Garantat 100 % - BIBLIOTHECA

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENIAnul X, Nr. 7-8 (112-113) � iulie-august 2009

Garantat 100 %Solicitat de toate întâmplãrile acestei veri buimace, aþâþate la nebunie de câteva

moderatoare de televiziune, care vor mereu sânge, dar obþin totdeauna vopsea, solicitat,zic (ºi nu mai sfârºesc fraza asta), de înfruntãrile din coaliþia de guvernãmânt, de cazulRidzi sau de cazul Udrea, de cazul Nemirschi, de cazul Oprescu, de cazul Bãsescu, decazul Geoanã, de cazul Crin, cazul Duda, de (ne)cazul �Spiru Haret� ºi de cazulAndronescu Ecaterina (cunoscutã, dintr-o altã împrejurare similarã, drept Bramburicaºi schimbîndu-ºi acum porecla în renume), de cazul Miclea, ministru rebutat care facelegi ºi de alte ºi alte necazuri, cum ar fi succesul general al candidaþilor noºtri la bacalaureat,examen la care elevii problemã, scãpaþi cu chiu cu vai de repetenþie sau de exmatriculare,obþin in corpore medii generale peste nouã, spre mândria pãrinþilor, a profesorilor, aºcolilor, a judeþelor, a ministrului de resort ºi a þãriºoarei noastre, România, aºadarsolicitat de fiecare dintre aceste fapte în parte ºi traversând ceea ce francezii numescun embarras de choix, ce-mi vãd mie ochii la televizor, unde mã mai uit din când încând ca sã aflu cum merge þara? Pãi ce sã-mi vadã? Un fapt demn de noi ºi ai noºtri: uninspector ºcolar general dintr-un judeþ oarecare, profesor de matematicã, se cocoþeazãîn fiecare zi, dupã ce coboarã din jilþul lui de diriguitor al învãþãmântului, pe tractor, ºi-ºiarã cele unsprezece hectare de pãmânt. Acum, eu cunosc faptul cã bãtrânul Vergiliu îlinvidia pe þãranul Tityr cã trãieºte departe de rumoarea oraºului, sub tegmine fagi, darasta era o simplã figurã de stil; poetul n-a devenit niciodatã þãran ºi, oricum, chiar dacãar fi devenit, primind de la împãratul Augustus o moºioarã de unsprezece hectare, n-arfi sãpat el însuºi, ci ºi-ar fi pus sclavii (oamenii ãia nefericiþi, care o duceau mai bine camulþi dintre noi) s-o facã, iar el ar fi continuat sã scrie �Georgicele� ºi �Bucolicele�. Înschimb, individul de azi, unul dintre cei patruzeci ºi doi de inspectori generali din þarã,carevasãzicã un personaj important, ºef peste câteva mii de suflete amãrâte de dascãliºi peste mii de elevi, dar ºi profesor de matematicã pe deasupra, dupã ce terminã elprogramul de audienþe sau conciliabulul cu subordonatul sãu de la personal, nu seapleacã nici asupra problemelor reformei învãþãmântului, nici asupra problemelor dematematicã, nu se omoarã nici cu barbiana reprezentare canonicã a funcþiilor hipereliptice,nici cu teoria fractalilor ºi nici mãcar cu regula de trei simplã sau de trei compusã, ci,pur ºi simplu, se îmbracã în salopetã ºi se apucã de arat, de discuit, de semãnat, deierbicidat ºi de recoltat. Unii (între care îmi imaginez cã se aflã ºi redactorii care l-au datpe post) or sã gãseascã chestia asta vrednicã de toatã lauda. Eu, însã, o gãsesc lamentabilã.

Nu mã întreb cum a ajuns insul cu pricina-n scaun. Probabil e un profesor de þarãvârât în politicã. L-am ºi vãzut, de altfel, îmbrãcat ca un þãrãnoi mai spãlat, cum urcatreptele clãdirii instituþiei pe care o conduce.

Pe vremuri, hulitul Nicolae Ceauºescu susþinea cã idealul societãþii socialiste multi-lateral dezvoltate ar fi (fost) acela de a crea ingineri intelectuali, muncitori intelectuali ºiþãrani intelectuali. Despre intelectualii propriu-ziºi nu spunea mai nimic. Se pare cã abiaacum s-a ajuns la vorba lui. În orice caz, individul ridicol (dar, desigur, viclean) prezentatmai sus, care nu e, probabil, nici þãran, nici intelectual, sau, cum zice românul, nici cal,nici mãgar, e emblematic pentru pãtura noastrã conducãtoare, plinã de inºi nelalocullor. Nu doar criza e de vinã cã o ducem prost. Criza asta nu e ceva în genul epizootieipe care celebrul Moº Teacã încerca sã n-o lase sã treacã graniþa. E o chestie provocatãºi, mai ales la noi, pe atât de rãbdãtorul plai mioritic, agravatã de oameni. Mai precis,tocmai de oamenii care ar trebui s-o rezolve. ªi care, în loc sã-ºi vadã de treaba pentrucare sunt bine plãtiþi, se cocoþeazã pe tractor ºi pe alte alea.

Tudor Cristea

2 LITERE � Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

Revistã lunarã de culturãa Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

ISSN 1582-0289EDITORIAL: Tudor Cristea � Garantat 100% ................................................... 1ACCENTE: Alexandru George � Cãtre o societate a artei .................................. 4LITERATURÃ DUS-ÎNTORS: Mircea Horia Simionescu � Garda de Fier (2) .... 6BREVIAR: Barbu Cioculescu � Scrisori din Iad (1) ........................................... 8CRONICÃ LITERARÃ: Tudor Cristea � Soarta cãrþilor .................................. 10CRONICÃ LITERARÃ: Margareta Bineaþã � Jurnalul de la Marcona sau vocaþia mizantropiei .............................................................................. 12VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi � Muzicalizare, prozaizare, intelectualizare � �Zidãria� europeanã ...................................................... 15RECITIRI: Henri Zalis � Multivalenþa cristalizãrilor versus drumul doctrinar (2) .. 17STEIURI: George Anca� Sub talpa(na) arhanghelului Puºi (1).......................... 18ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu � Românul, scriitor intim .............. 21ESEU: Alexandru Ciorãnescu � Mitul Atlantidei ................................................ 22ESEU: Lilica Voicu-Brey � Alexandru Ciorãnescu: Lecþia de generozitate a unui maestru (2) ................................................... 26ESEU: ªtefania Rujan � Chapelle Anthenaise �Paradisul pierdut� al lui Eugen Ionescu ..................................................................................... 28ESEU: Georgeta Adam � De la aer la zbor. Breviar al imaginarului liric feminin (2) .................................................... 31ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu � Pecetea tãinuitã a nobleþei ... 33POEZIA ACASÃ: Iulian Filip � Lidia Codreanca ............................................... 34CÂNTECE ÎN CULORI: Vasile Romanciuc � Leo Butnaru ............................... 36POESIS: Sorin Lucaci � Concert nr. 2 pentru pian ºi orchestrã .......................... 38POESIS: Paul Blaj � Din tot întunericul disponibil (remix) ................................. 40PROZÃ: Mihai Stan � Exodul. Femeia perfectã � scurt istoric ........................... 42PROZÃ: Carmen Duvalma � Prinþesa (falsã poveste de dragoste) .................... 44PROZÃ: Corin Bianu � Adina .............................................................................. 46PROZÃ: Liviu Nanu � Micãle .............................................................................. 48RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu � Despre sex (numai de bine). Sutien ºi chiloþi pentru �Maja Desnuda�........................................................ 50MERIDIANE: Baki Ymeri � Poezii de dragoste .................................................. 52RIDENDO: Raia Rogac � O lansare cu... �Tãrãboi� .......................................... 54RUBAIYATE: în traducerea lui Geo Olteanu � Hakim Omar Khayyam .............. 56CONFLUENÞE: Zricha Vashwani � Similaritãþi între �Sutta-Nipata� ºi �Glossa� ... 58MERIDIANE: Marina Nicolaev � Musée d�Orsay: Max Ernst � «Une semaine de bonté. Les collages originaux» ................................................................ 60GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coandã � Caragiale faþã cu istoria. Rãscoala din �Patagonia europeanã� (2) ................................. 61FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu � Câteva contribuþii la biografia lui Ion Buzdugan ......................................................................................... 64SCRIITORI CONTEMPORANI: Horia Gârbea � Ion Hobana spre a patra tinereþe ............................................................................................ 66PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu � Ascuþit condei, aprigã femeie! ..... 67DICÞIONAR: Victor Petrescu � Nicolae Neagu. Dincolo de timp ..................... 69BIOGRAFII: Iordan Datcu � O bibliografie a lui Constantin Noica ................. 71AMINTIRI LITERARE: George Toma Veseliu � Petre Anton Butucea. Noi contribuþii monografice (3) ..................................................................... 73CLIO: Mihai Gabriel Popescu � Monumente din Bãrbuleþu ............................... 75REVISTA REVISTELOR: Lector � Bunul-simþ provincial ................................. 76

3Anul X, Nr. 7-8 (112-113) � iulie-august 2009

1.VII. 1929 - S-a nãscut Costache Olãreanu(m. 2000)

2.VII. 1905 - S-a nãscut Victor Brânduº(m. 1989)

4.VII. 1943 - A murit N.O. Dallocrin(n. 1877)

5.VII. 1980 - S-a nãscut Andrei Gheorghe 6.VII. 1954 - S-a nãscut Ioan Vintilã-Fintiº 7.VII. 1988 - A murit Mihail Cruceanu

(n. 1887) 9.VII. 1943 - S-a nãscut Mihai Stan10.VII. 1929 - S-a nãscut Marin Ioniþã10.VII. 1947 - S-a nãscut Maria Mirea12.VII. 1797 - A murit Ienãchiþã Vãcãrescu

(n. 1740)12.VII. 1816 - S-a nãscut Ion Ghica (m. 1897)13.VII. 1947 - S-a nãscut Iosefina Olimpia

Tulai13.VII. 1954 - S-a nãscut George Ioniþã14.VII. 1943 - S-a nãscut Mihai Oproiu15.VII. 1919 - S-a nãscut Aurel Iordache

(m.1975)15.VII. 2000 - S-a nãscut Marta Anineanu

(n. 1914)16.VII. 1916 - S-a nãscut Bucur Stãnescu

(m. 1999)17.VII. 1882 - A murit Pantazi Ghica (n. 1831)17.VII. 1945 - S-a nãscut George Sânpetrean17.VII. 1976 - S-a nãscut Roxana-Magdalena

Bârlea18.VII. 1931 - S-a nãscut Nicolae Neagu

(m. 2009)18.VII. 1947 - S-a nãscut Florin Gheorghe

Mageriu18.VII. 1950 - S-a nãscut Mircea Drãgãnescu18.VII. 1951 - S-a nãscut Dan Grãdinaru20.VII. 1960 - S-a nãscut Maria Tufeanu20.VII. 1879 - S-a nãscut Ilie El. Angelescu

(m. 1964)22.VII. 1955 - S-a nãscut Ionuþ Cristache21.VII. 1971 - S-a nãscut Anda Alecu-Prioteasa23.VII. 1924 - S-a nãscut Vladimir Diculescu25.VII. 1927 - S-a nãscut Radu Urziceanu

(m. 1998)25.VII. 1978 - A murit Petre Iosif (n. 1907)

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

R E D A C Þ I A

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicãpentru conþinutul articolelor revine exclusivsemnatarilor acestora ca persoane individuale.Revista poate fi cititã ºi on-line la adresawww.bibliotheca.ro/reviste/litere

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 1 sau 2 pag. A4 cu literãde 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)

Corin BianuGeorge Toma VeseliuIon MãrculescuSUBREDACÞIACHIªINÃUIulian FilipVasile RomanciucIanoº ÞurcanuTEHNOREDACTORIoan Alexandru MuscaluPROCESARE TEXTCosmin Sîrbu

DIRECTORTudor CristeaREDACTOR-ªEFMihai StanSECRETAR DE REDACÞIEIon AnghelSENIORI EDITORIAlexandru GeorgeMircea Horia SimionescuBarbu CioculescuMihai CimpoiNicolae Neagu

Mircea ConstantinescuHenri ZalisFlorentin PopescuLiviu GrãsoiuGeorge AncaREDACTORI ASOCIAÞIDaniela-Olguþa IordacheDumitru UngureanuMargareta BineaþãVictor PetrescuMihai Gabriel PopescuGeorge CoandãNicolae ScurtuEmil Stãnescu

26.VII. 1925 - S-a nãscut Theodor Nicolin27.VII. 1942 - S-a nãscut Erich Kotzbacher29.VII. 1938 - S-a nãscut Aurelian Trandafir

(m. 1999)29.VII. 1946 - S-a nãscut Nicolae Rãdulescu31.VII. 1906 - S-a nãscut Gheorghe Mareº

m. 1982)31.VII. 1939 - S-a nãscut Tiberiu Cercel 2.VIII.1933 - S-a nãscut Mihai Gabriel Popescu 3.VIII.1921 - S-a nãscut Radu Gioglovan

(m. 1979) 4.VIII.1935 - S-a nãscut Gabriel Mihãescu 4.VIII.1941 - S-a nãscut Constantin Condrea 4.VIII.1948 - S-a nãscut Dumitru Radu Luca 4.VIII.1951 - S-a nãscut Virgil Voinescu-

Orãºanu 4.VIII.1972 - S-a nãscut Simona Cristina

Noveanu 5.VIII.1973 - S-a nãscut Veronica Dumitrescu 9.VIII.1948 - S-a nãscut George Piteº11.VIII.2000 - A murit Vivi Anghel (n. 1956)13.VIII.1982 - S-a nãscut ªtefan Peca14.VIII.1941 - S-a nãscut Alexandrina Dinu14.VIII.1969 - S-a nãscut Carmen Patraulea-

Moraru16.VIII.1941 - S-a nãscut Victor Petrescu17.VIII.1944 - S-a nãscut ªtefania Viorica

Rujan18.VIII.1937 - S-a nãscut Ion Coca18.VIII.1951 - S-a nãscut Marian Curculescu20.VIII.1924 - S-a nãscut Alecu Vaida-Poenaru

(m. 2004)21.VIII.1915 - S-a nãscut Ion Crãciun

(m. 2001)21.VIII.1916 - S-a nãscut Zoe Enãchescu21.VIII.1926 - S-a nãscut Mihai Constantinescu

(m. 1987)24.VIII.1872 - S-a nãscut Raicu Ionescu-Rion

(m. 1895)24.VIII.1938 - S-a nãscut Emil Vasilescu26.VIII.1948 - S-a nãscut Constantin Geambaºu30.VIII.1927 - S-a nãscut Radu Petrescu (m. 1982)30.VIII.1993 - A murit Valeriu Liþã-Cosmin

(n. 1937)31.VIII.1985 - A murit Ion G. Vasiliu (n. 1910)


Alexandru George

CÃTRE O SOCIETATE A ARTEI

ACCENTE

Comuniºtii n-au iubit arta, deºi au vorbitmult de ea, s-au ocupat de ea ºi de cei careo produceau, au cãutat sã ºi-o subordonezeºi sã o foloseascã ºi pe ea, în concepþia lortotalitarã, pentru cã-i simþeau marea forþãmisterioasã ºi greu de stãpânit. Nu numaicã n-au iubit-o, dar s-au ºi temut de ea, cade orice lucru care þinea de domeniullibertãþii, unul ce trebuia mãcar neutralizat,dacã nimeni nu reuºea sã-l suprime total.

Arta aparþine sectorului spiritual dinrealitatea umanã ºi din viaþa de toate zilele aomului, un ce total opus �materialismului�afiºat de comuniºti ºi susþinut cu toatemijloacele teoretice. Nevoia de artã (ei erauobligaþi sã o recunoascã) se dovedeacaracteristicã omului, a celui mai redus cainteligenþã sau mai primitiv. Trebuia, atunci,fabricatã o artã pentru popor, o ofertã câtde cât, ºi aceasta nu putea fi decât o expresiedegradatã a adevãratei arte, una accesibilãdeopotrivã înþelegerii celor mulþi ºiposibilitãþilor lor materiale, aºadar Kitschul.

Dar arta aparþinea sectorului calitatival vieþii umane ºi al societãþii, ea nu se puteatraduce în indici cantitativi, aºa cumnumãrãtoarea de cãrþi apãrute în toatã þara,de spectacole teatrale sau de filme, de�realizãri� în cadrul expoziþiilor de arteplastice nu putea reflecta adevãrul ºi niciconstitui un argument eficace probândsuperioritatea noii orânduiri, pentru carecetãþeanului i se impunea un regim deausteritate ºi de muncã aproape forþatã.Arta reprezintã, sub toate formele, oexcepþie, reuºitele se selecþioneazã abia întimp, prin recunoaºteri treptate, în cadrulunor dezbateri deschise ºi cinstite, într-unclimat de libertate. Programãrile, planurile,încurajãrile, constrângerile s-au doveditneputincioase, încât în perioada de debutal regimului comunist, faþã demediocritatea, chiar nulitatea rezultatelor,eu ajunsesem sã mã întreb de ce se maicheltuiesc atâþia bani ºi atâta energie, ºiconducerea nouã nu renunþã pur ºi simpluprohibind arta, ca un viciu inexplicabil, unfapt de magie, o reminiscenþã a trecutuluisau a unei conformaþii mentale retardate?

Nu s-a întâmplat aºa ceva; arta a fostsiluitã ºi învãluitã în tot felul de formulepentru a i se obnubila specificul, dar arãmas � în singurul mod în care îi îngãduiaminciuna comunistã, adicã în poziþieechivocã, practic vorbind toleratã,controlatã ºi permanent suspectatã. Prinreducerea de tiraje în cazul cãrþilor, prinspectacole puþine de adevãratã artã, eadevenea o afacere ezotericã, dacã nu unadevãrat mister; cinematografia, arta ceamai popularã, a fost cea mai nãpãstuitã.

În fine, prin interdicþii, restricþii, tabuuri,se încuraja fãrã voie evazionismul, proiecþiaîn imaginar, într-un teritoriu în care nu secultivau sentimentele comune. Pentrucomunism, un regim al urii (cãreia nu i sespunea niciodatã aºa), cele mai simplesentimente omeneºti apãreau ca un scandal:o femeie îndrãgostitã era aproape un cazpatologic, oricum periculos, un bãrbat înaceeaºi situaþie, nu mai vorbesc. Sechestrareasufletelor în serviciul �cauzei� ºi voinþeimarilor conducãtori se fãcea din raþiuni�ºtiinþifice�, nu apelându-se la sentiment; oartã care ar fi speculat aceste prea fireºtiporniri umane ar fi fost exclusã pentru cãfãcea apel la iraþionalul, de fapt, tipic omenesc.

În clipa de faþã, eliberarea de toate acesteaîºi urmeazã cursul, descãtuºarea e în toi,chiar dacã ia calea deviatã a obsesiei sexuale,a manifestãrilor haotice, dorit spontane ºi prinrezultate, para-artistice. Este aparent oîntoarcere ºi o pornire de la zero, dar unnumãr considerabil de cetãþeni, mai ales tineri,nu sunt în aceastã situaþie. Prin educaþie, prinmediul lor de formaþie intelectualã, familiajucând un important rol, prin bunul lor in-stinct care-i fereºte de capcanele �ideologilor�sau de seducþia scientistã unilateralã, ei nuse îndreaptã, prin aceasta spre artã. Societateatrebuie sã-i ajute ºi sã-i îndemne prin ºcoalã.ªi la diversele nivele de învãþãmânt trebuierestauratã ºi reintrodusã arta.

Am pomenit în paginile mele mai vechide importantul articol al d-rei LuminiþaMarcu, o persoanã calificatã în problemede învãþãmânt universitar, care a acordatLiterelor ºi absolvenþilor acestei facultãþi


ºanse mult mai largi decât s-ar admite laprima vedere, ºi mai variate în nouasocietate intelectualã, dupã ce ele seîngustaserã în comunism pânã la dispariþie.Dar eu, fãrã a nesocoti cele aflate cu bucurieîn acest articol despre noile debuºee, credcã este urgentã nevoie ca facultãþile de literesã devinã prioritar unele ale învãþãmântuluiartistic. Discursul politic ºi ideologic,pregãtirea absolvenþilor pentru o �muncã�de propagandiºti politici ºi de popularizatori,eventual de mesageri ai liniilor culturale dePartid, trebuie nu doar sã disparã, dar sã fieînlocuite cu discursul artistic; învãþãmântulumanist nu va fi doar restaurat, dar ºidesãvârºit în direcþia aceasta, pedantismulºtiinþific cedând artei ºi glasului Muzelor,cu partitura lor specificã. Pe scurt, studenþiitrebuie deprinºi din nou cu ideea de lux ºigratuitate caracteristice eterne ºi dintruînceput ale fenomenului artistic, indiferentcã de aici poþi ajunge la o profesiune, bachiar la una foarte lucrativã.

Cãci se va produce sigur un fapt acummai puþin sesizabil, dar dominant în viitor:în ciuda jelaniilor de sens contrar,societatea româneascã devine din ce în cemai bogatã ºi raporturile ei cu bunurilesimbolice se vor schimba. Încã de pe acum(ºi chiar din timpul comunismului) sedisting unele semne: numãrul de titraþi, darºi al celor cu o pregãtire intelectualã care

sã-i facã interesaþi de faptul artistic acrescut considerabil. Societatea de mâineva fi una a rãgazului, a cãutãrii diferitelor�distracþii�, în sensul rãu dar ºi bun alcuvântului, ca ºi în perioada interbelicã,dar într-un grad mult mai înalt, societatearomâneascã va fi marcatã de oameni airãgazului, gratuitãþii luxului cultivat ca onecesitate. O adevãratã culturã se edificãºi se menþine nu doar prin indiviziexcepþioniºti, problematici, crispaþi,concentraþi în creaþie ºi în cãutareaesenþelor, ci ºi prin acea medie decultivatori ai valorilor în relaxare ºi firesc.

Educaþia artisticã presupune desigur ºiun grad oarecare de profesionalism, detenacitate, pentru care trebuie sã existe opoliticã a statului ºi a unor instituþii abilitate.Dar, într-o lume a iniþiativelor private, rolulneºtiut ºi imprevizibil, abia târziu sesizabilal acestora cuprinde ºi educaþia artisticã.

În fine, într-o societate liberã,inegalitarismul cel mai firesc recunoscut,se va restaura ºi va deveni predominant,dar nu reglat de un singur centru de putereca în comunism. El va da naºtere la maimulte, la o diversitate, printre care îºi vorgãsi un loc de seamã cele de inteligenþã,de gust, de dezbateri critice, de comentariiºi schimburi de idei, dominate de acel cevade care omul de gloatã a avut totdeaunaoroare: spiritul de fineþe.

Consiliul Judeþean Dâmboviþa, Centrul pentru Culturã Tradiþionalã Dâmboviþa, Biblioteca Judeþeanã�I. H. Rãdulescu�, Complexul Naþional Muzeal �Curtea Domneascã�, Casa de Culturã a MunicipiuluiTârgoviºte �I. Gh.Vasiliu�, Teatrul pentru Copii ºi Tineret �Mihai Popescu� Târgoviºte,Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, Universitatea �Valahia�.

R E G U L A M E N TConcursul Naþional de Literaturã �Moºtenirea Vãcãreºtilor�Ediþia a 41-a, Târgoviºte, 5-7 noiembrie 2009În organizarea Consiliului Judeþean Dâmboviþa, Centrului pentru Culturã TradiþionalãDâmboviþa, Bibliotecii Judeþene �I.H. Rãdulescu�, Complexului Naþional Muzeal �CurteaDomneascã�, Casei de Culturã a municipiului Târgoviºte �I. Gh. Vasiliu�, Teatrului pentruCopii ºi Tineret �Mihai Popescu� Târgoviºte, Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, Universitãþii�Valahia�, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, Concursul Naþional de Literaturã�Moºtenirea Vãcãreºtilor�, cu patru secþiuni de creaþie (poezie, prozã scurtã, eseu ºi teatruscurt), ajuns anul acesta la ediþia a 41-a, se adreseazã tinerilor creatori din toatã þara care nuau împlinit 39 de ani, nu sunt încã membri ai uniunilor de creaþie ºi nu au volume editate. *Concursul doreºte sã descopere, sã sprijine ºi sã promoveze o literaturã de certã valoareumanist-esteticã, deschisã tuturor abordãrilor, cãutãrilor ºi inovaþiilor din interiorul oricãrorexperienþe ale canonului specific românesc ori universal. Concurenþii se vor prezenta laconcurs cu un grupaj de 10 titluri pentru secþiunea de poezie, 3 proze însumând maxim 8pagini la secþiunea prozã scurtã, 1-2 lucrãri de circa 4-5 pagini obligatoriu la secþiunea eseu,care vor aborda teme la alegere ºi 1-2 piese de teatru scurt (inclusiv piese pentru copii),pentru secþiunea teatru scurt. * Lucrãrile purtând un moto, ce se va regãsi într-un plic închis,conþinând numele concurentului, adresa ºi, obligatoriu, numãrul de telefon, vor fi trimise prinpoºtã pânã la data de 23 octombrie 2009, pe adresa: Consiliul Judeþean Dâmboviþa, PiaþaTricolorului nr. 1, Serviciul Culturã, Sport, Sãnãtate, etaj 7, camera 133, telefon 0245207733,fax 0245212230. * Premianþii vor fi invitaþi de cãtre organizatori în zilele de 5,6 ºi 7 noiembrie2009, la Târgoviºte, la manifestãrile organizate în cadrul Concursului Naþional de Literaturã�Moºtenirea Vãcãreºtilor�, ediþia a 41-a 2009. * Premiile, în numãr de 16, în valoare de circa7000 lei, vor fi acordate concurenþilor numai în prezenþa acestora în vechea cetate de scaun,cu ocazia festivitãþii de încheiere a concursului. (continuare la pagina 9)


Mircea Horia Simionescu

GARDA DE FIER (2)

LITERATURÃ DUS-ÎNTORS

S-au rânduit în companii, au fãcutcareu cum fãceam noi pe vremea strãjerieiºi continuam sã facem dimineaþa, au cântat(cântece frumoase, bãrbãteºti, parcã ar fifost corurile italieneºti din patefonulunchiului Titu), au scandat ceva ce trebuiesã fi fost �Trãiascã garda ºi Cãpitanul�,apoi au început sã strige apelul, întocmaica la ºcoalã. Catalogul era o foaie, ceistrigaþi nu rãspundeau, rãspundeau prezentpentru fiecare sutele de glasuri carecântaserã. Am aflat cã prezenþii erau demult morþi, lucru destul de sinistru. Defrica unchiului meu, care se erija de la untimp în tatã vitreg, m-am retras, îmiamintesc cã destul de necãjit cã nu maipot rãmâne. Liniile drepte ale formaþiilor,comenzile scurte ºi decise, miºcãrile dealiniere, rupere a rândurilor, regrupare m-auimpresionat, dar lucrul care m-a dat gata afost insigna pe care un bãiat de lângã mineo purta pe piept. Era o gardã de fier, preabine cunoscutã, doar desenul cu creta saucãrbunele îl vãzusem cu trei ani înainte ºide atunci tot timpul pe pereþii poºtei, ai prã-vãliilor, pe garduri � nicãieri în lume n-amvãzut atâtea garduri ca în copilãria meatârgoviºteanã. ªtiu cã, în pofida aversiuniipentru legiunea lui Corneluº (pedagogiatatei îºi fãcuse efectul), semnul electoralcu trei bare verticale tãiate de alte treiorizontale mi se pãruse dintre toate cel maireuºit. Insignã, cu smalþ verde fin suflat,nu mai mare decât unghia, garda aceea mi-adat vertij. Am dorit sã am ºi eu una, s-oport ca un bãrbat. Spre pãrerea mea derãu, n-am izbutit sã-mi procur una. Cât s-arugat mama de Tia Sandule seu sã obþinãde la fiul ei piesuþa doritã... Vra sã zicã unnespãlat meritã sã o poarte, eu nu. De ce?

La liceu, dimineaþa, se fãceau înaintede intrarea în clasã rugãciunea obiºnuitã ºizece minute de cor, în careul din curte.Am cântat cântecele lor uºor de învãþat,ºcolãreºte, cu directorul Aldea ca dirijor,numai cã spre deosebire de voioºia de pevremea strãjeriei, atmosfera era apãsãtoare,cei din cursul superior treceau printre

rânduri ºi îi notau pe puºtii care nu puneaudestul suflet, pe afonii ca mine, ºi întreagaadunare avea ceva înnegurat, pãreafunerarã, îmi amintea de prima ºi singuraînmormântare la care asistasem, cea atatãlui meu.

N-am bãgat de seamã cã dintre colegilipsesc copiii evrei, destui în claseleprimare, ºi când m-am lãmurit ce e cu ei,ceva mai târziu, am gândit cã fuseserãscutiþi de rugãciune, aºa cum se procedala clasa domnului Bucºeneanu � �rãmânsã se închine doar cei care simt nevoiarugii�. Mama (sau tata) îmi inculcaserãideea toleranþei, aºa o numesc acum, cãciatunci trecusem repede peste explicaþie, erao chestiune simplã ºi curatã. La rugãciuneeu credeam ºi nu credeam.

Dupã ciuda cã nu mi s-a dat insignã, oaltã indispoziþie: un imn legionar tot apãsape un vers, acesta mai puþin cântat câtstrigat: �...ªi-avem ºi gloanþe pentrutrãdãtori!� Versul m-a înfiorat, mi-a amintiturletul în microfon al asasinilor lui ArmandCãlinescu (s-a întâmplat sã avem radiouldeschis la anunþul crimei),ºi spusele tatãluimeu cã ãºtia nu lasã pistolul din mânã cândclameazã dragostea de patrie (n-am ºtiutdecât târziu, dupã rebeliune, despreasasinarea lui Iorga, despre atâtea altele).

Revelaþiile au continuat în ritmaccelerat. La cutremurul din 10 noiembrie,am vãzut cum echipe de tineri fãrã stãpânjefuiesc, sub pretextul cã dau o mânã deajutor, prãvãliile lui Barcukis, Braunºteinºi ale altora din centru, cum carã în spatesaci cu zahãr, fãinã, orez, mirodenii,scoþându-i din depozitele ce nu fuseserãlovite de cataclism. Un vecin de peBrâncoveanu, n-am auzit sã fi fost legionar,s-a alãturat haitei ºi, umplându-ºi cãmaracu de toate, a avut provizii pentru multãvreme, prisosul vânzându-1 în cartier pânãîn primele luni ale rãzboiului, anul urmãtor.

Abia aºteptam Crãciunul lui 1940,pentru ca, împreunã cu Jean Bãilã, ValericãBolovãneanu, Sandu Oncescu, sã mergemcu colindul, ca-n fiecare an. De aceastã


datã, ºi mama ºi unchiul Bigi au fost depãrere sã renunþãm. Nu înþelegeam de ce.În seara de Ajun, am scãpat de subcontrolul lor, ne-am înhãmat desagii, ampornit-o. Primul drum, cãtre casele rudelorbogate � familia Heruvim, familia Costescu,darnice cu nepoþii care þin tradiþia. La colþulstrãzii noastre, la avocatul Florin Vartan,ne-au blocat douã masive echipe decolindãtori legionari, care urlau din totsufletul (mi s-a pãrut cã pe douã voci)�Bunã dimineaþa�, dar ºi imnurilecunoscute. Mai încolo, pe PoetAlexandrescu, alte grupuri, acestea ºi maizgomotoase, proferând injurii la adresadoctorului Solomonescu, care probabilstinsese luminile ºi tremura dupã perdele.Haitele � aºa ne-au apãrut în noapteaceþoasã � colindau întreg cartierul, cu câtne apropiam de Primãrie tot mai rarecolindele, tot mai agresive cântecele gãrzii.N-am vãzut, fiindcã n-am ajuns departe,dar mi s-a povestit cã la unele case,�colindãtorii� au spart geamurile, au scosuluci din garduri, au lovit cu pietre câiniidin lanþ. Nu mai era nici o noutate, Gardamergea pe drumul dinainte ºtiut.

De Anul Nou, n-am mai vrut sã pornimPluguºorul, bine am fãcut cã am rãmasacasã, cu luminile, ºi la noi, stinse. Amaflat mai apoi cã au fost rãfuieli nu numaicu adversarii, ci ºi între diferitele echipece se voiau fãrã concurenþi. S-a petrecutceea ce, mult mai târziu, s-a întâmplat cuentuziaºtii ce ieºeau de pe stadioanelecenaclului Flacãra; buºind gardurilecetãþenilor (pe la 2 sau 3 dimineaþa), strigau�noi vã chemãm la slãvirea Patriei, voidormiþi ca niºte burgheji. �Veniþi cu noi!�

Am scris despre acest înãlþãtor mod de-acultiva patriotismul în romanul Redingota(1984), punând limpede semn de egalitateîntre manifestãrile ascensiunii hitlerismuluiºi cele ale epocii pe care o traversam.Romanul n-a fost citit, talentatul ilustratoral coperþii a avut proasta inspiraþie sãimprime titlul pe fondul unui tricolor ºieditura sã îmbrãþiºeze volumul cu obanderolã pe care scria cã romanul apareîn cadrul aniversãrii lui 23 August... Cecititor se putea apropia cu plãcere de oasemenea carte? La recitire, mã întreb cuma putut trece romanul prin furcile caudineale cenzurii.

Nu regret nici o clipã experienþa mea�legionarã�, cum nici pe cea de mai târziu,la Scânteia. Pe lângã alte învãþãturi, amreþinut-o ºi pe aceea cã e mai bine sã teapropii (desigur, cu prudenþã) de locurileunde fierb pasiunile, decât sã rãmâi în casã,la un joc de table ºi, în anii din urmã,înaintea filmelor mediocre de la TV. � maiales când te consideri, nu numai duminica,prozator.

ªi, acum, la încheierea acestor evocãri,nu regret nici publicarea pretinsului docu-ment al Securitãþii. M-a întors la tulburatavârstã de doisprezece ani, mi-a dat prilejulde-a întrezãri o modalitate de a servi istoriacu detalii din viaþa de fiecare zi (în lumeapar de mult numeroase cãrþi de tipul Viaþacotidianã în Roma anticã, Obiceiuri ºitradiþii la vechii normanzi etc.), mult maifolositoare decât capitolele savante careînºiruie � cu viziunea de astãzi, deformatãde evenimentele ulterioare � etichete ºiformulãri golite de palpitul vieþii.

Cãrþi primite la redacþie1. Gandy-Romulus R. Georgescu, Nemaiiubito, iubirea mea terestro-celestã! (302 poeme-epistolare,

rondeloide gandyene!), Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2009, 392 p.2. Raisa Boiangiu, Dizarmonii. De la tinereþe pân� la bãtrâneþe, Deva, Editura Cãlãuza v.b.,

2008, 172 p.3. Ion-Enescu Pietroºiþa, Tolba cu sãgeþi (epigrame), Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2009, 100 p.4. Floriþa Ioana Diaconescu, Floarea amintirilor, Cernica, Editura Graphé, 2008, 412 p.5. George Coandã, Entropiile (versuri), Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2009, 80 p.6. Ion V. Strãtescu, Anul Diavolului (roman), Bucureºti, Casa editorialã Odeon, 2009, 326 p.7. Costel Agachi-Ram, Fascinaþia anotimpurilor (versuri), Târgoviºte, Editura Bibliotheca,

2009, 220 p.8. Monica Mureºan, Femeia la poarta Raiului de sticlã (poem dramatizat), Bucureºti, Editura

Nouã, 2009, 60 p.9. Mircea Bãdoiu, Dincolo de Arcadia (roman), Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2009, 254 p.10. Nicolae Havriliuc, Pentru clopot ºi surdinã (versuri), Bucureºti, Editura Tracus Arte, 2009, 100 p.11. Marian Ruscu, Viul de altãdatã (versuri), Iaºi, Editura Timpul, 2009, 150 p.12. Mircea Dinutz, Ioan Dumitru Denciu (scriitori vrânceni contemporani), Focºani, Editura

Terra, 2009, 270 p.13. Florentin Popescu, Eu v-am citi pe toþi, vol. II, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2009, 358 p.


Barbu Cioculescu

SCRISORI DIN IAD (1)

BREVIAR

cãtre Rai ºi din Paradis cãtre Infern.Mai precis, paginile de corespondentã alefamiliei Pillat, din anii instaurãrii comunis-mului în România, cãtre Pia Pillat-Edwards,refugiatã în Marea Britanie, printr-ospectaculoasã evadare, cu rãspunsurileprimite, cu toatele cuprinse în volumulSufletul nu cunoaºte distanþele, apãrut subîngrijirea poetei ºi proza-toarei Monica Pillat, la�Humanitas�, în 2009. Dupãcum se ºtie, ºeful familiei,poetul Ion Pillat, trecuse înnefiinþã în anul 1945, fãrã sãmai apuce anii bãtrâneþii, cusuferinþele pe care i le-ar fiprovocat noua stãpânirecomunistã, decisã sã exter-mine elitele româneºti. DinuPillat, fiul sãu rãmãsesemoºtenitorul unui marenume ºi al averii familiei, ceva fi rãºluitã, bucatã cubucatã, în anii urmãtori, de cãtre regim.

Scrisorile, trimise din vara anului 1947,din þarã, ajung la destinaþie prin bunãvoinþaunui prieten britanic, sunt deci directcuprinzãtoare, iar ulterior, cele expediateprin poºtã, supuse unei cenzuri riguroase� prima puºcãrie a prietenului meu ºiregretatul istoric de mai târziu Aurel-SergiuMarinescu a fost urmarea unei cãrþipoºtale, trimisã din militãrie ºi descriindcondiþiile �, sunt elaborate astfel încât sãajungã la destinaþie fãrã probleme, ºi anumeîn codul general care se practica, pe careînsumi l-am folosit în corespondenþa caprietenii din diasporã.

Începând chiar din anul 1947 familiaPillat cunoaºte efectele luptei de clasã,deposedatã, pe rând de toate bunurile a maimultor generaþii. La începuturile anului1947 partidele politice istorice fiinþau încã,în stare agonicã. Dinu Pillat îi înfãþiºeazãsurorii sale situaþia: �«Þãrãniºtii», care aurecoltat, pe bunã dreptate, 70% din voturilealegerilor trecute, au reprezentat, pânã de

curând factorul cel mai activ-intreprid derezistenþã. Din nenorocire, odatã cuînscenarea fugii grupului Mihalache cuavionul, toþi conducãtorii (vreo 3000) aufost arestaþi ca ºi partidul � dizolvat ºi supusunei prigoane comparabile cu aceea de pevremuri împotriva «legionarilor»� Înprivinþa partidului liberal, încã nedizolvat,

Dinu Pillat nu-ºi face iluzii:�Avem a face cu un partidancien régime cu comoditã-þile Weltanschaung-ului sãucare reediteazã acum cazulde crepuscul al «conserva-torilor» de dupã Primul Rãz-boi Mondial�. Social-democraþii titeliºti nu aveauun ºef pe mãsurã, iarlegionarii din vechea gardãori muriserã, ori se blazaserã,�apoi, unii au tranzacþionatcu regimul, de fricã. Iar alþiimai organizeazã câte o

«frãþie de cruce» prin þarã, sfârºind însãprin a cãdea prinºi pânã la urmã.�

Cu concluzia generalã: �Pentru omullucid ºi rece, fãrã spirit partizan, într-unsens sau altul, spectacolul de la noi, dealtminteri ca ºi cel din afarã, este pur ºisimplu lamentabil.� Rânduri care au lipsit,din necunoaºtere, dintr-un studiu mai lung,pe care l-am dedicat anului 1947. Atunci,prin vara lui 1947, lumea nu realiza ca-tastrofa socialã intervenitã: �Lumea noastrãburghezã se plimbã mai de parte, elegantã,ºi eu cocarda zâmbetului pe buze, pe CaleaVictoriei, în sus ºi în jos, tricolorul tot maifluturã pe înãlþimea Palatului Regal. ªitotuºi, pas cu pas, ne ducem dracului, casã nu spun altfel.� Dar chiar Dinu Pillat semai gândeºte la scrierea unui roman, esteîncã asistent universitar la catedraprofesorului Cãlinescu, irezistibil, lacursuri: �A fost spectaculos, ca de obiceireeditând, la un potenþial mai artist-fantast,tipul de profesor în care Pârvan, Iorga,Nae Ionescu se gãsesc conjugaþi laolaltã.�


În acei ani, ªerban Cioculescu, þinuseanticariatul nu cu Sterescu, ci cu unsimpatic domn Ioniþã, cãruia, cu VladimirStreinu îi ziceau �dl. De la Jannotière�, îlîntâlnea pe Ionel Teodoreanu, rãmas înavocaturã, ºi-l întreba ce mai face, acestaîi rãspund �apãr verticala� � pre cât seputea! Dupã ce scrisorile cãtre Pia nu aumai putut ajunge pe cãi diplomatice, ciprin poºta controlat tonul se schimbã,raportul asupra stãrii politice e înlocuit cudate privind starea familiei, progreseleMonicãi, ca elevã ºi adolescentã înzestratãtot mai acuta spoliere a familiei se enunþãcodat, Dinu, cu trecerea anilor, constatãcã a chelit de-a binelea, cã �am tot existat,în sensul pe care-l dau termenului filosofiiexistenþialiºti: din punct de vedereprofesional, am fost casier ºi mai târziupontator la o «cooperativã chimicã deproducþie». Dar acum, în 1957, de vreoºase luni, stau mult mai bine: colaborez laun Institut de istorie literarã al Academiei,unde lucrez sub tutela lui Cãlinescu, lacare fusesem asistent de facultate, în1946-47), scriitor de geniu, foarte pitorescmoralmente, imprevizibil la modulfantasc�. Lucrurile par a se mai fi liniºtit,ilustrând anecdota cu cele douã Infernuri,capitalist ºi comunist, în cel din urmã cânde smoalã nu sunt cãrbuni, pentru foculcazanelor, când sunt cãrbuni, lipseºtesmoala, când se gãsesc amândouã, suntdracii la ºedinþã. E o aparenþã numai. ÎnIad, ca ºi în temniþele comuniste, termenulde �mai bine� nu opereazã. Asupra celorcãrora li s-a luat totul planeazã primejdiade a fi evacuaþi din Bucureºti. Iar înnoaptea de 25 spre 26 martie 1959, DinuPillat este arestat, anchetat sub torturã ºicondamnat la 25 de ani de închisoare. Dupão scurtã aþipealã, regimul se regãsise pe sine.Din Paradis mai sosesc pachete pentruDinu, Piei i se comunicã sã nu mai trimitã.

Piei îi scrie ºi maicã-sa, lapidar: �Amavut în noiembrie un proces de sabotajpentru cele 10 hectare de la Havârna,neînsãmânþaþe la timp ºi am fostcondamnatã la 3 luni închisoare. Fãcândrecurs la Botoºani s-a redus la 1 lunã pecare a trebuit s-o fac între 8 februarie ºi 8martie. Noroc cã am suportat totul foartebine ºi ca sãnãtate ºi ca moral, aºa cã îmirãmâne ca o experienþã de viaþã în plus.�Tot pe atunci, Dinu rãmâne fãrã slujbã,dar cel puþin se restabileºte, de pe urmaunei tuberculoze. Atunci, de altfel amcunoscut, pe patul de spital, cu o carte alui Flaubert, din care traducea.

În 1949 îi scria Piei: �Trãim învirtutea inerþiei ºi ajungem aproape sã nune mai mirãm, de nimic, într-atât procesulde acomodare a ochiului la ce poate fi maiaberant ºi deconcertant a ajuns sã sedesãvârºeascã cu încetul.� Tot Piei îi scriemaicã-sa: �Din nefericire a trebuit sãvindem multe dintre cãrþi, Luchieni ºiTonitza, Petraºcu, adicã tablourile de preþ,cãci celelalte au ajuns la preþuri debatjocurã, covoare.� Iar într-o epistolã dinmartie 1948, situaþia culturalã, din panalui Dina Pillat: �Printr-o straniecoincidenþã, abolirea monarhiei a coinciscu începerea campaniei dusã chiar deScânteia mitului Arghezi. În prezentArghezi, care este ºi grav bolnav de anemiecerebralã, nu mai are dreptul sã publicenimic ºi este interzis în librãrii. Deasemenea Cãlinescu, deºi politiceºteaparent cu ei, este vehement atacat publicºi în presã pentru aºa-zisul «idealismhegelian» al poziþiilor sale de critic ºi istoricliterar. ªerban Cioculescu agonizeazãmoralmente þinând anticãria lui Sterescu.Bietul Voiculescu capãtã o figurã tot maiscobitã ºi mai palidã, de Cris în suferinþã,Teodorenii, de asemenea, puºi la index, oduc târâº-grãpiº.�

R E G U L A M E N TConcursul Naþional de Literaturã �Moºtenirea Vãcãreºtilor�Ediþia a 41-a, Târgoviºte, 5-7 noiembrie 2009Relaþii suplimentare: Consiliul Judeþean Dâmboviþa, Serviciul Culturã, Sport,Sãnãtate, tel.0245207733, e-mail: [email protected]; Centrul pentru CulturãTradiþionalã Dâmboviþa, tel. 0245212305; e-mail: [email protected]; Biblioteca Judeþeanã�I.H. Rãdulescu� Dâmboviþa, tel. 0245612312, e-mail: [email protected]; Complexul NaþionalMuzeal �Curtea Domneascã� tel. 0245613946, e-mail: [email protected];Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, tel. 0245212241, 0765453089, e-mail:[email protected]ã finalã: Orice modificare a actualului regulament va fi notificatã în procesul-verbalde jurizare ºi adusã la cunoºtinþa publicului de cãtre juriul naþional alcãtuit din personalitãþirecunoscute ale vieþii cultural-literare naþionale.


Tudor Cristea

SOARTA CÃRÞILOR

CRONICA LITERARÃ

NU ESTE pentru prima datã când scriudespre Nicolae Neagu, autor a pestepatruzeci de volume de poezie, prozãpoeticã, romane, cãrþi pentru cei mici ºichiar piese de teatru. Am reþinut în carteamea �De la clasici la contemporani�,apãrutã anul trecut, trei dintre textelecritice dedicate acestuia, care se refereaula parcimonioasa antologie de autor�Mirabile dictu�, din 2005, la �Jocuri,jocuri de copii (niscaivale fantezii)�, din2006, ºi la �Scrisori neexpediate�, din 2007.N-aº putea spune din ce pricinã, deºi amcitit ºi cele mai importante romane aleautorului, între care �Iubirea ca o mânzãneagrã� (1995), distins cu Premiul ASB ºicu Premiul Academiei Române, �Obitus,apusul stelei� (1999) sauchiar �Nouã luni cu Lelia�(2000), ca ºi micul volum deteatru, n-am scris decâtdespre poet. N-am ales, însã,întâmplãtor cele trei texte, eleîncercând sã contureze oimagine cât de cât cuprin-zãtoare a demersului liric alautorului. Antologia îi defineaevoluþia ºi stilurile practicatevreme de aproape patruzecide ani, cartea pentru copiisau, mai bine, despre copiireleva o componentã deloc neglijabilã a liriciisale, în vreme ce volumul �Scrisorineexpediate� era rodul unor simþãminteînfiorate de presimþirea morþii. Bãnuitã aavea de gând sã vinã, aºa-zicând, firesc,nu în chip violent ºi bulversant (pentrufamilie, prieteni, oraº ºi chiar pentru lumealiterarã), cum a fost sã fie. Cãci în dimineaþacelei de-a doua zile a Paºtelui de anul acesta,doctorul poet Nicolae Neagu, stabilit decâþiva ani în Gãeºti, a fost atacat (probabilîn scop de jaf), în propria casã, de indivizirãmaºi pânã astãzi necunoscuþi, care l-au

lovit cu bestialitate, brutalizare ce avea sã-iprovoace, dupã o lungã perioadã de comã,sfârºitul, petrecut în ziua de 17 iunie 2009,cu o lunã ºi o zi înainte de împlinirea vârsteide 78 de ani.

Am fãcut, scriind despre antologiapoetului, observaþia cã, atât în romane, câtºi în liricã, evenimentele propriei vieþi i-aufurnizat acestuia materia ºi i-au adâncitsubstanþa. Pentru cine cunoaºte acesteevenimente, volumul selectiv poate fi, ºiel, un roman, ºi anume unul din secvenþelirice, marcat de momentul dramatic al uneigrele operaþii pe cord, apoi de cel al pierderiisoþiei ºi, în final, de încercãrile deregenerare sufleteascã ºi de condiþiasingurãtãþii în doi ori a �pluralului în

singurãtate�, cum sunã titlulunui volum de versuri din2003. Destinul avea sã-ifurnizeze ºi ultima experienþãlimitã, pe care însã n-a maiputut-o exploata literar. Ocoincidenþã tulburãtoare: cudoar câteva zile înainte de afi atacat, Nicolae Neaguprimise de la directorulEditurii Bibliotheca modestul(cum poate fi el azi, la noi)tiraj al unui nou volumaº deversuri, intitulat �Pur ºi

simplu�*, ºi apucase sã ofere câtevaexemplare cu autograf unor cunoºtinþe.Am aflat de la o rudã amãnuntul cãatacatorii (care au acþionat, carevasãzicã,�la pont�) nu i-au rãvãºit locuinþa, ci auscormonit doar în bibliotecã. E limpede cãnu în cãutare de cãrþi.

ORICÂT ne-ar tulbura faptele ºi oricâtne-ar putea indigna reacþia tipicã a braveinoastre poliþii, care ºi în Dâmboviþa, caºi în întreaga þarã, se limiteazã la a constatacrimele ºi nu ajunge mai niciodatã a-idescoperi pe criminali, apariþia unei ultimecãrþi, chiar în asemenea condiþii dra-matice, trebuie tratatã cu stãpânire de sine.* Nicolae Neagu, Pur ºi simplu, [versuri], EdituraBibliotheca, Târgoviºte, 2009, 54 pag.


Dar comentariul nu se va putea sustrage(ar fi ºi imoral!) conjuncturii.

Îmi asum din nou faptul de a fi scrisfavorabil despre cãrþile lui Nicolae Neagu.El este un poet demn de tot interesul,poate doar inegal, ºi un prozator carepoate fi citit cu plãcere ºi cu folos.Tributar, la debut, unor locuri comuneale poeziei ºaizeciste, poetul îºi va gãsitonul propriu într-o liricã de artizan,livrescã, ludicã, ironicã ºi autoironicã, deun clasicism formal asumat, senti-mentalã ºi, în unele momente, truba-durescã, nutritã de o sensibilitate realãºi de experienþe existenþiale grave, pecare, artisticeºte vorbind, reuºeºte sã ledomine. Cu timpul, poezia lui NicolaeNeagu devine act disimulat de exorcizare:a timpului, a singurãtãþii, a bãtrâneþii, amorþii. În argoul ºmecheresc-ºãgalnic alunei alte vârste, bãtrânul Don Juanbraveazã nu o datã nonºalanþa, dar nuizbuteºte sã ascundã, ci doar sãfluidizeze tristeþea. Iatã, în acest sens,un text din volumul �Scrisori neex-pediate�: �Singurãtatea e o cale-ngustã/din care creºti (sau scazi), dar nu aduni./Chiar dacã stai la pândã, de sub fustã/n-o sã aparã coada de pãuni.// [...]cã fiindla penze o roiesc prin târlã/ sã inspectezmioare date-n pârg/ ºi nu ºtiu, zãu, dece, pe cine urlã/ gagicile ce fac dejurna-n târg// sau lor le pasã, doar, de ce-i maibine?/ Ghicesc rãspunsul, însã tacchitic./ S-ar cuveni sã-mi fie, vai!ruºine/ de ce zisei, de ce-aº putea sãzic,// dar vina o împart cu-o marjoretã/ce ºt ie totul nemaipomenit . / / Ahpanoplie, ºi mai ah! trompetã,/ cum mãasiguraþi cã n-am murit!�.

ULTIMELE douã volume ale lui NicolaeNeagu � micul roman de anul trecutintitulat �Apologia preludiului� ºi plachetade poezie din primãvara acestui an � suntºi ele acte de bravadã � de data aceastacreatoare. Aºa cum nu vrea sã cedeze înplan sentimental, scriitorul nu vrea s-o facãnici în plan artistic. Repetitive, aceste volu-me nu sunt, totuºi, lipsite de calitãþi. Dacã�Apologia preludiului� este o scriere încare, preluând câte ceva din anteriorul�Pretutindenea femei� din 2004, NicolaeNeagu, melancolizat de adierea sfârºitului,îºi rememoreazã cuceririle erotice, afiºândcând posturi nostalgice, când atitudini ma-cho, �Pur ºi simplu� reprezintã, într-un fel,fie prelungirea poeziei pentru (sau despre)

cei mici din �Jocuri, jocuri de copii�, fie acelei atinse de nostalgia vârstei din �Scrisorineexpediate�.

Textele pentru copii se aflã în micasecþiune intitulatã �Pur�. Sunt, ca ºi celeanterioare, poezii cu ceva barbian sauarghezian, fãrã ca, de data aceasta, dublulnivel al înþelegerii ºi al limbajului sã leconfere valoarea. Barbianismul rãmâneaici, prin urmare, doar formal: �Se certarãdouã vrãbii/ în aripe, clonþ ºi sãbii/ )/ ca sãnu vorbim de gheare/ fiindcã rana lor tedoare/ cum te doare catalig/ iarna când temuºcã frig)...�. Uneori descoperim stilullui Topârceanu: �Plouã-n hohot prinogradã,/ norii cad de-amboulea,/ cã dinpomi se iau la sfadã/ primul cu al nouãlea.// Ah! ºi curge ca nebuna/ apa mizantropicã/într-atât încât aluna/ suferã de dropicã�.

Doar un pic mai consistentã pare ceade-a doua parte (�...ºi simplu�), underegãsim portretistica amuzantã, scenele ºilimbajul încãrcat de oralitãþi bine prinse învers din evocãrile Ghergheºtiului matricialcu care ne întâlniserãm în câteva texte din�Scrisori neexpediate�: �...«Ieri a fost?...»«Tu ce credeai?»/ «Hei, cum trece vremea,vere.../ ...ªi-ale naibii de picere/ cum mãdoare! » «Atuncea stai!»�. Ultimul textpune aceste mici reconstituiri reme-morative sub semnul nostalgiei treceriitimpului, dar ºi al unei noi bravade, de dataaceasta în faþa sfârºitului: �Trecurã ani(vorbareþi ori calici!).../ trecurã vieþi caiasca pe amnare.../ nepoþii au ajuns de multbunici,/ bunicii-n schimb sunt pietre dehotare. [...] Eºti singur cuc...Îngãduie-misã-þi scriu/ la miezul nopþii rãstignindpoeme.../ O! unde eºti cãrunt de bidiviu/la finele de orã dus de vreme?// [...]// Euînsã n-am sã expiez curând � / mã-nver-ºunez ca focu-ncins pe vatrã/ ºi bunicescnepoþii rând pe rând/ deºi vreo patruscoabe mã mai latrã�.

Parcurgând placheta ultimã a lui NicolaeNeagu, senzaþia cã poetul, presimþindu-ºi,parcã, sfârºitul, s-a grãbit s-o facã sã aparãnu poate fi evitatã. Dacã ar fi trãit, el ar firãspândit exemplarele pe la prieteni, pe lareviste, pe la critici, sau le-ar fi pus în mânaunor tineri pe care-i credea iubitori depoezie la vreo întâlnire literarã. Aºa,aproape douã sute de exemplare stau teancîn fosta lui camerã de lucru, iar familia nuºtie ce-ar putea face cu ele. Habent suafata libelli. Cãrþile au (ca ºi scriitorii!),soarta lor... Care în zilele noastre este maicrudã ca oricând.


Margareta Bineaþã

JURNALUL DE LA MARCONA

SAU VOCAÞIA MIZANTROPIEI*

CRONICA LITERARÃ

Aºa cum o aratã ºi titlul, �Jurnalul de laMarcona� (Editura Marcona, 2008), este oautobiografie imaginarã, ironico-parodicã, înstilul (deja) cunoscut al lui Ion Mãrculescu �hâtru, pe alocuri bãºcãlios, uneori sarcastic,alteori încãrcat de umor negru, darîntotdeauna savuros ºi plin de prospeþime.Autorul se plaseazã (evident, în glumã), îngaleria ilustrã a �scriitorilor de jurnale� precumJean Genet, Jean Cocteau,Baudelaire sau Mircea Horia-Simionescu, �tãticul tututorromânilor pe care îi apucãdamblaua sã scrie ºi sã publicejurnale�, subliniind totuºi cã înceea ce-l priveºte, fiind nãscutmai târziu decât sus-numiþii,nu a avut altã variantã decâtsã aºtearnã pe hârtie confe-siunile unui singuratic ºiinadaptat degustãtor de licoribahice, retras în liniºteaparadisiacã a Marconei, spaþiuimaginar al reculegerii, dar ºial cãutãrii de sine.

Romanul este un pot-pourri satiric despretot ºi despre nimic, expresia unui spirit înaparenþã negativist, je m�en fiche-ist, cinic,aflat în realitate sub povara unor neîncetateºi chinuitoare frãmântãri lãuntrice. Esenþial-mente parodic, �Jurnalul de la Marcona� estecreat de un �om fãrã memorie� împins de�nobila ºi lãudabila dorinþã� de a-ºi povestipropria viaþã, numai cã nu o poate înfãþiºa,evident, pe cea trãitã, ci pe cea imaginatã.

Ion Mãrculescu surprinde cu umor ºidetaºare umanitatea lipsitã de ideal, demãreþie, de autenticitatea trãirii, mecanism hilarcare funcþioneazã în baza unor ridicolestereotipii sociale, sentimentale, sexuale.Viaþa în societate ºi viaþa de cuplu suntîncarnarea ideii de rutinã, de automatism:�Apogeul vieþii în doi îmbracã formaexasperantã a plictisului reciproc.O ziînceputã fãrã reproºuri, acuze ºi insinuãri e

un nonsens (....) E greu sã trãieºti fãrã cinevape care sã-þi poþi vãrsa amarul�.

Marcona este locul în care scriitorul parea-ºi regãsi cu bucurie rãdãcinile, originile, omatcã la care se întoarce cu o nedisimulatãbucurie pentru reîntâlnirea cu Eul alienat,hibridizat cu �sângele lenevit al orãºenilor�.

Ca ºi în cãrþile precedente, existã în�Jurnalul de la Marcona� preocuparea pentru

actul scrierii, simþit ca inutil ºistupid: �E una din ciudãþeniilelumii: sã faci poveºti ca sã ledai la gunoiul timpului�. Înaceeaºi ordine de idei,Mãrculescu opineazã cã nuexistã tabuuri în literaturã, devreme ce �un mare scriitor�descrie �pe vreo zece paginibune� cum îºi face nevoilepersonajul principal. Este aicio tentativã a mucalitului autorde a �scuza� ºi a justifica înacelaºi timp existenþa înscrierile sale a unor pasaje multprea fruste, directe, explicite, cu

trimitere la fiziologic sau sexual. Din fericire,dacã într-un roman precum �Nastasia, un amorde aproape un an� scenele cu tentã erotico-sexualã ºi cele referitoare la nevoile fiziologiceerau destul de numeroase, fiind susþinute doarde umorul tonic ºi suculent, în �Jurnalul de laMarcona� ele apar cu totul sporadic,Mãrculescu fiind mai preocupat de creareaunui eºafodaj ideatic ºi a unei atmosfere.

Structural vorbind, jurnalul/ romanulvãdeºte acelaºi fragmentarism ca ºi scrierileprecedente, iar firul epic lipseºte cudesãvârºire, fiecare dintre paginile saleconstituindu-se într-o micro-naraþiuneindependentã. Episoadele disparate, diferite cafacturã, conþinut ºi registru, se subordoneazãunei viziuni unitare, amestecând inspirat râsulgros ºi trivial cu trista acceptare a proprieicondiþii într-un univers social ºi moral ridicol,derizioriu, în care individul (inclusiv naratorulînsuºi) se complace aproape cu voluptate înpropria-i mediocritate.

Pictura oamenilor este foarte reuºitã: o* Ion Mãrculescu, Jurnalul de la Marcona. Geneza,

Ed Marcona, Târgoviºte, 2008, 271 pag.


umanitate instinctualã, bântuitã de fobii ºi ideifixe, de apucãturi de tot felul, incapabilã sã seridice deasupra propriei condiþii. Astfel, tatãlnaratorului, veteranul Nicolae, este un bãtrânobsedat de ideea de moarte, care se îndoapãsistematic cu medicamente ºi face dinNitroglicerinã un panaceu, pe care ºi-lautoadministreazã �ori de câte ori are saucrede cã are nevoie, chiar ºi pentruconstipaþie�; vecinul Nicu este un þãranobiºnuit, care sub efectul �whisky-ului de laMarcona� nutreºte subit elanuri afectivenepotrivite faþã de bãrbaþi; preotul satuluieste un individ pe care enoriaºii îl considerã�un derbedeu în sutanã, mincinos, incult,neserios�. În obiºnuita sa manierãautoironicã, autorul se include ºi pe sine înrândurile acestor oameni pentru care ratareaeste un un mod de existenþã: el se ridiculizeazãºi se autopersifleazã sistematic, cu o tonicãvervã umoristicã: �...am o bãnuialã cum cã euaº putea sã fiu singurul prost de pe lume careo ia pe cocoaºã în mod sistematic (ºi cusupuºenie maximã) de la nevastã.�

Dincolo de comicul unor astfel de situaþii,se întrevãd realele sentimente ale naratorului,pe care acesta le doreºte mascate sub aerulsarcasmului dezinvolt: tristeþea, resemnarea,sentimentul zãdãrniciei, izolarea, teama demoarte: �Te plângi, dar fãrã convingere, maimult ca sã atragi atenþia altora asuprasingurãtãþii tale în faþa sfârºitului. ªi, dincolode dramatismul tragic al situaþiei în care teafli, mai pâlpâie în tine o licãrire de umor�.

Societatea româneascã este schiþatã deMãrculescu într-un amestec de bãºcãlieamuzantã ºi mizantropie: orãºeanul, dedat laconfortul sporit, devine �un individ lovit detoate nenorocirile lumii� dacã rãmâne fãrã apãcaldã sau curent; prietenii naratorului seintereseazã de sãnãtatea acestuia cu o �jenãipocritã�, vãzându-l cât de mult a pierdut îngreutate; executarea stagiului militar estevãzutã ca un real mijloc de îndobitocire, devreme ce �soldatul nu trebuie sã gândeascã,ci �sã execute ordinul ºefului� ºi sã sape înneºtire gropi ca sã le umple cu pãmântulobþinut din sãpãturile anterioare; viaþa derecrut este animatã de tot felul de activitãþiprecum zadarnicul spãlat cu pãmãtuful alvaselor de tablã, �care tot unsuroaserãmâneau�, sau pariurile puse pe seamaneobiºnuitei flatulenþe a unui tânãr recrutdelicat, �brunet ºi cu ochi albaºtri�, mareamator de �iahnie de fasole cu salam�.

Pentru Ion Mãrculescu, �marileevenimente� ºi �cele de mai micã amploare��trebuie tratate cu aceeaºi migalã�: i se pare lafel de firesc sã descrie cu lux de amãnuntepana de curent de la New-York, atentatul cubombã de la Londra, moartea Papei sau maniavecinului Gicã de a-ºi pãta sistematic �cãmaºade poplin cu sos, pe burtã�, spre exasperarea

consoartei, care �geme înfundat a neputinþã ºitare i-ar mai trage un polonic în cap�.

De fapt, �Jurnalul de la Marcona� (scrisdin februarie pânã în noiembrie) este un puzzleexistenþial în care fapte, întâmplãri, figuriumane pitoreºti se contopesc într-un amal-gam pe care romancierul îl prezintã cu un umorcând cinic, când bãºcãlios, când amar,alunecând deseori pe panta meditaþiei trist-resemnate asupra vieþii, morþii ºi condiþieiumane. Râsul este simþit ca o micã (dar atâtde necesarã) compensaþie pentruneajunsurile ºi frustrãrile zilnice. Suntmomente în �Jurnalul de la Marcona� în careumorul ºi zeflemeaua se estompeazã întotalitate, aºa cum se întâmplã în evocareaatmosferei din spitalul unde este internatveteranul Nicolae. Spitalul este vãzut ca unstraniu spaþiu de tranziþie, în care �nu eºtinici colo, nici dincolo�, un hotar între viaþã ºimoarte, între speranþã ºi deznãdejde, un inferndantesc, o �anticamerã� unde �duhoareavieþii� ºi �duhoarea morþii� se întrepãtrundpânã la confuzie.

Copilãria naratorului la Marcona abundãîn detalii pitoreºti, unele legate de rutinaactivitãþilor zilnice ale þãranilor (cosit,semãnat, arat, sacrificarea animalelor), alteleacide ºi triviale ( ca de exemplu, amintireacolegului de ºcoalã care se masturba pe furiºîn timpul orei de francezã), iar câteva duios-nostalgice (imaginea bunicului care se chinuiesearã de searã sã scape de bãtãturile de lapicioare cu bãi în apã fierbinte): �Bunicul eraun om puternic, ºtia de toate. Dar nu-miamintesc altceva decât picioarele lui mari ºipline de noduri�.

Jurnalul conþine ºi scurte, dar condensateradiografii ale vieþii cotidiene ( �Cicã sescumpeºte din nou benzina. Dar ºi pâinea. Darºi gazele. Starea de sãrãcie a unui popor secunoaºte dupã ceea ce aruncã la gunoi�.)însoþite de reflecþii amar-sarcastice asupraprecaritãþii vieþii social-politice ºi economiceromâneºti : �toate emisiunile sunt pline deisprãvile ºi neruºinãrile guvernanþilor noºtri ºide detergenþi. Evident, detergenþii nu sunt oaluzie cum cã faptele de tâlhãrie ale aleºilornoºtri democraþi vor putea fi spãlate vreodatã�.

Concluzia analizei social-politice realizatede Mãrculescu simplu, frust, direct, fãrãartificii filozofice, este cã ºi societateacontemporanã este la fel de coruptã ºi decontradictorie ca ºi cea comnistã, astfel încâtîn mod paradoxal, mult-hulitul Ceauºescu(evocat prin metafora luntraºului Caron)ajunge sã fie întrucâtva regretat. De aceeaautorul se gândeºte (mânat, evident, deacelaºi spirit ludico-parodic care-i animãdemersurile) sã devinã �un cãlugãraº în ceamai singuraticã ºi îndepãrtatã mãnãstire�,numai cã asprimea vieþii monahale îl determinãsã-ºi regãseascã rosturile �în civilie, în


amestecãtura asta de visãtori, oameni curioºiºi tâlhari pe linie geneticã�. Intregul jurnaleste un haz de necaz de ciudãþeniile ºiimperfecþiunile lumii, indiferent de epocã, þarãsau moment. O lume în care, de altfel, suntemiremediabil nemulþumiþi, împinºi de oinstinctivã mizantropie sã ne izolãmsistematic de ceilalþi:�Ce impuls ne mânã sãne delimitãm un perimetru (prin garduri, prinziduri, prin ºanþuri etc) în care sã ne simþimbine? Nevoia retragerii din lume? Închipuitespaime cã am putea fi agresaþi?�.

Viaþa la Marcona este liantul acestui jurnalfragmentar, a cãrui curgere se supunecapriciilor vocii naratoriale. Zilele par a sescurge identic ºi monoton în acest colþ uitatde lume, însã farmecul claustrãrii voluntarevine din conversaþiile cu vecinii cheflii, mariamatori de þuicã ºi pãlãvrãgealã, dar ºi dinfrumuseþea îmbietoare a unei naturi campestreîncã nepervertite: �Un fir de ºtevie, fudul caun zgârie-nori, încãrcat ciucure de sãmânþaîncã necoaptã, privea arogant peste cei câþivametri pãtraþi din preajmã, pardosiþi cu cãpºuneuriaºe, roºii, ascunse printre frunze decamuflaj�. �Marconezii� sunt figuri pitoreºti,þãrani autentici prin preocupãrile ºi tabieturilelor, iar Mãrculescu îi schiþeazã în câteva liniisugestive, cu umoru-i caracteristic: nea RaduNãnãu este un tâmplar care face printre alteleºi coºciuge (cam de proastã calitate), neaCulicã este un cizmar care transformã bocanciireparaþi de el în adevãrate instrumente detorturã pentru clienþi, Anghel Sularu estevestit �pentru podoaba lui de care aflaserãmuierile din ºapte sate�. Micile evenimenteale satului sunt condensate de Mãrculescuîn micro-naraþiuni bine articulate epic, plinede nerv ºi culoare: semnificativ în acest senseste episodul castrãrii unui cal de cãtrestãpânul sãu, cu dramatice urmãri pentruacesta din urmã.

Construcþia casei de la Marcona devineun calvar pentru visãtorul obiºnuit cu tihnaserilor petrecute alãturi de vecinul Nicu Rãþoila un pahar de þuicã: zilierii tocmiþi suntdezordonaþi, indiferenþi, abulici, lipsiþi debunul simþ elementar ºi de sculele necesarelucrului: �Au nevoie de cleºte? Mã fac luntreºi punte ºi le aduc cleºte!(...) Peste puþin timple trebuie un fierãstrãu sau un burghiu, unciocan, o bucatã de scândurã, niºte cuie, odaltã, o bucatã de sârmã, o sapã (...) ºi lista arputea continua�.

Aceste reflecþii prilejuiesc ºi ocaracterizare satiricã succintã a românuluicare este, în viziunea scriitorului �un tip plinde tabieturi ºi rafinamente�, �care nu are dece sã se grãbeascã� atunci când e vorba demuncã, �o specie care are nevoie sã doarmã7, 8, 10 ore pe noapte�.

Dincolo de umor, se întrevãd dezabuzareaºi tristeþea naratorului în faþa unei vieþi

guvernate de aleatoriu ºi neprevãzut, în caremoartea ca dat inexorabil al fiinþei umane estesingura mare certitudine. Scriitorul învaþã ºireînvaþã aceastã lecþie odatã cu spectacoluldegradãrii psihice ºi fizice a tatãlui sãu, unbãtrân decrepit cu privirea �tulbure desuferinþã�, imagine fidelã a ceea ce va fi elînsuºi peste ani. Pentru Mãrculescu, omuleste un simplu pion pe tabla de ºah adestinului, o entitate lipsitã de importanþã careîºi umple existenþa cu �pãlãvrãgeli de doibani�, pe când în jur se întâmplã lucruriimposibil de controlat de el sau de alþii. Elconsiderã cã �viaþa este o bãltoacã stãtutã�,iar omul se complace în ea conºtient sau nude propria-i ratare ºi nici scrisul nu pare a fivreun liman salvator, de vreme ce chiar ºi acestact este relativ din toate punctele de vedere.Autorul jurnalului încearcã întotdeauna sãdiminueze sentimentul pregnant de neputinþãºi revoltã încrâncenatã prin apelul la ironie ºiumor, astfel cã numai câteva rânduri mai josel îºi desfiinþeazã aparent senin propriileafirmaþii, tratându-le de �panseuri de rahat�,greu acceptabile într-un �roman pe care sã-lciteascã feþele subþiri�. Tot în aceastã ordinede idei, scriitorul face haz de necaz pe seamamorþii, evocând cazul unui vecin sãrac, cãzutvictimã propriei sale pofte de mâncare, fiindcãîºi pierde în mod stupid viaþa înecat �cu ºuncãde la pomana mã-sii�, sau atmosfera de laînmormântarea lui nea Ionicã, transformatãîn prilej de glume ºi rememorãri hazlii: �Câteunul se mai îmbatã ºi începe sã cânteaducându-ºi aminte de vreo puicuþã dintinereþe. Ceilalþi îi zic taci, mã, dar cam fãrãconvingere, le place cum cântã respectivul,ºi-apoi, ce atâta tristeþe! �.

Dincolo de aceste artificii, �Jurnalul de laMarcona� este axat pe ideea cã individul secrede unic, irepetabil, venit pe lume cu un þel,dar în realitate fiecare dintre noi trãim subsemnul hazardului ºi al inutilitãþii, fiind rodulunor întâmplãtoare combinaþii de celule, frag-ile ºi neputincioase în faþa morþii:�Pregãtindu-te sã pleci dincolo, niciunde, aflicã, aºa cum spunea doctoriþa Petrescu, eºtisau ai fost un eveniment chimic, o formulãchimicã în stare de zbenguialã!�

Iatã de ce, într-un retoric dialog cuCreatorul, Mãrculescu sesiseazã medio-critatea ºi lipsa de esenþã a lumii, a lui caindivid, dar ºi a Divinitãþii înseºi: PãrinteleSuprem nu �ar trebui sã-ºi facã iluzii�, pentrucã �nu e mai breaz� decât muritorii de rând.

Confesiune burlescã, punctatã de sar-casm, ironie ºi de un umor uneori amar, alteoricinic, câteodatã înduioºat, dar întotdeaunaspumos, �Jurnalul de la Marcona� ascundeîn paginile sale frãmântãrile ºi revoltele unuisuflet care se defineºte ºi se redefineºte per-manent într-o meditaþie personalã asupravieþii ºi morþii.


Mihai Cimpoi

MUZICALIZARE, PROZAIZARE,INTELECTUALIZARE*

VALENÞE LITERARE

�Zidãria� europeanã

Grigore Alexandrescu este � prin fiinþasa deschisã, prin aderenþa programaticã depoeta vates la cele mai înalte idealuri, prinatitudinile publicistice ferme expuse polemicîn presã � un homo europeus. �Nimeni n-aexprimat la noi mai energic sentimentulnimicirii personale în faþa totului social�,observã Lovinescu, citând: �Natura p-a meafrunte a-ntipãrit gândirea, / A cugeta marifapte este povara mea; / Cel ce numai însine ºi-a mãrginit simþirea / E nevrednic deea. // La soarta omenirii, tot omul ia o parte;/ Astfel legile firii pe noi ne-ndatorez; /Destule vieþi triste, de interes deºarte, /Pãmântu-mpodobez�. În aceste versuri ºimai cu seamã în �Cel ce numai în sine ºi-amãrginit simþirea / E vrednic de ea� criticulZburãtorului desluºeºte �înãlþimea moralãa poetului� (E. Lovinescu, Opere, III,Bucureºti, 1984, p. 117).

Conºtiinþa apartenenþei organice la Totulsocial este dublatã de conºtiinþa apartenenþeila Totul european ºi universal. Un suflu alunitãþii orfice a firii ºi al înfrãþirii witmanienea elementelor ºi fiinþelor pãtrunde înstructura intimã a versurilor.

Poetul face figurã arhetipalã de bonuspastor, alegând ca mod de existenþã �viaþacâmpeneascã�, simbolizatoare a simpleivieþuiri (Aºa, simpla vieþuire / Eu ºtiu sã opreþuiesc / ªi de acea fericire / Voi bucurossã-þi vorbesc�). Câmpia e �locaº alplãcerii�, e tãrâm al otium-ului asiguratãde �mulþumire�, �liniºte� ºi �tãcere� ºi de�eternã tinereþe� constituitã simbolic într-o�ghirlandã� �þesutã de nãluciri� (�visuri,nãdejdi, amãgiri�). Viaþa câmpeneascã eun model � idilic ºi ideal � de normalitatece se îndrumeazã dupã legile naturii înseºi.O atare normalitate se manifestã printiparele arhetipale de puritate, simplitate,prin naturaleþe generalã.* Din volumul Grigore Alexandrescu: �însuflarea

fiinþãrii�, în pregãtire la Ed. Bibliotheca.

Spirit funciarmente mioritic-creºtin,modelat în sensul stoicismului (respingãtorde bogãþii ºi situaþii avantajoase) ºi al melioris-mului (încrezãtor în îndreptarea nãravu-rilor), vede în armonia naturalã un obiectde imitaþie pentru armonia socialã; maimult: pentru realitatea societalã (româ-neascã) ºi continentalã. Binele care-i placepoetului (cu cadru idilic câmpenesc) e doritºi neamului sãu (�La binele ce îmi place, /ªi neamului meu doresc� � Viaþa câmpe-neascã; �Fã sã doresc de obºte al omenireibine, / Sã nu cunosc pe însumi, ºi altul decâttine / Sã nu am dumnezeu� � Rugãciune).

Într-o viziune vaticinantã, �soarelefericirii� apare pe �orizontul� senin ºi �ziuapãmântului vestitã� când va putea rãsufla�un aer mai slobod, mai curat� ºi când vapieri �ideea tristã de veacuri întârziatã�(Anul 1840). Izvoarele însuflãrii fiinþeialexandresciene sunt nu doar naþionale, ciºi general-umane, poetul manifestând, dupãcum remarca Lovinescu, o deschiderealtruistã spre întreaga umanitate, deporindegocentrismul ºi �îngustimea� spiritului:�Morala lui Alexandrescu e expresia uneinobile lepãdãri de sine. ªi a celui maidesãvârºit altruism. Izvoarele inspiraþiei nuvin numai din nisipurile neroditoare alesufletului, ci þâºnesc ºi din larga pânzã deapã vie ºi proaspãtã a patriei ºi chiar aumanitãþii. Idealul lui s-a fixat în dorinþade a înãlþa sufletele, de a le smulge dinegoismul vieþii înguste pentru a le aruncaîn marea intereselor naþionale ºi generale�(op. cit., p. 11).

Cã pentru poetul nostru Europareprezenta anume un model societal devirtuþi, �spirit de echitate ºi dreptate� ne-oadevereºte polemica sa din Concordia (23februarie 1857) cu autorul unui articol�foarte injurios pentru naþiunea noastrã�publicat în The Times din 23 februarie 1857.

�Moldo-românii, dupã cum se spuneîn acel articol, �sunt în stare a juca un rolindependent în Europa� ºi pot fi doar �un


material care poate intra în construcþiuneaaltor imperii�.

Ei nu ar avea �tãria ºi soliditatea ca sãstea în picioare de sineºi�; boierimea �esteluxoasã ºi imoralã, incapabilã ºi fãrãsentimente de patrie�, þãrãnimea esteneinstruitã, degradatã, fãrã speranþe devreo schimbare în soarta ei. Prin urmare,conchide autorul articolului, �nu suntempriimitori de libertate ºi naþionalitate�.

Primul argument, pe care-l expunepoetul, este opinia autoritarã a unorimportanþi oameni de stat ºi publiciºtieuropeni, precum Saint-Marc Girardin sauQuinet ºi a streinilor de distincþiune ce ne-auvizitat�. Ziaristul englez necunoscut nu arenici cea mai micã ºtiinþã de istoria noastrã,susþinând cã cinci milioane de oameni, carepe parcursul a mai multor secole ºi-aupãstrat, în ciuda tuturor greutãþilor�Timpurilor de barbarie ºi de invaziuni,limba, legile, obiceiele strãbune ºinaþionalitatea� �nu pot fi vrednici de libertateºi nu pot sluji decât ca material de zidãriepentru alte imperii�.

Contraargumentul poetului este însãºidemonstrarea absurditãþii argumentului(argumentum ab judicium) ziaristului dela The Times, cãci, dacã luãm în seriosafirmaþia lui, putem spune cã o astfel de�zidãrie� s-ar fi sãvârºit. Din moment ceea nu s-a produs în vremuri favorabile, esteabsolut imposibilã ºi producerea ei înprezent când Marile Puteri asigurãindependenþa þãrilor mai mici, mai micichiar decât ale noastre. Reducerea adabsolutum, asociatã demonstraþiei prinargumentum ad rem, e procedeul polemiccel mai eficient cu care opereazãAlexandrescu: �Dar de ar fi fost astfel,zidãria s-ar fi sãvârºit de mult, cãci niciocaziunile, nici încercãrile de afarã nu aulipsit; apoi dacã aceasta nu s-a fãcut pevremile când dreptul naþiunilor era maipuþin cunoscut ºi mai puþin respectat înEuropa, nu se înºealã oare autorularticolului crezând cã astfel de cârpeli dezidãrie se pot face acum? Nu mai micidecât ale noastre, dar independinte ºisuverane, pe cari nici poziþiunea, nicicapacitatea nu le-ar scuti de a fi înghiþite,dacã Puterile cele mari nu ar chezãºuidrepturile ºi neatârnarea lor�.

Cât priveºte necapacitatea ºi corupþiuneaunei clase a societãþii, ea nu trebuie apãratã,considerã poetul, dar se cuvine a �citaexcepþiuni onorabile� ºi a preciza cã �acesteviþiuri tot nu sunt în gradul în care era odatãmulte pãrþi ale lumii civilizate� (�...atuncicând nu era ruºine pentru un nobil a ºti sãscrie ºi sã citeascã; când cârciumele era

locurile de adunare ale cavalerilor dedistincþiune, ºi duelurile ºi aventurilescandaloase, titule de recomandare�).

Faptul cã preoþii ºi þãranii noºtri suntneînvãþaþi se explicã prin nestatorniciaguvernelor.

Un alt argument plauzibil pe care îladuce poetul este dorinþa românilor de a-ºischimba soarta, ori de câte ori a apãrutcâte o razã de speranþã pe parcursulistoriei: �A imputa însã [...] poporului lipsadorinþei de a-ºi schimba soarta, aceastanu cere refutare cãci [...] este ºtiut cã decâte ori o razã de speranþã a lucit în ochiiromânilor, ei totdeauna au fost gata a profitade dânsa�.

Românii au manifestat permanent unspirit de moderaþiune ºi ordine în clipelenefaste ale Europei, în special în timpulrãzboiului Crimeii: �Apºoi ce altã naþiuneîn gradul de civilizare a naþiunii române, ºiîn împrejurãri ca acelea cari au zguduit omare parte a Europei în anii trecuþi, ar fiarãtat mai multã moderaþiune, mai multspirit de ordine decât aceasta?�.

Grigore Alexandrescu îºi exprimã, apoi,încrederea cã articolul injurios al ziaristuluide la The Times nu exprimã atitudineaguvernului ºi a �naþiunii angle�, deoarecechiar în presa britanicã apar opiniuni politicede altã naturã, precum în jurnalul numitThe Press.

�Zidãria� europeanã nu este conceputãde Grigore Alexandrescu ca o sântã cetateaºa ca în viziunea utopicã ºi creºtin-socialistã a lui Heliade Rãdulescu, ci ca o�construcþie� care protejeazã �sentimentulde naþionalitate� ºi în cadrul cãruia MarilePuteri dau dovadã de bunãvoinþã ºi de spiritde echitate ºi de dreptate.

Poetul devanseazã configurarea uneiEurope a Unului Multiplu în spiritul luiConstantin Noica din Modelul culturaleuropean, considerând �spiritul de echitateºi dreptate� consunãtor cu �spiritul deînfrãþire� a popoarelor mici ca principiulstructurant al realitãþii societale viitoare acontinentului: �De publicãm aici acelarticol, care trebuie sã mâhneascã pe mulþiromâni, o facem numai ca sã le arãtãmcã sunt încã jurnaliºti cari ne tãgãduiescorice sentiment de naþionalitate; ºi cã dela noi atârnã de a desminþi prin purtareanoastrã, în împrejurãrile grave de acum,asemenea acuzãri; ºi cã numai spiritul deînfrãþire ºi o statornicã voinþã ne vor arãtavrednici de simpatiile acelora ce au apãratcu cãldurã cauza ºi de bunãvoinþã amarilor Puteri, cari, într-un spirit deechitate ºi dreptate, au luat-o asuprã-le ane asigura viitorul�.


Henri Zalis

MULTIVALENÞA CRISTALIZÃRILORVERSUS DRUMUL DOCTRINAR (2)

RECITIRI

spectacolul diversitãþii tematice ºi nunumai. Printr-un sistem de vasecomunicante, la Aderca regãsim eposulrural ºi cel urban, notaþia eroticã ºi fixaþiaobsesivã, tribulaþia de mentalitate cum ºiturmentarea traumaticã. Uimitoare pe câtde fecunde atari rãtãciri planeazã pesteamestecul de alienare ºi nenumãraþiiintermediari acreditaþi de autor sã-lreprezinte. Nu cred cã accentul cade peceea ce numim de regulã atmosferãcolectivã. Mai degrabã e în discuþietranscrierea predilecþiei lui Aderca pentruexpresivitatea în naivitate. Sau/ºi alternarealor cu incizii în organismul social, filmatedupã regula filmului modern.

Atât Tudor Vianu cât ºi alþi comentatori,cu precãdere Pompiliu Constantinescu, ausalutat febricitarea extremã a prozatorului.Dar, deºi nu am la dispoziþie prea multspaþiu, voi nota cã, aidoma curenþilor deaer, ascendenþi/descendenþi, nici publicistulnu a rãmas în umbra scriitorului. Ba maimult, li s-au alãturat poetul ºi dramaturgul,încurajaþi în fantezia demonstratã de ceidoi patroni spirituali ai lui Aderca, amândoiprestigioºi: Tudor Arghezi ºi E. Lovinescu.

S-ar putea afirma, din propria lui vrere,cã � admirator al lui Proust ºi Strinberg,Liviu Rebreanu ori Hortensia Papadat-Bengescu � Felix Aderca nu avea cum sãocoleascã tonalitãþile subversive. Reþin,prin urmare direcþia pe care a luat-o înnuvela de început, �Domniºoara din str.Neptun�, anume suavitatea în nefericire,autenticitatea þâºnind din miezul fierbinteal înstrãinãrii.

Pe de altã parte, artistul a consideratcaracterul alternativ al modalitãþilor deexpunere în acelaºi text. Aºa a procedat înromanul sãu de referinþã, �1916�. Primaparte, închinatã eroismului soldaþilorromâni pe linia de rezistenþã din munþiiCernei, asimileazã elemente de cronicã înaltevocatoare.

De puþine ori un mare scriitor a avutperioade de creaþie atât de diverse caamplitudine. A început ca povestitorsãmãnãtorist, cu personaje simple, acontinuat cu dezvoltãri de un vitalism natu-ralist, pe secrete de viaþã inactuale (mã re-fer la �Baltagul�) dupã care n-a încetat, dinraþiuni filtrate magic, sã ofere cu �Creangade aur� demonstraþii de ordin iniþiatic.

A întrerupt fazele amintite, deºi câtevateme vor fi reluate fidel simþirii lirice notorieplastic. Regãsim în alt registru, înrudit,�Zodia cancerului�, Hanu� Domniþei� ºitrilogia �Fraþii jderi�, abundent irigate deduh autohton, idealism neîntinat, pe fondmoldovenesc, în amestec special cupolicromia preistoriei. Autorul nu renunþãsã fie romantic în �Nunta DomniþeiRuxandra� pentru cã naratorul este o naturãsenzorialã, cultivând vânãtoarea, pescuitul,ceaslovul cu legende. Pe un parcurs depeste 50 de ani la masa de scris, Sadoveanua construit profunzimi sedus de armoniisilvice ºi plãsmuiri voluptoase.

Ar putea sã sune ca purã speculaþiefaptul cã Mihail Sadoveanu a cãutat accepþiinoi artei sale de povestitor. Nu a fost, cred,un simplu exerciþiu de atelier. A fost maimult! încercarea de a lãrgi lãuntricului, ariaîn care se înþelege pe sine ca totalitate.

Povestitorul rãmâne unic. Nimeni nu afost atât de prolific ºi dedicat ficþiunii de-scriptive, de inspirat meºter în precipitareapersonajelor lui în comploturi, pustiri,amoruri, invazii, pe un dozaj fericit deprelucrãri în stare sã confere Moldoveifeudale înfãþiºare de �paradis devastat�.

I s-a atribuit titlul de poet al basmuluinarativ. Aprecierea aparþine, lui I.Negoiþescu. Dorea, în mod sigur, sã-isurprindã încã douã valenþe: convergenþaplanurilor lirice pe lângã onestitatea linieidirectoare.

*Despre F. Aderca acelaºi I. Negoiþescu

a pomenit drept factor coagulant (continuare la pagina 20)


George Anca

SUB TALPA(NA)ARHANGHELULUI PUªI (1)

STEIURI

�Manolescu poate fi gelos cã nu a avutun Kadare român, ca sã-ºi consolideze�teoria�: îi faci temenele Tiranului, dar reziºtieroic prin literaturã. Nu a fost de mirare cãNiki a avut un �mare prieten� ca Ivasiuc,un mare �maestru� ca Ivaºcu, iar în ultimuldeceniu de dictaturã a cãutat ocrotire la...Gogu Rãdulescu!, sfãtuit de Zigu Ornea,cel care îl introdusese, la sfârºitul luniiiunie1990, dupã MareaMineriadã, la Iliescu, cel cusânge pe mâini, altfel �Om cuo mare� (Paul Goma, Jurnal,27 aprilie 2009). Un Kadare,dar un Dinulescu!?

În aparenþã, Puºi face, catotdeauna, comedie, tot cuþoape, tot în salonulrefuzaþilor, sporind însã cu ocarte bibliografia despreN.M. � Gaºca ºi diavolul.Istoria bolnavã a domnuluiManolescu, Minerva, 2009(ultimã opþiune dupã variante de titluri depe parcursul caravanei polemice:�Manolescu ºi ai sãi� � cf. �Oaie ºi ai sãi�de Eugen Barbu �, �Manolescu sub aripadiavolului�, �Demascarea lui Manolescu�).Ceva diferit de Criticul literar NicolaeManolescu de Laszlo Alexandru, Dacia2003 (cf. Polemici pro ºi contra PaulGoma) sau Scutul lui Perseu. NicolaeManolescu între oglinzi paralele de MirceaMihãieº, Curtea Veche, 2003 (cf. douãcãrþi cu ºi despre Vladimir Tismãneanu sauuna despre Leonard Cohen). De fapt,subiectul, declanºarea lui ar fi �Istoria� dincare prozatorul, dramaturgul, poetul,teleastul Puºi lipseºte miºeleºte, împreunã�cu ai lui�, nedemascaþi, ne sub aripã,îngeri prin el binevestitori, extraºi de subtalpa arhanghelului � cum este reprezentatpe uºa altarului un om-vierme pe post desatanã. ªi lui NM, crede, s-ar cuveni sã-iplacã fiind �înjurat�, în fine, cu talent.

Dar cititorilor sã le placã (e scandal,regie, burlã).

�Stimaþi cititori, iertaþi-mi mãgãriile, darsunt ºi eu om, ca ºi N. M., ºi am ºi eurãutãþile mele, dar deosebirea este cã unulca mine n-a fãcut niciodatã caz deimparþialitatea, seriozitatea ºi alte-alea, încare m-aº bãlãci ºi eu� (p.24). �Pentru cãpe Manolescu nu-l intereseazã operele, nu-l

intereseazã textele, nu-lintereseazã decât amicii ºiinteresele mai mult sau maipuþin vizibile pentru toatãlumea, achitarea unor poliþe�(p.30). �pe domnul N.M. nuprea-l intereseazã textele,important e cine le semneazã�(32). �Dacã nu ai religiatextului, n-ai niciun Dumne-zeu, domnule Manolescu�(33). �ªi cum îþi permiþi tu,Manolescule, sã-i pui la indexpe Bassarabescu, pe Brã-

tescu-Voineºti, pe Nichifor Crainic ºi RaduGyr, pe Magda Isanos, pe Panait Istrati ºipe Ion Druþã?� (33). �Sã trecem însã lalucruri mai vesele.!� (39). �De altfel, Mazilunu prinde ºi el din istoria lui N.M. decât opaginã ºi în aceea, de la început, este pussub observaþie cu severitate, fiind taxat caun cãlãtor prins în tramvai fãrã bilet.� (40).�Documentându-se despre Ion Ghica, Danaîl descoperã în trecere pe C.A. Rosetti ºi-iînchinã o monografie mai scurtã, în 1984:Introducere în opera lui C. A. Rosetti, care,considerat mai mult un textier de ªerbanCioculescu, dar ºi de mine, remarc eu cuobrãznicie, atrage ºi atenþia încruntatã alui Manolescu, probabil din solidaritate cufosta iubitã, ridicându-l pe politician pânãla înãlþimea de 6 pagini literare, adicã maimult decât Octavian Goga ºi cât NicolaeBãlcescu, mai tare decât Hogaº (2 pagini),Tudor Vianu (3 pagini), Ion Agârbiceanu(2 pagini) sau ªt. O. Iosif sau Gala Galaction


sau Fãnuº Neagu, la acelaºi nivel cu MihailSebastian ºi Nichita Stãnescu, peste V.Voiculescu, Teodor Mazilu, GeorgeTopârceanu, Constantin Stere ºi ZahariaStancu sau Nicolae Labiº.� (52). �NicolaeBreban e tratat foarte bine, are 12 pagini,mai mult decât Mihail Sebastian, VasileVoiculescu, Gib I. Mihãescu ºi CezarPetrescu la un loc. Eugen Simion, cu careîn tinereþe nu se avea bine deloc, acum areaici 7 pagini, cât Noica ºi Negoiþescu la unloc, mai mult decât Ibrãileanu. Nici Buzuranu stã prea slab, cu tot atâta spaþiu ca IonMarin Sadoveanu, George Topârceanu ºiEugen Jebeleanu la un loc. D.R. Popescuare 6 pagini, cât Mihai Sebastian sau câtTudor Vianu, Pompiliu Constantinescu ºiNicolae Labiº la un loc. Numai FãnuºNeagu, rãmas cam de cãruþã, nu a primitdecât 3 pagini, dar trebuie sã fie fericit, cãa scãpat doar cu atât, a trecut totuºi clasa,chiar dacã prietenii lui Nicolae Velea, IonBãieºu sau Mircea Micu n-au primitnimic.�(59). �Ce vede Manolescu în Papu?Deºi îi recunoaºte marile merite, cu carede obicei Manolescu este foarteparcimonios, numindu-l aici �comparatistexcepþional�, îl ceartã totuºi pãrinteºtepentru lansarea nefericitei ideiprotocroniste� (p.61). �Dar îndrãznelilepoþi sã le ai numai dumneata, domnuleN.M., proliferându-þi la nivelul de sentinþedemiurgice niºte partipriuri de domniþãrâzgâiatã, mizând pe o gravitate care nu-idecât grosolãnie ºi, chiar eu, care sunt atâtde pudic, am sã-mi permit totuºi ºi untermen mai tare: nesimþire. / Aºa cã v-aþisperiat? Credeaþi c-o sã fiu mai dur? Vedeþice blând sunt?� (64). �Dracul se pare cãnu are moarte, dracul e întotdeauna viu, eo permanenþã ºi mai ales se pare cãînainteazã în grad la soroc ºi iese la pensie,ca toþi oamenii, dar vin dupã el alþii ºi alþiidin aceeaºi tagmã. / Dar nu ne întoarcemnoi la Manolescu? Ba cum sã nu! Cu mareplãcere.� (71). �ªi mã gândesc neapãratcine, ce ºi cum a fãcut din dumneata ozdreanþã de critic, dupã ce te-am cunoscutcând erai tânãr ºi cu pieptul în bãtaiavântului ca un alergãtor, venit de la Mara-thon la Atena pentru a anunþa victoriaBinelui asupra Rãului.� (74). �Paul Gomae opoziþia realã, nu o trupã fãrã armeparticipantã la un joc de rãzboi. De aceeaPaul Goma nu are ce cãuta în Istoria luiManolescu� (72). �ªi pentru cã mi-e fricãde prea multã seriozitate ºi mi-e fricã ºi derãutatea mea, care cine ºtie în momentulãsta ce mai poate scoate din ea, sã stãm

puþin ºi sã citim sau sã citãm un pic depoezie, de poezie adevãratã� (76). �Temanifeºti, sãrmane profesor, prin acte devoinþã sau caritate, nu prin gust pentrudreptate sau pentru metafizicã, mai ºtii�(194). �Mihail Sebastian, care nu probabil,ci sigur ocupã un solid loc doi, dupã I.L.Caragiale� (205). �Mã opresc deodatã dinteatru, unde voi reveni, pentru cã acolo eîntr-adevãr casa mea� (214). �Eu tot aducîn discuþie câte pagini are unul sau altul ºipoate cã treaba asta nu þine decât de ludiculdin mine, care mã duce spre miºtouriieftine.� (220). �În cartea cea groasã din2001, Marian Popa îi aplicã lui Manolescuo corecþie de o severitate ºi o precizie caretrezeºte invidia oricãrui alt autor care seocupã de personajul N.M.� (229). �Ceicare citesc aceastã carte sunt oricum tipiselecþi ºi cu simþul umorului� (238).�Marius Robescu, un alt exemplu de uitarenejustificatã, Ion Iuga sau Gheorghe Anca,un talent polimorf, un cultural globe-trot-ter, cu o poezie întotdeauna surprinzãtoare,nouã ºi vie.�(239). �Sigur, poate par euprea generos ºi gãsesc aºa de mulþi scriitoride valoare, dar, înþelegeþi-mã, dar priviþi-mãîn ochi, domnilor, vedeþi ce vreau sã spun.Adicã vreau sã spun, ca sã fiu clar, cã înlocul celor aleºi de domnul Manolescu,pentru a-i bãga în criptele alea de istorie, arputea intra alþii ºi mult mai justificat.� (239-240). �Iertaþi-mã, dragi cititori, cã m-amoprit aici, pe lespezile unei vechi iubiri, deºin-au vreo legãturã cu prostia despre carescriu.� (244). �Dar esenþialul (mereufolosesc cuvântul esenþial, dar, înþelegeþi-mã,sunt însetat de esenþe!) nu-i actualitateaîntr-o piesã de teatru, sã zicem, cã mai ac-tual decât un Telejurnal ce-i? Pãi, mai bineia-þi Telejurnalul ºi rãmâi acasã cu el! Cecauþi la teatru?� (268). �Nici Ion Vinea nufigureazã-n cartea ta, domule Manolescu�(309). �Dar ce? L-am ascultat eu peNichita? Aº! Mi-am vãzut de-ale mele, mi-am trãit viaþa ca pe cartea asta, sãrind de launa la alta, când înjurând, când emoþionat,distrus, cãzut pe gânduri sau iubind, iubindmereu ºi pe cine merita ºi pe cine nu merita.�(316). �Noi, scriitorii mici: Velea, eu,Brãtescu-Voineºti, Iulian Neacºu,Postolache, Tudor Vasiliu, Pituþ trebuie sãfim solidari ºi sã ne facem ºi noi un Salonal refuzaþilor.� (337).

Cartea pretextatã de Istoria criticã aliteraturii române pune în scenã, poatepsihanalitic, un flux al reactivitãþii regizatnu de ªerban, nici de Tocilescu, parcã deun Hamlet burlesc-elegiac spre a-ºi dovedi


Personajul ei central devine, pe osingurã coardã, forþa fascinantã a celor celuptã cu divizia germanã invadatoare. Caz-limitã, în paralel se prezintã cãpitanul-rezervist Costache Ursu, un erou a cãreiconºtiinþã e pusã la încercare de trãdareafiului sãu.

Din raþiuni inexplicabile structura semodificã; secþiunea medianã ca ºi cea finalãtransferã problematica rãzboiului într-odigresiune pedagogicã ºi polemicã.

Pedagogia rãmâne subþire pe cândpolemica, deºi dureroasã, fiind vorba deapariþia primelor miºcãri xenofobe, sepierde în ceva confuz, derutant, atacabil.Infiltraþii prozastice mineazã bunele intenþii.

În disputa autorului cu impuritateaAderca are harul sã nu piardã chemareascenei, semn cã biruie, nu o datãsimbolismul apocaliptic dacã datele aderãla ceva ce trebuie condamnat categoric.

Calea aleasã este cea a parabolei,soluþie care circula în proiecþia teatralãîn interbelic, doar cã tema ºi tratareavibreazã de o mare gravitate. Depindenumai de regizor ca reprezentarea pescenã a celor douã intervenþii, pe temeiultemei ºi prestaþiei actorilor, sã nu-ltrãdeze pe autor. Aºa stând lucrurile,avem în �Muzicã de balet� unica lucraredramaticã din zona puþin consolidatã a

avertismentului antirasist. În schimb altepropuneri teatrale ºtiu sã extragãcazuistica pãtrunsã de farmec liric, deºipot pãrea cã intrã în zona secundarã aregistrului frecventat de F. Aderca.

În general trecerea de la candoarea lacivismul sever, de la vulnerabilitãþi laluciditate progresivã implicã un autorinovator. El îºi declinã ambivalenþa pe untraiect al luptei cu singurãtatea, dornic sãrãmânã garantul exerciþiului riscat. F.Aderca atrage asupra scrisului sãu pe aceicritici pentru care dedublarea, dualitateaexistenþialã þin de universul cores-pondenþelor, trãite alternativ.

*Scurte concluzii la capãtul modului meu

de a face succinte observaþii pe margineasubiectului. Doctrinele ºi temperamenteleca valori cu majusculã nu au cum sã fieegalizate. În rama lor doctrinele apar ºi trec,temperamentele adoptã transfigurãri,comunicã fãrã constrângeri unele cu altele,se explicã mãrturisit/nemãrturisit, se opun,îºi marcheazã teritoriul însã nu renunþã lace anume moºtenesc, dimpotrivã, ramificãmoºtenirea, o transmit mai departe.

De unde o concluzie, fie ºi relativã: înmaterie de doctrine strategia acestora constãîn menþinerea pe o duratã oarecare.Temperamentele scriitoriceºti funcþioneazãcapital altfel, au de partea lor incorporãri întimp, focurile încruciºate ale rostirii defini-tive. Dacã ºi când se stabilesc realecorespondenþe între doctrine ºi temperamenterãmâne de stabilit de la caz la caz.

Multivalenþacristalizãrilor versusdrumul doctrinar (2)

(urmare de la pagina 17)

unchiul fratricid, ba chiar de Puºi, dacãnu de unul din copiii uciºi ai Medeeai, carenu apare (cei doi fraþi sunt executaþi înculise, spre respectarea canonului tragic-scenic din vremea lui Euripide � unDinulescu al Eladei?) Am citat fãrã oprireca sã vadã ºi alþii, neajunºi la cartea cu ocopertã �hidoasã�, potrivit unui psiholog,speriat ori de diavol, ori de critic,prescurtat ºi cric. ªi Eliade s-a pronunþatcã dacã ar fi avut bani ar fi cumpãrat câtmai multe exemplare din toate cãrþile luiPaul Goma pentru a le dãrui prietenilor ºicunoscuþilor (românilor). L-am înþeles ºicitind cartea lui Puºi, invidiind, prima oarã,personajul, care are un motiv epatantpentru a scoate a doua ediþie în care sãtreacã la �dicþionar� (la �antologie�, în ediþiaa treia, impulsionatã de volumul al doileaal acestui scriitor împotriva antiscriitorului,

antihristului etc.) numele EuripideDinulescu (numele poetului este CezarIvãnescu, iar crima, premeditatã).

Premiera de la librãria Sadoveanu, cuDoru Braia anti Ruy Blas, Ion Coja în step-preºedinþie, el ºi Gelu Voican Voiculescuîncadrându-l pe lansat (diferit de Gigi), aºi fost tradusã în �Cotidianul�, ne omonim,a se spera, tot cu �gaºcã� (redacþional,Pafka, aþi schimbat aripa diavolului pedânsa, gaºca?) Ce face domnul Puºimereu, acum era chiar momentul, nu scan-dal � nici cartea nu e � hai, show boem,de trezire la text, cã nu viaþa lui, ci, foarteprobabil, drama, trasã ca din repertoriuldell arte al clovnului shakespearian sau alvidushaka lui Kalidasa. Cã tot e ticul luiPuºi �sã ne întoarcem� în pãdurea lui deetichete-pamflet, simetrice pãdurii desimboluri, incendiatã pe un rug-istorie.


Dumitru Ungureanu

ROMÂNUL, SCRIITOR INTIM

ALAMBICOTHECA

Când oficialitãþile �de partid ºi de stat�de-acum trei decenii au decretat cã �PaulGoma nu are talent�, a fost o uºurare pentrumogulii criticii literare valahe sã expediezeîn exil opera celui care a refuzat sã fie�scriitor, ºi numai scriitor�. Refuzând, PaulGoma demonstra cã nu poþi fi scriitor, ºinumai scriitor ca ºi cum ai fi cizmar, ºinumai cizmar. Lipsa responsabilitãþii pentrucuvântul scris, lipsa asumãrii cuvântuluiscris constituia atunci (ca ºi acum, în bunãmãsurã) boala majoritãþii �scriitorilor, ºinumai scriitorilor� români.

Sincronizat cu miºcãrile inte-lectualitãþii est-europene, asemeni multordizidenþi ori opozanþi ai regimului comunist,impus de URSS ºi aplicat �creativ� înfiecare þarã a lagãrului, Paul Goma avea sãatace sistemul exact acolo unde aparentera imbatabil: în ideologie ºi propagandã.Literatura, aºa cum se publica (ºi chiar sescria!) la noi, în acei ani, era o subzonã aideologiei. Toleratã, dar privilegiind pe ceiacceptaþi ca membri ai Uniunii Scriitorilor,era un fel de joc al puterii cu �oamenii deculturã�, cãrora �li se da� sau �li se lua�,dupã toane ºi directive aiuritoare.(Amintirile din scriitorie ale lui ªtefanAgopian sunt revelatorii pentru starea delucruri pomenitã aci.) Goma spunea cuvoce tare ceea ce alþii spuneau în ºoaptã,dar nu îndrãzneau sã punã pe hârtie. ªi,mai ales, publica în strãinãtate, sub numepropriu, nu cu pseudonim, texte prin caredezgolea adevãrul despre România ºidespre conducãtorii ei.

Pe scriitorul român nu l-au lovit înamorul propriu luãrile de poziþie anti-comuniste ale lui Goma, pentru cã, nu-iaºa?, tot românul e anti- prin definiþie, chiardacã se poartã ca un pro- stilat ºi elegant.(Al. Paleologu este ºablon ºi etalon!)Scriitorul român a fost sâcâit de izbândastrict literarã a lui Paul Goma. Acesta ascris câteva cãrþi în care spunea lucrurilorpe nume, prozã articulatã estetic, absolutoriginalã, chiar dacã nu inovatoare,

�ancoratã profund în realitatea cotidianã�,ca sã folosesc un ºablon critic-lemnos. Cescria Paul Goma era perfect lizibilcititorului de pretutindeni. Impedimentultraducerii în limbile strãine de marecirculaþie (barierã de care se plâng mulþiliteraþi neaoºi) s-a dovedit fals. Romanelelui Paul Goma au fost traduse ºi publicateîn diverse þãri. Ba, pânã în 1990, ele auapãrut oriunde, numai în România nu!

Sigur, nu toþi scriitorii români aucrezut sau cred cã Paul Goma n-are talentliterar. Vedetele, �elitele� cu putere dedecizie la nivel de edituri, reviste sau canalemediatice n-au suportat ºi nu vor suportacã �e unul care cântã mai bine decât mine�ºi l-au boicotat disperate. Din fericire,mijloacele de informare s-au schimbatodatã cu apariþia internetului. Nici editoriinu mai ascultã mofturile cutãrui critic cuveleitãþi dictatoriale. Seria de autor începutãla editura Curtea Veche în 2008 este unsemn de asumare a valorilor noastre. Pentrucã, apatrid cu domiciliu de nevoie la Paris,Paul Goma este mai român decât toateturmele de �patrioþi�, autodeclaraþisalvatori ai naþiei, faruri, vitrine saufotografii ale intelighenþiei bãºtinoase!

Izgonit din România, Goma a refuzatsã adopte franceza ca primã limbã deexprimare. Probabil cã acest refuz l-acostat o glorie instantanee, mai lesne deobþinut dacã �trãda� româna. Obstinaþiade-a scormoni mãruntaiele limbii românel-a dus pe Goma la performanþe uluitoare.Alfabecedar (Ed. Victor Frunzã, 2004)adunã la modul academic o bunã parte atermenilor gomici. Sunt cuvinte derivatedin cuvântul standard sau din rãdãcinã,cuvinte-container, în manierã post-modernã, dar ºi cuvinte-povestire, cuvinte-roman. Goma pare sã þinteascã perfor-manþa ultimã: aceea de-a scrie o cartealcãtuitã dintr-un singur cuvânt.

(continuare la pagina 49)


Alexandru Ciorãnescu

MITUL ATLANTIDEI

ESEU

Bibliografia privitoare la mitul Atlantideia ajuns la o masã pe cât de uluitoare, pe atâtde inutilã, pentru cã e întemeiatã pepresupuneri, pe false piste, pe contraziceri ºipe extravaganþe. O erudiþie de cele mai multeori îndoielnicã a profitat de acest mit care,dacã nu mã înºel, propunea cititorilorinteresaþi, pânã acum câþiva ani, o serie de 42de Atlantide diferite. În acest bâlci nu putemsã intrãm fãrã sã ne pierdem. E evident cãtrebuie sã pornim de la temelii mai bineaºezate. Din fericire, aceste temelii existã.

Într-un singur punct sunt de acord cu toþicercetãtorii. Este ideea cã aceastã tradiþie areun caracter mitic: Atlantida e un mit. N-a fostgreu sã ajungem la acest consens pentru cãdefiniþia e comodã; pentru cã însuºi Platon,cel dintâi inventator al acestor basme, le dãacest nume, ºi mai ales cã aceastã calificaren-are nici o importanþã, pentru cã nu implicãnici o obligaþie derivatã.

Într-adevãr, pentru antici ca ºi pentru noi, lafel poate însemna un venerabil ºi venerat adevãristoric, sau niºte cai verzi pe pereþi. A declara cãAtlantida e un mit însemneazã a propuneproblema fãrã a o soluþiona. O astfel de poziþieare ºi ea avantajul ei. Ne impunem datoria sãdeterminãm mai înainte de toate ce trebuie sãînþelegem prin mit, în acest caz particular. Toatecelelalte rãmân dupã asta. De exemplu, n-ar aveanici un sens sã discutãm locul ocupat deAtlantida pe glob, fãrã siguranþa cã Atlantidaeste un capitol al istoriei sau un basm.

Dispunem ºi de altã împrejurarefundamentalã care stabileºte punctul devedere de la care putem porni. Dacã a fostcineva pe lume care sã ºtie ceva despreAtlantida, este fãrã îndoialã cã a fost Platon.Tot ce ºtim începe de la el. Lui îi datorãm totce s-a spus, s-a scris ºi s-a imaginat despreaceastã lume pierdutã de vreo 2500 de ani.Ceilalþi aºa-ziºi specialiºti nu fac decât sã-lcontroleze ºi sã-l discute.

Unul dintre cei mai mari �specialiºti� a

fost eminentul istoric al Insulelor Canare,Joseph de Viera y Clavijo, care îi scrie istoriaîn ultimul sfert din secolul XVII. Nãscut înCanare, i se pare firesc sã aºeze acoloAtlantida, cu civilizaþia ºi cu catastrofele ei,pentru cã i se pare cã descrierea lui Platonseamãnã cu insulele lui, ºi mulþi au crezut cael: Proclus, Plotin, Marsilio Ficino ºi, învremea lui, mulþi alþii care risipesc peste totAtlantide: Feijóo, abatele Fleury, Diderot înEnciclopedie, Baer cu Atlantida lui dinMarea de Azov (1762), Moreau de Jonnésîn Tunisia (1875), Henning în Maroc (1928),Gidon în Canalul Mânecii (1914), Spanuth lagura Elbei (1953). Cei mai cuminþi ºi mai bunicunoscãtori ai problemei sunt J.Imbelloni ºiA.Vivante, cu El libro de las Atlántidas,publicat la Buenos Aires în 1940.

Toate acestea nu par sã promitã nimic bun,cu atât mai mult când spun cã eu nu sunt spe-cialist nici în Platon, nici � dacã ar fi cazul � învulcanologie, în protoistorie sau în esoterism.Dar asta nu are importanþã pentru cã am spuscã, pentru a cerceta chestiunea cu câteva ºansede succes, e de ajuns lectura textului lui Platon.Prin urmare nu e vorba, pentru noi, decât de oîncercare de criticã textualã. Ceea ce ne spunefilosoful grec e un text care se închide pe elînsuºi ºi nu avem dreptul sã ne îndoim desemnificaþia acestui text. Suntem ca niºtecititori care studiazã spusele unui scriitor izolat,într-un text fãrã antecedente cunoscute. Primanoastrã obligaþie e sã înþelegem pe autor, ca ºitextul lui.

Aceastã obligaþie, care este regula generalãa oricãrui critic, e o datorie mult mai imperativãîn cazul lui Platon. Filosoful acesta nu e ca toþiscriitorii. El nu declarã adevãrurile lui în modapodictic; nu pretinde decât sã punã în mânaascultãtorilor lui elementele utile prin careascultãtorul sau cititorul sã dea singur deadevãrul care stã în el de mai înainte. Estecelebra metodã maieuticã, care presupune cãfilosoful e un simplu mijlocitor, o cãlãuzã carene conduce la luminile care sunt de mai înainteîn mintea noastrã. Asta însemneazã cã filosofulcare ne ajutã, ne pune la îndemânã toateelementele care ne vor putea conduce pânã

* Fragment din volumul Eseuri europene, ediþieîngrijitã de Mircea Anghelescu, în pregãtire laEditura Bibliotheca.


când vom da de adevãr. Prin urmare, nu putembãnui cã putem sã citim cu atenþie textul luiPlaton asupra Atlantidei cu un folos oarecare,fãrã sã dispunem de informaþia suficientãpentru a ajunge la adevãrul Atlantidei. Artamaieuticii nu e un fel de a studia, e numai unfel de a asculta ºi de a citi.

Platon vorbeºte de Atlantida în douãdialoguri politice diferite, Timaios ºi Critias.În alt dialog, Republica, care e probabil puþinanterior celorlalte douã, se stabilesc bazelefilosofice ale celor douã dialoguri care auurmat; ceea ce face cã, pentru a înþelege maibine, e mai prudent sã începem cu Republica,deºi în ea nu se vorbeºte în niciun fel decontinentul pierdut.

Ca de obicei, Platon se foloseºte demaestrul lui, Socrate, cãruia i-a atribuitconvorbirile cu foºtii colegi, acuma prieteni.Aceºti prieteni îl întreabã pe Platon care ar ficea mai bunã definiþie a dreptãþii. Cum e nor-mal, maestrul îi conduce, ca sã afle aceastãdefiniþie, pe drumul întortocheat al metodeideductive, de la universal la particular. Datfiind cã dreptatea, adicã justiþia, e bazaRepublicii, e important sã ºtim mai întâi cumtrebuie sã fie, sau mai bine zis cum este, înmod abstract, Republica. Filosoful descrie orepublicã idealã, ºi aceastã descriere a fostconsideratã cea mai veche dintre utopii. Ideilepolitice ale lui Platon au fost totdeaunanefericite. Dupã el, o republicã idealã trebuiesã suprime toate relele, toate intereseleconflictuale. În ea, nimeni nu e bogat ºi nimeninu e sãrac. Religia e obligatorie. Femeile suntegale cu bãrbaþii, dar din punct de vederesexual aparþin întregii comunitãþi. Copiiislãbicioºi ºi adulþii invalizi vor fi eliminaþi.

Aceste idei au scandalizat ºi continuã sãscandalizeze pe cititorii lui Platon. Aristotel,în Politica lui, respinge cu asprime ideilebãtrânului sãu profesor. Pe Aristotel îlintereseazã ºi îl amuzã comunitatea femeilor.Lucian din Samosata se consola cu ideea cãPlaton era singurul cetãþean al Republicii lui.În zilele noastre, Karl Jaspers, mare admiratoral lui Platon, nu ºtie cum sã mãture acestproiect de Republicã, în care lipseºte oriceumbrã de omenie. Bertrand Russell afirma cãadmiraþia lui Platon e cel mai surprinzãtorexemplu de snobism. Totuºi, filosoful grec aavut ºi admiratori. Tomasso Campanella e deacord cu comunitatea femeilor, amelioratã princreaþia unui Minister al Relaþiilor Sexuale; unfilosof de talia lui Koyré admirã �extraordinaramodernitate� a gândirii politice a lui Platon.

În realitate, e multã exagerare în acesteatitudini. Toþi uitã cã, abia terminatã definiþiaRepublicii, unul dintre asistenþi, Glaucon, nuse sfieºte sã arunce în faþã învãþãtorului cã aorganizat o republicã pentru porci. Nu existã

dovezi cã Platon a rãspuns sau protestat.Probabil, totul se explicã prin faptul cã Platona descris dinadins o republicã irealã, pentrucã el nu credea în realitate.

Într-adevãr, metoda socraticã îl obliga sãînceapã de la universale, adicã de la lumeaideilor, pentru a putea deduce prin ea realitãþilenoastre. Aceste realitãþi sunt un reflex imper-fect al Ideii; dar Ideea este o perfecþiune carenu are reprezentare sensibilã. Filosoful seserveºte ca paradigmã a Ideii, nu de ceea ceeste ideea în sine, ci de imaginea realitãþiinoastre, purificatã de tot ce o murdãrea ºi odegrada. Nu însemneazã condamnareacopiilor bolnavi: însemneazã pur ºi simplu cãîn lumea conceputã de Demiurg nu existãcopii bolnavi. Mai însemneazã ºi cã nu e înmâna oamenilor sã-ºi formeze o republicãidealã, pentru cã nu pot sã suprime rãul,pasiunea, suferinþa, dacã nu cumva e ca sã-ºialcãtuiascã o republicã de porci. Lumeaîngereascã a ideilor e o perfecþiune visatã;nouã nu ne e datã decât în forme mai mult saumai puþin deteriorate. Utopia lui Platon e înrealitate o contra-utopie.

*S-ar putea sã am dreptate, aºa cum se

poate sã n-o am. Ceea ce e sigur e cã lãmuririledate de Platon nu sunt cuprinse în mod ex-plicit în discursul lui. Era natural sã fie aºa,dat fiind cã ºtim cã Socrate nu explicã, ciîndrumeazã, arãtând numai drumul adevãrului.Din acest drum noi n-am descoperit pânãacum decât o scurtã indicaþie disimulatã ºiprefãcutã, relativã la republica porcilor, caresuprimã orice interpretare pozitivã aparadigmei propuse. Ceea ce urmeazã neasigurã cã suntem pe drumul cel bun.

În ceea ce urmeazã, ni se explicã pentru ceera nevoie sã începem de sus: pentru cã în vârfulpiramidei se aflã perfecþiunea voinþei divine, pecând tot restul e stricat ºi descompus.

Platon a moºtenit imaginea ciclurilor caredominã viaþa universului. Cerul sau, cum îlnumesc Nietzsche ºi Mircea Eliade, mituleternei reîntoarceri, dominã interpretareafilosoficã a Timpului, din India pânã înRenaºtere, trecând prin Pitagora, stoicii, ciniciiºi gândirea anticã în general. Ciclul esteschema divinã a adevãrului universal, careexplicã ziua ºi anul, vegetaþia ºi mersulstelelor, viaþa omului, a societãþii ºi acivilizaþiilor. Tot ce existã ºi se înnoieºte întimp e supus descompunerii ºi decãderii.Ideile pe care le expune Platon în Republicaasupra evoluþiei ciclice a societãþiloromeneºti, sunt fundamentale pentrucercetarea noastrã.

Dupã Platon, un ciclu, pe care anticii îl


cheamã ºi Anul Mare, dureazã 36000 de ani ºiduce cu el o progresiune neîncetatã ºi totalã,de la plenitudine pânã la descompunere.Republica e supusã legii universale adescompunerii ºi a îmbãtrânirii. Evoluþia ei secompune din patru faze, care seamãnã în chipsurprinzãtor cu ciclurile mici numite kalpa înfilosofia indianã. Prima fazã, care aduce cu eatotala puritate, este expresia imediatã a ideiidivine de perfecþiune, ºi se menþine de-alungul ciclului datoritã faptului cã societateaoamenilor ascultã de regimul timocratic, încare dominã simþul onoarei ºi cinsteaconducãtorilor.

Urmeazã al doilea ciclu sau fazã, în caredomneºte oligarhia sau guvernul minoritãþii.Probabil, Platon se gândeºte la guvernul pecare îl preconizeazã ºi el þi care se înþelege cao exclusivitate rezervatã filosofilor. Al treileaciclu e triumful democraþiei, caracterizat prinaspectul lui decadent ºi crepuscular, cu unguvern mai mult sau mai puþin absent. A patraºi ultima fazã este aceea în care domneºtetirania, ciclu fatal, care târãºte cu el noapteaºi cãderea fatalã în neant. Sunt, toate,speculaþii gratuite, produse de nevoia de aexplica deosebirea catastroficã întrefrumuseþea conceptelor divine ºi constantacorupþie a acestora, când sunt lãsate în voiainterpretãrii lor umane.

*Toate bune, dar dacã Anul Mare dureazã

36000 de ani obiºnuiþi ºi Ideea în sine nu areduratã, pentru cã e eternã, însemneazã cãfiecare ciclu dureazã 9000 de ani. Puºi sãspeculãm, sã speculãm ca Platon. Filosofulºtie cã el trãieºte la Atena într-o republicãdemocraticã, deci într-o fazã decadentã.Curând va domina tirania ºi Atena vasucomba, îngropatã în propria ei putreziciune.Va muri, cum au murit ºi alte republici ºi imperiicare s-au prãbuºit în neant. Care imperii?Republica nu spune nimic de asta. Nici nuavea nevoie, pentru cã filosoful n-are nevoiedecât de exemple, poteci pentru inteligenþaascultãtorilor. De altfel, pentru a scuturainteligenþa, e mai bunã imaginaþia decâtinteligenþa. Filosoful nostru nu s-a nãscut ieriºi ºtie mai bine ca noi cum se fabricã adevãrul.

Timaios continuã discuþia, producânddocumentarea care s-a semnalat. Socrate(adicã Platon) stabileºte douã modalitãþi alecunoaºterii. Cu ajutorul judecãþii ºi al logicii,asumãm realitatea obiectelor constante.Fenomenele care implicã o schimbare seimpun inteligenþei prin mijlocirea capacitãþiinoastre de a crede. Ca sã credem, trebuie sãreprezentãm ºi sã propunem obiecteleimaginaþiei. Înþelegem cã Platon vorbeºte deceea ce ni se face sensibil, dincolo de

judecatã, prin credinþã. În fond, Platon aratãcã adevãrurile cele mai grele, abstruse, devinuºor de înþeles prin exemple, parabole saumituri, pe care el le defineºte ca o povesteplauzibilã. Toate aceste explicaþii servesc deintroducere povestirii privitoare la Atlantida,care apare pentru prima oarã în aceste paginidin Timaios.

E evident cã Platon reprezintã mitulAtlantidei ca o poveste plauzibilã ºi în acelaºitimp ca o ilustrare materializatã a explicaþiilordin Republica. În amândouã, filosofullucreazã ca un arhitect. Edificiul aºa [astfel]fabricat e acelaºi, numai cã în Republica nise oferã un proiect, pe când în Timaios ni seprezintã edificiul care ne va convinge.

Ca în toate basmele, Platon afirmã cãadevãrul vine de departe. Cine povesteºtenu e Socrate. Cine vorbeºte e Critias, careºtie de la bunicul lui, care ºtia de la Solon,care aflase de la un preot egiptean, care ºtiade la tradiþia pãstratã în þara lui. În realitate,cine inventeazã e Platon ºi inventeazã ca sãilustreze teoria ciclurilor, aºa cum oprezentase el.

Acuma ºtim despre ce vorbim. Nu maiavem decât sã ascultãm pe povestitor: acumnouã mii de ani, republica atenianã trãia oviaþã exuberantã, bãrbãteascã, eroicã ºiresponsabilã, pentru cã se afla în faza plinãde bogãþie ºi de cinste, care sunt propriioligarhiei. Cu puþinele mijloace de apãrare decare putea sã dispunã, fãcuse faþã atacurilorperfide ale puternicului imperiu al atlantizilor,asigurând în acelaºi timp libertateapopoarelor vecine ºi pânã ºi pe egipteni, carerecunosc cã îºi datoreazã salvarea aceleimodeste republici.

Bineînþeles, atenienii erau foarte puþini:dupã pãrerea lui Platon, o bunã republicã nutrebuie sã aibã mai mult de 5040 cetãþeni. Departea cealaltã, atlantizii dispuneau de1.000.000 soldaþi, 10.000 care de luptã, 120.000cai ºi 1200 nave. Numerele sunt hiperbolice,dar asemenea exagerãri sunt curente: aºanumãrau grecii oºtirea lui Darius. Maisemnificativã e data care se atribuie acestorevenimente: dar pentru ce 9000 de ani? Pentrucã e sfertul unui ciclu, dupã care vine neantul.Faza istoricã era eroicã pentru atenieni, ºi seexplicã o biruinþã atât de disproporþionatã.Atlantida înota în bogãþie ºi în corupþie: pala-te împodobite cu statui de sidef ºi podoabe debronz, canale ºi porturi artificiale, temple cuturnuri de aur ºi acoperiºuri de argint. Atlantiziin-au profitat de bogãþiile lor pentru cã trãiauultima fazã ºi nu mai aºteaptã decât legeauniversalã, explicatã în Republica, ºi catastrofacosmicã, un fel de Götterdämmerung, unwagnerian crepuscul al zeilor.


Aceste explicaþii trebuie sã ni le cãutãmsinguri. Nici Socrate, nici Platon nu leagãteoria ciclurilor expusã în Republica, cu mitulAtlantidei. Dimpotrivã, în Timaios nu leagãnici victoria atenianã cu teoria ciclurilor, nicicu catastrofa continentului pierdut; nupovesteºte doar o poveste plauzibilã, aºa încâtnoi singuri suntem rãspunzãtori deadevãrurile noastre.

Cu toate acestea, trebuie sã ne întoarcemla Atlantida, de care se vorbeºte din nou îndialogul Critias, care e desigur posteriorcelorlalte. Aici Platon povesteºte cauzeleruinei totale a Atlantidei. Cât timprespectaserã prezenþa naturii divine care îicrease, atlantizii fuseserã drepþi, stãpâni ailor ºi ai pasiunilor lor, fuseserã favorizaþi ºiprotejaþi de cer. Cu timpul, se produsese oîndepãrtare între curãþenia originilor ºirealizarea socialã, atât din pricina naturaleiîmbãtrâniri a timpului, cât ºi din pricinaamestecului cu alte neamuri. Atunci caracteruluman îi stãpâni ºi oamenii îºi închipuirã cãerau �frumoºi ºi fericiþi, pe când ei se umflaucu nedreapta dorinþã de putere�. Se explicã,deºi nu se spune de-a dreptul, pentru ce, lasfârºitul Anului Mare, locuitorii Atlantidei ºistrãlucitoarea lor civilizaþie coruptã au fostcondamnaþi sã disparã. Însuºi Zeus a hotãrâtsã-i pedepseascã ºi în acest scop a întrunitpe toþi zeii Olimpului, cu gândul la o pedeapsãcare sã-i înveþe, nu sã-i distrugã. Întâmplareaface cã dialogul Critias a rãmas neterminat,sau poate s-a pierdut.

Dispunem totuºi de date suficiente pentrua putea afirma cã e vorba de o parabolã.Autorul ei a explicat cu destulã claritate cãmitul sau basmul, dacã e plauzibil, e cel maibun mijloc de învãþãmânt. Plauzibilînsemneazã convingãtor. A spus ºi Platoncã, pentru a admite anumite adevãruri, primacondiþie e sã credem în ele. Noi spunemacuma: sã ne lãsãm convinºi, poate pentru cãtrãim un final de ciclu ºi toate valorile pe carele cunoaºtem le vindem cu preþ redus.

Ceea ce trebuie sã avem în vedere este cãprocedeul filosofului grec continuã sãfuncþioneze aºa cum l-a explicat el. Mitul apãstrat în cea mai mare parte puterea lui deconvingere, ceea ce face cã sunt mulþi,probabil mii, care cred ºi vor continua sãcreadã în legenda Atlantidei în insuleleCanare, poate mai multe decât în alte pãrþi.

Cum se explicã persistenþa acestui

mecanism învechit ºi lipsit de logicacunoaºterii, care e temelia raþiunii? În realitate,lucrul nu e chiar atât de ciudat pe cât pare.Facultatea de a crede în semne, ºi mai ales însemnele discursului, e un bun comun.Receptivitatea noastrã bazicã a produs toatefalsele adevãruri acceptate în comun, precumprincipiul autoritãþii: aºa a spus Platon, aºatrebuie sã fie. Aceastã piatrã unghiularã asocietãþii, a tradiþiei ºi a culturii a produsprincipiul de re judicata, cuvântul dat ºi multealte raþiuni care nu sunt totdeauna raþiunisuficiente. Lingviºtii ºtiu cã limbajul în gene-ral dispune de o anumitã performativitate,adicã de capacitatea de a crea în conºtiinþãanumite realitãþi printr-o simplã enunþare.Aceastã capacitate, proprie mai ales textuluiscris, continuã sã se pãstreze în basme ºi înmituri ºi cred cã se repetã, deºi diminuatã, înpoezia ºi în orice discurs literar în general.

Mitul, în toate formele lui, nu poate ficonsiderat ca o copilãrie. Poate sã fie purãimaginaþie vândutã ca adevãr, poate fi caduc,de cele mai multe ori, poate fi un subprodusal literaturii, ca Utopia sau Frankenstein,sau Dracula. În orice caz, se prezintãimaginaþiei ca o neliniºte sau ca un obiect aldorinþei. Instalat în subconºtientul colectiv,produce ceea ce Jung numeºte un arhetip,adicã schema unei cunoaºteri comune, caren-are nevoie sã se spunã. Curios, mitul pro-duce mituri.

Acesta e cazul istoriei Insulelor Canare.Cel mai eminent istoric al lor, Viera y Clavijo,contemporan al lui Voltaire, nu e de acord cuPlaton, care vorbeºte de atlantizi ca de o naþiecoruptã, care meritase pedeapsa zeilor. Vieray Clavijo, dimpotrivã, îi descrie ca un exemplude virtuþi civice, de înþelepciune ºi de cinste,pentru cã aºa îi prezentau amintirile pãstrateîn textele greceºti ºi romane. Pentru Viera,vechii locuitori ai Canarelor erau ca fiii zeilor,�o naþiune originalã, cu obiceiuri simple, lafel cu eroii ºi patriarhii. Studiind existenþa lor,istoricul simte satisfacþia de a întâlni naturaîn toatã simplicitatea ºi, ca Vico, în prima eicopilãrie. Respecta antichitatea ºi miturile ei.ªtie cã istoria fundãrii Romei începe culupoaica ºi cu laptele supt de Romulus ºiRemus. Viera era excelent latinist ºi nu încapeîndoialã cã ºtia cã lupa însemneazã femeiestricatã, de unde ºi lupanar. Era firesc sãtreacã peste un mit de dragul frumuseþiitrecutului, de care atunci nu râdea nimeni.

Versiune tradusã ºi abreviatã de autor a articolului apãrut sub titlul El mito de laAtlantida, în Revista de Occidente, februarie 1990, reluat în volumul omagial AlexandruCioranescu. L�Homme et l�oeuvre, Madrid, 1991, p.297-307. Textul este publicat dupãfotocopia unei dactilograme încredinþatã de autor. Unele neclaritãþi au fost rezolvatetacit: cuvinte spaniole utilizate în locul celor româneºti, cifrele ºi numele confruntate cuversiunea spaniolã etc. (Mircea Anghelescu)


Lilica Voicu-Brey

ALEXANDRU CIORÃNESCU:LECÞIA DE GENEROZITATE A UNUI MAESTRU* (2)

ESEU

Ciorãnescu a reþinut de la Nicolae Iorgacã �adevãrul ºi înþelegerea lucrurilor nusunt moºia specialiºtilor ºi cã autoritatealor nu ne împiedicã sã gândim� aºa încât,urmând îndemnul maestrului sãu, nu aezitat sã îºi îndrepte atenþia ºi cãtre lucrurilemai cunoscute pentru a le prezenta într-oluminã nouã. Datoritã acestei atitudiniputem avea azi o bogatã bibliografie despreColumb în cadrul cãreia se înscriu operede o rarã frumuseþe ºi în acelaºi timp de oînaltã rigoare ºtiinþificã. Se recomandã prinele însele, într-un amplu cadruinternaþional, titluri precum: Colón yCanarias (La Laguna, 1959); La primerabiografía de Cristóbal Colón. FernandoColón y Bartolomé de las Casas (SantaCruz de Tenerife, 1960); Oeuvres deChristophe Colomb, présentées, traduiteset annotées (Paris, Gallimard, 1961); Colónhumanista. Estudios de humanismoatlántico (Madrid, 1967) sau ChristopheColomb et ses biographes (Paris, 1992).Specialiºtii în materie sunt de acord cãavem de-a face cu o cercetare istoricãimportantã, o referinþã obligatorie pentruoricine studiazã viaþa ºi opera lui Columb.Numeroºi cercetãtori atraºi de aceeaºiepocã au parcurs acelaºi drum înaintea sa;totuºi, felul sãu de a proceda a fost diferitde cele care i-au premers, ºi constituie unmodel pentru cele care i-au urmat, dupãcum afirmã Consuelo Varela (ConsueloVarela, «La obra americanista de A.Cioranescu», în volumul omagialAlexandru Ciorãnescu-L�Homme etl�oeuvre, Madrid, Fundaþia CulturalãRomânã, 1991, p. 156), editoarea operelorcomplete ale descoperitorului Americii.Fãrã a-ºi propune sã facã observaþii cutotul noi, principalul obiectiv al luiCiorãnescu nu a fost descoperirea ºiacumularea de date necunoscute, ci o* Din volumul Alexandru Ciorãnescu. Bibliografie

(1930-2009), în pregãtire la Editura Bibliotheca.

perspectivã nouã: explicarea faptelor maimult sau mai puþin cunoscute, gruparealor ºi mai ales, cum afirmã el însuºi,�separarea a ceea ce se ºtie de ceea ce sepresupune cã se ºtie�.

S-ar putea afirma cã A. Ciorãnescu afost un mare istoric. Dar, ce este istoria?ªi ce înseamnã a fi un mare istoric? Iatãaici întrebãri care l-au preocupat în modcontinuu ºi toatã opera sa abundã în reflecþiiprivitoare la aceastã problematicã atât despinoasã: un istoric �îºi dã silinþa în muncalui pentru cã aflã în ea un stimulent, saupentru cã i se pare cã ºtie sau înþelege cevanou, sau pentru cã i se potriveºte de minunesã organizeze ºi sã povesteascã ceea ce edeja cunoscut� (Viera y el precio de lainsularidad, 1982). Se întreabã dacã unmare istoric este acel �cercetãtor pasionatºi scrupulos care-ºi stricã ochii încercândsã descifreze abreviaþii ilizibile, care-ºiconsumã viaþa fãcând maldãre de fiºe ºide documente, care-ºi pierde somnul cuîndoieli asupra unei date sau a unei vir-gule�. Sau poate, un mare istoric este acelcare scrie frumos, ceea ce implicã a aveastil, adicã personalitate ºi fantezie, care seapropie mai mult de imaginaþia literarãdecât de adevãrul istoric? Nu a obositniciodatã sã sublinieze cã istoricului �nu ise poate interzice sã gândeascã prin elînsuºi, chiar dacã meseria lui îl obligã sãgândeascã prin perspectiva altora�. S-arpãrea atunci cã �un mare istoric este mare,în mod surprinzãtor, în mãsura în care estemai puþin exact, mai puþin scrupulos, maidetaºat de realitate decât un bun istoric.Acesta din urmã are harul de a displãcea,chiar dacã se dovedeºte a fi util sauindispensabil. Primul ºtie sã-ºi convingãpublicul mai mult decât prin simplaprezentare a faptelor, prin procedeeliterare, sau prin reflecþii cu caracterfilosofic sau moral, care propun imaginaþiei


interpretãri ºi perspective ce transgreseazãrealitatea imediatã. Este cazul tuturormarilor istorici, de la Voltaire la Hegel ºiDilthey, de la Vico la Toynbee, de laMontesquieu la Max Weber� (Viera yClavijo y la filosofía de la historia, 1984).ªi totuºi, gândea A. Ciorãnescu, fãrã oviziune proprie a realitãþii, fãrã o filosofiepersonalã, nimeni nu ajunge sã fie istoric.Un cronicar ne ajutã sã cunoaºtem trecutul;istoricul ne ajutã sã-l înþelegem. Pentru A.Ciorãnescu, �documentul nu este totul,acestuia trebuie sã i se aplice criterii deinteligibilitate bazate pe raþiune, pentru adescoperi, dedesubtul literei documentuluisau tradiþiei, adevãrurile eterne (Viera y elprecio..., 1982). Cercetarea istoricãînseamnã �în afarã de respectarea faptuluiîn sine, privilegierea ºi potenþareasemnificaþiei lui�; �din chiar momentul încare istoricul începe sã comenteze, sãdiscute cu documentul sãu sau cupersonajul sãu, sã punã la îndoialã ºi sãafirme adevãruri de care nu este sigur,sã garanteze o afirmaþie prin intermediulaltei afirmaþii analoage dar nu echivalente,trebuie sã facã uz de imaginaþia sa. Cualte cuvinte, înseamnã cã începând dinacel moment începe sã fie istoric� (Vieray Clavijo..., 1984). Cu o rigoare inteligentã,Ciorãnescu situeazã la locul cuvenit sacrulºi profanul, fapt care nu îl împiedicã uneorisã îmbine mitul ºi istoria: datoria istoriculuinu este sã dãrâme miturile, ci sã leinterpreteze ca atare, ca fapte care pãtrunddincolo de realitate ºi, în consecinþã, suntmai puternice ca ea� (Le Canarien, 1980).Mitul, scria el, �este la fel de necesar caistoria, sau chiar mai mult. O colectivitatecare se asociazã pentru a construi orealitate comunã ºi pentru a proiecta unviitor oricum nesigur are nevoie de unmodel, de o garanþie transcendentalã; iarmitul este un angajament la nivelul uneicolectivitãþi. Nu se întemeiazã nici peeroare nici pe minciunã, ci pe valoarealui simbolicã ºi care cuprinde esenþafaptelor printr-o operaþie de care istoriase dovedeºte incapabilã, dacã o lãsãmsingurã� (Viera y Clavijo..., 1984).Putem sã conchidem pe bunã dreptatecã în istoriografia Insulelor, Ciorãnescua fost iniþiatorul curentului universalizatoral Istoriei ºi al Vieþii din Canare. DacãSerra Ràfols a pus bazele þcolii deistoriografie a Canarelor, Ciorãnescu aridicat-o mai presus de metodologia purã,mai presus de document ºi chiar de sintezã.

Prin A. Ciorãnescu, istoria Canarelor a fostpurtatã pe culmile istoriei generale, dinperspectiva filosofiei istoriei ºi apreocupãrilor sale teoretice.

Personalitate intelectualã ºi criticãirepetabilã, cum afirma Sánchez Robayna(A. Sánchez Robayna, «Un estado deespíritu: A. Cioranescu», La Provincia.Suplemento semanal (Las Palmas de GranCanaria), 937, 1 februarie 2007, p. 39),A. Ciorãnescu s-a interesat în egalã mãsurãde literaturã. În momentul sosirii sale înInsule, fãcuse deja primele incursiuni înliteratura spaniolã: �La première édition duBernardo de Balbuena� (Bordeaux, 1935);Calderón (Bucureºti, 1944); �DescoperireaAmericii ºi romanul cavaleresc� (Bucureºti,1945). Dar în Canare s-a dovedit a fi unadevãrat pasionat de literatura spaniolã, atâtcea scrisã în peninsulã cât ºi cea insularã.O muncã �istovitoare�, dupã pãrereaprietenului sãu francez Georges Demerson(Georges Demerson, «Homenaje a AlejandroCioranescu», în volumul omagial AlexandruCiorãnescu-L�Homme et l�oeuvre, Madrid,Fundaþia Culturalã Românã, 1991, p. 77-78),l-a fãcut sã dezgroape nenumãrate inedite(Tomás de Iriarte, La Laguna, 1950; �Unpoème inconnu de Don Pedro Manrique�,Paris, 1951), sã rectifice la fel de numeroaseerori (�La biographie de Tirso de Molina�,Bordeaux, 1962), sã propunã noi interpretãri(�Tirso de Molina y Lope de Vega�, Madrid,1971), ºi chiar perspective înnoitoare (�Ladécouverte de l�Amérique et l�art de la de-scription�, Paris, 1962). În privinþa literaturiidin Canare, marele sãu merit a fostpublicarea, comentarea, traducerea,prefaþarea ºi scoaterea la luminã a unuinumãr enorm de opere cuprinse întresecolele XV ºi XX, în marea lor majoritatenecunoscute sau chiar inedite. A fostcomparat � din nou Demerson � cu un�modern ºi binevoitor Menéndez yPelayo�, care în condiþii din cele maiprecare, a dat cercetãtorilor o lecþie ºi unexemplu de laboriozitate, perseverenþã,inteligenþã ºi omenie.

A mãrturisit cã a ajuns la literaturaspaniolã prin intermediul literaturii comparate.Pasionat al Barocului literar, A. Ciorãnescu aavut certitudinea cã metodele comparatisteerau singurele care i-ar fi permis sã scrutezecreaþiile literare baroce în adevãratele lordimensiuni spaþiale ºi temporale. Dacãliteratura comparatã l-a condus la literaturaspaniolã, se poate afirma cã A. Ciorãnescu aintrodus literatura comparatã în Spania.


ªtefania Rujan

CHAPELLE ANTHENAISE, �PARADISULPIERDUT� AL LUI EUGEN IONESCU

ESEU

Eugen Simion subliniazã nevoiaincoercibilã de confesiune a lui EugenIonescu: �Reþinem ceva important dinaceste confesiuni notate la ºaizeci de anidespre descoperirile fãcute la patru, cinci,ºapte ºi zece ani: pentru Eugen Ionesculiteratura începe cu memorialistica, nu cubasmul sau poezia. El vrea sã se confeseze,nu sã fabuleze, cum facde obicei copiii. Primul luigând, când descoperã cãîntre el ºi lumea de afarãexistã o gravã deosebire,este sã depunã mãrturiedespre aceastã desco-perire uluitoare. Sã-ºiscrie, cu alte cuvinte,autobiografia. Nevoiapresantã de confesiune îlîmpinge spre literaturã,deºi nu are nici o iluzie înprivinþa literaturii:literatura nu poate nimic, nu-l vindecã deangoasa în care a intrat în clipa în care adescoperit existenþa morþii, literatura nu-lîmpacã în niciun fel cu lumea de afarã ºinu-l împacã, fapt ºi mai grav, cu el însuºi�.(Eugen Simion, Tânãrul Eugen Ionescu,Bucureºti, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþãºi Artã, 2006, p.8).

Literatura de confesiune a lui EugenIonescu este, în acelaºi timp, bogatã ºioriginalã. A publicat un numãrimpresionant de cãrþi memorialistice: �Laphoto du colonel� (1962); �Journal enmiettes� (1967); �Présent, passé/ Passé,present� (1968); �Antidotes� (1977);�Découvertes� (1969); �Un homme enquestion� (1979); �Entre la vie et le rêve.Entretiens avec Claude Bonnefoy� (1966).Originalitatea lor constã mai ales în manieraparticularã a autorului de a prezenta fapteleºi evenimentele aºa cum îi veneau în mintefãrã o preocupare deosebitã privindtaxinomia sau cronologia: �Amestecate cu

prezentul, amintirile se nãpustesc în mii debucãþi ºi în dezordine�.

Personalitatea complexã a drama-turgului, care a pus sub semnul întrebãriiînsãºi structura limbajului ºi a reînnoitteatrul francez, este dezvãluitã, lãsând sãse vadã, între altele, locul privilegiat acordatcopilãriei �paradis pierdut al fiinþei sale ºi

al celei a lumii�. Înaceastã epocã fericitã avieþii, fiinþa umanã esteîncã departe de confor-mismul ºi de scleroza decare suferã cea mai mareparte a personajelorionesciene, indivizi fãrãvaloare, simple marionete.

Eugen Ionescu esteatras mai ales de prospe-þimea ºi de luminacopilãriei. Aceastã luminãse rãspândeºte asupra

�locurilor� copilãriei sale, Le Moulin �Chapelle-Anthenaise, conferindu-le unfarmec deosebit. În memoriile ºi înjurnalele sale apar ca niºte locuriprivilegiate, de o rarã seducþie. Obsedat deideea morþii ºi de cea a curgerii timpului,Eugen Ionescu se întoarce spre copilãrieca spre o stare de graþie, un timp ºi unspaþiu sacre. Copilãria este pentru el �lumeamiracolului ºi a surprizei� în care toatelucrurile sunt pline de strãlucire. Este, deasemenea, lumea �feeriei, paradisul�,�lumea primei zile�. Locurile copilãriei,ferma �Moara�, o construcþie datând dinsecolul al XVIII-lea, cu pereþii sãi vechi,cu ferestre care se clãtinau ºi acoperiº dinardezie, uºa de la intrare, curtea fermeiconstituie pentru el adevãrate comori.Acest peisaj personalizat a fost pentruautor un adevãrat paradis. Numai în acestloc s-a simþit cu adevãrat fericit. Seîntoarce în trecut prin fragmente de amintiriºi fãrâme de jurnal, dar o face frecvent,


cu insistenþã, într-un mod recurent:�Operele de ficþiune ºi jurnalele sale plinede spaþiile, miturile ºi luminile copilãriei�(Eugen Simion, Tânãrul Eugen Ionescu,2006, p. 18).

Dacã adorã copilãria cu prospeþimea ºiluminile sale, adorã, de asemenea, locurilecopilãriei sale. Chapelle-Anthenaise erapentru el un loc �dezangoasant�, îi procuraun sentiment de securitate ºi îi dãdeaîmpresia cã trãieºte în afara timpului�.(Eugen Ionescu, Journal en miettes,Gallimard, Paris, 1992, p. 13).

În acest paradis terestru, totul era�bucurie�, totul era �prezenþã�. Timpulpãrea realmente sã-ºi fi suspendat zborulºi îl lasã pur ºi simplu sã savureze�deliciile� unei naturi guvernate de alte legidecât cele temporale. Anotimpurile carepãreau sã se desfãºoare în spaþiu, nu întimp, lumea vãzutã ca un decor în careculori întunecate ºi luminoase alternau,florile ºi iarba care îºi fãceau apariþia pentrua dispãrea numaidecât ºi a reapãrea, totulîi lãsa impresia cã timpul trecea ºi cã elsingur era imuabil: �Aºteptarea m-a fãcutsã simt timpul [�]; însã la opt ani, nouãani, zece ani, când locuiam la Moarã, totulera numai bucurie, totul numai prezenþã.Lumea era un decor, cu culorile ei cândîntunecate, când luminoase, cu florile ºiiarba care apãreau, dispãreau, venind sprenoi, îndepãrtându-se de noi, desfãºurându-sesub ochii noºtri, în vreme ce noi înºinestam locului ºi priveam cum trece timpul,rãmânând însã în afara lui�.

Copilul care trãia la Chapelle-Anthenaise a înþeles treptat nu numai cãtimpul trece dar ºi cã oamenii sunt supuºiscurgerii sale. La patru sau la cinci ani ºi-adat seama cã într-o zi va îmbãtrâni, la ºaptesau opt ani era înspãimântat de gândul cãmama sa, pe care o iubea mult, ar putea sãmoarã, la unsprezece sau doisprezece ania avut revelaþia sfârºitului ineluctabil.Prezentul nu a dispãrut totuºi pentru eldecât la vârsta de cincisprezece ani. LaChapelle-Anthenaise unde a trãit înainte dea fi împlinit cincisprezece ani a fost cuadevãrat fericit. Mergea la bisericã ºi laºcoalã ca toþi copiii de vârsta lui ºi,judecând dupã episodul privind împãrþireapremiilor, relatate în �Jurnal în fãrâme�,era un elev destul de bun, primind cuaceastã ocazie, o carte drept recompensãa eforturilor sale ºcolare. Cu o finã ironie,dramaturgul mãrturiseºte cã premiul nu l-asatisfãcut pe deplin. Era o carte roºiecuprinzând poveºti de vânãtoare ºi descrieri

geografice. El însã prefera �poveºtilefrumoase�. În timpul recreaþiilor, participala jocurile organizate în curtea ºcolii. Cuaceeaºi finã ironie, mãrturiseºte cã intonaimnul Franþei, strigând din �rãsputeri�, deºicânta cam fals.

Din fericire, ºcoala funcþiona într-oclãdire micã. Bãieþii din sat � un sat miccu câteva sute de locuitori � învãþau toþiîntr-o singurã clasã, împãrþitã în trei grupe.Învãþãtorul, domnul Guéné, trecea de la ogrupã la alta. La orele de geografie ºi istorie,primeau numeroase informaþii despredepartamentul Mayenne, din care fãceauparte, aºa cum se proceda în vremearespectivã. Învãþãtorul era �chipul� chiaral ºtiinþei, aºa cum �primarul� era cel al�autoritãþii� ºi �preotul� cel al religiei. Însatul unde ºi-a petrecut copilãria �imagineaunui paradis pierdut�, totul era�personalizat�, �concret�. Între funcþiaoricât de �vizibilã� ºi de �concretã� ar fifost ºi persoana care o îndeplinea exista odistincþie netã. Funcþia nu era încã�alienantã�, constatã Ionescu, cum seîntâmplã în societãþile totalitare ºi chiar înFranþa maturitãþii sale.

Din când în când, fãcea o greºealã carei se ierta, cãci era, pânã la urmã, un �bãieþelbun�. Nu ezita sã fumeze, împreunã cu miciilui prieteni, þigãri confecþionate din rãmureleleunui �biet soc bãtrân� care creºtea lângãgardul grãdinii. În anumite scene evocate,lirismul ºi nostalgia se întâlnesc cu umorulºi ironia, care amintesc comicul irezistibildin piesele sale de teatru.

Una dintre aceste evocãri este cea încare, rãcit ºi obligat sã stea în pat, esteîngrijit de un veterinar, chemat în acelaºitimp, pentru copilul suferind ºi o vacãbolnavã. Pescuitul cu undiþa era îndrãgitde micuþul Ionescu. Dar �prada� nu preaera pe mãsura pasiunii: cinci sau ºasepeºtiºori astfel încât atunci când reuºeºtesã prindã treizeci sau patruzeci, ceea ce,de altfel, nu i s-a întâmplat decât o singurãdatã, se simte cuprins de o justificatãmândrie. Eugen Ionescu relateazã deasemenea plimbãrile în împrejurimile satuluiîmpreunã cu unchiul sãu Alexandre, carevenea de la Paris în mod special pentru a-lvedea. Drumuri desfundate, un luminiº, ofermã ºi... un prun izolat plin de prunefrumoase cu care ºi-au umplut buzunarele.Rezultatul a fost un adevãrat dezastru. Nunumai cã ºi-au pãtat hainele cu prunelecele frumoase dar au primit ºi admones-tãri din partea fermierului care i-a vãzutculegându-i fructele pe ascuns.


Lucrurile cele mai simple, cele maibanale par înconjurate de o aureolã magicã.Aceastã valoare specialã le este conferitãde �lumina revelatoare� a copilãriei.

Locurile copilãriei sale fericite apar ºi în�Entre la vie et le rêve. Entretiens avecClaude Bonnefoy� (Gallimard, 1966). Casaîn care locuia era foarte veche dar foartefrumoasã. Era o veche fermã, aºa cum ºtimdeja din Jurnal în fãrâme, numitã �Le Mou-lin�, o fostã moarã dezafectatã de peste unsecol. Era un �cuib�, un �adãpost�situatîntr-un peisaj feeric la intersecþia a trei saupatru drumuri, în mijlocul dealurilor,pãdurilor ºi crângurilor. Casa, deºi puþincam întunecoasã, îi dãdea o senzaþieextraordinarã de �confort�. Lumina de jurîmprejur, cerul de un albastru foarte pur,culorile vii de o prospeþime ºi de o intensitatepierdute pentru totdeauna, dãdeau peisajuluio notã de �misterios�, de �primordial� ºi de�elementar�. Anotimpurile se roteau în jurullui. El însã se simþea �imuabil, etern�. Dintretoate anotimpurile micuþul Ionescu preferaprimãvara. Era anotimpul care îi dãdea�certitudinea renaºterilor�. Flori viu colorate,veveriþe, pãsãri care cântau, insecte auriitransfigurau peisajul care pãrea mort iarna,din cauza drumurilor noroioase ºi a arborilorpietrificaþi. �Farmec ºi bucurie de a trãi,plenitudine, simbolizare a paradisului�,�Paradis pierdut�, �libertate� sunt doarcâteva din sintagmele care definesc locurilecopilãriei. (Eugène Ionesco, Între viaþã ºivis. Convorbiri cu Claude Bonnefoy(Entretiens avec Claude Bonnefoy), 1999,p. 10-11). O viziune edenicã care îl vaobseda toatã viaþa.

Lumina blândã a copilãriei se revarsãºi asupra oamenilor în mijlocul cãrora atrãit în epoca respectivã. Sunt oamenisimpli, buni ºi generoºi. Marie,omniprezentã în viaþa copilului, îi iertaregeºte toate greºelile, mângâindu-l ºisãrutându-l. Moº Baptiste, îmbrãcat încãmaºa lui albastrã, nu ºtia nici sã scrie,nici sã citeascã. În schimb, avea un sistemdeosebit de socotit, fãcând �scrijelituri cubriceagul pe un rãboj�. Dimensiunilescrijeliturilor erau în conformitate cumãrimea cifrelor. Se bãnuia cã îºi zburaseodinioarã degetul gros pentru a scãpa dearmatã. Nimeni însã nu se prea formalizapentru acest lucru. Conducea excelentbriºca cu care familia se deplasa în epocã.Un alt personaj pitoresc este tuºa Jeanette.În momentul în care copilul a plecat laParis, bãtrâna a fost pe punctul de a izbucniîn plâns. Domnul Guéné, învãþãtorul, îºi

exprimã ºi el regretu de a-ºi vedea plecândelevul care ºi-ar fi putut lua certificatul destudii chiar în anul respectiv. Mauricelocuia �singur-singurel� la Moarã în timpuliernii, Robert lucra pãmântul. Simona erafetiþa cu care micuþul Eugen Ionescu sejuca cel mai adesea. Reîntors peste ani laChapelle-Anthenaise se întâlneºte din noucu toþi oamenii care au avut un rol ºi unloc în copilãria sa petrecutã la Chapelle-Anthenaise. Singurii pe care nu i-a maivãzut niciodatã au fost moº Baptiste ºi tuºaJeanette. Marie vânduse Moara unui mareproprietar ºi se mutase la Saint-Jean. Petoþi îi supãrase acest gest, cãci toþi ar fivrut sã aibã Moara. Maurice ºi Raymondnici mãcar nu o mai vizitau. Autorul însuºiºi-ar fi dorit sã aibã acea Moarã care, deºiveche, era încã în stare bunã. Acum eramodernizatã, avea instalaþie electricã. Înschimb, multe din obiectele familiare dealtãdatã, �comorile� sale nu mai sunt.Autorul simte o strângere de inimã. Buruieniînalte ºi urzici cresc în voie în grãdina lãsatãîn paraginã. Doar coacãzul îi mai aminteºtede grãdina de odinioarã. Nici mãcar soculde lângã gard nu mai existã. �Bietul socbãtrân!� se înduioºeazã Eugen Ionescu.

Locul unde se gãseºte Moara îi pace lafel de mult ca odinioarã, �e la fel de molcuþca un cuib natural, la fel de dulce�. (EugenIonescu, Journal en miettes, p. 17).

Satul însã se schimbase mult. Numãrullocuitorilor se redusese la jumãtatecomparativ cu copilãria sa. Briºca dealtãdatã a fost înlocuitã cu o micã 2 CV,care permitea fiecãrui locuitor sã ajungãîn 10 minute la Laval, unde lucramajoritatea dintre ei. În copilãria sa, distanþarespectivã se parcurgea într-o orã cubriºca. Citim, în filigran, regretul autorului.Nu este vorba de progres în sine, de caselefãrã electricitate sau de drumuriledesfundate, noroioase în anotimpul rece.Ceea ce regretã este pierderea acestei epocifericite din viaþa sa. �Momentele deplenitudine� trãite la Chapelle-Anthenaisese numãrã printre puþinele �bucuriiprofunde� pe care le-a simþit de-a lungulvieþii. Depãnându-ºi amitirile legate decopilãria petrecutã la Chapelle-Anthenaiseresimte un fel de durere moralã, o�suferinþã insuportabilã� dar care îi estescumpã. Este o dovadã patentã a fapuluicã �comorile� copilãriei sale nu s-aupierdut pentru totdeauna. Rãmase înstrãfundul sufletului, apar în opera sa, maiales în memoriile sale de n-ar fi decât prinfragmente de amintiri ºi fãrâme de jurnal.

Beauce sau fascinaþia câmpiei

Emil Cioran fãcea lungi plimbãri pe josîn jurul Parisului, duminica, pe care lecalifica el însuºi în �Caietele� (Emil Cioran,Caiete II, 1966-1968, Humanitas,Bucureºti; Caiete III , 1967-1972,Bucureºti, Humanitas, 2000) sale ca fiind�superbe�, �minunate�. Comentariile înurma acestor plimbãri se refereau la


Georgeta Adam

DE LA AER LA ZBOR.Breviar al imaginarului liric feminin*

(Simboluri, elemente, stãri, ritualuri, trasee, tehnici) � 2

ESEU

O stare aparte de agregare a apei estezãpada, simbol al �rãcelii� emoþionale, alsingurãtãþii. Permanentul semantism alimaginarului liric al Anei Blandiana reuneºteninsoarea (zãpada) cu visul, somnul,trecerea linã în moarte, ieºirea din timp ºiintrarea în veºnicie. O poezie din volumulcitat anterior (�Poezii�, 1974) aduce înprim-plan o scenã extrem de asemãnãtoarecu aceea figuratã de Nichita Stãnescu, cual cãrui univers liric poemele Anei Blandianase intersecteazã în multe locuri: �Cînd mãvoi trezi va fi zãpadã / Aºezatã frumos / Pecãrþi ºi pe covor, / În jurul capului / Ca odiademã pe pernã, / Cearceaf peste piele,uºor. / Va ninge-n odaie tãcut, / Cu fulgienormi / Ca sufletele de pãpãdie, / Cãzândatât de încet / Încât între tavan ºi podea /Au nevoie de o veºnicie. / Voi zãri apoipãsãri bãtrâne / Aciuite pe rafturilebibliotecii, / Cu penele crescute diform � /Ca sã se depunã atâta zãpadã / Cât a trebuitsã dorm? / Nu cumva / Între timp am murit?/ ªi mã voi ridica / Sã fug / Înspãimântatã,/ Dar pãsãrile vor scoate / Un fel de râscârâit / Arãtând cu aripa / Cum tãlpile mele/ Nu lasã urme-n zãpadã.� (Când mã voitrezi). Poemul are o tensiune interioarãdatoritã acelor scheme motorii de carevorbea Jean Burgos în Pentru o poeticã aimaginarului. Apelând iarãºi la fineleobservaþii ale lui Gaston Bachelard, amspune cã poeta �ºtie sã ne comunicediferenþiala cãderii vii, adicã însãºischimbarea substanþei care cade ºi care, întimp ce cade, în chiar clipa cãderii sale,devine mai grea, mai încãrcatã de greºealã�(Gaston Bachelard, Aerul ºi visele, ed. cit.,p. 96.). Cãderea e lentã, înceatã, chip de aspune cã fiinþa s-a scufundat în suferinþaei, în culpabilitatea ei ontologicã. Suntem

* Fragment adaptat din lucrarea de doctorat aautoarei, Universitatea �Lucian Blaga� din Sibiu,2008.

martorii altei materializãri a imaginaþieiaeriene. Pãsãrile nu mai zboarã, aripile lor,�atribut esenþial al volatilitãþii�, sunt inerte,�bãtrâne�. Ele nu mai cântã bucuriaspiritualã a înãlþãrii precum în poemele luiMichelet, Jules Renard, Adolphe Ressé,Jean-Paul, Tristan Tzara, Eichendorff,Shelley, George Meredith, Victor Poucel,Paul Fort, D�Annunzio (În enumerareaacestor nume am urmat ordinea menþionãriilor de cãtre Gaston Bachelard în capitolulPoetica aripilor din Aerul ºi visele.), ciscot un sunet sinistru, �un fel de râs cârâit�.Ele au �penele crescute diform�, semn cãveºnicia, ieºirea din timp s-au produs; deasemenea, imensitatea timpului pierdut însomn este �mãsuratã� prin cantitateaenormã a zãpezii (�Ca sã se depunã atâtazãpadã / Cât a trebuit sã dorm?�). Ecuaþia,realizatã dupã regula de trei simplã, a cãreirezolvare pare imposibilã, este continuatãcu paradoxul observat de pãsãri (�Darpãsãrile vor scoate / Un fel de râs cârâit /Arãtând cu aripa / Cum tãlpile mele/ Nu lasãurme-n zãpadã.�) �Cârâitul� vesteºte de faptmoartea, iar starea de plutire lentãsugereazã trecerea vãmilor altei lumi în somn(sau vis). Cãderea tãcutã a zãpezii este aidomacãderii sufletelor în neant. �«Somnul» e otehnicã a instalãrii în absolut.� (DumitruMicu, Limbaje moderne în poeziaromânescã de azi. Bucureºti: EdituraMinerva, 1986, p. 263.) � afirmaþiauniversitarului Dumitru Micu cu privire launiversul liric al Anei Blandiana ni se pare ºiîn cazul acestui poem extrem de pertinentã,în sensul celor pe care le afirmase Eliade,în studiile despre imagini ºi simboluri. Vomîntâlni în volumul Somnul din somn din1974 �nãmeþi grei de somn� (Poem), iarîn Ochiul de greier (1981) zãpada imensã(asociatã tot somnului) este un elementprevestitor de moarte: �ªi dacã, totuºi, nevom trezi / Cândva din somnul acesta grãbit/ Vom þine minte cum într-o zi / Cu multã


zãpadã-am murit?� (Totuºi).Un �simbol al apei ostile, al apei negre�

(Bachelard) este mlaºtina. Prin analogie,oglinda, alt �simbol lunar ºi feminin� (JeanChevalier) este o �mlaºtinã de argint� careinvitã la moarte. Ofelizarea ºi înecul, temefrecvente de coºmar dupã Bachelard, seproduc în undele malefice ale acesteia:�Oglinzi bãtrâne, foste strãluciri, / Cu luciulruginit din loc în loc / Te prind în ele sãinspiri / Miasma încheiatului noroc. // Suntcarcere de vreme, nu oglinzi / În care ochiivãd doar veacul stâng, / Pe când încercicu mâinile sã prinzi / Fantomele pierzân-du-se-n adânc // ªi reuºeºti sã-naintezi sãvezi / De poþi atinge umbrele afunde, / Darnumai spaimele îþi sunt dovezi / Pe cândmetalul face unde // ªi te scufunzi înmlaºtinile de argint / Care se-nchiddeasuprã-þi ºi mint / ºi mint, / ºi mint...�(Mlaºtini, vol. Refluxul sensurilor).Rezultatul acestei �ofelizãri� este o imagi-ne de flux ºi reflux al sensurilor existenþiale,imagine construitã prin apelarea la elementeconvergente ale semantismului imaginar.

Polivalenþa universului acvatic este odimensiune esenþialã în poezia AneiBlandiana. Marea, �simbolul inconºtien-tului colectiv� (Jung), dar ºi al zbuciumuluiindividual, e o prezenþã obsedantã. Adeseaeste �geamãnul�, chipul similar al poetei,cerneala primordialã cu care îºi scriepoemele: �Nimic nu e mai înrudit / Cu minedecât marea. / Apã sãratã sunt ºi eu /Închisã între maluri diferite / Dar desenatede acelaºi zeu. / Luna mã soarbe / ªisoarele mã pãtrunde / Ca sã-mi rãsarã /Dintre pleoape / În zori, / Vântul mãrãscoalã / ªi mã face valuri / ªi nori, / Casã cad în ninsori, / Ca sã curg în izvoarã,/ Ca sã mã-ntorc / Cu fiecare undã decernealã / În stare sã poarte / Sã legene ºisã ascundã / În giulgiurile albãstrii /Corãbiile moarte / ªi sepiile vii.� (Cernealã,vol. Refluxul sensurilor).

Antropomorfizarea apei e o tehnicãpredilectã, observabilã de la debut ºi pânãla cãrþile din ultima perioadã de creaþie.Construit pe ideea ocularitãþii universale,poemul Pleoape de apã din Refluxulsensurilor reia procedeul pentru a subliniasimilitudinea dintre zbuciumul acvatic ºi cellãuntric: �Pleoape de apã / Se închid unacâte una / Ca un ecou, / Se aud înainte dea se vedea / Cum vin înspre þãrm / Cugene de spumã, / Se pleacã încet / Pestepupila de piatrã, / Apoi se ridicã din nou /ªi se lasã stingher / Sã-nchidã vedereapãmântului / Acoperit de somn ºi de ape, /ªi reuºind sã viseze câte o dungã de cer /

Doar în secunda dintre douã pleoape.� Marea, al cãrei simbolism se

intersecteazã cu cel al oceanului, ofascineazã ºi pe Ileana Mãlãncioiu.�Albastrul apos� al mãrii cu �apele moarte�figureazã negurosul liman final: �Întunecatãzare a tristeþii mele, / albastru apos din careninge lin / cu aripi de fluturi morþi / undesunt trupurile asemenea viermilor / sprecare le porþi? // Am ajuns la marea ceamare, / am trecut peste ea cu idoliisfãrâmaþi / ºi cu antenele ca razele de soare/ dincolo de þinutul acesta / în care setrãieºte ºi se moare.� (Întunecata zare, vol.Peste zona interzisã, 1979).

Contaminatã cu un motiv livresc preluatdintr-un roman de Herman Melville (vânareabalenei Moby Dick), imaginea oceanului sesuprapune tenebroasei mãri interioare pecare cãlãtoreºte sufletul damnat: �DomnuleAhab, m-am rugat, / dar nu s-a auzit decâttãcere, / corabia lui mã pãrãsise, / plutea cuo vitezã nespusã, / pe când eu cãutamsingurã balena albã / undeva în partea opusã.// Veþi zice fãrã îndoialã cã groza / mariicãlãtorii nu este nimic / faþã de mareacãlãtorie în sine, / dar vã spun cã totul atârnaîn spatele meu, / fiindcã eu þineam loc ºi decorabie ºi de ape / ºi de echipajul careacceptase nebunia mea / ºi de balena carene înghiþea.� (Pe când cãlãtoream, vol.Peste zona interzisã).

Apa este o oglindã a lumii bolnave ºivirusul maladiei mortale pleacã din acelaºisuflet bântuit de obsesii funerare: �Searãtase lumea ca într-o apã limpede / Puteamsã vãd în ea acelaºi vechi mister, / Erabolnavã toatã de boala grea pe care / Sufletulmeu o rãspândise-n cer.� (Se arãtaselumea, vol. Ardere de tot, 1976). �Trimisultatãlui�, îngerul morþii se opreºte la acelaºi�izvor adânc�, la aceeaºi �fântânã� maleficã:�Venise prin pustiu sã mã cearã / ªi se-ntorcea înapoi prin pustiu / Cu sufletul meuluat pe nepregãtite / Trupul rãmas ca argintulviu // S-a rostogolit de trei ori cu durere /Sub cumpãna care se îndoia, / Cineva astrigat: nu beþi din aceastã fântânã / A scãpato femeie în ea.� (Scoteam apã, vol. Pestezona interzisã).

O apã �rea�, ucigaºã, evocã ºi AngelaMarinescu: �o apã mare venea peste noide pretutindeni. / niºte cuvinte scrijelite cugrijã apãreau ºi dispãreau / pe frunþilenoastre, aproape inundate. / dintr-un colþsecret o mânã îºi întindea degetele negre./ îngerii zburau deasupra ºi fãceau o larmãcumplitã. / iar noi am cântat cu gura plinãde apã.� (Ultimul spectacol, vol. Satulprin care mã plimbam rasã în cap).


Liviu Grãsoiu

PECETEA TÃINUITÃA NOBLEÞEI

ROMÂNUL A RÃMAS POET?

Pentru oricare dintre literaþii români,Poezia a fost ºi a rãmas un fel de floare decolþ, o obsesie, un idol, un vis mãrturisitsau nu. Poeziei i s-au consacrat unii întotalitate, alþii au cochetat cu graþiile ºiregulile ei dezvãluindu-ºi intenþiile, iarpentru destul de mulþi Ea s-a pãstrat subfaldurile tãcerii, ca o pecete tãinuitã anobleþei. Fiecare dintre cei ce nãzuiau lafrumuseþe, puritate ori adevãr total, erapesemne convins cã numai prin Ea, prinPoezie, se poate descãtuºa în întregime,cã în acel teritoriu steaua sub care senãscuse va lumina nestingheritã.

Sunt bine cunoscute numele proza-torilor, ale dramaturgilor ori ale criticilor carenu s-au sfiit sã se manifeste public ºi încalitate de poeþi, dezvãluind cititorilorcomplexa lor personalitate. Îi amintescdintre critici, în fuga condeiului, pe G.Cãlinescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu,I. Negoiþescu, C. Ciopraga, Marin Mincã,Gheorghe Grigurcu, Tudor Cristea, º.a.Comentariul cel mai autorizat îi aparþine luiFlorin Manolescu, în lucrarea Poeziacriticilor (1971). Existã însã ºi scriitori carenu ºi-au tipãrit mãrturisirile lirice niciodatã,preferând ipostaza de critici, istorici literariºi editori, impusã în conºtiinþa publicului.Dintre ei se detaºeazã dl. Al. Sãndulescu.Poezia l-a însoþit de la 18 la 80 de ani(împliniþi anul aceasta), i-a fost mângâiereºi refugiu, spovedanie intimã, joc stilistic,pe scurt � un veritabil violon d�Ingres. S-aretras în Ea nemãrturisind altora, ºi încãstând la îndoialã dacã va încredinþa vreuneiedituri o producþie, dupã pãrerea mea(favorizatã de soartã) de remarcabilãcalitate esteticã, marcatã, normal, de livrescºi de o culturã ieºite din comun. Sensibi-litatea ºi-a mascat-o cu grijã, despre poeþi ascris relativ puþin raportat la vasta sabibliografie. S-a aplecat însã mai atentasupra scrierilor unde impulsurile lirice sedezvãluiau: literatura epistolarã ºimemorialistica. Prin studiul lor, dl. Al.Sãndulescu a adus contribuþii esenþiale în

delimitarea respectivelor sectoare, ca ºi înînþelegerea câtorva autori precum DuiliuZamfirescu, Paul Zarifopol, B.P. Hasdeu.Volumele consacrate memorialiºtilordescoperiþi dupã 1990 (ultimul a apãrut lasfârºitul lui 2008 ºi se intituleazã Întoarcereîn timp) reprezintã viziunea sa unitarã ºisolid fundamentatã asupra lucrãrilor de acestgen din întreaga istorie a literaturii noastre.Comentariile au o fineþe aparte, dovedindaderenþa la subiect a unuia ce a cultivatmemorialistica în cãrþile bine primite:Efectele dosarului dalmaþian (1995) ºiOperaþie pe cord deschis (2002). Dl. Al.Sãndulescu scrie cu har, portretizeazã per-tinent ºi evident subiectiv, fãrã însã a forþaschimbarea tuºelor consacrate. Urmãreºtemai ales fixarea adevãrului, în pofidalegendelor, a folclorului literar. Iatã un frag-ment din comentariul la Memoriile luiNichifor Crainic (editate de Nedic Lemnaruîn 1991), unde noteazã precis: �Opoziþialui Crainic faþã de partidele democratedevine tranºantã ºi sistematicã, elorientându-se în mod explicit spre extremadreaptã, spre fascismul italian, spre cuzismºi legionarism, faþã de care se aflã într-uncontinuu balans, într-un zig-zag de atitudinice amestecã alternativ adulaþia cu acuza,apropierea ºi chiar contopirea cu distanþareaºi respingerea�. Atitudine de fin psiholog.Despre nescrisul jurnal al lui Sadoveanuexclamã: �Sadoveanu, cel dupã 1944, numai avea timp de aºa ceva. Cel care scrisesePagini basarabene îi aducea acum,protestându-se, elogii lui Stalin, cotro-pitorul Basarabiei; cel care se hrãnise cumarea literaturã europeanã încerca sã neînveþe cã «Lumina vine de la rãsãrit» ºi cãviitorul e al socialismului biruitor. Tristãepocã!�. Paginile lãsate aici de dl. Al.Sãndulescu au eleganþã, precizie a evocãriiºi nu se mai refuzã lirismului. Ele mi-au în-tãrit vechea presupunere cã Poezia i-aluminat mai mereu drumul printre oameniºi printre operele confraþilor de demult, saudin vremurile ce le-a parcurs.


Iulian Filip

LIDIA CODREANCA(18 iulie 1954, Sineºti, Ungheni)

CE-AVEÞI CU MINE, OCHI CURIOªIªI FLORI DE PE RAM?

POEZIA ACASÃ

Dupã vederea de la Târgoviºte a poeziei basarabene (în Litere, la editura Bibliotheca,a lui Mihai Stan), semnele de interes real, concret � ºi de prin alte geografii româneºti �faþã de câte ni se întâmplã (uitaþilor de noi), face bine, inclusiv acestui proiect de comunicareesenþialã a noastrã cu noi. De la Ploieºtii lui Nichita, unde dragul de Victor Adam realizeazão colecþie de poeþi contemporani din Basarabia (ajunsã la ºase autori deja), am avutsurpriza mai multor vãzãtori de câte ni se întâmplã la Chiºinãu, iar între aceºti prieteniNicolae Dumitrescu, în repetate recetiri din revista Axioma (nr.11, 2006, nr. 1, 2007), neînþelege distinct condiþia. Dar aici l-aº cita cu un accent ºi o înþelegere aparte: �Nu multtimp dupã decembrie 1989, în România, dintr-o prea atentã grijã pentru propria persoanã,mulþi dintre scriitori importanþi ºi chiar o parte însemnatã a oamenilor de culturã, cu unstatut referenþial, n-au mai agreat implicarea directã în viaþa publicã...�. * Alãtur aici ºiremarca lui Viorel Dinescu din prefaþa la noua carte a poetei acestei pagini: �Lidia Codreancaocupã ºi ea un loc notabil în frontul câºtigat de vestita pleiadã basarabeanã a poeþilor carenu cred în nobleþea turnului de fildeº, nici în talentul biblic ce urmeazã a fi dezgropat pesteo sutã de ani, ci, dimpotrivã, preferã sã coboare în stradã cu lampa lui Diogene în mânã cusingura dorinþã de a ajunge la inima nefericiþilor noºtri concetãþeni�. * Vorbea ºi GrigoreVieru despre misiunea poetului în timpuri de pustie � sã fie preot când aceºtia lipsesc, sãfie oºtean când aceºtia lipsesc, sã fie om politic când aceºtia lipsesc. * Toate-s foarteadevãrate � ºi poeta Lidiua Codreanca e din acest context, e implicatã. Doctor în filologie,conferenþiar universitar, Femeia Internaþionalã a anului 2000/2001 pentru cercetare (acordatde Centrul Internaþional de Biografii din Cambridge), autoarea cãrþilor Crai nou(1984),Zãpada mieilor(1987), Calul lui Fãt Frumos (1988), Elegii de Parnas (1994), Sania cuzurgãlãi (2002), Sociolingvistica. Mic dicþionar sociologic (2002), Limba românã înBasarabia. 1812-1918 (2003) e surprinzãtor de alta în ultimul volum de poezie La Prohoduliubirii (2007). E poezia care nu are nevoie de context nici de cuvintele susþinãtoare,lãmuritoare, deºi... nu e singura de pe malul unde aºteaptã corabia rãtãcitã, Basarabia,nu e singura întrebãtoare de far pentru aceastã rãtãcire, care vine bine între celelaltemotive de sfâºiere din dragoste. E poezia mântuitoare, mereu nouã în eterna ei erupþiecãtre nu ºtiu cine. E spontaneitatea cuceritoare care repune cuvântul la un alt început demergere mai departe � în pofida nedumeririlor cu farul din port, care parcã îºi cautãluminarea, parcã nu ºtie în care parte rãtãceºte corabia.

S.O.S.

De la dragostepânã la urãe doarun singur pas.Cum sã-mi þincuvintele-n gurãcând vãdce-a mai rãmas!

De tine mi-i dor

Mi-e dor de tinecel de demultcu romaniþe recila colþ de stradãsfiostãcutnecunoscutcu iubirea în ochica o spadã.


Furuln-a fost chiar atâta de hainnu mi-a lãsatcasa pustie de totnu s-a atinsde jucãriile voastreînºirate pe rafturio mângâiere de altarcare de atâtea orimã face sã tresar !fata mea cea marefata mea cea micãe pãpuºa careuneori mã strigã...

Fricã

Atât de urâtmã priveºtedemonuldin ochii tãiîncât numai�Doamne fereºte!�mã lasã sã staulângã ei.

Slavã, Þie!

Dupãce-am cântãrittot ce a rãmasºi am vãzutcã trage exactcât o lacrimãm-am întorsla 180 de gradeºi am luat-ola pas...Doamneslavã Þie!cã mi-ai trezitsufletul mai mortdecât stinscã mi-ai deschis ochiisã vãd cursace mi s-a stins.

Divinitate

Nu mã ascundîn dosul cuvintelormasca evlaviein-o mai porttresar ori de câte oricoboarã raza Luminiisã deschidã ochiul tãu mort.

Basarabiei

Când revii la malrãtãcitã corabie?te mânã val dupã val.Þipã de spaimã lãstuniisperanþe-necateîn þãrâne ofteazã strãbunii.Farul din port e departecine sã-l vadã ?se mai încheie o carte.Te mai aºtept la malrãtãcitã corabiecu ochiul sparg val dupã valdurerea meaBasarabie... * * *ªi cândîþi fuge inima-n cãlcâiepe unde calci?sã n-o striveºticã nu e din hârtie...

Îmi iubesc tristeþea

Ce-aveþi cu mine,ochi curioºi ºi flori de pe ram?în zadar ghiciþi în zadar mã descoaseþiad literam.Îmi port tristeþeaprintre voitãcut ºi timidca pe o carte de preþpe caremã tem s-o deschidmã tem s-o deschid.

Pãpuºa voastrã

Cezarei ºi BrânduºeiTimpula fugit ca un furmi-a luattoate nopþile nedormiteºi poveºtilecu tot cu prinþesemi-a lãsatbobul lor de mazãresã-l cântãresc pe furiºcu lacrimacâtã dezolare !fata mea cea micãfata mea cea mare...


Vasile Romanciuc

CÂNTECE ÎN CULORI

LEO BUTNARU(5 ianuarie 1949, Negureni, Teleneºti)

�ÎNCÃ DIN CLASELE PRIMARE, ªTIAM CÃ SUNTUNUL DIN CEI MAI ZELOªI CITITORI...�

În Cãruþul cu îngeri, una din cele mai frumoase cãrþi pentru copii ale lui Leo Butnaru,poetul le dezvãluie celor mai mici cititori ai sãi unul din �secretele� poeziei: �Ea vine când îivine ei/ ªi nu când îþi vine þie�. Aºa este, numai cã poetul, ca un adevãrat vrãjitor, îºi poatechema muza ºi atunci �când îi vine lui�, când nu poate sã nu scrie, pentru aceasta fiind deajuns, vorba lui Jules Renard, sã-i facã cel puþin un semn cu mâna... Muza lui Leo Butnaru(�acel suflu misterios, ca o energie, ca o propulsie, ca un dar întru spunere...�) nu l-a trãdatniciodatã, ea locuieºte în Carte, iar toate drumurile poetului, de la cea mai fragedã vârstã,trec prin fermecatul ei castel zidit din cuvinte. În Student pe timpul rinocerilor(Jurnal, 1969-1972), Leo-Licã-Licuþã-Licuºor (aºa îi spuneau pãrinþii în copilãrie) noteazã: �Încã dinclasele primare, citeam mult. Ba chiar ºtiam cã sunt unul dintre cei mai zeloºi cititori aibibliotecii. Probabil nefiind sigurã cã citesc atât de repede cãrþile împrumutate, bibliotecaracerea sã-i povestesc, pe scurt, conþinutul lor. Dacã, din aceasta, n-am devenit un bunpovestitor oral, cititor bun cred cã sunt.� * Referindu-se la creaþia poetului �iluziei necesare�,Mihai Cimpoi afirmã cã �Leo Butnaru îºi propune sã scrie o carte ca Mallarme sau sãconceapã lumea ca o bibliotecã în sensul lui Borges�, iar Vitalie Ciobanu îl calificã drept un�spirit cultivat, deschis cãtre modernitate ºi experiment estetic�. Deºi aceste opinii vizeazã,în primul rând, scrisul sãu �pentru adulþi�, ele sunt perfect valabile ºi dacã le raportãm laculegerile de poezie ºi prozã care se adreseazã �celor mici�. * Copiii care vor deschidepentru prima datã un volum de Leo Butnaru(Papucei cu felinare, La desfrunzirea brãduþilor,Arlechinul ºi Delfinul, Ceasornicul din mãr, Cu ce seamãnã norii º.a.) vor descoperi nudoar un autor talentat, �tobã de carte�, care, zâmbind enigmatic ºi jucându-se cu ei, lespune lucruri serioase, ci vor avea surpriza de a se reîntâlni cu ei înºiºi, pentru cã, ziceautorul, �din dialogurile cu copiii, se regãsesc gânduri, detalii, întâmplãri în toate cãrþilemele, dedicate lor�. * �Duminicile lucrãtoare� ale lui Leo Butnaru, inclusiv �duminicile�dedicate copiilor, îi rãsplãtesc din plin osteneala � ele transformã în sãrbãtori ale sufletuluizilele de lucru ale cititorilor sãi...

Biblioteca

Pentru lumea cititoare,Fie micã, fie mare,Templul ei mereu adunãCarte bunã,De luminã.Clar le este tuturor:Piciul, dacã-i cititor,Creºte mult mai repejor;Fetiþa cu cartea-n mânãE frumoasã ca o zânã.Iar împreunã, logofeþi,Nu-s doar frumoºi,Ci ºi deºtepþi.

Un telefon de laMunchhausen

Odatã, s-a-ntâmplat cã-un ins ciudat,La miez de noapte, mi-a telefonat,Rugându-mã, nemþeºte, de se poate,Sã ticluiesc ºi despre el o carte,Deoarece � mai spuse teutonul �Dânsul e chiar Munchhausen-baronul.ªi i-am rãspuns: �Eºti plin de gãrgãuni!Cum sã te cred, baroane? Spui minciuni!�


ªoarecele englez

Când aflã cã-avem în casãUn puiuþ de ºoricel,Pisicul îºi spuse: �Lasã,O sã am grijã de el!...�Dar vãzând �prada� ciudatã,Zise mâþul-agresor:�Pãi... ai mei în veci nu papãMouse de calculator...�

Veniþi la noi, dragi scriitori

Din isprãvile-ntâmplatePicilor, vreau sã vã spun,Eu aº scrie-o mare carte,Dar nu ºtiu cum s-o compun.Deci, veniþi, dragi scriitori,Cât mai des printre copii:Noi sã compunem întâmplãri,Iar dumneavoastrã � poezii.

Cãruþul cu îngeri

Dacã cerul areNu doar Carul-Mare,Ci ºi Carul-Mic,Mã gândesc ºi zic:Pe boltã, sus, strãluceUn car cât un ºtiubei,Ce duce miere dulceªi îngeri prichindei!

Ileana Cosânzeana

� De multe ori o vãd în visPe Ileana Cosânzeana.� Dar de unde ºtii cã-i ea?� ªtiu, cãci seamãnã cu mama.

Dactilografa

Peste frunza de sulfinãPloaia bate la maºinãCâte-o literã latinã:Tic-tic-top! Tic-tic-top!Câte-o literã în strop!Iar când se-ntoarce sus, pe nor,Ea scrie la calculator:Pe al cerului ecran �Stele-litere-noian!

Floarea

Pe un plic am încleiatO frumoasã romaniþã,Plicul l-am expediatÎn oraº, vãrului Ghiþã.Iar mai ieri primesc rãspunsDe la Ghiþã, care-mi scrieCã s-a bucurat nespusDe scrisoarea mea hazlie.Dar nici el ºi nici poºtaºulNu au observat, se pare,Cã, alãturea de timbru,Eu am încleiat o floare.


Sorin Lucaci

POESIS

concert nr.2 pentru pian ºi orchestrã(poem despre un om care suferã fãrã vinã)

tatãl meu bolnav în acel anotimp straniucitea ziarul cu gravitatea momentuluihibernând în liniºtea sa ierarhicãiubea femeile pe tocuri înalteºi pentru acest fapt dorea sã iasã cât mai grabnic la pensiesã priveascã de la mansardã femeile cu tocuri înaltetata liniºtit ºi tãcut toatã ziuaîn cãruciorul sãu de paralitic�nebãrbierit cu buzunarele pline de stafide�privea acvariul cu cele trei salamandreîi plãcea sã le spunã �micile mele ºopârle�vorbim în timp ce viaþa te închide într-un cercca un vajnic luptãtor de sumoun cerc din care ar fi indicat sã nu evadezi, îmi spunea tataîn seara asta nu mai are rost sã îmbrac halatul meu de simþurivoi rãmâne lângã tata ascultând rachmaninov(concertul nr.2 pentru pian ºi orchestrã)�nebãrbierit cu buzunarele pline de stafide�

matilda

matilda e o fatã dulce(vã spun asta din proprie experienþã restul e ficþiune)cu buze mari cãrnoase nesiliconatecu un decolteu lejer mai ales vara dar promiþãtor de tandrumatilda are pãrul negru lung ºi ondulat(câteodatã foloseºte ondulatorul din dotare)ºtie sã facã o delicioasã supã de viºineºi în fiecare searã mã lasã sã mã strecorîn aºternutul ei voluptuosca într-o salã de cinema unde ruleazã filmedin anii 60mirosind a clãtite cu carne ºi sparanghelvã spun, matilda e cea mai dulce femeie din lumeare ochii verzi are rochia roºie cu buline albeºi sãndãluþe cu dantelãmatilda mã iubeºte constantºi eu o iubesc în fiecare searãcând intru în aºternutul ei vaporosca într-o benzinãrie cu iz erotic

Sorin Lucaci, n. 1970, absolvent de Psihologie, a activat, în perioada studiilor liceale, lacenaclul �Sãgetãtorul� din Bucureºti, condus de profesorul Tudor Opriº. A publicat versuriîn �Contrapunct� (1991) ºi Suplimentul Literar al �Tineretului Liber� (1992). Recent i-aapãrut, la editura Vinea din Bucureºti, volumul de debut �Revolta îngerilor�, cu un cuvânt-înainte de ªerban Foarþã ºi o postfaþã de Mihail Gãlãþanu. (Red.)


poemul manifest sau undeva sus cineva ne citeºte

acolo sus cineva mã citeºteîn paradis îngerii ºi-au fabricat biblioteci din lemn de stejar cu furnirurifrumos aranjate pe autori pe selecþii de operevolume cartonate îmbrãcate în aripi de fluturedecorate cu filigram de aurantologii mai mult sau mai puþin colectivehi hi! ºi eu care trag nãdejde acum în secolul perfuziei cu bioxid de carboncã undeva sus cineva mã citeºtecã undeva sus cineva mã iubeºtecu bucurie cu înfrigurare cu ochiul deosebit de critical îngerului meduzã al îngerului miriapodal îngerului porcuºor de guineeaal îngerului labrador al îngerului furnicãiluzie mioapã în mintea trezorierului bãncii de visepentru cã aici jos lucrurile stau altfel, prietenicu totul ºi cu totul altfel trebuie sã depui eforturi serioasesã ieºi din anonimatul de stârc cenuºiu cu moþcu picioroange ºi ºãpcãlie de basse-ballaici jos nimeni nu te ia în serios aici jos nimeni nu te citeºtecu atât mai puþin sã iubeascãpãpãdia în delir zborul îngerilor ºi imaginaþia de metal a cuvinteloraici jos trebuie musai sa faci parte dintr-o gaºcã de literaþiaici jos poetul strungar cu poemul în menghinã sfârtecatforþându-l sã stoarcã ultima lacrimã din cuvântul cerultimul þipãt din cuvântul durere ºi din cuvântul metaforãnu are nici o ºansã, vã spun, absolut nici o ºansãpoetul pescar cu peºtisorul de aur momealã în inima de zinc a poemuluipoetul bucãtar poetul biºniþarcu poemele frumos agãþate în cârlige de rufe pe taraba unsuroasãeste ºi merchandisingul o arta, nu?poetul mãcelar îngropându-ºi faþa în hãlcile cu sânge ºi viniºoare ale poemuluivã spun eu nu au nici o ºansãaici jos trebuie sã-þi faci loc sã ieºi în lume sã dai din coatesã ºopteºti seara rugãciuni în urechea îngerului de tinicheasã faci incantaþii pe cocoaºa albastrã a dromaderului cãlãtorsã petreci mult timp în preajma porumbeilor rotaþi ºi a celor de agrementsã lucrezi mult la poemul manifest în grãdina de varã printre berze ºi licuriciprintre pitici de ipsos ºi muºuroaie de furniciaici jos, vã spun, lucrurile stau cu totul ºi cu totul altfel

anotimpuri indiscrete îmi cutreierã sângele

uneori femeile fac dragoste sub presiunea a zeci de miisute de mii milioane de atmosfereuneori dumnezeu îngãduitor mai stã cu noi la un paharîn anticamerele cu îngeri uneori spaþiul meu intim este îmblânzit cu urlete domoaleanotimpuri indiscrete îmi cutreierã sângelecum pãtrunde briza în inima cardiacã a þãrmului�tobele aduc un ultim omagiu celui care a fost timpanul nevãzãtor�în aceastã noapte voi mângâia cu ochiisãlbãticiunea femeii de bronzsânii ei ca douã cãrþi de poker pe care nu pot mizanici atunci când am asiguratã victoria femeia umilã ºi blandã iubeºte pictorul orburcat pe cãpiþa de fân cu dragostea pe genunchi moarteaîmi face teoria chibritului îmi zdrobeºte dimineaþa putredã sub cãlcâiul lui ahilebestia dracului nu mã lasã sã fac dragostenici atunci când mãnânc


Paul Blaj

POESIS

Nãscut la 25 august 1977 în Craiova, Paul Blaj, redactor fondator al revistei �TecuciulLiterar-Artistic�, a tipãrit volumele �Muream Vorbelor� (versuri), 2001, �Numen. GestulDrumului� (poezii), 2001, �Monedele Tristhaliei� (versuri), 2002, �Valsul Vocalei�, (versuri),cu o prefata de Paul Sân-Petru, 2005, �Graiul cu accent de mort� (versuri), 2007, �Aristocratiafoielii� (poeme), 2008 � toate la editura clujeana Napoca Star. Este membru U.S.R diniunie 2006. (Red.)

din tot întunericul disponibil (remix)

pe câmpia asta spuneai cã ai vrea sã dansezi goalãautostrada se prelungeºte ca o venã prin antebraþul meunu îmi mai aparþin de astãzi trag maºina pe dreaptaca sã caut un obiect inutil fãrã conþinutnu îl gãsesc decât târziumi-ar prinde bine ceva aer proaspãtdau geamul jos deschid radioul pe un postca ºi cum ai vorbi cu mine de-acolomi se strânge toatã distanþa în pumnlipesc mâna de geam poate ai alergat dupã mineînsã recele sticlei are frumuseþea nasului tãucând eºti rãcitã dinspre parbriz luceºte fruntea luneiintru în pub târziu e un câmp pustiu cu mult frigdar eu vãd oameni plictisiþi gata sã mã ascultecer o bere apoi privesc rãsãritul pe gânduripânã când aud cum mã întreabã o fiinþã de betonpe cine aºtept cu urna de cenuºã în mânãbriza îmi fluturã pletele ºi sângelepe câmpia asta spuneai cã ai vrea sã dansezi goalã cu mine

Poem pentru merele coapte

sunt ca un bãtrân într-un sanatoriu cu aer uscatam surâsul pierdutde mire îndrãgostit pe jumãtatemã plimb prin camere atingând obiectelecu acea pasiune pe care o pun adolescenþii în fumatse vede însã cã mângâi absentdesprinderea de eledeseori am ºi lungi conversaþiicu oamenii ce demult mi-au trezit numeleatunci pãrãsesc bãnuielile în favoarea unei lumipe care Dumnezeu o va adormi pe genunchilas ferestrele deschise dimineaþamã uit în zare miratca ochii unui animalspre stãpân când îl bate


pe noptierã am cãrþi ºi cãpºuniscoase de la frigiderîmi sunt strãine acumcând orbesc cu discreþia unui sentiment inutilcred cã într-o zi voi uita ochii larg deschiºifulgeraþi de un gândnu ºtiu care nici de cedar pentru totdeauna probabil cel mai frumos

ploaia nu face sex cu oricine

se face ziuã pentru tot oraºul ºi afarã plouã ca naiba,mã gândesc la oamenii care nu fac diferenþe între apeapele sunt parfumuri mai sorb din cafea cu gândul la politicãpoate odatã am sã fac infarct într-o limuzinãdãrâm din greºealã o carte de pe noptierã cade pe covorse deschide ca la o spovedanie fãrã popãîmi aduc aminte cã trebuia sã o termin mdaar trebui sã ies în ploaie sã îmi dau tricoul josca stropii sã ajungã urmãtoare poeme ºi sã îþi zic bunã dimineaþa trilulilusã fumãm amândoi din aceeaºi þigarãpentru cã le uiþi totdeauna în buzunarele meleceea ce nu pot sã zic cã mã deranjeazãpãrul tãu ud îmi e pe gât ca un ºtreang senzualbuzele îmi dau gustul norului kentaranjez minutele în ore ºi orele în melancoliiintrãm dupã ce trece rafaladoi morþi într-un burg cu bugetari care odihnesc metafiziculmã împiedic de lucruri în drum spre duºcum o fac toþi dictatorii de unii intelectuali miroºi a viuiar patul nefãcut primeºte alintul a douã trupuri tinereca pe un cadou desfãcut

umãrul pe care plângi nu e niciodatã al tãu

�pe mormântul meu va scrie cã am avut o ceartã de îndrãgostiþi cu lumea� � R.F.fluier încet ziua, ea vine, ne rostogolim aici cutii goale de cartonpãstrând încã din gingãºia cadourilor ce am fost sau ce nu am ajunsseara observi privind prin fereastrãdeparte umãrul pe care plânginiciodatã al tãu atunci roteºti spre mineumed profil dar nu îmi reproºezi nimicgesturile tale sunt lente ca un chip dincolo de marginea mulþimiihainele din camerã par hârtii smulsecare plutesc pe apã un timpîn lumina veiozei le studiezipânã simþi cã nu poþi sã pãstrezi momentulapoi plouã ºi nimic nu te mai poate rupe din ale talescrii, oftezi, dezbraci pentru prima oarã marea� adormi pe o parteghemuitã mereu undevaca o lunã plinã ce întinereºte noaptea obrazul tãu îmi lasã parfum între perne

sã devenim împreunã o camerãde câte ori vãd un perete simt nevoia sã mã aºez lângã elºi sã devenim împreunã o camerãapoi sã mã întorc egal cu mine însumiºi sã îmi las mâinile sã curgã


Mihai Stan

EXODUL*

PROZÃ

Femeia perfectã � scurt istoric(al treilea deceniu al mileniului 3)Compania Androsex, o vreme cu sediul

în Teragovia, definitivase de curând unproiect de cercetare menit sã punã ladispoziþia bãrbaþilor femeia perfectã dinsilicon. Beneficiarul, se aratã într-un pli-ant comercial, poate alege culoarea pieliiºi a pãrului, mãrimea sânilor, culoareaochilor, trãsãturile feþei. Pentru încã 1000Unitãþi Monetare Confederale � UMC (cese adaugã la cele 6499 pentru modelulstandard fãrã îmbunãtãþiri) XevaX poatesemãna cu orice femeie realã, alte 2000UMC o doteazã pe XevaX cu o bibliotecã,o selecþie de hituri, aceasta, la cerere,putând citi cu o voce caldã, suavã, dulceorice naraþiune cuprinsã în catalogul CALP(Comisia de Atestare a Lecturii Particulare)sau fredona, cu un glas aproape identic cual cântãreþei ce lansase melodia respectivã,ºlagãre în vogã pe vremea Marii Migraþiisau hituri din ultimul Top Ten. Mai multXevaX putea dobândi, în schimbul altor1000 UMC, un nume ce antrena dupã el oanume manifestare a personalitãþii. Uite, depildã, rostind încet, cu un ton mustind deinteres ºi curiozitate, întrebãri simple ºi elce a zis, colegii cum au comentat, darBossul, el, ce poziþie a avut, la bere amiciicum au reacþionat, punctate de interjecþiiºi locuþiuni participative gen aºa, auzi colo,nu mai spune, auzi la el nenorocitul, ladracu, cum spui tu dragule º.a. era capabilãsã asculte ore întregi lamentãrile Stãpânuluidornic, ca orice bãrbat ce se respectã, sãplângã cu capul în poala unei femei, chiarsurogat fiind.

Femeia perfectã ºtia o mulþime detrucuri erotice iar asemãnarea ei cu una

adevãratã era uluitoare. În torace erauadunate toate organele interne, mecanicedesigur, sub þeasta ce adãpostea micro-procesorul, o camerã cu aer silenþioasãrãcea componentele electrice, o camerã deaer fix în locul plãmânilor recircula aeruliar o inimã mecanicã, lichidul încãlzit ceasigura o temperaturã a epidermei de fix36 de grade C. Un burete fin aplicat în anus,o vezicã artificialã, un sãculeþ de aer ºi omembranã umectatã, clitoristul, himenulelastic, cele douã labii cu formã zdrenþuitã,sau mã rog, conform comenzii, închipuiauo pãsãricã unicã, o rara avis cãreia ºi celmai chiþibuºar ornitolog nu-i putea aflavreun defect.

Pentru încã alte 1000 de UMC, dameide companie i se putea implanta un punctG la a cãrei simplã atingere se declanºa oserie de aºa-zise orgasme reproduse prinmiºcãri ºi sunete pe care nu ºtiu câþi dintrenoi le-am declanºat sau dacã da sigur cãam avut parte doar de un spectacol desunet ºi miºcare abil orchestrat. Dama decompanie e aptã pentru sex total, practicãsexul oral cu mãiestrie ºi, în funcþie deprestaþia partenerului, îºi încãlzeºte pielea,mai ales pe cea a picioarelor, apoi printr-oserie de miºcãri ºi emisii sonore îl ridicãpe prestator în ceruri, în nori, în companiaAfroditei ºi a lui Eros.

ªi numai pentru cã nu erau cicãlitoare ºinu refuzau, sub pretextul cã le doare capul(sau alte aºa-zis motive, în care minteadiabolicã a soþiilor/amantelor era expertã)sã facã sex ºi mai ales pentru cã eraucapabile sã mimeze interesul ºi atenþia cândel, masculul, istorisea întâmplãri sau anec-dote fãrã niciun haz, damele de companie,care legal puteau fi relocate în locuinþamatrimonialã, deveneau o alternativã din* Fragment din romanul SF Clone 2 � Exodul.

Cap. 10 Din care se vede cã acuzaþia de misoginism la adresaautorului acestei cãrþi este falsã, chiar dacã nu existã pânã laacest capitol un personaj feminin principal (Melanie ºi Salomeeasunt doar apariþii fulgurante).


ce în ce mai uzitatã spre ciuda femeilor-soþii, condamnate la un statut umilitor.

Numeroase dezbateri publice,amendamente la legi trecute prinparlamentul confederal cu majoritateavoturilor (explicabil, bãrbaþii deþineauponderea), organizaþiile feministe în con-flict declarat cu cele ale bãrbaþilor liberi,mesele rotunde, întâlnirile de lucru,�crimele� pasionale (zeci de �dame decompanie� pe care soþiile enervate lenumeau cu toate sinonimele cunoscutepentru cocotã, fuseserã desfigurate, mu-tilate, dezmembrate, tãiate cu drujba, arseîn ºemineuri, dezintegrate în bãi cu acidetc. etc.), departe de a liniºti spiritele, auadus conflictul ireconciliabil spre punctullui culminant.

Când, ca rãspuns la un manifest în careaceste suave jucãrii erotice erau numite înfel ºi chip, reprezentanþii asociaþiei BãrbaþiiÎngeri au obþinut statutul de �entitatesemiumanã� pentru aceste �fetiþe�,deteriorarea lor devenind delict penal,lucrurile pãrurã a se domoli. Conflictulmocnea încã în adânc ºi era chestie desãptãmâni o reizbucnire a acestuia. Colacpeste pupãzã, o organizaþie nongu-vernamentalã a homosexualilor numitã�Accept�, din motive ce nu mai trebuiedisecate, deveni extrem de agresivã cerândîncetarea discriminãrii, pe ºleau ãºtiacereau �bãrbaþi de silicon� identici ca modde construire doar cu un anus mai generosîmbibat cu un burete extrafin branºat laun furtun-gresor.

Este instructiv ºi nu pentru misogini cipentru adeptele de pânã mai ieri alepoliandriei de vãzut câte sinonimenãscociserã femeile-soþii ºi femeile-amante,de fapt le trecuserã pe cele care fuseserãpânã de curând proprietatea lor, pe seama�fetiþelor�: prostituatã, târfã, femeie destradã, damã, madamã, femeie publicã,gheiºã, animatoare, damã de consumaþie,întreþinutã etc. etc.

Cã fenomenul era de acum general odovedesc cuvintele pe care bãltarii le aveauîn lexicul lor: pârþotinã, teleleicã,madaranþã, scorþotinã, tearfã, târnoatã,landrã, miºarcã, fleoarþã, ºuleandã,buleandrã, haitã, târâturã, terfeloagã, gudã,mastroacã ºi câte altele. Mie, uite, îmi placecum sunã mastroacã ãsta, dar parcã totbiblicul curvã e mai suculent.

În sfârºit, noile sufragete au reuºit,prin apel la lege, sã oblige producãtorii sãscoatã ºi varianta masculinã a �instru-mentului erotic� realizare marcatã o vremedrept Ziua Mondialã a Femeilor Umane

(epitetul umane fusese impus de acestemoderne sufragete fiindcã marcá, ziceauele, delimitarea de jucãriile erotice sau declone; se obþinuse chiar, prin legi promul-gate la nivelul mai tuturor regiunilorconfederale, obligaþia ca acestea sã poartevizibil un ecuson care le divulga pro-venienþa, fiind din ce în ce mai dificilã,dacã nu imposibilã, diferenþierea uman,clonã, jucãrie din silicon, ultimele atingândperfecþiunea). Pe lângã pãpuºa XevaX,domnul XadamX, avea câteva atracþii înplus: de pildã sforãia, îi creºtea barba sau,la cerere, se îmbãta, folosea baia cu uºadeschisã, îi miroseau picioarele ºi trãgeabãºini sonore. Preþul era comparativ cucel al variantei feminine, nu fuseseniciodatã comunicat cel al bãrbatului carenu oboseºte niciodatã � hai sã fim serioºi,nimfomanele astea se obrãzniciserãnepermis, auzi colo aluzie transparentã labieþii masculi cu libidoul, sã recunoaºtem,în permanentã regresie.

Se înfiinþaserã, ºi de o parte ºi de alta,mici asociaþii, 3-4 inºi cu venituri modesteachiziþionând împreunã �un obiect sexual�pe care-l foloseau dupã un grafic prestabilit.Se ivirã însã certuri din mai nimic ºi, ceeace era deja de domeniul schizofreniei, chiarbãtãi, crime, rãpiri având ca resort oexacerbatã gelozie.

Silit aproape guvernul Confederal ainterzis fabricarea ºi folosirea obiectelorsexuale cum începuserã sã fie numite dinnou femeile ºi bãrbaþii perfecþi dupã celegile aberante care îi puseserã pe piciorde egalitate cu oamenii fuseserã abrogate.De teama clonelor desigur, care ar fi avutparcã mai multe argumente în a fi tratatefãrã discriminãri. Apariþia în scurt timp aclonelor erotice stinse definitiv conflictul,mai ales cã �utilizatorii� erau mai mult decâtîncântaþi de noile lor �jucãrii�.

Dar asta este o cu totul altã poveste.Eu însã, amice cititorule, convervator

ºi paseist rãmân admiratorul femeiloradevãrate ºi este suficient ºi pentru tinepoate o evocatoare enumeraþie: BrigitteBardot, Chaterine Deneuve, ElisabethTaylor, Jane Fonda, Audrei Hepburn,Julie Christie, Raquel Welch, NatalieWood, Sophia Loren ºi, nu cea de peurmã, Faye Dunaway.

� Cum nu ai auzit de Faye Dunaway?Incultule! Actriþa asta a jucat în �Bonnieand Clyde�, prin 1967, alãturi de WarrenBeatty, nominalizatã la Oscar. Cu peliculaasta a început în istoria cinematografieiepoca noului Hollywood. Ce femeie! Cecaracter! Îþi voi împrumuta DVD-ul.


Carmen Duvalma

PRINÞESA(falsã poveste de dragoste)

PROZÃ

Pe strada Toamnei, amurgul curgeblând pe asfalt, paºii Prinþesei coboarãuºor strada îngustã, împrejur case cugrãdini, parfum dulceag de regina nopþii,silueta ei alunecã pe lângã case, vitralii încare ultimele raze mor fãrã sã lase unscâncet, o amintire în urma lor, pare cã opereche de aripi invizibile o însoþeºte,toate acestea nu trebuie sã se întâmple,nimic nu trebuie sã se întâmple, ce cautãea pe strada asta care îi aduce aminte deîntâmplãri ce le credea de mult uitate ºiar fi vrut sã le ºtie îngropate definitiv întrecut ºi nimeni ºi nimic sã nu i le maipoatã rãscoli, nici mãcar nu e îndrãgostitã,însã curiozitatea ºi dorinþa de a învingesunt mai mari decât teama de necunoscut.ªi-apoi, ca sã poatã scrie o carte, trebuiemai întâi sã trãiascã, nu poate fugi deîntâmplãri, nu poate sta mereu ca într-ocuºcã privind viaþa de dincolo de gratii.O prietenã îi spunea mai demult cu invidie:�Mie nu mi se întâmplã niciodatã nimic.Iar tu fugi de întâmplãri ºi ele tot dupãtine vin.�

Pãºind în urma ei, Alex îi urmãreºtefiecare miºcare, gest, încercând sãpãtrundã în lumea enigmaticã a Prinþesei,dar simte în apropierea ei ca ºi cum l-aropri un zid rece, nedefinit ºi invizibil, aºezatcu încãpãþânare ca un obstacol denepãtruns între ei. O prinþesã idealã,subþire, frumuseþe fragilã, încheieturi preasubþiri ºi uºor alungite, de-o nobleþeîngheþatã, trãsãturile ei amintind de o reginãcare a trãit cu cel puþin douã secole înurmã, iar din viaþa ei nu au mai rãmas decâtcâteva rânduri scrise conºtiincios de uncronicar anonim al unor vremuri trecute.ªi acum în faþa lui, Prinþesa enigmaticã,posibilitatea stranie a unei reîncarnãri dupãsecole, pe care simte cã a cunoscut-o

demult, poate în altã viaþã. De la o fereastrãse aude o melodie, casetofon dat la maxi-mum, probabil noul top al zilei, Prinþesanu-ºi mai aduce aminte niciodatã vreuncântec, nu are þinere de minte muzicalã,deºi era o vreme când recunoºtea osimfonie numai ascultând un fragment:Mozart, Beethoven, Wagner ori Berlioz,Ravel, Debussi. Dacã îi place o melodie,când o ascultã a doua oarã o recunoaºte,dar îi piere imediat din memorie. De altfel,ea nu ascultã niciodatã cuvintele,gândindu-se mereu la altceva, la ceea ce îisugereazã ori îi aduce aminte muzica. �Amajuns, sã intrãm�, îi spuse Alex mai mult înºoaptã. Prinþesa tresãri oprindu-se ºi privindîn jur, un intrând ca un vestibul în afaracasei, din care se putea ieºi direct pe trotuar.

Intrarã, înãuntru semiîntuneric din carese distingeau ca prin ceaþã contururilemobilelor, fereastra era sus, mult preamicã, dreptunghiularã, întunericul învingeaºi deodatã, o luminã roz, caldã,înveºmântând în raze toate obiectele dincamerã, ce odatã cu ieºirea din întuneric,pãreau proaspete, abia trezite la viaþã.

Prinþesa se cufundã într-un fotoliu chiarsub ochiul de luminã. Alex puse muzicã ºiieºi într-o încãpere semiobscurã, probabilBeatles, ea preferã jazz-ul, de altfel econvinsã cã ºi-ar putea trãi viaþa pe muzicãde jazz, îºi imagineazã întotdeauna un omcântându-ºi singurãtatea, a lui ºi a celorlalþi,toatã singurãtatea lumii ar putea sã încapãîntr-un cântec interpretat pe diferitetonalitãþi, de la ºoaptã pânã la urlet, în lu-mina lunii, el � negru asortat cu noaptea,numai dinþii albi strãlucitori, iar deasupra� luna, ca o forþã magicã, uriaºã.

Imaginea dureazã numai o clipã, pânãîncepe sã se deruleze ca un film, trecutulsau nu neapãrat trecutul, nu întotdeauna,uneori i se întâmplã sã vizioneze întâmplãrinecunoscute. Fragmente mici, frânturileunei vieþi trãite intens, alcãtuiesc memoria.* Din volumul Medalionul de argint, în pregãtire laEditura Bibliotheca.


Crâmpeie strãlucind ca niºte cioburi desticlã coloratã, unele mai strãlucitoaredecât altele, haotice, care se înghit unelepe altele. Probabil cã trecutul neînmormânteazã o parte din prezent.

La câteva case de aici, în josul strãzii,stã Adrian. Dincolo de poartã, aleea îngustãcu trepte, holul cu vitraliul ce abia se zãreaîn lumina palidã a lunii. Se întorceau de lao petrecere, logodna unei vechi prietenecare fusese colegã de ºcoalã cu ea. Verde,galben, roºu, violet, toate culorilecurcubeului înveºmântau încãperea uriaºãpe rând. În lumina veºnic schimbãtoarestrãluceau lanþuri, brãþãri, cercei uriaºi deaur, care atârnau la gâtul, braþele ºi urechilefetelor. �Ce cãutãm noi aici?�, se întrebauei ºocaþi de exhibarea atâtor bogãþii inutileºi reci, amestec de snobism ºi vid lãuntric.Simþeau cã lumea aceea nu le aparþinea, totulera fals, cu toate strãlucirile de la suprafaþã,în interior rânjea sarcastic numai vidul, acelnimic ce-l vedeau în faþa ochilor crescândºi ajungând la dimensiuni monstruoase,cucerind lumea. �Dacã tot nu ne simþimbine, nu are rost sã stãm aici toatã noaptea.Hai sã plecãm�, îi spuse Adrian. ªi ieºirãîn noaptea rece de început de noiembrie.

Din cealaltã camerã se auzeau ºoaptepe care Prinþesa nu le putea desluºi. Seenervã brusc, gândindu-se cã se vorbeºtedespre ea, punându-se ceva la cale, eravocea lui Alex ºi a mamei lui, probabil cã aconvins-o sã plece de acasã, cãci s-a auzituºa de la intrare închizându-se. Simþise eacã nu trebuia sã vinã aici sã-ºi compliceinutil existenþa. Alex intrã în camerã cudouã ceºti de cafea aºezate pe o tavãargintie ºi o farfurie cu struguri negri cubobul alungit. Prinþesa ciuguli douã boabede strugure ºi apoi sorbi din cafea cuînghiþituri mici, miºcãri lente, gustul dulce-amãrui pe limbã ºi simþi o cãldurã plãcutãîn tot corpul, privirile lui Alex pândindu-igesturile, iar distanþa dintre ei se fãcea totmai micã, în timp ce în colþul camerei unpãianjen îºi pândea victima în plasa þesutãcu rãbdare din fire nevãzute ºi lipicioase,iar el, stând ascuns, sigur de sine, rãbdãtor,în colþul pânzei de pãianjen, frecându-ºipicioruºele, se gândea deja cum îºi vaimobiliza victima, cum o va împietri cuultima îmbrãþiºare cu o clipã înaintea morþii,cum îi va suge sângele.

Prinþesa îºi luã aerul ei de sfinxindiferent, ridicã privirea în sus, deºi oduruse fiecare cuvânt al lui Adrian carestãtea la pândã sã-i urmãreascã expresiafeþei, o clipire din ochi ori un muºchitresãrind ar fi putut sã o demaºte uºor.

� Vezi semaforul de pe partea cealaltãa strãzii? îi spuse Prinþesa înainte de a sedespãrþi. Când va deveni verde, voi trecestrada ºi totul va fi ca ºi cum nu ne-am ficunoscut. Poþi sã-þi imaginezi cã nici nune-am întâlnit astãzi. Îþi vei aminti mereucã ne desparte doar o clipã, acel timp scurtal semaforului pânã îºi schimbã culoarea.

�Dincolo de semafor, începe viaþa...�,mai spuse grãbitã Prinþesa ºi trecu strada.

În timp ce Alex plecã în cameraalãturatã, probabil sã încuie uºa, Prinþesapuse doi sâmburi de strugure cu gust decafea într-o scrumierã de pe masa dindreptul fotoliului. Bãuse tot timpulcafeaua cu sâmburii þinuþi strâns înspatele dinþilor. Apoi privi în sus, sprelocul unde lumina cobora sub forma unuitunel de raze. O cuprinse o senzaþie deplutire uºoarã, de vis, ca ºi cum ar treceprintr-un tunel fãrã ieºire cãruia nu i semai poate împotrivi, strãzi necunoscute,slab luminate, lumini palide de noapte,se apropiau din ce în ce mai mult de eapânã când îºi dãdu seama neliniºtitã cãar mai fi trecut demult prin aceste locuripustii. Siluete întunecate se ascundeau orise îndepãrtau grãbite, încât nu putea existacomunicare cu vreo fiinþã. Ajunse pe ostradã întunecatã ºi, înfricoºatã, vru sãintre într-o curte, însã când se hotãrî sãdeschidã poarta, vãzu o femeie spânzuratãde creanga unui copac de la margineadrumului. Se apropie ºi îngrozitã, îºi dãduseama cã era chiar ea în mijlocul unei altelumi în alt timp. Dar în acea clipã, imagineaalunecã brusc pe lângã ea, fãcând drumulînapoi pe unde venise ea, ca ºi cum i-ar filuat locul. Era prea târziu însã sã se maipoatã întoarce în viaþa ei.

Când Alex se întoarse în camerã,rãmase în pragul uºii, de unde privi însus spre ochiul de luminã al ferestrei.Un fascicol de raze cobora pe podeascãldând întunericul din jur într-o aureolãpalidã cu nuanþe albãstrui, plutind ca oînserare ce învãluia straniu toate obiecteledin camerã. În mijlocul aureolei încã semai putea zãri silueta subþire a Prinþeseiîn timp ce ultima ei imagine piereaalungindu-se ºi alunecând în altã lumedincolo de timp ºi spaþiu.

În timp ce se însera în încãpere, luminilepiereau pe rând sclipind pentru ultima oarãîn amurg, odatã cu umbrele ce se alungeaupe pereþi presimþindu-ºi sfârºitul ºi în ultimarazã de luminã nu se mai vedea nimic înafara celor doi sâmburi de strugure cu gustde cafea puºi în scrumierã pe masa dindreptul fotoliului gol.


Corin Bianu

ADINA

PROZÃ

Despre Adina, tânãra femeie mândrãºi frumoasã, s-a spus ºi încã se vor spunemulte, dupã moartea ei neaºteptatã. De ieristã deja, nemiºcatã în sicriu, urmând sãfie înmormântatã azi. Foarte multe s-auvânturat despre ea, însã nu toate au temei.Una singurã e însã certã, chiar întru totuladevãratã: a fost o campioanã a frumuseþii!Cât despre orgoliul ce-i sporise faima, chiarcã sunt multe de zis ºi aici... Frumoasã ºigreu abordabilã, de fapt, inabordabilãbãrbaþilor de rând! ªi tocmai frumuseþea-iinaccesibilã a generat multele, nenu-mãratele pasiuni ºi bârfe! De-acuma, gatacu toate astea, de-acum totul s-a terminat...Nu, nici chiar aºa, nu cred cã poate fi uitatãcomplet cu una cu douã!...

În mod chiar surprinzãtor de trist ºiînduioºãtor, faimoasa Adina, profesoarã lacel mai bun liceu din cele trei ale oraºului,a trecut în nefiinþã la doar 43 de ani, lãsândîn urmã o fatã ce avea, la rându-i, altã fatã,iar toate trei adunau la un loc în urmã cudoar câteva zile, un numãr de ani ce nutrecea de 70!...

Aºa gândeam când m-am pornit sprecasa ei, fãrã sã greºesc prea mult în minteamea, dar vãzând-o acum, am cãzut dintr-odatã în contemplaþie... E întinsã încoºciugul cãptuºit pe dinãuntru cu mãtasegalbenã, lucioasã, cu capul un pic mairidicat, rezemat pe o pernã care nu se vededin cauza pãrului bogat, castaniu, ondulatnatural ºi rãsfirat de o parte ºi de cealaltã achipului pudrat uºor, ºi de aceea palid, opaloare mai degrabã a somnului odihnitor,decât a somnului de veci. Nici n-ai cumsã-þi dai seama, pentru cã e încojuratã deo mulþime de flori, care mai de care maiviu colorate ºi mai înmiresmate!

Fruntea, înaltã ºi seninã, încadratã depãrul aºezat cuminte pe lângã urechi, eînconjuratã de bujori albi ca neaua, carecontrasteazã cu buclele de culoareacastanei, iar în dreptul obrajilor ºi al guriicu buze cãrnoase, închisã pentrutotdeauna, cineva a pus alþi bujori, dar ºi

trandafiri, toþi roºii ca focul! În continuaredistingi ºi camelii, cu frunzele verzi, florilemari, albe ºi roºii, ca ale trandafirilor, decare se deosebesc însã cu greu în noianulacesta de petale înmiresmate! Mai suntalãturi, încântãtoarele mãrgãritare degrãdinã, albe ºi strãlucitoare în tecile lorverzui, adevãrate nestemate vegetale, apoivin buchete suple de cãldãruºã, cu florileroºii ºi galbene ca niºte cupe adânci, de lacare li se trage ºi numele! Iar firele deglicinã, cu inflorescenþele bogate, prelungica floarea de salcâm, îi ajung în dreptulpalmelor, încât te ºi miri cum nu ºi ledesface de pe piept, ca sã le cuprindã deîndatã! Dar imediat îþi dai seama cu regretcã ea nu mai e în stare de asemeneagesturi... Cine oare le-o fi pus aºa desugestiv?! Aºa de sugestiv ºi de întristãtor!De dupã glicinã rãzbat frunzele înguste,de un verde intens ºi cu mirosulpãtrunzãtor, ale izmei, apoi multe muºcateºi garoafe de grãdinã, cu flori ciclamen,mai numeroase ºi mai mãrunte, dar cuparfumurile provocatoare ºi inconfun-dabile, plus margaretele de câmp, albe ºimari, proaspete, amestecate cu steluþele înstraie tot verzi ºi petalele albe lângãbusuiocul crud cu parfumul tare ºi aþâþãtor� o revãrsare aromatã ºi ameþitoare de floriîn cele mai vii ºi felurite culori, cu frunzeverzi de diferite nuanþe ºi mãrimi, oînconjoarã de peste tot pe aceastã doamnãa eleganþei, iar galbenul lucios al mãtãsiidin interior, mãreºte în mod surprinzãtorperspectiva, creeazã o imagine supra-dimensionatã, ºi parcã nefericita ar fiadormit, alungitã pe o poianã verde,smãlþuitã cu o puzderie de flori multicolore,sub apusul grandios al soarelui!

N-aº vrea sã mã las pradã gândurilor,multe ºi nãvalnice... Mi-aº pierde ºirul celorce trebuie neapãrat zise! Iar dacã îmi pierdºirul, risc sã nu mai duc la bun sfârºitrugãmintea ce mi-a adresat-o fiicã-sa, încãde ieri, la îndemnurile altora, probabil...Trebuie sã compun un text sensibil ºi


adevãrat, un necrolog cuprinzãtor ºi foarteexact, dar cât mai scurt cu putinþã, cã pecãldura asta, cine poate sta mult timp înpicioare sã asculte, când mai are ºi preotulmulte de zis, din cele ce se spun obligatoriula înmormântãri? Iar, peste toate, caniculade azi nu-i de-a bunã nici pentru corpul ei,de-acum fãrã de viaþã...

�Bãrbaþii de rând�, frumoasa dispãrutãnu-i distingea dupã studii, ºcoli absolviteºi altele de acest soi, ea se referea la �caratesufleteºti� � nu dãdea doi bani pe ambiþioºiicurtezani ce roiau în juru-i, supralicitându-ºimeritele, averea (vilã, maºinã, aparaturã oricine mai ºtie ce), sau rubedeniile înalte. Eaera Ea ºi numai ea ºi tocmai din cauza astafusese doritã, contestatã, iarãºi doritã oriregretatã, jinduitã de-a dreptul, dar nicio-datã atinsã fiziceºte, tangentã material câtde cât. Mai cã-ºi nãscuse fata doar printr-unvis erotic!

Ea, care a fost atât de râvnitã ºiadmiratã, aproape cã n-a apucat sãtrãiascã! Degeaba a fost obsesia tinerilorde însurat ºi a rudelor lor, iar mai apoi acrailor tomnatici! S-a dovedit doar ohimerã, apãrutã ostentativ, dar la fel deneatins, o creaturã ivitã la orizont numaiîn ciuda unora, doar sã-i punã la locul lor,sã-i facã sã-ºi vadã propriile limite ºi sã-ºidea seama bine pe ce lume trãiesc, pânãunde se pot întinde...

Cu felul unic de a fi ºi a se purta, Adinadevenise un mit! Dar mitul Adina încinseseºi mai mult minþile înfierbântate, odatã cuboala ei fãrã leac, mai exact spus, de cândboala incurabilã devenise vizibilã ºizvonurile au prins miez, de parcã maladiafãrã de leac ar fi declanºat explozia,creºterea bruscã a popularitãþii, a mitologiei,cu tot mai multã putere, cu cât zilele i seimpuþinau vãzând cu ochii, ca într-oclepsidrã, în care nisipul nu se pierde detot, ci se adunã în jumãtatea de dedesubt...

Da, asta a fost ea � un mit! S-a vãzutcel mai bine la numai câteva ore dupã ce adispãrut fizic, dupã ce nu s-a mai miºcatprintre oameni! Nemaitrãind pe lume, alãsat deodatã descoperite în faþa sorþii pecele douã fete ºi atât � Dina, fata ei, ºi Ina,fata fetei � douã copile, una de douãzeci ºiceva de ani, cu studiile neterminate, iarcealaltã, doar de trei-patru! Dar de locuit,au unde, amândouã! Casa este a familiei,clãditã de bãtrânul Ghizdei, tatãl defunctal celei trecute în nefiinþã. Clãdirea e încãtrainicã ºi destul de încãpãtoare, iar dacã etot timpul înconjuratã de verdeaþã, aici emâna fiicei (era, mai bine zis), care sãdea

în fiecare primãvarã, ºiruri paralele de florice-ºi deschid succesiv inflorescenþemulticolore ºi divers parfumate, cât þinesezonul cald, alese anume sã înfloreascãunele dupã altele; mai are acum, vara, de oparte ºi de alta a intrãrii (pentru cã iarna îipune la adãpost înãuntru), un leandruînflorit ºi un lãmâi ce e aproape tot timpulîncãrcat ºi cu flori ºi cu fructe, aºa cumsunt toate citricele, aromind aproape încontinu. Gospodãriei, bine pusã la punct,poþi sã-i spui împãrãþie de basm, din mo-ment ce la stradã te întâmpinã cu umbraplãcutã ºi mirosul dulce-înmiresmat, teiiînfloriþi, plantaþi cândva de primãrie...

Într-un orãºel ca G. nu avea cum sãtreacã neobservatã, o femeie tânãrã ºiatrãgãtoare, ba pe deasupra ºi profesoarãa multora dintre copiii localnicilor, precumfusese cea care zace acum inertã pe unpat de flori ºi mã preocupã mai mult decâtcând era vie! Poftim, o zisei! Da, aºa e,cã eu nu mã dam în vânt dupã ea, deºi opriveam cu plãcere, dar numai atât!Adevãrul e cã nu rãmânea neobservatã nicicând traversa strada, nici când cumpãrao legãturã de pãtrunjel, ori un kilogramde roºii... De aceea, nu se tocmeaniciodatã la cumpãrãturi, ºtiindu-se cu toþiochii aþintiþi pe ea ºi mai ales, cu gândulla toate ofertele de a i se da ce-i pofteºtesufletul... Cât priveºte piaþa... Strada eipleacã de la piciorul pasarelei ºi dã în gurapieþii, doar cã trebuie sã treci ºoseaua, iarcasa în care stãtea, asta ºi nu alta, este lacelãlalt cãpat, cel dinspre garã. Alegea ce-iplãcea ºi nu se tocmea absolut deloc! Nuavea nici de ce sã se grãbeascã, dãdeaexact cât i se cerea, plãtea regeºte, deºise vedea deseori împunsã de privirilereprobatoare ale celorlalþi cumpãrãtori, cãstricã preþul, mai ºtiind ea, dar numai ea,cã în urmãtoarele douã-trei zile �va trãicu aer�, dar va trãi viaþa ei, neamestecatãcu a niciunui neavenit... Aceasta a fostAdina ºi de aceea a rãmas ea însãºi, femeiade dincolo de toþi!

Adina, Adina, ce sã spun eu mai repedeºi mai potrivit despre tine, când carnea tan-a fost atinsã aproape de nimeni, deºi atâtde mulþi ºi-au dorit-o! Sufletul tãu, nu s-aaplecat tandru ºi afectuos asupra niciunuiadintre nenumãraþii masculi robiþi defrumuseþea ta, deºi singurã ai fi fost în staresã îmblânzeºti legiuni întregi de sãlbatici ºisã-i treci direct în cea mai plinã de canoanereligie! Acum a atins-o moartea, a pãtruns-opânã i-a ieºit sufletul, ºi cât era deîncântãtoare, zace inertã în coºciug!


Liviu Nanu

MICÃLE

PROZÃ

� Micãle, adu ºi tu douã beri ºi o cafea,zise Sãndel.

Micãle este noua angajatã a lui Bicuþã,micã de staturã, brunetã ºi slabã þâr. Defapt o cheamã Ionela, dar toþi clienþii ostrigã Micãle. Sãndel îi gãsise acest nume,dupã ce Dan a lu� Naºu le povestise despreun veriºor de-al lui care-ºi striga pãrinþii�Micãle� ºi �Ticãle�, în loc de mamã ºitatã. Povestea îi distrase pe toþi, iar Sãndelconsiderase cã Ionela merita sã fie astfelapelatã, iar ea nu dãdea semne cã ar fideranjatã, mai ales cã era niþel cam surdãde-o ureche. Absolvise ºcoala profesionalãºi inteligenþa nu dãdea pe dinafarã dinmintea ei, dar Bicuþã avea nevoie de unajutor la bar, aºa cã Micãle spãla pahare ºiducea comanda la masã. De caietul cudatorii nu se atingea, desigur. Acolo doarBicuþã reuºea sã descifreze destinul fragilal cifrelor, �semiotica limbajului bicuþian�,cum spunea Poetul.

Când a vãzut-o prima oarã la bar, totSãndel l-a tras deoparte pe Bicuþã ºi i-azis: �Moºule, cum o gãsiºi tocmai pe fataasta? A mai fost pe la trei patroni, poartãghinion. Primul s-a sinucis, al doilea e lamititica, dupã ce a divorþat ºi a plecat înSpania, unde l-a prins cu droguri, iar altreilea s-a pricopsit cu o boalã naºpa ºiumblã prin spitale de vreo doi ani. ªi vãdcã nici tu nu te simþi prea bine, observ cãiei nãsturei ºi abia o angajaºi�� Lasã, bre,Sãndele, i-a rãspuns Bicuþã, cã a patra oarãe cu noroc. Lucreazã pe juma� de normã,dacã mã ia boala, o sã fac o formã uºoarã,iar de falimentat nu cred, cã am clienþiserioºi, cu datorii la zi�.

Bicuþã îºi serba ziua de naºtere ºi prãjisecu acest prilej câteva bucãþi de pastramã

ºi le pusese pe funduri rotunde de lemn pecele patru mese ale cârciumii. �E pastramãbunã� i-a asigurat el. �O noatinã de la TitiPatalaºcã�. Patalaºcã avea un magazinalimentar în centrul oraºului. Berea era totdin partea casei, dar Miºu Electricianu�adusese ºi un bidon de tulburel dinproducþia proprie a unui cumnat, de la þarã.

� Eu abia aºtept sã mãnânc pastramã,declarã Profesorul. Am fost sâmbãtã la onuntã la þarã ºi nu mi-a plãcut, era tare,n-am vrut sã-mi las vreun dinte în ea. Uneiai-a cãzut ºi proteza când a muºcat. Nu ºtiuce-o fi apucat-o sã mãnânce pastramã,când ºtia cã n-o lasã dinþii. Poftele, deh�

� Cum mai merge darul la nuntã?întrebã Dan a lu� Naºu. Cã ºi eu trebuie sãmã duc la una, peste douã sãptãmâni.

� Eu am dat patru milioane, deexemplu. ªi cam atât au dat toþi.

� Pe mine au început sã mãplictiseascã nunþile, zise Poetul. A trebuitsã merg anul acesta la vreo trei ºi parcãsunt trase la indigo. Aperitiv, sarmale,fripurã, tortul miresei, cafea, votcã, vin alb.Furtul miresei, dansul mirilor cu baloanecare cad pe ei, hora mare, sârba, maneauatradiþionalã, braºoveanca ºi puºca ºicureaua latã. Apropos, am observat cãBraºoveanca seamãnã niþel cu �Bolero-ul�lui Ravel, în sensul ritmului, doar. Pe urmã,plicul cu bani, ura ºi la garã. A doua zidureri de cap ºi antinevralgic. Una singurãa ieºit din tipare. Mirele era din Scoþia ºi avenit îmbrãcat în costumul lor tradiþional.

� Ãia parcã au fuste, interveni Bicuþã.Dacã ei au fuste, nevestele lor poartãpantaloni? Sau la fel? Am auzit cã nu aunici chiloþi pe dedejos.

� Se numeºte kilt, fusta aia, Bicuþã.

Profesor în Roºiorii de Vede, Liviu Nanu (n. 1958), este autorul a douã cãrþi de versuri(�Îndemn la nesupunere�, 2002, ºi �Apãsaþi tasta any�, 2005), dar ºi al unui volum de prozãscurtã (�Cârciuma lui Bicuþã ºi alte povestiri�, Ed. Brumar, Timiºoara, 2008), bine primit decriticã ºi de cititori (inclusiv de cei de pe internet). Scrie o prozã dezinvoltã ºi plinã de umor,strãmutând, printr-un eºantion reprezentativ pentru lumea româneascã de azi, aflatãîntr-o veselã tranziþie dincotrova cãtre niciunde, moromeþiana agorã din poiana fierãrieiîntr-o cârciumã din zilele noastre, golind discursurile de conþinut, dar lãsându-le protago-niºtilor (între care se prenumãrã, nevãzut dar auzit, naratorul) simþul jocului�. (Red.)


Cu chiloþii nu ºtiu, aºa o fi. Dar probabilcã ai dreptate, erau niºte fãtuce care setot împiedicau pe lîngã el ºi îl priveau dejos, vesele.

� Eu, sã spun drept, m-am distrat lanuntã, zise Profesorul. Chiar dacã au fãcut-ocam din sãrãcie, cã erau cam amãrâþi, elpaznic, ea infirmierã. Au închiriat bufetuldin sat ºi au venit cam ºaizeci-ºaptezecide persoane. Erau doar doi ospãtari, parcãerau din Benny Hill, unul mare ºi gras,celãlalt mic ºi cu chelie. ªi ce m-a surprins,cã aduceau mâncarea la masã cu sufertaºul.Una peste alta, m-am distrat bine. Sau, celpuþin aºa mi-a spus nevastã-mea, cã dupãaperitiv nu-mi prea mai aduc aminte ce-afost. Dar în final a ieºit bine, ºi-au luat ºiun Ford Escort, second hand.

� Pãi chiar cã infirmierele suntamãrâte, vorbi Micãle din spatele barului.Vã spun eu, cã am lucrat ca infirmierã,toatã ziua trebuia sã car morþii la morgã,cu cearceafurile, cã nici tãrgi nu aveam.Am lucrat aproape un an la spital ºi treiluni la ambulanþã. Vai de capul nostru.Mor oamenii pe capete, nu ca în America,cã am vãzut eu la televizor, ãia auparameci bine plãtiþi. Dar mi-aþi adusaminte cã ºi medicul nostru de peambulanþã avea un Ford Escroc din ãla.Dar noi, ãºtilalþi, nu aveam nici ace destule,asistenta ºefã þinea douã la rever, le treceaprin spirt ºi gata injecþia.

� Sau infecþia, zise Profesorul. ªi dupãce ai plecat de la spital, a scãzut ratamortalitãþii, bãnuiesc. Sper sã nu creascã

aici, la Bicuþã. ªi apropos, ãia din Americase numesc paramedici, nu parameci.

� Ha? exclamã Micãle, care se pare cãnu auzise replica, ea fiind cam tare de-oureche, aºa cum v-am mai spus. Dar n-aavut noroc de Fordul lui, continuã ea, cã is-a stricat motorul dupã cîteva luni. Cicãde la benzinã, cã asta de la Peco e proastã,are apã în ea ºi cifra octavicã micã. A dus-ola þarã la pãrinþii lui, au fãcut ãia coteþ degãini din ea.

� Ia lãsaþi fata în pace, zise Bicuþã. Cedacã mai greºeºte ºi ea cu gramaticaliteraturii, cã doar e om. Mã puneþi înimpostura de a vã atrage de atenþie cã aicie local serios, nu orice ºcoalã unde beºteliþipe bieþii elevi.

� Bicuþã, zise Profesorul, am înþeles ºiregretãm dacã þi-am supãrat angajata,tocmai de ziua ta. Dar trebuie sã înþeleagãºi ea cã aici se dezbat idei ºi este un dialogabsolut firesc ºi la obiect, chiar dacã demulte ori batem câmpii. Cã nici n-ar fi indicatsã ajungem la vorba unui profesor dinfacultate, care, când se plictisea de prostiilepe care le debitam spunea �drãguþã, eu plecsã fumez o þigarie ºi cât lipsesc, te rog sãfoloseºti ca procedeu literar monologul�.

� Ne luarãm cu una, cu alta, zise Sãndel,ºi uitarãm cã e ziua lui Bicuþã. Adicã e binecã ne face program, sã ne umple timpul.Hai noroc, Bicuþã. Pace în þarã ºi rãzboisub plapumã! Sã-þi þii obiceiul ºi sã pierzicaietul cu prieteni!

� Bicuþã, sã fii fericit, zise ºi Dan a luNaºu. Hai dracu� noroc!

Pe care sã fie suficient sã-l citeºti casã vezi, sã auzi, sã miroºi, sã guºti, sã pipãi,sã simþi toatã lumea!

Paul Goma trãieºte ca sã scrie ºi scrieca sã trãiascã. Cu toate acestea, el nu e�scriitor, ºi numai scriitor�. ªi nu e unscriitor ca toþi scriitorii români. Sentimen-tal fiind însã, ca tot românul, s-ar fi vrutrecunoscut de breasla noastrã cea pãtimaºãºi lesne predispusã la nerecunoºtinþã, carel-a nedreptãþit prin reprezentanþii ei. Niciun alt scriitor român n-a coborât însubstratul limbii materne, aºa cum o faceGoma. Mi-e peste mânã sã aleg fragmenteilustrative. De exemplu, întregul Romanintim (Editura Curtea Veche, 2009), este

o demonstraþie viguroasã de talent literarºi capacitate de-a umbla delicat în lada dezestre a limbii române, pentru a îmbrãcaîn toate cuvintele posibile un subiect ceumblã dezbrãcat � sã-l numim cu numelezeului, Eros!

ROMÂNUL, SCRIITOR INTIM



Mircea Constantinescu

DESPRE SEX(NUMAI DE BINE...)

RAFTUL DE SUS

Sutien ºi chiloþi pentru�Maja Desnuda�

...Rareori invidiez un creator pentru cãaratã sau se numeºte într-un fel care mãnecãjeºte în fotografia mea preferatãdespre mine însumi, fireºte!... AcestVicente Blasco Ibáñez se citeºte/pronunþã frumos pentru vorbitorii/lectoriide limbi romanice; baºca, e un anarhist,trãitor insurgent într-o perioadã cândLumea mai avea de alesîntre Alb ºi Negru, cuposibilitatea opþiunii pentruGri (respectiv � cenuºiulcrematoriilor fumegoase ºiarzãtãreþe...!). Ziarist ºipuºcãriaº, acest Ibáñez,contestat ºi incriminator, s-adorit ºi scriitor ºi, culmea,chiar i-a reuþit pirueta!...Dacã eram un autor de limbãspaniolã, fireºte cã nu l-aº fiiertat pe Goya pentru cã s-aîncãpãþânat sã fie genial!Nefiind aºa ceva, mã limitezla înjurarea cruntã a celorcare au aceastã posibilitate!!... Doamnelor,domnilor, GOYA trebuie scris permanentcu majuscule! Niciun Picasso, niciun Dalinu vor putea sã-ºi treacã preºul de ºtersculorile peste pânza acestui/aceluiGOYA!... I-a fost dat sã fie cel mai ne-bun, cel mai ne-sãbuit, cel mai insur-gent dintre zugravii de caprichoseuropene!... Ei, bine, exact asta mãenerveazã la Ibáñez: El poate accesa literar-artistic pe GOYA, eu nu-l pot accesa decâtpe Grigorescu sau Pallady!... Iertaþi-mifrustarea! Mã scoate, totuºi, din sãrite, aceamaja desnuda!... E revoltãtor, e strigãtorla cer sã fiu entuziasmat de acel tablou.Curvele planiglobului, acum ºi aici, sedãruie unor ipostaze, color, infinit maireuºite/interesante/excitante decât acea...

Maja Desnuda!... (Musiu � ce-ar fi sã facidiferenþa dintre picturã ºi fotografie...?!).

Problema picã aiurea: un bãrbat care aavut posibilitatea sã tragã cu gloanþe-de-rãzboi n-are nicio scuzã când trage cugloanþe-oarbe taman când trebuia sã ucidãestetic pe un Gide, pe un Unamuno, pe unProust, pe un,.... ohhh, Lev NikolaeviciTolstoi!... Mã enerveazã sublim cã BlascoVicente Ibáñez îþi permite sã atace unsubiect istoric-erotic de notorietate fãrã

aplombul geniului!... Mãenerveazã sublim cã mãenervez pentru atâta lucru!...Ibáñez � cel arestat, celvãtãmat, cel împuºcat, celeliberat, cel viu, � nu mãconvinge cã trebuie sã scriipãºunist-edulcorat tocmaifiindcã ai scãpat cu craniulpenisului viu!... PentruDumnezeu! A scãpat din Si-beria un Dostoievski, dupãcare a scris trei dintre ro-manele fundamentale alelumii. Iar un Cervantes, prelimba lui señor Ibáñez, fost-a

cu-adevãrat mutilat anterior pro-creãriiprobabil a celui mai fructuos substantivcomun, don-quijotism-ul. Mã rog, suntfurios pentru cã n-am în pinacotecã � nicimãcar în calitate de cópii � incrimina(n)telepicturi goyeºti. Teritoriul latino-europeanpare vast dacã-l adulmeci din buriculRomâniei. �Maja desnuda� este cunos-cutã de toþi ºcolarii de la liceele de arteplastice. Toþi vor vota cu lãboanþa pe cordcã-i o picturã decentã. Le dau cea maiproximã dreptate. Un anume MarianoRenovales, erou de carte ºi de ºevalet, îºireprimã cele mai elementare trãiri înnumele (sic) virtuþii virtuþilor, iubindu-ºinecondiþionat femeia pe care nici condiþionatn-avea de ce s-o mai iubeascã!... O rigoarecatolicistã (nu catolicã!) îl determinã la


abstinenþe impardonabile (spre a nu ledenomina altfel...) pe acest pictor celebrudar exsanguu, de fapt, lipsit de virilitateaacelui nemernic Goya, nevãzãtorul ursuzal muzicii picturale mondiale!... Goya ºiBeethoven ºi Cervantes � corifeii depãºiriineputinþelor omeneºti!...

Negociez, acum, mãsuri de marketingºi ecarisaj pentru acea Maja desnuda.Nimic toxic în aceastã ipostazã istoricã?...Rãmân fãrã suflare � ca într-un crematoriupentru dizolvat plante/animale/oameni.

Lãcrimez � nu pentru cã musiu Vicentea ratat (de Sus?...), ci pentru cã n-am avut,personal, posibilitatea sã ratez eu unasemenea subiect. O Venus spaniolã... �olè!... Asta nu presupune prin definiþie cãn-aº putea avansa niscaiva propoziþii princare sã acopãr trupul gol al pictorului(catolic?) Renovales (dar!! înainte de asta,corect e sã anunþ cã existã o singurãsecvenþã magistralã de-a lungul celoraproape trei sute de pagini, anume aceeacând, dupã insistenþe diabolic de rafinate,pictorul îºi convinge consoarta sã-i fiemuzã goalã puºcã; ea cedeazã într-untârziu, însã, la urmã, când pânzareprezentativã o dezvãluie, sare ca arsã,ca electrocutatã, nu fiindcã soþul/pictoruln-ar fi zugrãvit-o aievea, dar pentru cã, întimp ce o zugrãvea, expresia demulþumire, de triumf i-ar fi dezvãluitconsoartei cum cã artistul de fapt îºidoreºte nespus, inexpugnabil ºi inexorabiliubirea totalã pentru maja desnuda, care,vai, nu-i tocmai, nu-i deloc muza casnicã,nãscãtoare de prunci ºi descendentã a uneiaristocraþii falite, ci dorinþa ravisantã pentruun ideal, pentru o utopie, pentru un cercsuperior, hiperboreean al artei;descoperirea o dã cu capul de pereþiiraþiunii; ea îi distruge complet pictura, îidistruge calmul cãsniciei, îi distruge relaþiasexual-afectuoasã dintre ei ºi, nota bene,îºi distruge propria sãnãtate, propriul viitor,ea convieþuind de-aici înainte pânã lamoarte doar în calitate de cadavru viu; suntpaginile, singure, care-l aºazã pe Ibáñezpe raftul meu de sus): �Soarele strãlucea,cerul era albastru, dar dinspre munþiiacoperiþi cu zãpadã venea un vânt îngheþatcare înþepenea pãmântul fãcându-l sfãrâ-micios ca sticla... Pe covorul acoperit demuºchi, vrãbiile, slãbite de lipsurile iernii,þopãiau de colo pânã colo ca niºte copii...iar faþa lui, umflatã de frig, simþi mângâiereaaerului cald, fremãtând de murmurul vagal liniºtii�; �Femeia era micã, graþioasã ºirafinatã; o Venus spaniolã a cãrei siluetã

suplã, bine proporþionatã, era doar puþinîmplinitã, abia cât sã dea o rotunjime uºoarãformelor. Ochii ei de chihlimbar carestrãluceau cu viclenie aveau o priviretulburãtoare;� (Fie-mi îngãduit sã-iadmonestez pe tãlmãcitori, M. Andronic& D. Ciobanu, pentru gafa cu... ochii careaveau o privire!!) �gura purta în colþurileei graþioase atingerea trecãtoare a unuizâmbet etern, pe obrajii, coatele ºipicioarele ei, tonul trandafiriu aveatransparenþa ºi strãlucirea umedã a acelorscoici care îºi deschid culorilemisterioase în adâncurile tãinuite alemãrilor. � Maja lui Goya. Maja Desnuda!N-a mai repetat vorbele astea cu glastare, dar gândurile ºi expresia lui lerepetarã, zâmbetul era ecoul lor�(descifrez aici, abia camuflat, un estetismelitar promulgat, în epocã, cu mult tupeude un Gabriele D�Annunzio); �O iubeaîn ciuda lucrurilor acestea ºi era sigurcã nici ea nu-l iubea mai puþin, dar poatecã ar fi fost mai bine sã fi rãmas singur,liber pentru arta lui ºi, în cazul în careavea nevoie de cineva alãturi, sã gãseascãvreo tinericã bunã la toate, care sã aibãtoatã splendoarea ºi umilinþa intelectualã aunei fiare frumoase ºi care ºi-ar admira ºiasculta stãpânul orbeºte... Se uitau unul laaltul pieziº, umiliþi ºi sfãrâmaþi de ceartaaceea... ; încercã sã uite de lucrarea lui ºizâmbi cu resemnarea unui sclav care îºiiubeºte lanþul pentru cã îi asigurã liniºte ºiîl þine în viaþã�; �...gingaºele, însufleþitelefrumuseþi ale lui Goya? Frumuseþea eraeclipsatã pentru totdeauna în spatelevãlurilor ipocriziei ºi falsei modestii.Femeile aveau un iubit astãzi, altul mâineºi tot mai roºeau la amintirea femeilorde altãdatã, mult mai pure decât ele,care nu ezitau sã dezvãluie admiraþieipublice lucrarea perfectã a Domnului,castitatea nudului.�

Pot sã cad la pace cu Ibáñez ºi sãrecunosc cã au fost, vor exista femei caresã nu reziste (=supravieþuiascã) imaginiilor din oglindã, fãrã chiloþi, fãrã sutien, fãrãpalme proprii ºi personale acoperind naibaºtie ce tainiþe trupeºti; mã despart de Ibáñezatunci când, însã, adiþioneazã o atare crizãisteric-etic-religioasã a vieþii curente unuisubiect planetar, precum MajaDesnuda!... E ca ºi cum i-aº pretinde luiMihai Eminescu sã fiu ºi eu un geniu! Suntsau nu sunt un geniu, Poetul nu-mi poatecauþiona propensiunea spre Everest, dacãsingur n-am în dotare masca de gaze ºiconstituþia fizicã aferentã!... Ole!


Cântec popular

Prin Rai alergând,Coborând,Pe aºternutul de vânt,Sânii ei tremurau.Undele lor mã loveau,Mã trânteau la pãmânt.

Miere

De ce mã vrei?M-ai întrebat.Pe buzele taleErau polen ºi nectar.Nevãzute albineÎþi desenau pe buze o inimã.De ce mã vrei?M-ai întrebat.Nevãzute albineSe trudeau sã poarte prin aerTremurul inimii tale.

Blestem cu miresme

Numai zeiþele se pot lãudaCu acelaºi cutremurAl sânilorAtunci când pãºesc!O, ce vârtejDe dorinþe ºi magice arteAle descopcieriiDiafanului veºmânt de mãtaseCe cade la picioarele tale!Niciun blestemNu-i mai puternicDecât al miresmeiCu care mã-nfãºoarãGolul tãu trup!

Puterea iubirii

Cu pielea ta luminezi stelele,Cu gasul tãu sorbi izvoarele,Cu buzele tale încãlzeºti iernile,Cu gura ta rosteºti rugãciunile,Cu ochii tãi orbeºti zorile,Cu numele tãu albeºti zilele.Cu sângele tãu înroºeºti rodiile,Cu sânii tãi strãpungi nopþile,Cu pântecul tãu roteºti soarele,Vezi?!Cu pântecul tãu roteºti soarele.

Sãrutul

Spune-mi, armâno,Maicã-ta cu ce te-a alãptat,În ce odaie te-a încuiatDe miroºi atât de frumosA trup legãnatªi a pustii mângâieri?De unde furi oare poftaPe care þi-o simtPe sânul amar sãrutatDe norul descopciatLa cãmaºa lui de bumbac?Buzele tale sunt fragi?Vai, armâno,La amiazã când a fulgerat,De la fulger s-au înmiresmat.

Floarea ruºinii

De la mine la tine,Sunt doi paºi de ruºine.De la tine la mineNu mai e nici ruºine,Nu mai e nici cãrare,Nu mai este nici vale,Nici deal,Doar aºternut ireal.

Baki Ymeri

MERIDIANE

POEZII DE DRAGOSTE

Poet albano-aromâno-român, nãscut în Macedonia, traducãtor din românã înalbanezã ºi din albanezã în românã, cunoscãtor a zece limbi, Baki Ymeri scrie o poeziesimplã, dar de o deosebitã, cuceritoare sensibilitate ºi de un subtil, în naivitatea saaparentã, rafinament. (Red.)


Sãrut

Prima oarã, prima oarãErai pui de cãprioarãMiroseai a domniºoarãMai încolo, cãtre searãErai zânãCând la margine de lunãUn cercel se furiºaCu un zâmbet în fântânã.

Vechi cântec de dragoste

Dunãrea e foarte tulbure ºi rece,Tu eºti foarte frumoasã ºi caldã.Dacã printre mâinile mele ai trece,Cãmaºa mi-ar prinde sã ardã.Dunãrea bice de gheaþã îndurã.Tu eºti arºiþa în floare �Doar ochiul meu e mãsurãBobocului coapselor tale.Dunãrea tot vine ºi trece.Ca smirna tu arzi cu miresme �Cãmaºa mea rãmâne mai rece;O piatrã m-aþine de glezne.

Cântec naiv

Când pe trupu-þiSetos ca o plajãArsã de secetãSe pune miza cea mareAnii, casa ºi averile toateCum sã mai pot ajunge la tineGingãºie care în sânu-þi ascunziFructe divine

Fricã

La cincisprezece aniFuri primele mere �În sâni le ascunzi.Bagã vecinii de seamã.La ºaptesprezece aniVãd ºi euCã þii ascunsã în sânPrivirea vecinilor.La optesprezece aniMergi la piaþã :Nu vinzi acolo nimic,Dar te întorci bogatã acasã.Bogãþia ta asprãNe umple de fricã.

Femei împodobiteîn mãtãsuri ºi aer

Caut chipul tãu prin mulþime.Cu o privire îl strig,Vãd numai mãtãsuri ºi aer,Femei purtând ca povarã:Podoabe, surâsuri, îmbrãþiºãri.Îþi vãd doar absenþa.Numele tãu spulberat ca un colbSe întoarce spre buzele mele.Spun: Te iubesc!ªi aud numai prafuriCum se aºazã pe sunete.Vãd numai mãtãsuri ºi aer.Puterea iubirii mã-ndeamnãSã trec totuºi strada.

Pastel

Scoica sânilor tãiEra sfântã ca lunaCuloarea lor albãEra precum spumaLa marginea mãrii.

Vecini luminii

Vino, iubito,Sã devenim vecinii luminii!Tu nici nu ºtiiCã în faþa taExistã biblioteci neguroase!Vino, am ºoptit.Deschide aceste antice cãrþiSi lasã-mãSã-þi mângâi trufia!

Monologul unui vis

Potoleºte seteaPe Valea LuminiiRâziCa sã te mângâie îngerii!Du-te sus,Trage perdeleleªi stinge lumina!Nu vezi cã eu suntLumina ta!Aºteaptã-mã!


Preºedintele

Bãtându-se cu pumnu-n pieptA declarat un preºedinte:Aº fi ºi eu mai înþelept,Dar nu mi-a dat partidul minte.Dictatorul

O duce-n chefuri ºi onorAzi dictatorul comunist,Dar nu-i exclus ca-n viitorSã aibã un sfârºit mai trist.Seceraþi de...ciocan

Cum sã intre el în UE,Plaiul nostru moldovean,Dacã e bãtut în cuieCu-al Kremlinului ciocan!Strigãtura veteranilor

Pensia ne-au majorat-oDe ne vine sã cântãm,Pânã vom intra în NATO,Hrean rusesc o sã mãncãm.

Destin basarabean

Vrem sã-intrãm în Europa,Doi Vladimiri,însã,iatã-Unul-ªefu, altul popa �Înspre groapã ne aratã.În centrul Europei

E Moldova,spun miopii,Chiar buricul Europei.Da, desigur, dar e tristCã buricu-i...comunist.Metamorfoze comuniste

Bolºevicii cei turbaþi,Cu-ndrumarea lui Ilici,Dintr-o þarã de bogaþiÎþi fac una de calici.

Relativ recent, Biblioteca Publicã Târgoviºte din Chiºinãu, tutelatã mai bine de undeceniu de Biblioteca Judeþeanã din Târgoviºte, Dâmboviþa, prin directorul ei, dr. VictorPetrescu, a gãzduit un spectacol de umor cu genericul Lume, lume, hai la glume, la careºi-au dat concursul cu prezenþa ºi talentul umoristic scriitori, academicieni, bibliotecari,ziariºti, artiºti ºi cititori. Întâlnirea s-a dorit a fi ºi un omagiu pentru epigramistul TudorPopovici, care a lansat o nouã carte, a 17-a la numãr, deosebitã faþã de celelalte, princurajul abordãrii, volumul întitulându-se sugestiv Tãrãboi în þara lui VoRoºca. Lansare aavut loc în cadrul cenaclului care poartã numele bibliotecii gazdã, condus de medicul-epigramist Ion Cuzuioc. Simultan au fot vernisate expoziþia de caricaturã semnatã de AlexDimitrov ºi cea a pictorului ªtefan Agachi. Întâlnirea a fost moderatã de Ludmila Plopa,directoarea Bibliotecii Publice Târgoviºte ºi de scriitorul Ion Cuzuioc. Despre Tãrãboi înþara lui VoRoºca (prefaþa semnatã de acad. Nicolae Dabija, redactorul-ºef al revisteiUniunii Scriitorilor din Moldolva Literatura ºi arta) au exprimat opinii acad. Mihai Cimpoi(�epigramele sunt ancorate în realitãþile politice din þarã�), Ion Diviza (�autorul dã dovadãde mult curaj publicând aceastã carte, luându-i pe mulþi în furci, ºi pe bunã dreptate, cãcio meritã�), Victor Prohin, Ianoº Þurcanu, Gheorghe Urschi, Vlad Zbârciog, LarisaUngureanu, Martin Login. Autorul, în final, s-a adresat celor prezenþi: �Vã îndemn sã luptãmcu dictatura comunistã, sã nu ne temem sã spunem adevãrul, mai ales cã postul deteleviziune EU-TV, Flux-ul ºi Moldova Suveranã fac jocul duºmanilor poporului nostru,varsã cãldãri de zoi asupra celor care nu-i susþin�. În încheiere un juriu al unui concurs deepigrame ad hoc a stabilit deþinãtorii primelor trei locuri: Titus ªtirbu, Nicolae Dabija ºiVlad Zbârciog. (Raia Rogac, Chiºinãu)

RIDENDORaia Rogac

O lansare cu... �Tãrãboi�

EPIGRAME DE TUDOR POPOVICI


Constatarea unuibasarabean

Dac-am stat cu îndurareªi cu rãii am fost blânzi,Nu-i nimica de mirareCã suntem acum flãmânzi.Liderii comuniºtila bisericã

Toatã noaptea se distreazãªi apoi la slujbã vin,Popa îi mai tãmâiazãCa sã nu miroase-a vin.

Rugã

Doamne, pe roºcatul drac,Suie-l iarãºi în copac,Potriveºte-i ºi-o aliceCa sã zboare de aice!

Cum e turcul ºi pistolul

Comuniºtilor de sus,Drag li-i omul cel supus,Ãsta, dacã-i dai un os,Îl vinde ºi pe Hristos.

Dãrnicie de clasã

Cu roºii de la guvernareSunt milostivi ºi umaniºti,Din þãri bogate ajutoarePrimesc ºi-mpart la...comuniºti.

Unui politician

L-a lins pe unul ºi pe altul,Din jilþ în jilþ fãcuse saltul,Ca sã ajungã,-n mod perfid,În cel mai roºu...scump partid.

Metamorfozã

Când se vede la putere,Aburcat de noi, cei proºti,Se-glodeazã...în avere,Încât nu-l mai recunoºti.

De ziua vinului

Aºa beau oamenii triºti,Turmentaþi de comuniºti.Ei ne toarnã în pahareSã-i votãm cu mic, cu mare.

Moldova sub comuniºti

În Moldova, mândrã floare,Bate vântul a pustiuToþi sunt duºi peste hotareDoar partidu-i veºnic viu.Alegeri în Basarabiamoldavã

Iarãºi tobe, iar tam-tamuri,Iarãºi adunãri de neamuri...Toate astea ne ajutãSã alegem iar...o brutã.Consultaþie la medic

Are omul un deranj �Bubã mare, roº-oranj,ªi i-a spus o sorã tristã:Asta-i râie comunistã!Presã de trotuar

În sãptãmânalul FluxAdevãrul e un lux,Din Moldova SuveranãCurge bârfa ca pe vranã.

Epigrame dedicatelui Tudor Popovici

Ca un dârz toreadorLuptã domnul TeodorCu juncanii þãrii meleDe le sar din coarne stele.

(Titus ªtirbu)E scriitor, pe bune, sã se ºtie,El nu risipã vorba în pustie.Ca profesor vestit în chirurgieCu epigrama face-anestezie.

(Vlad Zbârciog)Luând în mâini acest volum, conchidCã s-adreseazã inimii ºi minþii,Dar nu e într-atâta de solidCa sã-i dezbaþi cu el lui Roºca dinþii.

(Ion Diviza)


în traducerea lui Geo Olteanu

RUBAIYATE

Vicepreºedinte al Uniunii Epigramiºtilor din România, poet ºi eseist (Focuri bengale;Sonete ºi rondeluri, Timpul vertical; Dor de infinit; Primul concept), inginerul care �amontat� rafinãrii în India, Pakistan ºi Iran, se îndrãgosteºte de catrenele lui Khayyam acãror traducere a început-o în anii �70-�73, perioadã petrecutã în Iran. În 2004, publicã laEditura Printeuropa Ploieºti volumul Rubaiyate, una dintre cele mai bune traduceri înlimba românã a marelui poet, realizatã dupã versiunea în limba englezã a Dr. Fr. Rosen,apãrutã la Berlin în 1928 (Red.).

Trãirea clipei prezente

Privind atâtea rele sub bolta ce se-nvârte,Privind la lumea care de prieteni s-a golit,Cât timp poþi fi tu însuþi �ce-o fi� sã nu te-ncânte,La ieri nu te întoarce, �Azi� trebuie trãit.Ziua trecutã nu poþi s-o rechemi,De nesositul mâine deloc sã nu te temi,Nu pune bazã-n ce-a fost sau încã n-a venit,Petrece! Altfel viaþa în van þi-ai risipit.O, ziua cea trecutã nu poþi s-o mai rechemi!Nu te-ngrozi de mâine ce încã n-a venit!De ce e dus sau ce-o fi oricum sã nu te temi,Nu pierde clipa asta, fii astãzi fericit!

Tema dragostei

Iubita mea, ce mânã te-a zãmislit pe tineCã tu întreci ºi luna cea mândrã în splendoare?Apar frumoase multe când Festivalul vine,Dar faþa ta-i dã numai lumini de sãrbãtoare.Lumina feþii tale e viaþã, Sakhi, ºi este dorEa inima rãpeºte oricãrui muritor,Ca soarele putere sã lumineze are,Dar ea nu-mi aparþine, ea e a tuturor.Vãzui un semn anume în cartea vieþii mele,Cu-nþelepciune scrisã cândva într-un divan;Eºti fericit în braþe când þii una din eleFrumoase ca ºi luna, ºi-i noaptea cât un an.

Tema vinului

O gurã de vin este atât de valoroasã,O mie de vieþi face garafa pântecoasã,ªi cârpa care ºterge pahare ºi stacaneFace mai mult de-o mie din sfintele turbane.

Hakim Omar Khayyam


De ai douã galoane de vin la tine-acasãLa orice sãrbãtoare tu ia din el ºi bea,Cã Lui, ce-a fãcut lumea, fii sigur cã nu-i pasãCe fel ai tu mustaþa, ce fel e barba mea!De bei, oricând bea vinul cu oameni înþelepþi,Ori bea-l cu o frumoasã ºi zâmbitoare fatã;Nu flecãri ºi lumii nimic sã nu arãþi.Puþin sã bei, adesea, ºi nu mult, niciodatã.Tema olarului

Pãºit-am înãuntru la un olar odatã.Stând în picioare, Maestrul, pe talpa de la roatãFãcea o buzã-mi pare ºi-o toartã de ulciorDintr-un picior de rege ºi-un cap de cerºetor.Aceºti olari ce astãzi tot mânuiesc argilãS-or dedica acestei lucrãri ºi-n viitor?Cât timp or sã tot batã, sã-nvârtã fãrã milã,Fãrã a ºti c-argila-i chiar din pãrinþii lor?De-o piatrã, ieri, ulciorul izit-am. Ce ruºine!Am fost pilit probabil, dar auzit-am bineDin cioburi cum ulciorul mâhnit mã dojenea:�Am fost cândva ca tine, ºi tu vei fi ca mine!�Tema cunoaºterii

Vezi, marea existenþei din neºtiut provine,Pe firul conºtiinþei misteru-acesta cineÎl pune, ca pe-un ºirag de perle?Vezi adevãrul vieþii nimeni nu îl deþine.În acest cerc al vieþii cum s-a nãscut miºcarea?Cã început nu este ºi nici sfârºit, iar stareaAceasta nimeni n-o ºtie, e mister,Din ce loc e venirea ºi-n ce loc e plecarea?O, inimã, al lumii Secret n-o sã-l gãseºti,Nici culmile atinse: de cei mai înþelepþi!Fã-þi dar aici tot raiul cu vinuri pãmânteºtiCã Paradisul, poate, degeaba îl aºtepþi.Tema vieþii

Fii precaut în viaþã ºi ia învãþãminte;În treburile lumii sã nu te bagi nici pic.Cât porþi urechi, o limbã ºi ochii în orbiteSã nu vorbeºti, sã n-auzi ºi sã nu vezi nimic!De-aº fi-ntr-o primãvarã c-o fatã ca o zânã,Lângã un lan ºi tandrã mi-ar da sã beau din mânã,Scandaliza-voi lumea dar câine-aº deveniÎn clipa-aceea dacã la rai mã voi gândi.De vechii mei prieteni, tu, cel mai bun, ascultã:Nu te-ntreba de Sferã, cã n-are vreun temei,Stai într-un colþ, de-o parte, cu lume nu prea multã,Sã vezi acest spectacol, ca de pãpuºi al ei.


Zricha Vashwani a copilãrit ºi studiat în România � însoþindu-ºi pãrinþii diplomaþi � ºia optat, la doctorat, în India, pentru o tezã dedicatã inspiraþiei sanscrite a lui Eminescu,insistând pe traducerea operelor sale �indiene� întru conoaºterea acestora în þara Vedelor,iar în ce �ne� priveºte, glosând fragmente eminesciene în paralel cu scripturi hinduse ºibudhiste. Nu a cunoscut contribuþiile Amitei Bhose ori comparaþiile indo-eminescologiceanterioare, astfel încât lucrarea sa �descoperã� ceea ce pare deja vu. Pe de altã parte,libertatea ºi entuziasmul creativ, energia-shakti, intuiþiile înrãdãcinate în propria copilãrieºi în culturi de temei ale lumii poartã spre o noutate seducãtoare spiritual. (George Anca)

Poemul �Glossa� a fost scris deEminescu în decembrie 1883.

�Sutta-Nipata� este una din cãrþilecanonice buddhiste scrisã în limba pali.Traducerea ei a fost inclusã într-unul dinvolumele seriei �The Sacred Books of theEast� editate de F. Max Muller ºi tradusede diferiþi savanþi orientaliºti. Cele 50 devolume ale seriei The Sacred Books of theEast series includ traduceri ale celor maiimportante lucrãri ale celor ºapte religiinon-creºtine care au exercitat o profundãinfluenþã asupra civilizaþiilor de pecontinentul Asia. Sistemul Vedic Brhmancere 21 de volume, budhismul 10 ºijainismul 2; 8 volume cuprind cãrþi sacreale parsilor; 2 volume reprezintã islamul;ºi 6 cele douã principale sisteme indigeneale Chinei. Traduse de douãzeci deautoritãþi importante în domeniile respec-tive, volumele au fost editate de regretatulF. Max Muller. Conceperea, publicarea ºicompilarea acestor volume acoperã 34 deani. Acestea au fost publicate întâi de Ox-ford University Press, 1881, ºi retipãritepentru prima oarã de Motilal BanarsidasPublishers, Delhi, în 1965. �Sutta-Nipata�este cuprinsã în Part-II din East Series. Afost tradusã din pali de cãtre V. Fausboll.

În opinia savantã a lui V. Fausboll,culegerea de discursuri, Sutta-Nipata, estefoarte remarcabilã �întrucât nu poate fiîndoialã cã ea conþine unele rãmãºiþe alebuddhismului primitiv (...) pentru cã vedemaici o imagine nu a vieþii în mãnãstiri, ci avieþii eremiþilor în primul ei stadiu. Avem înfaþa noastrã nu sistematizarea bisericiibudhiste târzii, ci primii germeni ai unui

CONFLUENÞEZricha Vaswani

Similaritãþiîntre �Sutta-Nipata� ºi �Glossa�

sistem, ideile fundamentale care apar cusuficientã claritate.�

Sutta-Nipatta a fost divizatã în cincipãrþi: Uragavagga (12 capitole ori Suttas);Kulavagga (14 Suttas); Mahavagga (12Suttas); Atthakavagga (16 Suttas);Parayanavagga (17 Suttas)

În Sutta-Nipata, Buddha afirmã cãnimeni nu este purificat sau salvat defilosofie sau de lucrãri virtuoase (versurile1079, 839). Sanctificarea, în fapt, nu vinede la altcineva (versurile 773, 790, 813);aceasta poate fi atinsã numai mergând înjug cu Buddha (versul 834); prin credinþaîn el ºi în Dhamma (principiu, doctrinã)Sfinþilor (versurile 183, 185, 370, 1142);în tot, prin a fi ceea ce este Buddha.

Atunci ce este Buddha? Întîi el esteun Vizionar, în sensul bun al cuvântului;cunoaºterea sa este intuitivã, �Vãzândmizeria � spune el � în cugetãri filosofice,fãrã a adopta nici una din ele, cãutândadevãrul, am vãzut pacea lãuntricã�,(versurile 837, 207). ªi iarãºi, �El,cuceritorul necucerit, a vãzut Dhamma cuochii, fãrã nicio instrucþie tradiþionalã�,(versurile 934, 1052, 1065). El predicã oviaþã religioasã instantanee ºi imediatã(versurile 567, 1136). El este numitKakkhumat, înzestrat cu un ochi, clar-vãzãtor, (versurile 160, 405, 540, 562, 596,992, 1028, 1095, 1115, 1127);Samantakakkhu, atot-vãzãtorul, (versurile1062, 1068); ºi ca atare el a devenit unochi al lumii (versul 599). El vede înþelesulsubtil al lucrurilor (versurile 376, 175); eleste într-un cuvânt Sambuddha, perfectuliluminat (versurile 177, 555, 596, 992); ºiprin cunoaºtere este eliberat (versurile1106, 727, 733). Existenþa este avigga,ignoranþã, (versul 729); vigga, cunoaºtere,este stingerea lumii (versul 730).

* Zricha Vaswani, Effect of Indian Thought on MihaiEminescu / Eminescu ºi gândirea indianã(traducere de dr. George Anca), în pregãtire laEditura Bibliotheca.


În al doilea rând el este un Ascet,un Muni, unul care se leapãdã de lume ºipãºeºte din casã în starea de fãrã de casã(versurile 273, 375, 1003); pentru cã dinviaþa casnicã apare murdãrirea (versul206). Un ascet nu are idei prejudecate (vers805); el a aruncat orice vedere filosoficã(vers 787); nu intrã în dispute (vers 887);nu-i place ºi nu-i displace nimic (vers 813);este indiferent la învãþare (vers 911); nuse agaþã de bine ori de rãu (versurile 520,547, 790); s-a rupt de orice pasiune ºidorinþã (versurile 2, 795, 1130, 916); esteliber de însemne (vers 847); ºi nepãtimaº,akinkana, (versurile 175, 454, 490, 620,1058, 1062, 976, 1069,1114). Esteneschimbãtor (vers 855); în oriceîmprejurare acelaºi (vers 952); liniºtit caapa adâncã (vers 920); calm (versurile 459,861). El a atins pacea (versurile 837,845,919); ºtie cã fericirea consistã în pace(vers 933); a ajuns la pacea nemuritoare,la starea neschimbatã de Nibbana, (vers203). ªi cum se atinge aceastã stare? Prindistrugerea conºtiinþei (versurile 734-735).ªi cum înceteazã conºtiinþa? Prin încetareasenzaþiei (versurile 1109-1110).

Atunci ce este pãcatul dupã Bud-dha? Subiectiv, pãcatul este dorinþã, întoate variatele sale forme (versurile 923,1103). Dorinþã pentru existenþã în general(versurile 776, 1059, 1067), ºi în specialpentru nume ºi formã, i.e. existenþaindividualã (versurile 354, 1099). Câtãvreme omul este condus de dorinþã el va fiînvârtejit în existenþã (vers 740); pentrucã atâta vreme cât este naºtere va fi moarte(vers 742). Existenþa este numitã torentul(curgerea) morþii (vers 354); tãrâmul luiMara (versurile 164, 1145). Cei ce mergcontinuu la samsara cu naºtere ºi moartesunt ignoranþi (vers 729).

Dar dorinþa îºi are originea în trup(versurile 270, 1099); pãcatul stã, obiectiv,în întrupare ori materie ºi, în consecinþã,trupul omenesc este privit ca un lucru demnde dispreþ. Vezi Vigayasutta (pagina 32).

ªi ce este fericirea? Subiectiv, ea esteemanciparea de dorinþã prin mijloacele pãciipredicate de Buddha (versurile 1065-1066,1069, 1084, 1108, 838-839).

Obiectiv, ea este emanciparea de trupºi materie. Trebuie sã distrugi elementeleexistenþei, upadhi, (versurile 373, 546,1050, 1056); ºi sã laºi trupul în urmã, casã nu trebuiascã sã vii iar în existenþã(versurile 1120, 1122, 761). Numai celignorant creeazã upadhi, (versul 1050) ºimerge iar ºi iar la samsara (versul 729).Cei înþelepti nu intrã în timp, kappa

(versurile 521, 535, 860); ei vãd lumea cavid (vers 1118); susþin cã nimic nu existãcu adevãrat (vers 1069); ºi cei a cãrorminte este dezgustatã de o existenþãviitoare, înþelepþii care ºi-au distrusseminþele (existenþei) ies ca o lampã(versurile 234, 353-354). Cum o flacãrãstinsã de violenþa vântului iese ºi nu poatefi socotitã (ca existând) (vers 1073).Pentru cel ce a dispãrut, nu existã formã;acela despre care se spune cã este el numai existã pentru el (vers 1075).

�Încordeazã-te însuþi, atunci, � ODhotaka,� aºa grãieºte Bhagavat � �fiindînþelept ºi cugetãtor în aceastã lume,ascultându-mi rostirea, învaþã propria tastingere� (vers 1061): Tena h� atappamkarohi, � Dhotaka �ti Bhagava, � / Idh�eva nipako sato / Ito sutvana nigghosam /Sikkhe nibbanam attano.

Mihai Eminescu în poemul sãu�Glossa� a enumerat calitãþile unui Ascetori ale unui Muni aºa cum sunt rânduite în�Sutta-Nipata�.

Eminescu, asemeni lui Buddha în�Sutta-Nipata�, recomandã o viaþã solitarã,recluziune, gândire independentã, a stadetaºat ºi de-o parte de societatea coruptãºi a menþine o stare de impasibilitate, calm,tranchilitate ºi pace:

�Cel ce, fãrã a se deda dorinþei, cautãrecluziunea, i.e. Nibbana...meritãofranda. (Sutta-Nipata, III � 4 � 21).

Similar, avem în �Glossa� lui Eminescu:�Ca sã nu-ndrãgeºti nimicã, / Tu rãmâila toate rece�. (Glossa)

Iarãºi, �Tu în colþ petreci în tine�.(Glossa)

Existã o izbitoare similaritate întregândurile ºi ideile din �Sutta-Nipata� ºi�Glossa�. De exemplu, suntem avertizaþi denatura iluzorie ºi trecãtoare a lumii atât deBuddha în �Sutta-Nipata� cât ºi de Eminescuîn �Glossa�: �Priveºte lumea ca pe o bãºicã,uitã-te la ea ca la un miraj... (Sutta-Nipata)

Similar, �Înspre clipa ce se schimbã /Pentru masca fericirii, / Ce din moarteaei se naºte / ªi o clipã þine poate�. (Glossa)

Misterele �Glossei� lui Eminescu nu suntdescuiate autentic, exceptând rostirile anticeale lui Gautama Budhha aºa cum suntînregistrate pentru posteritate în �Sutta-Nipata�. De exemplu, sã considerãmurmãtorul vers din Glossa: �De te-ating,sã feri în laturi, / De hulesc, sã taci dingurã; / Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, / Dacãºtii a lor mãsurã? / Zicã toþi ce vor sã zicã, /Treacã-n lume cine-o trece: / Ca sã nu-ndrã-geºti nimicã, / Tu rãmâi la toate rece.�



Marina Nicolaev

MERIDIANE

Musée d�Orsay: Max Ernst �«Une semaine de bonté. Les collages originaux»

În perioada 30 iunie � 13 septembrie2009, Musée d�Orsay oferã publicului ointegralã a colajelor originale aparþinând luiMax Ernst (1891-1976).

Expoziþia a fost organizatã de Muséed�Orsay în parteneriat cu Albertina dinViena ºi Max Ernst Museum din Brühl(locul de naºtere al artistului), Kunsthalledin Hamburg precum ºi de FundacionMAPFRE din Madrid ºi itineratã din 2008pânã în 2009, în toate muzeele parteneremenþionate.

Prezent în comunitatea artiºtilor dinMontparnasse ºi prieten din anii 1920 cu PaulÉluard, André Breton, Paul Klee, Apollinaire,Alberto Giacometti, Marcel Duchamp,Marc Chagall º.a. Max Ernst, pictor ºisculptor german, cu studii filosofice ºi deistoria artei între 1909-1920 la Bonn, esteconsiderat exponent de seamã al dadaismuluiºi suprarealismului secolului XX.

Un suprarealist convins, captivat totalde Manifestul suprarealismului al lui AndréBreton, Max Ernst încearcã sã înfiinþezedupã Primul Rãzboi Mondial, un grup Dadala Cologne alãturi de Arp ºi Baargeld, darrevine curând în mediul parizian. În acestmediu, Max Ernst picteazã în ulei, cuceritde Giorgio De Chirico, sculpteazãimpresionat de Giacometti, lanseazã tehnicafrotajului în graficã ºi decoreazãspectacolele baletelor ruseºti, demonstrândcalitãþile sale artistice remarcabile. Este unartist heterogen a cãrei vitalitate creatoarese va dezvolta în mediul artistic dinAmerica anilor 40 sau mai târziu în Franþaunde revine ºi se stabileºte definitiv în 1953.

Cele 184 de colaje originale reprezentând«Une semaine de bonté» au mai fostexpuse o singurã datã, în 1936 la Madrid,cu excepþia a cinci exemplare. Colajeleexpuse acum la Paris au fost realizate cuocazia unui sejur la Vigoleno, nordul Italiei,în 1933.

Max Ernst realizeazã primele sale colajeîn 1919, ca mai târziu sã inventeze practic,în 1929, romanul-colaj cu «La Femme centtêtes». De altfel, colajele din aceastãexpoziþie au servit ca manuscris pentruromanul ilustrat suprarealist publicat maitârziu la Paris în 1934 ºi dispuse în cincimari caiete. În ordine cronologicã, eleconstituie de fapt, al treilea roman-colaj,dupã «Rêve d’une petite fille qui voulutentrer au Carmel» din 1930.

Ca tehnicã, colajele, de o fineþe adetaliilor impecabilã, în care abia sesizezidecupajele, sunt alcãtuite din fragmentede xilogravuri utilizate în jurnale de ºtiinþenaturale, cataloage de vânzare sauromane populare de la începutul secoluluial XX-lea.

Colajele lui Marx Ernst au o deschidereinteresantã în care temele dominante pre-cum moartea, gelozia, tortura, puterea,catastrofa, dragostea, libertatea se combinãcu legende, poveºti, inserþii virtual poetice,alegorii mitologice pânã la Genezã, de-omanierã spectacularã de excepþie.

Sunt efectiv fascinante prin universulabordat atât de aproape de oniric, conturatede un suprarealism autentic.

Dispunerea, atât în expoziþie cât ºi încaietele publicate (exemplarele fiindprezente la Musée d’Orsay) este organizatãdupã zilele sãptãmânii, începând dupãconcepþia lui Marx Ernst, cu Duminica(având elemente «La Boue» ºi «Lion deBelfort» � ce pentru el reprezintãindiscutabil, semnul puterii, violenþei,torturii ºi morþii), apoi Luni (element«L�eau»), Marþi («Le feu»), Miercuri («Lesang», «L’Oedipe»), Joi («Le noir», «Lerire de coq» ºi «L’ile de Pâques»), Vineri(«L�intérieur de la vue») ºi în sfârºit,Sâmbãtã («L�inconnu», «L�envie»).



George Coandã

CARAGIALE FAÞÃ CU ISTORIARãscoala din �Patagonia europeanã� (2)

GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ

Caragiale, în cazul revoltei þãrãneºti careincendiase regatul României, stat europeaneminamente agricol, dar care era grânarulnumãrul unu al �bãtrânului continent�,chiar dacã fusese cuprins de mânie contra�arendaºilor mari�, pe care-i considerãprincipalii vinovaþi pentru drama þãrãneascãºi a cãror mare majoritate era �compusãdin strãini, � în Moldova, evrei; înMuntenia, greci, bulgari, albaneji ºipuþini români ardeleni supuºi unguri �,în genere, afarã de rare excepþiunionorabile, oameni de joasã extracþie,aspri la câºtig, fãrã sentimente omenoaseºi lipsiþi de orice elementarã educaþie�(Ibidem, p. 125), în momentul în careanalizeazã cauzele se vãdeºte a fi unvitriolant ºi intratabil critic. ªi, pornind dela cauzele revoltei extrapoleazã,generalizând, la cauzele care tareazãRomânia, valabile ºi în zilele noastre de laînceputul acestui al treilea mileniu. Iarsimilitudinile sunt surprinzãtoare ºi depunindubitabilã mãrturie asupra caracterului,acelaºi, moºtenit din generaþie în generaþieal �clasei politice� bãºtinaºe. În aceastãanalizã a cauzalitãþilor constã valabilitatea,cu ecart generalizator ºi cauterizator alacestui studiu. ªi fãrã a mai încerca sã emitsavante idei hermeneutice � care, fiindsubiectiviste, pot fi, dialectic, interpretabile�, îl las, amplu paradigmatic, pe Caragialesã ne lãmureascã:

�...Þara Româneascã este o þarã aproapeabsolut agricolã; câteva începuturi deindustrie, protejate într-un mod scandalosde cãtre stat ºi chiar începuturile deexploatare a petrolului, stau, ca producþiede avuþie naþionalã, într-o proporþie infimã,aproape neglijabilã faþã cu producþiaagricolã. Pãmântul þãrii este stãpânit:

1. de proprietarii mari; între aceºtia, cucel mai mare e statul; apoi coroana cudomeniile de apanaj; fundaþiile de binefacere,ca Eforia Spitalelor; cele culturale, caAcademia etc.; ºi marii proprietari particulari;

2. de proprietari mijlocii, ºi3. de proprietari mici, masa enormã a

þãranilor, împroprietãriþi de la 64 ºi de la 88.Toþi þãranii sunt plugari; ei cultivã

micile lor proprietãþi ºi proprietãþile mari ºimijlocii. Acestor proprietari (aproape 5milioane suflete la o populaþie totalã de vreo6 milioane) nu le poate ajunge producþiaproprietãþilor lor...

Pe de altã parte, proprietatea mare ºicea mijlocie nu au forþe pentru cultura lorextensivã decât braþele þãranilor. Aceºtiasolicitã porþiuni de pãmânt pentru a munciºi produce cât mai mult, dupã putere. Eiplãtesc pentru porþiunile arendate, ori înbani ºi muncã...

Concurenþa arendaºilor a ridicat ºiridicã necontenit preþul arenzilor, lucruce convine proprietarilor, ºi din acesta,fireºte, rezultã crescând îngreunare,pentru mulþimea plugarilor...� (Ibidem,pp. 122-125).

De unde:�Cruzimea interesului, comunã

lumii, se mai înãspreºte aci prin lipsa desolidaritate naþionalã, prin nesocotireatradiþiilor ºi opiniei publice, prinîndrãzneala ce o dãm pe de o partecoruptibilitatea administraþiei publice, pede alta protecþia ori a pavilionului strãin,ori a cine ºtie cãrei puternice Alianþeuniversale...� (Ibidem, p. 125).

Sã zãbovim o clipã. Ceva, aici, sunãfoarte cunoscut ºi foarte actual. L-aº bãnuipe Caragiale de înzestrare cu forþã depremoniþie (ºi, poate, cã a fost înzestrat).Pentru cã � uluitor, nu � aceastã flagrantãasemãnare ne dezvãluie cu cruzime unadevãr etern caracterizator al moralitãþiinoastre, din pãcate, ºi ca popor, ºi al�clasei politice�.

ªi acum, iatã, o altã situaþie/stare delucruri trasã la indigo:

�Partide politice, în înþelesul europeanal cuvântului, adicã întemeiate petradiþiune, pe interese vechi sau noi de clasã


ºi prin urmare pe programe de principii ºiidei, nu existã în România...

Administraþia e compusã din douãmari armate. Una stã la putere ºi sehrãneºte; alta aºteaptã flãmânzind înopoziþie. Când cei hrãniþi au devenitimpotenþi prin nutrire excesivã, iar ceiflãmânzi au ajuns la completã faminã,încep turburãrile de stradã...� (Ibidem,pp. 126-127).

Iar: �Justiþia? (...) În justiþie, poporuln-are încredere; ea, are, astfel, autoritate,dar nu ºi prestigiu; ºi între aceastã justiþiefãrã prestigiu ºi poporul sceptic, se rãsfaþãformidabila ºi excesiv numeroasa clasã aavocaþilor � cea mai prosperã în Româniadupã a arendaºilor mari...

Sã vedem acuma cum se fac în statulromân educaþia ºi cultura publicã, în cescop se fac ºi ce rezultate au.

Toate ºcoalele, de la cele popularepânã la universitãþi (...) dau mai multsau mai puþin d�emblée absolvenþilor lordrepturi la dignitãþi ºi funcþiuni publice.Astfel ºcoala românã, în loc de a fi unmijloc de educaþiune ºi culturã apoporului ºi claselor dirigente, devine uncanal de scurgere al poftelor de întâietateîntre cetãþeni, de ieftinã parvenire, descutire de îndatoriri, de sporire de drepturiºi privilegii� (Ibidem, pp. 128-129).

ªi toate astea developau acum un secolstarea moralã ºi politicã cu repercusiuneîn starea economicã ºi socialã a uneiRomânii care, abia la trei decenii de ladobândirea independenþei, nu reuºea �poate cã efortul era peste puterile sale �,ca ºi acum, sã se integreze civilizaþieieuropene occidentale. Poate din aceastãpricinã, Caragiale o vede ca pe o �Patagonieeuropeanã� în articolul �Cauzelerãscoalelor þãrãneºti� pe care MihailDragomirescu i l-a publicat într-un�Supliment politic� al revistei sale�Convorbiri�, tradus din �Die Zeit� de laViena, caracterizare ce stârneºte regretelefariseice ale �Acþiunii conservatoare� ºi careprofereazã învinuirea de act nepatriotic. Dealtminteri, în comparaþie cu atitudinea luiNicolae Iorga din �Neamul românesc�,privitoare la eveniment, Ovid Densuºianu,în �Viaþa nouã�, (anul III, nr. 20, 15noiembrie 1907) îi taxeazã pamfletul studiude caz astfel:

�Broºura respirã un pesimism extremde vinovat (...) Vorbeºte, fireºte, scriitorul,nu omul politic, cunoscãtorul situaþiei�.

Însã, Constantin Mille, pe invers, în�Adevãrul� (anul XIX, nr. 6545, 13

noiembrie 1907) apreciazã în �Caragialedespre 1907. Pentru adevãr ºi dreptate�:�Face senzaþie în þarã ºi se vinde capâinea caldã o broºurã de criticã socialãa lui Caragiale. E o icoanã credincioasãa stãrii de lucruri de azi, nu este nimicnou de altfel, cãci critica aceasta noi ofacem de mulþi ani, dar, pe fondul vechi,scriitorul a aruncat mantauastrãlucitoare a talentului sãu...�

ªi realizând aceastã �icoanãcredincioasã a stãrii de lucruri�, Caragiale� ºi iarãºi îi surprindem perfecta actualitate�, în finalul pamfletului/studiu de cazconstã (redau pe larg):

�Dupã cele ce vedem pânã în ultimelemomente (...) þara n-ar avea alte nevoi decâteconomice, nu i-ar mai lipsi statului nostru,ca sã-i margã perfect de bine, decât niºtereforme economice...

Orice reforme s-ar face în aceastãdirecþie, unele mai ingenioase, sau maisimpliste, mai mult sau mai puþin originale,decât altele � toate vor fi doar niºtepaliative. Rãul de care sufere þara varãmânea (...) ºi va coace cu cât maiacoperit cu atât mai adânc...

I-or fi trebuind, fireºte, þãrii multereforme economice; doar pe acestea nuoligarhia noastrã, cum o cunoaºtem, aravea interesul, ºi mai puþin capacitatea ºiautoritatea, sã le facã dintr-o datã; numaiþara însãºi ºi le-ar putea face încet-încetpotrivit trebuinþelor ºi intereselor ei (...)Pentru aceasta, ea are nevoie de o singurãreformã.

Abolirea alcãtuirii politice de uzurpare(...) ºi intrarea întregii þãri în stãpânireadreptului ei întreg de a hotãrî asupraavutului ºi onorii sale, asupra soartei ºidestinelor ei, dupã voinþa lui Dumnezeu,numai prin voinþa ei...

ªi pe urmã?... Pe urmã þara întreagã,chematã sã-ºi exercite dreptul ei sfânt, farada se...

Numai asta i-e leacul... Încolo,degeaba orice ºi oricâte paregorice!�(Ibidem, pp. 139-141).

Iatã, soluþia finalã Caragiale o ofereaîncã acum un secol. Ar putea pãrea desorginte � ideologic privind-o �comunistã. Or, Caragiale numai de aºaceva nu poate fi bãnuit. Dar firepragmaticã, baleind cu acuitatea realitateavremii sale, iar rãscoala a fost o astfel detragicã realitate, Caragiale, pe cale deconsecinþã logicã, era firesc sã ajungã lao astfel de propunere de... naþionalizareîntru prezervarea intereselor sale


naþionale de cãtre naþiunea românã pentrua nu mai fi o �Patagonie europeanã�.

Însã, pentru mine, �1907. Dinprimãvarã pânã-n toamnã� este mai multdecât un pamflet ºi decât � cum precizam� o baleiere cu acuitate a vremii sale, esteun excelent studiu de caz asupra psihologieipoporului român ºi a moralitãþii �claseipolitice� româneºti. Este un studiu de cazdur, incomod pentru propria noastrãidolatrizare ca neam � inculcatã încã de pe

bãncile ºcolii � ºi care nu ne-a frisonatîncã. ªi cum dupã un secol de la apariþiasa, �datele problemei� au rãmas aceleaºi,naþiunea românã ar fi cazul sã-l studiezecu atenþie ºi sã se trezeascã pentru �ahotãrî asupra avutului ºi onorii sale,asupra soartei ºi destinelor ei (...) numaiprin voinþa ei�. În aceastã privinþãCaragiale a dat seamã istoriei. ªi-a fãcutdatoria. A mai rãmas ca, urmându-iexemplu, s-o facã ºi poporul român.

Similaritãþiîntre �Sutta-Nipata�

ºi �Glossa�Nicãieri în vers, nici în altã parte în

poem nu ni se dã nicio cheie prin care sãînþelegem sigur ce a vrut Eminescu sãspunã exact prin versul brusc

�Treacã-n lume cine-o trece�Numai citind �Sutta-Nipata� suntem în

mãsurã sã înþelegem adânca filosofie pecare acest rând vrea sã o transmitã. Pentrucã în �Sutta-Nipata� �trecerea torentului�este menþionatã repetat ºi explicatã clar:

�Alavaka a spus: �Cum treci torentul(existenþei)? Cum treci marea? Cumcucereºti durerea? Cum te purifici?�

Bhagavat a spus: �Prin credinþã trecitorentul, cu rãbdarea treci marea, prinîncordare cucereºti durerea, prin înþelegerete purifici.� (Sutta-Nipata: I � 10 � 3, 4)

Iarãºi, �Omul care (...) dupã trecereatorentului ºi a mãrii (existenþei), cine a tãiat

toate legãturile este independent, liber depasiune, el într-adevãr este de felul unuiMuni.� (Sutta-Nipata: I � 12 �13)

Astfel putem înþelege cã �treacã� (ei trec)torentul existenþei ºi credinþa sunt mijloculprin care se �trece�. Ceea ce vrea sã spunãcã ei (�cine�) depãºesc plãcerile lumeºti ºisunt capabili sã anuleze �Karma� lor, astfeltrecând pe cealaltã parte a existenþei, stareaexistenþei în care e absentã constrângereade a fi nãscut iar ºi iar ºi în consecinþã de amuri repetat, o stare mai înaltã a existenþeicare este liberã de mizeria mundanã � calmãºi fericitã. �Cine-o trece�, desigur, atunci,înseamnã oricine are zel, oricine seîncordeazã, oricine îºi þine credinþa!

Concluzie:Pentru a înþelege cu adevãrat �Glossa�,

atunci trebuie sã citim ºi �Sutta-Nipata�care numai ea conþine rãspunsurile lamultele mistere ºi coduri ale filosoficuluipuzzle, �Glossa� de marele geniu, studental filosofiei ºi iubitor al buddhismului ºi altextelor antice indiene, care a fost nãscutMihai Eminovici într-o zi de iarnã înfrumoasa Moldovã!


Musée d�Orsay: Max Ernst �«Une semaine de bonté. Les collages originaux»

Caietele publicate ºi expuse de altfel înexpoziþie, au culori diferite, respectiv: vio-let, verde, roºu, albastru ºi galben, nuanþelefiind «împrumutate» de cãtre organizatoriîn dispunerea sãlilor.

Structura de expunere a colajelor luiMax Ernst în expoziþie, s-a inspirat dinforma de publicare a romanului grafic ceapare astfel ca gen în 1934.

Aºa cum menþiona comisarul expoziþiei,Werner Spiess, acest ciclu bulversant sereuneºte într-o veritabilã carte a secolului,mult mai multe detalii fiind cuprinse într-un

volum «Max Ernst. Une semaine de bonté.Les collages originaux» realizat subconducerea lui Werner Spiess, 320 pagini,45 euro, Fundacion MAPRE/EditionsGallimard, cu participarea Musée d�Orsay.

Max Ernst este un actor major alsuprarealismului secolului al XX-lea, for-mat în spiritul caracteristic avantgardiºtiloreuropeni într-o lume contrastantã, plinã deconflicte mondiale, progres ºi inerþie, careîºi reclamã ºi proclamã propriile principiiartistice constituind o artã ce a revoluþionatastfel un întreg secol.



Nicolae Scurtu

Câteva contribuþii la biografia luiION BUZDUGAN

FIRIDE BASARABENE

Bucureºti, 18 ianuarie [1]935Str[ada] Amiral Urseanu, nr. 5

Dragã d[omnu]le Chinezu,Þin sã vã mulþumesc pentru atenþiunea d[umnea]v[oastrã], trimiþându-mi, dupã

cum mi-aþi promis, revista Gând românesc de sub direcþia d[umnea]v[oastrã].De un lucru însã îmi pare rãu, cã expediþia numerelor revistei s-a fãcut greºit

întrucât am primit n[ume]r[ele] 9, 10, 11 ºi 12, adicã tocmai acele numere pe care mile-aþi oferit d[umnea]v[oastrã] personal, când aþi fost la Bucureºti.

Pe când eu þineam sã am ºi primele numere, adicã începând de la n[umã]r[ul] 1 la 9,cãci n[ume]r[ele] 9, 10, 11 ºi 12 (acesta din urmã, 12, primit acum) le am.

Acuma te-aº mai ruga ceva, dacã se mai poate face, ºi anume ~ în poezia meaCântec de pãstor1 v-aº ruga, dacã se poate schimba un rând în strofa a 4-a, transcriindstrofa astfel ~ ªi din culmi porni-vom iar / Turmele de ani. Pogoarã / Cãtre celãlalthotar, / Legãnând tãlãngi în searã ~ adicã înlocuind rând[ul] al 3-lea din strofa a patra~ Câmpul cerului stelar cu cuvintele ~ Cãtre celãlalt hotar.

V-aº fi foarte recunoscãtor, dacã aþi mai putea face aceastã operaþie, fãrã ca prinaceasta sã vã pricinuiesc vreo dificultate în apariþia revistei.

Biografia poetului, folcloristului,publicistului ºi traducãtorului Ion Buzdugan(n. 1887, Brânzenii-Vechi, Soroca � m.1967, Bucureºti) conþine, încã, multenecunoscute ce se cer, imperios, a ficlarificate de cercetãtori ºi istorici literarifamiliarizaþi cu literatura ºi cultura românãdin Basarabia, una dintre cele mai vitregiteprovincii ale României Mari, spre caretrebuie sã ne îndreptãm pasiunilerecuperatoare ºi privirile scrutãtoare. PoetulIon Buzdugan, autorul a patru cãrþi deversuri ~ Miresme din stepã (1922), Þaramea (1928), Pãstori de timpuri (1937) ºiMetanii de luceferi (1942), s-a impus înliteratura naþionalã ca un creator original,viguros ºi demn de reþinut ºi comentat deE. Lovinescu, G. Cãlinescu, Perpessicius,Vladimir Streinu, Nicolae Iorga, Nichifor

Crainic ºi Pamfil ªeicaru. O influenþãhotãrâtoare asupra poeziei sale vine dinspreEminescu, Octavian Goga ºi Aron Cotruº,scriitori citiþi, recitiþi ºi apreciaþi, cum secuvine, de tânãrul ºi impetuosul poet alBasarabiei. Legãturile sale cu RegatulRomâniei au fost permanente, durabile ºi,desigur, fructuoase sub raportul creaþieiliterare ºi culturale. Mãrturii, în acest sens,sunt epistolele trimise lui Nicolae Iorga,Liviu Rebreanu, George Tutoveanu,Perpessicius ºi mulþi alþii. Întâmplarea faceca, de curând, sã mai descoperim încã oepistolã, necunoscutã pânã acum, trimisãistoricului ºi criticului literar Ion Chinezu(n. 1894 � m. 1966), care, în rãstimpul1933�1940, a condus ºi supervizatpublicaþia Gând românesc, una dintre celemai occidentale reviste din Transilvania.


Dacã nu s-o putea, materialul fiind pus sub tipar, atunci va rãmâne aºa cum a fost.Ce mai faceþi, când apare revista, ce face doamna, este sãnãtoasã? Ce mai nouãþi pe

la Cluj?Vã rog sã binevoiþi a transmite doamnei salutãri ºi complimente.

Cu deosebitã stimã ºi prietenie,I. Buzdugan

[Domniei sale domnului Ion Chinezu ~ Profesor � Strada Elisabeta, nr. 8, Cluj]

La rugãmintea, insistentã, a lui Ion Buzdugan, profesorul ºi criticul literar Ion Chinezu,un cãrturar autentic ºi cu totul deosebit faþã de ceilalþi, intervine ºi modificã versul treidin strofa a patra, aºa cum dorise autorul. Ion Buzdugan a colaborat la revista Gândromânesc cu, doar, douã poezii ~ Vis alb2 ºi Cântec de pãstor.

Note:* Originalul acestei scrisori, inedite, se aflã în biblioteca Muzeului Naþional de Literaturã Românã din Bucureºti.1. Cântec de pãstor în Gând românesc, 3, nr. 1, ianuarie 1935, p. 26.2. Vis alb în Gând românesc, 3, nr. 1, ianuarie 1935, p. 25.


SCRIITORI CONTEMPORANI

Scriitorul Ion Hobana este cunoscut maiales pentru volumele de anticipaþie ºtiinþificãºi pentru analizele ºi interpretãrile pe carele-a dat fenomenelor OZN. El este o prezenþãactivã în Uniunea Scriitorilor ºimai ales la Secþia de Literaturãpentru Copii ºi Tineret înconducerea cãreia lucreazã demulþi ani. Monografiile realizate deel despre scriitorii clasici aianticipaþiei Jules Verne, H. G.Wells etc. fac parte dinbibliografie obligatorie a genului.

Ion Hobana este un expert alfenomenelor OZN ºi le-a studiat într-ovreme când ele erau în general ocultate înRomânia. Volumul UFO�s From BehindThe Iron Curtain scris împreunã cu LouisJulien Weverbergh acoperã o istoriesecretizatã a fenomenelor aeriene, atractivãºi palpitantã, lucrarea devenind rapid unreper, cu pagini ale fanilor pe internet,traduceri ºi republicãri în tiraje mari.

De curând, venerabilul autor, ajuns lavârsta amintirilor, deºi nimeni n-ar zice cãe aproape octogenar, a simþit nevoia sãpãrãseascã teritoriul ipotezelor ºi exegezeiSF pentru un roman autobiografic. Amintirideghizate în ficþiune, iatã ce propune ro-manul Cãlãtorie întreruptã.

Adolescentul Gelu Petreanu, în careghicim liniile de portret ale autorului,ajunge în gara copilãriei ºi, sub impulsulmomentului, sare din tren, îºi întrerupecãlãtoria pentru ºapte ore ºi plonjeazã întrecut. Cãlãtoria întreruptã are loc dupã

rãzboi (al Doilea Mondial, se înþelege) iarfaptele rememorate se petrec în perioadaconflagraþiei. Perspectiva naratoruluioscileazã între subiectivitatea lui Gelu,

narator la persoana întâi subforma unui jurnal personal, ºicea a povestitorului omniscientcare priveºte atât copilãria luiGelu cât ºi evenimentele majorecare constituie fundalul acþiuniicu un ochi lucid ºi cunoscãtor,avizat desigur ºi ajutat delecturi ulterioare.

Ceea ce rezultã, este o expo-ziþiune atrãgãtoare a unui punct de vederede martor ocular, la care se adaugã uneleclarificãri venite prin studiu ºi princunoaºterea consecinþelor acelor eveni-mente. Autor prin definiþie pentru tineret,Ion Hobana are accente moralizatoare carenu rãpesc însã plãcerea lecturii. Ar fi chiarde dorit ca un adolescent al anilor 2000 sãcunoascã astfel, prin intermediul semi-ficþiunii acestui roman, realitãþile unei epocigreu inteligibile prin consultarea tratatelorde istorie. În cartea lui Ion Hobana istoriamãruntã, a faptelor cotidiene, se suprapuneºi este înglobatã în marea istorie, cutragismul ei. Autorul reuºeºte sãregãseascã, prin jurnalul tânãrului Gelu,incertitudinea ºi neclaritatea amestecatã cusperanþã a epocii aºa cum desigur aresimþit-o el însuºi. Ion Hobana este unmoralist, dar unul care ºtie sã dea farmecpoveºtii ºi sã pãstreze echidistanþa între tezape care o agreeazã ºi celelalte.

Horia Gârbea

ION HOBANA SPRE A PATRA TINEREÞE

Ion Hobana s-a nãscut la 25 ianuarie 1931 la Sînnicolau Mare, Timiº. A absolvit liceul la Bârlad ºiFacultatea de Filologie din Bucureºti (1954). A debutat publicistic în 1948 ºi editorial, cu un volum deversuri, în 1954. Din 1957 s-a afirmat ca autor de literatura sience-fiction, ulterior devenind cunoscutpentru eseurile sale despre literatura de anticipaþie, viitorologie ºi problematica OZN. Unele dintreaceste lucrãri au fost traduse ºi publicate în strãinãtate. Este membru al mai multor organizaþii internaþionaleale scriitorilor SF ºi cercetãtorilor fenomenelor OZN, preºedinte al ASNAF, organizaþia românã pentrucercetarea OZN. Lucrarea sa UFO�s From Behind The Iron Curtain are o largã notorietate internaþionalã.A realizat traduceri ºi antologii din literatura clasicã de anticipaþie ºi a primit numeroase premii literare.A fãcut parte, începând cu anul 1972 ºi face parte ºi în prezent din organismele de conducere aleUniunii Scriitorilor, fiind ºi secretar al acesteia vreme îndelungatã.

Unele idei par contemporanilor bizare sau pur ºi simplu absurde... Meritã sã fieascultate vocile oamenilor care-ºi depãºesc limitele pentru a extinde cunoaºterea lumiiînconjurãtoare, pentru a se elibera de propriile angoase existenþiale. (Ion Hobana)


Florentin Popescu

ASCUÞIT CONDEI,APRIGÃ FEMEIE!

PORTRETE ÎN PENIÞÃ

«A scrie e modul meu de-a simþi cãtrãiesc, oricât de zadarnicã, denerecunoscutã, de nerãsplãtitã, de blamatãmi-o fi truda. ªi, ca pandant, a citi.Îndemnul lui Flaubert: Citeºte pentru a trãil-am urmat fãrã �abateri�. Vieþuiescslovenind. Când vorbesc mai mult decâtbinecitesc (sau, mai rar, binescriu) nu-ibine� ºi �... nu pot trãi din literaturã, darnici fãrã ea. Asta ºtiu sã fac,la asta mã pricep cel maibine sau nu mã pricep laaltceva mai bine. E o iluzie?Hotãrâþi dumneavoastrãcititorii.»

Cu aceastã mãrturisirede credinþã ºi însoþeaMagda Ursache unul dinromanele publicate în anii dinurnã. Pentru cine i-a citit cãrþile de maiînainte (dar mai ales pentru cine îiurmãreºte articolele din presa literarã),confesiunea cu pricina îºi are tâlcul ei.

Nu este, desigur, vorba de o captatiobenevolentiae faþã de cititor, ci mai degrabãde o mãrturie de suflet, fãcutã cu bunãcredinþã ºi într-o clipã a sinceritãþii totale.

Deschid Dicþionarul general alliteraturii române ºi în articolul care i seconsacrã, semnat de dl. Iordan Datcu,citesc, între altele: �Cu cel de al patrulearoman, Conversaþie pe Titanic (2001),genul predilect de prozã, o combinaþie deepicã propriu-zisã, eseu ºi publicisticã, secontureazã mai mult. Acþiunea cãrþii dureazão singurã zi (5 noiembrie 1998), ºi substanþaei o constituie, pe de o parte, observaþiilefãcute de un personaj, Aurel, la o evocare alui Mihail Sadoveanu þinutã la Paºcani ºi lamãnãstirea Neamþ ºi, pe de alta, remarcileCaterinei, la studioul de televiziune undelucreazã. Se adaugã multe rememorãri,paranteze, incizii în timp. Ironia, sarcasmulating cote înalte, obiectul lor fiind figuri

universitare compromise, scriitori, gazetari,editori care dupã 1989 îºi alcãtuiesc altãbiografie. Oportuniºti, colaboratori aiSecuritãþii, rapsozi ai realismului socialist,disidenþi cu sprijin oficial, proletcultiºtinotorii, comuniºti care s-au transformat în«comunitari», o faunã pe care Ursache oînºiruie cu migalã de entomolog, în acestbestiar intrând ºi securiºti renovaþi;

eco1ogiºti-securiºti, liberal-securiºti, puriºti-securiºti,socialiºti-securiºti, liberschimbiºti-securiºti, moldo-veni-securiºti.�

Cu Magda Ursache amfost, pentru o foarte scurtãperioadã, coleg de liceu, lavestitul �B.P. Hasdeu� dinBuzãu, ºcoalã prin bãncile

cãreia mai demult ori mai de curândtrecuserã, între mulþi alþii ºi V. Voiculescu,Gheorghe Istrate, Ion Nicolescu, NicolaeCabel, ca sã nu mai vorbesc de Pamfilªeicaru ºi Ion Caraion � personalitãþi cunume bine fixate în literatura noastrã. Înce o priveºte pe autoarea de mai târziu aromanului Conversaþie pe Titanic n-aº fibãnuit pe atunci cã în persoana ei se aflã,ca sã zic aºa, în germene o scriitoare deprozã, dar mai ales un pamfletar cu uncondei ce avea sã se dovedeascã a fi nunumai foarte ascuþit, ci ºi inspirat, hotãrâtsã nu �ierte� nimic din pãcatele, cu voiesau fãrã voie, ale celor ce aveau sã populezeredacþiile, revistele, cenaclurile, ambianþaculturalã a Iaºului, atât de bine ºi de aproapecunoscut de buzoianca deveritã studentãîn oraºul lui Eminescu ºi al lui Creangã.

�Pusã la index� între 1975 ºi 1989 înurma unei înscenãri, Magda n-a mai avut,aºadar, drept de semnãtura o destul de lungãperioadã de timp � fapt care, iarãºi se înþele-ge, avea s-o afecteze pânã în strãfundurilesufletului. Nu însã s-o ºi doboare, pentru


cã ea avea din naºtere ceea ce se cheamã�stofã de luptãtoare�. Luptãtoare în spirit,cu gândul ºi cu condeiul.

În anii interdicþiei de semnãturã (ca ºimai înainte ºi ca ºi mai târziu de altfel),scriitoarea, descendentã a unei familii deintelectuali, a lucrat la ceea ce s-ar puteachema, cu o formulã consacratã,construcþia de sine. A citit rafturi întregide cãrþi, s-a informat, a parcurs presaliterarã (aºa puþinã ºi îndoctrinatã cum erala noi înainte de 1989), într-un cuvânt n-alãsat sã-i scape mai nimic din ceea ce sepetrecea prin lumea culturalã în care fusesemarginalizatã pe nedrept.

Dupã 1990 Magda Ursache a reintrat încircuitul literar, precum o goeletã, cu toatepânzele sus; a publicat romane ºi eseuri ºi �mai ales! � s-a consacrat unei publicisticiprin care a fãcut / face dovada unuipamfletar cãruia cu greu i-ar putea fi gãsitun termen de comparaþie, nu numai în Iaºulîn care trãieºte ºi scrie, ci în toatã þara.

Fidelã înainte de toate adevãrului, fãrãcomplexe ºi patizanate, aceastã scriitoare�atacã� frontal ºi fãrã prejudecãþi subiectecare pentru mulþi sunt �sensibile�, întrucâtdau la ivealã mentalitãþi ºi atitudinicameleonice, rãscolesc fãrã pãrtinire�istorii� ºi întâmplãri din trecutul nu preaîndepãrtat � neconvenabile, deranjantepentru unii dintre protagoniºtii lor cepozeazã acum în liberali, anticomuniºti etc.�Sã discutãm cu cãrþile pe masã!� pare aspune, în subtext, fiecare articol, fiecareeseu ori pamflet ale autoarei.

Pe de altã parte, Magda Ursache nu secantoneazã numai în trecutul apropiat,dezvãluind ºi acuzând ca într-un tribunal almoralitãþii. �Tarele�, viciile, mentalitãþileaberante, impostura, spiritul de gaºcã,exacerbarea unor merite etc. etc. nu þinnumai de trecut, ci ºi de prezent, iar condeiulascuþit al publicistei nu ºovãie sã creioneze

� în context � portretele unor inºi dinimediata vecinãtate, sã punã în luminã totceea ce pare a devia de la mãsurã ºi echi-libru, de la buna cuviinþã ºi bunul simþ.

Magdei Ursache îi displac exagerãrile,minciuna, vorbele poleite în fraze careascund neadevãruri. ªi câte altele!

Dacã privim cu atenþie, pare a spunepamfletara, mai întotdeauna ºi în tot loculexistã o faþã nevãzutã a aisbergului. ªi cãtreea trebuie sã ne îndreptãm atenþia, pentru cãde acolo ne pândesc pericole nebãnuite. Deacolo poate veni rãul, acolo se pot afla cauzelenaufragiilor de tot felul ºi de toate mãrimile...

Pe aceastã �doamnã Chiajna� aliteraturii noastre actuale am întâlnit-o înmulte rânduri, cu prilejul unor manifestãriliterare petrecute la Bucureºti, la Buzãu sauFocºani. Aflatã aproape întotdeauna alãturide dl. Petru Ursache, soþul ei (un ins de obunãtate ºi blajinãtate cum de puþine orimi-a fost dat sã întâlnesc la alþii), profesoruniversitar cu valoroase studii de etnologieºi folclor, Magda Ursache îþi lasã impresiaunei femei pline de umor, sarcasticã chiarºi cu sine nu numai cu cei despre care scrie(�Eu ºi Petru, zice, suntem un fel deFrumoasa ºi Bestia, fãrã sã se ºtie cine ebestia ºi cine frumoasa!...�).

Micã de staturã, plinuþã la trup, cu ofizionomie de copil pus pe ºotii, zâmbitoare,pare a fi mai degrabã un puºti nãzdrãvan,precum cei pe care dintr-o singurã trãsãturãde creion îi desena cândva o artistã (ajunsãcelebrã tocmai prin asta), Tia Peltz...

Câtã diferenþã (ca sã nu zic contra-dicþie!) între figura femeii ºi scrisul ei! Faceºi asta parte din ciudãþeniile firii, sau poateale lumii literare prin care mi-a fost / îmieste dat sã-mi port paºii de vreo patruzecide ani încoace...

Ascuþit condei, teribilã femeie aceastãdoamnã Chiajna a literelor noastre! Citiþi-oºi vã veþi convinge!

ASASINAREA UNEI REVISTEÎncepând cu ianuarie 2009, �Litere. Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor

Târgoviºteni� a apãrut doar prin efortul financiar al Editurii Bibliotheca. Fãrã niciojustificare, noul Consiliu Judeþean a încetat finanþarea (1000 de lei lunar!) neanuþândînsã rezilierea contractului nr. 113/30 mai 2001 încheiat cu Editura Bibliotheca. Nu estecãderea noastrã sã evocãm cum se cheltuiesc fondurile, chiar aºa diminuate, în culturadâmboviþeanã. Este, vorba lui Caragiale, un secret public. Cu toatã generozitateadomnului Mihai Stan, directorul Editurii Bibliotheca (din anul 2001, editura asigurã peste50% din costuri), acesta nu se poate substitui autoritãþii locale ºi nu va mai reuºi, aºacum ne-a anunþat, mult timp sã finanþeze singur, în totalitate, editarea celei mai longeviveºi unicei reviste de culturã a judeþului; în aprilie 2010 revista ar fi împlinit 10 ani deapariþie neîntreruptã. (Consiliul director al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni)


Victor Petrescu

NICOLAE NEAGUDincolo de timp

DICÞIONAR

Poet, prozator, dramaturg, traducãtor,Nicolae Neagu s-a remarcat ca o prezenþãsingularã în mediul literar contemporan.

Se naºte la 18 iulie 1931 în Ioneºti,comuna Petreºti, din judeþul Dâmboviþa.

Cursurile ºcolii primare în Doiceºti,urmate de cele liceale la Târgoviºte ºiGãeºti. Între 1950-1956 stu-dent al Facultãþii de MedicinãGeneralã din Bucureºti. Estemedic în comune din jurullocalitãþii Vedea, iar din 1959ºi pânã la pensionare profe-seazã în Bucureºti.

Debut literar la �Lucea-fãrul� cu poezie (1962).Colaboreazã la �Românialiterarã�, �Viaþa româneascã�,�Convorbiri literare�, �Amfi-teatru�, �Sãptãmâna�, �Tineretul liber�,�Luceafãrul�, �Contemporanul�, �Ramuri�,�Viaþa medicalã�, �Litere�, �Curier�. Primaapariþie editorialã cu volumul de versuri�De-a soarele� (1967), urmatã de�Echilibru pânã în ploaia de octombrie�,�Poeme Rococo�, �Ninse colinele înamurg�, �Hibernale�, �Cabinet defamilie�, �Cu mâna stângã�, �99 depoeme de toatã mâna�, �Pãrtaº ladomnie�, �Doi�. Dintre prozele saleremarcãm �Întoarce-te sã mai vezi�(1977), �Ninsoarea care ne trebuie�(prozã poeticã cu care obþine premiulAsociaþiei Scriitorilor din Bucureºti, 1980),�Înþelesul de pierdere, seara�, �Anonimulde aproape�, �Somnul�, �Inima�,�Iubirea ca o mânzã neagrã�, �Nouã lunicu Lelia�. Volume pentru cei mici: �Iapaverde, mânzul Poc ºi bãiatul fãrã toc�,�Iete, sâc!� ºi de teatru �Frunze subcopaci nebuni�. Prezent cu interviuri sauversuri la Radio ºi Televiziune. Membru alUniunii Scriitorilor din 1973. Între 1977-2002 preºedintele Cenaclului literar �VasileVoiculescu� al medicilor ºi farmaciºtilordin Bucureºti. Premii ale AsociaþieiScriitorilor din Bucureºti pentru volumele

�Ninsoarea care ne trebuie� (1984), �Înoraºul Poc-în-plic� (1985). Pentruromanul �Iubirea ca o mânzã neagrã�(1995), i s-a decernat Premiul AcademieiRomâne. În 2007 primeºte premiul OperaOmnia al Societãþii Scriitorilor Târgo-viºteni, iar în 2008 i se acordã Premiul

pentru poezie al revistei Litere.Versurile, vizând libertateaabsolutã a cuvântului, sunt deun lirism superior, cu nuanþeintelectualizate printr-un rafi-nament expresiv. Poemele dedragoste, cele patriotice, ceabordeazã mari teme aleexistenþei umane, sau demeditaþie istoricã, ca ºi poeziade atmosferã constituie uni-versul sãu poetic. De altfel,

fãcându-ºi o autocaracterizare a scrisuluiîn general, a poeziei în special, recunoºteacã s-a simþit din totdeauna înclinat �sprerelatãri autobiografice, [...] 99 la sutã dinevenimentele mai mari sau mai mititele,descrise în «terfeloagele» mele sunt mate-rial faptic nemijlocit trãit�.

Utopie ºi reverie, cuvintele ca oglinzisufleteºti, o demnitate majorã în asumareadestinului ºi a vieþii, aºa cum a fost ea(uneori cu accente dramatice), i-au conferito seninãtate ºi o trãire intensã a senti-mentelor. De aici izvorul nesecat alversurilor sale sau al prozei poetice.Ludicul, fantastul, livrescul, uºurinþaversificatiei dar ºi o anumitã preþiozitate înexprimare, dau poeziei sale o inconfun-dabilã veridicitate: �Ce se va alege dinmine?/ somnoroasa mea te întreb, / iar tumã asiguri cã voi trece/ miriade de stele/soarele ºi pãmântul,/ dar cuvintele rãmân�.

�Pretutindenea femei�, îºi caracterizaastfel existenþa: �Parcurgem aproape fãrãsã ne dãm seama, de la o vârstã la alta,scene revolute... Ne plimbãm, în realitatesau în ficþiune, pe strãzi lãturalnice ºi dintr-odatã realizãm cã vremea a trecut ºi cã, deacum înainte, pãºim din încet în ºi mai încet


spre «poarta fãgãduinþei» dincolo de carenu mai existã temei de întoarcere fiindcãsteaua noastrã e pe cale sã apunã atât detrist ºi de irevocabil încât marele impact eomonim ca ploaia... Ori ca nisipul...�

Într-un singur lucru a crezut cu ardoarescriitorul pânã în ultima zi a vieþii sale (17iunie 2009, în Gãeºti): în puterea celoraproape cincizeci de cãrþi ale sale, ce vordãinui înfruntând timpul: �Cãci îmi iubesccãrþile cu egoism ºi mai presus de propriaraþiune de a fi... ªi apoi, eu mã voi«drumeþi» într-o zi dar, «cãþãrate» perafturile unei biblioteci, opurile mele se vorîncãpãþâna sã rãmânã...� ªi, într-adevãr,au rãmas alãturi de autorul lor.

Scrieri: De-a soarele: versuri,Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1967;Echilibru pânã în ploaia de octombrie:versuri, Bucureºti, Editura Tineretului,1969; Poeme Rococo: versuri, Bucureºti,Editura Litera, 1969; Erezii (versuri),Bucureºti, Editura Cartea Româneascã,1970; Ninse colinele în amurg: versuri,Bucureºti, Editura Cartea Româneascã,1973; Întoarce-te sã mã vezi. Bucureºti,Editura Eminescu, 1977; Hibernale.Bucureºti, Editura Cartea Româneascã,1977; Înþelesul de pierdere, seara: roman,Bucureºti, Editura Eminescu, 1979;Ninsoarea care ne trebuie. Bucureºti,Editura Ion Creangã, 1979; Suvenire:versuri, Bucureºti, Editura Eminescu,1980; Cabinet de familie. Bucureºti,Editura Eminescu, 1981; Anonimul deaproape: roman, Bucureºti, Editura CarteaRomâneascã, 1982; Purpura ºi iarba:versuri, Bucureºti, Editura Eminescu,1983; Somnul: roman. Bucureºti, EdituraEminescu, 1984; În oraºul Poc-n plic:versuri, Bucureºti, Editura Ion Creangã,1985; Soarele meu, inima mea: versuri,Bucureºti, Editura Eminescu, 1986; Cumâna stângã: versuri, Bucureºti, EdituraEminescu, 1987; Printre cãrþi, copii ºicuburi: versuri, Bucureºti, Editura IonCreangã, 1989; Inima: roman, Bucureºti,Editura Eminescu, 1989; 99 de poeme detoatã mâna: versuri, Bucureºti, EdituraCartea Româneascã, 1991; Exerciþii de-amuri: versuri, Bucureºti, EdituraEminescu, 1991; Iapa verde, mânzul Pocºi bãiatul fãrã toc: povestire poeticã,Bucureºti, Editura Ion Creangã, 1993;Iubirea ca o mânzã neagrã, Bucureºti,Editura Eminescu, 1995; Trandafiri îngrãdina cu iarnã. Bucureºti, EdituraEvenimentul, 1996; Pãrtaº la domnie:poeme. Bucureºti, Editura Eminescu,1997; Iete, sâc!, Bucureºti, Editura Roma-nia Press, 1997; Citiþi-mã singuri.

Bucureºti, Editura Eminescu, 1998; Obitus,apusul stelei: roman, Bucureºti, EdituraEminescu, 1999; Nouã luni cu Lelia: ro-man, Bucureºti, Editura România Press,2000; Interiorul cãderii: versuri, Bucureºti,Editura România Press, 2000; Doi: versuri,Bucureºti, Editura România Press, 2001;Frunze sub copaci nebuni: teatru.Bucureºti, Editura România Press, 2002;Plural în singurãtate, Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2003; Pretutindenea femei,Bucureºti, Editura Muzeul LiteraturiiRomâne, 2004; Scrisori neexpediate(itinerar poetic), Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2007; Ninsoarea care netrebuie. Povestiri pentru copii ºiadolescenþi nurlii, Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2007; Iubirea mea,-n decem-brie, pe searã, Târgoviºte, Editura Biblio-theca, 2008; Mânzul Poc! ºi Iapa Verdeºi bãiatul care pierde (piesetã într-unact), Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2008;Apologia preludiului, Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2008; Pur ºi simplu,Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2009.

Trad.: Hol a ho Telapo: versuri. Tra-duse în limba maghiarã. Bucureºti, EdituraIon Creangã, 1983; Schee, dich brauchenwir: versuri, Traduse în limba germanã,Bucureºti, Editura Ion Creangã, 1985.

Referinþe: Gãeºti � cinci secole de istorie.1498-1998. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,1998, p. 194-195; Iordache, Aurel. Gãeºti500. File de monografie [f.l.], 1998, p. 192-193; Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu,Aurel. Dicþionarul scriitorilor români. Vol.III: M-Q. Bucureºti, Editura FundaþieiCulturale Române, 2001, p. 390-393;Petrescu, Victor; Paraschiva, Serghie.Dicþionar de literaturã al judeþuluiDâmboviþa 1508-1998. Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 1999, p. 161-163;Ghilimescu, ªtefan Ion. Convorbirideschise � de la Alexandru Ciorãnescula Marian Zidaru. Bucureºti, EdituraLucman, 2003, p. 160-169; Petrescu,Victor. Scriitori ºi publiciºtidâmboviþeni. 1900-2004. Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 2005, p. 159-160;Dicþionarul general al literaturiiromâne. Bucureºti, Editura UniversEnciclopedic, 2005, p. 562-563; Zalis,Henri. O istorie condensatã a literaturiiromâne. 1880-2000. ed. a II-a revãzutã ºiadãugitã, Târgoviºte, Editura Bibliotheca,2007, p. 621-622; Cristea, Tudor. De laclasici la contemporani. Târgoviºte, GrupulEditorial Bibliotheca&Marcona, 2008, p.51-62; Stan, Mihai. Confreria. Convorbiriºi confesiuni. Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2009, p. 239-244.


O bibliografie a luiCONSTANTIN NOICA

Iordan Datcu

BIOGRAFII

În anul centenarului filozofului (s-anãscut la 11/24 iulie 1909, la Vitãneºti,jud. Teleorman ºi a trecut la cele veºnicela 4 decembrie 1987, la Sibiu), a apãruto lucrare de indiscutabil interes: Stan V.Cristea, Constantin Noica. Reperebibliografice (RCR EDI-TORIAL, Bucureºti, 2009,254 p.). Cele trei secþiuni alecãrþii, �Reperele biografiei�,�Reperele operei�, �Reperelereceptãrii�, ingenios siste-matizate, însumeazã 4054de poziþii.

Sigur cã pondereaprincipalã o deþine operafilozoficã a autorului, aºacum ponderea principalã odeþin referinþele critice laaceastã operã.

Lectorul are totodatã surpriza sãurmãreascã ºi alte componente ale acesteiopere complexe. Spre exemplu, numãrulmare de articole, recenzii, însemnãri pecare Noica le-a publicat despre literaturapropriu-zisã, despre poeþi, prozatori,comentatori ai fenomenului literar. Sunt decitat articolele sale despre Ticu Archip, G.Bacovia, Camil Baltazar, Martha Bibescu,Lucian Blaga, Geo Bogza, Emanoil Bucuþa,I. Al. Brãtescu-Voineºti, Mateiu I.Caragiale, Al. Colorian, Petru Comarnescu,Nichifor Crainic, Sergiu Dan, Al. Davila,Leon Donici, Romulus Dianu, MirceaEliade, Mihai Eminescu (obsesiafilozofului), Eugen Goga, B.P. Hasdeu,Nicolae Iorga, Constantin Kiriþescu, TituMaiorescu, Ion Minulescu, CamilPetrescu, Cezar Petrescu, Marin Preda,Stephan Roll, I.M. Sadoveanu, M.Sadoveanu, Mihail Sebastian, IonelTeodoreanu, George Topîrceanu, TudorVianu, George Voevidca º.a.

O surprizã este, totodatã, prezenþaunor comentarii despre sociologia

româneascã, în care comentariulsociologic este de aproape înrudit cu celfilozofic. Este vorba de comentariiledespre ºcoala sociologicã de la Bucureºti,condusã de Dimitrie Gusti, despre câþivareprezentanþi de seamã ai ei. În Sociologia

monograficã româneascã(din Revista fundaþiilor re-gale, 1934, nr. 8), îºiexprimã convingerea cã�miºcarea monograficãreprezintã unul dintre celemai sigure câºtiguri aleculturii româneºti contem-porane� ºi se opreºte la douãlucrãri reprezentative aleacestei orientãri: Teoriamonografiei sociologice deTraian Herseni ºi Tehnicamonografiei sociologice de

Henri H. Stahl, lucrãri �de întemeiere aunei metode ºi descriere tehnicã a ei...rodul unei munci de aproape zece ani cares-a sãvârºit într-unul din laboratoarele celemai interesante ale Universitãþilor noastre:seminarul de sociologie al d-lui prof. D.Gusti�..., �rodul unei munci de zece ani,dar mai ales rodul unui gând care dateazãde aproape un sfert de veac�. Noicasubliniazã noua abordare a cercetãriisociale: �Sistemul anchetelor superficiale,ºi deseori impresioniste, sau empirismulcomplet necritic al unor cercetãri careadunã fapte, pur ºi simplu pentru a adunafapte ºi fãrã a tinde cãtre nimic teoreticprin ele � constituie mijloace tot atât deinsuficiente ca ºi speculaþia. Monografiisociale s-au mai întreprins; dar ce aduceºcoala d-lui D. Gusti este fundamentareasociologicã pe care cautã s-o dea acestorcercetãri monografice�. Noutatea deautenticã ºcoalã este iarãºi subliniatã: �Amvroi sã subliniem, cu acest prilej, faptulcã întâlnim aci o adevãratã ºcoalã.Întâlnim aci un grup de oameni care, fãrã


a fi deloc lipsiþi de originalitate, au lucrattotuºi atât de mult împreunã ºi au fostîntr-atât de supravegheaþi de profesorullor, încât am ajuns astãzi la acea tovãrãºiede gând care se numeºte ºcoalã. Ideilelor se întrepãtrund, fãrã sã-istinghereascã; sugestiile profesorului leconduc cercetarea fãrã s-o tulbure; iar,în ultima instanþã, experienþele ºiînvãþãmintele elevilor folosesc desigurprofesorului însuºi, al cãrui sistem supluse îmbogãþeºte neîncetat, rãmânând totuºineîncetat acelaºi în structura lui. Acestaeste, hotãrât, înþelesul de ºcoalã; fiecareeste original ºi totuºi prezenþa profesoruluise simte peste tot�.

Remarcam mai sus prezenþa tenteifilozofice a lui Noica în consideraþiilesociologice. Aceastã înrudire o remarcãºi într-una din lucrãrile lui Traian Herseni:�Nu ne putem opri totuºi sã stãruimasupra valorii, nu numai de introducerela o metodã de lucru, ci ºi de speculaþiefilozoficã a acestei lucrãri. Autorul pare,de altfel, un excelent cunoscãtor alproblemelor de filozofie, unde intervinechiar cu o siguranþã remarcabilã. Ni separ demne de relevat, în acest sens,observaþiile pe care le face cu privire lateoria inducþiunii, apoi legitimarea, extremde justã, a deosebirii dintre psihologic ºineologic; dar mai ales trebuie relevatãteoria sociologiei ca obiectivare a spiritului,teorie care dominã lucrarea de faþã, dupãcâte ºtim, obiectul unui volum separat.Cu acest volum, suntem siguri ca numeled-lui Herseni va însemna ceva în filozofiaromâneascã�.

Constantin Noica n-a reflectat asuprasocietãþii româneºti, asupra þãrãnimii doarîn consideraþii despre lucrãrile altora.Întâlnim în publicistica sa consideraþiidespre preocupãrile þãranului român,despre luminarea satelor, despre creaþiimajore ale satului, ca Mioriþa, spreexemplu. Aceasta continuã sã fie rãuînþeleasã. În articolul Pentru o bunãdesprindere de spiritul Mioriþei (dinSteaua, 1976, nr. 3), a opinat cu toatãfermitatea: �Cine are în faþã tabloulmodulaþiilor fiinþei nu mai poate facesufletului românesc nedreptatea sã-lînþeleagã printr-o singurã tonalitate, ceaa Mioriþei, cu resemnarea ei în faþa morþii.Mioriþa poate fi o reuºitã unicã a creaþieinoastre folclorice, dar nu ºi mãsura unicãpentru sensibilitatea filozoficã a unuisuflet, cãruia a fi ºi a nu fi îi apar nespusmai bine orchestrate�.

Altã datã, în articolul Etnogenezã ºihysterogenezã a poporului român (dinFamilia, ianuarie 1982), observândmutaþiile prin care trece satul românesc,societatea româneascã în ansamblu, seîntreba cu gravitate: �Cum oare vomrãmâne un popor ºi nu o simplã populaþie,într-o lume fãrã sat, fãrã culturã folcloricãmajorã ºi completã, cum a fost a noastrã,într-o lume fãrã naturã, cel puþin înînþelesul ei de pânã acum ºi în bun contactcu omul, ca pânã acum, într-o lume în cares-ar întinde cãtre o limbã universalã, saus-ar impune ca un fel de latinã în EvulMediu, o singurã mare limbã cultã, într-olume în sfârºit de supra-realitãþi, cum vafi cea a ºtiinþei ºi tehnicii în curs�.

Secþiunea Receptarea operei este binesistematizatã, ea deþinând cel mai marespaþiu din volum, adicã 2546 de poziþii dincele 4054. Dacã între 1928 ºi 1947receptarea numãrã doar 115 poziþii, cea dedupã 1969 (între 1947 ºi 1967 a existatinterdicþie de a se scrie despre Noica),aceea de dupã acest ultim reper esteabundentã. Între 1928 ºi 1947 scriu despreel I. Brucãr, Al. Dima, LucreþiuPãtrãºcanu, G. Cãlinescu (într-unul dintreeseurile sale Noica este plasat între cei carealcãtuiau �detestabila insurecþie decolegieni�), Octav ªuluþiu, P. Comarnescu,ª. Cioculescu, Nichifor Crainic, Tr.Herseni, Mihail Sebastian, Mircea Eliade,Eugen Ionescu, Zaharia Stancu, C.Rãdulescu-Motru, V. Bãncilã, RomulusVulcãnescu, Ion Frunzetti.

Fãrã îndoialã cã într-o atât de marebogãþie de informaþie se vor fi strecurat ºiinexactitãþi, greºeli. Semnalãm douã. Se dãca aparþinând lui G. Cãlinescu articolulGeneraþia bombasticã, �Viaþa literarã�, IV,109, 1929. Îl cãutãm în ediþia completã apublicisticii lui G. Cãlinescu, dintre anii1920 ºi 1947, editatã sub coordonareaacad. Eugen Simion, ºi nu-l gãsim. Lapoziþia 457 citim: Turnul cu milenii deIonel Teodoreanu, Vremea, II, 56, 21mart. 1929, p. 2. Credem cã este vorba deromanul Turnul Milenei, care apãruse în1928.

Cartea domnului Stan V. Cristea esteelaboratã de un istoric literar versat, careîºi mai arãtase talentul de riguros cercetãtorîn douã cãrþi anterioare ale sale, Eminescuºi Teleormanul (2000) ºi Dicþionarulscriitorilor ºi publiciºtilor teleormani(2005), în care articolul despre ConstantinNoica era unul dintre cele mai informate(p. 314-323).


George Toma Veseliu

PETRE ANTON BUTUCEA� noi contribuþii monografice � III

AMINTIRI LITERARE

Documentele inventar ale FilialeiDâmboviþa a Arhivelor Statului conþinsintetic �portrete� lapidare ale localitãþilor:sate sau comune. Iatã, spre exemplificare,cum este vãzut Rãzvadul lui Petre AntonButucea, acea vatrã voievodalã încãrcatãde istorie ºi spiritualitate: �Este unul dintrecele mai vechi sate din judeþul Dâmboviþa,fiind atestat documentar în anul 1431. Afost întotdeauna unul dintre cele mai popu-late sate ale jud. D-þa cu o puternicãdezvoltare economicã la ocupaþiiletradiþionale legate de viticulturã ºiagriculturã, adãugându-se de la sfârºitulsecolului al XIX-lea acelea legate deexploatarea petrolului�. (s.n.)

În aceastã localitate, sorã germanã aTârgoviºtei, se nãºtea cu 89 de ani în urmãpoetul atât de nedreptãþit de soartã. Copilulvedea lumina zilei la un sfârºit de august(ziua 28, anul 1920, luna lui gustar)care-ºi potolea cazanele încinse ale veriicu adierile toamnei când strugurii dãdeauîn pârg. Era o zi oarecare, dar de marebucurie în familia lui Anton P. St. Butucea,a cãrui locuinþã, o casã înaltã de paiantãcu pridvor deasupra pivniþei ºi prispa caredecomanda cele douã odãi spoite cu varproaspãt de Paºti, se afla fãloasã într-ocurte, largã, la intersecþia strãziiDispensarului cu cea a Bisericii, locul undese va fi aflat al doilea centru al comunei.Naºterea copilului, chiar în curteapârcãlabului satului, comprehensivitatea sastructuralã, capacitatea sa intelectualã dea prelucra datele istoriei Rãzvadului suntmotive care îl vor determina sã-ºi cauterepere locale intelectuale, sã facã lecturi ºisã-l ajute pe mai vârstnicului sãu vecin,învãþãtorul-profesor Gheorghe Calciu sprea-ºi publica parþial monografia Rãzvaduluiîn ziarul �Drapelul� din Arad unde poetuleste gãzduit. O altã determinare, unaastralã, coroboratã cu misivele poetului,redactate într-un discurs intelectual rafinat,oferã un crochiu al unei fiinþe care seîncadreazã personalitãþii tipului de om

nãscut în zodia Maimuþei de metal (v. VirgilIonescu, Zodiacul Chinezesc, Edit. CoresiSRL, Buc., 1991). Evident, personalitateapoetului este o rezultantã a unei acumulãride componente asupra cãrora vom deliberala timpul potrivit. Metalul îi conferãmotivului fermitate în exprimare: �Iubitedomnule Treboniu, ºtiu cã Adonisînseamnã creaþie, dar mai ºtiu cã Adonisînseamnã ºi respect ºi bunã-cuviinþã,calitãþi care-i lipsesc lui Mihãilescu. Cã,oarecum, acest domn conduce Adonisulnu mai încape îndoialã ºi vã rog sã credeþicã nu sunt greºit informat. Diviziuneaactivitãþii � Adonis e prima parte din ceeace va urma. Eu am respect pentru muncaºi talentul tuturor, dar nu înþeleg ºi nici nuadmit ca sã fiu ponegrit, eu sunt aºa cumsunt ºi n-am nevoie de comentariilemihãilesciene, de orice naturã ar fi...Trãiascã Adonis!� (epistolã trimisã luiVirgil Treboniu, Bucureºti de la Rãzvadulde Jos, 6 februarie 1942, într-un momentde iritare ºi pe fondul unei aºteptãri, fiindcãprin 21 aprilie 1941, într-un P.S., îl anunþade iminenta apariþie a volumului Alcool,femei pierdute, eu...) � Butucea înscrisoare trimisã scriitorului I. Valerian,poetul �modernist� de la �Sburãtorul�(Eugen Lovinescu, Istoria literaturiiromâne contemporane, vol. L, Edit.Minerva, Buc., 1973, p. 665), autorul�primului roman al islamismului nostru�(acþiunea se desfãºoarã în Dobrogea n.n.)cum îl definea George Cãlinescu, �Cara-Su�, apãrut în 1936 ºi, desigur, citit dePetre Anton Butucea. Cã se nãºtea un poetadevãrat �ale cãrui puternice impulsuri ºienergii regenerative vor fi simþite de toþicei cu care vine în contact�, am pututconstata din fascinaþia exercitatã asupraprietenilor sãi care l-au evocat în scrisoriledisperate la dispariþia prematurã a poetuluirãzvedean. Oare va fi intuit tatãl poetului,care prin tradiþie îºi declara fiul la Stareacivilã de evidenþã a persoanelor din Primãriacomunei Rãzvadul de Jos, cã fiul sãu va fi


altceva decât cetãþenii comunei?Certificatul de naºtere la o lecturã atentãaratã care erau �competenþele� juridice aletatãlui declarant, el reprezentând persoananumãrul 1 a familiei: �Pãrinþii � Numele defamilie al mamei Butucea, PrenumeleAnton (Sic!) � Joiþa�. Dupã cum se ºtie,modelul occidental (la noi Codul lui Napo-leon) al practicii juridice, administrativeducea pânã la pierderea identitãþii femeiicãsãtorite. Facem câteva precizãrinecesare cercetãrii ºtiinþifice. Dincataloagele clasei a II-a, respectiv cl. a IV-a(1928-1929), reies �Numele ºi prenumele,domiciliul pãrinþilor/corespondent Anton P.St. Butucea, Rãzvad de Jos, Bisericã�.Aºadar, mama este �absorbitã� de soþultitular. Ceea ce este demn de reþinut însãeste apariþia iniþialei �St.� la numele tatãlui,ceea ce înseamnã cã e vorba de prenumelebunicului poetului, un Stan, sau mai puþinacceptabil, ªtefan. Cine va fi semnat actulde naºtere al copilului din partea primãrieieste de bãnuit, conform uzanþelor:preºedintele Comisiei Interimare, pentru cãprin procesul-verbal din 7 mai reiese cãadministraþia se afla în prag de alegeri ºide epurare a adversarilor politici dinprimãrie, din ºcoli, o practicã specificãromânilor, în schimb, comisiile erauconduse, de regulã, de preotul paroh saude altã personalitate, un gospodar, consiliersau chiar un fost primar. În 1920 funcþionatotuºi acelaºi secretar/notar H.N. Ionescupe care-l gãsim exercitând profesia încãdin 1918 alãturi de primarul I. Dinulescu,el însuºi preºedinte al Comisiei Interimare1923-1924. De ce sunt necesare astfel deinformaþii privind administraþia? Este lucrubine ºtiut cã viaþa unei localitãþi poate fidescifratã din documente care multora nule spun nimic. La Rãzvadul din acea vremepostbelicã se resimte un aer al reformei.Rãzvadul trecuse cu bine de ocupaþiagermanã, de tifosul exantematic, defoamete. România Mare era într-un procesde efervescenþã. Rãzvadul avea dispo-nibilitãþile sale ca oferte la programeleguvernului ºi al prefecturii, condusã peatunci de D.N. Câmpeanu. Când poetulavea doar trei ani, adicã în 1923, ComisiaInterimarã consemna prin proces-verbalînceperea construcþiei ªcolii de Fete �Prof.dr. C. Angelescu�, ministrul InstrucþiuniiPublice, unul dintre sponsorii de bazã,alãturi de Casa Corpului Didactic ºi dePrimãria Rãzvad, precum ºi de cetãþeni(Toma Popescu doneazã propriul cãminde casã). Starea economicã a localitãþii eraprosperã, populaþia ºcolarã se dublase. Eranevoie de o emancipare realã a femeii prinaducerea la ºcoalã a fetelor într-un local

special destinat. Comuna trecea printr-unproces de emancipare social-economicãîntâlnitã în alte localitãþi decât în perimetrulDecindeni, respectiv al zonei petrolifere:Gura Ocniþei, Ocniþa, Moreni. La Rãzvadconcesiunile petroliere încep sã schimbearhitectura vechiului sat. Este construitDispensarul uman: douã clãdiri modernede zid învelite cu tablã galvanizatã, una dinclãdiri � o vilã, fiind locuinþa mediculuiªeicãrescu, o profesionistã care strãbãtea11 localitãþi cu maºina proprie pentru con-sult medical. Chiar societatea petrolierã�Astra Românã� deschisese în clãdirileconstruite în Rãzvad un dispensar pentrusalariaþi, o centralã telefonicã. DrumurileRãzvadului erau pline de autocamioane ºiautoturisme, unele proprietate particularã.Cercetând plaja pe care apare trunchiul dearbori genealogici înrudiþi sub genericulButucea, am constatat cã ea oferã evoluþiaeconomicã a însãºi comunei, parte dinButuceºti reuºesc sã intre în pãtura foartenumeroasã a clasei de mijloc, parte din eistagneazã sau, pur ºi simplu, sãrãcesc.Din nefericire pentru copilul-poet situaþiafamiliei este la limita existenþei. O imagi-ne obsedantã, extrasã din memoriasubiecþilor chestionaþi, este grupul statuar,circulând ritualic, ca o fantomã: un cal, ocãruþã, doi pãrinþi îngânduraþi sus pe capraaºezatã pe scoarþe, iar la codirla cãruþeivisãtor copilul rezemat trãgând mereu cuochiul la vaca legatã cu funia de coarne,proþãpitã de car, opintindu-se spre aobliga vehiculul sã se deplaseze la vitezaei de melc. Exprima starea lui sufleteascã.Aflat în semnul Maimuþei ºi în semnulCocoºului (Fecioara) poetul trebuie sã fifost un suflet solitar, care face notãdiscordantã cu familia sãrãcitã din an înan. El nu acceptã nicio concesie. Se vaduce la ºcoala de bãieþi, va învãþa în unadin cele 2000 de clãdiri construite de oremarcabilã personalitate, ministrul SpiruHaret în România (1895), optimist,inteligent, zãpãcind pe toatã lumea, dar nupe învãþãtorul Ungureanu care-l þine la res-pect. Erau atunci în ºcoalã douã maripersonalitãþi judeþene, învãþãtorulHaralambie Vasile, viitor inspector ºcolarºi director al ªcolii �Vasile Cârlova�, omulpolitic, învãþãtorul C.A. Popescu ºi alþii carecu siguranþã cã vor fi avut ochi sã-ldescopere. Poetul ºtie cã trebuie relevatecãi noi ºi neconvenþionale. El va scãpatraseului obiºnuit, nu se va duce în pãdure,nu se va duce la sonde, va cãuta universulcãrþilor, îºi va descoperi propria-i limbã,iar pãrinþii, vor înþelege cã fiul lor e un darde la Dumnezeu ºi-l vor proteja cu puterilelor infime.


Mihai Gabriel Popescu

CLIO

Pe Valea Râului Alb, afluent al Dâmbo-viþei, se gãsesc la extremitatea Nordicã satelece alcãtuiesc comuna Bãrbuleþu: Pietrari,Gura-Bãrbuleþului, Bãrbuleþ ºi Râu Alb. LaGura Bãrbuleþ este punctul de confluenþã alcelor douã pâraie, Râu Alb ºi Bãrbuleþu, care,de aici, pânã la Voineºti, merg înfrãþite subdenumirea primului, vãrsându-se în bãtrânaDâmboviþã. Condiþiile geografice propice aupermis înjghebarea de aºezãri omeneºti dincele mai vechi timpuri, cunoscând o linieascendentã. Pe aici a fost una din artereledrumului comercial care lega Transilvania deTârgoviºte peste munþi � astfel cã la 1551gãsim Bãrbuleþu în circuitul economic alnegustorilor braºoveni (Radu Manolescu,Comerþul Þãrii Româneºti ºi Moldovei cuBraºovul � sec. XIV-XVI. Ed. ªtiinþificã, 1965,pag. 296). Acelaºi sat îl gãsim amintit îndiferite documente de la sfârºitul secoluluial XVI-lea ºi începutul secolului al XVII-lea.

Desigur, cã existenþa lui este mai vechedecât data la care fãcea comerþ cu Braºovulºi avea o putere economicã mare.

Mai vechi, apare satul Pietrari amintit înmai multe acte din prima jumãtate a secoluluial XVI-lea (1542 � act de la Radu Paisie) înspecial pentru piatra ce se scoate din Ocne(cariere), exportatã ºi peste hotarele ÞãriiRomâneºti, fiind întrebuinþatã la �pietrele demori de pe malul apelor� sau pentruconstruirea clãdirilor laice ºi bisericeºti.

Râu Alb aparþine de Bãrbuleþu ºi estecitat mai târziu în documente.

Pe raza comunei s-au pãstrat pânã în zilelenoastre diferite denumiri ce îºi au originea întrecutul îndepãrtat legat de diferite evenimenteistorice ca: Merii lui Mihai, Pãrul Paºei punctulOmul mort datând din timpul lui Mihai Viteazulcare din partea soþiei sale, doamna Stanca, seînrudea cu Creþuleºtii, avea moºie aici ºi careprobabil dupã Cãlugãreni a trecut ºi prinBãrbuleþu, iar la Gura Bãrbuleþului, într-un vârfce dominã valea, se presupune cã a fost ocetãþuie de apãrare, locul numindu-se Cetatea.În aceastã comunã se gãsesc mai multemonumente arhitecturale ºi istorice. Astfel, însatul cu acelaºi nume se pãstreazã una din celemai vechi biserici de pe aceastã vale cu hramulAdormirea Maicii Domnului construitã înprima jumãtate a sec. al XVII-lea (1646) într-unstil ce-i dã întâietatea între monumentele de

MONUMENTE DIN BÃRBULEÞUarhitecturã din nordul judeþului.

Înaintea acestei biserici a fost obisericuþã de lemn la punctul Greci care adãinuit ºi dupã terminarea bisericii desprecare aminteam.

Construitã în centrul satului Bãrbuleþudin zid (piatrã ºi cãrãmidã), în formã de navã,cu clopotniþã deasupra pronaosului în carete urci pe o scarã de stejar în spiralã print-unturn lipit de zid, clãdit în afarã ºi aºezat peperetele dinspre nord (imitaþie moldo-veneascã n.n.) cu acoperiº comun din ºindrilã,aceastã bisericã atrage în mod deosebitatenþia. Monumentul este de dimensiuni mici� 18m lungime ºi 7m lãþime, zidurile întãrite cucontraforþi, cu naosul pãtrat � boltit pe ocalotã sfericã pe pandativi ºi cu altarul spaþiosluminat printr-o fereastrã. Pronaosul este lat,pãtrat, boltit, are pe latura dinspre nord o micãuºã ce duce la scara existentã într-un turnuleþpoligonal, în clopotniþã. Aceasta esteoctogonalã, cu patru ferestre arcuite.Pardoseala din lespezi mari dau aspectulepocii în care a fost construitã.

La intrare, �uºa este încadratã în chenarede piatrã ca ºi ferestrele mici (ºase) strâmtede cca. 22 cm. Proporþiile echilibrate, loculpitoresc în care este aºezatã, dau bisericii oînfãþiºare originalã, interesantã. Se pãstreazãîn interior pictura veche. Exteriorul esterepictat în prima jumãtate a secolului al XIX-lea,cum aratã inscripþia (în parte ºtearsã), de pictoriiPârvu ºi Florea Zugravul.

Pânã în 1909, avea un clopot cu oinscripþie din 1598, care, în timpul PrimuluiRãzboi Mondial a dispãrut.

Ctitorul principal a fost Radu Creþulescu(1620-1680) ºi a fost reparatã de ConstantinCreþulescu mare ban (strãnepot al ctitorului)în sec. al XIX-lea care avea pãmânt aici.Repararea s-a fãcut în douã etape 1819 ºi 1855.

Coborând pe firul drumului ce mergeparalel cu apa Bãrbuleþului spre Pietrari, lacca. 1,5 km este o cruce din 1666 (stil bizantin)de o arhitecturã impresionantã prinornamentarea ei. Pe poteca spre Cetãþea, încale, turistul va putea sã admire locul derefugiu al lui Radu Anghel � haiduc dinsecolul al XIX-lea � iar apele minerale ce aufost descoperite în 1964, recomandate pentrutratarea mai multor boli, întregesc acesttraseu, devenit turistic în ultimul timp.

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãriaMuzeul Literaturii Române • în Târgoviºte,la librãria Gaudeamus. Abonamentele se facprin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la librãriaGaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Revista revistelor

Primim la redacþie mai multe dintre cele peste o sutã de reviste care apar la noi înultima vreme. E de observat un fenomen care se produce ºi în fotbal, iritându-i peinfatuaþii �capitaliºti� din ambele domenii: impunerea Provinciei, care începe sã scapede complexele �Centrului�. * Mã opresc aici, nefãcând (pentru moment) comparaþii. *Iatã, deci, douã reviste din judeþul Galaþi. * Mai întâi, PORTO-FRANCO (redactor-ºefSterian Vicol). În numãrul 155 (ianuarie-februarie-martie 2009) putem citi, în cele 72de pagini, mai multe lucruri interesante, partea tare rãmânând, ca ºi în alte locuri,critica ºi eseistica. * De reþinut sensibila (dar la obiect) evocare a regretatului ConstantinCiopraga, aparþinând fostei sale studente din anii 80, Ana Dobre (�Constantin Ciopragasau fascinaþia înþelepciunii�). * Eminescu, de la a cãrui moarte s-au scurs 120 de ani,se bucurã ºi el de atenþie, prin punerea în paginã a douã poezii, împreunã cu versiunealor francezã, datoratã Paulei Romanescu. * Este evocat, de asemenea, Grigore Vieru,printr-o înduioºatã �Scrisoare netrimisã� a lui Sterian Vicol, ca ºi prin inserarea uneipagini de poezie. * Trebuie, de asemenea, remarcat textul de la rubrica �Atitudini� al luiLiviu Grãsoiu, care evidenþiazã cu sarcastic umor talmeº-balmeºul politic ºi culturalromânesc, subliniind, între altele, iniþiativa absurdã de a subvenþiona (ºi apoi a apreciadrept �cartea anului�) o lucrare menitã a desfiinþa, în întregul ei, literatura naþionalã ��Iluziile literaturii române�, de E. Negrici. * Am mai semnala ºi amabila cronicã a dneiDorina Grãsoiu, dedicatã volumului �De la clasici la contemporani� de Tudor Cristea. *O surprizã este (pentru Lector) publicaþia cu nume niþel caragialesc (dar demnã detoatã stima) �TECUCIUL LITERAR-ARTISTIC�, aflatã, cu numãrul 18/ mai-iunie2009, în al patrulea an de apariþie. Director executiv este dr. Petru Blaj, iar în redacþiese aflã, între alþii, tânãrul poet Paul Blaj. * Disting (inclusiv în editorialul lui DanMovileanu), orgoliul uºor frustrat al unui oraº care a fost, cândva, reºedinþã de judeþ. *Este o publicaþie localã de bun-simþ, care-ºi asumã condiþia. * Textele în sine ar puteafi discutate. De pildã, prima parte a celui intitulat �Sfinþi militari, genii protectoare deneam, mucenici ºi martiri ai crediþei: Mihai Eminescu�, în care prof. dr. Adrian Botezcombate de pe poziþiile celor convinºi de asasinarea politicã prin �decret� masonic amarelui poet. * Mai putem citi un articol (poate un picuºor prea elogios) despre poeziaierodiaconului Iordan Grecu, un text util despre revistele literare tecucene, o paginã depoezie a conjudeþeanului nostru Florea Turiac, dar ºi un eseu savuros (ºi chiar picant)al deja amintitei Ana Dobre, intitulat �Miron Radu Paraschivescu � iubiri ºi erotism�.Singura problemã ar fi cã eseul a fost publicat, cu un titlu uºor diferit (dar ºi cu câtevagreºeli de tipar, aici îndreptate), ºi în nr. 155 din �Porto-franco�. Pe ultima paginã,�Tecuciul literar-artistic� îl omagiazã ºi el pe Eminescu, prin publicarea a trei poezii(dar altele decât cele din revista lui Sterian Vicol), în versiune româno-francezã,traducerea aparþinând tot Paulei Romanescu.

Tiparul:S.C. VLASTA PROFESSIONAL S.R.L. Târgoviº[email protected] pag. � 6,30 RON

Bunul-simþ provincial

LECTOR

REVISTA �LITERE�APARE CU SPRIJINUL EDITURIIBIBLIOTHECA ªI , PARÞIAL, AL

CONSILIULUI JUDEÞEAN DÂMBOVIÞA

Documents

Garantat 100 % - BIBLIOTHECA