Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

  • Upload
    publici

  • View
    228

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    1/20

    Forme clinice ale infectiilor urinare

    Forme clinice ale infectiilor urinare

    Prezenta si multiplicarea germenilor patogeni in caile urinare este definitorie pentru

    diagnosticul de infectie urinara. Patrunderea bacteriilor in aparatul urinar nu este neaparat

    urmata de stabilirea unei infectii urinare.

    Infectiile tractului urinar reprezinta o importanta cauza de morbiditate in toate categoriile de

    varsta afectand ambele sexe. Procesul patologic poate fi limitat la un singur segment al

    aparatului urinar, sau poate fi generalizat constituind una din cauzele importante de

     bacteriemie si septicemie cu germeni gram-negativi.

    Etiologie si patogenie:

    1. Caile de patrundere a microorganismelor in tractul urinar

    Tractul urinar aflat deasupra uretrei distale este steril. Patrunderea germenilor se realizeaza

     prin doua cai si anume o cale ascendenta si o cale descendenta.

    Calea ascendenta este cea mai frecvent implicata in patogenia infectiilor urinare si

     presupune ascensionarea germenilor patogeni de-a lungul tractului urinar de la nivelul uretrei

    anterioare catre vezica, uroteliu superior si apoi parenchim renal. Factorul determinant al

    acestei cai este rezervorul microbian reprezentat de perineu. Infectiile urinare sunt mai

    frecvente la femei datorita uretrei mai scurte a acestora. Meatul uretral deschizandu-se investibulul vaginal este mult mai usor contaminat cu bacterii.

    Cel mai frecvent intalnit germen care colonizeaza astfel tractul urinar este scherichia Coli -

     pana la !"# din episoadele de cistita necomplicata.

    $lti germeni care folosesc calea ascendenta%

    • Gram-negativi: &lebsiella, Proteus, Piocianic, Pseudomonas'

    • Gram-pozitivi: (treptococus faecalis, (taph)lococus saproph)ticus, (tahph)lococus

    epidermidis'

    • Fungi: Candida.

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    2/20

    Calea descendenta presupune insamantarea pe cale hematogena sau limfatica a rinichiului in

    cursul unui episod de bacteriemie. *eziunile primare sunt in acest caz cele ale parenchimului

    renal urmate apoi de diseminarea prin urina de-a lungul tractului urinar.

    +ermeni ce determina infectii urinare diseminate hematogen%

    • Bacterii: M)cobacterium tuberculosis, (taph)lococus aureus, (almonella'

    • Paraziti: (chistosoma hematobium, chinococcus'

    • Virusi: C)tomegalovirus, $denovirus'

    • Fungi: istoplasma.

    2. Factori favorizanti ai infectiei urinare:

    • stagnarea urinei la orice nivel al aparatului urinar favorizeaza aparitia si cronicizarea

    infectiei urinare. rice uropatie obstructiva poate fi astfel implicata in patogeniainfectiei urinare.

    • anomalii congenitale ce determina staza urinara, refluxul vezico-ureteral, golirea

    incompleta a vezicii predispun la aparitia infectiei urinare.

    •  prezenta corpilor straini - catetere sau stenturi urinare, precum si manipularea

    instrumentala a aparatului urinar sunt de obicei urmate de instalarea unei infectii

    urinare.

    iscul de bacteriurie al pacientilor cu catetere urinare /sonde Fole) de exemplu0 creste cu

    cca. 1# zilnic. Cateterismul urinar prelungit este practic intotdeauna asociat cu bacteriuria.

    Infectiile urinare asociate sunt de obicei redutabile intrucat sunt determinate de germenihospitalieri rezistenti la marea ma2oritate a antibioticelor.

    . !ecanisme defensive ale tractului urinar

    Tractul urinar este in mod normal steril deasupra uretrei distale. Principalele mecanisme de

    aparare sunt cel hidro3inetic si cel epitelial.

    !ecanismul "idro#inetic de aparare este cel mai important si presupune spalarea

    uroteliului si implicit reducerea numarului de colonii bacteriene. Cura de diureza ce implica

    un aport lichidian crescut cu fortarea diurezei si cresterea cantitatii de urina precum si a

    numarului mictiunilor /pola3iurie0 se bazeaza pe acest principiu.

    Factorul epitelial de aparare este reprezentat de stratul de glicozaminoglicani ce tapeteaza

    intreg uroteliul indemn. Integritatea acestui strat mucos scade susceptibilitatea la infectii

    urinare. Prezenta in uroteliu a imunogobulinelor $ si + precum si capacitatea acestuia de

    fagocitare sunt de asemenea factori de aparare impotriva infectiei urinare.

    Pe langa acesti factori am mai aminti si calitatea urinii. p-ul urinar are o importanta

    deosebita in stabilirea unei infectii urinare. $stfel un p acid, sub 1,1 inhiba dezvoltarea

    microbiana. 4e asemenea secretia prostatica este bactericida.

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    3/20

    Elemente clinice

    (imptomatologia pacientilor cu infectie urinara poate fi saraca, fara manifestari clinice

    deosebite diagnosticul fiind pus pe baza unei uroculturi de rutina.

    Cand insa exista, simptomatologia poate fi impartita in doua categorii ce reflecta afectarea

     predominanta a aparatului urinar inferior, sau a cailor urinare superioare si rinichiului.

    (imptomatologia tractului urinar inferior este predominata de tulburari ale mictiunii. $lguria

    /mictiunea dureroasa0, pola3iuria /mictiunea frecventa0 precum si senzatia de mictiune

    imperioasa sunt cele mai frecvent intalnite. Cateodata se poate asocia si hematuria, in formele

    de cistita hematurica. Important insa este sa retinem dictonul "hematuria nu se trateaza ci se

    investigheaza"  intrucat sunt prea frecvente /inca0 cazurile de tumori vezicale tratate cu

    dezinfectante urinare, ca cistita hematurica.

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    4/20

    5rina este de obicei tulbure /piurie0 iar daca se

    asociaza durerea aceasta este localizata suprapubic si are caracterul de 2ena dureroasa fara a

    imbraca forme colicative.

    (tarea clinica generala nu este de obicei alterata si nu exista simptome sistemice.

    (imptomatologia infectiilor urinare inalte este insa mult mai zgomotoasa. (unt de obicei

    insotite de alterarea starii generale si manifestari sistemice ca febra /caracteristica este febra

    mare 6!-7"8 C0, greturi, varsaturi. 4urerea caracteristica este lombara uni- sau bilaterala, cu

    iradiere pe traiectul ureterului spre organele genitale externe si de obicei are caracter

    colicativ. Pot sa apara si simptome ale tractului urinar inferior.

    xamenul clinic este de obicei sarac in infectiile urinare 2oase. Trebuie insa de rutina

    efectuate tuseul rectal, respectiv cel vaginal pentru inspectia prostatei si a organelor genitale.

    4e asemenea o atentie deosebita trebuie acordata examinarii organelor genitale externe ale barbatului in speta scrotului si continutului scrotal.

    4iagnosticul diferential, de exemplu, intre epididimita acuta si torsiunea de cordon spermatic

    fiind unul eminamente clinic.

    Clinica infectilor urinare inalte evidentiaza lombe sensibile, chiar prezenta unei mase lombare

     palpabile. xamenul clinic general poate pune in evidenta alterari ale pulsului, tensiunii

    arteriale.

    Elemente de la$orator si investigatii paraclinice

    5rocultura este o analiza bacteriologica de punere in evidenta a unor eventuali microbi in

    urina, in diferite boli infectioase ale aparatului urinar /cistita - infectii ale vezicii urinare'

    nefrita - infectie a rinichilor0.

    4iagnosticul de infectie urinara se pune pe baza unei uroculturi pozitive. ecoltarea corecta a

    urinii se face din 2etul mi2lociu dupa igiena atenta a organelor genitale. 5rina mai poate fi

    recoltata si prin cateterism uretro-vezical precum si prin punctie suprapubiana. *aboratorul

    identifica microorganismul infectant si cel mai adesea ofera si antibiograma. urocultura ce

    identifica mai mult de 9"".""" de germeni:ml este semnificativa. Intre 9".""" si 9"".""" de

    germeni:ml se recomanda repetarea uroculturii, intrucat pot exista infectii urinare clinicsimptomatice cu uroculturi sub 9"".""" de germeni. (ub 9".""" de germeni:ml urina este

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    5/20

    considerata sterila. Pentru identificarea fungilor sau infectiei tuberculoase se folosesc tehnici

    speciale.

    Pe baza acestor rezultate, medicul efectueaza tratamentul cu antibioticele cele mai active,

     putand cere efectuarea mai multor uroculturi pentru urmarirea eficientei tratamentului aplicat,

     pana la sterilizarea urinii. 4eoarece regiunile de recoltare a urinii sunt in mod obisnuit foarte populate cu microbi, in special la femeie, multe uroculturi pot aparea fals-pozitive, caz in

    care este necesara o numarare a germenilor pe ml de cultura /urocultura cantitativa0.

    Ca investigatii suplimentare de laborator pot fi utile determinarea hemo-leucogramei, a ureei

    si creatininei sanguine. Intre explorarile paraclinice cel mai frecvent folosite sunt cele

    imagistice si anume examenul ecografic pe care-l facem de rutina si explorarea radiologica

    respectiv radiografia renala simpla si urografia intravenoasa.

    %nfectiile nespecifice ale tractului urinar

    Pielonefrita acuta nespecifica

    ste inflamatia acuta microbiana a cailor urinare superioare precum si a parenchimului renal.

    Frecventa maxima este intalnita intre 9; - 1" de ani cu predominanta sexului feminin, legat in

    special de sarcina si de activitatea sexuala. 4eseori apare ca si complicatie a uropatiei

    obstructive insotind litiaza urinara.

    Etiopatogenie

    $gentii patogeni cei mai frecventi intalniti sunt . Coli, Proteus si &lebsiella. Cel mai

    frecvent mecanism de producere a P

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    6/20

    microabcese, predominant in corticala. Tubii colectori si interstitiul peritubular sunt plini de

     polimorfonucleare ce se pot aglomera sub forma de cilindri leucocitari. (tructurile

    glomerulare si vasele sunt in general mena2ate de procesul inflamator.

    Procesul de vindecare are loc prin inlocuirea polimorfonuclearelor cu mononucleare care

    determina cicatrizarea leziunilor. $par astfel cicatricile lineare, retractile, ce deprima cortexulsupraiacent.

    &imptomatologie

    4ebutul este de obicei brutal, cu febra, frison dureri lombare cu iradiere pe traiectul ureterului

    spre vezica. 4urerile au caracter colicativ si pot fi insotite de simptomatologie urinara

    /polachiurie, piurie, algurie0. (tarea generala este alterata, cu semne de impregnatie toxica.

    xamenul clinic pune in evidenta cel mai adesea, sensibilitatea crescuta a lombei. Manevra

    +iordano este prezenta si punctele costo-vertebrale sunt dureroase. 5rina este de obicei

     piurica.

    'a$orator si paraclinic

    xamenul sumar de urina releva proteinuria, prezenta florei microbiene precum si a

    hematiilor. Pot fi gasiti si cilindri leucocitari care certifica afectarea inalta. (edimentul $ddis-

    amburger cuantifica leucocituria si hematuria. 5rocultura trebuie efectuata intotdeauna

     pentru determinarea agentului patogen precum si a sensibilitatii acestuia la antibiotice.

    emocultura efectuata in plin frison poate fi pozitiva.

    Paraclinic - examenul ecografic este de mare a2utor pentru diagnosticul dilatatiei cailor

    urinare superioare, a litiazei urinare ce poate fi cauza determinanta in producerea P-9" zile'

    • aport crescut lichidian - cura de diureza - 6 litri de lichid zilnic'

    • regim alimentar de protectie - fara condimente, normocaloric.

    Tratamentul specific se refera la tratamentul antibiotic tintit - este utila recoltarea uroculturii

    inaintea inceperii tratamentului antibiotic. 4aca rinichiul este obstruat /calcul ureteral - de

    exemplu0 atunci se impune decomprimarea de urgenta a acestuia prin montarea unei

    nefrostomii percutanate ecoghidate care are rolul de a drena urina infectata din sistemul

    colector. Ca schema terapeutica preferam un tratament de atac de >-9" zile urmat de un

    tratament de intretinere ce poate fi de pana la 6" de zile, cu uroculturi de control la ?-7-@saptamani.

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    7/20

    (nti$iotice frecvent folosite in tratamentul P

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    8/20

    &imptomatologie

    (imptomele P

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    9/20

    !orfopatologie

    $natomopatologic se intalnesc trei forme distincte%

    forma cu abcese mici, diseminate, forma cu abcese mari, si antraxul, sau carbunculul renal,

    cu un abces unic mare situat de obicei la nivelul polului renal mi2lociu. 4iferentierea

    diagnostica dintre pionefrita cu abces unic si forma febrila a tumorii +raitz este uneori

    foarte greu de facut.

    volutiv abcesul tinde sa se extinda fie in grasimea perirenala ducand la aparitia perinefritei

    supurate, fie se deschide in caile urinare ducand la aparitia piuriei.

    &imptomatologie

    Caracteristic sunt debutul brusc cu frison, febra, dureri lombare cu urina limpede. $namnestic

    gasim de obicei episodul de stafilococie ce a dus la bacteriemie. xamenul clinic pune in

    evidenta o lomba sensibila spontan si la palpare. Manevra +iordano prezenta.

    'a$orator si paraclinic

    5rina limpede si urocultura negativa sunt caracteristice acestei entitati patologice. xplorarile

    sanghine pun in evidenta leucocitoza cu cresterea polimorfonuclearelor, iar hemocultura in

     plin frison poate fi pozitiva. xamenul radiologic poate fi sarac aratand de obicei un rinichi

    de volum mai mare cu hemidiafragmul de partea afectata, hipomobil in inspir.

    xamenul ecografic pune in evidenta colectia, sau colectiile renale in formele cu abcese mari,

    sau mi2locii. Tot ecografic se evidentiaza hipomobilitatea rinichiului cu respiratia, un semn

    deosebit de valoros. xamenul ecografic poate fi completat de tomografia computerizata ce

    va arata de asemenea prezenta abceselor renale intraparenchimatoase.

    Evolutie si tratament

    Tratamentul trebuie instituit cat mai precoce. $ntibioterapia se face in doze mari cu

    administrare preferabil parenterala si antibiotice cu actiune antistafilococica% cefalosporine,

     peniciline semisintetice, aminoglicozide, sau Guinolone de generatia a treia.

    In cazul prezentei decelabile a abceselor mari sau mi2locii, lombotomia este de obicei

    inevitabila. Intentia chirurgicala este de a drena si enuclea tesuturile necrozate, insa cateodata,

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    10/20

    nefrectomia ramane singura solutie. 5neori drena2ul abcesului renal poate fi efectuat si prin

     punctie percutanata ghidata ecografic, sub acoperire antibiotica.

    Perinefrita

    Inflamatia microbiana a tesutului con2unctiv adipos perirenal se numeste perinefrita. 4in punct de vedere etiopatogenic se poate produce prin insamantare microbiana directa in

    grasimea perirenala /pe cale hematogena0 - mai rar - sau secundar unei pionefrite, sau

     pielonefrite.

    !orfopatologie

    (e descriu trei forme anatomopatologice de perinefrita%

    • forma scleroasa'

    • forma sclero-lipomatoasa'

    • forma abcedata, sau supurata.

    Clinic primele doua forme sunt silentioase, fiind de cele mai multe ori descoperite

    intraoperator cu ocazia unei lombotomii pentru alta afectiune renala. Forma abcedata este

    insa foarte periculoasa putand pune in pericol viata pacientului. In functie de localizarea

    abcesului se descriu patru forme clinice ale perinefritei abcedate%

    • abcesul polar superior cu semne toracice /durere la baza hemitoracelui, reactie

     pleurala0'

    • abcesul polar inferior cu impastarea flancului si semne de psoita /flexia analgica a

    coapsei pe bazin0'

    • abcesul retrorenal cu semne parietale, impastarea regiunii lombare'

    • abcesul prerenal cu semne peritoneale, contractura abdominala.

    Paraclinic, examenul ecografic este de mare valoare, deceland de obicei prezenta colectiei perirenale. Tratamentul perinefritei abcedate este intotdeauna chirurgical si vizeaza drenarea

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    11/20

    cat mai precoce a colectiei purulente. 4rena2ul chirurgical este insotit de antibioterapia

     parenterala cu antibiotice cu spectru larg.

    Pionefroza

    Pionefroza reprezinta procesul supurativ al cavitatilor pielocaliceale si a parenchimului renalcu alterarea acestuia. ste faza terminala a infectiilor pielorenale si aproape intotdeauna

    exista asociat un factor obstructiv. (e insoteste de obicei de reactie perinefritica de tipul

    scleros, sau sclerolipomatos.

    (natomopatologic rinichiul este mare, cu suprafata

    neregulata de consistenta inegala, cu pungi purulente ce contin uneori calculi. Parenchimul

    renal este foarte redus si prezinta numeroase abcese.

    &imptomatologia pionefrozei este caracterizata de alterarea starii generale, febra, frison,

     piurie masiva. xamenul lombei releva un rinichi mare, voluminos, dureros. 5neorisimptomatologia poate fi stearsa insa evolutia este de obicei grava.

    'a$orator si paraclinic

    5rocultura este de obicei pozitiva /semnificativa0 putandu-se deci determina natura

    germenilor si antibiograma. Investigatiile hematologice evidentiaza sindromul inflamator

    acut cu leucocitoza.

    xplorarile radiologice pot pune in evidenta obstacolul - litiaza - pe radiografia renala directa,

    iar urografia cu substanta de contrast arata de obicei un rinichi nefunctional /mut urografic0.

    http://www.prostemcell.org/images/article/pionefroza.jpg

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    12/20

    cografia determina diminuarea dramatica a indicelui parenchimatos precum si prezenta

    stazei urinare la nivelul pielonului si calicelor. Tot ecografic putem evidentia si obstacolul, in

    cazul unui calcul coraliform, sau a unuia obstructiv situat in ureterul lombar.

    Evolutie si tratament

    Prognosticul este rezervat, potentialul septicemic si de soc septic fiind mare. Tratamentul deelectie este nefrectomia care poate fi dificila datorita extinderii procesului inflamator, cu

    interesarea organelor din vecinatate /duoden, vena cava0. Cateodata, ca prim timp terapeutic,

    se poate practica o nefrostomie percutanata cu rolul de drena2 al cavitatii pielocaliceale.

    Tratamentului chirurgical trebuie asociat unul antibiotic si de reechilibrare hidro-electrolitica

    cu sustinerea functiilor vitale.

    Cistita

    Cistita este un sindrom clinic determinat de inflamatia microbiana a mucoasei vezicii urinare.

    4in punct de vedere clinic cistita este definita de triada% polachiurie, piurie, algurie.

    Etiopatogenie

    tiologia cistitelor este infectioasa, cel mai frecvent agent incriminat /!"#0 fiind E.Coli.

    Insamantarea vezicii urinare se produce cel mai adesea ascendent prin uretra. $pare mult mai

    frecvent la femei unde este cel mai adesea primitiva. $ceasta distributie este cauzata de mai

    multe cauze%

    • anatomice: uretra mai scurta a femeii cu deschiderea acesteia in vestibulul vaginal'

    • functionale: legate de aparatul genital /ciclu menstrual , sarcina0 si traumatismelor

    locale ce au loc in cursul actului sexual'

    • patologice: determinate de proximitatea aparatului genital si a proceselor patologice

    ale acestuia /infectii vaginale, utero-anexiale, prezenta unor tumori genitale0.

    !orfopatologie

    Infectia este caracterizata prin hiperemie, edem al mucoasei, uneori ulceratii, acoperite de

    membrane de fibrina, sau false membrane purulente. In formele cronice peretele vezical este

    ingrosat, mucoasa este hipertrofica, uneori erodata, alteori cu formatii polipoide. Microscopic

    se poate gasi infiltrat limfocitar si plasmocitar, iar in formele cronice o fibroza interstitiala

    difuza.

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    13/20

    &imptomatologia este dominata de triada polachiurie, piurie, algurie. 4aca urina nu este

     piurica atunci vorbim de cistopatie. Cateodata se poate asocia si hematuria macroscopica asa

    numita cistita hematurica. Mare gri2a in interpretarea hematuriei, intrucat asa cum am mai

    spus, prea multe tumori vezicale sunt etichetate cu usurinta ca fiind =cistite hematurice=.

    Febra si manifestarile sistemice sunt de obicei absente din tabloul clinic al cistitei. $paritia

    febrei sugereaza coafectarea tractului urinar superior, intr-un episod de cistopielita, sau de

     pielonefrita acuta.

    *a barbati cistitele sunt de obicei secundare unei uropatii obstructive subvezicale - tumori prostatice, stricturi uretrale. In acest caz simptomul dominant este disuria, de obicei

     preexistenta, ce se amplifica putand merge pana la retentia completa de urina.

    'a$orator si paraclinic

    xamenul urinii este cel mai important element si este de obicei incarcat, prezentand

    leucociturie, cateodata hematurie precum si flora microbiana. (edimentul $ddis-amburger

    ofera date cantitative despre leucociturie si hematurie. Ca o particularitate amintim aici

    valorile deosebit de mari ale leucocituriei minutate in cazul cistitei tuberculoase - in 2ur de ?"

    """ *:min.

    $ntibiograma efectuata inaintea inceperii tratamentului, identifica germenul infectant precumsi sensibilitatea acestuia. xplorarile imagistice /x, C0 sunt utile in diagnosticul

    eventualei patologii asociate ce pot intretine infectia urinara - cum ar fi litiaza, adenomul,

    corpii straini.

    Evolutie si tratament

    Tratamentul specific consta din administrarea de antiseptice si chimioterapice conform

    antibiogramei. Printre cele mai frecvent folosite amintim% Biseptol /Cotrimoxazol0,

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    14/20

    4intre masurile nespecifice poate cea mai importanta este cura diuretica. Hom instrui

     pacientul:a sa consume in medie ?,1 l lichide zilnic. ecomandabile sunt si baile calde de

    sezut, repaus relativ, un regim alimentar usor fara condimente puternice.

    &indromul cistitic

    ste definit ca o suferinta cronica a vezicii si uretrei, caracterizate prin durere hipogastrica,

    sau retropubiana, crampe, disurie arsuri si usturimi postmictionale. ste o afectiune

     preponderenta a sexului feminin. 5rocultura este de obicei negativa.

    E*amenul clinic atent poate decela un proces patologic al meatului uretral - polip de meat,

    stenoza meatului prolapsul mucoasei uretrale. $lte patologii ce pot intretine un sindrom

    cistitic sunt colpitele cronice, infectii ale glandelor Bartholin, deficienta estrogenica de

    dinaintea menopauzei, tulburarile hormonale premenstruale.

    Investigatiile trebuiesc diri2ate cu atentie pentru a depista cauza, sau cauzele ce intretin

    sindromul cistitic.Tratamentul diferentiat al acestora duce la ameliorare acolo unde curele

    iterative de antibiotice si dezinfectante urinare nu au dat rezultat.

    Cistita interstitiala

    Cistita interstitiala este un sindrom inflamator cronic al vezicii urinare definit clinic prin

    tulburari mictionale iritative, uroculturi sterile si modificari caracteristice ale mucoasei

    vezicale. (pre deosebire de ceea ce am definit mai inainte sindromul cistitic, in cistita

    interstitiala nu exista elementul infectios, sau inflamator cauzator. (i cistita interstitiala ca si

    sindromul cistitic afecteaza predominant sexul feminin. aportul femei:barbati este de 9? la

    9.

    Etiopatogenie

    tiologia cistitei interstitiale este necunoscuta. xista numeroase ipoteze care au fost

    avansate. 5na dintre acestea propunea ca factor declansator infectia urinara cronica. (tudii

    recente ce au cautat $4

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    15/20

    Microscopic tabloul este cel al inflamatiei cronice, cu numeroase infiltrate limfocitare si maiales plasmocitare. 5n rol aparte par sa-l 2oace mastocitele, a caror prezenta in epiteliul vezicii

    a constituit la un moment dat un criteriu diagnostic. Mai gasim ectazii vasculare submucoase,

    hiperplazia si fibroza fibrelor musculare detrusoriene.

    &imptomatologia

    (imptomele clasice ale cistitei interstitiale sunt polachiuria, nicturia, mictiunea imperioasa si

    durerile suprapubice ce se remit dupa mictiune. 4iagnosticul de CI este unul de excludere.

    Primul pas si cel mai important este excluderea unei infectii urinare care poate mima

    simptomatologia CI. Cistoscopia si biopsia vezicala pun diagnosticul.

    Evolutie si tratament(trategiile terapeutice se impart in patru categorii%

    • instilatii intravezicale: se pot face instilatii cu nitrat de argint, acid h)aluronic,

    heparina, BC+, interferon'

    • terapie medicamentoasa sistemica: cel mai frecvent medicament utilizat in

    tratamentul CI este unul dintre componentii stratului de glicocalix si anume

     polipentozansulfatul de sodiu. $lte medicamente folosite sunt amitriptilina,

    hidroxizina si nalmefen-ul care toate inhiba degranularea mastocitelor'

    • interventii c"irurgicale minime la nivelul vezicii urinare: cea mai frecvent utilizata

    metoda, este cea de a destinde vezica urinara in anestezie generala - hidrodistensie'

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    16/20

    • interventii c"irurgicale ma+ore: se practica cistoplastii de marire /de augmentatie0,

    cistectomii subtotale si chiar cistectomia totala cu cistoplastie din ileon, pentru

    cazurile rezistente la orice alta terapie.

    ,retritele

    (indromul inflamator, acut sau cronic al mucoasei uretrale poate fi de etiologie microbiana,

     parazitara, virala, sau chimica. 4upa predominanta agentului infectant putem imparti insa

    uretritele in gonococice si non-gonococice.

    ,retrita gonococica gonoreea $lenoragia0

    este o boala contagioasa cu transmitere sexuala si localizare initiala a procesului patogen inmucoasa uretrala.

     Agentul etiologic este

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    17/20

    limitat. 4intre antibioticele folosite cu rezultate foarte bune sunt% (pectinomicina,

    Guinolonele si cefalosporinele de ultima generatie.

    ,retritele negonococice - sunt mai frecvente in ultima perioada decat uretritele specifice.

     Agenti etiologici: frecvent intalniti suntChlam)dia trachomatis, M)coplasma genitalium si Trichomonas vaginalis. 5n studiu al unui

    institut de boli genito-urinare din *ondra raporteaza o incidenta de 1# a C. trachomatis si

    respectiv cate ?# pentru

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    18/20

    •  prostatita bacteriana cronica - daca simptomatologia este prezenta de cel putin trei

    luni'

    • sindrom cronic dureros pelvin - fara a decela agentul microbian insa cu leucocite

     prezente in secretia prostatica si:sau in urina de dupa masa2ul prostati'

    •  prostatita inflamatorie asimptomatica - ce se gaseste incidental, histopatologic, de

    obicei pe fragmentele de dupa rezectia transuretrala a prostatei.

    Etiopatogenie: agentii patogeni cei mai frecvent implicati sunt . coli, &lebsiella, Proteus

    mirabilis, nterococus fecalis si Pseudomonas aeruginosa. Calea de patrundere implicata este

    cea ascendenta, prostatitele facand parte din grupa bolilor cu transmitere sexuala.

    Clinica: sindromul predominant este durereaacompaniata de tulburari ale mictiunii. Frecvent durerea este localizata in perineu si la nivelul

    scrotului sau testiculelor. $ceasta mai poate fi resimtita insa si suprapubic ca o durere

    vezicala sau la nivelul lombelor. 4intre tulburarile mictionale asociate cele mai frecvent

    intalnite sunt disuria, alguria si mictiunea imperioasa. In prostatitele acute simptomele urinare

     pot fi acompaniate de alterarea starii generale cu febra, frison. $cestor pacienti nu este

    recomandat de a li se face masa2 prostatic intrucat exista riscul de a disemina si a provoca

     bacteriemia si septicemia.

    E*amenul clinic - tuseul rectal - pune in evidenta o prostata marita de volum de consistenta

    redusa, in cazul unei prostatite acute cu abces prostatic sau consistenta crescuta in prostatitele

    cronice. 4e obicei masa2ul prostatic este dureros iar in cazul prostatitelor acute este aproape

    imposibil de efectuat.

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    19/20

    'a$orator si paraclinic: examenul cel mai valoros in diagnosticul sindromului prostatic

    ramane urocultura eta2ata% sunt necesare patru eprubete sterile. In prima eprubeta se

    recolteaza primul 2et de urina care spala uretra si da relatii despre flora uretrala. $ doua

    eprubeta recolteaza 2etul urinar mi2lociu ce pune in evidenta o infectie urinara. $poi se

     practica masa2ul prostatic iar secretia astfel exprimata se recolteaza in eprubeta nr. 6. $ceasta

    da relatii despre flora prostatica. Cateodata nu se obtine secretie la masa2ul prostatic si atuncise recolteaza in cea de a patra eprubeta urina dupa masa2 ceea ce de asemenea da relatii

    despre flora prostatica.

    (e mai pot determina leucocitele din secretia prostatica, p-ul acestei care este de obicei

    crescut. chografia transrectala ofera detalii despre prezenta unor eventuale abcese intra-

     prostatice si este utila in punctia echoghidata a prostatei pentru a exclude o leziune maligna.

    /ratament: antibioterapia recomandata in cazurile de prostatita acuta - cand calea de

    administrare preferata este cea parenterala si in prostatitele bacteriene cronice - tratament de

    lunga durata - 7-@ saptamani. (indromul cronic dureros pelvin beneficiaza mai putin de

    antibioterapie.

    $ntibioticele cele mai folosite sunt Guinolonele /

  • 8/18/2019 Forme Clinice Ale Infectiilor Urinare

    20/20

    Clinic in orhiepididimita durerea este maximala palparea epididimului care prezinta caractere inflamatorii. Cordonul spermatic este sensibil

     pe toata lungimea lui - epididimita fiind de obicei cu insamantare descendenta ceea ce

     presupune si coafectarea deferentului. In torsiunea de cordon durerea este violenta atat la

    nivelul epididimului cat si la palparea testiculului iar cordonul spermatic este dureros doar

     pana la nivelul torsiunii. (uperior de acesta cordonul nu mai este sensibil la palpare.

    Torsiunea de cordon spermatic este o urgenta chirurgicala in care trebuie intervenit imediat.

    (e practica detorsionarea cordonului pentru a asigura permeabilizarea arterei spermatice si

    fixarea testiculului la scrot.

    /ratamentul consta in antibioterapie asociata obligatoriu masurilor terapeutice locale si

    anume hipotermie /punga cu gheata0 cu testicolul intr-o pozitie elevata - usor ridicat - pentrua permite drena2ul acestuia. epaus la pat cca. > zile, cura de diureza.

    4aca procesul inflamator nu este stapanit poate abceda ceea ce presupune interventia

    chirurgicala - epididimectomie sau chiar orhiectomie.