrul autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei în conformitate cu legislaţia privind accesul la informaţie.

19.Dreptul de beneficiere acvaticaApa ca resursă naturală este proprietate publică exclusivă şi poate fi atribuitădoar în folosinţă, în modul stabilit de legislaţia în vigoar. Poate fi beneficiar de folosinţă a apei orice persoană juridică şi fizică,indiferent de forma de proprietate. Se atribuie în folosinţă obiectivele acvatice naturale şi artificiale de peteritoriul Republicii Moldova. În scopul asigurării securităţii statului, ocrotirii sănătăţii populaţiei, mediului înconjurător, valorilor istorico-culturale, folosirea obiectivelor acvatice poate fi limitată, interzisă parţial sau total.Drepturile şi obligaţiile beneficiarilor de folosinţă a apei.Beneficiarii de folosinţă a apei au dreptul să folosească obiectivele acvatice numai în scopurile pentru care acestea le-au fost atribuite.• În conformitate cu destinaţia specială a obiectivelor acvatice, beneficiarii de folosinţă a apei au dreptul:a) să extragă apa pentru folosirea ei ulterioară;b) să exploateze obiectivele acvatice pentru necesităţile agriculturii industriei,hidroenergeticii, transportului, gospodăriei piscicole şi vînătoreşti;c) să folosească obiectivele acvatice pentru deversarea apelor reziduale;d) să edifice construcţii şi instalaţii pentru gospodărirea apelor, să efectuezereconstrucţia şi lichidarea lor;e) să folosească obiectivele acvatice pentru agrement, desfăşurarea acţiunilor sportive şi de asanare, întreţinerea ansamblurilor naturale, precum şi pentru alteacţiuni de folosire a obiectivelor acvatice, neinterzise de legislaţia în vigoare.În cazurile stabilite de legislaţia în vigoare, drepturile beneficiarilor defolosinţă a apei pot fi limitate, reieşind din interesele statului şi ale altor beneficiaride folosinţă a apei. Însă, această limitare nu trebuie să agreveze condiţiile folosiriiobiectivelor acvatice pentru aprovizionarea populaţiei cu apă potabilă şi menajeră.• Beneficiarii de folosinţă a apei sînt obligaţi:a) să folosească raţional resursele de apă, să consume economicos apă şi săefectueze măsuri de remediere şi îmbunătăţire a calităţii apei;b) să nu admită deversarea în obiectivele acvatice a apelor reziduale cu unconţinut de impuritaţi peste limita admisibilă;c) să prevină poluarea, impurificarea şi epuizarea obiectivelor acvatice;d) să nu admită încălcarea drepturilor, acordate altor beneficiari de folosinţă aapri, precum şi prejudicierea obiectivelor economice şi naturale (terenurilor, pădurilor, faunei, zăcămintelor minerale etc.);e) să asigure epurarea normativă a apelor reziduale;f) să menţină în stare de funcţionare instlaţiile de epurare, alte instalaţii pentrugospodărirea apelor şi dispozitive tehnice, care afectează starea apelor, săamelioreze parametrii lor de exploatare, să ţină în modul stabilit evidenţa cantirăţiişi calităţii apelor.

20.Caracteristica generala si administrarea fondului de stat al fondului silvic (1) Pădurile, terenurile destinate împăduririi, terenurile afectate gospodăriei silvice, precum şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice sau în Cadastrul funciar ca păduri şi/sau plantaţii forestiere, constituie fondul forestier. (2) Fondul forestier cuprinde toate pădurile, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire. Terenurile din fondul forestie (1) Terenurile din fondul forestier cuprind: a) - terenuri pentru împădurire: - terenuri destinate reîmpăduririi; - terenuri destinate împăduririi; b) terenuri afectate gospodăriei silvice; c) terenuri neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte, alunecări de teren, soloneţuri etc.Dreptul de proprietate asupra terenurilor din fondul forestier (1) Pădurile în Republica Moldova, folosite în interes public, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Conform legislaţiei, ele pot fi date în gestiune sau în folosinţă. (2) Proprietatea privată asupra pădurilor se admite în cazul plantării acestora, în condiţiile legii, pe terenurile aflate în proprietate privată. (3) Dreptul de proprietate asupra terenurilor din fondul forestier se exercită în conformitate cu legislaţiaAdministrarea de stat a fondului forestier şi cinegetic - activitate de elaborare şi implementare a politicii statului prin planificarea, organizarea, realizarea şi efectuarea controlului de stat în domeniul forestier şi cinegetic în scopul asigurării şi promovării intereselor şi priorităţilor naţionale;Administrarea de stat a fondurilor forestier şi cinegetic: (1) Administrarea fondurilor forestier şi cinegetic este prerogativa statului (2) Administrarea de stat a fondurilor forestier şi cinegetic este exercitată de Guvern, autorităţile administraţiei publice locale, organele silvice de stat, alte organe împuternicite în acest scop. (3) Administrarea de stat a fondurilor forestier şi cinegetic proprietate publică se efectuează de către autoritatea silvică centrală şi de autorităţile administraţiei publice locale.(4) Regulamentele, instrucţiunile şi indicaţiile organelor silvice de stat sînt obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri din fondul forestier (incluzînd proprietarii şi gestionarii de terenuri din fondul forestier, beneficiarii silvici), precum şi pentru întreprinderi, instituţii, organizaţii şi cetăţeni, care execută în cadrul fondului forestier lucrări nelegate de gospodărirea fondului forestier şi derularea folosinţelor silvice.

21. Cadastrul silvicŢinerea evidenţei de stat a fondului forestier şi a cadastrului silvic de stat are drept scop organizarea folosirii raţionale a fondului forestier, regenerării, pazei şi protecţiei eficiente a pădurilor, exercitarea controlului sistematic al schimbărilor calitative şi cantitative ale pădurilor, asigurarea autorităţilor administraţiei publicelocale, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor interesaţi cuinformaţii despre fondul forestier. Cadastrul silvic de stat conţine un sistem de informaţii despre regimul juridic al fondului forestier, clasificarea pădurilor pe grupe şi categorii funcţionale, aprecierea lor sub raport economic, altă informaţie necesară pentru gospodărireafondului forestier şi evaluarea rezultatelor activităţii economice în fondul forestier.Ţinerea evidenţei de stat a fondului forestier şi a cadastrului silvic de stat se efectuează de către organele silvice de stat pe baza amenajamentelor silvice,inventarierilor şi cercetărilor fondului forestier, conform unui sistem unic. Materialele evidenţei de stat a fondului forestier sînt correlate cu datele dincadastrul funciar Amenajamentul silvic include un sistem de măsuri pentru asigurare a gospodăririi raţionale a terenurilor din fondul forestier şi realizării folosinţelor silvice, regenerarea eficientă, paza şi protecţia pădurilor promovarea unei politicitehnico-ştiinţifice unice, bazate pe concepţia de dezvoltare durabilă a pădurilor şi silviculturii. Amenajamentul silvic include: a) delimitarea hotarelor şi organizarea internă a teritoriilor întreprinderilor,instituţiilor şi organizaţiilor, în gestiunea cărora se află terenuri din fondulforestier;b) executarea de lucrări topografico-geodezice şi de cartografiere specială a pădurilor;c) inventarierea fondului forestier prin determinarea compoziţiei şi vîrsteiarboreturilor, stării lor, caracteristicilor calitative şi cantitative ale resurselor silvice;d) stabilirea terenurilor din fondul forestier, care necesită efectuarea tăierilor de îngrijire, de igienă, de reconstrucţie, a măsurilor de regenerare, împădurire,ameliorare, pază şi protecţie a pădurilor şi a altor măsuri, precum şi determinareaordinii şi modalităţilor de executare a lor. Amenajarea pădurilor se efectuează de către serviciul de stat de amenajamentsilvic, conform unui sistem unic, o dată la 10 ani. Monitoringul forestier reprezintă un sistem de observaţii şi prognozări pentru relevarea schimbărilor stării pădurilor, descoperirea şi prevenirea proceselor şi tendinţelor negative din păduri.

22.Dreptul de proprietate asupra padurilorDreptul de proprietate asupra terenurilor din fondul forestier (1) Pădurile în Republica Moldova, folosite în interes public, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Conform legislaţiei, ele pot fi date în gestiune sau în folosinţă. (2) Proprietatea privată asupra pădurilor se admite în cazul plantării acestora, în condiţiile legii, pe terenurile aflate în proprietate privată. (3) Dreptul de proprietate asupra terenurilor din fondul forestier se exercită în conformitate cu legislaţia.23.Dreptul de beneficiere asupra fondului foristierBeneficiarii silvici au dreptul:a) să primească în folosinţă terenuridin fondul forestier pentru recoltarea produselor pădurii, precum şi pentru cositul fînului, păşunatul vitelor pe anumitesectoare şi pentru alte folosinţe silvice;b)să construiască drumuri, blocuri de producţie şi administrative, să amenajeze platforme pentru stivuirea producţiei silvice, locuri de parcare a autovehiculelor,altor mijloace de transport. (art. 30 CS) Beneficiarii silvici sînt obligaţi:a) să folosească raţional parchetele, care le-au fost puse la dispoziţie pentru recoltarea masei lemnoase, fîneţele, alte terenuri silvice;b) să nu admită pierderea masei lemnoase recoltate;c) să cureţe parchetele de resturile de exploatare, iar terenurile deteriorate în procesul exploatării să fie aduse într-o stare bună pentru folosire conformdestinaţiei;d) să achite la termen plata pentru folosirea terenurilor din fondul forestier;e) să execute lucrările prin metode care nu afectează starea şi regenerarea pădurilor, precum şi starea bazinelor acvatice şi a altor obiecte naturale;f) să respecte regulile de apărare împotriva incendiilor, să ia măsuri de apărareîmpotriva incendiilor în locurile de executare a lucrărilor, iar în cazul apariţieiincendiilor de pădure, să le stingă în cel mai scurt timp;g) să îndeplinească alte cerinţe în conformitate cu regulamentele de folosire afondului forestier. Imixtiunea în activitatea beneficiarilor silvici este interzisă.Drepturile încălcate urmează să fie restabilite, iar pagubele pricinuite deîncălcarea drepturilor beneficiarilor silvici urmează să fie integral recuperate.

24.Regnul animal ca obiect de folosinta si protectiveLumea animală, ca un component de bază al biocenozelor naturale, joacă unrol important în menţinera echilibrului ecologic. Un şir de specii de animaleservesc drept surse pentru obţinerea unor materii prime industriale, medicinale, produselor alimentare şi altor valori materiale, necesare pentru satisfacereacerinţelor populaţiei şi ale economiei naţionale, alte specii sînt utilizate în scopuriştiinţifice, cultural-educative şi estetice.Cadrul juridic pentru asigurarea protecţiei eficiente şi folosirii raţionale aresurselor regnului animal îl constituie Legea regnului animal (LRA) Nr.439-XIII din 27.04.95 // în MO RM nr.62-63/688 din 09.11.1995.Lege reglementează relaţiile în domeniul protecţiei şi folosirii animalelor sălbatice (mamifere, păsări, reptile, amfibii, peşti, insecte, crustacee, moluşte etc.),animale care vieţuiesc în mod natural pe uscat, în apă, în atmosferă sau în sol şi populează permanent sau temporar teritoriul republicii. Relaţiile în domeniul protecţiei şi folosirii animalelor domestice, precum şi aanimalelor sălbatice întreţinute în captivitate sau semicaptivitate în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice, nu cad sub incidenţa prezenteilegi. (art. 1 LRA)Regn animal- cea mai mare categorie sistematică în biologie.Totalitateaunor specii de animale care vieţuiesc în mod natural pe uscat, în apă, în atmosferăsau în sol, inclusiv monocelulare, nevertebrate şi cordate. Regnul animal este proprietate publică. Sînt interzise acţiunile (inacţiunile)care, într-un mod sau altul, încalcă dreptul proprietăţii publice asupra regnuluianimal.

25. Dreptul de beneficiere asupra regnului animalBeneficiari ai regnului animal pot fi persoanele fizice şi juridice, indiferent detipul de propritate şi forma de organizare juridică.(art. 21 LRA)Respectînd cerinţele prevăzute de legislaţie, pot fi practicate următoarelemodalităţi de folosire a resurselor regnului animal:a) vînătoarea sportivă şi de amatori;b) pescuitul industrial, sportiv şi de amatori;c) dobîndirea de animale care nu constituie obiecte ale vînatului şi pescuitului;d) folosirea în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice;e) folosirea proprietăţilor utile ale animalelor şi a produselor activităţii vitale aacestora. (art. 22 LRA)Persoanele fizice şi juridice au dreptul să practice doar acele modalităţi defolosire a resurselor regnului animal, care sînt stabilite de LRA şi permise în perioada respectivă sau pe teritoriul respectiv de către organele de stat pentru protecţia şi folosirea resurselor regnului animal şi de către autorităţileadministraţiei publice locale.Drepturile de folosinţă a resurselor regnului animal pot fi limitate de cătreorganele de control şi de autorităţile administraţiei publice locale în cazurilereducerii efectivului de animale sau retragerii din folosinţă a unor specii deanimale în scopul protecţiei lor. (art. 30 LRA)Obligaţiunile beneficiarilor regnului animal:a) să respecte regulile, normele, termenele stabilite şi alte cerinţe de protecţieşi folosire a resurselor regnului anumal;b) să folosească resursele regnului animal utilizînd mijloace ce nu prejudiciază integritatea biocenozelor naturale şi asigură protecţia animalelor carenu au fost oferite în uzufruct;c) să ţină evidenţa efectivului de animale oferite în uzufruct, cu excepţia celor din pescuitul industrial, să verifice starea mediului lor de trai;d) să realizeze măsurile necesare pentru reproducerea regnului animal;e) să acorde ajutor multilateral organelor de stat, altor organe care exercităcontrolul asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal;f) să nu admită degradarea habitatului animalelor;g) să repare pagubele cauzate regnului animal ;h) şi alte cerinţe privind protecţia, folosirea şi reproducerea resurselor regnuluianimal. (art. 31 LRA)Dreptul de folosinţă a resurselor regnului animal se sistează în cazul:a) dispariţiei necesităţii de folosinţă sau renunţării la ea;b) expirării termenului de folosinţă stabilit;c) apariţiei necesităţii de retragere din folosinţă a unor specii de animale înscopul protecţiei lor;d) lichidării unităţii căreia i s-a acordat dreptul de folosinţă;e) neachitării la termen a plăţii pentru folosirea animalelor;f) nerespectării de către beneficiar a regulilor, normelor, termenelor stabilite şialtor cerinţe de protecţie şi folosire a resurselor regnului animal. (art. 32 LRA)Sistarea dreptului de folosinţă a resurselor regnului animal se realizează

prinanularea autorizaţiei de folosinţă de către organul de stat care a eliberat-o.26. Reglementarea juridica a vinatuluiDreptul de vînătoare cu arme de foc de vînătoare pe teritoriul republicii se acordă persoanei care domiciliază permanent pe teritoriul ţării, dacă acesta a atins vîrsta de 18 ani, este membru al unei societăţi de vînători, a susţinut probele minimumului vînătoresc, a îndeplinit minimumul de participări obligatorii prin muncă, a achitat în modul stabilit cotizaţia de membru şi taxa vînătorească.Drept adeverinţă pentru dreptul de vînătoare servesc carnetul de vînător, aprobat de Societatea Vînătorilor şi Pescarilor din Republica Moldova, permisul (foaia, fişa pentru recoltare) eliberate de Societatea Vînătorilor şi Pescarilor din Republica Moldova pentru vînătoarea sportivă a păsărilor de baltă şi a animalelor cu blană sau autorizaţia de a vîna animale sălbatice copitate, eliberată de autoritatea silvică centrală. Dreptul de vînătoare nu se acordă persoanelor: a) care nu au vîrsta de 18 ani; b) care suferă de boli psihice şi stau la evidenţă în unităţi medico-sanitare; c) care nu dispun de autorizaţia de deţinere a armei de vînătoare; d) ale căror antecedente penale nu au fost declarate nule pentru infracţiuni premeditate, precum şi pentru orice infracţiune comisă prin aplicarea armelor de foc, a substanţelor explozive sau toxice, pentru braconaj; e) condamnate la privaţiune de libertate, inclusiv condiţionat cu antrenarea obligatorie în muncă, pentru comiterea infracţiunilor premeditate; f) eliberate condiţionat din detenţiune, cu antrenarea obligatorie în muncă; g) trase la răspundere administrativă pentru braconaj sau altă formă de folosire ilegală a armei.Vînătoarea cu cîini este permisă numai cu cîini de vînătoare de rasă dresaţi special, care sînt înregistraţi anual la societatea de vînători, cu indicarea rasei, sexsului, vîrstei şi numelui Vînătoarea cu cîini de vînătoare de rasă este permisă la vînarea păsărilor de apă şi penatelor, animalelor de blană şi animalelor copitate în decursul întregii perioade de vînătoare, fixată pentru specia dată. Cîinii de vînătoare de rasă, depistaţi pe terenurile de vînătoare în perioada interzisă pentru vînătoare şi cînd vînătoarea nu se practică sînt reţinuţi de persoanele ce exercită supravegherea asupra respectării regulilor de vînătoare, fapt despre care se înştiinţează secţiile locale ale societăţii de vînători. Stăpînul cîinelui de vînătoare reţinut are dreptul în decurs de 15 zile, să-şi ia cîinele după recuperarea cheltuielilor pentru întreţinere. Dacă în decurs de 15 zile de la reţinerea cîinelui stăpînul n-a venit să-l ia, cîinele trece în mod gratuit în posesia persoanei care l-a reţinut, iar dacă aceasta se dezice de el, cîinele trece în fondul societăţii de

vînători.Posesorii cîinilor de vînătoare care le-au permis aflarea pe terenurile de vînătoare în perioada interzisă pentru vînătoare, precum şi în rezervaţiile ştiinţifice, în branişti şi în zone de agrement pe tot parcursul anului poartă răspundere în conformitate cu legislaţia. Producţie de vînat se consideră carnea, pieile, colţii, coarnele (exceptînd cele abandonate), altă producţie obţinută în urma vînătorii legale a animalelor.Colectarea, cumpărarea, prelucrarea (tăbăcirea, vopsirea, confecţionarea diverselor articole) şi vînzarea blănurilor şi pieilor de vînat se efectuează numai de către întreprinderile de stat are au obţinut în modul stabilit autorizaţia de efectuare a lucrărilor menţionate.Despre animalele rănite, căzute, zdrobite de mijloacele de transport se va comunica imediat reprezentanţilor organelor de protecţie a mediului, care în comun cu lucrătorii serviciului veterinar de stat vor determina utilitatea de comercializare a acestor animale, întocmindu-se un act de forma stabilită.Trofeele de vînătoare (coarnele, craniile, colţii etc.) ale animalelor căzute se transmit beneficiarului terenului de vînătoare, pe al cărui teritoriu acestea au fost depistate.Pieile de vînat, obţinute de vînători în urma vînătorii sportive şi de amatori sau ca trofee, în cazul în care nu au fost folosite de către vînători în scopuri personale, trebuie predate organizaţiilor de achiziţionare în termen de 20 de zile de la expirarea termenului de vînătoare stabilit pentru specia dată de vînatPersoanele care predau la organizaţiile de achiziţionare pieile de vînat limitat sînt obligate să prezinte cotorul autorizaţiei de vînătoare, iar persoanele care predau pielile de vînat nelimitat să prezinte carnetul de vînător.27. Reglementarea juridical a pescuitului Regimul juridic de folosire şi protecţie al resurselor piscicole dinRepublica Moldova este stabilit prin Legea regnului animal Nr.439-XIII din27.04.95. Anexa Nr. 2. Regulamentul cu privire la protecţia resurselorpiscicole şi reglementarea pescuitului în bazinele piscicole din republică(RPRP// în MO RM nr.62-63/688 din 09.11.1995Conform Regulamentului citat, toate bazinele şi cursurile de apă (rîurile,afluenţii, lacurile, iazurile (heleşteele), lacurile de acumulare) de pe teritoriulrepublicii, care servesc sau pot servi pentru reproducerea, creşterea şi pescuitul peştelui, altor organisme şi plante acvatice, se consider bazine piscicole. Protecţia resurselor piscicole, a altor organisme şi plante acvatice(crustacee, insecte, amfibii, plante imerse şi submerse), autorizarea şireglementarea pescuitului şi dobîndirii organismelor şi plantelor acvatice, precumşi controlul de stat asupra respectării legislaţiei în domeniu ţin de competenţa Serviciului piscicol al Inspectoratului Ecologic de Stat al

Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale. Coordonarea lucrărilor şi investiţiilor ştiinţifice în domeniul protecţiei,reproducerii şi folosirii raţionale a resurselor piscicole se efectuează de Consiliul ihtiologic, înfiinţat pe lîngă Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, ca organcoordonator şi consultativ.El se formează din specialişti calificaţi în probleme de protecţie şireproducere a resurselor piscicole de la organizaţii de cercetări ştiinţifice, instituţiide învăţămînt, întreprinderi piscicole, ministere şi departamente.Sarcinile de bază ale Consiliului ihtiologic sînt elaborarea şi promovarea unei politici unitare privind activitatea ştiinţifică şi cea economică în domeniul ocrotiriinaturii, care ar asigura dezvoltarea, protecţia, reproducerea şi folosirea raţională aresurselor piscicole din bazinele piscicole.Serviciul piscicol are dreptul:

să controleze respectarea prevederilor Regulamentului cu privire la protecţia resurselor piscicole şi reglementarea pescuitului în bazinele piscicole dinrepublică (RPRP) de către persoanele fizice şi juridice;

să ceară de la persoanele oficiale şi particulare explicaţii cu privire laîncălcarea RPRP;

să întocmească procese-verbale cu privire la încălcarea RPRP;

să intenteze acţiuni ministerelor, departamentelor şi altor persoane fizice şi juridice care au încălcat RPRP, în scopul reparării pagubei cauzateresurselor pisciole;

să controleze mijloacele de transport terestru şi pe apă, uneltele de pescuit, peştele şi alte organisme acvatice în locurile pentru pescuit, la depozite, lacherhanale, la întreprinderile de prelucrare a peştelui şi de comerţ etc.Persoanele fizice şi juridice care practică pescuitul industrial sînt obligate: -să nu admită încălcarea prevederilor RPRP; să efectueze, cu acordul Serviciului piscicol, acţiuni pentru protecţia şireproducerea resurselor piscicole; să nu efectueze în bazinele piscicole lucrări care ar afecta condiţiile naturaleale acestora fără autorizarea Serviciului piscicol; să marcheze cu semne convenţionale hotarele sectoarelor piscicole;

să ţină evidenţa pe specii a peştelui pescuit; să prezinte Serviciului piscicol documentaţia de evidenţă a peştelui pescuit; să nu depăşească cotele stabilite de pescuit şi să respecte regulile stabilite defolosire a uneltelor de pescuit;

să efectueze lucrări curente de întreţinere a canalelor şi gîrlelor dealimentare, a izvoarelor de apă şi a zonelor de pescuit; să realizeze măsuri pentru combaterea epizootiilor şi a dăunătorilor peştelui;

să efectueze lucrări de amenajare a lacurilor, bălţilor, rîurilor, avînd scop protecţia fondului piscicol al acestora.

28. Caracteristica generala a regimului juridic de utilizare si protectie a subsoluluiBeneficiari ai folosinţei subsolului pot fi persoane fizice şi juridice dinRepublica Moldova, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire, precum şi persoanele fizice şi juridice străine. Subsolul se dă în folosinţă pentru:a) studierea geologică, geomecanică, ecologică şi de altă natură;b) exploatarea zăcămintelor de substanţe utile;c) construirea şi exploatarea obiectivelor şi construcţiilor care nu sînt legate deextracţia substanţelor utile;d) îngroparea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor de producţie;e) satisfacerea altor necesităţi de stat şi publice.Drepturile şi obligaţiile fundamentale ale beneficiarilor folosinţei subsolului. Beneficiarii folosinţei subsolului au dreptul:a) să folosească sectoarele de subsol în corespundere cu condiţiile şi scopurile pentru care li s-au repartizat;b) să folosească rezultatele activităţii lor, inclusiv producţia fabricată şideşeurile industriei miniere. Beneficiarii folosinţei subsolului au dreptul prioritar la:a) prelungirea termenului de acţiune a autorizaţiei, precum şi la primireaautorizaţiei pentru desfăşurarea etapelor ulterioare de studiere şi valorificare asubsolului;b) înstrăinarea terenurilor necesare pentru exploatarea zăcămintelor desubstanţe utile în limitele perimetrelor miniere. Benefeciarii folosinţei subsolului sînt obligaţi să asigure:a) studierea deplină şi complexă a subsolului, folosirea raţională şi complexă aresurselor lui în corespundere cu proiectele şi schemele tehnologice, inclusiv la prelucrarea materiei prime minerale;b) desfăşurarea în condiţii de securitate pentru viaţa şi sănătatea lucrătorilor şi populaţiei a lucrărilor, legate de folosirea subsolului, precum şi protecţiasubsolului, mediului înconjurător, obiectivelor şi construcţiilor de acţiuneadăunătoare a lucrărilor menţionate;c) zădărnicirea în limitele perimetrului minier a ridicării de construcţii pesuprafeţele cu zăcăminte de substanţe utile şi pe teritoriile situate de asupraobiectivelor şi construcţiilor din subteran;d) aplicarea metodelor şi tehnologiilor la studierea şi valorificarea subsoluluiîn scopul folosirii lui cît mai eficiente şi evitării acţiunilor dăunătoare asupramediului înconjurător;Cerinţele principale în domeniul protecţiei subsolului sînt:a) respectarea modului stabilit de atribuire şi folosire a subsolului;b) neadmiterea folosirii neautorizate a subsolului;c) preîntîmpinarea ridicării neîntemeiate

şi neautorizate de construcţii pesuprafeţele cu zăcăminte de substanţe utile şi pe sectoarele situate de asupraobiectivelor şi construcţiilor din subteran;d) asigurarea studierii cît mai depline şi mai complexe a subsolului şi folosirii resurselor lui;e) protecţia zăcămintelor de substanţe utile, obiectivelor şi construcţiilor din subteran de inundaţii, incendii şi alţi factori, care conduc la degradareacalităţii substanţelor utile sau la deteriorea zăcămintelor, obiectivelor şiconstrucţiilor;g) respectarea cerinţelor legislaţiei ecologice în timpul desfăşurăriilucrărilor, legate de studierea şi folosirea subsolului;h) asigurarea unei prognoze sigure şi aprecierea acţiunii lucrărilor, legate defolosirea subsolului, asupra mediului înconjurător şi luarea măsurilor necesare de protecţie a lui şi de securitate a populaţiei;i) evidenţa şi întocmirea dărilor de seamă statistice de stat cu privire larezervele de substanţe utile de bază şi secundare extrase şi lăsate în subsol.Beneficiarii folosinţei subsolului şi organul de stat pentru supraveghereaminieră sînt obligaţi să informeze opinia publică despre starea folosirii şi protecţiei subsolului şi îndeplinirea măsurilor de protecţie a subsolului, studiereaşi folosirea lui raţională Protecţia sectoarelor subsolului care prezintă o deosibită valoare ştiinţificăsau culturală.Aflorimentele geologice rare, formaţiile mineralogice, obiectele paleontologice şi alte sectoare ale subsolului, care prezintă o deosebită valoareştiinţifică sau culturală, pot fi declarate, în modul stabilit, rezervaţii orimonumente ale naturii sau culturii. Orice activitate care încalcă integritatearezervaţiilor şi monumentelor menţionate nu se permite.În cazul în care în timpul folosirii subsolului au fost descoperite aflorimentegeologice rare şi formaţii mineralogice, meteoriţi, obiecte paleontologice,arheologice şi de altă natură, ce prezintă interes pentru ştiinţă şi cultură, beneficiarii folosinţei subsolului sînt obligaţi să sisteze lucrările pe sectorul unde afost găsit obiectul şi să comunice despre aceasta organelor de stat respective.

29. Caracteristica generala a regimului juridic de utilizare si protectie a aerului atmosphericAer- amestec de azot şi oxigen de necesitate vitală pentru organismeleaerobe, care conţine şi mici cantităţi de alte gaze (argon, neon, heliu, cripton,xenon, radon, dioxid de carbon, hidrogen), vapori de apă şi diverse particule. (art.3LA)Orice substanţă în stare solidă, lichidă, gazoasă (de vapori) sau energie(radiantă, electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrantă), prezentă înaer, care poate avea o acţiune negativă asupra sănătăţii oamenilor şi/sau a mediuluiconstituie poluant.Concentraţia poluanţilor din aerul atmosferic într-un punct sau zonă concretă,stabilită în baza unor măsurări sistematice şi analize comparative în raport cuanumite criterii (poluare de fond a aerului, CMA a poluanţilor, risc pentrusănătatea oamenilor si/sau mediul înconjurător etc.) determină nivelul de poluare aaerului.În scopul estimării nivelului de poluare a aerului se instituie un sistem desupraveghere sistematică a concentraţiilor de poluanţi din aerul atmosferic, demonitorizare a poluării aerului.Poluarea aerului este adesea vizibilă sub forma fumului din hornuri şi a gazelor de la ţevilede eşapament ale maşinilor. Fumul este un amestec de gaze şi substanţe chimice, care poatedeveni şi mai toxic sub acţiunea soarelui. Smogul care rezultă are un miros neplăcut şi un efectnociv asupra stării sănătăţii oamenilor.Acum ceva timp, smogul învăţuia Londra în timpul iernii, cînd în fiecare casă ardeau focuride cărbune. În anii ’50, Guvernul a emis hotărîri pentru a împiedica oamenii ca, în anumiteregiuni, să ardă altceva decît combustibili fără fum.O dovadă a efectelor dăunătoare a poluării aerului este şi creşterea numărului de cazuri deastm şi de alte boli bronhiale.În lupta pentru aer curat, multe autorităţi au instalat monitoare pentru verificarea calităţiiaerului. Acestea măsoară particulele suspendate şi gazele, inclusiv dioxidul de sulf şi monoxidulde carbon.Poluarea aerului are un efect devastator asupra mediului. Substanţele chimice emanate înatmosferă sînt transportate de vaporii de apă din curenţii de aer, iar atunci cînd aceştia se ridicădeasupra munţilor, vaporii de apă se condensează şi cad sub formă de ploaie. Dacă existăsubstanţe chimice în curenţii de aer, ele vor cădea odată cu ploaia, provocînd fenomenul de ploaie acidă.

În vederea păstrării purităţii şi ameliorării calităţii aerului atmosferic, prevenirii şi reducerii efectelor nocive ale factorilor fizici, chimici, biologici,radioactivi şi de altă natură asupra atmosferei, cu consecinţe nefaste pentru populaţie şi/sau mediul înconjurător, Parlamentul Republicii Moldova a adoptatLegea privind protecţia aerului atmosferic.

30.poluarea atmosfereiPoluarea atmosferei poate fi cauzată de modificarea proporţiilor normale ale constituenţilor naturali ai atmosferei, datorită introducerii în atmosferă a unor compuşi străini care se dovedesc a fi toxici sau periculoşi. Substanţele poluante din atmosferă se găsesc sub următoarele faze: gaze, particule solide şi lichide, aerosoli. Poluanţii atmosferici se găsesc în atmosferă în principal fie din: arderea combustibililor, trafic, industrie, agricultură; fie ca rezultat al unor fenomene naturale: omul şi animalele, plantele, solul, materii organice în descompunere, vulcanii, surse radioactive, descărcări electrice, furtuni de praf, nisip. Substanţele eliminate în atmosferă pot avea un efect poluator direct sau prin combinarea lor cu alte substanţe în atmosferă, pot avea un efect poluator indirect. Surse de poluare a atmosferei In cazul localităţilor urbane, care au platforme industriale, unii din principalii poluanţi ai atmosferei se regăsesc în gazele de ardere sau vaporii evacuaţi în atmosferă, ce au rezultat din diverse procese tehnologice. Există două tipuri de noxe în gazele de ardere şi anume: praful şi substanţele gazoase. Praful sau cenuşa aflate, în atmosferă, în suspensie poate conţine combustibili ne arşi cât şi reactanţi, proveniţi de la instalaţiile de desulfurare şi reducere a oxizilor de azot. Particulele ce compun praful pot fi clasificate astfel: - după mărime: vizibile cu ochiul liber (granule, picături, pulberi de cărbune, nisip calcinat); - vizibile cu microscopul optic: pulberi, ceaţă, cenuşă; - vizibile cu microscopul electronic: fum, impurităţi. - după starea de agregare: - solide sub forma de pulberi ; - lichide sub forma de suspensii. Substanţele gazoase cele mai importante, care trebuie eliminate din gazele de ardere sunt: dioxidul de sulf, oxizii de azot şi în cantităţi mai reduse acidul clorhidric şi fluorhidric. In industrie aceste substanţe se găsesc în combinaţii ca urmare a: - operaţiilor de măcinare, cernere, amestecare, unde aceste substanţe intră în contact cu gazele; - proceselor de ardere, prăjire, unde are loc amestecul între solid şi unul sau două gaze şi se formează fum; - operaţiilor de condensare cu formare de ceaţă. Unii din aceşti componenţi pot fi recuperaţi şi refolosiţi ca spre exemplMetodele de determinare a poluării aerului sunt: a) Determinări terestre – se efectuează cu ajutorul unor aparate care au intrat în uzul curent şi se reflectă în următoarele aspecte ale poluării atmosferei: - poluarea termică, caz în care se folosesc termometre, termografe, termometre cu relee; - poluarea sonoră, caz în care se folosesc sonometre; - fluxul radiaţiei ionizante din aer, caz în care se folosesc radiometre;

- turbiditatea atmosferei, caz în care se folosesc anemometre, baloane meteo etc.

b) Determinări spaţiale – se efectuează prin intermediul aparatelor de măsură amplasate pe sateliţi artificiali, făcând posibilă determinarea gradului de poluare al atmosferei pentru diferiţi parametri şi pentru diferite locaţii ale Globului pământesc. c) Determinări de laborator – sunt precedate de o tehnică specială de prelevare a probelor pentru analiză, ce depinde de starea în care se găseşte agentul poluant: gaz, aerosoli, praf. d) Determinări continue – supravegherea continuă a concentraţiei agenţilor poluanţi din atmosferă şi pentru a putea avertiza în cazul unor depăşiri a concentraţiei noxelor, peste maximă admisă.31. Masuri nationale pentru protectia stratului de ozonÎn scopul prevenirii distrugerii stratului de ozon, a fost semnată Convenţia de la Viena şi Protocolul de la Montreal, prin care sunt stabilite obligațiunile asumate de părţile semnatare, printer care:Ø eliminarea producţiei şi consumului de substanţe care afectează stratul de ozon;Ø aplicarea celor mai bune tehnologii de îmbunătăţire a reţinerii, recuperării, reciclării și/sau distrugerii substanţelor cu impact negativ asupra stratului de ozon;Ø promovarea unor alternative pentru înlocuirea acestor substanţele, cît și a produselor ce conțin substanțe distrugătoare stratului de ozon protector;Ø aplicarea măsurilor de control asupra substanţelor responsabile de afectarea stratului de ozon şi asupra produselor la fabricarea cărora se folosesc aceste substanţe;Ø cooperarea în domeniul: ştiinţific, juridic, economic şi informaţional.1. De a oblige persoanelor juridice si fizice care produc, importa, exporta recupereaza, recicleaza, regenereaza, stocheaza, comercializeaza sau utilizeaza substantelel mentionate in anexele Protocolului de la Montreal de a lua toate masurile pentru supravegherea, limitarea si prevenirea oricaror emisii, dirijate sau accidentale, provocate de acestea. A doua obliga persoanele juridice care efectueaza asemenea operatii de a elabora strategii proprii pe termene scurte sau medii, de maximum 3 ani, de limitare, inlocuire sau eliminare a acestor categorii de substante, in conformitate cu legislatia nationala si internationala in materie la care Romania a aderat sau este parte.Republica Moldova a devenit parte la Convenţia pentru protecţia stratului de ozon (Viena, 22 martie 1985)

32. Obiectul reglementarii juridice al complexelor natural strict protejate de sta: notiune si statutul juridicRepublica Moldova are un mediu natural bogat din punct de vedere al diversitatii peisajelor si alaspectului geomorfologic. Diversitatea peisajelor include terenuri de padure, stepa, luncile raurilor,terenuri stancoase, acvatice, agricole si de alta natura.In urma exploatarii nechibzuite a acestorterenuri ele au inceput sa degradeze sau, altfel spus , in urma impactului antropic necontrolat toatecomponentele naturii – padurile, solurile, apele, stepele, luncile – au inceput sa-si piarda aspectul sistructura lor naturala de alta data. Astfel au aparut teritorii care au statutspecial de protectie, care poarta denumirea de arii naturale protejate de stat.Fondul ariilor naturaleprotejate de stat din Republica Moldova include urmatoarele categorii de obiecte si complexenaturale:

a) rezervatii stiintifice - spaţiu

biogeografic terestru şi/sau acvatic de importanţă naţională cu statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, destinat menţinerii intacte a obiectelor şi complexelor naturale, conservării biodiversităţii, elaborării bazelor ştiinţifice de protecţie a mediului; Art.23. - (1) Rezervaţia ştiinţifică are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice şi se subordonează autorităţii centrale pentru mediu.b) parcuri nationale -spaţiu natural reprezentativ cu diverse peisaje geografice, obiecte şi complexe naturale şi cultural-istorice, specii floristice şi faunistice autohtone, destinat utilizării în scop ştiinţific, recreativ, economic, cultural, turistic, instructiv, educativ etc.; Art.31. - Parcul naţional are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice. Subordonarea lui se stabileşte la momentul fondării. c) monumente ale naturii- obiect unic al naturii avînd o deosebită valoare ecologică, ştiinţifică, culturală, istorică şi estetică;d) rezervatii naturale - spaţiu natural, valoros din punct de vedere ştiinţific, destinat păstrării şi restabilirii unui sau a mai multor componente ale naturii pentru menţinerea echilibrului ecologic; Art.40. - Rezervaţia naturală are ca obiectiv asigurarea condiţiilor optime de protejare şi restabilire a speciilor, a comunităţilor vegetale şi animale semnificative din punct de vedere naţional.e) rezervatii peisagistice - Art.43. - Rezervaţia peisajeră (de peisaj geografic) are ca obiectiv conservarea peisajelor geografice de importanţă naţională, utilizarea lor reglementată în scopuri economice, estetice, culturale şi recreative.f) rezervatii de resurse - spaţiu natural care cuprinde resurse deosebit de valoroase, de importanţă naţională, protejate în scopul conservării lor pentru generaţiile viitoare; Art.46. - Rezervaţia de resurse are ca obiectiv conservarea resurselor naturale pentru

menţinerea lor în stare naturală în vederea valorificării ulterioare.g) arii cu management multifunctional Art.50. - Aria cu management multifuncţional are ca obiectiv conservarea naturii şi gospodărirea reglementată a resurselor naturale.h) rezervatii ale biosferei – in curs de organizarei) gradini botanice j) gradini dendrologice – Art.67. - Grădina dendrologică are statut de instituţie ştiinţifică aplicativă şi se află în subordinea autorităţii administraţiei publice locale. k) monumente de arhitectura peisajera – Art.72. - Monumentul de arhitectură peisajeră are ca obiectiv păstrarea şi dezvoltarea compoziţiilor arhitectonice peisajere şi servesc ca depozit al genofondului de plante. l) gradini zoologice -zonă umedă de importanţă internaţională - teritoriu şi/sau întindere de apă care include diferite tipuri de ecosisteme umede şi corespunde criteriilor de evidenţiere a zonelor umede de importanţă internaţională ale Convenţiei Ramsar, deţinînd o bogată diversitate biologică şi avînd un rol important în calitate de habitat pentru păsările acvatice.33. Regimul protectiei a unor categorii de teritorii strict protejate de stat.Rezervațiile științifice.Rezervațiile științifice pot fi declarate loturile de teren șisuprafețele acvatice , ce au valoare deosebită științifică sau cultural-educativă ca formațiune delandsaft, tipice sau unice, habitatele animalelor fiind rare și valorase. Ele acoperă frecvent ecosisteme ori forme de viața fragile, zone prezentând o diversitate remercabilă din punct devedere biologic ori geologic care sunt în particular importante pentru conservarea resurselorgenetice.Regimul juridic al rezervaților științifice se caracterizează prin aceea că în ele se protejează tot complexul natural. Teritoriul rezervației științifice cu toate obictele naturii, cu monumenteleistorico-culturale formează totalitatea fondului de rezervație și este exclus pentru totdeuna dincircuitul

economic. Managementul rezervațiilor

științifice asigură un regim strict de protecție prin carehabitatele sunt păstrate într -o stare pe cât posibil neperturbată1.În teritoriile date se interzice total orice activitate economică față de resursele naturale aflate în acest teritoriu: vânatul, pescuitul,tăierilor de lemne, pășunatul și mișcarea vitelor, colectarea plantelor medicinale sau a florilor șialte activități care lezează și schimbă starea firească a naturii. Rezervația este un teritoriu închis pentru vizită, cu anumite excepțiiRezervația naturală presupune a fi spațiul natural, valoros din punt de vedere științific,destinat păstrării și restabilirii unuia sau mai multorcomponente ale naturii prin menținereaechilibrului ecologic. Potrivit

scopului pentru care au fost desemnate, rezervațiile naturale potavea carater predominant: botanic, zoologic , forestier, geologic, paleontologic, peisagistic,speologic, de zona umedă, marină, de resurse genetice și alteleRezervația peisajistică( de peisaj geografic) care presupune de a fi un sistem naturalomogen silvic , de stepă și luncă, de baltă și mlastină, având valoare științifică, ecologică,recreativă, estetică, instructivă și educatională, destinat menținerii calităților sale naturale șiefectuării unor activități economice reglementate.Arie cu management multifunctional-spațiu terestru și/sau acvatic (arie cu resurse gospodărite) în care, concomitent cu conservarea naturii se efectuează valorificarea reglementată a florii, faunei, resurselor de apa și a pășunilor, se practică turismul reglementat. Aria data are drept scop conservarea naturii și gospdărirea reglementată a resurselor naturale.Gradina Dendrologică-reprezintă suprafețele terestre și/sau acvatice în limitele cărora suntcreate în mod artificial colecții de arbori și arbuști și alte specii vegetale autohtone și exotice ce reprezintă interes științific aplicativ, fiind semnificative din punct de vedere național prin valoarea lor ecologică, științific și estetică deosebită.combinate cu diverse modele scenice eleconfera teritoriului respectiv, un aspect deosebit de atractiv, fiind supuse unui regim de administrare special, în scopul protejării și conservării bodiversității, pararel cu utilizarearesurelor lor naturale în diferite domenii de activitate.Gradina zoological-este o instituție științifică de culturalizare și instruire, care se constituieprin delimitarea unor teritorii terestre și/sau acvatice, supuse unui regim special de administrare,în scopul conservării, studierii și demonstrării în condiții artificiale optime a unor specii deanimale valoroase din punct de vedere științific, colecțiile create servind drept depozit alfondului genteic și al resurselor de material reproductiv.Monument de arhitectură peisageră-care include obiecte și ansambluri de obiecte, parcurivechi, parcuri silvice, aleii,grădini cu valoare istorică, culturală, științifică,estetică, economică și recreativă, reprezentând mărturiri ale evoluție peisagere și ale dezvoltării spirituale și sociale.Ele fac parte din patrimoniul cultural și natural și sunt înscrise în Registrul RM ocrotite de stat.

34. raspunderea juridical pentru incalcarea regimului juridic a ariilor natural protejate de statÎncălcarea prezentei legi atrage, după caz, răspundere civilă, administrativă sau penală.Răspunderea juridică pnetru nerespectarea legislatiei privind ariile naturale protejate de stat este prevăzută pt urmăatoarele abateri:a) folosirea ariilor naturale protejate în alte scopuri decît în cele prevăzute de prezenta lege; b) organizarea fără expertiză ecologică a activităţii economice în ariile naturale protejate, precum şi în zonele lor de protecţie; c) deteriorarea sau distrugerea ariilor naturale protejate;d) nelichidarea urmărilor ecologice ale avariilor, catastrofelor şi ale altor fenomene distructive;e) introducerea de plante şi animale străine zonei respective, care poluează fondul genetic autohton;f) încălcarea regulilor de export al plantelor şi animalelor luate sub protecţia statului;g) executarea neautorizată a oricărei lucrări de amenajare şi construcţie;h) deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe terenuri, depozitarea lor în ariile naturale protejate şi în zonele lor de protecţie;i) folosirea peste normele admise a chimicalelor în zonele de protecţie; j) recoltarea neautorizată a fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor, plantelor medicinale, seminţelor şi a organismelor acvatice;k) strămutarea nesancţionată a hotarelor ariilor naturale protejate;l) deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar, geodezice sau topografice, apanourilor de avertizare sau a indicatoarelor;m) intrarea persoanelor neautorizate, cu sau fără autovehicule, în zonele cu protecţie integrală;o) păşunatul în zonele interzise;r) fotografierea sau filmarea în scopuri comerciale fără achitarea de taxe.1 Potrivit Codului contravențional, constituie contravenții: Colectarea sau nimicirea plantelor,capturarea sau nimicirea animalelor incluse in Cartea Rosie a RM si in anexele a Conventieiprivind comertul international cu specii salbatice de fauna si flora pe cale de disparitie;Încălcarea regimului de protecţie a obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejatede stat

35.Notiunea si particularitatile juridico-ecologice.Răspunderea ecologică – obligaţia persoanelor fizice, persoanelor juridice şi statului de a respecta normele ce reglementează corelaţia societăţii şi naturii, în vedere îmbinării ştiinţifice a intereselor ecologice şi economice. Funcţiile răspunderii ecologice:a) de stimulare – se materializează în motivarea persoanelor, prin pîrghii juridice şi economice, să protejeze mediul ambiant;b) de compensare – orientată spre restabilirea deplină, în formă materială sau bănească, a prejudiciilor provocate mediului;c) de prevenire – preventiv acţionează asupra comportamentului subiectelor prin înăsprirea treptată a măsurilor de constrîngere.În funcţie de caracter şi metoda de reglementare, distingem răspundere ecologică economică şi răspundere ecologică juridică.Răspunderea ecologică economică se bazează, în particular, pe interesul material al beneficiarului resurselor naturale în micşorarea gradului de poluare sau excluderea altei influienţe negative asupra mediului.

Răspunderea ecologică juridică este consecinţa acţiunilor ilegale ale persoanelor fizice şi juridice. Ea este stabilită de către organele de stat prin metode juridico-administrative şi apare în legătură cu faptul provocării daunelor mediului în ansamblu sau anumitor componente ale sale.Temeiul apariţiei răspunderii ecologice este delictul (conteavenţia) ecologică.Delict ecologic – comportament nelegitim şi vinovat al unei persoane, ce este îndreptat împotriva ordinii ecologice şi care a cauzat un prejudiciu naturii sau a creat un pericol real de a pricinui o pagubă.Obiect al delictelor ecologice – mediul ambiant, ocrotit de legislaţie, omul, bunurile materiale create de societate.Latura obiectivă a delictelor ecologice – caracterul ilegal al comportării persoanei vinovate, care atentează la ordinea de drept ecologică stabilită în societate. Rezultatul obiectiv al acestor încălcări – intervenirea daunei sau ameninţarea reală cu această daună.Subiecte ale delictelor ecologice persoanele fizice, persoanele juridice [persoanele oficiale ale acestora]Latura subiectivă – vinovăţia persoanei care a cauzat prejudiciul naturii, în ambele forme:a) intenţia – vinovatul îşi dădea seama de caracterul social periculos al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut consecinţele ei social periculoase şi le-a dorit (intenţie directă) sau le-a admis în mod conştient (intenţie indirectă); ex.: vînătoarea nelegitimă, pescuitul nelegitim, nimicirea semănăturilor prin păşunat etc. b) imprudenţa – vinovatul fie că a

prevăzut posibilitatea provocării consecinţelor social periculoase ale acţiunii sau inacţiunii sale, dar în mod nechibzuit considera că ele ar putea să nu se producă (încrederea exagerată în sine), fie că nu a prevăzut posibilitatea unor asemenea consecinţe, deşi trebuia şi putea să le prevadă (neglijenţa); ex.: nerespectarea regulilor securităţii contra incendiilor în păduri, neglijarea regulilor de folosire a mijloacelor chimice în agricultură etc.Răspunderea juridico-ecologică poate fi clasificată după diferite criterii. Reieşind din obiectele naturii, distingem răspundere juridico-ecologică pentru încălcarea legislaţiei despre ocrotirea pămîntului, apelor, pădurilor etc.Conform sancţiunilor aplicate răspunderea juridico-ecologică se clasifică în răspundere penală, civilă, materială, administrativă, disciplinară.36.formele raspunderii pentru nerespectarea legislatiei funciare si a mediuluiDupa specificul si caracterul normei incalcate si tipul raportului juridic in cadrul careia a avut loc incalcarea legii, se disting mai multe forme de raspundere juridica :- penala ; - civila ; - disciplinara.- administrativa ; - materiala ;In domeniul protectiei terenurilor, raspunderea juridical pote imbraca formele r. contraventionale , civile, penale s.a.Contraventionala – consta in aplicarea de sanctiuni persoanei vinovate de incalcarea acelor dispozitii legale, care prevad si sanctioneaza contraventia.Contraventia administrative – o fapta care atenteaza la personalitatea, la drepturile si interesele legitime ale PF si PJ , la proprietate, la ordinea de stat si ordinea publica, precum si alte fapte ilicite pentru care legislatia prevede raspunderea administrativa.RASPUNDEREA CIVILA:Raspunderea civila intervine in cazul incalcarii regulilor privind protectia terenurilor agricole prin cauzarea unui prejudiciu terenurilor, drepturilor si intereselor legitime ale proprietarilor, posesorilor si beneficiarilor funciari.In cazul in care prin fapta savirsita in domeniul protectiei terenurilor agricole, calificata de legecontraventie sau infractiune, autorul ei cauzeaza un prejudiciu patrimonial detinatorului terenului sau/sialtei persoane, el este obligat sa repareacel prejudiciu.Prin faptele ilicite cauzatoare de prejudicii patrimoniale se poate viola un drept subiectiv renascut sigarantat prin lege ori se poate nesocoti o obligatie personala legal asumata, in functie de care vorbim deun delict civil, cind aplicam regulile raspunderii civile delictuale, sau de un fapt ilicit de nerespectare aunei obligatii civile, ce da nastere raspunderii civile contractuale. in ambele cazuri raspunderea arecaracter reparator.De regula, raspunderea civila are caracter subiectiv, avin-du-se in vedere atitudinea psihica a autoruluifata de fapta sa si consecintele ei,

raspunderea intervenind daca el este vinovat. Ca exceptie, in cazurileexpres prevazute de lege, raspunderea civila poale fi si obiectiva, independenta de culpa.in cazul prejudiciilor cauzate in cadrul raporturilor de dreptul mediului in general si al celor cauzate prinnerespectarea normelor legale privind protectia terenurilor agricole in special, raspunderea pentru prejudiciile cauzate are caracter obiectiv .intr-adevar, art. 475 din Codul civil dispune: "Prejudiciul cauzat personalitatii sau bunurilor cetatenilor,sau organizatiei este recuperat de catre persoana vinovata. Cel ce a cauzat prejudiciul va fi eliberat deraspundere daca va demonstra ca prejudiciul a survenit fara vina lui". Prin urmare, vinovatia cauzatoruluide prejudiciu se prezuma.Aceasta dispozitie legala generala este specificata in art. din Codul funciar, potrivit caruia pagubele pricinuite detinatorilor de teren trebuie reparate integral, inclusiv avantajul ratat. Constatam ca pagubele pot fi cauzate pe mai multe cai: retragerea sau ocuparea temporara a terenurilor; limitarea drepturilor detinatorilor; inrautatirea calitatii terenurilorRASPUNDEREA PENALALegea privind protectia mediului inconjurator, precum si Codul funciar (alaturi de raspundereacontraventionala si civila) contin prevederi cu privire la raspunderea penala, ca forma a raspunderii juridice in cadrul raporturilor de drept al mediului. Desigur, pentru a atrage dupa sine raspunderea penala,incalcarea normelor de protectie a terenurilor agricole trebuie sa prezinte un pericol social deosebit, multmai grav decit contraventia, sau sa fie savirsita in astfel de circumstante incit, potrivit legii penale, saconstituie infractiune, sa fie vorba de o fapta incriminata de legea penala.Raspunderea penala isi are locul sau in legatura cu protectia terenurilor fondului funciar tocmai datorita faplului ca dreptul penal, pe linga ca in ansamblu apara ordinea de drept, stabileste sanctiuni si pentruatingerile aduse acelor valori sociale care sint ocrotite prin legislatia funciara a tarii. Incriminarea unor fapte in legislatia penala cu privire la regimul juridic al terenurilor este pe deplin justificata daca avem invedere importanta pe care o are pentru viata de pe pamint fondul funciar expus permanent poluarii,degradarii, reducerii. Raspunderea penala pentru incalcarea normelor legale privind protectia terenurilor se inscrie in principiile si regulile generale ale raspunderii infractionale, fara sa scapam din vedere faptulca aceasta prezinta, desigur, si un anumit specific. Specificul acestei raspunderi este determinat de naturaobiectivului ocrotit de lege si a carui atingere este adusa prin abaterea savirsita cu vinovati..Desi, cum am aratat mai sus, pentru a antrena in acest domeniu raspunderea penala, abaterea trebuie sa prezinte un pericol social sporit, o serioasa amenintare pentru

interesele vitale ale oamenilor, a interesului public.RASPUNDEREA SPECIALA IN DOMENIUL PROTECTIEI TERENURILOR Desi este o chestiune discutabila, ne referim pe scurt si la o "raspundere speciala" in domeniul examinatin aceasta parte a lucrarii, deoarece ni se pare ca ea, in perspectiva, va fi consacrata.Una dintre sanctiunile speciale specifice dreptului mediului, in sensul ca nu tine nici de raspundereacontraventionala, nici113de cea penala, si cu atit mai mult de raspunderea civila, este legata direct tocmai de protectia cantitativa sicalitativa a terenurilor.intr-adevar, reamintim ca in art. 2 din Codul funciar este stabilita obligatia detinatorilor de terenuri de aasigura cultivarea acestora si protectia calitatii solului.Articolele 24 si 25 din Codul funciar prevad ca, in cazurile in care proprietarul, posesorul sau beneficiarulterenului, fara motive intemeiate, nu-1 cultiva sau nu iau masuri pentru protectia si ameliorarea solului,organul autoritatii publice locale va dispune aplicarea sanctiunilor contraventionale si ii va soma in scrissa-si respecte obligatiile.Daca detinatorii de teren nu-si onoreaza obligatiile in termenul stabilit (nu mai mare de doi ani), ei isi pierd dreptul de proprietate, posesiune sau de folosinta a terenului prin decizia instantei judecatoresti lacererea autoritatilor publice locale sau a proprietarului.Aceasta este sanctiunea speciala la care se fac referiri in doctrina si care este considerata realizata incadrul unei raspunderi speciale de dreptul mediului. intr-adevar, referitor la aceasta sanctiune seconsidera, in primul rind, ca intentia legiuitorului a fost de a scoate din sfera contraventionalului faptadetinatorului de teren agricol si, in al doilea rind, ca, in acest caz, nu avem a face cu o sanctiuneadministrativ-contraventionala, ci cu o sanctiune specifica dreptului mediului, dat fiind faptul ca estevorba de incalcarea unei obligatii legale dintr-un raport de drept al mediului

37.infractiuni ecologice:notiune, clasificareInfracţiuni ecologice,- cuprind faptele ce se concretizează printr-un rezultat negativ pentru mediu (contaminarea mediului cu substanţetoxice, pesticide etc.), sau care pun in pericol viaţa, sănătatea sau integritateacorporala a unor persoane (continuarea activităţii după dispunerea incetariiacesteia), După obiectul supus ocrotirii, infracţiunile se grupează inA.Infracţiuni prin care se aduc atingeri activităţilor economice si sociale cuimpact asupra mediului, care la rândul lor se grupează in:a) Infracţiuni cu privire la procedura de autorizare cum sunt:- Continuarea activităţii după suspendarea acordului/autorizaţiei de mediu;-eliberarea acordului/autorizaţiei fără documentaţia obligatorie completa;- prezentarea unor concluzii false in studiile de impact b) Infracţiuni la regimul substanţelor si deşeurilor toxice si periculoase carecuprind:- infracţiunea de introducere in tara pentru depozitare, stocare, distrugere aacestor categorii de substanţe;- infracţiunea de nesupunere la testare a oricărei substanţe noi;- infracţiunea de transport sau tranzit, fără autorizaţie de pesticide si desubstanţe sau deşeuri periculoase;- infracţiunea de omisiune a raportării prompte a unui accident major;- infracţiunea de incinerare a deşeurilor periculoase in instalaţii neomologate;- infracţiunea de depozitare a deşeurilor sau substanţelor periculoase in spaţiisubterane neautorizate sau neadecvate;- infracţiunea de neluare a masurilor corespunzătoare pentru limitare aimpactului substanţelor sau deşeurilor periculoase asupra mediului- infracţiunea de aprobare sau facilitare ilegala a intrării in tara asubstanţelor sau deşeurilor periculoasec) Infracţiuni la regimul îngrăşămintelor chimice si a pesticidelor, includ:- infracţiunea de folosire a momelilor periculoase pentru omorârea animalelor sălbatice, a peştilor, in scop de consum sau comercializare;- infracţiunea de neasigurare si nesupraveghere a depozitelor pentru pesticidesi îngrăşăminte chimice;- infracţiunea de fabricare, utilizare fără autorizaţie a acestor substanţe;- infracţiunea de nerespectarea interdicţiilor privind utilizarea îngrăşămintelor chimice si pesticidelor pe terenurile agricole.d) Infracţiuni la regimul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, grupează:- infracţiunile de contaminare a mediului sau expunerea populaţiei la radiaţiidatorita nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante.- infracţiunile de omisiune a raportării prompte a creşterii contaminării peste

limita admisa.B. Infracţiunile prin care se aduce atingere protecţieiresurselor naturale si conservării biodiversităţii, cuprind:a) Infracţiuni privind protecţia apelor siecosistemelor acvatice, ca de exemplu:- infracţiuni de nerespectare a restricţiilor pentru protecţia apelor si a atmosferei;- infracţiuni de spălare in apele naturale, a ambalajelor depesticide si de alte substanţe periculoase, a utilajelor folosite latransportul lor etc.;- infracţiuni de descărcare direct in apele naturale a apeloruzate si a deşeurilor de pe anumite vase sau platforme.Constatarea si cercetarea infracţiunilor ecologice se fac dinoficiu, de către organele de urmărire si cercetare penala, potrivitcompetentei legale. De la caz la caz, infracţiunile prevăzute deart.85 din Legea nr.137/1995,republicata, pot intra in concurs cualte infracţiuni prevăzute de Codul penal.38. Rasspunderea contraventionalaContraventionala este forma raspunderii juridice care consta in aplicarea de sanctiuni persoanelor vinovate deincalcarea acelor dispozitii legale care prevad si sanctioneaza contraventiile. Aceasta definitie este insusita si dealti autori .Elementul esential al acestei raspunderi este contraventia administrativa, care este definita de Codul cu privire lacontraventiile administrative, aprobat prin Legea din 29 martie 1985, ca o fapta (actiune sau inactiune) ilicita, careatenteaza la perso-103 nalitate, la drepturile si interesele legitime ale persoanelor fizice si juridice, la proprietate, la ordinea destat si la ordinea publica, precum si alte fapte ilicite pentru care legislatia prevede raspundereadministrativa (art. 9).Deci obiectulcontraventiei il constituie valorile (relatiile) sociale, drepturile sau interesele legitimeaparate prin norme de drept carora li se aduce atingere ori care sint puse in pericol de fapta savirsita.Subiectulcontraventiei poate fi orice persoana care, in conformitate cu cerintele legii, este recunoscutavinovata de comiterea contraventiei.Remarcam ca legislatia Republicii Moldova, spre deosebire de cea a Rominiei, nu recunoaste persoanele juridice ca subiect activ al contraventiei.Totodata, art. 14 din CCA trateaza in mod special statutul persoanelor cu functii de raspundere, casubiecte ale contraventiilor administrative, stabilindu-le o raspundere mai dura in raport cu cetatenii derind.Latura obiectiva a contraventiei o formeaza actiunea sau inactiunea producatoare de consecintesocialmente periculoase sau care ameninta valorile sociale.Latura subiectiva tine de atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savirsita si consecintele ei,care se exprima prin vinovatie.Raspunderea contraventionala pentru incalcarea normelor privind protectia terenurilor se caracterizeaza

prin urmatoarele particularitati :- aceasta forma de raspundere se aplica in caz de prezenta a componentelor contraventiei. incalcarea carenu este cuprinsa in schema componentei nu este sanctionata;- potrivit regulii generale, sint trase la raspundere contraventionala persoanele indiferent de faptul in ce perioada de timp au comis contraventia: in orele de munca sau in afara acestora;- sanctiunile contraventionale se aplica numai de catre responsabilii sau organele de stat indicate expresin lege;- raspunderea contraventionala se aplica intr-o ordine procesuala prevazuta de legislatie.Contraventiile sint foarte diverse in general, dar si in cadrul raporturilor de dreptul mediului. Dintreacestea unele se savir- . sese in cadrul raporturilor juridice privind terenurile ce fac parte din fondulfunciar agricol.Toate contraventiile de acest fel sint expres enumerate in art. 52 din CCA si pot fi clasificate in mai multe )incalcari cu caracter economic:ocuparea nelegitima a terenurilor; incalcarea termenului dereintoarcere a terenurilor ocupate temporar, neintoarcerea lor in starea de destinatie speciala; abatereasamavolnica de la proiectele de organizare a teritoriului, de ameliorare si de alta natura. b)incalcari cu caracter ecologic: poluarea terenurilor destinate agriculturii cu substante chimice, cudeseuri radioactive, cu ape reziduale; nimicirea stratului fertil al solului, decoper-tarea neselectiva;neluarea masurilor de preintimpinare a eroziunii solului, a altor procese care inrautatesc starea solului, precum si neindeplinirea masurilor obligatorii pentru imbunatatirea calitatii lui; amplasarea, constructia sidarea in exploatare a obiectivelor care provoaca efecte de poluare a solului;c) incalcari de alta natura:constructia nelegitima, falsificarea informatiei privind starea si folosireaterenurilor; distrugerea bornelor de hotar, incalcarea termenelor de examinare a cererilor cetatenilor privind atribuirea terenurilor si tainuirea informatiilor despre fondul funciar disponibil.Dintre contraventiile enumerate mai sus cele mai frecventcomise sint:a)ocuparea nelegitima a terenurilorOcupare neligitima a terenului inseamna acapararea lui in lipsa unui temei legal, cu incalcarea regimuluistabilit de atribuire a terenului in natura si fara obtinerea titlului de autentificare a dreptului asupra pamintului

39.raspunderea juridico-civila si raspunderea prejudiuciului cauzat

RASPUNDEREA CIVILA:Raspunderea civila intervine in cazul incalcarii regulilor privind protectia terenurilor agricole prin cauzarea unui prejudiciu terenurilor, drepturilor si intereselor legitime ale proprietarilor, posesorilor si beneficiarilor funciari.In cazul in care prin fapta savirsita in domeniul protectiei terenurilor agricole, calificata de legecontraventie sau infractiune, autorul ei cauzeaza un prejudiciu patrimonial detinatorului terenului sau/sialtei persoane, el este obligat sa repareacel prejudiciu.Prin faptele ilicite cauzatoare de prejudicii patrimoniale se poate viola un drept subiectiv renascut sigarantat prin lege ori se poate nesocoti o obligatie personala legal asumata, in functie de care vorbim deun delict civil, cind aplicam regulile raspunderii civile delictuale, sau de un fapt ilicit de nerespectare aunei obligatii civile, ce da nastere raspunderii civile contractuale. in ambele cazuri raspunderea arecaracter reparator.De regula, raspunderea civila are caracter subiectiv, avin-du-se in vedere atitudinea psihica a autoruluifata de fapta sa si consecintele ei, raspunderea intervenind daca el este vinovat. Ca exceptie, in cazurileexpres prevazute de lege, raspunderea civila poale fi si obiectiva, independenta de culpa.in cazul prejudiciilor cauzate in cadrul raporturilor de dreptul mediului in general si al celor cauzate prinnerespectarea normelor legale privind protectia terenurilor agricole in special, raspunderea pentru prejudiciile cauzate are caracter obiectiv.intr-adevar, art. 475 din Codul civil dispune: "Prejudiciul cauzat personalitatii sau bunurilor cetatenilor,sau organizatiei este recuperat de catre persoana vinovata. Cel ce a cauzat prejudiciul va fi eliberat deraspundere daca va demonstra ca prejudiciul a survenit fara vina lui". Prin urmare, vinovatia cauzatoruluide prejudiciu se prezuma.Aceasta dispozitie legala generala este specificata in art. din Codul funciar, potrivit caruia pagubele pricinuite detinatorilor de teren trebuie reparate integral, inclusiv avantajul ratat. Constatam ca pagubele pot fi cauzate pe mai multe cai: retragerea sau ocuparea temporara a terenurilor; limitarea drepturilor detinatorilor; inrautatirea calitatii terenurilor etc.109Recuperarea pagubelor o fac intreprinderile, institutiile si organizatiile carora li s-au repartizat terenuriretrase, precum si persoanele fizice si juridice a caror activitate duce la limitarea drepturilor detinatorilor,la inrautatirea calitatii terenurilor ori la folosirea lor in alte scopuri, la scaderea productiei agricole si lainrautatirea calitatii ei. Pagubele sint restituite prin reabilitarea terenurilor afectate si aducerea lor in stare pentru a

fi folosite conform destinatiei sau in forma baneasca.in cazul restituirii inoportune a terenurilor productive, date in folosinta provizorie persoanelor juridice,acestea repara detinatorilor de terenuri pierderile din productia agricola si avantajul ratat.Una dintre incalcarile legislatiei funciare care comporta raspunderea civila este incheierea diferitelor tranzactii cu neglijarea cerintelor legislatiei.Astfel, art. 95 din Codul funciar prevede ca actele de vinzare-cumparare, donatie, ipotecare, schimb si altetranzactii dintre detinatorii de terenuri incheiate cu incalcarea modului stabilit de legislatie sint nule.Conditiile nulitatii tranzactiilor sint stipulate in art. 47-63 din Codul civil.Raspunderea persoanelor vinovate de incheierea unor tranzactii care sint contrare prevederilor legale deasemenea este reglementata de normele dreptului civil. in acest sens exista urmatoarele modalitati:a) daca actiunile partilor tranzactiei nule nu au fost intentionate, iar consecintele incheierii acesteia nulezeaza drepturile persoanelor terte, atunci fiecare dintre parti restituie celeilalte tot ce a obtinut in urmaincheierii tranzactiei; b) daca in tranzactia declarata nula se observa actiuni intentionate ale uneia dintre parti, indreptateconsecutiv spre lezarea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor terte, atunci partea vinovatarestituie celeilalte parti tot ce a obtinut in urma incheierii tranzactiei, iar ceea ce a primit ultima seincaseaza in beneficiul statului;c) daca in tranzactia declarata nula sint depistate actiunile intentionate ale ambelor parti, atunci in beneficiul statului se incaseaza tot ce au obtinut partile in urma incheierii tranzactiei