Comunicare non-verbalăUCDC-FSP-CRP

AN II

Frunţii – încruntată sau nu Sprîncenelor – ridicate, lăsate relaxate,

atinse cu mîinile, lăsate pe ochi Ochilor – care zîmbesc sau nu, se

încruntă sau nu, se strîng, arată mai mult sau mai puţin din albul ochiului

Nasului Gurii Formei, simetriei si maturităţii feţei

Cauzalitate (arăţi într-un fel, deci EŞTI în acel fel)

Modificări voite (te străduieşti să-ţi îmbunătăţeşti performanţa pe un anumit palier pentru a-ţi construi o imagine mai bună – sau a induce în eroare)

Viaţa bate faţa (uneori, evenimentele din trecut îşi pun amprenta pe faţă)

OCHII – ferestrele sufletului, indică starea omului.

Ochii schimbători, ochii ca o mărgică, privirea de oţel demonstrează o personalitate puternică şi o persoană conştientă de puterea privirii.

Exact ca în lumea animală, persoana care întrerupe prima contactul vizual arată că a cedat.

Persoanele oneste tind să te privească în ochi – sau aşa tindem să credem.

Se poate realiza la mai multe niveluri. Ochii se pot fixa asupra unei zone triunghiulare realizată de ochii interlocutorului şi un punct de pe frunte, cînd comunicarea este bazată pe schimbul de idei. Cu cît privirile coboară asupra gurii interlocutorului, cu atît indiciile sînt de seducţie sau căutare a unei legături personale cu acesta.

Menţinerea contactului vizual înseamnă menţinerea unui anumit nivel al discuţiei.

Pierderea contactului vizual poate fi interpretat şi drept lipsă de interes dinspre interlocutor.

Oamenii evită contactul vizual cu celălalt cînd se simt neconfortabil cu întrebările puse sau cînd sînt în situaţii delicate (inclusiv cînd trebuie să mintă). People avoid eye contact with other person when an uncomfortable question asked.

În afară de ochi în sine, comunicăm şi prin intermediul mişcării sprîncenelor – cel mai adesea, ridicîndu-le. O sprînceană = neîncredere, două sprîncene = surpriză

Oamenii sînt împărţiţi în cei care privesc spre dreapta (influenţaţi de logică) şi cei care privesc spre stînga (emotivi şi influenţaţi de subiectivitatea proprie, uşor de sugestionat).

ÎncruntareaZîmbetulRînjetulMaxilarul încleştatMişcările buzelor ca reacţie (a pune botul, a

face botic, a-şi ţuguia buzele)Expresiile, proverbele şi locuţiunile sînt cele

mai bune indicii despre semnificaţia unora dintre reacţiiloe

Reuşim destul de uşor să interpretăm modificările anumitor părţi ale feţei ca reacţie la comunicarea interpersonală.

Totuşi, nu putem spune că faţa cuiva ne spune – la modul intrinsec – ceva despre persoană.

A face afirmaţii generale (a generaliza) pornind de la trăsăturile unei persoane este o eroare.

Comunicarea non-verbală este holistică, nu putem extrage o anumită trăsătură sau reacţie şi să o analizăm scoasă din context. Este un element dintr-un limbaj complex.

Frenologia (identificarea unor bose pe creier care ar explica faptul că o persoană este mai bună/abilă într-o direcţie, iar altele, în alta).

Fiziognomia (atribuirea, pentru anumite trăsături ale feţei, a unor trăsături psihice sau de caracter/personalitate).