1

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

CATEDRA DE TEORIA ŞI ISTORIA DREPTULUI

Cu titlul de manuscris

C.Z.U. 340.15(498)

GRUIA GEORGE

CORAPORTUL DINTRE DREPTUL NAŢIONAL ŞI DREPTUL

COMUNITAR ÎN PROCESUL DE INTEGRARE EUROPEANÃ

Specialitatea: 12. 00. 01 – Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi

dreptului; Istoria doctrinelor politice şi de drept.

AUTOREFERATUL

tezei de doctor în drept

CHIŞINÃU, 2009

2

Teza a fost elaborată în cadrul Catedrei Teoria şi Istoria Dreptului a Facultăţii de Drept a

Universităţii de Stat din Moldova

Conducător ştiinţific:

Boris Negru, doctor în drept, conferenţiar universitar.

Referenţi oficiali:

1. Humă Ioan – doctor în drept, profesor universitar, Iaşi, România;

2. Baltag Dumitru – doctor habilitat în drept, Chişinãu, Republica Moldova.

Membri ai Consiliului Ştiinţific specializat DH 30 12.00.01 – 04*.

1. Avornic Gheorghe – preşedinte, doctor habilitat în drept, profesor universitar;

2. Coptileţ Valentina - secretar ştiinţific, doctor în drept, conferenţiar universitar;

3. Aramã Elena – doctor habilitat în drept, profesor universitar;

4. Grama Dumitru – doctor în drept, conferenţiar cercetãtor;

5. Postu Ion – doctor în drept, conferenţiar universitar.

Susţinerea va avea loc la data de 18 decembrie 2009, orele 10.00, în şedinţa Consiliului ştiinţific

specializat DH 30 12.00.01 – 04* din cadrul Universităţii de Stat din Moldova, Republica Moldova,

mun. Chişinău, str. Iablockin, blocul 7, sala 103.

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a Consiliului Naţional pentru

Acreditare şi Atestare (C.N.A.A.), (www.cnaa.md), la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi

la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova .

Autoreferatul a fost expediat la 12 noiembrie 2009.

Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat,

doctor în drept Coptileţ Valentina

Conducător ştiinţific, doctor în drept,

conferenţiar universitar Boris Negru

Autor Gruia George

© Gruia George, 2009.

3

REPERELE CONCEPTUALE ALE LUCRÃRII

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia . Evoluía politică a lumii a

suferit şi suferă transformări însemnate, afectând esenţa multor instituţii juridice cu caracter clasic.

Dreptul este un sistem evolutiv – atât ca ansamblu de norme, cât şi ca ştiinţă, care a reuşit de

fiecare dată să se adapteze, să se modernizeze, să ofere răspunsuri adecvate.

Teoria dreptului a fost marcată o perioadă de timp destul de îndelungată de o atitudine

indiferentă faţă de om, de drepturile şi interesele sale. Astăzi are loc o transformare a tuturor

valorilor, fiind pe cale de a se institui un nou mod de a gândi şi de a valorifica. Atenţia

jurisprudenţei asupra problematicii privind raportul dintre dreptul intern şi cel comunitar a devenit

constantă în ştiinţa juridică, în momentul în care s-a conştientizat că procesul de instituire a

normelor de drept şi realizarea lor trebuie privită ca un întreg şi nu separat. Nicio societate umană nu

poate funcţiona în lipsa unui ansamblu de norme care să reglementeze şi să orienteze raportul dintre

dreptul intern şi cel comunitar. În consecinţă, alegerea temei de cercetare a fost dictată de

oportunitatea şi importanţa studierii celor două tipuri de drept în edificarea statului de drept şi

implicit în crearea premiselor aderării României şi Republici Moldova la Comunitatea Europeană.

Conduita cetăţeanului într-un stat democratic depinde nu numai de calitatea legilor şi nivelul

de dezvoltare al societăţii, dar şi de nivelul de cunoaştere al acestor legi, de încrederea în care

populaţia o are în instituţiile statului. Cea mai importantă instituţie a dreptului în general, a dreptului

public în special, fie el intern sau internaţional, o reprezintă şi va continua mult timp de aici înainte

să o reprezinte statul. El este, în egală măsură, cel mai important subiect al dreptului intern şi al

dreptului internaţional. Societatea umană a fost, este şi va fi organizată politic şi juridic în state,

formă indispensabilă de organizare atât la nivel naţional cât şi internaţional. Este un adevăr care

trebuie doar precizat, că societatea naţională se organizează în stat, iar societatea internaţională

reprezintă, în primul rând, societatea statelor. Analizând instituţia statului, concluzia este că

trăsătura definitorie a acestuia este suveranitatea. Prin urmare, statul suveran se află şi trebuie să se

afle în centrul fiecărei construcţii politice şi juridice a societăţii omeneşti, acum şi în viitor.

Din aceste considerente, importanţa tematicii abordate în această lucrare presupune o

cercetare riguroasă a dreptului intern, internaţional şi comunitar. Tratarea acestei corelaţii se face

intr-un mod multilateral atât sub aspect logic (interpretarea noţiunii de drept, fundamentarea

definiţiei), axiologic (impactul valorilor asupra raportului dintre dreptul intern şi cel comunitar), cît

4

şi în plan ontologic (corelaţia raportului cu procesele privind democratizarea societăţii, consolidarea

ordinii de drept).

Caracteristica juridică a raportului dintre dreptul naţional şi cel comunitar este legalitatea.

Legalitatea, ca principiu al statului de drept, nu poate fi înţeleasă fără un studiu amplu privind

ordinea juridică internaţională şi influenţa dreptului internaţional asupra dreptului intern. Prezenta

lucrare are drept punct de plecare „distincţia pe care o face între conceptele de drept comunitar,

internaţional şi intern, precum şi evidenţierea corelaţiei dintre ele”. Actualitatea lucrării constă şi în

faptul că, concluziile reieşite sunt puse în corelare cu celelalte elemente ale dreptului, fără însă a le

afecta specificul lor.

În corelare cu aspectul teoretic, este exprimat şi cel practic. Acest lucru nu este întâmplător,

deoarece orice teorie trebuie verificată şi este validată numai în cazul în care are aplicabilitate în

practică – respectiv în realitatea socială imediată. În ceea ce priveşte responsabilitatea privind

respectarea dreptului, aceasta se realizează prin controlul constituţional, parlamentar, judiciar şi prin

instituţia avocatului parlamentar (poporului – ombudsmanul). În acest sens, trebuie precizat şi rolul

statului în crearea condiţiilor şi mecanismelor necesare stabilirii cadrului legal tuturor subiecţilor de

drept. Pornind de la aceste considerente, actualitatea acestei teze constă în abordarea în egală măsură

atât a dreptului comunitar cît şi a celui naţional. Evoluţiile contemporane ale organizării politice şi

juridice a societăţii nu pot şi nu trebuie să ocolească România şi Republica Moldova. Ţările noastre

trebuie să se integreze transformărilor în curs, să evolueze împreună cu celelalte ţări, ferindu-se de

imobilism şi izolare, să reprezentăm un subiect activ, capabil să exprime şi să promoveze o

concepţie unitară, progresistă, benefică atât nouă, cât şi celorlalţi parteneri. Prezenta lucrare îşi

propune tocmai să analizeze fenomene şi sã elaboreze soluţii pentru problemele ridicate, atât pentru

România, cât şi pentru R. Moldova, în contextul integrării internaţionale în comunitatea europeană.

Scopul şi obiectivele lucrãrii. Scopul prezentei teze îl constitue cercetarea fenomenului juridic

de edificare a statului de drept din perspectiva raportului dintre dreptul naţional şi dreptul comunitar în

contextul aderării la Uniunea Europeană. Fnalitatea teoretică propusă a vizat formarea unei concepţii

unitare asupra raportului dintre dreptul intern şi dreptul comunitar, despre locul şi rolul celor două tipuri

de drept în procesul de înfăptuire a justiţiei. Din unghiul de vedere ales, în cercetarea şi analiza

bidimensională a subiectului tezei, dreptul naţional-dreptul comunitar, am încercat mai întâi să facem o

distincţie clară între aceste două tipuri de drept, care nu numai că nu se contrazic, ci se completează

reciproc.

5

Baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică a tezei. Fundamentul metodologic şi tehnico-

ştiinţific al investigaţiilor efectuate îl constitue lucrările teoreticienilor din domeniul dreptului şi din alte

domenii cu care dreptul interacţionează, atât în câmpul doctrinelor naţionale, cît şi al celor comunitare.

Aceste obiective metodologice au fost realizate printr-o serie de metode proprii dreptului, precum şi prin

cele generale, comune tuturor ştiinţelor sociale. Dintre metodele comune cu pondere juridică, s-a uzitat

de metodele bazate pe principiile interpretative, precum; metoda interpretării logice, metoda interpretării

istorice, adică metoda diacronică, prin cercetarea aprofundată a fenomenelor supuse studiului privind

apariţia şi evoluţia lor istorică până în prezent. Prin metoda prospectivă, s-a realizat previziunea

evoluţiei fenomenelor studiate, cu valenţe predictive, în vederea evitării unor fenomene juridice sau non-

juridice indezirabile. Metoda comparatismului juridic tratează într-o manieră complexă fenomenele

sistemului de drept naţional, comunitar şi internaţional, în vederea punerii în evidenţă a asemănărilor şi a

deosebirilor dintre acestea, având drept finalitate argumentarea tendinţelor de omogenizare legislativă de

fond (materială şi procesuală). Prin metoda sociologică s-a realizat cuantificarea fenomenelor juridice

analizate, având drept scop să redea ponderea unor efecte ale normativului în plan social, să releve

caracterul benefic sau malefic al acestora. Pentru cercetarea fenomenelor în scopul evidenţierii

aspectelor cantitative, dar şi calitative s-a folosit metoda statisticii judiciare, apelându-se la tehnici

precum: sondajele, anchetele şi chestionarele. Afară de metodele proprii ştiinţei juridice, investigaţia s-a

realizat şi prin utilizarea metodelor general-ştiinţifice, precum: metoda analitică, fenomenologică,

sistematică, intuitivă, pragmatică şi cantitativă ( prin utilizarea calculatorului pe scară largă). În baza

acestor metode, am pledat pentru cercetarea problemelor generale ale dreptului comunitar şi naţional atât

din punct de vedere teoretic cât şi practic, pentru accentuarea legăturii dintre teorie şi practică şi trecerea

de la datele teoretico-ştiinţifice la problemele practice.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Noutatea ştiinţifică a tezei constă în

contribuţia adusă la studierea corelaţiei dintre dreptul comunitar şi cel naţional ca elemente

inseparabile ale ordinii de drept şi a rolului lor în edificarea statului de drept în perspectiva aderării

Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi în perspectiva integrării României în U.E. după

aderarea produsă la 01 ianuarie 2007. Totodată, în mediul ştiinţific autohton nu există un studiu amplu

al raportului dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional în care să se indentifice tendinţele şi

particularităţile acestei instituţii fundamentale a dreptului în înfăptuirea justiţiei. Din aceste considerente,

pentru continuarea efortului depus de specialiştii şi analişti, din domeniu, dincolo de enunţurile deja

existente asupra conceptelor de drept comunitar, naţional şi internaţional, prezenta lucrare este o

6

încercare de a supune unei analize pertinente bazele unei teorii generale asupra raportului dintre dreptul

comunitar şi cel naţional. Noutatea ştiinţifică a prezentei lucrării rezidă atât în nuanţarea conceptelor de

drept comunitar şi drept naţional cât şi în analiza raportului dintre cele două tipuri de drept din

perspectiva aderării şi integrării în Uniunea Europeană a celor douã state. În abordarea temei am luat în

calcul problema potrivit căreia ”adevărata cercetare ştiinţifică ce presupune statutul de inovaţie şi

importanţă ştiinţifică nu se poate limita la simpla comentare a legislaţie şi practicii de aplicare a ei.

În concluzie, contribuţia originală în elaborarea lucrării este evidenţiată prin noutatea unei

mari părţi a subiectului tratat, cît şi prin analiza temeinică şi originală a instituţiilor de drept, precum şi

a relaţiilor reciproce dintre dreptul naţional şi cel comunitar, în procesul integrării regionale europene.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Una din direcţiile principale ale

cercetării în domeniul dreptului o constituie studierea formelor de consolidare a ordinii legale în scopul

instituirii statului de drept, democraţiei societăţii civile atât în România, cât şi în Republica Moldova, în

perspectiva integrării şi, respectiv, a aderării la Uniunea Europeană. Considerăm că prezenta investigaţie

va constitui un suport ştiinţifico – informaţional util şi necesar pentru înţelegerea esenţei influenţei

dreptului comunitar asupra dreptului naţional sub aspectul înţelegerii conceptului de stat de drept privind

perspectiva aderării Republicii Moldova la comunitatea europeană. Prezentul studiu conduce spre noi

direcţii de investigaţie, contribuind la soluţionarea unor probleme cu caracter teoretic, dar şi practic.

Fundamentarea teoretică a subiectului ales constă în necesitatea clarificării prin prisma unei analize de

drept intern şi de drept internaţional a numeroaselor aspecte juridice pe care acest subiect le ridică. Din

punct de vedere practic, importanţa lucrării este dată de faptul că ea cunoaşte o largă aplicare în

jurisprudenţă şi legislaţie, fiind vorba de un sediu de materie care priveşte concepte fundamentale ale

dreptului comunitar şi ale celui naţional şi de aceea, subiectul abordat, are o valoare teoretică şi

aplicativă în studierea problematicii foarte bogate şi variate a dreptului naţional şi comunitar. În plan

teoretic, investigaţia poate servi la aprofundarea cunoştinţelor din domeniu, a pesonalului specializat şi

care poate contribui la promovarea statului de drept şi crearea premiselor de integrare totalã în Uniunea

Europeană a României, iar pentru Republica Moldova, crearea premiselor de aderare la U.E., într-o

perioadă nu prea îndepărtată.

Aprobarea rezultatelor şi publicaţiile la tema lucrãrii . Lucrarea a fost realizată la Catedra

Teoria şi Istoria Dreptului a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii de Stat din Republica Moldova şi

recomandată spre susţinere la şedinţa Seminarului Ştiinţific de Profil interuniversitar USM-ULIM la

specialitatea 12.00.01 – Teoria generală a dreptului, Istoria statului şi dreptului, Istoria doctrinelor

7

politice şi de drept, unde a fost analizată şi înaintată spre susţinere. Prezenta lucrare a fost precedată de o

amplă analiză a acestor concepte şi fenomene, cu rezultate prezentate de autor intr-o serie de expuneri la

simpozioane şi cursuri de perfecţionare organizate de Facultatea de drept din cadrul Universităţii

Bucureşti.

O analiză coordonată a raportului dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, în ansamblu, a fost

expusă în lucrările de specialitate din cele două ţări, lucrări care au menirea de a asista judiciarul în

exercitarea funcţiei de înfăptuire a justiţiei şi a creşterii încrederii cetăţeanului în actul de justiţie şi nu în

ultimul rând în crearea statului de drept şi crearea condiţiilor necesare integrãrii şi aderării la

Comunitatea Europeană a celor douã state. Un aport important la elaborarea prezentei lucrării a avut-o şi

studierea actelor normative internaţionale, privind respectarea drepturilor omului şi a tratatelor

internaţionale. Principalele idei, ale tezei şi-au găsit reflectarea în următoarele publicaţii realizate de

autor: Probleme generale ale compartimentării dreptului; Constituţia Republicii Moldova şi relaţia dintre

reglementările internaţionale şi cele interne din domeniul drepturilor omului; Strategia europeană a

Republicii Moldova privind procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar;

Aplicarea dreptului internaţional în ordinea juridică internă a României şi Republicii Moldova; Forţa

juridică în dreptul român a normelor internaţionale ale NATO privind protecţia informaţiilor clasificate

ş.a. De asemenea, rezultatele investigaţiei ştiinţifice au fost expuse şi aprobate în cadrul diverselor

conferinţe şi forumuri ştiinţifice, iar dintre cele mai importante putem exemplifica: Conferinţa

internaţională ”Rolul Curţii Constituţionale în sistemul protecţiei drepturilor omului şi respectarea

CEDO şi a jurisprudenţei Curţii Europene pentru drepturile omului în jurisprudenţa şi legislaţia

naţională”, ”Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională în colaborare cu Curtea

Constituţională a Republicii Moldova,” Chişinău, 13-14 decembrie 2007; Sesiunea internaţională de

comunicări ştiinţifice a Institutului de Ştiinţe Administrative din Republica Moldova, Chişinău, 27-28

octombrie 2007.

Structura şi volumul lucrării Ţinând seama de actualitatea şi importanţa problemei

investigate, de complexitatea şi caracterul comparativ şi de nivelul cercetării în conformitate cu

principiile metodologico – ştiinţifice, teza a fost structurată în funcţie de scopul propus, astfel încât a fost

întocmită pe patru capitole cu succedare logică şi organică.

Lucrarea conţine patru capitole de fond, divizate în subcapitole astfel: 1.Normativitatea şi

esenţa socială a dreptului în societăţile contemporane, structurat pe 3, subcapitole: 2. Constituirea şi

dezvoltarea comunităţilor europene şi a dreptului comunitar, este structurat pe 3, subcapitole: 3.

8

Probleme teoretice şi practice ale interacţiunii dreptului comunitar şi dreptului naţional în procesul

de integrare europeană a României şi Republicii Moldova, este structurat pe 4, subcapitole: 4.

Armonizrea legislaţiei României şi Republicii Moldova cu acquis-ul comunitar, este structurat pe 2,

subcapitole. Ultimele douã componente ale lucrării, cuprind „Concluzii”, şi „Bibliografia”.

Cuvintele cheie ale tezei sunt: stat de drept, realizarea dreptului, drept intern, drept comunitar,

aplicarea dreptului, lege, legalitate, respectarea normelor de drept, principii de drept, norma socialã,

norma juridicã. drept internaţional, (raport)-coraport, comunitate europeană, uniune europeană,

aculturaţie juridică.

9

CONŢINUTUL TEZEI

Structura lucrării. Ţinând seama de actualitatea şi importanţa problemei investigate, de

complexitatea şi caracterul comparativ şi de nivelul cercetării în conformitate cu principiile

metodologico – ştiinţifice, teza a fost structurată în funcţie de scopul propus, astfel încât a fost întocmită

pe şase capitole cu succedare logică şi organică, precum şi anexe.

În acest sens, putem exemplifica următoarele aspecte de interes;

- lucrarea conţine patru capitole de fond, divizate în subcapitole, astfel;

Cel dintâi capitol precedat de o vastă introducere generală care prefigurează actualitatea,

importanţa şi inovaţia tezei, este consacrat concepţiei privind „Normativitatea şi esenţa socială a

dreptului în societăţile contemporane”, structurat pe patru subcapitole; al doilea capitol referitor la

„Constituirea şi dezvoltarea comunităţilor europene şi a dreptului comunitar”, este structurat pe trei

subcapitole; al treilea capitol „Probleme teoretice şi practice ale interacţiunii dreptului naţional şi

dreptului comunitar în procesul de integrare europeană a României şi Republicii Moldova”, este

structurat pe trei subcapitole şi cel de-al patrulea capitol ”Armonizrea legislaţiei Republicii Moldova şi

României cu acquis-ul comunitar”, este structurat pe două subcapitole.

Ultimele două capitole cuprind „Concluzii şi Bibliografia”. După încheierea ce

înglobează concluzii şi recomandări, am considerat că este necesar adăugarea unei anexe, ca suport

explicativ al tezei care include „Statele membre, Statele candidate şi Statele potenţial candidate”. Tot, ca

parte a încheierii, am făcut precizările necesare referitoare la utilizarea surselor documentare, referinţe

bibliografice în rezumat, precum şi abrevierile folsite în lucrare.

În Introducere este argumentată alegerea şi actualitatea subiectului supus investigaţiei, sunt

prezentate scopul şi sarcinile lucrării, este specificat suportul metodologic şi cel teoretico – ştiinţific,

se accentuează noutatea ştiinţifică, semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a rezultatelor

cercetărilor, fiind descrise şi modalităţile de aprobare a acestora. Problemele nou apărute cu, care

societatea internaţională, statele, colectivităţile teritoriale locale şi persoanele fizice nu s-au mai

întâlnit, necesită soluţii pe măsură, cu caracter de noutate, de originalitate, care pot, uneori, să

şocheze pe cei obişnuiţi cu schemele clasice, dacă nu le pot înţelege şi depăşi. Dreptul este însă un

sistem evolutiv – atât ca ansamblu de norme, cât şi ca ştiinţă, care a reuşit de fiecare dată să se

adapteze, să se modernizeze, să ofere răspunsuri adecvate. Conduita cetăţeanului într-un stat

democratic depinde nu numai de calitatea legilor şi nivelul de dezvoltare al societăţii, dar şi de

nivelul de cunoaştere al acestor legi, de încrederea în care populaţia o are în instituţiile statului.

10

Conştiinţa şi cultura juridică a societăţii duce la înţelegerea ideii de drept de interes general. Pornind

de la acest deziderat putem vorbi despre lupta pentru respectul dreptului şi edificarea unui stat de

drept. Instituirea statului de drept nu poate fi o sarcină de ordin imediat: rezolvarea ei poate fi atinsă

doar pe parcursul unei perioade mai îndelungate, prin eforturile comune ale întregii societăţi, prin

intermediul actelor normative şi în special prin respectarea Constituţiei.

Capitolul I – Normativitatea şi esenţa socială a dreptului în societăţile contemporane –

este partea lucrării care deschide perspectivele teoretice ale întregii investigaţii ce a fost făcută

pentru a atinge scopul propus. În cadrul acestui capitol se realizează o analiză cât mai cuprinzătoare

a dreptului , tratând diferenţe conceptuale în definirea generală a acestuia, corelaţia dintre sistemul

normativ juridic cu valorile şi regulile de morală şi religia, precum şi interdependenţa dintre

structura politică a societăţii şi instituţiile juridice. Fiecare dintre aspectele prezentate în acest

capitol este tratat din perspectiva unei analize comparative care facilitează clarificarea terminologică

şi permite evidenţierea elementelor de importanţă majoră pentru cercetarea problemei pe care ne-am

propus-o şi care poate fi tratată din diverse unghiuri de vedere, fapt prezentat şi în conţinutul

lucrării. Ca rezultat al utilizării metodei comparative, s-a reuşit analiza unor noţiuni cheie, precum

drept comunitar, drept internaţional, drept intern, coraport, instituţii comunitare, morală, conduită

morală, conştiinţă juridică, activitate politică, religie etc., utilizaţi în diferite domenii, dar cu rigori

specifice dreptului. Totodată, menţionăm faptul că, analiza exhaustivă a unui fenomen necesită şi o

abordare istorică, deoarece, ţinând cont de particularităţile regimului politico – juridic al statului,

putem conştientiza natura socială a acestuia. În cazul de faţă, în studiul raportului dintre dreptul

internaţional şi cel intern s-a recurs la analiza retrospectivă. Menţionăm necesitatea implicării

esenţei dreptului şi statului de drept în explicitarea normativităţii şi esenţei sociale a dreptului.

Dreptul este un fenomen social, fiind un produs al vieţii sociale. Tratarea relaţiei societate-drept

releva faptul că din punct de vedere sociologic, ea este o relaţie cauză-efect, iar pe de o altă parte

este tratată ca o relaţie esenţă-fenomen. Datorită acestor aspecte de tratare, înţelegerea dreptului

devine mai profundă, accentuând şi dezvăluind esenţa acestuia. În aceeaşi ordine de idei, esenţa

socială a dreptului este spiritul poporului, iar izvorul principal al dreptului este cutuma. În conţinutul

acestui capitol este evidenţiată corelaţia dintre normele de morală şi cele juridice, acestea din urmă

fiind întemeiate pe echitate, dreptate şi morală. Cele două tipuri de norme (morale şi juridice) se

adresează conduitei individului în raporturile sale cu altul. Normele morale au un caracter spontan în

apariţia lor, pe când normele de drept sunt rezultatul unei corelaţii conştiente şi organizate. De

11

asemenea, în investigaţia făcută în acest capitol am scos în evidenţă şi interacţiunea dintre normele

de morală şi religie. În acest sens, descentralizarea şi laicizarea instituţiilor de drept s-a făcut

diferenţiat de la o religie la alta. Ca rezultat al cercetării, acest capitol scoate în evidenţă deosebirile

din punct de vedere al sancţiunilor dintre drept şi morală, deosebirile generale dintre cele două

noţiuni, dar şi corelaţia organică dintre drept şi morală. De asemenea, am abordat dimensiunile

sociale ale dreptului, care implică analiza locului dreptului, a relaţiilor juridice în societate şi

sistemul legăturilor sale cu celelalte elemente ale societăţii. Dreptul apare ca o voinţă a poporului, a

membrilor unei societăţi date, exprimată prin intermediul organelor de stat, voinţă ce ia forma unor reguli

general obligatorii. Aceste reguli, fiind orientate în direcţia apărării societăţii şi a armonizării intereselor

generale cu cele individuale, a intereselor naţionale cu cele locale, sunt asigurate în aplicarea lor atât prin

metode educativ-preventive cât şi prin metode coercitive. Raportat la societate, dreptul apare ca un

factor ce organizează relaţiile sociale, le dă o finalitate, în conformitate cu un interes public.

Normele de drept - laturi componente ale conţinutului dreptului - se înfăţişează în calitate de

premise şi condiţii sine qua non ale ordini, precum şi ca instrumente de control social.

În acelaşi timp, tratăm rolul factorului uman, prin raportarea dreptului la prezenţa omului în

societate. Dreptul priveşte acţiunea omului într-un sistem de relaţii dat, prefigurând variante de

comportament. În cadrul acestui capitol, prezentăm analiza relaţiei dintre conştiinţa juridică şi

raporturile juridice, relaţia dintre drept şi politică, influenţa factorilor sociali asupra dreptului,

influenţa pe care o exercită structura societăţii asupra dreptului – precum statul, grupurile de

interese, grupurile de presiune şi partidele politice.

Totodată, urmărim fundamentarea ştiinţifică a dreptului ca fenomen normativ, conceptul

statului de drept în ţările recent eliberate de sub regimul totalitar comunist, corelaţia dintre drept şi

religie şi dintre morală şi religie.

În capitolul II – Cosideraţiuni privind constituirea şi dezvoltarea Comunităţilor

Europene şi a dreptului comunitar - se pune accentul pe valori cu profundă semnificaţie teoretică

şi practică. Acest capitol organic se înscrie în tema generală a lucrării, deoarece nu putem pune în

discuţie problema raportului dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional fără a ţine seama de

constituirea şi dezvoltarea comunităţilor europene şi a dreptului comunitar. În contextul acestui

capitol analizăm apariţia şi evoluţia Comunităţilor Europeane, obiectivele şi principiile Uniunii

Europene, precum şi dreptul comunitar. În ce priveşte dreptul comunitar, facem referire la concept,

izvoare, principii, modalităţi şi proceduri de constituire. În cadrul investigaţiei analizăm fiecare

12

dintre aceste concepte, reliefând esenţa fiecăruia, deoarece în doctrina juridică apar confuzii sau nu

li se acordă importanţa cuvenită. Totodată, urmărim o abordare convergentă a acestora. Fiecare din

aceste concepte posedă profunde valenţe de natură juridică. Apariţia, premisele apariţiei noţiunii de

comunitate a fost dictată de realitatea situaţiei internaţionale. Instituirea Uniunii Europene s-a

realizat prin înglobarea comunităţilor deja existente la momentul respectiv într-un ansamblu mai

larg. Cercetarea se referă la pilonii pe care se sprijină construcţia europeană şi care iniţial au fost

definiţi prin Tratatul de la Maastricht, ulterior suferind modificări, aşa cum se arată şi în teză.

Obiectivele Uniunii Europene au drept scop promovarea păcii, a valorilor ei şi a bunăstării

popoarelor sale, oferind cetăţenilor un spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei, fără frontiere interne

şi o piaţă unică în care concurenţa este liberă şi nedistorsionată. În relaţiile cu celelalte state ale

lumii, Uniunea, promovează şi dezvoltă dreptul internaţional, cu respectarea principiilor Cartei

Naţiunilor Unite. Atunci când vorbim de Uniunea Europeană, amintim de Dreptate, Justiţie,

Echitate, ca fiind acele valori ce direcţionează uniunea în eforturile sale de constituire şi funcţionare

potrivit prevederilor constituţionale. În cercetarea dreptului comunitar s-a pornit de la izvoarele

acestuia, aria de cuprindere, câmpul de aplicare, independenţa şi autonomia, precum şi instrumentele

juridice necesare realizării obiectivelor propuse a fi îndeplinite. Totodată, din analiza făcută putem

concluziona că, „caracteristica Comunităţii Europene este reprezentată de capacitatea sa de a crea

reguli într-un mod instituţionalizat, prin conferirea puterii legislative unor anumite instituţii, ce o

exercită după o procedură stabilită în prealabil”.

Se menţionează că dreptul derivat are un caracter obligatoriu şi nu contravine dreptului

primar. Ca izvoare ale dreptului derivat am indentificat; regulamentele, directivele, deciziile,

recomandările şi avizele – toate acestea fiind abordate în lucrare într-un mod cronologic şi ştiinţific.

Se menţionează că ordinea juridică comunitară, prin exigenţele sale, impune o serie de limitări

suveranităţii statelor semnatare ale tratatelor de aderare la Uniune. În acest sens, am demonstrat că

existenţa unui drept scris, cu norme clare şi precise, a căror interpretare să nu ducă la situaţii

echivoce, este întemeiată.

În cadrul acestui capitol am făcut o analiză pertinentă a principiilor dreptului comunitar

consacrate de Curtea de Justiţie. Extinderea rolului Curţii de Justiţie prin influenţarea jurisprudenţei

este menită să acopere o serie de carenţe ale celorlante instituţii. În acest sens, interpretările la care

are dreptul să recurgă Curtea trebuie să fie sistematice şi autentice. Prezenta investigaţie are ca

obiectiv şi principiile generale ale dreptului comunitar care au ca sursă naturală principiile generale

13

ale dreptului internaţional, deoarece Comunităţile sunt fondate pe baza unor tratate internaţionale.

Totuşi, sursa privilegiată a principiilor generale rămâne dreptul intern al statelor membre. Principiile

generale de drept constituie unul dintre elementele legalităţii comunitare şi se impun cu această

calitate instituţiilor comunitare. Aceste principii se impun şi statelor membre atunci când acestea

acţionează în domeniul dreptului comunitar. Această situaţie nu este valabilă doar pentru drepturile

fundamentale, ci pentru toate principiile. Deoarece principiile generale fac parte din legalitatea

comunitară, este firesc să se aplice în orice situaţie guvernată de dreptul comunitar, fie la nivel

comunitar, fie la nivel naţional. Altă soluţie ar aduce atingere uniformităţii dreptului comunitar şi ar

consacra discriminări între particulari, în funcţie de statul membru în care acest drept este aplicat. În

analiza instituţiilor comunitare am constatat că acestea au caracteristici comune în ceea ce priveşte

locul pe care îl ocupă în structura Uniunii, fiecare reprezintă şi exprimă o legitimare proprie,

participă direct la luarea unor decizii comunitare, nu au personalitate juridică şi sunt comune pentru

toate comunităţile.

Capitolul III – Probleme teoretice şi practice ale interacţiunii dreptului naţional şi

dreptului comunitar în procesul de integrare Europeană a României şi Republicii Moldova –

mai degrabă ar putea fi considerat unul de natură practică decât teoretică. În cadrul acestui capitol se

analizează modalitatea de aplicare a dreptului internaţional în ordinea juridică internă a României şi

Republicii Moldova, aculturaţia juridică cu formele şi efectele ei, precum şi influenţa dreptului

comunitar asupra dreptului naţional. Iniţiem subiectul mai sus menţionat printr-o analiză a

prevederilor constituţionale ale unor state foste comuniste privind tratatele internaţionale, urmată de

aplicarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale în ordinea juridică a Republicii

Moldova, puterea juridică a acestor tratate şi modul lor de aplicare. Din documentarea efectuată

rezultă că deşi există numeroase deosebiri între ordinea juridică internaţională şi cea naţională,

acestea nu sunt total separate, între ele există relaţii de influenţare reciprocă, interacţiune şi

intercondiţionare. Dreptul internaţional nu este un fenomen impus de unele state în detrimentul altor

state, ci este rezultatul acordului de voinţă a statelor, expresia înţelepciunii colective şi a valorilor general

umane. Deci putem spune că, prioritatea dreptului internaţional public în raport cu dreptul naţional este o

reflectare normativă a supremaţiei valorilor şi intereselor general umane asupra tuturor celorlalte valori şi

interese naţionale, de clasă etc.Prin natura şi trăsăturile sale, dreptul internaţional public reprezintă o

adaptare a conceptului general de drept la domeniul relaţiilor internaţionale, în general, şi, prioritar, la

relaţiile interstatale. Obiectivul urmărit de dreptul internaţional este acelaşi ca al dreptului intern: de a

14

introduce un anumit grad de ordine în relaţiile dintre subiectele sale, prin stabilirea unor norme care sa

reglementeze conduita lor. Dar, mijloacele prin care se urmăreşte realizarea acestui obiectiv sunt diferite,

deosebirea fiind determinată de particularităţile fiecãrui stat. O atenţie deosebită se acordă analizei

conceptului potrivit căruia în Republica Moldova, toate tratatele internaţionale fac parte din ordinea

juridică internă, fiindu-le stabilit un loc în ierarhia izvoarelor de drept – acela de prioritate în raport

cu legislaţia internă. În schimb, tratatele privind drepturile omului în Republica Moldova au un

statut special în raport cu alte categorii de tratate. Acestea sunt guvernate de prevederile Legii

Fundamentale, iar acţiunea lor nu poate fi exclusă sau limitată. Dispoziţiile constituţionale privind

drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a

Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Deci, putem

spune că este recunoscută prioritatea normelor de drept internaţional în domeniul drepturilor şi

libertăţilor omului şi asupra normelor constituţionale, ele însuşi devenind constituţionale.

Un alt subiect de noutate şi atent cercetat în cadrul acestui capitol îl constitue procesul de

aculturaţie în general şi aculturaţia juridică în special. În acest sens, putem afirma că procesul de

aculturaţie juridică asigură trecerea de la societăţile arhaice, care se caracterizează printr-o „lume

juridică a mitului”, la societăţile moderne, cărora le este proprie o „lume juridică a legii”, mai

complexă, dar care deschide fiinţei umane calea spre libertate. Efectele aculturaţiei juridice se

răsfrâng asupra sistemului de drept, asupra grupurilor sociale cât şi asupra indivizilor. În acest sens,

interacţiunea dintre două sisteme juridice se soldează întotdeauna cu efecte de mai mică sau de mai

mare amploare, cu schimbări atât la nivelul universului juridic, cât şi la acela al indivizilor şi

grupurilor umane. În prezentul capitol am examinat şi influenţa dreptului comunitar asupra dreptului

naţional prin care am demonstrat că autonomia ordinii juridice comunitare nu exclude colaborarea

cu sistemele juridice naţionale, cooperare care nu este numai utilă, dar şi necesară şi care se exprimă

prin participarea autorităţilor statale la punerea în aplicare a dreptului comunitar. Rezultă că dreptul

comunitar se aplică în ordinea juridică internă aşa cum a fost adoptat, fără să fie necesară

transformarea lui în drept intern. Acesta are capacitatea de a se integra automat în ordinea juridică a

statelor membre, de a completa patrimoniul juridic al persoanelor fizice cu noi drepturi sau obligaţii

în raporturile cu alte persoane, cât şi în relaţiile lor cu statul căruia îi aparţin. Dreptul comunitar

poate fi invocat fără nici o condiţie de către orice persoană, atât în litigii cu autorităţile publice

(litigiul vertical), cât şi în litigiile cu alte persoane (litigiul orizontal). Actele ce pot fi invocate în

orice litigiu sunt acele documente cu caracter convenţional, tratatele de instituire a comunităţii,

15

precum tratatele internaţionale. În investigaţia făcută am abordat intr-un mod multilateral

aplicabilitatea imediată şi directă, precum şi efectele acestor acte normative în înfăptuirea justiţiei.

Caracterul autonom al ordinii juridice a Comunităţilor europene se dovedeşte a fi determinant, atât

pentru a asigura aplicabilitatea dreptului comunitar în ordinea juridică internă a statelor membre, cât

şi pentru a-i stabili locul şi rolul în cadrul dreptului naţional.

Autonomia ordinii juridice comunitare nu exclude colaborarea cu sistemele juridice

naţionale, cooperare care este nu numai utilă, dar şi necesară şi care se exprimă, în principal, printr-o

participare a autorităţilor statale la punerea în aplicare a dreptului comunitar. Relaţia dintre dreptul

comunitar şi sistemele de drept naţionale ale statelor membre este guvernată de două principii

importante:principiul integrării, şi principiul primordialităţii. Aceste două principii conduc la

rezolvarea celor mai importante probleme care se pun în legătură cu aplicarea dreptului comunitar şi

anume aplicabilitatea imediată; aplicabilitatea directă; prioritatea normelor de drept comunitar faţă

de normele de drept interne contrare.

Capitolul IV – Armonizarea legislaţiei Republicii Moldova şi României cu acquis-ul

comunitar.

În acest capitol am încercat să evidenţiem aspectele specifice atât teoretice cât şi practice

privind demersurile făcute de Republica Moldova şi de România pentru aderarea la Uniunea

Europeană. În acest sens, aderarea rămâne un obiectiv pentru Republica Moldova, ca ţară în

imediata vecinătate a Uniunii Europene, după 1 ianuarie 2007, când România a devenit membră a

Comunităţii Europene. Am prezentat situaţia actuală şi de perspectivă privind procesul de

armonizare a legislaţiei naţionale cu cea comunitară. Din documentarea şi analiza efectuată rezultă

că prioritatea politicii interne şi externe a Republicii Moldova este aderarea la Uniunea Europeană,

fapt ce va fi precedat de parcurgerea unor etape obligatorii. Printre aceste etape se numără şi

„armonizarea legislaţiei naţionale cu cea comunitară”, care face obiectul acestui capitol.

Referitor la România, am analizat cadrul legislativ naţional adaptat şi modificat la cerinţele

impuse de Uniunea Europeană. Am prezentat istoricul relaţiilor dintre România şi Uniunea

Europeană, acţiunile întreprinse de Bucureşti pentru îndeplinirea criteriilor de aderare în perspectiva

dobândirii calităţii de membru al Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007. Analiza efectuată asupra

dreptului comunitar ne permite să constatăm că acesta exprimă raportul dintre unitatea şi diversitatea

reglementărilor la nivelul statelor membre şi la cel continental. În sensul unificării normelor juridice

16

comunitare, la nivel naţional se menţin reglementările specifice, care ţin nu numai de un proces

normativ în raport de particularităţile locale, ci şi în raport de tradiţii.

Procesul de armonizare a legislaţiei românesti cu reglementãrile comunitare a reprezentat un

obiectiv esenţial, care se regãseşte în strategia de aderare a tuturor statelor candidate la calitatea

de membru al Uniunii Europene şi, în acelaşi timp, o obligaţie juridicã ce decurge din Acordul

European de asociere România-Uniunea Europeanã, ratificat prin Legea nr. 20/1993.

Armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar este şi va fi una din condiţiile care

determină progresul în procesul de negocieri pentru aderare, angajamentele asumate de România

în documentele de bazã referindu-se în mare mãsurã la adoptarea de acte normative pentru

domeniul respectiv. Pentru România, rapoartele Comisiei Europene au servit ca un veritabil ghid

pe calea procesului de reformă la nivel politic, economic şi legislativ. Comisia Europeană a

încercat ca prin aceste instrumente să încurajeze şi să impulsioneze România pentru a accelera

procesul de aderare. Rapoartele Comisiei Europene scot în evidenţă progresele înregistrate de

România, cât şi obstacolele ce au persistat în timp în ultimii opt ani. Din punct de vedere

metodologic, urmărirea îndeplinirii obiectivelor de aderare au fost împărţite în trei secţiuni

importante, corespunzătoare criteriilor de aderare: criteriul politic, criteriul economic şi

capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de stat membru. Concomitent cu continuarea acţiunilor

întreprinse de România în vederea integrării, la 13 aprilie 2005 Parlamentul European a dat undă

verde aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Prin masurile luate de România în

domeniul economic, s-a considerat că ea îndeplineşte criteriul unei economii de piaţă funcţionale.

Punerea în practică a programului său de reforme structurale a permis României să facă faţă

presiunilor concurenţiale şi forţelor de piaţă din cadrul Uniunii.

Procesul de privatizare a fost finalizat, disputele post-privatizare încheiate, iar întreprinderile

non-viabile desfiinţate în mod mai activ. În sectoare cheie, precum cel energetic, minier sau de

transport, perseverenţa în restructurare a trebuit să meargă mână în mână cu o orientare cât mai

evidentă către privatizare. Sunt necesare progrese substanţiale în domeniul funcţionării sistemului

judiciar şi al administraţiei publice, inclusiv în ceea ce priveşte o aplicare egală şi previzibilă a

legislaţiei, pentru a crea un mediu de afaceri atractiv oferind aceleaşi oportunităţi tuturor actorilor

interni şi externi. Independenţa sistemului juridic trebuie asigurată în termeni practici.

17

În ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, capacitatea de punere în practică trebuie

semnificativ consolidată, iar legislaţia existentă trebuie aplicată în mod riguros. România trebuie

să pună în aplicare planurile sale de soluţionare definitivă a problemelor cu care se confruntă şi în

mod particular trebuie să îmbunătăţească capacitatea administrativă a instituţiilor relevante din

domeniu, să pună în practică o reformă efectivă a sistemului juridic, să recruteze şi să pregătească

personalul necesar şi să ia măsuri cu impact semnificativ asupra corupţiei. Pe ansamblu, alinierea

cu acquis-ul comunitar a atins un nivel bun în marea majoritate a domeniilor. Capacitatea

administrativă a fost consolidată în majoritatea domeniilor, dar există încă loc pentru

îmbunătăţiri, având în vedere că nu toate instituţiile necesare au fost deja create. Trebuie acordată

atenţie punerii în practică pe deplin şi la timp a strategiilor şi planurilor de acţiune pentru

consolidarea capacităţii administrative deja acceptate din aceste domenii. Luând în considerare

progresele înregistrate, nivelul de aliniere legislativă şi capacitatea administrativă pe care

România le are, bilanţul punerii în practică a angajamentelor luate în procesul de negociere,

precum şi pregătirile de aderare, Bucureştiul a fost gata să-şi asume obligaţiile de stat membru

potrivit calendarului agreat, respectiv de la 01.01.2007.

Referitor la strategia Republicii Moldova, privind procesul de armonizare a legislaţiei

naţionale cu acquis-ul comunitar, facem urmatoarele precizări. Doctrina juridică subliniază

necesitatea armonizării legislaţiei, punând accentul pe cerinţa integrării ordinii juridice comunitare

în cele naţionale. Noul tip de drept, cel comunitar, nu înseamnă dispariţia ordinilor juridice

naţionale, ci adaptarea lor la o formă de cooperare modernă, eficientă economic, în cadrul unui

sistem economic şi politico-juridic integrat, în care îşi găsesc expresia ideile, gândirea şi acţiunea,

tradiţiile şi particularităţile existente în statele candidate, viitoare state membre.

Dreptul comunitar – ca expresie a raportului dintre unitatea şi diversitatea reglementărilor

juridice europene – evoluează în sensul consolidării normelor unitare în domeniile examinate, fără a

subaprecia normele care se menţin la nivel naţional sau chiar şi la nivel local. Dreptul comunitar nu

respinge, ci încurajează autonomia locală, în toate domeniile recunoscând dreptul suveran al statelor

membre de a participa la adoptarea deciziilor care ţin de problemele Uniunii Europene.

Strategia Europeană a Republicii Moldova a fost elaborată în conformitate cu Decretul

Preşedintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin nr. 957-III din 13.XI.2002 privind instituirea

Comisiei naţionale pentru integrare europeană. Acelaşi obiectiv, de elaborare a Strategiei

europene a fost formulat şi în Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 351 din 02 aprilie

18

2004 privind rezultatele activităţii economiei naţionale, executarea bugetului în anul 2003 şi

sarcinile autorităţilor administraţiei publice pentru anul 2004.

Concepţia implicată în aceste documente constituie un mesaj politic şi o confirmare a

opţiunii europene a Republicii Moldova şi va servi drept călăuză în activitatea de realizare a

obiectivului integrării europene, activitate în care vor fi implicate atît autorităţile centrale şi

locale, cît şi instituţiile societăţii civile.

Strategia Europeană a Republicii Moldova este un document intern cu privire la realizarea

Concepţiei integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană, care are drept scop pregătirea

ţării pentru aderare în viitorul apropiat. Această strategie se bazează pe faptul că integrarea

Republicii Moldova reprezintă un interes naţional fundamental, precum şi pe cunoaşterea şi

acceptarea principiilor fundamentale ale uniunii, respectiv: principiul statului de drept şi al

respectării legii, cu stabilirea unui sistem legislativ uniform şi asigurarea protecţiei drepturilor în

baza reglementărilor comunitare; principiul respectării dreptruilor şi libertăţilor fundamentale ale

omului; principiul statului social; principiul pluralismului cultural; principiul subsidiarităţii.

La elaborarea structurii Strategiei Europene a Republicii Moldova, s-a ţinut seama de

experienţa ţărilor membre sau a celor care se află în stadii diferite de aderare la UE, inclusiv a

României şi Bulgariei din imediata vecinătate. De asemenea, s-a luat în considerare faptul că

structura şi elementele de bază ale oricărei strategii de preaderare sunt definite în general de

reglementările UE care se referă la procesul de extindere. După lansarea consultărilor asupra

Planului de Acţiuni, structura Strategiei Europene a fost modificată astfel ca să fie coordonată cu

cea a planului. De asemenea s-a ţinut cont de faptul, că Planul de Acţiuni formulează, obiectivele

cooperării dintre Republica Moldova şi UE, precum şi enumără acţiunile ce trebuiesc întreprinse

pentru îndeplinirea acestui scop. Perioada de implementare a Planului este de 3 (trei) ani, ceea ce

înseamnă că după expirarea aceasteia va fi nevoie de un nou acord şi un nou plan de acţiuni sau o

nouă strategie. Indiferent de poziţia ulterioară a UE, faţă de Republica Moldova, acest nou

document va trebui să se bazeze pe analiza situaţiei în toate domeniile de cooperare. Strategia

desfăşurată de preaderare este adoptată de Comisia Europeană pentru fiecare ţară candidată, după

semnarea şi intrarea în vigoare a acordului de asociere la UE. Republica Moldova, care încă nu

are un acord de asociere semnat cu UE, are dreptul să elaboreze unilateral Strategia.

19

Strategia Europeană a Republicii Moldova include pentru fiecare domeniu de activitate

următoarele elemente de bază: analiza cadrului legislativ al Republicii Moldova; analiza cadrului

instituţional; formularea problemelor existente; formularea priorităţilor pe termen scurt şi mediu.

Structura aceasta este caracteristică şi pentru strategiile de asociere ale fostelor şi actualelor

ţări candidate pentru aderare la UE. Aderarea Republicii Moldova este un proces de lungă durată.

Pe parcursul acestei perioade vor avea loc schimbări atît în situaţia internaţională, cît şi în cea

internă, iar, din acest motiv, Strategia Europeană va necesita revizuiri şi adaptări permanente la

zi, cu reformularea obiectivelor pe termen scurt şi mediu. Armonizarea legislaţiei naţionale cu

acquis-ul comunitar a fost iniţiată în Republica Moldova în anul 1999, prin implementarea

Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC) dintre CE şi Statele sale Membre, pe de o parte, şi

Republica Moldova, pe de altă parte. Armonizarea legislaţiei în cadrul acestui proiect se limitează

la proiectele de acte legislative noi ce urmau a fi elaborate. Proiectul a creat un mecanism intern

de armonizare a legislaţiei care constă din: un sistem de monitorizare a proiectelor de acte

legislative; un sistem de verificare a proiectelor de acte legislative; un sistem de avizare a

proiectelor de acte legislative.

Pe termen scurt, armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar aduce numeroase

beneficii interne care se materializează într-un cadru legislativ-normativ modern care

promovează principiile şi valorile economiei de piaţă şi ale unui stat bazat pe drept, precondiţii

inerente dezvoltării unui stat european modern. Alinierea la un standard european de legiferare

bazat printre altele pe reglementare limitată, discreţie, birocraţie redusă, va favoriza considerabil

dezvoltarea sectorului privat, factor important pentru asigurarea unei creşteri economice

durabile, demonstrat de experienţa statelor central şi est europene. Pe lângă aceasta, legislaţia

armonizată contribuie semnificativ la crearea unui mediu investiţional atractiv pentru investitorii

străini, care vor regăsi în Republica Moldova un mediu juridic cunoscut, stabil şi previzibil,

factor important pentru creşterea investiţiilor străine directe.

Pe termen mediu, legislaţia naţională armonizată cu acquis-ul comunitar va facilita

considerabil apropierea de UE, iniţial în contextul Politicii europene de vecinătate. Astfel, oferta

uniunii inclusă în Politica Europeană de Vecinătate de a participa la Piaţa Internă a UE impune cu

prioritate armonizarea legislaţiei naţionale şi dezvoltarea capacităţilor instituţionale de

implementare a legislaţiei armonizate.

20

Abilitatea autorităţilor de la Chişinău de a transpune şi aplica acquis-ul comunitar este o

condiţie de aderare la UE. Având în vedere că Republica Moldova doreşte să fie parte a

procesului de apropiere de UE, Chişinăul, va iniţia şi întreprinde în mod sistematic şi prioritar

armonizarea legislaţiei naţionale actuale şi viitoare. Această strategie pune bazele juridice,

metodologice şi instituţionale necesare pentru demararea procesului de armonizare a legislaţiei

naţionale cu acquis-ul comunitar.

Luând în consideraţie noua situaţie internaţională şi Politica Europeană de Vecinătate, din

totalitatea acquis-ului comunitar, pe termen scurt (2-3 ani), în procesul de armonizare a legislaţiei

naţionale executivul Republicii Moldova va acorda prioritate domeniilor:

- legislaţiei primare, respectiv conţinutului, principiilor şi obiectivelor economice, sociale şi

politice cuprinse în Tratatele Comunităţilor Europene şi în cele ulterioare;

- legislaţiei secundare, respectiv legislaţiei adoptate de către instituţiile UE pentru punerea în

practică a prevederilor Tratatelor UE (regulamente, directive, decizii, opinii şi recomandări);

- jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă;

- convenţiilor, tratatelor, acordurilor europene şi internaţionale.

Pe termen mediu, odată cu demararea negocierilor de aderare, armonizarea legislaţiei

naţionale se va extinde la toate celelalte capitole, pentru a cuprinde acquis-ul comunitar în

totalitatea sa. UE va acorda Republicii Moldova asistenţa tehnică necesară pentru realizarea

măsurilor de armonizare a legislaţiei, care include: schimb de experţi, transmiterea rapidă a

informaţiilor, organizarea seminariilor, activităţi de pregătire a specialiştilor, ajutor în traducerea

legislaţiei comunitare.

Prioritare pentru moment sunt activităţile de instruire şi schimbul de specialişti, în special ai

instituţiilor care vor armoniza şi implementa legislaţia armonizată cu acquis-ul comunitar

(inclusiv, la instanţe judecătoreşti, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale). În paralel,

se vor stabili contacte de lucru cu Institutul European Român pentru a asigura accesul deplin la

baza de date a acquis-ului tradus în limba română.

21

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Ca ţari central-europeane şi de răsărit, opţiunea României şi a Republicii Moldova, pentru

integrarea în organizaţiile vest-europene este absolut naturală şi se bazează pe un consens cvasi-

general atât la nivelul clasei politice, cât şi al opiniei publice. Această opţiune este consecinţa

schimbărilor fundamentale ce au avut loc în cele două ţări după 1989, integrarea în structurile

politice, economice şi de securitate ale occidentului reprezintă revenirea, după aproape o jumătate de

secol, în familia naţiunilor democratice. În planul relaţiilor cu Uniunea Europeană, principalele

repere din ultimii douãzeci de ani arată evoluţia României şi a Republicii Moldova, spre integrare.

Analiza raportului dintre dreptul comunitar şi dreptul comunitar ne-a permis să formulăm

următoarele concluzii:

• Statul de drept este statul în care domneşte dreptul, în care toţi cetăţenii sunt egali în faţa

legii, în care nimeni, nici chiar statul nu este mai presus de lege;

• Dreptul îşi aduce contribuţia directă la atingerea valorilor fundamentale ale unei societăţi

democratice – Dreptate, Echitate, Stat de Drept;

• Factorul uman reprezintă zona centrală de interes pentru orice legiuitor, deoarece dreptul se

raportează permanent la prezenţa omului în societate, la capacitatea sa de a influenţa şi chiar de a

transforma socialul;

• Actul normativ-juridic în general constituie principala sursă a dreptului, iar aceasta apare ca

o creaţie a unor organe competente ale statului, a parlamentelor în primul rând şi apoi a guvernelor;

• Religia, ca şi politicul, ca şi economicul, e fenomen social, cu mecanisme analizabile, de

manifestare a convieţuirii umane, formă de coeziune socială;

• Premisele apariţiei Comunităţilor Europene au fost de natură militare, economice şi

politice. Înfiinţarea Uniunii Europene, are la bază cronologia celor mai importante evenimente, de la

declaraţia lui Robert Şchuman, din 1950 şi până la lansarea monedei euro la 1 ianuarie 1999 şi

deschiderea negocierilor de aderare cu ţările Europei Centrale şi de Est. Construcţia europeană sa

realizată prin Tratatul de la Maastricht, pe pilonii: comunităţile europene, politica externă şi de

securitate comună, cooperarea poliţiei şi cea juridică, ulterior aceşti piloni au suferit modificări;

• Uniunea Europeană a creat un cadru general de acţiune pe trei direcţii: economică, politică

externă şi securitate comună, justiţie şi afaceri interne;

• Izvoarele dreptului comunitar cuprind: tratatele europene institutive ale comunităţilor

europene, ansamblul actelor unilaterale ale instituţiilor în drept, regulamentul, directiva, decizia,

22

acordurile între statele membre, acordurile complementare, convenţiile comunitare, declaraţiile,

rezoluţiile şi luările de poziţie relative, normele şi izvoarele nescrise;

• Deşi există numeroase deosebiri între ordinea juridică internaţională şi cea naţională,

acestea nu sunt separate în totalitate, între ele existând relaţii de influenţare reciprocă, intracţiune şi

intercondiţionare;

• Pentru a produce efecte în ordinea juridică internă, normele internaţionale trebuie puse în

aplicare, iar simplul fapt al legiferării lor la nivel internaţional nu produce nici un efect. Atingerea

obiectivelor stipulate în tratatele internaţionale poate fi asigurată numai prin încorporarea normelor

internaţionale în dreptul intern;

• Nu există normă sau o reglementare de drept internaţional prin care să se reglementeze

modul în care să se facă încorporarea reglementărilor internaţionale în dreptul intern. Modul de

aplicare al tratatelor internaţionale în Republica Moldova este reglementată prin Constituţie;

• Statele stabilesc, în mod suveran, rangul pe care-l obţine o reglementare internaţională în

dreptul intern. În Republica Moldova, acest lucru este realizat, la modul general;

• În Republica Moldova toate tratatele internaţionale fac parte din ordinea juridică internă,

fiindu-le stabilit un loc în ierarhia izvoarelor de drept-acela de prioritate în raport cu legislaţia

internă;

• În mod particular, tratatele privind drepturile omului în Republica Moldova au un statut

special în raport cu alte categorii de tratate: acestea sunt de nivel constituţional, acţiunea lor nu poate

fi exclusă sau limitată;

• Relaţia dintre dreptul comunitar şi sistemele de drept naţionale ale statelor membre este

guvernată de principiul integrării şi principiu primordialităţii, care conduc la aplicarea imediată,

directă şi cu prioritate a normelor de drept comunitar faţă de normele de drept intern contrare

acestora. Normele comunitare pot fi invocate fără nici o condiţie de către orice persoană, atât în

litigiile cu autorităţile publice, cât şi în litigiile cu alte persoane fizice;

• Principiul primordialităţii se referă la toate sursele dreptului comunitar, acestea având o

forţă juridică superioară dreptului intern, indiferent de categoria cărora le aparţin. Dreptul intern al

statelor membre trebuie să fie în concordanţă deplină cu dreptul comunitar, indiferent de ierarhia

internă a normelor respective;

• În procesul anevoios al Republicii Moldova de creare a premiselor de aderare la

Comunitatea Europeană, precum şi la crearea statului de drept, premisele au fost instituite;

23

• În sistemul juridic autohton, Constituţia este legea supremă; În planul practico-aplicativ,

Legea fundamentală a Republicii Moldova, este concepută şi realizată în baza respectării drepturilor

fundamentale ale omului. În schimb, realizarea practică a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

omului, remodelarea statutului juridic al personalităţii umane este anevoioasă şi dificilă. Adaptarea

Constituţiei Republicii Moldova, impune realizarea unei reforme, care să aibă la bază o serie de

principii unanim recunoscute.Dar, reforma poate fi aplicată la adevărata ei valoare nu numai

Constituţiei, ci şi din perspectiva legilor speciale. În lipsa unor asemenea reglementări şi mecanisme

aceste drepturi şi libertăţi vor rămâne simple dorinţe.

• Pentru Republica Moldova, această problemă este una acută deoarece conştiinţa juridică a

populaţiei este afectată de nivelul scăzut privind cultura juridică al funcţionarilor din administraţie şi

chiar a clasei politice.În prezent, atitudinea cetăţenilor faţă de justiţie este destul de reţinută, situaţie

în care justiţia nu poate avea un impact major asupra conduitei indivizilor.

• Un rol deosebit în asigurarea respectării normelor de drept, îi revine şi mass-mediei, care,

constitue a patra putere în stat şi care trebuie să aducă la cunoştinţa cetăţenilor realitatea obiectivă

existentă în ţară, inclusiv din domeniul justiţiei, fără a face jocurile unor grupuri de interese sau ale

unor partide politice.În acest sens, lipseşte aproape în totalitate o minimă şcolarizare a populaţiei, în

ceea ce priveşte cunoaşterea legislaţiei naţionale şi cu atât mai puţin a celei internaţionale.

• Se impune, ca justiţia să joace şi rolul de mediator cu cetăţeanul de rând, depăşind bariera

care deja există între dorinţele cetăţenilor şi rolul instanţelor de judecată. Considerăm, că instanţele

de judecată sunt principali promotori ai cunoaşterii legii.

• În contextul actual, când, reformele instituţionale la nivel mondial se multiplică, respectiv:

reforma O.N.U., a Consiliului de Securitate, reforma instituţiilor europene, România şi Republica

Moldova trebuie să se adapteze noului statut european. Cele două state trebuie să fie pregătite să se

poziţioneze pentru a descoperi noi oportunităţi şi pentru a pleda propriile interese pe plan

internaţional. Odată cu stabilirea priorităţilor externe în context global actual România va acţiona

pentru relansarea diplomaţiei, prin întărirea alianţelor strategice cu partenerii din Uniunea

Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică (N.A.T.O), să formuleze poziţia ţării noastre pe principalele

tematici care preocupă astăzi statele lumii: lupta împotriva terorismului şi a criminalităţii organizate,

proliferarea armelor de distrugere in masă, protecţia mediului înconjurător.

• Avem interesul de a contribui la consolidarea relaţiei trans-atlantice din prisma dublului

interes al României, acela de a dezvolta o relaţie privilegiată cu SUA şi a ne defini un rol important

24

în NATO, respectiv de a ne afirma identitatea europeană prin integrarea în Uniunea Europeană.

Prioritatea actuală a României a fost aderarea la Uniunea Europeană, eveniment ce a avut loc la

01.01.2007. După semnarea Tratatului de Aderare, România a beneficiat de o modificare

fundamentală de statut, din cel de „candidat” la cel de „ţară în curs de aderare” care ulterior (din

01.01.2007) s-a transformat în „stat membru”. Toate aceste transformări de statut reclamă o

reaşezare pe criterii de eficienţă şi competenţă a sistemului naţional de gestionare a afacerilor

europene care să permită obţinerea maximumului de beneficii şi calitate instituţională internă de pe

urma participării la activităţile Uniunii Europene.

• Miza europeană a României depăşeşte simpla prosperitate, fiind una culturală în sens larg,

România va contribui la campaniile europene pentru promovarea Tratatului Constituţional şi va

promova conţinutul acestui document fundamental în plan intern.

• Vom utiliza statutul de membru în structurile Consiliului European pentru a face cunoscută

si a promova poziţia României în legătură cu noul cadru financiar pentru 2007-2013, de care va

beneficia şi ţara noastră ca membră a Uniunii, în special cu privire la modul de alocare a fondurilor

structurale.

•Intrăm într-o etapă calitativ nouă în execuţia politicii externe, care se raportează la noul

statut european şi euro-atlantic al României. In primul rând, vor fi priorităţi interne, legate de

reforma instituţională începută şi pe care va trebui să o finalizăm potrivit angajamentelor asumate.

•În ceea ce priveşte politica europeană, trebuie să avem un dialog permanent cu societatea

civilă, cu partenerii sociali şi regionali.

• Vom asigura o coordonare directă cu Oficiul pentru Relaţia cu Republica Moldova şi cu

Departamentul pentru relaţia cu românii din afara graniţelor. Vom avea un profil mai implicat în

problematica afacerilor europene. Politica externă românească a avut şi are priorităţi care "intră la

categoria zero".

Prima dintre acestea a fost integrarea României în Uniunea Europeană.

Tot în pachetul de priorităţi zero pentru politica externă romanească intra şi soluţionarea definitivă a

conflictelor din Balcanii de Vest. Necesitatea unei implicări româneşti în Transnistria şi Balcanii de

Vest este reprezentată de apropierea acestor doua zone instabile de graniţele României.

25

LISTA LUCRĂRILOR

PUBLICATE LA TEMA TEZEI

1. Gruia George “Strategia Europeanã a Republicii Moldova privind procesul de armonizare a

legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar”- Revista Lex- Revista consilierilor juridici din

armatã 2007, nr 3 (11); ISSN 1841-2793, Categoria B, pag 30-37, 0,4 c.a.

2. Gruia George “Aplicarea dreptului internaţional în ordinea juridicã internã a României şi

Republicii Moldova” Revista Lex- Revista consilierilor juridici din armatã nr 4(12)/2007; ISSN

1841-2793, Categoria B, pag 16-24, 0,5 c.a.

3. Gruia George “Dreptul naţional şi dreptul internaţional în contextual integrãrii europene a

României şi Republicii Moldova”. Revista Naţionalã de Drept nr 4/2009, Chişinãu, ISSN 1811-

0770, pag 50-59, 0,7 c.a.

4. Gruia George “Statul de drept prin prisma globalizãrii”. Revista Avocatul Poporului nr 4/2009,

Chişinãu, ISSN 1810-7141, pag 18-26, 0,5 c.a.

5. Gruia George “Forţa juridicã în dreptul roman a normelor internaţionale ale N.A.T.O., privind

protecţia informaţiilor clasificate” Revista consilierilor juridici din armatã 2007, nr 4(12); ISSN

1841-2793, Categoria B, pag 18-26, 0,5 c.a.

6. Gruia George “Filozofii antici despre interesul juridic şi voinţa juridicã-trasaturi ale esenţei

dreptului” Revista Lex-Revista consilierilor juridici din armatã nr 2/2007; ISSN 1841-2793,

Categoria B, pag 49-51, 0,3 c.a.

7. Gruia George “Contractul de achiziţie publicã, act administrativ de autoritate publicã?”

Revista Lex-Revista consilierilor juridici din armatã nr 3/2006; ISSN 1841-2793, Categoria B,

pag. 43-48, 0,3 c.a.

8. Gruia George “ Între Kosovo şi N.A.T.O. Aspecte juridice ale operaţiunilor de menţinere a

pãcii” Revista Gândirea militarã româneasca 2006, nr 5; ISSN 1454-0460, Categoria B, pag 52-

57, 0,5 c.a.

9. Gruia George “Statul succesor şi statul continuator. Aspecte juridice ale cazurilor URSS şi al

Iugoslaviei”-Revista Gândirea militarã româneascã 2007, nr 2; ISSN 1454-0460, Categoria B,

pag 63-69, 0,4 c.a

10. Boris Negru, Gruia George “Constituţia Republicii Moldova şi relaţia dintre reglemetãrile

internaţionale şi cele interne în domeniul drepturilor omului”, Conferinţa internaţionalã “Rolul

26

Curţii Constituţionale în sistemul protecţiei drepturilor omului şi respectarea CEDO şi a

jurisprudenţei Curţii Europene pentru drepturile omului în jurisprudenţa şi legislaţia naţională;

Chişinău, 13 -14 decembrie 2007. ”Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională

în colaborare cu Curtea Constituţională a Republicii Moldova”, Sesiunea internaţională de

comunicări ştiinţifice a Institutului de Ştiinţe Administrative din Republica Moldova, Chişinău,

27 -28 octombrie 2007, pag.58 – 61. 0,4 c.a.

11. Boris Negru, Gruia George, ”Probleme generale ale compartimentării dreptului” Conferinţa

Ştiinţifică internaţională ”Administraţia publică şi buna guvernare”, Institutul de Ştiinţe

Administrative din Republica Moldova, Chişinău, 27-28 octombrie 2007, Caietul Ştiinţific nr.2,

pag. 131-136, 0.5 c.a.

27

ADNOTARE

la teza de doctor în drept cu tema

„Coraportul dintre dreptul intern si dreptul comunitar în perspectiva aderării României şi

Republicii Moldova la Uniunea Europeană”

Specialitatea 12.00.01: Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi dreptului;

Istoria doctrinelor politice şi de drept. Universitatea de Stat din Moldova, 2009, Manuscris.

Lucrarea este structuratã pe patru capitole cu o succedare logicã şi organicã, prcedate de o

introducere care evidenţiazã complexitatea tezei, concluzii generale şi bibliografia ce numãrã 351 de

izvoare, manuale, studii, articole, publicaţii şi alte surse. Lucrarea are ca text de bazã110 pagini şi

cuvintele cheie, precum; stat de drept, realizarea dreptului, drept intern, drept comunitar, aplicarea

dreptului, lege, legalitate, respectarea normelor de drept, principii de drept, norma socialã, norma

juridicã. Scopul şi obiectivele prezentei teze îl reprezintã necesitatea indentificarii relaţiei existente

dintre dreptul intern şi dreptul comunitar prin prisma influenţei deciziilor din domeniul legislativ

asupra evoluţiei sistemului de drept din cele două state. Noutatea ştiinţifică a lucrării constă în

contribuţia adusă prin realizarea acestui studiu complex în România şi în Republica Moldova

privind procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar, ca elemente

inseparabile şi indispensabile ordinii de drept, rolul lor în edificarea statului de drept. Semnificaţia şi

finalitatea propusă în demersurile teoretice pe care le-a întreprins autorul a vizat formarea unei

concepţii unitare asupra sistemului de drept intern raportat la sistemul de drept comunitar. În

cercetarea şi analiza bidimensională a subiectului: drept intern-drept comunitar, a încercat să facã o

deosebire clară intre aceste două fenomene, care nu numai ca nu se contrazic, ci se completează,

fiind intr-un raport de dependenţă. Valoarea aplicativã a tezei constã în faptul cã, s-a optat pentru

cercetarea problemelor generale ale dreptului intern şi dreptului comunitar din punct de vedere

teoretic şi practic, în vederea evidenţierii raportului dintre teorie şi practică şi trecerea de la datele

teoretico - ştiinţifice la problemele practice. Prezenta lucrare este prima încercare de a supune unei

analize pertinente în România şi Republica Moldova cu expectanţe metodologico-analitice,

praxiologice, pragmatice, luând în considerare şi determinismul social, pentru a pune bazele unei

teorii generale a legăturii indispensabile dintre dreptul intern şi dreptul comunitar.

28

АННОТАЦИЯ

к докторской диссертации на соискание ученной степени кандидата юридических наук

“Соотношение национального законодательства имеждународного законодательствав

перспективе вступленияРумынии и Молдовы в Европейский союз”

Специальность 12.00.01 Общая теория права, История государства и права, История

политических и правовых доктрин. Молдавский Государственный Университет, 2009.

Рукопись

Pабота состоит из четырех глав логическо-органической последовательности, работа

начинается с введения, в котором характеризуются сложности этого предложения, общие

выводы и библиография (более трёхсот источников, книг, исследований, статей, публикаций

итд). Pабота насчитывает 110 страниц, ключевые слова: правовое государство,

осуществление права, внутреннее законодательство, общественное законодательство,

осуществление права, применение закона, права, законности, уважения к закону, принципы

права, социальные нормы, верховенство закона. Целью этой работы является необходимость

существующей взаимосвязи между национальным законодательством и союзным

законодательством в свете решений законодательного влияния на развитие правовой системы

в двух государствах.

Научная ценность работы заключается в том вкладе в исследования в Румынии и Молдове

процесса гармонизации национального законодательства в соответствие с достижениями

Сообщества, как неотъемлемых и необходимымых элементов правового порядка, их роль в

построении правового государства. Смысл и цель предлагаемого теоретического подхода

направлена на формирование унитарной концепции всесоюзной правовой системы. В ходе

исследований и анализа субъекта: национальные законодательства и союзное

законодательство, мы пытались провести четкое различие между этими двумя явлениями,

которые не только не противоречат друг другу, а дополняют друг друга, находятся в

отношениях взаимозависимости, практическая ценность работы заключается в том что

выбор был сделан в пользу исследования проблем внутреннего права и союзного права с

теоретической и практической точек зрения для выявления взаимосвязи между теорией и

практикой и перехода от научно-теоретических данных к практическим вопросам.

29

Эта работа является первой попыткой представить прагматичный анализ в Румынии и

Молдове на основе социального дарвинизма для построения общей теории взаимосвязи

между внутренним правом и союзным правом.

ANNOTATION

to the Jurum Doctor thesis with the topic

“The co-report between Common Law and Community Law in the accession of Romania and

Moldavian Republic to European Union”

Specialty number 12.00.01: General Theory of Law; History of State and Law; History of political

doctrines and law. State University of Moldavian Republic, 2009, Manuscript.

The paper is structured in four chapters with a logical and organic succession, preceded by

an introduction which highlights the complexity of the thesis, the general conclusions and

bibliography from 351 different sources, books, studies, articles, publications and other sources. The

thesis is 110 pages as text based and keywords such as rule of law, implementation of law, Common

law, Community law, the application of law, law, legality, respect for the law, principles of law,

social norms, and the rule of law.

The purpose and objectives of this thesis it is the need to identify the existing relationship

between Common and Community law in the light of decisions of legislative influence on the

development of legal system in two states. The scientific novelty of the work is the contribution to

the achievement of this complex study in Romania and Moldavian Republic on the process of

harmonizing national legislation with the acquis communautaire, as inseparable and indispensable

elements of legal order, their role in building the rule of law. The meaning and purpose of proposed

theoretical approaches the author took aimed to form a unitary conception of the national system

reported to the Community legal system. In the research and dimensional analysis of the subject:

Common -Community law, tried to make a clear distinction between these two phenomena, not only

does not contradict, but complement, being in a relationship of dependency.

The applied value of the thesis consists in the circumstance that it was chosen to research the

general problems of law and law in terms of theory and practice to reflect the relationship between

theory and practice and the transition from theoretical data – scientific to practical problems. The

present paper is the first attempt to submit a relevant analysis in Romania and Moldavian Republic

with methodological -analytical expectations, praxeological, pragmatic, taking account of social

determinism, to build a general theory of the essential link between Common and Community law.

30

GRUIA GEORGE

CORAPORTUL DINTRE DREPTUL NAŢIONAL ŞI

DREPTUL COMUNITAR ÎN PROCESUL DE INTEGRARE

EUROPEANÃ

Specialitatea: 12. 00. 01 – Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi

dreptului; Istoria doctrinelor politice şi de drept.

Autoreferatul tezei de doctor în drept.

........................................................................................................................... Aprobat spre tipar: 05.11.2009 Formatul hîrtiei 60x84 1/16 Hîrtie ofset. Tipar ofset. Tiraj , ex. Coli de tipar Comanda nr. ........................................................................................................................... Denumirea si adresa inst.

31