Femeia în secolul XX

Secolul XX este, poate, perioada cea mai densă şi accelerată ca derulare a faptelor

istorice, contradictorie şi complexă, fericită dar şi dramatică prin consecinţele unor procese şi

fenomene istorice derulate în plan spiritual, politico-militar sau social. Privit prin prisma

evenimentelor desfăşurate în secolul XX putem afirma se poate spune că secolul XX a fost un

secol al conflictelor. Omenirea a trecut prin două conflicte armate majore respectiv: primul a fost

Marele Război din 1914-1916 ( numit şi Primul Război Mondial din 1939 o dată cu izbucnirea

celui de Al Doilea Război Mondial din 1939-1945) în care părţile angajate în conflict au făcut uz

de tot ceea ce înseamna tehnologie existentă în epocă la finalul căruia s-a produs o ruptură

decisivă faţă de Vechea Ordine Mondială (căderea celor 4 imperii German, Austro-Ungar,

Otoman şi Rus).

Începuturile dar în egală măsură finele acestui veac au marcat profund conştiinţa

contemporanietăţii. Nu puţini au fost aceia care, în jurul anului 1900, vorbeau de sfârşitul unei

perioade numită Belle Epoque şi trăiau angoasa unui timp ce li se părea ostil. Acestea fiind doar

câteva elemente care conduc nu numai la nevoia de a cunoaşte istoria secolului XX ci mai ales la

înţelegerea cauzelor care au determinat o evoluţie sau alta din acest veac, la descifrarea

mecanismelor sociale, politice, ideologice, spirituale care să permită oamenilor să nu mai repete

erorile "de parcurs" în evoluţia societăţii.

Societatea supusă asprului şoc al războilului va ieşi pretutindeni transformată, marcată de

opoziţia dintre noii bogaţii şi noii sărăciti care va deveni o temă privilegiată romanelor şi

pieselor de teatru după război. Astfel, Primul Război Mondial va oferi femeilor un loc în

societate. Femeile constituiau la sfârşitul războiului, pînă la 35% din personalul industrial din

Germania şi Marea Britanie. Munca femeilor, care înainte caracteriza doar lumea agricolă şi

muncitorească, caracterizează de acum şi burghezia. Birourile, profesiunile liberale se deschid

femeilor care vor accede la posturi de răspundere. Condiţia femeii se schimbă, feminismul

înregistrează progrese. În unele ţări (Rusia, Marea Britanie, Germania) femeile obţin drept de

vot. Emaniciparea femeii devine unul din sloganurile perioadei imediate postbelice. Semn vizibil

al noilor libertăţi cucerite de femei, moda se transformă, fustele se scurtează, apar tunsorile “á la

garçonne”. Aceste libertăţi vor şoca bineînţeles, pe tradiţionalişti.

Ca şi în alte ţări europene,în acest secol XX, în România s-a afirmat mişcarea feministă,

vizând obţinerea unui statut nou al femeii în societate, care să cuprindă egalitatea în drepturi cu

bărbatul şi accesul la funcţii publice. Această mişcare s-a bazat pe activitatea intelectualelor, pe

acţiunilor unor organizaţii proprii, pe sprijinul politicienilor şi al unei părţi din presă. Formele de

acţiune erau diverse: de la conferinţe, memorii către guvern şi parlament, activităţi culturale,

articole în presă, opţiuni pentru unele curente şi idei politice, comparaţii cu contextul european.

Mişcarea s-a bucurat de sprijinul unor personalităţi ca: regina Maria, Nicolae Lupu, Iuliu Maniu,

Ion Mihalache, Dinu Brătianu ş.a. Treptat, unele dintre vechile mentalităţi care plasau femeia sub

tutela bărbatului şi în afara vieţii social-politice au fost depăşite, femeile obţinând importante

drepturi. De a se încadra la CFR, de a urma diverse facultăţi, de a deveni avocat, profesor

universitar, de a fi alese în consiliile comunale şi judeţene (legea de organizare a administraşiei

din 1929). O problemă importantă, dar nerezolvată decât în anul 1939 a fost cea a dreptului de

vot pentru parlament.

În cadrul partidelor s-au constituit secţii feministe care activau pentru împlinirea

programului politic prin articole în presă, propagandă electorală, întruniri ş.a. De asemenea,

îndeosebi la oraş, femeile s-au apropiat mai mult de arta de a fi frumoase, arătând interes pentru

modă, tunsoare, practicarea sportului, plajă ş.a.

În Franţa femeile cer recunoaşterea personalităţii lor proprii şi au reuşit să vadă încununate

de success o pare din cererile lor, prin înfiinţarea unui secretariat de stat pentru condiţia femeii,

prin legalizarea avorturilor, a procedurii mult mai rapide de divorţ, prin adoptarea unei legislaţii

ce consfinţeşte progresiv egalitatea femeii şi a bărbatului în cea ce priveşte condiţiile de muncă.

Spre sfârşitul secolului XX, feminismul nu mai constituia o orientare proeminentă, dar

multe dintre obiectivele sale îşi va păstra actualitatea şi sunt larg împărtăşite la nivelul opiniei

publice, ca şi al unor forţe politice. Deşi se făcuseră progrese considerabile în privinţa participării

femeilor pe piaţa muncii, precum şi în viaţa politică (feminismul având, fără îndoială, o

contribuţie în această privinţă), egalitatea de şanse a femeilor cu barbăţii rămâne o problemă de

actualitate pe agenda publică.

Ariile în care femeile nu pot lucra se micşora din ce în ce mai mult. Există, e adevărat

anumite domenii în care nu se întâlnesc la fel de des ca şi bărbaţii: domenii tehnice, domenii în

care se cere multă forţă fizică. Existu însă şi domenii în care se considera că sunt mult mai

potrivite decât bărbaţii, în general domenii în care este necesară multă rabdare şi o bună

înţelegere a diversităţii umane, cum ar fi relaţiile cu clienţii. Problema apare în acele munci pe

care şi bărbaţii şi femeile le pot îndeplini cu acelaşi succes.

Acum nu se mai aşteapta nimeni ca femeile să îşi petreacă cea mai mare parte a timpului

acasă. Nu mai sunt obligate să îşi folosească întreaga energie făcând o munca care nu este

apreciată şi care nu le oferă în nici un fel independenţî. Această schimbare a venit odată cu

educaţia şi cu acceptarea femeilor în posturi care implică asumarea responsabilităţii.

În concluzie femeia a fost întodeauna prin frumuseţea ei fizică şi morală, marele stimulant al

vieţi pentru omul normal, pentru pictor, sculptor, muzician, poet, cât şi pentru filosof şi omul de

ştiinţă o muză. De asemena femeia este cea prin care se continuă viaţa şi totodată cea care a

luptat pentru drepturile ei.