2
Floare albastră Poezia "Floare albastră", scrisă în 1872 şi publicată în revista "Convorbiri literare" în 1873, este o capodoperă a lirismului eminescian din etapa de tinereţe, care anunţă marile creaţii ulterioare, culminând cu " Luceafărul" . Dezvoltare a unui motiv poetic european într-o viziune lirică proprie, "Floare albastră" poate fi considerată o poezie-nucleu a romantismului eminescian. În "Floare albastră" sunt asociate, în manieră romantică, mai multe specii literare: poem filosofic, eglogă (idilă cu dialog) şi elegie (poezie în care ~ sunt exprimate sentimente de tristeţe, regret, melancolie) .Ţin de romantism: tema (iubirea şi natura, condiţia geniului, aspiraţia spre absolut), motivele literare, atitudinea poetică, amestecul speciilor, dar şi antiteza pe baza căreia este construită poezia. La romantici, tema 'iubirii apare în corelaţie cu tema naturii, pentru că natura vibrează la stările sufleteşti ale poetului. "Floare albastră" aparţine acestei teme şi reprezintă ipostaza iubirii paradiziace, prezentă în idilele eminesciene din aceeaşi perioadă de creaţie: "Sara pe deal", "Dorinţa", "Lacul", "Povestea teiului", sau în secvenţa idilică din " Luceafărul" . Depăşeşte însă cadrul unei idile, implicând şi tema condiţiei omului de geniu care aspiră la absolut. Cadrul natural feeric şi protector pentru cuplul de îndrăgostiţi se realizează prin motive romantice frecvente în lirica erotică eminesciană: codrul, izvoarele, prăpastia, valea, luna. În viziune romantică, se confruntă două moduri de existenţă sau ipostaze ale cunoaşterii: lumea cunoaşterii absolute, infinite, a geniului (simbolizată de culoarea "albastră") şi lumea iubirii concrte, a cunoaşterii terestre (simbolizată de ,,floare"). Ca în lirismul de măşti, eul liric împrumută pe rând două ipostaze umane ~ (masculin - feminin) sau portrete spirituale (geniul- făptura terestră), care se asociază celor două lumi. Lirismul subiectiv se realizează prin folosirea mărcilor gramaticale ale eului liric - verbe şi pronume la persoana 1 singular: "eu am râs". Titlul fixează simbolul central, având ca punct de plecare un motiv ro¬mantic de circulaţie europeană, ce sugerează aspiraţia spre fericirea prin iu- t.ii.lu, bire. Motivul literar asociază substantivul "floare", care simbolizează viaţa, şi moliue: culoarea "albastră", simbolul eminescian al infinitului, al marilor depărtări, al idealului. Cele paisprezece strofe alcătuiesc patru secvenţe poetice, prin alternanţa ~ a două planuri, cosmic - terestru, în dialogul celor două

Floare Albastra - Tema Si Viziunea

Embed Size (px)

DESCRIPTION

tema si viziunea

Citation preview

Ion- Relatia dintre 2 personaje

Floare albastrPoezia "Floare albastr", scris n 1872 i publicat n revista "Convorbiri literare" n 1873, este o capodoper a lirismului eminescian din etapa de tineree, care anun marile creaii ulterioare, culminnd cu " Luceafrul" . Dezvoltare a unui motiv poetic european ntr-o viziune liric proprie, "Floare albastr" poate fi considerat o poezie-nucleu a romantismului eminescian.

n "Floare albastr" sunt asociate, n manier romantic, mai multe specii literare: poem filosofic, eglog (idil cu dialog) i elegie (poezie n care ~ sunt exprimate sentimente de tristee, regret, melancolie) .in de romantism: tema (iubirea i natura, condiia geniului, aspiraia spre absolut), motivele literare, atitudinea poetic, amestecul speciilor, dar i antiteza pe baza creia este construit poezia.

La romantici, tema 'iubirii apare n corelaie cu tema naturii, pentru c natura vibreaz la strile sufleteti ale poetului. "Floare albastr" aparine acestei teme i reprezint ipostaza iubirii paradiziace, prezent n idilele eminesciene din aceeai perioad de creaie: "Sara pe deal", "Dorina", "Lacul", "Povestea teiului", sau n secvena idilic din " Luceafrul" . Depete ns cadrul unei idile, implicnd i tema condiiei omului de geniu care aspir la absolut.

Cadrul natural feeric i protector pentru cuplul de ndrgostii se realizeaz prin motive romantice frecvente n lirica erotic eminescian: codrul, izvoarele, prpastia, valea, luna.

n viziune romantic, se confrunt dou moduri de existen sau ipostaze ale cunoaterii: lumea cunoaterii absolute, infinite, a geniului (simbolizat de culoarea "albastr") i lumea iubirii concrte, a cunoaterii terestre (simbolizat de ,,floare").

Ca n lirismul de mti, eul liric mprumut pe rnd dou ipostaze umane ~ (masculin - feminin) sau portrete spirituale (geniul- fptura terestr), care se asociaz celor dou lumi. Lirismul subiectiv se realizeaz prin folosirea mrcilor gramaticale ale eului liric - verbe i pronume la persoana 1 singular: "eu am rs".

Titlul fixeaz simbolul central, avnd ca punct de plecare un motiv romantic de circulaie european, ce sugereaz aspiraia spre fericirea prin iu- t.ii.lu, bire. Motivul literar asociaz substantivul "floare", care simbolizeaz viaa, i moliue: culoarea "albastr", simbolul eminescian al infinitului, al marilor deprtri, al idealului.

Cele paisprezece strofe alctuiesc patru secvene poetice, prin alternana ~ a dou planuri, cosmic - terestru, n dialogul celor dou voci lirice: geniul! w.man.tie vocea masculin i iubita. Poezia are o compoziie romantic, fiind structurat n jurul unei serii de opoziii: eternitate - via, masculin - feminin, detaare apolinic - trire dionisiac, vis - realitate, departe - aproape, trecut -prezent.

Prima secven (primele trei strofe) reprezint monologul fetei i ia forma reproului, tnra folosind simbolurile eternitii pentru a configura imaginea lumii reci a ideilor abstracte.

Meditaia brbatului, din strofa a patra, constituie cea de-a doua secven poetic i conine reacia ndrgostitului la reprourile fetei.

Secvena a treia, care conine strofele V - XII, este cea mai ampl i continu a monologul fetei din prima secven. De aceast dat, ea adreseaz brbatului chemarea la mplinirea iubirii n spaiul terestru, n cadrul naturii feerice.

Ultima secven poetic (strofele XIII - XIV) este a doua intervenie a vocii ufiUru:L lirice din strofa a patra i reprezint o continuare a meditaiei brbatului asupra iubirii trecute, pe care o proiecteaz, de aceast dat, n ideal.

Simetria celor patru secvene poetice este potenat de monologul liric al .imetiia fetei, care exprim termenii antinomici (lumea lui - lumea ei), punctat de cele dou reflecii ulterioare ale brbatului.

Cadrul natural se realizeaz prin motive romantice frecvente n lirica erotic eminescian: codrul, izvoarele, valea, balta, luna etc. Natura de nceput de lume este, n viziun~ romantic, un spaiu nealterat de prezena uman: "Stnca st s se prvale/ln prpastia mrea". Imaginile vizuale sunt asociate cu cele auditive: Bland izvoare plng n vale".

Poezia "Floare albastr" reprezint o capodoper a creaiei eminesciene din etapa de tineree, care anticipeaz marile teme i idei poetice dezvoltate mai trziu n poemul-sintez "Luceafrul".Cuvinte : 626