20
Gheorghe Ghibãnescu Revista Catedrei de ªtiinþe Socio-Umane, Liceul Teoretic “Cuza-Vodã” Huºi ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

Gheorghe Ghibanescu

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

Revista Catedrei de ªtiinþe Socio-Umane, Liceul Teoretic “Cuza-Vodã” Huºi

ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

Page 2: Gheorghe Ghibanescu

Istoriografia localã între exigenþa ºtiinþificã ºi „iubirea de moºie”

Mircea CIUBOTARU

Consideraþiile urmãtoare sunt rezultatul unei îndelungate ale cercetãrii: timp disponibil, acces la surse documentare, putere preocupãri pentru cercetãrile locale (din judeþele Iaºi, Neamþ ºi Vaslui), efectivã de muncã, resurse financiare, dotãri tehnice, relaþii ºtiinþifice etc. concretizate în anchete de teren ºi investigaþii arhivistice ºi finalizate prin Aºadar, o sumã de studii speciale, chiar de micromonografii tematice, mai multe studii istorice, genealogice ºi lingvistice. Experienþa pot suplini cu folos ºi succes încercãrile „monografice” masive, acumulatã ºi cunoaºterea a peste o sutã de lucrãri îndeobºte disproporþionate în structura lor internã, inegale în valoarea conþinutului considerate „monografii” de oraºe, sate, aºezãminte mãnãstireºti, ºi, din pãcate, prea adesea incompetente în domenii ce presupun o comune, judeþe ºi alte unitãþi administrative (de pildã, protopopiate) mi- specializare mai înaltã. Astfel, un bun condeier va putea evoca oameni, au permis observarea ºi constatarea unor realizãri publicistice foarte locuri ºi întâmplãri, lãsând fantezia sa creatoare neîngrãditã de spaima diferenþiate valoric, abordãri, reacþii ºi conduite specifice autorilor (ºi exactitãþii documentare; un cãutãtor pasionat de cioburi ºi pietre va cititorilor), precum ºi câteva tendinþe generale în diacronia genului. descifra în limbajul acestora mesajele trecutului îndepãrtat, dar va trebui Unele dintre evaluãri au fost formulate ºi cu alte prilejuri ºi nu vor fi sã concedieze, temporar, pe eventualul poet ascuns în sufletul sãu; un reluate acum prin autocitare, mai ales cã ele sunt ºi observaþii ce þin de scotocitor în hârtiile vechi de prin arhive va fi nevoit sã înveþe temeinic natura evidenþei pentru toþi cei iniþiaþi în domeniul acestei literaturi. Fãrã rigorile filologiei ºi limbajul plin de capcane al cronicilor, ispisoacelor, sã-mi propun o cercetare specialã a acestei preocupãri, în principiu zapiselor ºi izvoadelor; un învãþãtor sau un profesor îºi poate întregi istoriograficã, fapt în sine demn de o „monografie”, voi reafirma unele munca sa de o viaþã printr-o veritabilã monografie a ºcolii sale; preoþii cu generalitãþi ilustrate apoi cu exemple din douã recente lucrãri referitoare har nu doar duhovnicesc sunt primii îndreptãþiþi (ºi obligaþi ?) sã aºeze la localitãþi vasluiene. biserica ºi între cei vii ºi cei care au fost cândva pe aceastã lume etc. Loc

Constatãrile cele mai generale pe care le formulez acum ºi care nu este pentru toatã lumea, iar dorinþele, interesele ºi calitãþile personale au au nevoie de vreo argumentaþie anume sunt urmãtoarele: un spaþiu de exprimare neîngrãdit. Exemplele încurajatoare, încã nu

– majoritatea lucrãrilor de acest gen sunt utile, îndeosebi atunci foarte numeroase, sunt astãzi la îndemânã ºi ele, sperãm, vor când pun în circulaþie informaþie ineditã, arhivisticã ºi oralã, valoarea lor reconfigura în viitor poziþia acestui gen de literaturã în care partea sporind în timp; propriu-zis istoriograficã ºi cea lingvisticã au fost ºi sunt încã în mare

– eºecurile ºi rebuturile se datoresc în primul rând lipsei de spirit suferinþã. Tot mai mulþi autori, maturi ºi tineri, cu o formaþie ºtiinþificã critic a unor autori, absenþei cunoºtinþelor elementare în domeniile superioarã, ocupã spaþiul cercetãrii locale ºi îngusteazã spaþiul de abordate ºi incapacitãþii de a autoevalua posibilitãþile cercetãrii; afirmare a amatorismului ºi imposturii.

– imboldurile ºi motivaþiile acestor lucrãri sunt, de regulã, Aceste gânduri ºi convingeri, demult sedimentate, îºi cer acum un curiozitatea ºtiinþificã dar, mai ales, nostalgia intelectualilor pentru loc ºi în spaþiul publicistic sub stimulul unor dispute recente în care douã vremurile idilice ale copilãriei asociate indisolubil cu proiecþiile în amintire deontologii ºi douã mentalitãþi diferite se confruntã cu accente ºi strategii ale universului localitãþii natale. Aºa se explicã faptul cã în niciun alt discursive ce contureazã profilul nu numai ºtiinþific, dar ºi moral al domeniu al literaturii nu-ºi afirmã prezenþa atât de mulþi autori care vin preopinenþilor. Exemple similare celor vasluiene pot fi regãsite spre istoriografie din alte preocupãri ºi calificãri profesionale: preoþi, pretutindeni.învãþãtori, profesori de diverse specialitãþi ºi grade academice, juriºti, În anul 2009, a apãrut lucrarea Gugeºti (jud. Vaslui). Preliminariile ingineri, economiºti, contabili, medici, militari, silvicultori etc. unei istorii, de o facturã puþin întâlnitã astãzi în cercetarea localã. Cartea Surprinzãtor, tocmai istoricii calificaþi au lipsit pânã în ultimele douã a rezultat din reunirea unor texte mai vechi ºi mai noi, tipãrite sau inedite, decenii din aceastã „competiþie”, fapt ce a generat, pe de o parte, aparþinând unor semnatari din generaþii ºi de profesii diferite, dar care, impresia cã cercetarea localã este minorã în comparaþie cu temele mai toþi, sînt legaþi prin obârºia lor de satul Gugeºti: Alexandru Th. Obreja, generale ale istoriografiei naþionale, ºi, pe de altã parte, convingerea cã, Petru ªt. Pogângeanu, Petru V. Matei, Iulian Pruteanu-Isãcescu, Mircea trecutul nefiind proprietatea cuiva anume, recuperarea sa este la Ciubotaru. Într-o Întâmpinare, coordonatorii (ultimii doi semnatari) îndemâna oricui. Ca ºi poezia, istoria scrisã devine o îndeletnicire explicã fãrã echivoc toate aspectele principale care implicã aºteptãrile popularã, iar consecinþa fireascã este ideea cã „monografiile” în cauzã eventualilor cititori: lucrarea nu este o monografie, fiindcã nu au fost nu pot califica un istoric serios. abordate mai multe teme ºi subiecte (indicate în mod expres); este

Experienþa proprie în literatura de acest gen m-a condus spre alte selectivã în problema sensibilã a evocãrii personalitãþilor ivite din câteva observaþii mai particulare: aceastã localitate, nu fiindcã nu ar exista ºi multe altele decât cele

– investigaþia atentã la detaliu ºi profundã în interpretare a portretizate, ci pentru cã datoria scoaterii din uitare a înaintaºilor revine, trecutului aºezãrilor umane, chiar de mãrime modestã, implicã un volum prioritar, chiar descendenþilor acelora; cã cercetarea rãmâne deschisã, de muncã atât de mare ºi o pregãtire atât de complexã, încât ea temele putând fi oricând reluate (îndemnul este deja aproape concretizat depãºeºte, de regulã, puterile unui singur autor sau, dacã acesta de unul dintre autori, d-l Petru V. Matei, într-o cercetare cu adevãrat dispune de resurse intelectuale remarcabile, îi confiscã o bunã parte a monograficã a ºcolii din Gugeºti). Modestia ºi onestitatea celor ce au vieþii sale. Ca urmare, dau denumirea de monografie numai acelor formulat aceste limitãri ale scopului ºi rezultatelor întreprinderii, atât de cercetãri care îndeplinesc la nivel înalt ºtiinþific condiþiile de complexitate limpezi, nu au fost suficiente însã pentru convingerea unor „competitori” ºi completitudine (în sensul epuizãrii izvoarelor cunoscute) a temelor cã interese ºi motivaþii oculte, între care eternul pãcat al invidiei specifice domeniului investigat. Or, în acest sens, apreciez cã acest omeneºti, nu au lucrat la denigrarea operei altora, aceia având meritul deziderat nu a fost încã îndeplinit fãrã rest nici mãcar de cele mai ample întâietãþii cronologice (ºi, poate, valorice?).ºi bine articulate lucrãri, realizate, în colaborare, de reputaþi specialiºti în Într-o sumarã notã de subsol (p. 9), am îndreptat pe eventualii diverse domenii (un exemplu mai vechi este Nerej, un village d'une cititori ºi spre o recentã apariþie editorialã (2008), Drumeþie prin Þara de

Jos a Moldovei ºi popas în comuna Boþeºti-Gugeºti, judeþul Vaslui. région archaïque, vol. I–III, Bucureºti, 1939, de 1127 pagini, coordonator Monografie, semnatã de d-l Ioan Costache Enache, în evidentã relaþie fiind H.H. Stahl);cu Preliminariile gugeºtene, semnalând cu obiectivitate atât meritele – în varianta optimistã a acestei aºteptãri, consider cã „teroarea monografiei (informaþie ineditã, cea oralã fiind totdeauna preþioasã, perfecþiunii” poate fi diminuatã prin gândul cã cercetãtorul onest va gãsi muncã ºi stãruinþã), dar ºi deficienþele ce greveazã, din pãcate prea soluþii alternative la obsesiile monografice. Astfel, prima condiþie constã apãsat, atât þinuta ºtiinþificã (tehnica redactãrii ºi citatului, terminologia ºi în renunþarea la orgoliul autorului unic, „proprietar” prim ºi definitiv al stilul), cât ºi conþinutul istoriografic propriu-zis, ilustrând afirmaþia cu universului reconstituit, ºi angajarea cercetãrii printr-o muncã în echipã exemplul suficient al confundãrii documentelor a douã sate Boþeºti (unul interdisciplinarã, singura care poate realiza, într-un timp rezonabil, o dispãrut) ºi ale schiturilor Parpaniþa ºi Porciºani. Amatorismul strident performanþã notabilã; ne-a apãrut ca notã dominantã a lucrãrii, cel puþin din perspectivã – în lipsa unei asemenea posibilitãþi, autorul unic poate opta pentru istoriograficã. Desigur, fiindcã nu am dorit sã discreditãm noi înºine formule convenabile calificãrii ºi aptitudinilor sale ºi altor circumstanþe

Gheorghe Ghibãnescu

4 ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

Page 3: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

3ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

aceastã „monografie” prin abundenþa exemplificãrii erorilor ºtiinþifice, invidioasã de denigrare, precum ºi negarea vehementã a confuziilor evaluarea mea, cu ton de sentinþã, a ofensat pe autorul cãrþii, iar semnalate de mine între cele douã sate Boþeºti („Nu este adevãrat – rãspunsul a venit repede. L-am gãsit în Elogiu muncii. Cartea cãrþilor categoric nu este adevãrat!”, p. 360) ºi a altor susþineri „strãine de mele, Editura PIM, Iaºi, 2009, sub semnãtura prolificului publicist ieºean realitatea faptelor” (p. 357), „fãrã acoperire” (p. 359). Suntem aici chiar în Ion N. Oprea. Solidar cu d-l Enache, în calitate de autor al postfeþei la miezul deontologiei cercetãrii ºtiinþifice, singura ce conteazã în toatã Drumeþie, dar ºi ca ajutor entuziast la pregãtirea pentru publicare ºi la aceastã risipã de energii polemice. Dacã preopinenþii mei ar fi urmat tehnoredactarea manuscrisului, d-l Oprea scrie un amplu capitol (p. calea normalã în disputa ºtiinþificã, ar fi trebuit ca d-l Enache sã citeze ºi 348–356), despre „monografia noastrã contestatã”, asumându-ºi sã detalieze documentele ce ar dovedi adevãrul identitãþii satelor ºi explicit o parte din meritul lucrãrii, dar ºi, îl avertizez, ceva din nereuºitele schiturilor confundate, demontând astfel, fãrã putinþã de contestare, cãrþii. Autorul principal, d-l Enache, este „gãzduit” aici cu generozitate de neprofesionalismul criticului (invidia acestuia rãmânând doar un corolar înþeles (pentru frumosul cult al prieteniei ce-i leagã) cu un text (p. agravant). „Strategia apãrãrii” printr-un un simplu verbiaj se vãdeºte a fi 356–364) cuprinzând, fireºte, o pledoarie pro domo, dar ºi o jeluire cea obiºnuitã ºi, în fond, totdeauna perdantã: criticul nu a citit opera, stingheritoare, în care sentimente fireºti de amãrãciune se amestecã cãci, dacã ar fi cercetat-o integral, atent ºi cu bunã-credinþã, lucrarea s-ar indecent atât cu atacuri la persoanã, cât ºi cu autoaprecieri penibile prin vãdi mai valoroasã (de regulã, rezultatul unui asemenea demers este grandomania lor. Observaþia este valabilã ºi pentru reacþia prietenului exact contrariu); greºeli existã desigur, cãci nicio lucrare omeneascã nu postfaþator. este perfectã ºi, de altfel, erori destule se pot gãsi ºi în lucrãrile criticului

Neavând nici dispoziþia ºi nici spaþiul pentru o recenzie a (ºi, de obicei, acestea sunt inventariate, chiar dacã sunt de altã naturã ºi „monografiei” în discuþie ºi nici pentru o polemicã gazetãreascã, separ nu au nicio legãturã cu cele în discuþie); criticul este de rea-credinþã, tranºant chestiunile în disputã în douã categorii: cele ce implicã vocea lui este singularã ºi în contrast cu corul vocilor favorabile (sunt subiectivitãþi, orgolii ºi ... prietenii, pe de o parte, ºi cele ce nu pot avea adunate mãrturii prieteneºti, mult mai uºor de obþinut, fiindcã acestea nu replicã, dacã preopinentul are o minimã instrucþie pe tãrâmul presupun niciun efort analitic ºi de cunoaºtere a problemei în disputã).argumentaþiei logice ºi al elaborãrii unui text, pe de altã parte. În privinþa Dând curs îndemnului d-lui Oprea de a deschide cartea criticatã pe sentimentelor, nu am aproape nimic de replicat, pentru cã exemplificãrile nedrept, enumãr acum, sumar totuºi (sperând cã într-o eventualã altã ce urmeazã mã scutesc de oþioase justificãri. Constat doar cã d-l Oprea, replicã autorii sã nu doreascã ... mai mult), urmãtoarele, fãrã comentarii precum ºi d-l Enache, fost contabil de profesie, contabilizeazã pe seama „invidioase”:mea pãcate de urmãtorul calibru: invidia veninoasã pentru faptul de a fi – Tehnica redactãrii ºi citãrii într-o lucrare ce se pretinde un fel de scris ei mai întâi ceva despre Gugeºti (calitatea nu conteazã!) (p. 355, Evanghelie ºtiinþificã pentru Boþeºti ºi Gugeºti, nu este, cum crede d-l 361). Spre a le da o satisfacþie, mãrturisesc public: sunt un invidios, cãci Oprea, o opþiune a autorului, mai ales cã aceast tehnicã e consideratã opera domniilor lor mã împiedicã sã-mi înalþ statuia ºi sã-mi lustruiesc „clasicã” (p. 351), ci presupune cerinþa minimalã a exactitãþii trimiterilor la deºãrtãciunea (p. 362). Eminescu este convocat pentru satirizarea celor surse (bibliografice, arhivistice, informatori), cu scopul de a putea fi ca mine (p. 364); lipsa unor nobile sentimente omeneºti, între care controlate de cititorul interesat. Iatã câteva mostre bibliografice (p. recunoºtinþa filialã, polemic evocatã ºi depistatã în omisiunea (într-o 408–412): Ungureanu Gheorghe, Documente privitoare la istoria sumarã autoprezentare de autor) a prenumelui Nicolae al tatãlui meu, eu economicã a României – Oraºe ºi târguri din Moldova, Bucureºti, 1960 fiind doar fiul Elenei Ciubotaru, nãscutã Pogângeanu, din Gugeºti. (corect: Documente privitoare la istoria economicã a României. Oraºe ºi Urmeazã, prin logicã strânsã cã sunt un fel de „fecior din flori”, mai grav, târguri 1776–1861. Moldova, seria A, vol. II, redactori Gh. Ungureanu, poate un denaturat, desigur suspectat de a nu pune nici mãcar o Gh. Dascãlu, M. Gheorghiu, Gh. Robu); Stahl, H.H, Satul devãlmaº lumânare la mormântul tatãlui. Sugerez polemiºtilor sã nu-ºi piardã românesc, Bucureºti, 1959 (corect: Contribuþii la studiul satelor vremea aºteptând la poarta cimitirului pe cel vinovat, pentru a-l surprinde devãlmaºe româneºti, I–III, 1958–1965); Lahovari I. George ºi colab., fãcându-ºi datoria în urma straºnicei lor mustrãri, ci doar sã foileteze cele Marele dicþionar enciclopedic geografic, Arhivele Statului Iaºi (corect: trei volume ale cãrþii despre comuna Vultureºti, care valorificã ºi Marele dicþionar geografic al României, alcãtuit ... de George Ioan moºtenirea pãrintelui meu, pentru a constata precaritatea sensibilitãþii ce Lahovari, C. I. Brãtianu ºi Grigore G. Tocilescu, Bucureºti, I–V, mã caracterizeazã, iar dacã vor sã vadã ºi chipul celui deplâns pentru 1898–1902); Dumitriev Gh. P., Moldova în epoca Fedalismului, uitarea sa de cãtre fiu pot sã-l descopere chiar în fotografia de pe coperta Chiºinãu, 1975 (corect: Dmitriev P.G. ºi Sovetov P.V., Moldova în epoca Preliminariilor; desigur, lipsa sentimentului nobil al prieteniei, care mã feudalizmului, vol. VII, partea I ºi partea a II-a, Chiºinãu, 1975; dezavantajeazã net în aceastã disputã, lãsându-mã „fãrã arme ºi aliaþi” Diaconescu Emil, Lucrãrile societãþii de geografie „Dimitrie Cantemir”, (p. 359). Recunosc iarãºi, nu am prieteni în acest moment al vieþii de Iaºi, 1939, p. 144 (titluri corecte: Vechi drumuri moldoveneºti, în combatant pe terenul strãin mie al gazetãriei ieftine, nici mãcar pe „Lucrãrile Societãþii Geografice «Dimitrie Cantemir»”, Iaºi, 1939, p. amicus Plato, dar mã mulþumesc cu amica veritas. Despre nevoia ºi 48–144) etc. Recomand oricãrui curios exerciþiul de a ghici autori, titluri, valoarea prieteniei în consolidarea unei frumoase închipuiri de sine, ani ºi pagini de publicaþii etc. în sursele: Marian V. Dumitru ºi Marian D. exemplificãrile de mai jos nu mã privesc; în fine, însetat de sânge Iulia, Anuarul de istorie „A.D. Xenopol” Iaºi, Tom, XVII; Prof. Bujoreanu, auctorial, ca un fel de vampir ce bântuie lumea monografiilor comunale, Pravile, Arhivele Statului Iaºi ºi Manual administrativ al principatului totuºi abia comparabil cu Alexandru Lãpuºneanul, e drept, mai sadic (p. Moldovei; **, Uricarul, Arhivele Basarabiei, 1931. În notele de subsol, 353), „principalul întinãtor al cãrþii” d-lui Enache va avea soarta inventarul de greºeli sporeºti îngrijorãtor. De pildã, la nota 20, p. 61, prevestitã de G. Coºbuc în El-Zorab, anume rãzbunarea copiilor (la pentru un document din 30 martie 1617 trimiterea se face la Const. ºi propriu oare, cu pumnalul ?) celui deposedat de calul (= opera) drag(ã) Dinu Giurãscu [sic!, passim], Istoria românilor..., 1975, p. 909, acolo (p. 364). Vor sãri desigur în ajutor ºi sãtenii, îndemnaþi astfel la luptã neputând exista o astfel de informaþie. Este evidentã nu numai pentru afirmarea patriotismului local, împotriva unui suspect „modernist, nepriceperea totalã autorului în redactarea unui text ºtiinþific, dar multe european”, precum odinioarã luptau Codrenii din Boþeºti cu tãtarii: erori se datoresc ºi faptului cã acesta nu a avut niciodatã în mânã unele „Pãstraþi-o [monografia] cetãþeni ai comunei, cu grijã ºi respectaþi-o ca lucrãri, citate cu erori cu tot din puþinele cãrþi avute la îndemânã. pe o Evanghelie, pentru cã ea are caracter inedit, fiind prima carte a Deficienþa se poate proba uºor. De pildã, titlul Satul devãlmaº românesc comunei scrisã în acest fel...” sau „Cetãþeni, nu lãsaþi, nu lãsaþi pe cei ce a fost citat la p. 138, nota 216, dupã Monografia comunei Tãcuta (1980) nu au sentimente pentru comunã sã strice ce au clãdit alþii cu trudã” (p. de ªtefan C. Ciudin, p. 50, nota 127, de unde au fost preluate prin 362). Asemenea volute retorice, cu punctuaþie personalizatã, ar fi doar parafrazã consideraþii ale lui H.H. Stahl, cu trimiteri la aceleaºi pagini (57, amuzante, dacã nu ar fi ºi ridicule, ºi, uneori, indecente. Ceea ce 112, 175) ale Contribuþiilor sociologului. Acest tip de compilaþie, la limita urmeazã nu mai are însã a face cu gazetãria, iar cetãþenii chemaþi la plagiatului, este, din nefericire, generalizat în literatura la care mã refer.arme, aproape ca în Marseillaise, cu greu vor gãsi arcuri ºi sãgeþi – Documentarea arhivisticã, care, de altfel, nici nu aparþine d-lui potrivite pentru apãrarea moºiei întinate. Enache, dupã propria sa mãrturisire, este încã ºi mai deficitarã. Un

Douã sunt afirmaþiile care, cu adevãrat, constituie pentru mine prieten, desigur „prestigios”, „a tradus documentele” chirilice cercetate în motivarea unei evaluãri argumentate, nu doar enunþate, a lucrãrii arhivele din Iaºi (p. 16), afirmaþie care spune totul despre interdicþia în domnilor Enache (ºi Oprea, dacã doreºte), anume invitaþia expresã ce arhive pe care paleografia româno-chirilicã a aplicat-o autorului, în timp mi-au adresat de a deschide totuºi cartea incriminatã (p. 358), pentru a ce amicul menþionat nu a trecut dincolo de conspectarea unor inventare constata valoarea autenticã a cãrþii, nu doar cea rezultatã din dorinþa de fonduri, constatare ce se impune cu evidenþã oricui este familiarizat

Page 4: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

4 ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

cu cercetarea arhivisticã. Aparþin, probabil exclusiv d-lui Enache, gravele istoric, nici geograf ºi nici etnograf, dar prin scrierile sale de pânã acum, erori de utilizare a fiºelor primite de la prietenul A.G. (dacã acesta le-a se afirmã ca istoriograf de valoare”, recurgând la „metode riguros întocmit corect!), precum în trimiterile de tipul: Arhivele Statului Iaºi, ºtiinþifice” (p. 23). Prietenul acesta ne dã ºi reþeta succesului în domeniu, „Analele Academiei Române” vol. I, 541, p. 500 (p. 135, nota 207), sau dezvãluind prin propriul sãu discurs înþelesul termenului istoriograf, Arhivele Statului Iaºi, Colecþia de documente, Litera P.415/40 (p. 366, atunci când ne oferã într-un Adagio [probabil Adaos??] la prefeþe (p. nota 466), în care abrevierea P. [= pachet] este confundatã cu o literã a 23–40) argumente cã istoriografia poate fi orice, în afarã de ºtiinþã: unui alt fond, Litere, sau în acelea de felul P. 416, Dos. 85, care aratã „documentele istorico-geografice emise de domnitorii din epoca daco-„credinþa” cã în pachetele de documente ar exista dosare (p. 98, nota romanã... aduc dovezi de necontestat...” (p. 24); un Pãtru Gug de pe la 131, 132). 1470 avea pãmânturi date de Petre [sic!] Voievod [Rareº] (p. 26); Ieremia

Sub aspect istoriografic, lucrarea d-lui Enache este total nereuºitã. Movilã dãdea în 1602 un zapis unui Trofin Bosie [trãitor pe la 1719] (p. Calitatea izvoarelor, analiza ºi interpretarea proceselor sociale, evoluþia 26); satul Porciºani este atestat în anul 1421 [cu un uric inexistent!] (p. aºezãrilor, cronologia faptelor, relaþiile genealogice etc. sunt cerinþe ºi 27]; Ion Neculce [mort în 1745] consemna totuºi un eveniment în 1773 teme specifice nu doar neglijate, ci chiar inaccesibile autorului. Faptul cã (p. 29); numele satelor s-au pãstrat din epoca daco-romanã (p. 30); nici mãcar importantele colecþii de izvoare medievale DIR ºi DRH nu sunt scutelnicii erau cei scutiþi de bir, adicã boierii, mãnãstirile, preoþii, dascãlii deloc citate, fiindcã nu sunt cunoscute, precum ºi întregul discurs ºi alþii (p. 31); birul însemna contribuþii în naturã sau în bani (p. 32); patriotard ºi puternic impregnat de cliºeele ideologiei luptei de clasã scriitorul comunei a fost numit la început logofãt, iar mai târziu notar ºi spun aproape totul despre faptul cã pregãtirea istoricã a autorului nu secretar (p. 33); la geto-daci perioada anului nou corespunde cu depãºeºte nivelul gimnazial. În acest sens, de pildã, evocarea unor echinocþiul de iarnã [!], „ziua renaºterii nebiruitului soare” (p. 38); „ca bãtãuºi ºi tâlhari autentici din Gugeºti ºi Boþeºti, de pe la 1900, se origine a zeului trac Dionysos, ursul, capra ºi cãluþul, înveselesc converteºte în elogiul acestora ca „haiduci” ce jefuiau noaptea pe manifestãrile folclorice... (p. 39). E drept, unele dintre aceste „perle” au „exploatatori” ºi împãrþeau bunurile jefuite „la nevoiaºi” (p. 367–368). Un fost preluate, inclusiv punctuaþia, din opera riguros ºtiinþificã a d-lui cliºeu romantic rudimentar este vehiculat cu inocenþã juvenilã într-o Enache. „Caratele” acestei lucrãri „de un fel deosebit” cresc, desigur, ºi lucrare pretins ºtiinþificã. Despre credinþa cã brava miliþie popularã a fost prin recomandãrile d-lui Oprea, „cucerit” de „capacitatea de mare sintezã creatã în 1948 pentru a apãra „cuceririle revoluþionare” (p. 34) nu avem ºi vocaþia de a scrie” a autorului, de „frumoasa limbã românã” etc. (p. aici disponibilitatea de a o combate. 474–475). E bine ºi nobil sã ai prieteni, dar uneori este preferabilã

Nu avem acum nici spaþiul ºi nici interesul de a reface istoricul singurãtatea! Oricum, cazul acestei „monografii” este instructiv ºi pentru satelor ºi siliºtilor din comuna Boþeºti, dar apreciem cã refuzul d-lui riscul la care se expun adesea pre(sau post-)faþatorii mult prea generoºi Enache de a verifica mãcar realitatea semnalãrii de noi a confuziei sau mult prea comozi. Sunt convins cã nimeni nu a fãcut vreun evidente dintre Boþeºtii, Parpaniþa ºi Cãzãneºtii de pe Stavnic, azi în deserviciu mai mare academicianului horticultor (A. S.) decât el însuºi, componenþa oraºului Negreºti, pentru care documentele sunt atunci când s-a aventurat în nebuloasa (pentru domnia sa) istoriografie. abundente ºi accesibile (colecþiile DIR ºi DRH), ºi Boþeºtii, Porciºenii ºi – Doar pentru avertizarea cititorului din Boþeºti mai spicuim din partea rãzeºilor descendenþi dintr-un Cazacul de la începulul secolului al bogata recoltã de neºtiinþã de carte istoricã: satul Boþeºti s-a numit în XVII-lea (forþaþi sã devinã Cãzãneºtii!) din fostul judeþ Fãlciu (p. 60–65, secolul al XVIII-lea Þãrãncuþa sau Þãrãcunþa, nume inexplicabil (p. 63, 72–75, 87) relevã nivelul cel mai de jos pe care simþul necritic al unui 64). De fapt, este vorba de un teren (o ocinã) numit(ã) Þãrincuþa (< intens recomandat istoric îl poate atinge. Citez doar ispisoacele datate 2 þãrincuþã < þãrincã „þarnã micã”); hodonimul drumul lui Stan Preuþescul decembrie 1602 ºi 15 aprilie 1603 prin care se întãresc uricarului Ieremia ce trecea (la 1400) peste pârâul Vaslui, în zona comunei actuale Micleºti, Bãisanul cumpãrãturile sale din jumãtatea de sus ºi din cea de jos a este explicat într-o manierã fabuloasã, ce ar trezi invidia oricãrui autor de satului Boþeºti, cu locuri de moarã pe pârâul Stavnic (DIR, A, XVII/1, p. basme, anume cã acel drum fãcea legãtura între Episcopia Romanului ºi 64, nr. 96, p. 89, nr. 128), aºadar localizarea satului dispãrut fiind cea a Huºilor (p. 73–74) (faptul cã acestea nici nu existau atunci este explicitã. De asemenea, semnalez faptul cã în cunoscutul Repertoriul aproape inutil în spectaculoasa etimologie); documentele slavo-române bibliografic al localitaþilor ºi monumentelor medievale din Moldova, publicate de Gh. Ghibãnescu în „lucrarea” Surete ºi izvoade dateazã Bucureºti, 1974, al lui N. Stoicescu, citat de d-l Enache la Bibliografie, dintre anii 1230–1546 (p. 78); „una din obºtiile libere þãrãneºti este dar evident neconsultat, satele Boþeºti din judeþele Fãlciu ºi Vaslui sunt oastea de Cãlãreþi Codreni din Codrul Tigheciului, þinutul Fãlciului” (p. distinse, iar schitul Parpaniþa este, corect, asociat cu satul din urmã. 97); între anii 1435–1442, satele Boþeºti ºi Porciºani [atestate mult mai Desigur, nu aº fi pretins ca avântatul autor de Evanghelii locale sã fi vãzut târziu], „se gãseau în plinã dezvoltare” (p. 99), autorul având aºadar la Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de hãrþi, D-LXXVI/32, planul informaþii secrete referitoare la evoluþia populaþiei acestora ºi a stãrii lor din anul 1812 al moºiei Boþeºti, învecinatã cu moºiile Cãzãneºti ºi materiale ºi culturale; noi nu avem dovezi, dar d-l Enache ºtie cã „multe Glodeni, plan pe care este reprezentat ºi schitul Parpaniþa, fiindcã familii din Gugeºti îºi au obârºia unei miºcãri [?] de populaþie de la sud de aceasta ar fi presupus un nivel al documentãrii la care domnia sa nu Carpaþi (p. 133), aºadar din Oltenia sau din Þara Româneascã; pisarii ºi putea ajunge vreodatã, dar o minimã decenþã ºi prudenþã a polemicii l-ar grãmãticii erau aleºi de obºtea satului (p. 146); hotarul unor sate a fost fi scutit de postura ridiculã a copilului ce replicã: Ba nu-i adevãrat, stabilit ºi ... pietruit [adicã stâlpit?] (p. 172); pãrþi din moºiile Boþeºtii de domnule! Jos, Gugeºti ºi Mândreºti au fost stãpânite pe la sfârºitul secolului al

– Improprietãþile terminologice, pleonasmele ºi alte stângãcii de XVII-lea de cãtre boierii Nicolae Dimake ºi Constantin Balº (p. 173), chiar tipul epoca feudalistã (p. 59), boierul feudal (p. 68), zona monografiatã dacã cel dintâi apare la Gugeºti abia începând din 1813, iar al doilea, (p. 270) etc. abundã. „Stilul simplu, dar cu claritate, armonie ºi nobleþe”, contemporan, nu a fost proprietar al Gugeºtilor; pe la 1770, Dimitrie dupã cum ºi-l autoapreciazã d-l Enache (vezi Elogiu muncii, p. 360), ar Cantemir [mort în 1723] descria o operaþie de hernie (p. 357); fiecare face, desigur, invidioºi pe Creangã ºi Sadoveanu, care nu au fost boier avea pânã la 500 de suflete de þigani” (p. 371); „þiganii cu funcþii” capabili sã creeze nobile sintagme ºi poetice evocãri precum: aveau bordeie mai mari, acoperite cu ºindrilã ºi cu ferestre chiar cu douã „inestimabilã contribuþie”, „acest minunat colþ de þarã”, „oameni harnici ºi ochiuri, iar dupã 1900 au apãrut casele cu o camerã ºi o tindã, care cinstiþi”, „meleaguri pline de istorie ºi poezie”, muncã asiduã”, „înãlþãtor oferea posibilitatea construirii unui ... iatac (p. 377) etc., etc.prilej”, când fiii satului „vin cu autoturismul proprietate, sã-ºi viziteze Rareori mi-a fost dat sã citesc atâtea aberaþii într-o carte pãrinþii”, „cãlãuzã ne-au fost însãºi cuvintele marelui cãrturar ...” etc., recomandatã ca „lucrare de referinþã pentru toþi acei ce se vor apleca sã etc., în peste 400 de pagini. scrie monografii sãteºti” (p. 21). E drept cã aceastã carte este de ...

– Recomandãrile prieteneºti din cinci texte parazitare, prefeþe, referinþã, dar sensul este contrar recomandãrilor fãrã responsabilitate: recomandãri ºi postfaþã, care repetã pânã la saþietate presupuse calitãþi „monografia” d-lui Enache este un model pentru felul în care nu ar trebui ºtiinþifice, nu sporesc credibilitatea „monografiei”: „Studiu clar ºi sã se scrie în prezent asemenea lucrãri, chiar dacã „iubirea de moºie” ºi sistematic, minuþios ºi bine documentat”, „o bogatã bibliografie ineditã bãtãile prieteneºti pe umãr nu lasã pe unii grafomani sã doarmã liniºtiþi. [sic!] vãdesc cu prisosinþã pregãtirea ºi competenþa ºtiinþificã a autorului” Este de datoria imperioasã ºi urgentã a unor tineri interesaþi, poate chiar (p. 19); Miron Costin este predecesorul d-lui I.C. Enache, e drept doar cu origine în Boþeºti sau Gugeºti, dar cu pregãtire culturalã ºi ºtiinþificã pentru ”trudã”, iar „monografia sa, scrisã într-o dulce limbã româneascã, superioarã, sã reia aceastã temã ratatã ºi susþinutã cu prezumþie autenticã, aminteºte de Creangã ºi Sadoveanu” (p. 21); un specialist în obstinatã.horticulturã ºi protecþia plantelor ºtie cã autorul „nu este de profesie

Page 5: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

5ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

La nord de satul Rotãria, în locul numit de localnici Pe Runc, au inferioarã, conturându-se talonul de percuþie ºi undele de ºoc fost descoperite întâplãtor vestigii arheologice vechi de peste 5500 de concentrice. Este retuºatã pe ambele laturi, iar pe cea stângã ºi pe ani. Indentificarea sitului s-a fãcut în mod independent de cãtre familia partea ventralã.. Silexul este de culoare maronie spre negru cu artistului sculptor Bãlan Ioan ºi Stela, cât ºi de subsemnatul. În urma L=2,5cm; l=1,8cm.demersului fãcut la Ministerul Culturii am reuºit sã obþin aprobarea -aºchie de silex de Prut de culoare neagrã cu urme de uzurã pentru sãpãturi preventive în acest sector al comunei. Astfel în anul descoperitã la m4/-0,50m.2008 am realizat o secþiune de salvare ª1, în partea de sud a sitului -lamã realizatã dintr-o desprindere neuniformã de nucleu, din arheologic, acolo unde drumul erodat de ploi ºi roþile cãruþelor a scos la silex de Prut cu retuºe laterale. Nu este vizibil talonul ºi bulbul de zi chirpici arºi de la o locuinþã eneoliticã L1, având o vechime de circa percuþie. Dimensiuni: L= 4 cm; l= 1,5cm.5500 de ani. Prin continuarea sãpãturii am mai depistat o nouã locuinþã Prin trasarea secþiunii ª2/2009 s-a surprins marginea nord-cucutenianã L2, care avusese ºi o tindã spre latura de sud. Printre vesticã a sitului la 10m de valul din buza abruptului, de pe aceastã laturã materialele arheologice importante s-au mai numãrat fragmente de a versantului.statuete antropomorfe feminine din lut ars (zeiþe la care se închinau Sectiunea ª3/2009 a fost trasatã la 50m est de ª2 ºi 100m de acele populaþii preistorice), arme ºi unelte din silex de Prut ºi din os ºi abruptul din partea de est. Are o poziþie central – esticã. Între m3 ºi m6 piatrã, râºniþe de mânã din piatrã, oase de animale(urs, zimbru, mistreþ, din ª3, au fost depistaþi chirpici de locuinþã cãrãmizii, puternic arºi de la câine etc., unele dispãrute astãzi din fauna localã). o nouã locuinþã cucutenianã(L4). Aceasta se prelungeºte spre est ºi

Pentru campania 2009 s-a avut în vedere urmãtoarele: vest ieºind din ª3. Chirpicul este feþuit pe una din feþe ºi prezintã Obiective: Salvarea vestigiilor arheologice din perimetrul amprente de la paie sau pleavã. Grosimea chirpicilor este cuprinsã între

alunecãrilor de teren prin efectuarea a încã douã secþiuni ª2 ºi ª3 în 5 ºi 15 cm. În incinta L4 la m4/-0,50m, pe latura de est a ª3, a fost partea central – esticã a sitului. descoperit un complex ceramic de la un vas reîntregibil, pictat policrom,

Nr. autorizaþiei: 210/2009 dar cu vopsea pãstratã mediocru. Are motive în spiralã.La nivelul Cod RAN 162942.01 superior(m1/-0,40m) s-au descoperit câteva fragmente ceramice de

Realizãri: A fost trasatã o nouã secþiune ª2 pe direcþia NV – SE cu calitate bunã, de culoare neagrã aparþind Epocii Bronzului (civilizaþia L=20 m ºi l= 2 m ºi la 50 m est de prima ª3 cu L= 15 m ºi l= 2 m. Costiºã), iar la -0,50m fragmente de la un vas de provizii care aveau

În secþiunea ª2, materialul arheologic sporadic a apãrut încã de la circa 1cm grosime, iar la exterior amprente de degete ale olarului în – 0,40 m.. angola aplicatã pe pereþii vasului.Între m10 ºi m12 a fost surprins

Între m4 ºi m5 a apãrut un complex ceramic format din peretele vestic al unei noi locuinþe cucuteniene L5. Cãzãturile de perete fragmentele a trei vase reîntregibile. Ceramica este corodatã puternic de locuinþã au grosimi de peste 8 cm, fiind de culoare cãrãmizie, foarte de aciditatea solului. Printre acestea s-au descoperit ºi câteva bine arse ºi cu urme de lodbe ºi crengi. În interiorul chirpicului secþionat fragmente de la un vas cu scoicã pisatã în pastã („Cucuteni C”) care s-a putut observa paie carbonizate ºi chiar bucãþi de gresie arse odatã aveau impresiuni alveolare în zona treimii superioare a vasului. cu chirpicul.În spaþiul sudic al locuinþei L4 ( sub masa de chirpic) între

De la m3 pânã la m5 a fost surprinsã latura de sud – vest a unei noi m5 ºi m6(-0,60 – 1,10m) a fost depistatã o groapã de fundare G3 de locuinþe cucuteniene (L3), de formã aproximativ dreptunghiularã. facturã cucutenianã. Aceasta se adânceºte de la -0,60 pânã la 1,10m. Resturile de locuinþã erau orientate pe un ax N–S, probabil cu intrarea Are o formã aproximativ ovalã, adâncindu-se concentric de la Ø (nivel spre est (în aval). superior)= 1,6m la Ø(fundaþie)= 1,05m.

Locuinþa (L3) a fost surprinsã circa 1 . Chirpicul este ars puternic, În inventarul acesteia: având culoare cãrãmizie ºi o duritate mare fiind pe o parte feþuit, având Douã fusaiole identice, tronconice de culoare cenusie, cu grosimi cuprinse între 3 ºi 5 cm. În spãrtura proaspãtã se pot distinge partea inferioarã platã iar partea superioarã, uºor mici goluri de la paie ºi resturi vegetale carbonizate. triunghiularã cu Ø (maxim)= 3.5cm. h= 2,8cm, Ø(gaura)=

Între m13 ºi 14 a fost identificatã o groapã cucutenianã (G2), care 0,8cm. s-a adâncit de la – 0,60 m la – 0,85 m, fiind de formã aproximativ ovalã. Topor cvasidreptunghiular confecþionat din menilit de În umplutura sa au fost gãsite fragmente ceramice de grosimi variabile, culoare alb-gãlbuie, fin ºlefuit, cu tãiºul ascuþit, ºtirbit pe o piatrã de dimensiune micã, cãrbuni ºi câteva oase. Ceramica din colþul drept, cu muchia dreaptã fasonatã: L= 7cm; l= 6cm; ª2/2009 este de calitate bunã spre mediocrã, fiind majoritatea de gr= 2,5cm.culoare cãrãmizie ºi într-o proporþie micã cenuºie ºi neagrã. Gratoar dublu pe lama din silex de Prut, retuºat pe toate

Ceramica cu scoicã în pastã de tip „C”, este slabã calitativ, fiind pãrþile. Bulbul de percuþie a fost desprins pentru a fi retuºat friabilã. ºi a se obþine o nouã parte activã: L= 4,5 cm; l= 1,5cm.

Câteva fragmente au tortiþe cu gaurã, aplicate în apropierea buzei Chirpici negri ºi cãrãmizii neregulaþi;ºi rar tortiþe aplicate de tip buton. Un alt fragment ceramic avea sub Un fragment de os calcinat;toartã douã proeminenþe imitând coarnele de taur (de circa 1 cm), iar pe Fragmente ceramice negricioase, friabile;un alt fragment a fost depistatã angobã cu amprentele degetelui Cãrbuni.olarului. Unele fragmente au în compoziþie cioburi pisate ºi nisip În ª3/2009 (L=15m, l=2m) au mai fost descoperite:cuarþos. Un vârf de sãgeatã(m15/0,40m) din silex de Prut, de culoare

De-a lungul secþiunii ª2 au mai fost gãsite: cenuºie-negricioasã cu L=2,8 cm; l(baza) = 2cm. Este fin cioplit prin - aºchie din silex (m6/-0,40m) de Prut de culoare alb – maronie cu tehnica „în pojghiþã” pe ambele pãrþi, iar laturile sunt retuºate fin. La

pigmentaþii roºiatice (de la oxizii de fier) ºi cu un mic accident partea inferioarã este subþiatã pentru a fi introdus într-o tijã din lemn.petrogenetic. Este aproximativ platã, cvasidreptunghiularã cu L=4cm ºi Gratoar pe aºchie (m7/-0,40m) din silex de Prut, de culoare l=3,2cm. neagrã. Partea activã este usor convexã cu retuºe abrupte, care

La acesta se distinge clar bulbul de percuþie ºi urme de uzurã continuã pe ambele laturi. Talonul a fost cioplit prin desprindere de mici funcþionalã. aºchii, rãmând vizibile însã bulbul de percuþie ºi undele de ºoc. L=

-microlamã carenatã cu retuºe spre vârf, fiind prelucrat din silex 2,7cm; l= 2cm.de Prut de culoare neagrã. Lateral prezintã o porþiune de cortex rulat ºi Aºchie din silex de Prut cu urme de uzurã, la m6(-0,40m)..pigmenþi albi în compoziþie. Dimensiuni: L= 3,5 cm; l= 1,5cm.. Herminetã (teslã) trapezoidalã, confecþionatã din gresie

-fragment de lamã (m3/-0,45m) cu carenã, retuºatã lateral. glauconiticã, descoperitã la m14(-0,40m).Dimensiuni: L= 2,5cm; l=2cm. Aºchie din silex (m15/-0,60m) cu o pojghiþã de cortex rulat la

-fragment de lamã(1/3) (m13/-0,45m). Se pãstrezã în treimea partea superioarã ºi cu urme de uzurã. La partea activã are o

Situl arheologic de la Rotãria Arheolog Vicu Merlan

Page 6: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

6 ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

Repertoriul descoperirilor carpo-sarmatice din Depresiunea Huºi - Elan - Horincea în sec.II - III d. Hr.

Prof. Dogariu Tiberiu-ªcoala nr.2 Huºi

A. Localizare B. Cercetare: N. Zaharia, 1958B. Caracterul ºi istoricul cercetãrii C. Pe panta înclinatã spre Valea Cãrãmizii la poala dealului situat C. Descrierea descoperirii la nord-estul satului lângã ºoseaua Murgenilor, s-au identificat D. Bibliografie resturi din diferite perioade istorice printre care ºi de sec. III e.n

Arsura (jud. Vaslui) D. Aºezãri, p. 341A. NV de sat Epureni, com. Duda - Epureni (jud. Vaslui)B. Cercetare: N. Zaharia, 1957 A. Grãdina lui Gh. PeniºoarãC. În via lui Þoncu Constantin au fost semnalate resturi arheologice B. Cercetare: Virgil Mihãilescu Bârliba

aparþinând perioadei La Tene III ºi sec. IV e.n. C. În grãdina lui Gh. Peniºoarã, în anul 1964 s-au descoperit un D. Aºezãri, p. 310 denar imperial de la Antonius Pius ºi fragmente ceramice

Berezeni (jud. Vaslui) aparþinând sec. III - IV e.n.A. La Arie D. RAJV, p. 122B. Semnalare: Gh. Coman, 1958 Epureni (jud. Vaslui)C. La poala SV a Dealului Sãratei în stânga pârâului Muºata ºi la I. A. Sud de sat

circa 1200 m NV de sat pe terasa joasã a Prutului s-au descoperit B. Cercetare: N. Zaharia ºi V. Paladenumeroase vase din pastã poroasã de culoare brun cãrãmizie C. În preajma unei aºezãri din care s-a cules puþine resturi de aparþinând La Tene III ºi începutului culturii Sântana de Mureº – vase din sec. IV d. Hr., în taluzul drumului care face legatura cu Cerniahov. ºoseaua Bârlad - Murgeni la circa 500 - 600 m de sat în timpul unei

D. Aºezãri, p. 346 cercetãri de suprafaþã s-a descoperit ºi dezvelit un mormânt Blãgeºti (jud. Vaslui) sarmatic datat în sec. III e.n.. Scheletul cu craniul în parte

A. NV de sat distrus, zãcea întins pe spate cu braþele alungite lângã corp având B. Cercetare: Gh. Coman, 1959 o orientare N - S. Din inventarul mormântului fãcea parte ºi o C. Pe interfluviul format de pârâul Liºcov cu un pârâu adiacent care cãniþã bitronconicã lucratã la roatã din pastã finã cu impuritãþi

curge pe marginea de NV a satului Blãgeºti, s-au descoperit (planºa 1/5), o fusaiolã tronconicã gãsitã lângã falangele mâinii resturi de locuire din La Tene III. drepte(planºa 1/3), o fibulã de bronz, de tipul cu placã înaltã

D. RAJV, p. 74 (planºa 1/2), o oglindã din metal alb plesnitã în mai multe bucãþi Bursuci, com. Epureni (jud. Vaslui) concavã ºi prevãzutã cu o codiþã perforatã, iar pe reversul sãu o

I. A. Sud de sat tamga (planºa 1/1) precum ºi mãrgele mici din sticlã verde sau B. Cercetare: N. Zaharia ºi V. Palade, 1958 gãlbuie descoperite în regiunea poalelor unei haine lungi. (planºa C. În viile situate la circa 400 m sud de sat în preajma unei ravine nr. 1)deschise pe poala nordicã a Dealului Tocaru, în lungul pârâului D. Aºezãri, p. 343 -344Mihoani, s-a descoperit o aºezare cu resturi ceramice care RAJV, p. 126 aparþin La Tene-ului III precum ºi altele provenind din vase ce II. A. Moaºca IIdateazã probabil din sec. III e.n. B. Cercetare: N. Zaharia 1958, Gh. Coman, 1961D. Aºezãri, p. 341 C. La circa 1/2 km nord s-a descoperit un alt punct cu resturi de

II. A. Valea Cãrãmizii locuire veche, in care s-au cules fragmente de vase

desprindere specificã de circa 2cm triunghiularã. L= 4,5cm, l(bulb)= ce pare a fi de la un ºanþ. Valul a fost ridicat pe creasta laturilor, dupã 3cm, l(vârf)=0,5cm. care, spre exterior relieful este abrupt sau semiabrupt.

Gratoar calcinat pe lamã cu partea activã convexã, retuºatã Lãþimea maximã a sitului înconjurat de val este în amonte nord descoperit în m4/0,50m. L= 4cm, l= 2,5cm. (300m) iar în sud (100m). Întreaga suprafaþã a sitului împrejmuit de val

Lamã din silex de Prut de culoare neagrã, carenatã, cu urme de este de circa 4500m2 ( 4,5ha). Spre sud existã o porþiune de circa 0,5 ha uzurã, triunghiularã în secþiune: L= 2,5cm, l= 0,7cm. ( unde au fost identificate resturi de civilizaþie cucutenianã – aici fiind

Aºchie patinatã, din silex de Prut descoperitã la m4/-0,60m. L= efectuat primul sondaj de salvare (ª1/2008), fiind descoperite ºi douã 3cm, l= 1,5cm. locuinþe ( L1 ºi L2) la circa 50m S de valul de apãrare.

Fragment topor cvasidreptunghiular, din care se pãstreazã circa Nu este exclus ca locuinþele din afara valului sã aibã o vechime 1/3. Porþiunea pãstratã este fin ºlefuitã, fiind confecþionat dintr-un ºist mult mai mare decât cele din interior.negru L= 7cm, l= 3cm.. Pãrãsirea acestei porþiuni sudice a promontoriului poate fi pusã ºi

Fragment de percutor descoperit în m3/-0,40m, confecþionat din pe seama laturii climatice. S-a observat cã ulucul depresionar al Vãii ºist negru rulat, din care se pãstrezã doar1/4. L= 4,5cm, l= 3,5cm. Crasna din partea de vest a sitului, favorizeazã prin direcþie ºi expoziþie,

un curent longitudinal, care pe timp de iarnã produce inversiuni termice, Pe ansamblu în cadrul companiei din 2009 din punctul Rotãria rezultând astfel o coborâre a temperaturii cu câteva grade faþã de valea

„Runc” au fost sãpate douã secþiuni ( ª2 ºi ª3) pe direcþia NV-SE, în adiacentã adãpostitã. La aceasta se mai adaugã ºi faptul cã latura douã locaþii diferite la 50m una de alta. Au fost surprinse parþial 3 vesticã nu este locuitã decât la 10 m est de val, unde locul este mai dosit locuinþe cucuteniene, dar a fost identificat ( prin intermediul ceramicii) ºi de vânturile nãprasnice (crivãþul). Meteorologii au sesizat cã Valea un nivel de Epoca Bronzului aparþinând civilizaþiei Costiºa. Crasnei înregistreazã cele mai coborâte temperaturi din Podiºul Central

Printr-o observaþie de teren s-a constatat cã situl arheologic din Moldovenesc, datoritã orientãrii ( N-S) pe direcþia crivãþului siberian.punctul Rotãria „Runc” este prevãzut cu un val de apãrare, val care se La aceasta se adaugã ºi faptul cã pe latura vesticã valul pãstrat pare cã nu a fost ridicat în perioada cucutenianã, ci ulterior în Epoca este mult mai înalt ºi mai bine conturat ( zãlog împotriva vânturilor), Bronzului sau La Tene. decât spre est ºi nord unde e mai mic, abia vizibil, laturi protejate de

Valul are o lungime circa 300m pe latura de vest ( pe direcþia de dealul din amonte ºi valea înfundatã a pârâului temporar. orientare a promontoriului), fiind uºor înãlþat ( cam 0,50m) în partea de Din cele 4,5 ha de teren împrejmuit, doar pe circa 1,5 ha s-au sud-vest ºi 0,70m în nord-vest. Atât pe latura vesticã ºi cea esticã se descoperit vestigii arheologice. vede o uºoarã adânciturã, în imediata vecinãtate a valului, pe interior,

Page 7: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

7ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

pe o distanþã de 150 m erau 3 tumuli dintre care 2 au fost sãpaþi de C. Buzdugan. În cei doi tumuli au fost identificate 12 morminte de înhumaþie, nouã în primul tumul ºi trei în cel de-al doilea tumul. Cercetãrile au arãtat cã douã morminte din T1 sunt sarmatice (M5 ºi M8), restul fiind din perioada de tranziþie de la epoca neoliticã la epoca bronzului. Cele trei morminte din T2 sunt atribuite sarmaþilor. Inventar: În M5 s-a descoperit un vas lucrat cu mâna (planºa 2/1) ºi lama unui pumnal de fier având mânerul rupt din vechime (planºa 2/3). Inventarul mormântului cu numãrul 8 constã într-un vas globular lucrat cu mâna de tipul celui de la Vlasineºti (planºa 2/2); o serie de mãrgele de forme ºi

aparþinând unor perioade diverse printre care ºi de secol III e.n.

D. Aºezãri, p.34Floreni, com. Murgeni (jud. Vaslui)

A. MãgeanaB. Cercetare: Gh. Coman, 1953C. La aproximativ 1,5 km SV de sat în jurul izvoarelor de la

punctul numit Mãrgeana s-au descoperit resturi ceramice aparþinând sec. II - III e.n. asociate cu amfore romane.

D. RAJV, p. 188Ghermãneºti, com. Drânceni (jud. Vaslui)A. Barahoi IB. Cercetare: Gh. Poenescu BordeaC: La cca. 1 km sud vest de sat, pe malul vestic al drumului Ghermãneºti – Arsura s-au cules fragmente ceramice aparþinând sec. III e.n.D: Aºezãri, p. 336

Giurcani, com. Gãgeºti (jud. Vaslui)A. ArgeauaB. Cercetare: C. Buzdugan, 1979 - 1981C. La circa 1,5 km sud de sat, Giurcani, în punctul Argeaua

intre apa Elanului ºi drumul judeþean Murgeni - Gãgeºti

mãrimi diferite lucrate din sticlã ºi pastã din sticlã (planºa 3/1-18) unele fiind asemãnãtoare celor de la Tutova ºi ªtefãneºti, cu excepþia celor îngemãnate ºi a mãrgelelor de sticlã ce au fost poleite cu foiþã de aur. Din colier au mai facut parte douã piese lucrate din faianþã egipteanã (planºa 3/20 -21), un mic pandativ de bronz, trei vertebre de peºte (plansa 3/10-12) ºi doi clopoþei de bronz (palnºa 3/24 -25). La mâna dreaptã s-a descoperit o brãþarã de bronz (planºa 3/26), iar între falange un inel, lucrat din acelaºi metal, având în monturã ca ºi cel de la Tutova, sticlã (planºa 3/23) ultima piesã de inventar este o oglindã discoidalã (plansa 3/19) de tipul celor de la ªtefãneºti ºi Poiana Tecuci.În T2, mormântul numãrul 1 a avut ca inventar o canã, modelatã cu mâna (planºa 2/7) douã mãrgele de sticlã cilindrice (planºa 2/4 - 5) ºi o fusaiolã de lut (planºa 2/6). Mormintele cu numarul 2 ºi 3 erau fãrã inventar.

D. Date noi în SCIVA, 44, 1993, 2, p. 152 - 160Grumezoaia, com. Dimitrie Cantemir (jud. Vaslui)

A. Nord de satB. Cercetare: Gh. Coman C. În marginea nordicã a satului de o parte ºi de alta a unei ravene, s-

au descoperit resturi de locuire din mai multe perioade printre care ºi resturi ceramice de tip Poieneºti asociate cu fragmente de amfore romane.

D. RAJV

Page 8: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

8 ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

preajma izvoarelor de la obârºia pârâului Bujoreni, la circa 2 km vest de târg, de pe suprafaþa unei siliºti s-au recoltat numeroase fragmente ceramice aparþinând sec. III (aspectul Poieneºti).

D. Aºezãri, p. 351Peicani, com. Gãgeºti (jud. Vaslui)

A. Curtea ºcoliiB. Descoperire: Marin RotaruC. Cu prilejul amenajãrii unei gropi pentru stins var în cutea ºcolii la

adâncimea de 1,10 m a apãrut un schelet uman, pe care învãþãtorul Marin Rotaru l-a salvat de la distrugere, recuperând ºi obiectele de inventar care-l însoþeau. Dupã spusele lui, cel decedat fusese aºezat în groapã în poziþie ºezând cu faþa spre sud. Pe fundul gropii, sub schelet ºi în faþa acestuia se aflau urmãtoarele obiecte de inventar:

a) colier format din 77 mãrgele (planºa 4)b) canã lucratã la roatã din pastã finã cenuºie (planºa 5/9)c) Strachinã lucratã la roatã din pastã finã cenuºie ºi

reparatã înainte de a fi pusã în mormânt (planºa 5/1)d) oalã de mici dimensiuni, lucratã cu mâna din pastã

grosierã (fig. 5/5)e) fusaiolã bitranconicã din lut (palnºa 5/2)f) fragment de cercel lucrat din sârmã de bronz, distrus

prin oxidare D. Noi descoperiri, în Hierasus, IV, 1981, p. 69 - 70

Raiul - Vãdeni, com Murgeni (jud. Vaslui)A. La StânaB. Cercetare: Gh. Coman, 1960

Igeºti, com. Blãgeºti (jud. Vaslui)A. Grãdina G.A.S.B. Semnalare: Gh. Coman, 1960C. Pe terasa inferioarã din dreapta pârâului Liºcov, în grãdina G.A.S.

situatã în marginea de NE a satului, lângã izvoare, s-au identificat fragmente ceramice de la finele epocii bronzului, asociate cu un rest de cuþit din ºist verde din La Tene III.

D. Aºezãri, p. 347Lãþeºti, com. Murgeni (jud. Vaslui)

A. SE de satB. Cercetare: N. Zaharia ºi Gh. Coman, 1961C. Pe partea sudicã a dealului Lãþeºti, cãtre valea Sãrãþii, la circa 1

km SE de sat s-a identificat o aºezare din care s-au cules numeroase fragmente de vase aparþinând sec. III e.n. (urne de tip Poieneºti)

D. Aºezãri, p.348C. La aproximativ 1,5 km nord de sat, pe stânga pârâului Holãbãþ, s-

Lupeºti, com. Mãlãuºteni (jud. Vaslui)au descoperit resturi de locuire din sec. II - III e.n. Este vorba de

A. La Fântâna Mareresturi de fragmente ceramice, din pastã poroasã, asociate cu

B. Semnalare: Gh. Coman, 1960amfore.

C. În preajma izvoarelor de la obârºia pârâului Horincea în cuprinsul D. RAJV, p. 191

unui hârtop situat la circa 2 km N de sat, s-au descoperit Râºeºti, com. Drânceni (jud. Vaslui)

fragmente ceramice care aparþin unor perioade istorice printre A. Lutãrie

care ºi de sec. III - IV e.n.B. Cercetare: Dogariu Tiberiu, 1998 - 2000

D. Aºezãri, p.348C. Pe terasa a doua a Prutului numitã Rãbâia la circa 300 m N, NE de

Mãluºteni (jud. Vaslui)satul Râºeºti în punctul Lutãrie s-au semnalat numeroase apariþii

A. Leauaarheologice.

B. Cercetare: Gh. Coman, 1952 2Pe o sprafaþã de aproximativ 100 m , s-au identificat cinci C. La circa 700 m est de sat se aflã pârâul Leaua, de unde ºi morminte de înhumaþie cu urmãtoarele piese de inventar.denumirea locului de Leaua. Pe partea dreaptã, cãtre sat, pe o Inventarul mormântului 1 cuprinde douã vase romane de facturã distanþã de un kilometru, se aflã o staþiune arheologicã, unde s-a finã ºi anume: o cupã-pahar ºi o oalã cu douã torþi (planºa 6). identificat printre altele ºi o necropolã carpicã.Mormântul 2 are ca inventar douã cãniþe carpice de facturã finã D. RAJV, p. 174 - 175(planºa 7).Murgeni (jud. Vaslui)În mormântul 3 s-au identificat douã pahare, unul grosier, lucrat A. Valea Þarineineîngrijit ºi unul de facturã finã, ambele recuperate fragmentar, B. Semnalare: Gh. Coman, 1958(planºa 8)precum ºi un vârf de sãgeatã (planºa 9).C. Pe partea sud-vesticã a Dealului Bobineºti (Bobineaþa) în

Page 9: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

9ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

Page 10: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

10 ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

Mormântul 4 are ca inventar piese de podoabã: brãþarã, aplicã, clopoþel, încheietoare, toate din bronz ºi douã mãrgele din sticlã (planºa 9). În mormântul 5 s-au descoperit patru piese: o strachinã de facturã finã, cu un vas borcan, o mãrgicã, la care se adaugã o cãniþã cu toartã, care, din pãcate s-a pierdut (planºa 10). S-a mai semnalat descoperirea ºi altor piese dintre care menþionãm:o oglindã cu tamga, fibule din bronz, ceramicã finã ºi grosierã, mãrgele de chihlimbar ºi un cuþit din bronz. Din pãcate aceste obiecte, nu vor putea fi prezentate în lucrarea de faþã, exceptând cuþitul, deoarece ele sunt reþinute de unii locuitori ai satului.

D. Descoperirile de la Râºeºti în Elanul, nr 50, 2006, p.15-19.Rogojeni, com. Suceveni (jud. Galaþi)

A. Dealul MicB. Cercetare: I.T.DragomirC. Pe dealul Mic s-a identificat o aºezare de sec. III e.n. cu elemente

ceramice de tip Poieneºti în cuprinsul cãreia s-a descoperit ºi o urmã de incineraþie.

D. Aºezãri, p. 353Sãrãþenii de Sus, com. Murgeni (jud. Vaslui)

A. La MihordeaB. Semnalare: Gh. ComanC. La circa 200 m nord-vest de fosta vie Mihordea, pe suprafaþa slab

boltitã dintre pâraele Liºcov ºi Leaua, confluente 250 m spre sud, s-a descoperit o necropolã de incineraþie cu câmp de urme din sec. III e.n. dintre care unele au fost distruse de sãpãturi ocazionale.

D. Aºezãri, p. 353ªuletea (jud. Vaslui)

A. 500 m de BrãiþeniB. Cercetare: Gh. Coman, 1960, 1971C. La 500 m de Brãiþeni, punct aflat la 2 km S, SE de sat, în ºanþurile

ºoselei s-a descoperit o necropolã carpicã.D. RAJV, p. 234

Schineni, com. Murgeni (jud. Vaslui)A. La Horã B. Cercetare: Gh. Coman, 1951C. Cu circa 400 m sud de lutãria dintre locuinþele lui Ruginã ºi Simion

s-au descoperit resturi de locuire caracteristice secolelor II - III ºi

IV e.n.D. RAJV, p. 191

Vãdeni, com. Murgeni (jud. Vaslui)A. La LutãrieB. Cercetare: V. Palade, 1980C. În punctul numit situat spre panta dealului între satul nou ºi cel

vechi în vara anului 1980 a fost descoperit un mormânt de înhumaþie. Cel decedat fusese aºezat în groapã întins pe spate cu corpul la V, NV ºi picioarele E, SE cu mâinile lângã corp. Fundul gropii se afla la circa 1,50 - 1,80 m adâncime faþã de solul actual. Inventar:

a) Colier format din 66 mãrgele lucrate atât în pastã translucidã cât ºi în pastã de culoare cafenie, bleu vert, albastru închis sau roºu. Acestea sunt decorate cu motive încrustate realizate din cerculeþe concentrice de

Page 11: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

11ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

culoare albã sau cafenie (planºa 11). Istoria Românilor, II (Coord. D. Protase, Alexandru Suceveanu) Editura b) Brãþarã lucratã din sârmã de metal de culoare albã, de Academiei, Bucureºti, 2001

secþiune circularã având capetele lãþite imitând corpul Jettmar Karl, Arta stepelor, Editura Meridiane, Bucureºti, 1983.de ºarpe (planºa 12). Petrescu-Dâmboviþa M. & colab., Istoria românilor de la începuturi pânã în

c) Fusaiolã bitronconicã din lut (planºa 12). secolul al VIII-lea, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1995.d) Ulcior de lut lucrat la roatã din pastã de culoare Popilian Gheorghe, Ceramica romanã din Oltenia, Editura Scrisul

cãrãmizie acoperit cu angobã de culoare roºie la Românesc,Craiova, 1976. suprafaþã, spart de plug (planºa 12). Roºu Alexandru, Geografia fizicã a României, Editura Didacticã ºi

E. Noi descoperiri, în Hierasus, IV, 1981, p. 70 - 71. Pedagogicã, Bucureºti, 1980.Vetriºoaia (jud. Vaslui) Sibiºteanu Livia Liliana, Alogeni in spaþiul getic, Editura

A. La Stâni Conexiuni, Bacãu, 2000. B. Cercetare: Gh. Coman, 1950 Spinei Victor, Realitãþi etnice ºi politice în Moldova Meridionalã în sec. X-XIII, C. La circa 500 m sud de punctul Scheia în cadrul secþiei Pojorãni s- Editura Junimea, Iaºi, 1983.

au identificat resturi ceramice din sec. III - IV asociate cu amfore III. Lucrãri specialeromane. Bârca Vitalie, Consideraþii privind armamentul, tipul de trupe ºi tactica

D. RAJV, p. 262 militara la sarmati, în „ Acta M. N.", 31, 1994, nr.1, p. 55-67. Bichir Gheorghe, Sarmaþii la Dunãrea de Jos în lumina ultimelor cercetãri,

în,,Pontica", V, 1972, p. 137-173. LISTA ABREVIERILOR Idem Cultura carpicã, Editura Academiei Bucureºti, 1973

ActaMM - Acta Moldavie Meridionalis, Vaslui. Idem, Patrunderea sarmaþilor la Dunarea de Mijloc ºi de Jos, în,,MN", III, ActaMN - Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca. 1976, p. 115-123. ArhMold - Arheologia Moldovei, Iaºi. Idem, Relaþiile dintre sarmaþi ºi geto-daci, pânã la sfârºitul sec. I e.n. în Aºezãr - Aºezãri din Moldova din Paleolitic ºi panã în secolul al XVIII- 'SCIVA', 27, 1976, 2, p. 203-214

lea, Bucureºti 1970. Idem, Les Sarmates au Bas Danube, în,,Dacia",NS, XXI, 1977, p. 167-197. Fontes - Fontes Historiae Daco Romanae, vol. II, Bucureºti, 1970. Idem, Date noi cu privire la pãtrunderea sarmaþilor în teritoriul geto-dacic (I), Izvoare - Izvoare privind Istoria Romaniei, vol I, Bucureºti 1964. în,,SCIVA", 44, 1993, 2, p. 135-167.Materiale - Materiale arheologice privind istoria veche a R.P.R., I, 1953; Idem, Date noi cu privire la pãtrunderea sarmaþilor în teritoriul geto-dacic (II),

in,,SCIVA", 47, 1996, 3, p. 297-312. Materiale ºi cercetãri arheologice, II – IX, 1956-1970.Diaconu Gh., Roxolani sau alani la Dunãrea de Jos, în 'SCIVA', 31, 1980, 2, MN - Muzeul Naþional, Bucureºti.

p. 275-285RAJV - Repertoriul Arheologic al judeþului Vaslui, Bucureºti, 1980.Grosu Vasile, Sarmaþii în spaþiul geto-dacic rãsãritean, in,,ArhMold", XVIII, SCIVA - Studii ºi cercetãri de istorie veche (ºi arheologie), Bucureºti.

1995, p. 133-186. Ioniþã, I., Noi descoperiri sarmatice pe teritoriul Moldovei în 'ArhMold', II-III, BIBLIOGRAFIE

1964, p. 311-328I. Repertorii arheologicePalade Vasile, Descoperiri sarmatice din sec. II-III e.n. în sud estul Colinelor Coman Ghenuþã, Statornicie, Continuitate. Repertoriul arheologic al

Tutovei, în CI, 9-10 (1978-1979), p. 274-260 judeþuluiVaslui, Editura Litera, Bucureºti, 1980.Palade Vasile, Noi descoperiri sarmatice în zona Bârladului, in,,Hierasus", Zaharia N., Petrescu-Dâmboviþa M., Zaharia Em., Aºezãri din Moldova.

IV, 1981, p. 69-75. Dinpaleolitic pânã în secolul al XVIII-lea, Editura Academiei, ªovan Ovidiu, Chirica Liviu, Noi descoperiri sarmatice în Câmpia Moldovei, Bucureºti, 1970.

în,,Hierasus", V, 1983, p. 79-83.II. Lucrãri generaleUrsulescu Nicolae, ªadurschi P., Sãpãturile din 1985 din necropola Gugiuman Ion, Depresiunea Huºi, Editura ªtiinþificã, Iaºi, 1959.

tumularã de la Prãjeni (jud. Botoºani) în 'Hierasus', 1986, p. 15-23loniþã Ion, Din istoria ºi civilizaþia dacilor liberi (sec. II-1V d. Hr.),Editura Ursulescu Nicolae, ªadurschi P., Diaconescu M., Prãjeni, Situri arheologice Junimea, Iaºi, 1982.

cercetate în perioada 1983-1992, Brãila, 1996, p. 92-93.

Gheorghe Ghibãnescu (1 octombrie-6 iulie 1936)

Gheorghe CLAPA

Ghibãnescu, Gheorghe (1864-1936, nãscut la Gugeºti, judeþul copii îi trimite sã urmeze cursurile ºcolii primare ºi cursul inferior al Vaslui), istoric de renume al þãrii. Pr. Anton I. Popescu dã ca loc de Seminarului din Huºi (1875-1879), dupã care freventeazã cursul naºtere Huºul. A copilãrit, a urmat cursurile primare ºi seminariale la superior al Seminarului de la Socola – Iaºi (1879-1882), la care a obþinut Huºi din 1875. Dupã absolvirea Facultãþii de litere a Universitãþii ieºene diploma de gradul II. Dupã ce îºi susþine examenul de bacalaureat în a fost profesor la Bârlad ºi Iaºi. În 1887 a publicat lucrarea Originea 1882 se înscrie la Facultatea de litere ºi filozofie a Universitãþii din Iaºi, Huºilor. A fost cel mai fecund autor huºean. A elaborat numeroase studii preocupându-l ºi studiind în profunzime istoria, pedagogia, filologia ºi istorice de localitãþi (Iaºi, Vaslui, Drânceni, Fereºti, Roºieºti º.a) ºi filosofia. Simultan a fost ºi bursier al ªcolii normale superioare din Iaºi. despre personalitãþi istorice (ªtefan cel Mare, Vlad Þepeº, Mihail În capitala Moldovei a ca avut profesor ºi model pe Constantin Kogãlniceanu, Al. I. Cuza º.a) publicate în diferite reviste ale vremii Dimitrescu – Iaºi (fost profesor de Psihologie; Moralã ºi Geografie la („Arhiva societãþii literare din Iaºi”, „Gheorghe Lazãr”, „Sara”, „România Liceul „Codreanu” din Bârlad).Ilustratã” º.a.). A editat revistele istorice „Theodor Codrescu” ºi „Ioan La 7 decembrie 1885 ocupã prin concurs catedra de limbã Neculce”. Impresionantã este seria de studii ºi documente Surete ºi românã a ªcolii normale de bãieþi din Bârlad, pe care a transformat-o izvoade, apãrutã în nu mai puþin de 25 de volume, între 1906-1929 ºi într-o tribunã de propagandã a patriotismului românesc, a dragostei de care cuprinde peste 70 000 de documente. A fost membru al Academiei muncã, de adevãr ºi de cinste. La Bârlad îºi tipãreºte douã cãrþi: Române. Despre Huºi a mai scris Hrisoavele Huºilor ºi Traista cu vorbe. Originea Huºilor. Studiu istorice, Tipografia „Românã”, 1887, 88p.; La cele 21 de volume de Surete ºi izvoare se adaugã 7 volume în Grafia cirilicã la români, pentru uzul ºcoalelor secundare, Tipografia „Uricariul” lui Theodor Codrescu ºi 6 volume de Ispisoace ºi zapise Caþafany, 1889. Scoate ziarul conservator „Bârladul”, sãptãmânal, între (1906-1926). Nicolae Iorga scria despre el: „a trãit împreunã cu 20 iulie 1887-28 august 1888, format 46 x 31 cm., la tipografia documentul” (Oameni cari au fost, II, 1967, p. 299-300). „Românã”, ziar care, cu intermitenþe, va apare pânã prin 1914.

S-a nãscut în satul Gugeºti, comuna Boþeºti din judeþul Fãlciu la Împreunã cu câþiva colegi de la Liceul „Codreanu” ºi de la ªcoala 29 septembrie 1864. Pãrinþii lui, neputând întreþine pe cei doisprezece normalã scoate „revista pentru educaþiune ºi instrucþiune”, „George

Page 12: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

12 ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

Lazãr”, revistã lunarã, apãrutã între 15 septembrie 1887 – mai 1889, de Gheorghe Ghibãnescu a ieºit la pensie în 1933, fiind sãrbãtorit în dimensiunile 26 x 16 cm, avându-l colaborator apropiat pe Solomon mod festiv, de cãtre Asociaþia învãþãtorilor din Iaºi, Asociaþia „Cuza Haliþã. La acea revistã, la care au colaborat mulþi pedagogi, folcloriºti ºi Vodã”. La 29 mai 1933, învãþãtorii ieºeni, împreunã cu câþiva elevi, în scriitori, Gheorghe Ghibãnescu a colaborat cu numeroase articole de numãr de 200 au participat la ridicarea unui bust al lui Ghibãnescu, în literaturã, folclor, pedagogie, istorie ºi limbã românã. faþa ºcolii normale „Vasile Lupu ” la care funcþionase 44 de ani.

La 1 septembrie 1889 se transferã la ªcoala normalã „Vasile Profesorul universitar ªtefan Berechet a fãcut propunerea ca Lupu”, dupã 4 ani de activitate la Bârlad, unde predã peste patru Facultatea de Litere din Iaºi sã-i acorde titlul de „honoris causa”, dar a decenii, pânã la 1 septembrie 1931, când se pensioneazã. A mai predat rãmas neonoratã. În urma unei boli incurabile la plãmâni, Gheorghe ºi la ªcoala de aplicaþii, de pe lângã ºcoala normalã, precum ºi la alte Ghibãnescu, unul din cei mai prestigioºi istorici ai Moldovei, care „a trãit ºcoli secundare. Cunoscând bine slavistica ºi paleografica i-a venit uºor împreunã cu documentul”, înceteazã din viaþã la Iaºi, la 4 (6?) iulie sã descifreze peste 150 000 de documente, regeste ºi perilipsise, fie 1936, Moldova pierzând astfel pe unul dintre cei mai mari cãutãtori ºi prin depozitele Arhivelor Statului din Iaºi, fie ale Academiei ieºene, ale valorificatori ai trecutului, pe care a iubit-o cu toatã fiinþa sa. A fost bisericilor ieºene, ale Spitalului „Sfântul Spiridon”, fie copiind integral ºi înmormântat în Cimitirul „Eternitatea” din Iaºi, parcela 17/1, rândul 1, pe loc de la þãrani sau de la conace boiereºti moldovene, acte vechi ºi locul 8. valoroase. În anul 1892-1893 a devenit bibliotecarul „Societãþii ºtiinþifice Fiu de þãran, a iubit ºi a apãrat þãranii în orice ocazie, sprijinind pe ºi literare din Iaºi”, devenind membru al secþiei literare, alãturi de fiii de þãrani la învãþãturã, dându-le posibilitatea de a urma ºcoli Alexandru Philippide ºi Petre Rãºcanu. superioare. În tinereþe Gheorghe Ghibãnescu a simpatizat cu junimiºtii,

Fiind iubitor de folclor, s-a entuziasmat la apariþia revistei dar nu a fãcut politicã militantã. Profesorul Al. A. Bãdãrãu (1859-1927), „ªezãtoarea” de la Fãlticeni, de sub direcþia lui Artur Gorovei. Încã de pe dorind sã-l racoleze la politica conservatoare, l-a solicitat pe G. T. când era profesor de limba românã la ªcoala normalã de bãieþi de la Kirileanu sã-l convingã pe Ghibãnescu sã facã o astfel de politicã, în Bârlad, Gheorghe Ghibãnescu culegea, prin elevii sãi, folclor din satele schimbul gãsirii unui serviciu corespunzãtor. A fãcut parte din de baºtinã ale acestora. Pasiunea sa pentru folclor reiese din scrisorile numeroase comitete ºi asociaþii. A fost directorul ºi redactorul ºef al adresate lui Artur Gorovei, în anul 1893. Cu toate cã era ocupat cu buletinului „Ioan Neculce” al Muzeului Municipal din Iaºi (începând cu catedra ºi cercetãrile sale, a acceptat sã primeascã direcþia ªcolii nr. 5, 1921-1924), a continuat publicarea „Uricariului” lui Theodor normale din Iaºi, între 26 octombrie 1893 – 15 ianuarie 1896, la Codrescu (cu volumele 18, 23 ºi 24, între 1892-1894), a fost directorul îndemnul copoliticienilor sãi conservatori. Fiind deputat de Iaºi a revistei „Theodor Codrescu” (între 1 octombrie-1 noiembrie 1916 ºi sprijinit proiectul prezentat ministrului Instrucþiunii Publice de cãtre iunie 1933-1936). A fãcut parte din Comitetul care a pus o piatrã profesorul Constantin Meissner privind unificarea învãþãmântului comemorativã (aprilie 1930) pe zidul bisericii Bãrboi din Iaºi, unde este pedagogic pentru ºcolile primare. înmormântat Alecu Russo, a fãcut parte din comitetul de colaboratori ai

Spre sfârºitul veacului al XIX-lea era membru onorific în comitetul „Enciclopediei române”, în trei volume, a lui C. Diaconovici etc.de conducere al Teatrului Naþional din Iaºi, numit la 17 august 1899 de Înainte de a-ºi vinde documentele din cauza lipsurilor materiale în ministrul Take Ionescu, în locul lui P. Fântânaru. În timpul cât Gheorghe care se zbãtea dupã pensionare, Gheorghe Ghibãnescu l-a consultat Ghibãnescu a fost deputat, catedra sa a fost temporar suplinitã de cãtre pe Nicolae Iorga. La 24 martie 1931 îi scrie lui G. T. Kirileanu. Gheorghe G. T. Kirileanu. Nemulþumit de efortul depus la catedrã, în locul lui Ghibãnescu a reuºit sã-ºi vândã documentele. Despre modul cum a Ghibãnescu, Kirileanu se lamenta lui Artur Gorovei, în noiembrie 1899. decurs vinderea lor, ne relateazã istoricul ieºean Mihai Costãchescu, în Pe când era deputat, în 1909, a sprijinit proiectul de unificare a scrisoarea trimisã lui G. T. Kirileanu, la 8 decembrie 1931. Dupã învãþãmântului pedagogic pentru ºcolile primare, prin care s-au moartea profesorului Gheorghe Ghibãnescu valoroasa sa bibliotecã a desfiinþat cele douã ºcoli de institutori ºi institutoare de la Bucureºti ºi început sã fie risipitã. Parte din ea s-a vândut bibliotecilor ºi Iaºi. documentariºtilor. Cu acest prilej, la 28 noiembrie 1936, G. T. Kirileanu îi

Împreunã cu pedagogii V. Gr. Borgovan, Grigore Patriciu, scria lui Artur Gorovei, din Piatra Neamþ.Solomon Haliþã ºi Radu Radoveanu, toþi profesori ai ªcolii normale din Posteritatea nu-l uitase nici prin 1938. „Neamul românesc pentru Bârlad, Gheorghe Ghibãnescu a fãcut parte din nucleul de membri de popor”, XXVI, 13 din 1 iulie 1938, p. 210 scria: „Pentru amintirea celor onoare ai „Revistei învãþãtorilor ºi învãþãtoarelor din România”. De duºi”.asemenea, a mai fãcut parte din Uniunea membrilor corpului didactic La ªcoala normalã „Vasile Lupu” din Iaºi s-au aºezat, în cadrul primar din România, cam prin anul 1914. În 1904, Comisia instituitã unei pioase solemnitãþi, busturile lui Titu Maiorescu ºi al lui Gheorghe pentru ridicarea unei statui a poetului Vasile Alecsandri în faþa teatrului Ghibãnescu, cel dintâi a fost director al ºcolii, iar al doilea, profesor timp Naþional din Iaºi, l-a desemnat pe Ghibãnescu sã alcãtuiascã, în stil de patruzeci de ani ºi director timp de doi ani ºi trei luni, unde s-au format arhaic, al actului, text care a fost multiplicat pe pergament ºi pe hârtie ºi atâþia învãþãtori ai generaþiei rãzboiului de întregire. Titu Maiorescu a trimis bibliotecilor ºi arhivelor din România ºi din þãrile locuite de români. trecut de acolo la Universitate ºi a ajuns la cele mai înalte demnitãþi în În politica sa conservatoare, prin 1905 era asociat cu profesorul stat. Foºtii lui elevi au þinut însã sã-i cinsteascã amintirea la ºcoala universitar A. Bãdãrãu. normalã unde ºi-a rãspândit întâi luminile sale de dascãl ºi cãrturar din

În sesiunea sa din luna martie a anului 1905, Academia Românã l- cei mai de seamã ai neamului nostru, tot aºa cum atât de modestul a ales membru corespondent al secþiei istorice. Ministrul Instrucþiunii Gheorghe Ghibãnescu a fost din cei mai harnici muncitori de ogorul Publice ºi al Cultelor i-a înlesnit, în acelaº an, publicarea a douã volume culturii româneºti.de documente istorice din colecþia sa Surete ºi izvoare. Colaborarea ºi Istoricul Mihai Costãchescu intenþiona sã scoatã o broºurã privind prietenia dintre Nicolae Iorga ºi Gheorghe Ghibãnescu a durat pânã la viaþa ºi activitatea lui Gheorghe Ghibãnescu. G. T. Kirileanu îi scria moartea celui din urmã. Ambii corespondau ºi îºi destãinuiau lucrãrile primului, la 30 decembrie 1938 : „Sper ca pânã la varã va fi gata ºi terminate sau în curs de terminare (ex. Scrisoarea datatã din Iaºi, 1 iulie broºura de amintire al lui Ghibãnescuu.” Opera sa este foarte vastã. În 1906 a lui Ghibãnescu cãtre Iorga). Împreunã cu profesorul Grigore afara celor câteva zeci de volume a tipãrit 25 de volume din Surete ºi Patriciu au fost condamnaþi de cãtre Consiliul Permanent al izvoade (1906-1913), 13 volume din Ispisoace ºi zapise, având fiecare Ministerului Învãþãmântului pentru felul cum au þinut un examen în câte douã pãrþi (1906-1922). În 1934 Gheorghe Ghibãnescu îºi anunþa timpul ministeriatului Vlãdescu. intenþia de a-ºi scoate 74 de volume din colecþia Surete ºi izvoade,

Profesorul Gheorghe Ghibãnescu era în centrul majoritãþii conþinând documente slavo-române numârând peste 180 000 de evenimentelor culturale ale Iaºului ºi a Moldovei. Astfel, la 17 aprilie documente, registre ºi perilipsisuri. Are tipãrite peste 20 de volume din 1923 a participat la Iaºi la banchetul dat de Liga Culturalã în onoarea P. domeniul literar, didactic ºi pedagogic.S. S. Iacov Bârlãdeanu (Antonovici), al Dunãrii de Jos, cu ocazia Sub numele sãu real, sau sub pseudonimul G., a colaborat la demisiei sale, ca preºedinte ºi a plecãrii sale la Galaþi unde îºi avea urmãtoarele periodice : „Almanahul învãþãtorilor ºi învãþãtoarelor din reºedinþã Episcopia. Împreunã cu T. A. Bãdãrãu ºi C. Bedreag a fost România”, Focºani; „Almanahul Românului”, Bucureºti; „Analele printre iniþiatorii sãrbãtoririi lui Dimitrie Cantemir, la 27 octombrie 1923 la literare”, Bucureºti; „Anuarul Seminarului Veniamin Costache”, Iaºi; Urlaþi – Siliºteni, satul de naºtere al lui Constantin Cantemir, tatãl lui „Anuarul ªcolii normale Vasile Lupu”, Iaºi; „Arhiva genealogicã”; Dimitrie Cantemir. „Anuarul ªcolii normale de învãþãtoare Mihail Sturdza”, Iaºi; „Arhiva

Page 13: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

13ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

municipiului Iaºi”; „Arhiva Societãþii ºtiinþifice ºi literare”, Iaºi; „Bârladul”, universitarã ºi pânã în cele mai îndepãrtate sate, unde mulþi „Domni cofondator ºi redactor, Bârlad; „Conºtiinþa naþionalã”, Bucureºti; Trandafiri” rãspândeau lumina, tineretul era educat în vederea marelui „Contemporanul”; „Convorbiri didactice”; „Convorbiri literare”, ideal.Bucureºti; „Cultura românã”, Iaºi; „Deºteptarea”, debut, Iaºi; „Educaþia”, Marea pasiune, însã a lui Gheorghe Ghibãnescu au rãmas Bucureºti; „Epoca ”; Bucureºti; „Evenimentul”, Iaºi; „Evenimentul documentele. În cercetarea lor a atras ºi pe elevii sãi, instruindu-i în literar”, Iaºi; „George Lazãr”, Bârlad; „Gloria”; „Ion Creangã”, Bârlad; cunoaºterea paleograficã româneºti ºi a scrierii slave. În bãtrânul Iaºi, „Ioan Neculce”, Iaºi; „Îndrumarea”, Iaºi; „Însemnãri ieºene”, Iaºi; câmpul de cercetare devine mai larg. Aici a cercetat Arhivele statului, „Jurnalul”; „Luminatorul Timiºoara”; „Lupta”; „Lupta literarã”; „Opinia”, ale Spiridoniei, ale Academiei ºi ale bisericilor. A trecut prin toate satele Iaºi; „Ordinea” „Patria”; „Poporul”; „Presa”; „Revista arhivelor”; „Revista de rãzeºi ale Moldovei, pentru a gãsi ºi copia imediat – rãzeºii nu-ºi istoricã”; „Revista Societãþii istorico-arheologice bisericeºti din dãdeau actele – hrisoave domneºti, anaforale ale divanului, cãrþi Chiºinãu”; „România ilustratã”; „România liberã”, Bucureºti; „Românul”, domneºti, mãrturii hotarnice, spiþe de neam, izvoade de zestre, urice ºi Bucureºti; „Sara”, Iaºi; „Solia Moldovei”, Iaºi; „ªcoala normalã”; „ªcoala ispisoace etc.nouã”; „ªezãtoarea”, Fãlticeni; „Theodor Codrescu”, Iaºi; „Þara Pentru colectarea documentelor a umblat pe la conacele noastrã”, Bucureºti; „Uricariul”, Iaºi; „Viitorul”; „Vocea Tutovei”, Bârlad; boiereºti. Multe dintre aceste documente s-au pierdut, s-ar fi pierdut ºi „Vremea ºcoalei”, Iaºi; „Ziua de mâine”, Iaºi; „Zorile”, Iaºi. Timp de 55 de altele, dacã n-ar fi fost activitatea unuia ca Gheorghe Ghibãnescu, din ani începând din anul 1881 când, elev fiind la seminarul de la Socola, a efortul ºi zelul cãruia istoriografia româneascã a câºtigat izvoare de publicat, în ziarul „Deºteptarea” al lui T. Cornea, articolul „Organizarea preþ. Adunându-le, Gheorghe Ghibãnescu a dat cercetãtorilor un vast seminariilor”, a desfãºurat o intensã activitate publicisticã. material documentar. Ziarele vremii sunt pline de articolele sale. A þinut

Printre figurile de dascãli eminenþi în personalitatea cãrora numeroase conferinþe. Este autorul unei vaste opere. Opera lui pasiunea pentru cercetarea ºtiinþificã s-a împletit cu aceea pentru publicisticã, didacticã, literarã ºi istoricã a fost bine cunoscutã de meseria aleasã, slujind cu devotament egal ºi ºtiinþa ºi catedra, la contemporani ºi de urmaºi. Ceea ce îl ridicã cu mult deasupra altora sfârºitul veacului al XIX-lea ºi începutul veacului al XX, în Moldova, se este munca sa neobositã pentru gãsirea ºi publicarea documentelor.situeazã ºi Gheorghe Ghibãnescu a cãrui strãluci carierã de profesor, Ca masivitate a operei, poate e cel mai fecund, fãrã a scãdea istoric ºi publicist a început la ªcoala Normalã din Bârlad. Spiritul sãu valoarea lui Theodor Codrescu, Ioan Bogdan ºi Mihai Costãchescu, toþi ascuþit de cercetãtor al vremurilor ºi al oamenilor pãmântului românesc ieºeni. Fãrã cercetarea operei lor, a lui Nicolae Iorga ºi a lui Iacov l-a orientat spre biblioteci, spre arhive ºi documente. Nicolae Iorga Antonovici, fost profesor, prototop bârlãdean, ierarh huºean, nu e spunea despre el: „A trãit împreunã cu documentele ”. Ghibãnescu posibilã cunoaºterea Moldovei medievale. Pentru munca sa, pentru însuºi mãrturisea: „Am iubit documentul nu pentru a mã folosi de dânsul monumentala sa operã, i s-a conferit titlul de membru corespondent al ca istoric, ci pentru a-l avea înaintea mea, a-l copia cu îngrijire, a-l Academiei Române. Eminentul profesor ºi cercetãtor, ros de o boalã ce publica, a reveni asupra lui, a cãuta în el întorsãturi de fraze vechi, nu iartã, se stinge din viaþã, acela care urmãrise cu pasiune obiceiuri, datini ieºite din uz”. cunoaºterea adevãrului ºi cultivarea dragostei de patrie ºi neam.

Cunoaºterea temeinicã a slavisticii i-a dat îndemn spre Situat în partea de sud a Moldovei, departe de marile centre descifrarea documentelor ºi a tainelor lor. Profesorul Ghibãnescu n-a spirituale ale þãrii, oraºul Bârlad se poate mândri cu un frumos trecut vãzut în catedrã un mijloc de existenþã, ci o tribunã de la înãlþimea cãreia cultural ºi didactic. Edificiul cultural de odinioarã al Bârladului are la sã propage dragostea de muncã, de adevãr ºi cinste, fierbintea temelie aportul substanþial al unor oameni luminaþi, inimoºi, purtaþi pe dragoste de patrie ºi neam. Era în perioada istoricã în care idealul drumul muncii lor entuziaste de avântul tinereþii, având drept crez etic întregirii neamului încãlzea sufletul întregii naþiuni. De la catedra ideea cã viaþa trebuie dãruitã binelui obºtesc.

Huºii de la începuturi pânã în secolul al XVII-leaProf. Dorina Ionescu

Oraºul Huºi apare pe hartã din timpuri arhaice, rezistând de-a Gasite fie sub forma unor fragmente, fie in forma compactã, vasele de lungul veacurilor, intemperiilor care s-au abãtut asupra lui. Aºezat într- ceramicã constituie urme de neºterº asupra vieþii de zi cu zi, asupra un loc binecuvântat de Dumnezeu, cu terenuri roditoare, cu dealuri celor care au trãit pe aceleaºi locuri cu mult înaintea noastrã.împãdurite, cunoaºte o dezvoltare lentã dar sigurã, aceasta constituind De o frumuseþe deosebitã este ceramica finã, compactã, ce iºi temelia unei existenþe de duratã. revendicã unicitatea prin motivele artistic lucrate în alb, roºu ºi negru.

Încãrcate de istorie, aceste locuri au scos la ivealã mãrturii ale Simboluri ale continuitãþii, ale vieþii, dar ºi ale morþii, linii paralele în civilizaþiilor strãvechi din epoca neoliticã ºi din epoca geto-dacã. Având spiralã, motivul “în labirint”, banda liniarã neagrã i se regãsesc atât pe

3 o importanþã deosebitã pentru completarea verigilor lipsã în vederea ceramica descoperitã la Cucuteni, cât ºi pe cea descoperitã la Traian.reconstituirii evoluþiei civilizaþiilor, materialele descoperite atestã Sondaje iniþiate de muzeul huºean au scos la ivealã rãmãºiþele unei prezenþa în aceastã regiune a originalei culture Cucuteni. Cercetãtorii locuinþe; încã un pas ce ne ajutã la conturarea unei imagini mai clare dezgroapã trecutul nostru, descoperind vestigiile care ne aratã ca într-o asupra modului de viaþã ancestral. În orice obiect descoperit, fie el un oglindã cine am fost. Dar cãlãtoria în tecut a fost încetinitã în prezent, pahar, un capac, un vas mic sau amorfe, sãlãºluieºte o fãrâmã din suprafaþa, aºezãrii neolitice fiind acoperitã astãzi de numeroase clãdiri. sufletul stravechii civilizatii. Fiecare ºi-a lasat amprenta adânc asupra 1 evoluþiei ulterioare a istoriei huºene, de aceea au o valoare

4În urma cercetãrilor, datele culese au fost mulþumitoare, inestimabilã. scoþându-se la luminã dupã sute ºi sute de ani, unelte din piatrã dintre Descoperirea unei valve de scoicã de rãu într-una din amorfe, a care cea mai interesantã a fost o raºnitã cu frecãtorul ei având urme de oaselor unor animale domestice ºi a boabelor de grâu carbonizate vopsea roºie, alãturi de unelte din piatrã puþine la numãr, un percutor, reprezintã dovezi ale existenþei unui stil de alimentaþie variat, a pietre de ºlefuit ºi alte fragmente provenite din lame de silex ce agriculturii ca îndeletnicire obiºnuitã, ceea ce conferã acestor

2seamanã cu cele descoperite în staþiunea de la Frumuºiþa , din judeþul comunitãþi umane caracterul lor sedentar.Neamþ. Ieºirea la suprafatã a unor fragmente ceramice din piatrã cenuºie,

Puternici înrãdãcinaþi în naturã, strãmoºii noºtrii foloseau unelte ornate cu un ºnur înfãºurat sau liber rãsucit, specifice ultimei faze a din corn de cerb, ce nu prezintã nici un fel de urme de prelucrare, folosite culturii Cucuteni, a constituit un reper ce relevã trecerea la prima

5pentru realizarea picturilor pe suprafaþa vaselor aflate în prezent în perioada a epocii metalelor ºi anume la epoca bronzului. Între colecþiile muzeului din Huºi. elementele descoperite ce dateazã din epoca bronzului, de o valoare

Izvor nescris al istoriei, dezvãluind perioade de mult apuse, mai mare sunt un topor din bronz cu gaurã de înmãnuºare, un vârf de 6ceramica troneazã peste celelalte descoperiri de pe teritoriul oraºului. suliþã, o sageatã, sceptrul lucrat în basalt, dar ºi vârfuri hallsttatiene.

Page 14: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

14 ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

Rãmãºiþele vechilor civilizaþii descoperite la Huºi au determinat se Oraºul Huºi s-a impus în zona centralã a Moldovei printr-un bogat pare, o muncã susþinutã din partea arheologilor. Astfel din a doua etapã arsenal de descoperiri arheologice ceea ce îi conferã un plus de a fierului s-au recuperat unelte din fier, ceramicã greceascã, scoþând în autenticitate.evidenþã un grad înalt de dezvoltare a triburilor geto-dace. Utilizarea roþii olarului în prelucrarea ceramicii este evidentã prin descoperirea Note:unor vase de provizii, pahare, strãchini, unele dintre acestea fiind 1. Atilla Laszlo, Cercetãri arheologice in aºezarea Cucuteni A-B, in

7 “Arheologia Moldovei”, 4, Ed. Academiei, Bucureºti, 1966, p. 7-23lucrate la mânã. Între unelte s-au descoperit douã cosoare din fier, 2. C. Matasa, Frumuºiþa, Bucureºti, 1946, p. 86-87, p. 1.LII, 450.aceasta dovedind practicarea viticulturii din cele mai vechi timpuri în 3. V. Dumitrescu, La station prehistorique de Traian in “Dacia”,IX-regiune.

X,1941-1944, p.40. Ansamblul descoperirilor reprezentând pumnale de fier, monede 4. Attila Laszlo, op. cit. p. 19.din argint, având pe avers reprezentat chipul lui Zeus, obiecte dacice 5. Ibidem, p. 20precum brãtãri, verigi, reinventeazã identitatea oraºului, cãpãtand o

8 6. C. D. Vasiliu, Un mormânt scitic la Huºi, “Analele Academiei inestimabilã valoare istoricã ºi culturalã. Atât pe teritoriul oraºului, cât ºi Române. Memoriile Secþiunii Istorice”, 1933-1934, p. 28în imprejurimile sale, au existat din vremuri strãvechi aºezari fortificate

7. Silvia Teodor si Violeta Venturia Bazarciuc, Consideraþii privind (Arsura, Buneºti, etc.), acestea constituind adevãrate poliºuri cu o cultura geto-dacã din Moldova in secolul IV-III i.e.n. in “Acta activitate economicã înfloritoare, practicând schimburi comerciale cu Moldaviae Meridionalis”, I,1979, p. 56.coloniile greceºti, mai ales cu cetatea Histria, dovedite prin prezenþa

8. Ghenuþã Coman, Statornicie ºi continuitate. Repertoriul arheologic unor monede histrieneal judeþului Vaslui, Bucureºti, 1980, p. 158Din secolul XV-XVIII dateazã ruinele curþilor domneºti ºi beciul

descoperit in apropierea palatului episcopal.

Un sat dispãrut ºi o bisericã cãlãtoare Gheorghe Gherghe

Sidonia-Elena Diaconu

Satul Vîrlezul a fost aºezat pe valea cu acelaºi nume, o vale între înregistrat satul Vârlez ca fiind un sat mare, în proprietatea lui Ioniþã actualele sate Zorleni ºi Dealu Mare. Valea este orientatã est-vest ºi Cantacuzino, cu 35 capi de familie, 25 birnici, 6 scutiþi de spãtar, un

5este strãbãtutã de un mic pârâu care curge în râul Bârlad, pe partea paznic, un vataman, un þigan ºi o vãduvã bãtrânã.stângã a acestuia. Satul a avut o existenþã scurtã, documentele La sfârºitul secolului al XVIII, satul se gãsea în proprietatea lui punându-l în evidenþã între jumãtatea secolului al XVIII-lea ºi în prima Gavril Conachi. În 1798, când s-a hotãrnicit satul Popeni, la cererea parte a secolului al XIX-lea. Cercetãrile arheologice efectuate de noi în cãminarului Ioniþã Sturza, satul Popeni se învecina ºi cu, [...] „moºia vara anului 2007, au stabilit existenþa unei aºezãri la gura vãii (epoca Bârlezul, a dumisali spãtar Gavril Conachi, care, valea Bârlezul are trii

6bronzului, epoca fierului, secolul IV d.H.), dar ºi în fundul vãii, pe partea obârºii ºi funduri”. Gavril Conachi devenise un mare proprietar în zonã stângã, unde au apãrut câteva fragmente ceramice caracteristice geto- dupã 1780 prin cãsãtorie ºi cumpãrãturi. El mai stãpânea la Zorleni,

1dacilor din perioada La Tene. Bujoreni, Bãlãceni, etc.Satul a existat în fundul vãii, lângã pãdure, unde credem cã a Un sat trebuia sã aibã ºi o bisericã. Acest lãcaº de cult a fost ctitorit

existat ºi un conac ºi unde, ºi în prezent, mai existã câþiva molizi care fac înainte de 1794, ctitorul fiind Gavril Conachi, deoarece printre bisericile notã discordantã cu ceilalþi arbori. De-a lungul vãii, pe lângã cursul sfinþite de protopopul Ioan Chirul apare ºi biserica de la Vârlezu, cu

7pârâului a ºerpuit un drum de þarã, care, la ieºirea în lunca Bârladului, hramul Sfântul Gheorghe. întâlnea drumul cel mare ce mergea la Vaslui. La intersecþia celor douã Satul exista la începutul secolului al XIX-lea, când Ioan Codreanu, drumuri a fost construitã o fântânã. proprietar al satelor Fruntiºeni, Balomireºti ºi Dealu Mare, a cerut

Toponimul Vârlez este menþionat într-un document din 9 iunie hotârnicia proprietãþilor sale. În acest scop a scos o carte de blestem de 1667 (7175), când Bejan Gheuca a efectuat o hotãrnicie pe baza cãreia la Veniamin Costachi mitropolitul Moldovei, satelor Slobozia (Zorleni), Ilieº Alexandru VV a întãrit comisului ªtefan Cerchez stãpânirea asupra Vârlezeni ºi alte sate pentru ca locuitorii sã mãrturiseascã adevãrul în

8satelor Fruntiºeni ºi Balomireºti. Hotarul acestor sate mergea „pânã în legãturã cu marginile moºiilor sale. Dupã 1820, satul nu mai apare în hotarul Popenilor, pânã în obârºia Vârlezului, unde este un pãr din gios documente. A avut aceiaºi soartã ca satele Zorleni ºi Bujoreni,

2de drumul târgului Fãlciului”. desfiinþate de proprietary, locuitorii fiind obligaþi sã se mute în alte sate, Urmãtoarea menþiune este din 1 august 1752 (7260), când s-a dar mai ales, în noul sat Slobozia Zorleni. Dupã desfiinþarea satului

hotãrnicit moºia Dealu Mare, „o bucatã de loc din hotarul târgului Vârlezi, biserica a fost mutatã în satul Grãjdeni, pãstrând hramul ºi Bârladului”, donatã armaºului Dediu Codreanu de cãtre Constantin forma iniþialã, pânã în prezent, chiar dacã a cunoscut mai multe reparaþii Racoviþã VV. Aceastã moºie avea hotarele „alãture cu locul de-a lungul timpului. Biserica a fost însoþitã de un clopot pe care se Frunteºanilor, pânã în fundul vãei Vârlezi, unde se întâlneºte locul gãseºte inscripþia „1792 godu”datã care aduce un alt privind anul acesta cu locul Zorlenilor, ºi cu locul Popenilor, unde am pus altã piatrã ctitoririi. Majoritatea bisericilor sãteºti din acea vreme erau construite hotar, lângã drumul Fãlciului ºi în fundul vãei Vârlezi, [...] ºi dintr-aceastã din lemn ºi lut. Multe din aceste biserici au fost demolate ºi reclãdite pe piatrã, din colþul locului de sus, merge locul acesta la vale spre apus pe alt teren, în perimetrul satului sau au fost au fost mutate în alt sat, matca vãi Vârlezi, lângã drumul cel mare, unde este un puþ iarã ºi am termenul de „biserici cãlãtoare” desemnând o realitate ºi o

3pus altã piatrã hotar.” caracteristicã a acestor biserici. Drumul de la Fãlciu, atunci, venea peste deal, trecea prin fundul În „Anuarul Eparhiei Huºilor” din 1935 se menþioneazã cã biserica

vãii Vârlez, pe la rãsãrit de satul Dealu Mare, ºi se întâlnea cu drumul din Grãjdeni a fost fãcutã din lemn ºi vãlãtucu în anul 1780, refãcutã în 9care venea de la Galaþi, trecând prin Grãjdeni ºi Cetãþuia (Trestiana ), 1827 ºi cu o inscripþie din anul 1823.

apoi cobora în lunca Bârladului unde se bifurca, un drum trecea râul În „Anuarul Eparhiei Huºilor” din 1938, se face precizarea cã Bârlad ºi intra în târgul Bârladului, iar altul continua pe sub dealuri pânã biserica din Grãjdeni „este adusã de locuitori de la satul Vârlezi, de pe

10la Vaslui. moºia Dealu Mare”. Biserica a cunoscut mai multe reparaþii, dupã Documentul din 1 august 1752 delimita hotarul satului Dealul mutarea sa în satul Grãjdeni, în anii 1886, 1903, 1905, 1907, 1927,

11Mare pe matca vãii Vârlezului. Totuºi, la jumãtatea secolului al XVIII-lea, 1946, 1957.pe aceastã vale a existat un sat mic, deoarece într-un document din În anul 1946 a fost refãcut acoperiºul, iar în 1957 s-au efectuat acea perioadã, în care au fost înregistrate scãderile scutelnicilor, este reparaþii de amploare, deoarece s-au schimbat furcile, consolidat pereþii

4menþionat ºi satul Vârlez, cu doi lei. Catagrafia din 1772-1774 a ºi s-au schimbat ferestrele. Aceste lucrãri se impuneau deoarece

Page 15: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

15ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

biserica este construitã din vãlãtuci pe furci ºi tãbãnuitã la exterior cu decorat cu trei cercuri concentrice, din care coboarã un policandru. scândurã de brad. Toate reparaþiile au respectat forma ºi dimensiunile Tot din perioada când biserica funcþiona în satul Vârlez se mai exterioare, dar, dupã spusele locuitorilor, s-a adãugat un pridvor la pãstreazã câteva cãrþi vechi: Cazanie (1792), Evanghelie (1794), intrare. Lãcaºul este modest în prezent, chiar dacã îngrijit. Aceasta a Apostol (1794), dar ºi din secolul al XIX-lea, dupã ce a fost mutatã.fost ºi observþia Episcopului Teofil al Romanului care a fãcut aici o vizitã Biserica a fost mutatã în satul Grãjdeni între anii 1820-1823, ºi a lãsat o însemnare pe o Evanghelie: „Sf. Lãcaº e prea întunecos, deoarece înainte de 1820 satul Vârlezu era încã locuit. În prezent, este scund, vechi ºi cam deplasat”. bine îngrijitã, dar spaþiul este insuficient pentru nevoile actuale ale

Biserica are în prezent acoperiº din tablã ºi scândurã nouã la locuitorilor. În 12 februarie 2009, când am vizitat biserica, domnul Ovidiu exterior, aplicatã dupã anul 2000. Pereþii din lut sunt subþiri ºi crãpaþi în Crâºmaru, locuitor al satului Grãjdeni, ne-a informat cã locuitorii satului unele locuri. Este o construcþie joasã ºi fãrã turle. Are un plan treflat, cu au cumpãrat un teren nou pentru ridicarea unei biserici solide ºi absidele laterale ºi altarul pentagonal ºi un pridvor dreptunghiular. spaþioase. Vechea bisericã adusã din satul Vârlezu îºi va continua Pronaosul este despãrþit de naos prin trei intrãri, marcate de patru stâlpi existenþa înconjuratã de crucile cimitirului. decoraþi cu ornamente realizate prin tãieturã. În partea superioarã sunt picture religioase, efectuate pe pânzã. Pe stâlpi sunt icoane vechi Note:reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul, Sfântul Gheorghe, 1. O parte din rezultatele cercetãrii arheologice au fost publicate de Sfântul Nicolae ºi Iisus Hristos cu globul crucifer. Icoanele pictate pe noi în revista „Prutul”, Anul VIII, nr. 1(45), ianuarie 2009, p. 1-3lemn au fost lucrate de acelaºi pictor, care a realizat întreaga picturã a 2. Iacov Antonovici, Documente bârlãdene, vol. II, p. 8, doc. III bisericii din perioada ctitoririi, culorile fiind ºterse de vreme. Fondul 3. Idem, Fraþii Neculai ºi Gheorghie Roºca Codreanu, p. 12-13, picturii a fost vernal, veºmintele fiind redate în purpuriu, drapajul în doc. VIIIalbastru, iar aureolele în galben. 4. Idem, Documente bârlãdene, vol. IV, p. 203, doc. CXXVI

Catapeteasma bisericii a fost pictatã pe pânzã, un registru 5. Moldova în epoca feudalismului pãstrându-se pânã în prezent. Icoanele de la baza tâmplei reprezintã pe 6. Nicolae Iorga, Studii ºi documente, vol. VI, p. 50, doc. 134Sfântul Gheorghe omorând balaurul, Iisus Hristos învãþãtor, Maica 7. Iacov Antonovici, Documente bârlãdene, vol. I, p. 307Domnului ºi Sfântul Nicolae. Icoanele pictate pe lemn ºi pânzã au 8. Idem Documente bârlãdeneaparþinut bisericii din vreme construirii ei în satul Vârlez, deoarece 9. „Anuarul Eparhiei Huºilor”, 1935, p. 82icoana Sfântul Nicolae are o inscripþie cu cifre arabe ºi litere chirilice: „ 10. „Anuarul Eparhiei Huºilor”, 1938, p. 1327302, 1794 nov. 3 ”. 11. Dorinel Ichim, Bisericile de lemn din judeþul Vaslui, p. 410

Naosul are o boltã octogonalã, construitã din lemn. Nervurile bolþii în partea superioarã formeazã o cheie de boltã în forma unui disc,

Episcopul Varlaam (1689-1708)

Prof. Dorina Ionescu

Episcopul Varlaam, dupã cum aratã sinodicul Episcopiei, dovadã încercarea sa de a lãsa moºtenire unei rude, ºi anume Gavriil provenea de la mãnãstirea Secu, la fel ca mulþi din predecesorii sãi. Miclescu, fost mate vornic, schitul Brãdiceºti cu toate bunurile sale. Pãstorirea sa, de aproape douã decenii, a reprezentat pentru Episcopia Intenþiile sale nu au avut succes, cãci la 2 octombrie 1713, mitropolitul Huºilor o perioadã de regres economic ºi spiritual, care s-a datorat atât Ghedeon al Moldovei, împreunã cu episcopii Pahomie de le Roman ºi unei cârmuiri defectuoase cât ºi unor evenimente nefaste precum Calistru de la Rãdãuþi au hotãrât trecerea schitului Brãdiceºti în

1 patrimonial Episcopiei Huºilor. Veniturile aduse de proprietãþile schitului cutremurul din 1692 .Brãdiceºti au îmbunãtãþit situaþia economicã a Episcopiei, ajungând la o O perioadã atât de lungã de pãstorire ar trebui sã însemne un mai bunã desfãºurare a treburilor eparhiale. În aceste condiþii, Varlaam avantaj în a te apropia de enoriaºi ºi în munca de iluminare a acestora, a fost retras din scaun la sfârºitul anului 1708, dar a vieþuit la schitul comparativ cu înaintaºii sãi, care nu au avut la dispoziþie decât un Brãdiceºti pânã în 1712, când a trecut la cele veºnice, fiind înmormântat numãr mult mai mic de ani. Însã, potrivit aprecierilor fãcute de unii aici.istorici ai vieþii noastre bisericeºti, episcopul Varlaam a avut ca prioritãþi

Din fericire, exemplul lui Varlaam nu a fost urmat de ceilalþi propriile sale interese ºi nu pe cele ale eparhiei, aºa cum ar fi trebuit. episcopi ai Huºilor, care conduºi de conºtiinþa pastoralã ºi-au dus la Unul dintre exemplele cele mai concludente ale acestei comportãri ar fi îndeplinire rolul important din viaþa social-culturalã a neamului nostru indiferenþa cu care a tratat urmãrile groaznicului cutremur din 1692.

4Acest eveniment a produs cãderea turlelor bisericii si crãparea pereþilor drept-credincios. Apreciatã ca fiind cea mai veche ºi cea mai ctitoriei lui ªtefan cel Mare. Repararea acestui sfânt lãcaº nu a însemnatã instituþie huºeanã, Episcopia a fost consideratã de însuºi reprezentat, dupã cum se menþioneazã într-un hrisov de la Mihai Dimitrie Cantemir un veritabil punct de identitate al oraºului.

2 O luminozitate spiritualã aparte a fost oferitã acestui lãcaº religios Racovitã din 1709, un interes pentru Varlaam .de cãtre reprezentanþii sãi fruntaºi, ºi anume de un numãr considerabil La 6 octombrie 1694, a primit “carte” de la domnitorul Constantin de episcopi, ierarhi, care au strãlucit prin virtuþile lor, implicarea totalã în Duca. Importanþa ei constã în faptul cã prin aceasta se confirmau activitãþile întreprinse ºi prin marile lor înfãptuiri atât în calitate de drepturile judecãtoreºti ale episcopului asupra personalului clerical, conducãtori ai Episcopiei cât ºi, spre exemplu, în sfera limbii ºi literaturii potrivit pravilelor. Mai târziu a început lucrãrile unui schit de lemn cu

5hramul “Buna Vestire” în satul Brãdiceºti, situate în apropierea Huºului. române.De aici încolo, întreaga activitate a lui Varlaam s-a concretizat în mãrirea proprietarilor schitului. Note:

Astfel, a cumpãrat o serie de bunuri, precum pãmânturi rãzãºeºti, iazuri, locuri de prisacã, livezi, vii. A mai acceptat ºi unele danii, care de cele mai multe ori s-au dovedit a fi silite. Comportarea sa, nedemnã de o faþa bisericeascã confirmã spusele episcopului Melchisedec, cel care, în urma studierii vieþii ºi activitãþii ierarhilor din scaunul Episcopal de la Huºi, l-a numit pe Varlaam rãzeºofag. Victima a unei etape istorice in timpul cãreia rãzeºii erau “despuiaþi, scãpãtaþi ºi sãrãciþi”, adesea prin presiuni ºi practice nesãnãtoase, dar ºi a propriei sale firi, Varlaam n-a

3lãsat amintiri frumoase în eparhia pe care a pãstorit-o timp de 19 ani. Nu a þinut cont de aºezãmintele canonice ale bisericii, drept

Page 16: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

16 ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

Începuturile activitãþii Societãþii Crucea Roºie în oraºul HuºiCostin Clit

Declararea rãzboiului sârbo-otoman atrage rugãmintea (10 lei), Nicolae Tomescu (5 lei), Ion Mârza (11 lei ºi 75 bani),

ministrului de rãzboi pe lângã Dimitrie Ghica în vederea organizãrii Dimitrie Castroian (22 lei ºi 70 bani ), Anton Constantin (22 lei ºi 70 1 bani), totalul listei 172 lei ºi 15 bani.Societãþii Crucea Roºie. Colonelul Slãniceanu, secretar de stat la

Lista nr. 295 încredinþatã prefectului districtului Fãlciu este Departamentul de rãzboi, autorizat de Consiliul de miniºtri prin

subscrisã de: C.Ionescu (11 lei ºi 75 bani), G.Vasilatos (11 lei ºi 75 jurnalul nr. 1, din 17 iunie 1876, a luat iniþiativa formãrii Societãþii

bani), Ilie Tufescu (2 lei), Apostol Sava (2 lei), C.Dumitriu (1 leu), Crucea Roºie din România ºi va înainta proiectul decretului de 2 V.Zaharia (6 lei ºi 75 bani), G.Apriºor (1 leu), Petre Stoian (2 lei), înfiinþare.

St.Ceiropi (4 lei), Leon Dimitrescu (2 lei), Dumitru Stoian (6 lei), Comitetul provizoriu constituit în acest sens, este format din I.Stoianovici (2 lei); totalul listei 52 lei ºi 25 bani.Dimitrie Ghica, Ion Ghica, C.A.Rosetti, Nicolae Creþulescu, George

Lista nr. 296 încredinþatã prefectului districtului Fãlciu este Gr. Cantacuzino,Grigore C. Cantacuzino, Dimitrie Sturza, dr. subscrisã de: Nicu Constandachi (47 lei), Zaharia Velcov (11 lei ºi Iatropol ºi dr. Davila.Comitetul elaboreazã statutele, iar la 8 iulie 75 bani), G. Olteanu (11 lei ºi 75 bani), D. Berus (11 lei ºi 75 bani), N. 1876 se constituie Societatea Crucea Roºie. Din Consiliul general Juvari (11 lei ºi 75 bani), M. Botez (23 lei ºi 50 bani); totalul listei 117 al Societãþii fac parte cei nouã membri ai Comitetului provizoriu ºi lei ºi 50 bani.Atanasovici, Teodori, Fotino, Hiller, Manuah, locotenent colonel

Lista nr. 297 încredinþatã prefectului districtului Fãlciu este Fãlcoianu, locotenentul colonel Algiu. Comitetul de administraþie subscrisã de: George Rogoi (3 lei), H. Trisch (5 lei), D. Cavadia (6 format pentru o perioadã de trei ani, include pe Dimitrie Ghica lei), D. Cuciuvechi (6 lei), Telemahor Caspis (6 lei), Gerasim Cutova (preºedinte), dr. Carol Davila (vicepreºedinte), dr. Iatropol, Fotino, ºi (12 lei), Ion Carange (2 lei), Hascal Faihes (4 lei), T. Georgiadi (23 lei locotenentul colonel Algiu (membri). S-a luat decizia trimiterii a douã ºi 50 bani), Ana ºi M. Roseti (47 lei), Dimitrie Munteanu (11 lei), ambulanþe în Turcia ºi Serbia. Ambulanþa condusã de cãtre dr. Avram Enghel (11 lei ºi 75 bani), P. S. Papadopulu (30 lei), H. Iordanof pleacã în Sebia la 13 iulie 1876. Pânã la 17 noiembrie 1876 Zafirate (11 lei ºi 75 bani), M. Hrisefi (5 lei), N. M. (5 lei ºi 75 bani), s-au constituit comitete ale Societãþii Crucea Roºie în localitãþilem

3 Felia Oelberg (6 lei), E. Dobias (4 lei), V. Iamandi (3 lei ºi 75 bani), C. Bacãu, Fãlticeni, Tecuci ºi Râmnicu-Vâlcea. A. B.(11 lei ºi 75 bani), Alecu Serdaru (2 lei) – un total de 217 lei ºi 25 Prin decretul regal cu nr. 1744 din 16 septembrie 1876 sunt de bani.aprobate statutele Societãþii Crucea Roºie din România. Potrivit

Lista nr. 298 încredinþatã prefectului districtului Fãlciu este articolului 6 „ Societatea aderã la principiile generale cuprinse în subscrisã de: domnii Hristopolu (5 lei), Spiru Pascali (2 lei), N. convenþiunea de la Geneva din anul 1864, Mai 22, publicatã în

4 Scutari (2 lei), Zisu Botin Stoian (un leu), Leibu Hriscovici (4 lei), Monitorul oastei, n° 18, din anul 1875 iunie 14”. Raportul Aron Moisovici (3 lei), Herscu Iosob (1 leu), Constantin Luludi (5 lei), Slãniceanu din 27 august 1876 înaintat domnitorului Carol I (1866-Nicolae Potomoni (5 lei), S.T.Copil (2 lei), I.G.Palamarie (2 lei), 1914) prezintã aderarea României din 1874 la Convenþia de la N.Ivangopolus (1 leu), Sanagaci Madarache (1 leu), Marino Lazãr Geneva din 1864, „ pentru ajutorul militarilor rãniþi ºi bolnavi pe (2 lei), Mihail Duret (1 leu), G.H.Dima (1 leu), M.Ignat (1 leu), câmpul de luptã”. Statele semnatare întemeiazã în acest sens

5 G.Metaxa (2 lei), Schelomalos (1 leu), N. Zaverdinos (2 lei), F. societãþi private.Deponte (2 lei), D. Daniil (2 lei), V. F. Moscu (1 leu), nedescifrabil (1 Direcþia Societãþii Crucea Roºie este deþinutã de un consiliu leu), G. Cordosi (1 leu), Ion.F.Moscu (3 lei), G. Garabet (2 lei), V. general format din 15 membri, cu reºedinþa în Bucureºti, sub Vicolu (1 leu ºi 50 bani), A. Nicolae (1 leu), Spiros Pascinos (1 leu), patronajul domnitorului Carol I (1866 - 1914). Alegerea comitetului D. Caþanatis (1 leu), Manole G. Avimanolis (1 leu ºi 50 bani), Ef. de administraþie alcãtuit din 5 membri, revine Consiliului general. Teodosiadis (1 leu), Dimitrie Chirilis (50 bani), George Tãnase (1 leu Reºedinþa Comitetului de administraþie este stabilitã în Bucureºti. ºi 50 bani), anonim (2 lei), Vergope (2 lei), D. Papadimitropolu (2 lei), Comitetul are sarcina organizãrii comitetelor secþionare în toate

6 S. D. Stravride (2 lei), G.D.M. (3 lei), N. N. (1 leu), nedescifrabil (2 districtele României.7lei), D. C. (1 leu), totalul listei 79 lei ºi 50 bani.Sunt realizate subscripþii pentru formarea unei ambulanþe

române, care va merge în ajutorul voluntarilor beligeranþi. Lista cu Note:nr. 292, seria a IX-a este încredinþatã primãriei comunei urbane 1. „Monitorul oficial”, nr. 257, Supliment, din 17/ 29 noiembrie Huºi.Redãm pe cei care au subscris ºi sumele subscrise: Mihail

1876, p. 6201Jerpelitu (5 lei), C.G.Busu (2 lei), Haralamb Ionescu (2 lei), 2. „Monitorul oficial”, nr. 206, din 17/29 septembrie 1876, p. nediscifrabil (2 lei), I. Surac (2lei), George B.(2 lei), M.

5090Constantinescu (2 lei), D. Popescu (2 lei), Vangele (4 lei), G. 3. „Monitorul oficial”, nr. 257, Supliment, din 17/ 29 noiembrie Dimitriu Galbige (un leu), Spiro Viliano (12 lei), C. Constantinescu (7

1876, p. 6201lei), Penciu Negu (4 lei), Panait Teodosie (6 lei ºi 75 bani), Ivanciu 4. „Monitorul oficial”, nr. 206, din 17/29 septembrie 1876, p. Teodosie (6 lei), Petre Atanasiu (6 lei), Ir. Meidan (3 lei), Gr. Travlo (6

5089-5090lei), C. Stoianovici (6 lei), Gr. Paladi (4 lei), Gr. Iamandi (11 lei ºi 75 5. Ibidem, p. 5090bani), Z. Giureveanu (2 lei), Sterie Vasile (2 lei), P.V.Calciu (2 lei), P.

I. Petrescu (4 lei), P. P. Hamagescu (2 lei), P. Tãut (2 lei), G. Dimitrie 6. Ibidem, p. 5088(2 lei), Haralambie Nicolae (4 lei), Dimitrie Tarearu (2 lei), Ion 7. „Monitorul oficial”, nr. 239, din 26 octombrie / 7 noiembrie Racoviþã (un leu), Petre Georgiu (2 lei), G. Stoian (un leu), Herescu 1876, p. 5780-5781Grimberg (2 lei), Vasile D. Cismegiu (2 lei), Ivan Panov (un leu), P. S.

Bãlãcenu (un leu) – un total de 129 lei ºi 50 bani.

Lista nr. 293 încredinþatã prefectului districtului Fãlciu este

subscrisã de: colonelul Iamandi (100 lei), Gherasim ªtefãnescu

Page 17: Gheorghe Ghibanescu

Gheorghe Ghibãnescu

17ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

Începuturile Partidului Naþional Liberal în HuºiCostin Clit

Viaþa politicã din oraºul Huºi surprinde prin personalitãþile marcante Deputaþilor: Lascãr Rosetti obþine 16 voturi din 25 votanþi pentru 5implicate ºi la nivel naþional. Redãm un pasaj din presa vremii care ne Colegiul I, C.Rosetti Solescu obþine 64 de voturi din 79 de votanþi

6 7îndreptãþeºte sã emitem asemenea judecatã. „ Cine zice Huºi îºi pentru Colegiul II , Gheorghe Beldiman obþine 173 de voturi . Judeþul închipuie cã nu se potriveºte cu politica. Se înºalã amarnic, însã. Huºii Fãlciu este reprezentat în Adunarea Deputaþilor de: Lascãr Rosetti sunt un cuib politic de primã mânã. Toate patimile mari ºi mici acolo se (Colegiul I ) , C.Rosett i Solescu(Colegiul I I ) , Gheorghe

8dezlãnþuiesc cu toatã furia.”„ªi Huºii au avut o epocã de eroi. Bunul lui Beldiman(Colegiul III), ºi colonelul Gr.Sturza (Colegiul IV).Cuza Vodã a administrat judeþul Fãlciu ani îndelungaþi, mai ales supt Putem considera pe Nicolae M. Ciºman întemeietorul P.N.L. Huºi. Mihai Sturza”,din Huºi remarcându-se Anastasie Panu „ ºeful democrat La întrunirea din 3 decembrie 1887 a cetãþenilor alegãtori din oraºul al divaniºtilor ad-hoc, a fost sufletul unirii”, N.Bosie „deputatul micii Huºi ºi judeþul Fãlciu în Sala Teatrului în vederea consfãtuirii cu privire la proprietãþi în divan ad-hoc”ºi Mihail Kogãlniceanu, iar „ vremea lor e o atitudinea ce urma a fi luatã faþã de manifestul Opoziþiei au luat cuvântul epocã de glorie în politica Huºului. Elementele liberale de azi sunt liderii liberali locali. Nicolae M.Ciºman, membru devotat al P.N.L.,

1departe de a se egala îndeplinind rolul de epigoni.” expune situaþia þãrii din timpul guvernãrii conservatoare, progresele din Crearea Partidului Naþional Liberal, filiala Huºi, întâmpinã greutãþi ultimii 12 ani, marile acte ale lui I.C.Brãtianu, împroprietãrirea þãranilor,

provocate de prefectul þinutului Fãlciu Ventura, consilierii de la problema dinasticã, obþinerea independenþei, progresul comercial, prefecturã, poliþaiul Ghica ºi comisarul Moºor, care la 2 iulie 1875 îl bancar, militar, educaþional ºi juridic, garantarea libertãþii votului ºi denunþã parchetului pe N.M.Ciºman ca instigator al poporului la urã libertatea presei. „Cât pentru localitate, adaugã d.Ciºman, cã d. contra guvernului ºi domnului Carol I(1866-1914). Aderarea la Partidul I.C.Brãtianu a fãcut rãscumpãrarea oraºului.”Avocatul Nicolae Bosie, Naþional Liberal este calificatã ca o crimã de înaltã trãdare de cãtre prezidentul adunãrii, „susþine cã starea de înapoiere în care se aflã substitutul de procuror, care împreunã cu Gociu, judecãtorul de urbea Huºi ºi judeþul Fãlciu, se datoreazã în mare parte reprezentanþilor instrucþie, declanºeazã cercetãri urmate de percheziþii. Cererea locali din Adunare ºi Senat. Cine a auzit sau a citit undeva cã prefectului pentru arestarea liderului liberal N.M. Ciºman este urmatã reprezentanþii noºtri sã fi spus dorinþele ºi nevoile noastre în

9de demisia judecãtorului de instrucþie Gociu ºi a procurorului Hotnog. Parlament?” N.Sufleþel „terminã expunând cât s-a luptat d.N.Ciºman Cei doi vor fi înlocuiþi de I.Danubiu (judecãtor de instrucþie) ºi ca sã infiinþeze în localitate un partid liberal naþional ºi ce a suferit d-sa Moscachi(procuror), independenþi ºi conºtiincioºi, care fac onoare mai anii trecuþi prin intrigile adversarilor politici din localitate.”Protestul magistraturii. N.M. Ciºman este pus în libertate la 16 iulie 1875. În liberalilor huºeni împotriva manifestului opoziþiei se concretizeazã într-o aceste condiþii se desfãºoarã întemeierea Partidul Naþional Liberal în moþiune semnatã de numeroºi membri ai P.N.L.: N. Ciºman, V.Calligari,

2oraºul Huºi la 1875. ªtefan Bosie, Nicolae Bosie, Gheorghe Roiu, Haralambie Bosie, La programul Partidului Naþional Liberal vor adera: N.M.Ciºman D.Berea, dr.Gâdei, Haralambie Neculau, D.D.Berea, G.D.Berea,

(profesor, avocat, proprietar),Tutovu(proprietar,arendaº alegãtor din Alexandru Idriceanu, Gheorghe Mazilu, Gheorghe Iliescu, Gheorghe Colegiul I I ) ,cãpitanul Peri þeanu (alegãtor Colegiu I I I ) , Arhire, Pavel Vasiliu, Mihai I.Vasiliu, Grigore Palade, Diaconu Iotu, I.Georgiu(avocat,alegãtor Colegiul III),V.Moisiu( institutor, tipograf), Gheorghe ªtefãnescu, I.Pavlov, V.Andrian, N.Vasiliu, H.Ionescu, I.Mârza(mare proprietar, fost deputat), I.Pavlov (comerciant, alegãtor I.Teodoru, V.Idriceanu, Gh.V.Popescu, Petru Velincov, Gheorghe Colegiul II), P.Bâzaitu (comerciant, alegãtor Colegiu II), C.V.Calciu Tutovanu, C.Busnea, C.Mãrgãrint, Al.Tutovanu, V.Arhire, (comerciant), Sterea Vasiliu (comerciant), ªtefan Georgiu Parpale (fost I.Andronicescu, preotul Iacob Radu, Enãcachi Busnea, N.I.Râºcanu, deputat, judecãtor, avocat în 1875), D.I.Petrov Ceofe (alegãtor Colegiul Andrei Brighiu, D.Harnagea, Râpanu, P. Bârgãoanu, N.M.Corivan, II, comerciant ºi membru în Consiliul comunal), ªtefan Teodoru preotul Gheorghe Codreanu, preotul N.Luca, avocatul

10(comerciant), Ene Petrov (arendaº), Irimia Vasiliu (arendaº), I.Constantinescu ºi mulþi alþii.Z.Giurcãneanu(comerciant, alegãtor Colegiul III),Tãnase Vartolomei Nicolae Ciºman, liberal paºoptist, mare bãrbat politic, sosit în oraºul (comerciant), D.Mehovici (comerciant, alegãtor Colegiul III), N.Teodoru Huºi pe la 1867, absolvent a câteva clase gimnaziale, fire ambiþioasã, (comerciant), Vasile Dimitriu (proprietar), Vasile Chitacovu intrigant, politician de meserie, a câºtigat încrederea fostului (comerciant), I.Th.Giurcãneanu (comerciant), Elisei Donici (arendaº), conducãtor al liberalilor din localitate Ion Mârza care l-a promovat C.Niculescu (mare proprietar,alegãtor Colegiu I), C.G.Mirciu deputat în Camerã, a profitat de conflictul dintre Mihail Kogãlniceanu, (comerciant, alegãtor Colegiul III), Dimitrie Teodoru (comerciant), omul de la 2 mai ºi Ion C.Brãtianu. Chemat în faþa justiþiei în 1883 va fi C.Stoianovici(comerciant,proprietar,alegãtor Colegiul III), V. Mirciu achitat graþie intervenþiei lui Ion C. Brãtianu.Conduita sa faþã de liberali (proprietar, alegãtor Colegiul II), N.Ionescu(comerciant), ºi conservatori este îndoielnicã începând cu 1886, fiind acuzat de trafic

11ªt.Ciudin(comerciant, membru în Consiliul comunal),V.Idrihenu electoral în colaborare cu Partidul Conservator. Se crede cã în 1875 (proprietar, alegãtor, arendaº, membru în Consiliul comunal), G.C.Cireº era profesor iar în 1885 s-a început un proces împotriva sa, „care l-a

12(proprietar, comerciant, alegãtor Colegiul III), Gabriel I.Brãdeanu omorât politiceºte. ”Adversarii din propriul partid îl considerã intrigant, (avocat, proprietar), Nicolae Bãdros (proprietar, alegãtor Colegiul II), I. înºelãtor,cinic, „fiind de origine þigano-armeanã,”sprijinit de catolici la a Andronicescu (comerciant,proprietar),Pavel Nicolau (proprietar, cãror întruniri participã, ocupându-se de banca ºi cooperativa acestora, alegãtor Colegiu II), Antoniu (proprietar),C.Zota (comerciant, ca parlamentar nu ar fi participat la elaborarea legilor, cu lipsuri mari ºi în

13proprietar), Panait Teodoru (alegãtor Colegiu II), Pivniceriu (alegãtor administrarea oraºului în calitate de primar. Colegiul II, fost deputat),C.G.Busnea (proprietar,comerciant) ºi N.I. Printre cei care au subscris programului liberal din 1875 întâlnim ºi Costandachi (alegãtor Colegiul I, mare proprietar,mare arendaº, fost pe un Periþeanu, probabil Scarlat Perieþeanu,viitor senator, a cãrui

3preºedinte al tribunalului judeþului Fãlciu). deces este înregistrat în 1887, fiind înmormântat în satul Perieþii, judeþul 14Liberalii huºeni înainteazã o petiþie domnitorului Carol I publicatã în Ialomiþa.

ziarul Alegãtorul liber din 20 august 1875: „ Suptsemnaþii,cetãþeni Ion Mârza, omul care dispunea de oraºul Huºi, a contribuit la Huºeni,venim cu tot respectul a vã ruga sã nu sancþionaþi legea întemeierea Partidului Naþional Liberal din localitate. Este considerat împrumutului de 63500000 lei,concesiunea cãilor ferate în mâna omul lui Mihail Kogãlniceanu, cãruia i-a fãcut jocurile ºi l-a reprezentat. strãinilor, eliminãndu-se Societatea Românã fãrã nici un motiv plauzibil, Prin Ion Mârza s-a ridicat politiceºte N.M.Ciºman „expresiunea cea mai cãci printr-aceasta s-ar seca cu totul finanþele române, lãnþuindu-ne în purã a adevãratului roº, luptãtor abil, cu influenþã în rândurile mâna strãinilor, ºi convenþiunea cu Austro-Ungaria, care este lovitura negustorilor,industriaºilor ºi micilor burghezi. ” Ion Mârza l-a desemnat mortalã datã comerþului român deja cãzut ºi a tot ce România a în 1875 deputat din tabãra lui Mihail Kogãlniceanu, ulterior cei doi

415conservat intact de secole.” devenind adversari politici în alegeri. Presa liberalã din Huºi va avea o

Oferim ºi unele rezultate ale alegerilor din 1875 pentru Adunarea atitudine durã la adresa fostului lider liberal Ion Mârza. Citãm în

Page 18: Gheorghe Ghibanescu

COLECTIVUL DE REDACÞIE:

Redactor ºef: COSTIN CLITRedactori: DORINA IONESCU

TIBERIU DOGARIUGHEORGHE GHERGHE

Adresa: CP 47, Huºi, jud. Vaslui, cod 735100

ISSN: 2065-9296Tipãrit la S.C. IRIMPEX S.R.L. Bârlad

Tehnoredactare: Bogdan Artene

Gheorghe Ghibãnescu

18 ANUL II, Nr. 2, ianuarie-iunie 2010

continuare ample pasaje care reflectã afirmaþia noastrã. „Nulitãþile ºi 4. Ziarul Românul,Ediþiune de dimineaþã, an XIX, din 22 august 1875, oamenii conrupþi formeazã în localitate o clicã,o asociaþiune,o castã p.755foarte numeroasã ºi periculoasã pentru acei care îndrãznesc sã le 5. Ziarul Românul, Ediþia de searã, Bucureºti, an XIX, din 28-29 arunce pe obraz adevãrul. Deci fiinþele care fac parte din aºa poreclitul aprilie 1875, p.373Partidul lui Mârza sunt strâns legate printr-un fel de solidaritate între ele. 6. Ziarul Românul, Ediþia de searã, Bucureºti, an XIX, din 30 aprilie Ei se aprobã unul pe altul,se admirã mutualmente ºi se sprijinã reciproc 1875, p.376când se vãd atacaþi de acel îndrãzneþ ce s-a pus în minte sã trezeascã 7. Ziarul Românul, Ediþia de searã,Bucureºti, an XIX, din 2 mai

16 1875,p.385lumea ºi sã-i arate sub adevãrata lor faþã.” „O bunã pãrticicã a acestei 8. Ziarul Românul, Ediþia de searã, Bucureºti, an XIX, din 5-6 mai localitãþi ºi-a formulat fatalmente modul de a fi ºi a cugeta dupã acelaºi

1875, p.397calup strâmt, dupã aceleaºi idei ºi sisteme a ruginitului Mîrza pe care 9. Ziarul Prutu., Huºi, an.I, nr.11 din 8 decembrie 1887, p.1îngãduirea blândei societãþi Huºene l-a gurgutat, dascãlul, pãrintele

17 10. Ziarul Prutu., Huºi, an.I, nr.1 din 29 septembrie1887, p.2sufletesc a acestui oraº. ”„Ceea ce este trist însã ºi ceea ce nu putem 11. Gazeta Fãlciului, Organ Naþional-Liberal ºi al intereselor locale, an bine explica, este cã oameni de merit, superiori prin inteligenþã, sunt

III, nr 1, din 29 iulie 1907, p.3înhãmaþi la carul acestui ambiþios trântor din strada Veniamin 18 12. Huºul politic în Opinia.Ziar Conservator Cotidian, an I, nr 99, din 28 Costache.”

august 1897, p.1.13. Omul negru al oraºului în Gazeta Fãlciului.Organ Naþional-

Liberalºi al intereselor localean, an III, nr 3, din 5 august 1907, p.2.Note:14. Ziarul Prutu, an I, nr 5, din 27 octombrie 1887, p.3.1. Huºul politic, în Opinia.Ziar Conservator Cotidian,an I,nr 99,din 28 15. Opinia.Ziar Conservator Cotidian, an I, nr 99 din 28 august 1897, august 1897

p.12. Ziarul Românul,Ediþiune de dimineaþã, an XIX, din 22 august 1875, 16. Ziarul Prutu, an I, nr 3 din 13 octombrie 1887, p.1p.755;vezi ºi Alegãtorul liber,din 20 august 187517. Ziarul Prutu, an I, nr 3 din 13 octombrie 1887, p.2.3. Ziarul Românul,Ediþiune de dimineaþã,an XIX, din 22 august 1875, 18. Ibidem, p.2.p.755

Page 19: Gheorghe Ghibanescu
Page 20: Gheorghe Ghibanescu