Explorarea in laborator a proteinelor plasmatice1.determinarea concentratiei proteinelor plasmatice totale2.fractionarea proteinelor plasmatice3.evidentierea starilor de disproteinemie4.evidentierea paraproteinelorPlasma este un amestec colloidal de protein plasmatice.Clase de protein plasmatice: albumine, globulineiIndex de disproteinemie: raportul A/G1.determinarea concentratiei proteinelor plasmatice totale/Proteinemia-def:concentratia proteinelor totale din plasma1. Dozare spectrofotometrica-metoda Gornall In mediu alcalin legaturile peptidice reactioneaza cu ionii de cupru [II] cu formarea unui compus colorant in mov, a carui intensitate se determina la 540 nm Material: reactive Gornall Solutie standard de protein [albumina serica]-cantitati diferite Spectrofotometru Se citesc extinctiile [amestecurile din solutie de protein,apa distilata, reactive] dupa 15 min la 540 nm fata de proba blanc/etalon care nu contine solutie de protein ci doar reactive si apa distilata-curba de etalonare Se noteaza dupa citire cantitatea de protein in mg Valori normale:6-8g/100ml2. Interpretare Scadere sub 6 g%-hipoprotenemie Crestere peste8 g%-hiperproteinemieA. Hiperproteinemie:a) false1) Hemoconcentratie prin deshidratare marcata Diaree severa Varsaturi Diureza excesiva-poliuria din DZ, diabetul insipid Sudoratie2) Erori de determinare Evaporarea probei de ser in laborator Staza venoasa prin colaps vascular perifericb) Reale-cresterea valorii absolute a proteinelor prin cresterea sintezei Hiperimunoglobulinemii in gamapatii policlonale si monoclonale Hiperimunoglobulinemii in bolile autoimmuneB. Hipoprteinemiea) False Hemodilutia prin hipervolemie (hiperhidratare)-perfuzii massive-al treilea trimestru de sarcina Clinostatism nocturn-scad preoteinele serice totale Pacienti mobilizati la pat valori mai scazute cu 0,3 g/dl decat valoarea normalb) Reale Pierderi de proteine-renale: sindrom nefrotic-digestiva: enteropatii cu pierdere de protein-cutanata arsuri-paracenteze repetate-hemoragii Sinteza scazuta-hepatopatii cornice-boli genetice prin lipsa sau deficit de sinteza: anakbuminemie, agamaglobulinemie-perturbarea sintezei de acizi nucleici dupa administrarea de citostatice Sindrom de malnutritie,malabsorbtie din:-gastrectomii-pancreatita cronica-mucoviscedoza-hepatite cornice-rezectii intestinale-parazitoze

Ureogeneza Sinteza ureei din amoniacul rezultat prin metabolismul aminoacizilor in ciclul Krebs-Henseleit, reprezinta modalitatea principala a detoxifierii amoniacale. In hepatopatiile cronice, rata sintezei de uree scade semnificativ in cazul afectarii extinse a parenchimului hepatic (peste 85%) si inaintea cresterii concentratiei serice si urinare a aminoacizilor. Cresterea amoniacului seric reflecta afectarea ciclului ureogenetic si apare in cirozele decompensate cu encefalopatie hepatica. Hiperamoniemia apare si in hemoragiile digestive din ciroze sau de alte cauze. Sinteza proteicaProteinele plasmatice produse de hepatocite sunt sintetizate in ribozomii reticulului endoplasmatic rugos. Scaderea concentratiei serice a acestora reflecta de regula diminuarea functiei hepatice. In ficat se produc: albumina, pseudocolinesteraza, ceruloplasmina, transferina, fibrinogenul si unii factori ai coagularii (protrombina, proaccelerina, proconvertina, factorul IX Christmas, factorul X Stuart-Prower, factorul XI si factorul XII Hageman), alfa-1-antitripsina, haptoglobina, componente ale complementului (C3, C6 si C1). Unele dintre acestea (fibrinogenul, haptoglobina, alfa-1-antitripsina, C3, ceruloplasmina) reprezinta proteine de faza acuta si cresc in procesele inflamatorii tisulare, chiar in prezenta bolilor hepatocelulare. Albumina. Zilnic ficatul normal sintetizeaza aproximativ 10 g de albumina in ribozomii atasati reticulului endoplasmatic din hepatocit. Concentratia serica normala este de 4-5 g/dl. In hepatopatiile cronice rata sintezei poate scadea la jumatate din cea normala, ajungand in ciroze la numai aproximativ 4 g/zi. Scaderea concentratiei plasmatice se face insa mai lent, timpul de injumatatire al albuminei fiind de aproximativ 22 de zile. Astfel in suferintele hepatice acute, albumina este putin modificata si bolnavii cu insuficienta hepatica fulminanta pot sa prezinte valori normale ale albuminei serice. In hepatitele acute albuminemia scade inconstant si moderat. In hepatita cronica si mai ales in ciroza hepatica hipoalbuminemia este pronuntata si corespunde severitatii alterarilor hepatice, fiind un indicator prognostic. Valorile normale care contrasteaza cu manifestarile clinice severe pot fi consecinta regenerarii hepatocelulare eficiente. In obstructiile biliare albuminemia scade tardiv.Ceruloplasmina este o metalo-enzima ce contine cupru si are activitate de oxidare a Fe2+ in Fe3+. Concentratii plasmatice scazute apar la 95% din homozigotii si 10% dintre heterozigotii cu boala Wilson, valorile normalizandu-se dupa transplantul hepatic. Valori reduse se inregistreaza si in cirozele severe. Nivelul seric creste in sarcina, dupa tratament cu estrogeni si in obstructiile biliare importante. Transferina este proteina care transporta fierul. La bolnavii cu hemocromatoza idiopatica netratata, transferina plasmatica este saturata cu fier in proportie de peste 90% (fata de 30% in mod normal). Valorile scad in ciroza hepatica. Factorii de coagulare Fibrinogenul (factorul I) scade in bolile hepatice cu distrofie severa, fiind un indicator prognostic in cirozele hepatice.Timpul de protrombina (Quick) este testul de coagulare cel mai frecvent utilizat deoarece evalueaza global complexul protrombinic (protombrina = factorul II, proaccelerina= factorul V; proconventina =factorul VII; factorul X Stuart-Prower). Datorita timpului de injumatatire scurt, reprezinta un marker sensibil al functiei hepatice de sinteza si are valoare prognostica atat in afectiunile acute cat si in cele cronice ale ficatului. Protrombina se sintetizeaza in ficat in prezenta vitaminei K. Absorbtia intestinala a vitaminei K liposolubile este conditionata de prezenta sarurilor biliare. In obstructiile biliare deficitul de vitamina K determina prelungirea timpului de protrombina. Pentru diferentierea sintezei hepatocitare de carenta vitaminica se utilizeaza testul Koller (administrare de 10 mg i.v. vit K si repetarea TQ dupa 2 zile). In prezenta icterului, daca timpul de protrombina se amelioreaza este vorba de un icter obstructiv, iar daca ramane nemodificat este o suferinta hepatica cu reducerea sintezei. TQ prelungit este un indicator de severitate in hepatitele acute si cronice, dar mai ales in cirozele hepatice la care scaderi sub 30% comparativ cu valoarea martor (normal 85-100%) are semnificatie prognostica grava.Haptoglobina poate scaderea in hepatopatii cronice severe si in crizele hemolitice. Exista si un deficit ereditar. Deficitul de alfa-1-antitripsina este determinat genetic. Componenta C3 al complementului scade in ciroze, este in limite normale in hepatitele cronice active si creste in ciroza biliara primitiva compensata. In insuficienta hepatica fulminanta si ciroza alcoolica valorile scazute reflecta reducerea sintezei hepatice corelandu-se cu prelungirea timpului de protrombrina si scaderea albuminemiei. In stadiile timpurii ale hepatitei acute B, scaderile tranzitorii ale C3 apar prin fixarea in complexele imune.O parte dintre proteinele sintetizate in hepatocit intervin in raspunsul inflamator de faza acuta printr-un mecanism complex in care un rol important il joaca citokinele (interleukina-1, interleukina-6, factorul de necroza tumorala alfa). IL-6 legata de un receptor de pe suprafata membranei hepatocitare induce stimularea factorilor nucleari specifici cu initierea unor raspunsuri din partea genelor de faza acuta. Citokinele inhiba si sinteza albuminei, transferinei si a altor proteine.

Alfa-1- globulinele separate electroforetic sau imunelectroforetic contin glicoproteine si globuline care leaga hormonii. Acestea scad in bolile hepatocelulare in paralel cu albumina si cresc in starile acute febrile precum si in bolile maligne. Deoarece alfa-1-antitipsina reprezinta majoritatea alfa-1 globulinelor, acestea sunt absente in deficitul de alfa-1 - AT. Alfa-1- fetoproteina prezenta in serul fetal si care dispare la cateva saptamani dupa nastere (la adult concentratia serica este sub 20 microg/ml) reapare in sange la titruri foarte crescute la bolnavii cu hepatocarcinom primitiv. Valori crescute se intalnesc si in tumorile embrionare ovariene, testiculare, hepatoblastoame, carcinoame gastrointestinale, dar si in hepatitele cronice active sau in faza de regenerare hepatocelulara din hepatitele acute virale. La bolnavii cu hepatite cronice B, cresterea valorilor alfa-1-FP reprezinta un indicator pentru dezvoltarea carcinomului hepatocelular. La bolnavii cu afectiuni hepatice cronice care pot evolua spre ciroza, este necesara determinarea alfa-FP serice la intervale de 3-12 luni,ca test screening pentru dezvoltarea hepatocarcinomului. Deoarece numai 60-70% dintre hepatocarcinoame se asociaza cu cresterea alfa-FP, este necesara si supravegherea ecografica. Nivelul crescut al alfa-FP sau cresterea progresiva poate indica prezenta unei transformari maligne si necesitatea unor investigatii suplimentare, initial ecografice, apoi daca leziunile focale sunt prezente, examinari CT si punctie ecoghidata. Alfa-2 si beta-globulinele contin lipoproteine care cresc in sindroamele colestatice.Gama- globulinele cresc in ciroza hepatica prin stimularea sintezei de catre infiltratul limfo-plasmocitar hepatic si medular. Cresterea gama-glo-bulinelor in afectiunile hepatice este de tip policlonal. Aspectul electroforetic evidentiaza imunoglobulinele localizate in regiunile beta si gama. In ciroze se produce o fuziune beta-gama (bloc beta-gama). Hipergamaglobulinemia importanta este caracteristica hepatitelor cronice autoimune.Modificarea raportului albumine/globuline determina destabilizarea echilibrului coloidal al proteinelor plasmatice si pozitivarea testelor de disproteinemie (Timol, Kunkel etc.). Aceste teste sunt modificate in procese inflamatorii de orice natura, in infectii, neoplazii, sindrom nefrotic si sunt de utilitate redusa in hepatopatii.Imunoglobulinele IgG, IgM si IgA sunt sintetizate de catre celulele B din sistemul limfoid. IgG cresc in hepatitele cronice active. In hepatitele autoimune cresterea IgG este semnificativa la fel si scaderea sub tratamentul cu glicocorticoizi.In hepatitele virale IgG cresc lent si persistent. IgM prezinta o crestere marcata si caracteristica in ciroza biliara primitiva si o crestere moderata in hepatitele si cirozele virale. Cresterea IgA se produce mai ales in cirozele alcoolice. IgA secretorie este imunoglobulina predominanta in bila. Cresterea ei in ser poate apare in comunicarile canaliculelor biliare cu spatiile Disse si deci cu spatiile portale.

Exercitii:

Exercitii: PPt:Disproteinemie

DISlipidemii secundare:

Pasul 1: PH-ul