81
www.InfiintareFirmeOffshore.com Forme practice de utilizare a companiilor offshore www.InfiintareFirmeOffshore.com Ghid Offshore Gratuit Studii de caz utilizare firme offshore Exemple utilizare companii offshore Forme practice de utilizare a companiilor offshore www.InfiintareFirmeOffshore.com

Ghid Offshore

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Ghid Offshore Gratuit Studii de caz utilizare firme offshore Exemple utilizare companii offshore Forme practice de utilizare a companiilor offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Page 2: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Exemple utilizare companii offshore si onshore ptr planificare fiscala si imbunatatirea profitabilitatii in domeniul tehnologiei informației și magazine online, dezvoltarea și vânzarea de software, agricultură, servicii bancare și financiare, servicii de brokeraj, produse chimice, proiecte de construcții, electronică, export, energie, inginerie, managementul fondurilor, producție de film, hoteluri, importuri, asigurări, servicii de investiții, producție, resurse naturale, petrol și gaze, activități profesionale, proprietate, proiect finanțe, retail, transport, show business, industria textila, comerț, trusturi, etc Cuprins: Introducere in lumea offshore Introducere in lumea offshore Operatiunile offshore si legalitatea acestora Naşterea şi evoluţia paradisurilor fiscale. Scurta Istorie. Creşterea economică în paradisurile fiscale Efectele competiţiei fiscale asupra fluxurilor de investiţii Centrele financiare offshore Jurisdicţii offshore Jursidicţiile offshore si finantarea acestora Caracteristicile jurisdictiilor offshore Acceptiuni privitoare la paradisul fiscal Evitarea impozitarii vs. evaziune fiscala Paradis fiscal vs. centru financiar offshore Situatia juridica a firmelor offshore

Page 3: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Impozitare favorabila vs. beneficii de impozitare vs. avantajele fiscale directe sau indirecte Presiunea fiscală şi politica fiscala Rezonanta paradisurilor fiscale Caracteristicile paradisurilor fiscale Factorii generali offshore Factori particulari offshore 28 de factori utilizaţi în alegerea unui paradis fiscal Forme clasice de entităţi juridice offshore Economie globală speculativă, sistemul financiar global si globalizarea serviciilor financiare Acorduri multilateraele si schimbul de informaţii Utilizări imorale ale paradisurilor fiscale. Scurta istorie a fenomenului activităţilor ilicite Situatia economica, sistemul econimic si starea economiei. Factorii de criminalitatea în domeniul afacerilor. Utilizări legale ale firmelor offshore Paradis financiar si paradis fiscal Principalele caracteristici ale paradisurilor financiare Sistemul financiar offshore. Banci offshore Trusturile offshore Teritorii atractive considerate paradisuri fiscale Clasificarea paradisurilor fiscale Avantaje oferite de firmele offshore Tipuri de firme offshore Formalităţi contabile minime si firmele offshore Capitalul social al firmei offshore si modul de virare al acestuia Actionari si directori nominali Centrul de control al firmei offshore Conturi bancare ptr firma offshore

Page 4: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Introducere in lumea offshore Intenţia contribuabililor (firme sau persoane fizice) de a identifica noi metode prin care să diminueze cât mai mult valoarea impozitelor datorate statului s-a manifestat încă din momentul „inventării” acestora. Ca urmare, există o multitudine de modalităţi pentru reducerea taxelor fiscale, între care o modalitate legală este planificarea fiscală folosind companiile off-shore înregistrate în jurisdicţii cu statut de paradis fiscal. Aceasta în contextul în care operaţiunile realizate prin intermediul paradisurilor fiscale facilitează evitarea taxelor şi a impozitelor, permiţând firmelor realocarea venitului impozabil din „infernuri fiscale” spre „paradisuri sau oaze fiscale”, realizându-se astfel reducerea poverii fiscale. Ca urmare, constatăm că paradisurile fiscale corespund pe de o parte unei politici de dezvoltare şi inserare în modernitate, iar pe de altă parte unei logici capitaliste de conservare, fiind adesea susţinute stăruitor de elemente licite (stat, piaţă, concurenţă). Cu toate acestea, despre paradisurile fiscale şi companiile off-shore se vorbeşte în general în şoaptă, aproape cu teamă, deoarece termenii se asociază cu activităţi imorale sau ilegale. Din acest motiv, asupra afacerilor care se desfăşoară în astfel de zone planează de regulă suspiciuni, fiind considerate dubioase. Aceasta cu atât mai mult cu cât majoritatea guvernelor, mai ales ministerele de finanţe din ţările dezvoltate, susţin o asemenea teorie, speriate de o lume pe care nu o pot controla, dat fiind faptul că practica înfiinţării companiilor offshore a depăşit orice imaginaţie. Referitor la acest aspect, analiştii spun că circa 70% din masa monetară mondială existentă astăzi, este rulată din umbra paradisurilor fiscale. Totodată sunt voci care afirmă că până şi CIA şi FBI deţin firme în astfel de zone, fie şi numai pentru a se putea infiltra pe plan local, pe urmele infractorilor, cunoscut fiind faptul că „raiurile afacerilor” atrag adesea reţele mafiote. Aceasta nu înseamnă nici pe departe însă că orice operaţiune desfăşurată în astfel de zone este ilegală, întrucât în fond se naşte întrebarea legitimă „ce firmă nu şi-ar dori să scape de taxe considerate insuportabile, dacă reglementările statelor o permit?” Ca urmare, vom admite faptul că orice contribuabil este tentat să plătească impozite şi taxe cât mai reduse sau să nu plătească nici un fel de taxe.

Page 5: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Pentru a profita de o astfel de slăbiciune umană, de-a lungul timpului au existat teritorii care au creat o legislaţie de atragere a fondurilor financiare, acordând facilităţi deosebite, dintre care cea mai importantă o constituie scutirea de impozite ori stabilirea acestora la un nivel extrem de redus. Aceste teritorii sunt denumite în literatura de specialitate paradisuri fiscale. De aceea, ca o definiţie de principiu, putem spune că paradisul fiscal este o zonă fără taxe sau cu taxe minime, pe toate sau numai pe unele categorii de venituri, un nivel ridicat de secret bancar sau comercial, cerinţe minime din partea băncii centrale, nici un fel de restricţii asupra schimburilor valutare şi formalităţi minime în scopul înfiinţării, înregistrării şi derulării activităţii. Este uşor de înţeles, în acest context, de ce zonele offshore sunt atât de căutate, atât de către oamenii de afaceri dornici să-şi reducă impozitele, cât şi de către infractorii dornici să-şi finanţeze operaţiunile departe de ochii autorităţilor. Pentru mulţi, sintagma „paradis fiscal” este sinonimă cu afaceri necurate, sau mai exact cu afaceri obscure, în spatele cărora nu se ştie cine şi ce se ascunde. În ciuda acestei convingeri quasi-generale, firmele offshore create în paradisuri fiscale sunt un instrument legal de investiţii, ale cărui avantaje ţin în primul rând de fiscalitate. Dacă investiţia este făcută într-o ţară emergentă, precum România, mai există şi avantajul protejării investitorilor de instabilitatea legislativă (sub aspectul răspunderii sau al repatrierii profitului). Aceasta deoarece trebuie recunoscut faptul că fiscalitatea ridicată existentă în majoritatea statelor lumii a determinat atât persoanele juridice cât şi pe cele fizice să valorifice, în condiţii moderne, arta de a evita căderea în câmpul de atracţie al legii fiscale. De altfel, teritoriile ce poartă denumirea generică de „paradisuri fiscale”, mai sunt numite adesea şi „jurisdicţii ale secretului financiar”. Toate aceste state, denumite paradisuri fiscale, impun reglementări stricte ale secretului bancar şi comercial şi refuză adesea să încalce aceste reglementări, chiar dacă ar putea fi vorba de o gravă violare a legilor unor ţări. Cu toate acestea, trebuie evitată confuzia între paradisurile fiscale şi cele bancare, acestea din urmă reprezentând doar ţări cu secret bancar puternic, dar care pot fi şi paradisuri fiscale. Pe de altă parte, trebuie recunoscut dreptul oricărui contribuabil de a evita pe căi legitime plata impozitelor, ceea ce presupune deseori recurgerea

Page 6: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

la paradisuri fiscale, dar trebuie în acelaşi timp conştientizată subversiunea pe care o reprezintă confidenţialitatea în ţările considerate paradisuri fiscale, unor contribuabili certaţi cu legea, în special pentru evaziune fiscală. Practic ,,inventarea” impozitului ca modalitate de participare efectivă la constituirea fondurilor generale ale societăţii a lovit ,,indivizii în averea lor, adică în cel mai sensibil interes şi anume interesul bănesc’’. În acest context, contribuabilii – persoane fizice şi juridice – au început să caute anumite subterfugii legale pentru a-şi proteja veniturile de fiscalitatea ridicată. Una dintre metodele legale şi eficiente de minimizare a taxelor şi impozitelor este utilizarea avantajelor fiscale oferite de legislaţia offshore. De altfel, ideea scutirilor fiscale nu este deloc nouă. Oamenii au căutat, de sute de ani, să eludeze plata impozitelor şi a taxelor şi să-şi plaseze în condiţii de siguranţă unele venituri obţinute pe căi mai mult sau mai puţin legale. Ca urmare, existenţa unor mini-entităţi juridice cu statut special sau de tip statal, numite în literatura secolului XX „paradisuri” sau „oaze” fiscale, nu este un fenomen caracteristic exclusiv lumii contemporane. Astfel, istoricii amintesc de înţeleptul Platon, care folosea o companie non-profit pentru aşi finanţa celebra universitate, în Grecia antică. Tot în acea perioadă, în Atena se percepea un impozit (vamă) de 2% pentru importul şi exportul de produse. Urmare instituirii acestor taxe, comercianţii au început să îşi depoziteze mărfurile pe insulele din apropiere, de unde le introduceau prin contrabandă pe pieţele oraşului –stat, sau se întâlneau în largul mării pentru a realiza schimbul de mărfuri, exonerându-se astfel, de la plata obligaţiilor fiscale. Aceste metode de ,,fugă” din faţa fiscului acelei epoci, cuprind într-o exprimare empirică însuşi sensul termenului ,,offshore”, şi anume realizarea anumitor tranzacţii în largul mării, departe de impozitele de pe ţărm. De asemenea, în perioada de înflorire a Imperiului Roman, insula grecească Delos era folosită de romanii înstăriţi pentru a evita în mod legal plata de dări, impozite şi alte taxe prevăzute de legislaţia latină. În evul mediu, Londra oferea scutire de impozit pentru comercianţii flamanzi. Mai târziu însă, situaţia s-a inversat, astfel încât comercianţii britanici au fost aceia care au putut folosi pieţele Flandrei în condiţii similare. De altfel, dezvoltarea spectaculoasă a porturilor olandeze din secolele

Page 7: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

XVI-XVIII, prin înlăturarea barierelor fiscale din faţa comerţului, a permis Flandrei să dobândească statutul de prim paradis fiscal. Unii economişti americani afirmă că acum 20 de ani cifra de afaceri a paradisurilor fiscale reprezenta 5% din economia mondială, iar acum ea reprezintă 50%. Aceasta deoarece între companiile care operează în astfel de centre se numără cea mai mare parte a companiilor de renume mondial. Serviciile de consultanţă în domeniul tranzacţiilor prin intermediul companiilor offshore sunt asigurate chiar de marile instituţii financiare de prestigiu: Citibank, Royal Bank of Canada, Uayds Bank etc. O recentă anchetă a FMI asupra investiţiilor, a concluzionat o diferenţă de 1700 miliarde de dolari (aproximativ 2 până la 5% din PIB-ul mondial) între depozite şi sumele impozitate care traversează centrele offshore. În aceste condiţii, Insulele Bermude au devenit cea mai bogată ţară din lume, cu un PIB pe cap de locuitor de 70.000 de dolari, faţă de 43.000 de dolari în SUA. Dezvoltarea accentuată a paradisurilor fiscale este corelată cu evoluţia economiei mondiale, cu globalizarea acesteia, cu rafinarea strategiilor financiare şi cu breşele create (voluntar şi involuntar) în sistemul fiscal internaţional, care în acest context, este văzut ca suma sistemelor fiscale naţionale şi a legăturilor existente între acestea. Cel mai important avantaj oferit de companiile înregistrate offshore este impozitarea atractivă a profiturilor - «low tax» sau «no tax». Există şi alte argumente în favoarea firmelor offshore - confidenţialitatea asigurată beneficiarilor finali - proprietarilor, flexibilitatea în conducerea operaţiunilor companiei, promptitudinea cu care pot fi înfiinţate astfel de companii” Un alt motiv al înfiinţării unei firme offshore este legat de reinvestirea capitalului, dar şi de garantarea pastrarii confidentialitatii tranzactiilor finalizate intre companie şi clientii sai. In plus, proprietarii de offshore-uri au avantajul de a transfera resursele de valuta disponibile fara a incalca legile circulaţiei monetare şi cele fiscale. Companiile offshore pot fi utilizate pentru minimalizarea impozitelor societăţilor mixte. În acest caz, acelaşi cetăţean este proprietarul

Page 8: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

şi administratorul ambelor companii (offshore), una locală şi una aflată în străinătate, care înfiinţează împreună societatea mixtă. Astfel se creează posibilitatea de a transfera, într-o a treia ţară, profitul companiei străine sub formă de dividende neimpozabile. Mai târziu, banii pot fi returnati în ţara în care societatea mixtă este înregistrată, sub forma de investiţii şi credite privilegiate. Pe lângă numeroasele avantaje ale deţinerii unei firme offshore trebuie ţinut cont şi de câteva dezavantaje. Între dezavantajele deţinerii unei astfel de firme, probabil cel mai supărător îl reprezintă «anathema» aruncată asupra firmelor înregistrate în «paradisuri» fiscale de către autorităţile statelor cu fiscalitate ridicată. Operatiunile offshore si legalitatea acestora Compania offshore este de obicei o companie cu răspundere limitată obişnuită, folosită drept instrument de către corporaţii sau persoane fizice din întreaga lume, scopul fiind acela de direcţionare în mod legal a profiturilor din ţările cu impozite ridicate în jurisdicţiile offshore/ centre internaţionale offshore. Paradisurile fiscale reprezintă unul dintre cele mai importante subiecte pentru întreprinzătorii şi investitorii internaţionali. Cu toate acestea, puţini înţeleg conceptul şi modul de funcţionare ale acestuia. Există o parte dintre aceştia care le consideră ca fiind “găuri negre pentru bani murdari”, ceea ce nu reprezintă o utilitate legală a paradisurilor fiscale. O altă categorie consideră că singura raţiune a acestora pentru a exista este de a depozita banii câştigaţi. Nici acest lucru nu este adevărat. Banii se înmulţesc mult mai repede dacă paradisul fiscal este o parte integrantă a planului de afaceri şi aproape orice afacere internaţională se bucură de oportunitatea de a utiliza de aceste paradisuri fiscale. Numit „paradis fiscal” de către francezi, „rifugio fiscal” de către italieni şi „steureroase” de către nemţi, aceste reprezintă în mod evident un loc în care „iarba este mai verde decât cea din propria grădină”. Dar un paradis

Page 9: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

fiscal nu are ca determinantă doar locaţia sa geografică. Totul depinde bunul sau de tranzacţia care s-ar dori să fie sustrase impunerii. Naşterea şi evoluţia paradisurilor fiscale. Scurta Istorie. Aspectul sensibil al sistemului fiscal este reprezentat de-a lungul anilor, de impunerea fiscală excesivă; impozitarea a stat în centrul economiilor regimurilor despotice şi feudale timpurii, precum şi a taxelor colonialiste, dar istoriile acestora sunt pline de revolte îndreptate împotriva taxelor. Totuşi existenţa unor mici entităţi juridice cu statut special sau de tip statal, numite în literatura secolului XX, paradisuri sau oaze fiscale, nu este un fenomen caracteristic lumii contemporane. Acesta a existat din vechime. În Grecia veche, insulele din vecinătatea Atenei erau utilizate de către comercianţi pentru stocarea mărfurilor. În felul acesta se evita un impozit de 2%, perceput de cetate asupra importurilor şi exporturilor. În secolele XVI – XVIII, Flandra a devenit un paradis fiscal, întrucât comerţul efectuat prin porturile sale era supus la obligaţii fiscale şi restricţii minore. În anul 1889, Bank of Nova Scotia din Canada, a doua ca mărime din ţară, a deschis un birou în Jamaica. Astfel, clienţi săi beneficiau de avantajele fiscale şi financiare acordate de această ţară pentru operaţiunile de comerţ internaţional. Din cele mai vechi timpuri, de când romanii, fenicienii şi cartaginezii îşi mutau capitalurile în zone mai sigure – mai îndepărtate -, activităţile financiare au fost prin definiţie foarte mobile. Un investitor avizat îşi căuta cel mai favorabil mediu de afaceri în care activităţile sale mobile se puteau dezvolta nestingherit. Naşterea paradisurilor fiscale are o istorie complexă. Unele ţări, precum Elveţia, au o lungă istorie în păstrarea secretului bancar, pe când altele (Bahamas, Liechtenstein, Montevideo, Delaware, Jersey) au excelat prin oferirea de canale de refulare de sub presiunile reglementărilor legale din zone onshore, iar altele au apărut ca rezultat al rivalităţilor dintre state şi al unor interpretări noi asupra legilor fiscale. O parte din insulele din largul coastelor europene sau nord-americane au devenit clasicele centre financiare ofshore (OFC). Ele erau caracterizate de taxe foarte mici sau aproape inexistente, prosperând pe baza afacerilor din

Page 10: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

zonele învecinate cu taxare ridicată. Dacă la început denumirea a provenit de la poziţionarea acestor centre financiare, termenul defineşte acum şi jurisdicţiile continentale, precum Luxemburg, Andorra, Monaco etc. Ca urmare a presiunilor exercitate de autorităţile fiscale ale statelor dezvoltate au apărut şi nemulţumirile contribuabililor. Acest context a determinat o serie de mici state să profite de suveranitatea lor pentru a atrage banii fierbinţi din zonele cu fiscalitate ridicată. Naylor induce ideea că avocaţi cu state de plată în rândul mafiei au redactat legislaţia financiară a unor paradisuri fiscale din zona Caraibelor. Prin urmare, paradisurile fiscale au apărut ca o zonă de depresurizare a sistemului financiar – fiscal internaţional, iar dezvoltarea globală accentuată a alimentat acest fenomen. Globalizarea presupune unirea diferitelor economii naţionale într-o singură lume economică. Acest lucru apare ca rezultat al creşterii fluxului investiţiilor şi a celui comercial, măririi forţei de muncă şi rapidelor schimbări tehnologice. Dereglementarea pieţelor financiare, reducerea barierelor comerciale şi investiţiilor precum şi scăderea costurilor comunicaţiei şi transporturilor au impulsionat aceste tendinţe. Era modernă a debutat cu un val de reacţii împotriva taxelor, care au produs scântei atunci când costurile crescânde ale războiului au impus creşterea taxelor în întreaga Europă; o parte din aceste mişcări nu au avut succes – cum ar fi Australia şi Irlanda, iar unele au devenit puncte istorice de răscruce. Războiul american de independenţă a fost marcat de lupta împotriva taxelor vamale şi a contrabandei. În Franţa, impozitarea a fost cea care a scos la iveală marile conflicte dintre clasele sociale, în cadrul revoluţiei din 1789, revoluţie marcată de jefuirea punctelor vamale, arderea registrelor ce consemnau taxele şi de declaraţia claselor de jos, cum că toate dările existente sunt nule şi neavenite. Dezvoltarea capitalismului şi a democraţiei liberale nu au însemnat însă sfârşitul impozitării; primele stat capitaliste au ajuns la concluzia că este nevoie de taxe, însă caracterul lor obligatoriu era oarecum contradictoriu cu ideea liberului schimb. De atunci impozitarea a fost un motiv de nemulţumiri şi mai mari. De exemplu Mişcarea Poujatistă din Franţa anilor ’50 a început într-un sat din regiunea Lot, ca un protest îndreptat împotriva vizitei unui

Page 11: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

preceptor şi a reprezentat un refuz al micilor fermieri şi a negustorilor de a accepta dările unui stat birocratic, pe care ei l-au perceput ca fiind aliat cu tendinţa de lipsire de personalitate – în condiţiile istorice ale apariţiei unor mari structuri financiare. Această mişcare socială s-a concentrat pe taxe, deoarece ele reprezintă o expresie pură a puterii absolute a statului. Aşadar, chiar şi în cele mai permisive democraţii s-au născut tensiuni în jurul legitimităţii taxelor. Intrigile politice din jurul acestei legitimităţi, felul în care revoltele au fost conduse şi noile compromisuri la care s-au ajuns, au asigurat esenţa istoriei impozitelor. Acestea au marcat epocile sale şi momentele de transformare. Geoff Mulgan şi Robin Murray identifică două momente istorice de tranziţie: primul moment, care a avut ca loc între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, a înlocuit un regim de impunere absolutist cu unul capitalist. În cadrul absolutismului, dările erau plătite, în special de către negustori şi de către cei săraci, nobilimea, clerul şi clasa avută a oraşelor erau, în mare măsură, scutiţi de plată, cu excepţia perioadelor de război. Economiştii şi politicienii vremii au făcut campanie împotriva acestor privilegii, argumentând că fiecare cetăţean ar trebui să-şi plătească partea sa de taxe, taxele interne ar trebui reduse şi acumulările de venit să se realizeze pe seama chiriilor şi averilor. Cu mici excepţii, acesta era programul miniştrilor de finanţe şi al persoanelor cu perspective economice mai largi, dar a fost nevoie să se producă revoluţia din Franţa, şi teama răspândirii ei în străinătate, pentru ca acest program să se răspândească în Europa. Noua ordine era caracterizată de cinci trăsături: sfârşitul privilegiilor şi al obligaţiilor feudale; creşterea taxelor indirecte asupra comerţului exterior şi al consumului casnic, odată cu micşorarea taxelor asupra bunurilor de primă necesitate (sarea) şi creşterea dependenţei de taxele asupra băuturilor şi tutunului; deschiderea către taxarea chiriilor şi averilor; creşterea centralizării finanţelor publice şi a deciziilor de cheltuieli din trezoreriile naţionale, precum şi subordonarea administraţiei fiscale şi finanţelor publice controlului parlamentar, prin intermediul bugetului. Acestea au avut efecte în perioade diferite, în funcţie de circumstanţele naţionale şi politice dar, împreună, au format o nouă ordine fiscală, o nouă

Page 12: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

orânduire, care s-a mărit şi dezvoltat pe măsură ce secolul al XIX-lea a progresat. Al doilea moment crucial a avut loc în anul 1890, ca răspuns la o extindere bruscă a cheltuielilor publice şi a mişcărilor muncitoreşti. Aceasta a implicat o trecere de la un impozit unic la taxele progresive, centrate pe un nou rol al impozitului pe venit. În Marea Britanie a secolelor XVII-lea şi XIX-lea, ca de altfel în majoritatea statelor lumii, impozitele indirecte au constituit ponderea cea mai importantă a impozitelor colectate de la buget. Primul impozit pe venit a fost aplicat temporar în 1799 şi a devenit permanent din 1842, dar randamentul său a fost modest. În 1872 a produs numai 7 milioane £, faţă de 47 milioane £ obţinute din taxe vamale şi accize. Iniţial, a fost văzut ca un mijloc de creştere a venitului bugetar şi nu s-a vrut niciodată a fi progresiv. Gladstone a afirmat că principiul impozitului pe venit gradual tinde către comunism şi a luptat pentru abolirea taxei pe venit în cadrul alegerilor din 1874. În decurs de 20 de ani, alt compatriot al său, Hardcourt, a introdus un buget cu impozite pe venit progresive şi taxe de moştenire. La sfârşitul secolului, randamentul impozitelor directe l-a surclasat pe cel al impozitelor indirecte şi, în 1909, “războiul bugetar împotriva sărăciei”, propus de Lyod George, nu numai că a susţinut caracterul progresiv al impozitelor, ci a inclus o suprataxă şi o formă de impozit asupra câştigurilor de capital aferente terenurilor. Acest politician spunea că “prin plata impozitelor oamenii trebuie să contribuie proporţional cu mijloacele de care dispun”. În alte ţări, lucrurile s-au mişcat ceva mai repede decât în Marea Britanie: impozitul pe venit a fost introdus în Spania în 1861, în Italia în 1864, în Japonia în 1867, iar în multe state federale germane, în ultima decadă a secolului XIX. Principiul progresivităţii a fost adoptat şi de către conservatoarea Prusie în 1891, în Belgia liberală în 1893 şi în America democrată în 1894. Până la începerea primului război mondial, impozitele directe progresive deveniseră etalon. Ceea ce marchează dezvoltarea lor, pe parcursul secolului XX-lea, este în creştere constantă a numărului de plătitori de impozite directe şi creşterea randamentului acestora.

Page 13: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

În 1909, în Marea Britanie, numai un milion de contribuabili plăteau impozit pe venit; înainte de al doilea război mondial, numărul acestora crescuse la 4 milioane, în 1948 la 14,5 milioane, la mijlocul anilor ’70 la 21 milioane şi în 1990 la 25 milioane. Reţinut la sursă de către angajatori, după cel de-al doilea război mondial, impozitul pe venit a devenit o sursă importantă pentru finanţarea serviciilor. S-a integrat bine în noile forme de producţie de masă şi, începând cu anii ’30, la reglarea macroeconomiei. În anii ’70, în cadrul ţărilor membre OCDE, impozitul pe venit şi contribuţiile la asigurările sociale au reprezentat majoritatea veniturilor din taxe, iar în multe ţări a reprezentat două treimi din totalul impozitelor. Acele ţări, în cadrul cărora industrializarea a luat naştere mai târziu – Irlanda, Spania, Portugalia şi Grecia – au adoptat rapid atât semnificaţia impozitului pe venit, cât şi ponderea acestuia în totalul impozitelor. Dacă existenţa contrastelor clare între impozitarea secolului al XIX-lea şi cea a secolului XX-lea este uşor de remarcat, există totuşi elemente de continuitate. Apare o îndepărtare de regresul feudal şi o apropiere de caracterul progresist al democraţiilor sociale şi liberale. Astfel, se subliniază importanţa statului ca termen de legătură între drepturile şi obligaţiile fiscale şi justificarea acestora. Un alt element de continuitate este tendinţa de centralizare a acumulărilor de venit şi a aprobării cheltuielilor publice. În timpul perioadelor anterioare de tranziţie, nevoia de a finanţa cheltuielile crescânde ale guvernului a expus structura de rezistenţă a regimului de impozitare moştenit. La sfârşitul secolului al XVII-lea, creşterea cheltuielilor a fost rezultatul costurilor externe ale războiului; la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost cauzată de costurile interne de menţinere a păcii. În prezent, creşterea cheltuielilor este cauzată de costurile interne de menţinere a serviciilor publice, de pensii şi de mărire a numărului de oameni ce depind de stat Creşterea economică în paradisurile fiscale Expansiunea enormă a activităţii economice globale începând cu anul 1890 a avut menirea de a contribui în mod simţitor la dezvoltarea economiilor

Page 14: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

paradisurilor fiscale, întrucât avântul mondial al investiţiilor străine directe a mărit simţitor cererea de operaţiuni în ţări de acest tip, cu scopul evitării sau diminuării taxelor. Ţările aşa zise “paradisuri fiscale” au fost printre primele care au beneficiat de această dezvoltare, atrăgând, în trecut ca şi în prezent, valori disproporţionate din volumul investiţiilor străine la nivel mondial În timp ce succesele economice ale unor ţări pot fi puse aproape cu certitudine pe seama unei combinaţii extinse de factori, putem spune că experienţele fericite ale paradisurilor fiscale se bazează pe explozia investiţiilor străine directe şi pe accentuarea fiscalităţii mondiale în deceniile trecute. Pe de altă parte, fluxurile de investiţii de portofoliu au devenit din ce în ce mai receptive; FMI notează că, în contextul liberalizării contului de capital şi al creşterii încrederii în bursa de valori, fondurile ce pot fi investite au devenit mai receptive la oportunităţile şi riscurile unui grup mai mare de regiuni şi ţări. Unele ţări au eliminat impunerea anumitor fluxuri de investiţii financiare, ca o consecinţă a creşterii senzitivităţii la impunere. De exemplu, depozitele bancare americane şi dobânzile titlurilor de portofoliu plătite străinilor sunt scutite de taxarea americană. Aceste legi au atras mai mult de 1,1 trilioane USD, în depozitele străine, în băncile americane şi au făcut din Miami un centru bancar al Americii Latine Efectele competiţiei fiscale asupra fluxurilor de investiţii se observă cel mai bine în ţările Uniunii Europene. Ţările cu taxe ridicate, cum ar fi Germania şi Suedia, au pierdut depozite bancare ale rezidenţilor lor în favoarea altor ţări din UE, cu taxe mai scăzute asupra dobânzilor generate de asemenea depozite. În 1989, Germania a introdus un impozit de 10% pe veniturile din dobânzi obţinute de persoanele fizice, cauzând o masivă migrare de fonduri către Luxemburg; în consecinţă, deoarece a eliminat riscul de schimb valutar şi a limitat diferenţierea dobânzilor pe teritoriul Europei. Trebuie spus că nu se pot interpreta corect statisticile oficiale în privinţa PIB-ului în ţările care atrag investiţii străine însemnate, deoarece veniturile raportate de companii nu corespund cu câştigurile ce pot fi atribuite factorilor de producţie locali. În principiu, PIB reprezintă rezultatul economic produs de factori localizaţi înăuntrul graniţelor unei ţări, însă, în practică, acesta ar putea

Page 15: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

fi modificat de relocarea, motivată de fiscalitate, a veniturilor raportate de către filialele corporaţiilor multinaţionale deţinute de rezidenţi străini. O alternativă ar fi să se evolueze performanţa economică în funcţie de Produsul Naţional Brut, care reprezintă venitul realizat de rezidenţi, şi care, în principiu, nu include profiturile raportate de firmele deţinute de străini. Economiile paradisurilor fiscale diferă ca mărime, caracteristicile şi bunăstarea materială de economiile celorlalte ţări. S-a încercat o estimare printr-o funcţie de regresie ce determină nivelul creşterii economice (pe o bază de date ce cuprinde 199 ţări). Rezultatele obţinute indică faptul că economiile unor ţări mai mari şi mai bogate s-au dezvoltat mai rapid decât cele ale altora în perioada 1982 – 1999. Totodată, din studiu a reieşit că ţările paradis – fiscale şi-au dezvoltat economiile într-un ritm anual de 2,3% mai rapid decât s-ar fi prevăzut luând în considerare mărimea şi bogăţia lor iniţială. Acest efect important al condiţiei de paradis fiscal este remarcat în studii şi susţin faptul că acestea au avut experienţe economice neobişnuite între anii ’80 şi ’90. Aşadar se poate demonstra statistic că performanţa economică a paradisurilor fiscale între 1982 şi 1999 nu poate fi atribuită în principal mărimii lor sau nivelurilor iniţiale ale veniturilor. Centrele financiare offshore Conform lui Walter şi Dorothy Diamond, după evenimentele tragice din 11 septembrie, viitorul lumii offshore poate fi definit de următoarele trăsături - un număr crescut de paradisuri fiscale vor deveni jurisdicţii orientate către tratate de evitare a dublei impuneri, similar celui din Cipru, Malta, Islanda, Madeira; - restructurarea sistemelor fiscale, astfel încât paradisurile fiscale caracterizate de taxe nule vor deveni ţări cu taxare redusă pentru rezidenţi; - aprobarea unui control moderat al schimburilor şi apelul la o restrângere voluntară a ieşirilor de fonduri către offshore; - întărirea regulilor privitoare la entităţile juridice controlate în / din jurisdicţiile offshore;

Page 16: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

- intensificarea utilizării ca centre financiare offshore de către nerezidenţii americani a cinci state membre SUA: Delaware, Colorado, Alaska, Nevada şi Rhode Island – acestea implementând legislaţie ce scuteşte nerezidenţii SUA de lata taxelor, stimulează înfiinţarea de trusturi de protecţie a proprietăţii şi deschiderea de conturi bancare; - creşterea cantităţii şi calităţii schimburilor de informaţii între jurisdicţiile offshore şi statele onshore în vederea creşterii eficienţei luptei împotriva spălării banilor murdari şi evaziunii fiscale. În urma atacurilor teroriste conduse de organizaţia Al Quaeda, o ofensivă internaţională s-a declanşat împotriva acţiunilor de spălare a banilor murdari şi de susţinere financiară a activităţilor teroriste. În spiritul acestei acţiuni congregate pot fi anticipate o seria de măsuri viitoare: - SUA şi aliaţii săi vor să determine mai mult sau mai puţin diplomatic paradisurile fiscale să lupte mai eficient împotriva spălării banilor murdari; - economia internaţională va continua să se îndrepte cu paşi mari spre un accentuat schimb de informaţii între naţiuni, secretul strict al operaţiunilor offshore va deveni de domeniul trecutului; - creşterea cooperării între statele dezvoltate (membrii OCDE, G7, UE şi NATO), ce vor fi dispuse să-şi unească eforturile la toate nivelurile pentru a identifica şi distruge activităţile de spălare a banilor murdari în scopul finanţării operaţiunilor teroriste; - intensificarea investigării operaţiunilor economice desfăşurate în SUA şi în zona sa de influenţă şi care sunt suspectate de legături cu formaţiunile teroriste; - atenţia investigatorilor se va direcţiona atât către micile afaceri – posibile canale de spălare a banilor murdari ( tradiţionalele hawala islamice), cât şi către marile bănci, corporaţii multinaţionale şi instituţii financiare; - SUA şi Marea Britanie vor conduce plutonul în această luptă care se anunţă de lungă durată. Paradisurile fiscale oferă investitorilor străini un nivel de impozitare foarte avantajos, alături de alte caracteristici non – fiscale desemnate să atragă investiţii şi deci să stimuleze activitatea economică. Paradisurile fiscale importante găzduiesc mai puţin de 1% din populaţia lumii (excluzând populaţi SUA) şi generează 2,3% din produsul

Page 17: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

intern brut la nivel mondial, în acelaşi timp atrăgând 5,7% din angajaţii străini şi de 8,4% din imobilizările corporale ale companiilor americane. Produsul intern brut pe locuitor în paradisurile fiscale a crescut între 3,3% faţă de media la nivel global de 2,3%, situându-l pe o poziţie net superioară. Recentele măsuri legislative în SUA anunţă apropiata adoptare a prohibiţiei relocării fiscale a corporaţiilor în jurisdicţii offshore precum Bahamas, Barbados sau Bermuda. Conform datelor disponibile şi opiniei specialiştilor se constată o recesiune la nivel global a investiţiilor în offshore. Fluxurile financiare către zona Caraibelor şi a Americii Latine au scăzut de la 328 miliarde USD în 1996 la 126 miliarde USD în prezent. Axându-se numai pe jurisdicţiile offshore, intrările de fonduri au scăzut de la 100 miliarde USD anual – 1995 la numai 50 miliarde USD în primele 20 de luni ale noului mileniu. După 11 septembrie 2001, valorile s-au redus la aproximativ 20 miliarde USD anual, fondurile din Orientul Mijlociu dispărând în totalitate, transferurile din Europa înregistrând o evoluţie relativ constantă, Orientul Îndepărtat câştigând 20% pe seama unei creşteri de 20% a Americii Latine şi Caraibelor. Jurisdicţii offshore Paradisurile fiscale nu sunt văzute cu ochi buni de statele lumii care practică o fiscale ridicată. Această bunăvoinţă este deseori rezultatul ideii că disponibilitatea paradisurilor fiscale ar avea ca efect devierea activităţii economice din ţările cu rate de impozitare mari şi erodarea bazelor impozabile – ca sursă de venit pentru guvernele acestor ţări. Aceste consideraţii sunt mai des întâlnite, şi într-o formă mai acută, în cazul paradisurilor fiscale aflate în vecinătatea unei anumite regiuni sau federaţii economice. Dovezile însă conduc la o concluzie diferită; activităţile economice din paradisurile fiscale par a fi complementare cu fenomenul de investire în ţările cu taxe ridicate şi situate în apropierea acestora; posibilitatea de a înfiinţa o filială într-o jurisdicţie offshore determină investiţii şi vânzări mai mari în ţările vecine, care nu garantează aceeaşi lejeritate fiscală, dar beneficiază de o piaţă consistentă. Prin urmare, disponibilitatea paradisurilor fiscale în vecinătate se pare că mai mult stimulează decât deviază activitatea economică într-o regiune.

Page 18: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

În ciuda faptului că activitatea economică din ţările cu taxele ridicate este stimulată de prezenţa în vecinătate a paradisurilor fiscale, impactul asupra trezoreriei ţărilor onshore rămâne destul de ridicat, mai ales când diferenţe de impozitare între offshore şi onshore sunt majore. Aceasta se datorează faptului că operaţiunile financiare din ţările paradisurilor fiscale care stimulează activitatea în ţările vecine, facilitează în acelaşi timp şi evitarea fiscalităţii din ţările respective. Aşadar, vecinătatea paradisurilor fiscale are implicaţii asupra guvernelor statelor onshore învecinate: ea conduce la diminuarea bazei impozabile pentru guvernele ţărilor vecine, dar în acelaşi timp stimulează activitatea investiţiile pe teritoriile acestora. O evaluare a efectului net al vecinătăţii zonelor offshore necesită consideraţii atente asupra substanîei şi implicaţiilor monetare ale strategiilor de evitare a plăţii taxelor, strategii în care sunt implicate filialele aflate în paradisurile fiscale. Totodată se vehiculează ideea potrivit căreia folosirea paradisurilor fiscale de către firmele multinaţionale va conduce la perfecţionarea sistemelor fiscale ale guvernelor ţărilor cu taxe ridicate, prin supunerea firmelor multinaţionale la plata unor rate de impozit diferite de cele la care sunt supuse firmele interne (mici). Interesul investitorilor pentru operaţiunile derulate prin paradisuri fiscale este uşor de înţeles. Ţările care impozitează profitul la rate foarte mici permit investitorilor tot sau aproape tot, venitul brut câştigat local. Proiectele de investiţii cu randament modest (care devine şi mai modest în urma impozitării cu o rată de impozit normală) ar putea fi apreciate ca demne de luat în considerare doar dacă ar putea fi localizate în zone offshore, fapt care ar conduce la o impozitare lejeră a beneficiilor modeste generate. În aceeaşi ordine de idei, ţările cu rate de impozit mai mici se presupune că oferă o gamă mai largă de oportunităţi de afaceri şi atrag astfel un volum mai mare de investiţii străine decât celelalte ţări, care au un climat economi asemănător, însă taxe mai mari. Investiţiile străine sunt atrase în paradisuri fiscale din motive care depăşesc obiectivul taxării minimale a operaţiunilor locale, întrucât afacerile multinaţionale pot folosi operaţiunile din zonele offshore pentru a facilita

Page 19: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

evitarea plăţii taxelor ce ar fi de drept datorate statelor onshore. Filialele străine ale firmelor multinaţionale au de obicei numeroase tranzacţii economice intragrup, dând posibilitatea de a se revoca veniturile sau profiturile supuse impozitelor. Totalul capitalului rusesc exportat în străinătate este în mod semnificativ mai mare decât investiţiile ruseşti în străinătate (înregistrate oficial). Nu trebuie uitat că scurgerea anuală de capital din ultimii ani a depăşit totalul investiţiilor făcute în străinătate de rezidenţii Rusiei. S-a estimat că scurgerea de capital rusesc a totalizat între 150 şi 200 miliarde USD în anii ’90; astfel că a depăşit de 10 – 15 ori nivelul înregistrat al investiţiilor ruseşti în exterior. Multe din scurgerile de capital rusesc s-au îndreptat către paradisurile fiscale ale lumii, continuându-şi ulterior traseul către ale destinaţii ale lumii. Evitarea plăţii impozitelor poate lua multe forme, inclusiv folosirea aranjamentelor financiare precum împrumutul între firme, care plasează venitul brut (de impozitat) în jurisdicţia cu taxele cele mai mici. În plus, pe lângă folosirea cu scop fiscal al împrumuturilor între companii, firmele sunt deseori capabile de a-şi ajusta preţul la care filialele localizate în diferite ţări îşi vând bunuri şi servicii. Cele mai multe guverne cer ca firmele să folosească preţuri recomandate – fixe – pentru tranzacţiile dintre părţile afiliate, la nivelul preţurilor care ar fi folosite şi de terţi într-o tranzacţie asemănătoare; astfel se încearcă limitarea razei de acţiune a preţurilor de transfer motivate de urmărirea eficienţei fiscale. În practică însă, dificultatea aprecierii unor preţuri corecte pentru bunuri şi servicii, mai ales pentru elementele intangibile sau pentru care nu se pot găsi tranzacţii similare, lasă suficient spaţiu de manevră pentru companiile multinaţionale. În consecinţă firmele descoperă că adesea tranzacţiile cu filialele aflate în paradisurile fiscale pot fi folosite pentru a reloca venitul din locaţiile cu taxe ridicate către zone mai prietenoase din punct de vedere fiscal. Există două circumstanţe în care investitorii străini nu vor putea beneficia de posibilitatea de a-şi localiza activitatea economică în zone cu taxe foarte mici: prima, şi cea mai evidentă, este cea în care firma nu poată să obţină profituri rezonabile din activităţile din paradisurile fiscale. Este imperios necesar să câştigi un venit impozabil pentru a putea beneficia de rate de impozitare mici; există ţări cu rate de impozitare extrem de mici, dar care

Page 20: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

nu dispun de condiţii economice acceptabile, fiind deci incapabile de a suporta altceva decât investiţiile străine minore. A doua circumstanţă intervine atunci când sistemul de impozitare din statul de origine neutralizează în mod efectiv cea mai mare parte din impulsul de a obţine venitul în zone cu taxe mici, prin taxarea veniturilor câştigate în paradisurile fiscale la rate de impozit mai mari decât veniturile câştigate în alte părţi. Aproape toate ţările impozitează venitul generat prin activitatea economică ce are loc în interiorul graniţelor lor. În plus, unele ţări, printre care şi SUA, taxează şi veniturile externe ale rezidenţilor lor. Pentru a se evita dubla impozitare a veniturilor externe ale americanilor, IRS – ul (fiscul american) permite plătitorilor de taxe să solicite credit fiscal pentru plata taxelor pe venitul extern – taxe plătite de către guvern. Cota de impozitare a companiilor în SUA este în acest moment de 35%, deci o corporaţie americană care câştigă 100$ într-o ţară străină ce practică o impozitare la sursă de 10%, plăteşte 10$ către guvernul străin şi de 25$ către guvernul american; răspunderea plăţii unui impozit de 35$ (35% din 100$) este redusă la 25% prin creditul de 10$ acordat impozitului pe venit extern. SUA nu este singurul stat care taxează venitul global general al rezidenţilor, în acelaşi timp permiţându-le însă să ceară credit fiscal pentru plata reţinerilor la sursă. Alte ţări prezintă sisteme asemănătoare, printre care Grecia, Japonia, Norvegia şi Marea Britanie. Multe alte ţări exportatoare de capital renunţă efectiv la impozitarea celei mai mari părţi sau a totalităţii venitului extern obţinut de corporaţiile lor multinaţionale rezidente (Australia, Belgia, Canada, Franţa, Germania, Olanda şi Italia). Ţările care scutesc veniturile externe de impozit şi de obicei taxează doar o parte a venitului străin; unele din acestea (de exemplu Franţa şi Italia) nu permit tratament favorabil în impozitarea venitului câştigat în paradisurile fiscale mici şi în alte locaţii cu taxe mici. Jursidicţiile offshore si finantarea acestora Guvernele paradisurilor fiscale par a fi finanţate în mod adecvat, cu o pondere a cheltuielilor guvernamentale în PIB de 25%, ceea ce depăşeşte

Page 21: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

media globală de 20%, cu toate că populaţia redusă şi bunăstarea materială relativă a acestor ţări ar fi teoretic asociate în mod normal cu cerinţa mai mari din partea guvernului. Dacă prosperitatea economică a paradisurilor fiscale se produce în detrimentul celei a ţărilor cu taxe ridicate, este încă neclar, deşi studii recente arată că activitatea paradisurilor financiare stimulează şi investiţiile în jurisdicţiile onshore învecinate. Un cost potenţial al oferirii de beneficii fiscale investitorilor străini şi locali îl constituie pericolul reducerii la un nivel inacceptabil al totalului impozitelor colectate. Pentru ţările care în alte condiţii ar atrage o activitate economică foarte redusă nu este însă prea clar dacă, şi în ce măsură, nivelul redus al fiscalităţii este asociat cu un nivel de colectare al impozitelor prea mic. Pentru a putea evalua implicaţiile reale, ar fi necesară determinarea nivelului investiţiilor străine şi al colectării de taxe asociate acestora care ar însoţi un nivel mai ridicat de fiscalitate. Acest calcul ar fi însă deosebit de complex, nu doar prin dificultatea de a estima efectul reducerii sau creşterii taxelor pe investiţiile străine directe şi pe venitul impozabil provenit din activităţi economice, ci şi din cauza necesităţii de a determina efectele activităţilor de investiţii străine directe asupra multiplelor surse de venituri fiscale, incluzând aici accizele, taxele pe venitul personal, impozitul pe proprietate, taxele pe valoarea adăugată, taxele comerciale şi altele. Caracteristicile jurisdictiilor offshore În primul rând aceste entităţi juridice oferă avantaje fiscale, comparativ cu alte entităţi juridice, societăţilor care îţi stabilesc sediul social sau persoanelor fizice care îşi au rezidenţa pe teritoriul acestora. Scopul îl constituie atragerea societăţilor în expansiune, atragerea de capital şi stimularea apariţiei de activităţi necesare asigurării echilibrului economic şi social. Facilităţile fiscale utilizate în vederea îndeplinirii scopului urmărit sunt multiple: scutirea de impozit a veniturilor / profiturilor realizate sau aplicarea unor cote extrem de reduse. O altă caracteristică esenţială o constituie protecţia prin lege a operaţiunilor financiare sau comerciale realizate de persoanele fizice sau juridice.

Page 22: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Infiintare Firma Offshore Seychelles - 450 Euro La noi nu exista costuri sau taxe ascunse ptr infiintare de firme offshore in paradisuri fiscale, pretul final ce se va factura este afisat pe site! Garantam cel mai bun pret de pe piata! ::::: Explicatia preturilor noastre: noi nu suntem intermediari! La noi nu trebuie sa platesti inainte si sa astepti! Primesti firma pe loc! Offshore Seychelles IBC Company Disponibilitate: Pe Stoc Firma Gata Infiintata - Ready-Made/ Shelf Company Pret: 450 Euro - www.InfiintareFirmeOffshore.com -Certificat de Inregistrare (Certificate of Incorporation) -Act Constitutiv (Memorandum of Association) -Statutul de Asociere al Companiei (Articles of Association) -Certificat de Colationare al actelor firmei cu Legalizare Notariala si Apostila -Decizia Scrisa A Semnatarului (Resolution of Subscriber in Writing) -Decizie Scrisa a Directorilor (Resolution of Directors in Writing) -Certificatele Actionarilor (Shares Certificate) -Registrul Actionarilor si Directorilor -Toate Taxele Guvernamentale de Inregistrare platite pentru primul an -Furnizarea Sediului Social si a Agentului Inregistrat cerute prin lege platite pentru primul an -Traducere in limba romana a documentelor -CD legislativ (International Business Companies- IBC documents) -Asistenta ptr deschidere cont bancar la o banca romaneasca (cont IBAN in lei, euro, usd; serviciu de internet-banking; card) Asistenta ptr deschidere cont bancar offshore anonim la o banca din Letonia (cont IBAN euro si dolari, serviciu de internet-banking, card) Desi Letonia este membra UE din 2004 si-a negociat mentinerea secretului bancar. -Documentele necesare deschiderii contului bancar vor fi legalizate la Bucuresti de reprezentantul bancii, veti primi pe loc token-ul ptr internet banking si IBAN

Page 23: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Avantajele fiscale legate de delocalizarea operaţiilor şi profiturilor din onshore în offshore sunt uşor de înţeles. Profitând de legislaţia fiscală favorizantă a cestor state speciale, companiile offshore şi implicit proprietarii lor pot obţine economii considerabile de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului (sursă a veniturilor). Există însă şi alte tipuri de beneficii ce pot fi accesate în zonele offshore: eliminarea controlului schimbului valutar – de regulă, companiile offshore îşi pot derula tranzacţiile financiare în orice valută şi-şi pot păstra rezervele financiare în orice monedă, fără o permisiune specială; lipsa obligativităţii ţinerii evidenţelor contabile – multe paradisuri fiscale nu cer companiilor offshore să ţină evidenţe contabile, fapt ce conduce la economii substanţiale; consideraţii legate de prestigiu – de multe ori, şi mai ales în economiile în tranziţie sau în curs de dezvoltare, o companie naţională autohtonă. Mai mult, prezenţa “capitalului străin” într-o societate naţională conduce la obţinerea unei imagini mai bune a acesteia, putând asigura în unele cazuri chiar şi scutiri de impozite şi taxe. În cazul centrelor offshore, în afara legislaţiei stabile şi a fiscalităţii avantajoase, alte posibile avantaje ale utilizării acestor zone sunt: exploatarea posibilităţilor oferite de evoluţia sistemelor de tratate şi acorduri fiscale internaţionale (aşa-numitul “treaty shopping”); utilizarea facilităţilor oferite de unele state privind neimpozitarea dobânzilor plătite nerezidenţilor şi protejarea activelor (în special în SUA); utilizarea celor aproximativ 1.500 de zone de comerţ liber din lume. Aceste entiţăţi, pentru a asigura un regim fiscal privilegiat, îşi adaptează permanent legislaţia fiscală în concordanţă cu evoluţia acesteia pe plan internaţional. Nu este de neglijat faptul că unele paradisuri fiscale dispun de acorduri fiscale în vederea evitării dublei impuneri a veniturilor cu ţările industrializate. Prin aceasta se urmăreşte asigurarea reducerii impozitului aplicat în mod normal investiţiilor străine faţă de cel din ţările semnatare. Alte caracteristici privesc: dezvoltarea unui sistem bancar lipsit de reglementări restrictive şi constrângeri, care asigură rapiditatea operaţiunilor din interiorul şi în afara graniţelor, absenţa / limitarea unui control asupra schimburilor valutare, cu excepţia operaţiunilor legate de devize străine, precum şi asigurarea unor mijloace de comunicaţii (telefon, conexiuni Internet, servicii aeriene) la un înalt nivel funcţional.

Page 24: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Totuşi, orice avantaj la un anumit nivel poate genera un dezavantaj major la un alt nivel. Pornind de la această supoziţie, FMI a demarat în anul 2000 un program de evaluare a centrelor financiare offshore din punct de vedere a caracteristicilor acestora şi potenţialelor influenţe negative asupra stabilităţii sistemului financiar internaţional. Pentru a atrage afacerile internaţionale şi a fi competitive la scară internaţională, aceste jurisdicţii trebuie să vină cu produse şi instrumente financiare noi şi costuri mai mici ale serviciilor financiare. Întrebarea care se pune este dacă aceste costuri mai mici nu sunt obţinute pe seama unor lipsuri în sistemul de reglementare şi supravegherea bancară a riscurilor asumate. În plus, statele din care provin persoanele fizice / juridice care acţionează în zonele offshore sunt interesate de a cuantifica pericolul constituit de aceste jurisdicţii permisive pentru sistemul financiar naţional şi internaţional. În condiţiile globalizării şi integrării pieţelor financiare, problemele unei instituţii localizate offshore pot avea repercursiuni asupra unor elemente ale sistemului financiar aflate în orice parte a lumii. Spre exemplu, o bancă din onshore care înfiinţează o subsidiară în offshore trebuie să fie capabilă să controleze riscurile asumate de banca din offshore. Aceasta din urmă ar putea prelua riscuri prea mari, în lipsa reglementării şi supravegherii sistemului bancar în jurisdicţia onshore a băncii mamă. Dacă o proporţie semnificativă a riscului unui sistem bancar este localizată în offshore, atunci viabilitatea întregului sistem ar putea fi compromisă, accentuând riscurile băncii – mamă. Toate aceste caracteristici menţionate contribuie la crearea unui cadru propice dezvoltării operaţiunilor economice cu sau fără motivaţie fiscală, singura condiţie fiind compatibilitatea cu legislaţia acestor entităţi teritoriale Acceptiuni privitoare la paradisul fiscal Există mai multe accepţiuni referitoare la paradisurile fiscale: OECD defineşte paradisul fiscal ca fiind o jurisdicţie în cadrul căreia se poate evita plătirea impozitelor care de altfel ar fi plătite în ţări cu un nivel relativ ridical de impozitare.

Page 25: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Dicţionarul de Administraţie şi Finanţe al lui J.M. Roosemberg defineşte un paradis fiscal astfel: „o ţară în care sunt în vigoare legi fiscale foarte favorabile pentru constituirea sediului social al persoanelor fizice şi juridice care doresc să plătească un impozit mai scăzut”. În limbaj curent, paradisuri fiscale sunt acele teritorii care oferă o gamă largă de avantaje fiscale companiilor offshore înregistrate pe acest teritoriu. (Termenul original englez – tax haven – înseamnă refugiu fiscal). O companie offshore poate funcţiona sub condiţii de impozitare favorabile, numai dacă este înregistrată într-un paradis fiscal. În concordanţă cu principiul afirmat mai sus, compania trebuie bineînţeles să funcţioneze în afara teritoriului de înregistrare. În paradisurile fiscale tradiţionale, funcţionarea companiilor este susţinută de un mecanism legislativ extrem de bine organizat, aceasta însemnând că, în ţara respectivă, legea asigură condiţii de impozitare favorabile companiilor offshore. Trebuie subliniat faptul că, prin neplata impozitului, compania nu încalcă legea, din contră, conform legii este scutită, parţial sau total de plata impozitelor. Paradisurile fiscale sunt ţări, teritorii, colonii sau alte jurisdicţii guvernamentale care au reglementat punerea la dispoziţie a băncilor lor şi a altor insituţii financiare ca depozite pentru căştigurile companiilor offshore fără a percepe impozit sau în orice caz un impozit foarte scăzut. Aceste entităţi care posedă asemenea facilităţi fiscale au ca obiectiv favorizarea economiei locale şi prin aceasta atragerea de capitaluri străine. Spre deosebire de ţările “sărace”, paradisurile fiscale permit intrarea doar a unor fluxuri importante de capitaluri şi în general, politica lor de emigrare defavorizează micile investiţii. Spre exemplu, Legea nr. 54/22 iulie 1998 care se referă la măsurile pentru stabilitatea juridică a investiţiilor în Republica Panama declară că statul promovează şi protejează investiţiile făcute în ţară şi că investitorii străini şi întreprinderile cărora le aparţin au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca investitorii şi întreprinderile naţionale. În acelaşi timp, art. 16 precizează că orice investitor care doreşte să beneficeze de această lege are obligaţia de a investi o sumă minimă de 2 milioane de dolari. Joseph Santana, în cartea sa „Lumea paradisurilor fiscale”, oferă următoarea definiţie: „ţări care oferă avantaje de impozitare pentru acţiunile întreprinderilor determinate”.

Page 26: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Evitarea impozitarii vs. evaziune fiscala Paradisurile fiscale oferă posibilităţi pentru contribuabilii din ţări cu un nivel ridicat de impozitare pentru a evita acutalele şi posibilele viitoare impozite din ţările lor de origine şi evitarea neplăcutului control al schimbului valutar atunci când se repatriază sau se tranzacţionează valute. Conceptul esenţial este acela de evitare. Paradisurile fiscale permit contribuabilor străini să evite impozitele şi nu să se sustragă de la plata acestora. Evitarea este complet legală sub incidenţa Codului IRS (Internal Revenue System, USA). Evitarea impozitării nu este acelaşi lucru cu evaziunea fiscală. Evitarea impozitării, piesă de rezistenţă a planificării fiscale, consistă în a profita de demersurile legale disponibile, pentru a obţine minimul de impozitare sau pentru a amâna impactul său în timp. Evaziunea fiscală reprezintă pur şi simplu sustragerea activităţii controlului fiscal, şi implicit, neplata impozitelor. Evaziunea fiscală este un delict care există încă din timpul tributului, denumire dată în urmă cu foarte mult timp impozitului. Acesta era considerat ca un simbol al supunerii vasalului faţă de senior şi perceput într-o manieră arbitrară , fiind astfel puternic respins. Motivele care determine contribuabilii să nu-şi îndeplinească obligaţiile tributare sunt diverse, deşi aceştia sunt conştienţi că comit o acţiune criticabilă. Această atitudine este denumită generic „evaziune fiscală”. Există mai multe definiţii a evaziunii fiscale, printre care cea a economistului brazilian, Antonio Alberto Sampaio: „evaziunea fiscală în lato sensu este considerată ca fiind orice acţiune sau omisiune care are drept scop suprimarea, reducerea sau amânarea îndeplinirii unei acţiuni tributare”. Gioretti, în cartea sa „Evaziunea Tributară” conclude: „orice fapt voluntar sau cu caracter omisiv al unui subiect pasibil de impozit, care contravine sau încalcă o normă fiscală în virtutea căreia o avere impozabilă este sustrsă în totalitate sau parţial de la plata tributului prevăzut de lege, constituie o evaziune tributară”.

Page 27: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Se observă că elementul comun al tuturor acestor definiţii este constituit de faptul că evaziunea fiscală constă în intenţia persoanei în cauză de a se sustrage de la plata impozitului, bazându-se pe lacunele şi alte puncte slabe ale legii şi pe acţiunile necinstite şi rău-intenţionate în vederea ascunderii realităţii. Paradis fiscal vs. centru financiar offshore O distincţie esenţială trebuie făcută. Paradisurile fiscale sunt adesea confundate cu centrele financiare offshore. Această interpretare este greşită şi poate conduce la strategii dăunătoare pentru companiile care au nevoie de serviciile unei bănci offshore. Băncile offshore eficiente pot fi găsite în general în centrele financiare offshore, nu în paradisurile fiscale care nu au dezvoltat pe deplin serviciile oferite de băncile offshore. Un centre financiar offshore cuprinde una sau mai multe bănci şi alte insittuţii financiare la care se pot constitui depozite, împrumuturi pentru administrare şi vând instrumente bancare într-o altă monedă decât cea din ţara de rezidenţă, astfel rămânând în afara jurisdicţiei băncii din ţara de origine. Unele paradisuri fiscale precum Insulele Cayman, sunt de asemenea şi centre financiare offshore. Altele, precum Insulele Marshall, cu siguranţă nu sunt. Situatia juridica a firmelor offshore O companie offshore este instrumentul financiar pentru planificarea si evitarea impozitelor, pentru cresterea profitabilitatii afacerii, participarea şi managementul afacerii cu deplina libertate a miscarii resurselor financiare si in deplin anonimat al proprietarului. Pentru fiecare afacere serioasa, suportul profesional in afacerile offshore este factorul fundamental in luarea deciziilor corecte si obtinerea celor mai bune rezultate. O firma offshore este o companie inregistrata intr-o jurisdictie fara impozite sau cu imozite reduse, proprietarii acesteia trebuind sa fie straini. Din punct de vedere legal aceste companii nu difera in nici un fel de companiile rezidente constituite de persoanele din jurisdictie.

Page 28: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Orice companie este subiectul legilor si reglementarilor jurisdictiei in care este inregistrata, si nu al altei jurisdictii. Orice astfel de companie poate fi vazuta ca o legatura suplimentara ori un mijlocitor in afacerile dvs. Cuvantul "offshore" nu este un termen legal, dar in fapt este utilizat de profesionisti pentru a descrie companiile ale caror proprietari nu sunt rezidenti, profitul rezultat din tranzactiile efectuate in afara teritoriului jurisdictiei fiind subiectul unui tratament fiscal favorabil. Impozitare favorabila vs. beneficii de impozitare vs. avantajele fiscale directe sau indirecte Prima întrebare este: În ce sens este favorabilă impozitarea firmei offshore? Şi în legătură cu aceasta: de ce este în avantajul acestor ţări să ofere investitorilor străini beneficii de o asemenea magnitudine? În toate paradisurile fiscale serioase avantajele fiscale au o bază legală. De exemplu, pentru companiile înregistrate în Insulele Britanice Virgine menţionate anterior, avantajele fiscale sunt asigurate de legea adoptată în 1984. Prin urmare, companiile offshore nu plătesc alte tipuri de impozite Insulelor Britanice Virgine, dect un impozit anual în valoare de 300 USD, independent de cifra de afaceri. În Belize şi Seychelles, această taxă anuală este de 100 USD, în timp ce în Panama este de 150 USD. Este evident că aceste avantaje fiscale sunt considerabile, în comparaţie cu impozitul pe profit de 40-50% impus în ţările Europei de Est. Jurisdictiile offshore (paradisurile fiscale) sunt situate de obicei în ţări mici din punct de vedere geografic. Populaţia este redusă numeric. Turismul şi serviciile diverse joacă cel mai important rol în economiile acestor ţări. Companiile offshore asigură acestor ţări venituri substanţiale. Pe de o parte, sunt create locuri de muncă, deoarece necesită existenţa unor firme de avocatură, instituţii de stat de înregistrare, bănci înregistrate pe aceste teritorii, etc. Pe de altă parte, ca urmare a plăţii obligaţiilor către stat (taxe de înmatriculare şi re-înmatriculare) şi impozite populaţia ţării obţine un venit considerabil.

Page 29: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Unul din scopurile constituirii companiilor offshore în paradisuri fiscale este de a reduce impozitele şi de a beneficia de avantajele fiscale directe sau indirecte. În acelaşi timp, trebuie subliniat că, în ciuda faptului că companiile offshore sunt adesea considerate companii scutite de impozit, în nici o parte a lumii nu există companii scutite complet şi legal de orice sarcini financiar-fiscale. În general, în zonele de înregistrare a companiilor offshore se aplică următoarele principii: - În ţările în care compania poate obţine doar venituri din străinătate, acest venit va fi scutit complet de plata impozitului. În acest caz, compania este obligată să plătească o taxă anuală fixă, independentă de cifra de afaceri şi de profitul societăţii. Astfel de teritorii sunt: Insulele Britanice Virgine, Bahamas, Belize, Seychelles etc. - Impozitul nu depinde de cifra de afaceri, ci de capitalul înregistrat al societăţii. De exemplu, în Lichtenstein fundaţiile sunt obligate să plătească anual statului 0,1% din capitalul social (sau cel puţin 1,000 de franci elveţieni). - Sunt scutite de impozit numai veniturile obţinute din străinătate. De exemplu, în ţări ca Panama şi Hong Kong, companiile pot desfăşura şi activităţi comerciale interne şi veniturile obţinute din acestea se impozitează pe baza unei rate lineare, în timp ce veniturile obţinute din străinătate sunt scutite de impozit. În acest caz (Hong Kong), compania trebuie să declare separat veniturile interne în raportul anual. - Impozitarea pe baza unei rate lineare. Una dintre locaţiile cel mai bine cunoscute este Cipru, unde companiile offshore plătesc un impozit de 4,25% din profiturile nete ale acestora. (În aceste locaţii, fără excepţie, contabilitatea şi pregătirea rapoartelor anuale sunt obligatorii. Presiunea fiscală şi politica fiscala Pentru a se putea estima modul în care politica fiscală acţionează, mai curând activ decât pasiv, trebuie avut la dispoziţie un element al acestei politici care să fie independent de faza ciclului economic.

Page 30: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Legislaţia fiscală, în măsura în care este fixă, constituie un stabilizator automat care generează deficite în timp de recesiune şi excedente în perioade de expansiune. Pentru a estima modul în care politica fiscală acţionează mai curând activ decât pasiv, trebuie să se dispună de un indice al acestei politici care să fie independent de faza ciclului pe care se situează. Impozitele pot fi folosite ca instrumente de fundamentare a unei politice conjuncturale: astfel, în perioade de depresiune, în scopul relansării economice, trebuie reduse impozitele. Astfel, reducerea impozitului pe profit poate incita companiile de a-şi extinde activitatea, reducerea impozitului pe venit va încuraja persoanele fizice să lucreze mai mult. În situaţiile de inflaţie, o metodă prin care masa monetară aflată în circulaţie poate fi restrânsă este şi creşterea impozitelor directe. De asemenea, obiectivelor conjuncturale li se poate suprapune şi dorinţa de a modifica repartizarea veniturilor şi/sau dorinţa de a reduce presiunea fiscală, evoluţie ce se manifestă ca tendinţă constantă în ultimii 20 de ani. Stimularea investiţiilor private: risc – incitaţiile fiscale la investiţii riscă să afecteze alegerile strategice ale întreprinderilor care nu ar mai fi ghidate de raţionalitate economică. Frânarea investiţiilor private în scopuri anti - inflaţioniste are unele limite. După unele opinii, în cadrul reformelor fiscale care au avut loc în ţările dezvoltate, prin măsurile luate s-a urmărit deplasarea dinspre intervenţionismul prin impozite, către neutralitatea impozitelor. Dar, însăşi informaţiile provenite din surse O.E.C.D. evedenţiază că majoritatea ţărilor continuă să sprijine investiţiile sau anumite ramuri / activităţi, prin intermediul sistemului fiscal sau prin subvenţii de la buget. Astfel: - în şapte ţări O.E.C.D. se operează deduceri ale venitului impozabil cu o parte mai mare sau mai mică din costul investiţiilor realizate sau cu rezervele constituite pentru finanţarea investiţiilor; -se acordă reduceri ale impozitului pe profit (credit fiscal) în funcţiile de investiţiile realizate;

Page 31: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

- subvenţii pentru finanţarea maşinilor, instalaţiilor şi clădirilor noi (în Irlanda, în proporţie de 25-35% din costul acestora); -impunerea câştigului din capital cu cote reduse, pentru deţinerea capitalului fix un număr de ani; -amortizarea degresivă a maşinilor; -amortizarea degresivă a construcţiilor. După o perioadă de stimulare prin fiscalitate a investiţiilor se ajunge la situaţia de a se suprima aceste incitaţii fiscale, tendinţă existentă în ţările O.E.C.D., deoarece: -stimularea fiscală a investiţiilor nu are efecte pe termen lung, iar pe termen scurt, deseori sunt la originea investiţiilor în domenii de mic interes; -costul incitaţiilor este ridicat, în sensul renunţării la venituri, de unde apare necesitatea majorării cotelor cedulare la niveluri mai ridicate decât ar fi nevoie pentru a spori acelaşi cuantum de venituri; -existenţa unai game largi de incitaţii conduce la sisteme multiple de evaziune fiscală. Impozitul asupra societăţilor urmăreşte stimularea investiţiilor private cu scopul de a ameliora performanţele întrprinderilor poate fi obţinută prin intermediul deducerilor fiscale în favoarea investiţiilor sau a facilităţilor acordate amortizării. În condiţiile în care o întreprindere este incitată să investească printr-un avantaj oferit, fiscal sau de credit, trebuie să îndeplinească două condiţii : -să aibă un program de investiţii pregătit sau rapid de pus la punct, pentru a beneficia de astfel de oportunităţi care au un caracter temporar; - să aibă o estimare a cererii interne sau externe pentru produsele sau serviciile produse. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice influenţează: -stimularea dezvoltării economice sau stabilizarea economiei (politica conjuncturală) sau a ofertei (politica structurală); diminuarea generală a impozitului pe venit este instrumentul esenţial al acestor obiective. Combinate cu reducerea impozitului asupra companiilor (în special a impozitului pe profit), care stimulează investiţiile, aceste impozite determină o creştere rapidă;

Page 32: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

-anumite măsuri de modificare: de exemplu scăderea impozitelor aferente veniturilor mici şi creşterea progresivităţii impozitului pe venit atunci când acestea asigură o redistribuire verticală pozitivă, permiţând transferarea veniturilor contribuabililor cu resurse ridicate la cei cu resurse mai modeste. Aceştia din urmă având o propensiune pentru consum mai puternică decât titularii veniturilor ridicate, proprietatea de consum a colectivităţii tinde să crească; -lupta contra inflaţiei: în această situaţie, creşterea impozitelor are ca obiectiv limitarea consumului şi crearea unei economisiri monetare forţate. În practică însă, această prezumţie nu se verifică întotdeauna. În S.U.A. aceste măsuri nu au avut efectul scontat. În Franţa, în perioada 1981 - 1984, a fost impus un împrumut obligatoriu pentru o treime din numărul menajelor (cu venituri mult mai ridicate decât media pe economie) cu scopul de a contribui la finanţarea acţiunilor angajate de către stat în favoarea dezvoltării îndustriale şi a susţinerii ocupării; -participarea la cheltuielile asigurărilor sociale. Indicatorul presiunea fiscală (sau rata fiscalităţii) reprezintă raportul dintre încasările fiscale (ale statului şi ale colectivităţilor locale) şi produsul intern brut, exprimat în procente. Acest indicator măsoară ponderea impozitului în masa bogăţiei produse şi permite astfel determinarea sarcinii (poverii) fiscale. Unii autori preferă să utilizeze denumirea de coeficient fiscal, cu scopul de a evita conotaţiile negative ale cuvântului presiune: acesta traduce totuşi corect ideea de obligaţie, inseparabilă de aceea de impozit. Indicatorul presiune fiscală nu trebuie confundat cu un indicator mai global, care include şi cotizaţiile sociale, care reprezentă raportul dintre totalul impozitelor şi cotizaţiilor sociale, raportat la PIB şi exprimat tot procentual: Rata prelevărilor totale (calculată ca raport între nivelul total al impozitelor şi cotizaţiilor sociale şi PIB) exprimă însă mai curând randamentul sistemului de prelevări decât povara asupra contribuabilului, aşa cum este, de regulă, în mod eronat interpretat acest indicator. Această povară ar putea fi exprimată mai corect prin ansamblul tarifelor (cotelor) impozitelor componente ale sistemului fiscal, iar din acest

Page 33: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

punct de vedere, nivelul impozitelor din România este comparabil cu acela din alte ţări care întră în categoria ţărilor cu rata fiscalităţii ridicată. Din simpla comparare a cotelor de impozitare ale principalelor impozite se poate observa că unele ţări cu rata prelevărilor totale sau a fiscalităţii în PIB este scăzută, în schimb "povara impozitării" este foarte ridicata Rezonanta paradisurilor fiscale Statele-paradis fiscal capătă, astăzi, o rezonanţă din ce în ce mai profundă, atât în lumea marilor giganţi ai mapamondului, cât şi în ţări cu niveluri de trai mult sub cel al subzistenţei, ele multiplicându-şi simultan numărul şi complexul de avantaje oferite investitorilor străini, în speţă corporaţiilor multinaţionale. Pentru susţinerea celor de mai sus se pot prezenta o serie de date relevante. Astfel, dacă în 1978, corporaţiile americane transferau către paradisurile fiscale, sub forma investiţiilor străine directe, capitaluri cifrate la 23 miliarde dolari USD, iar corporaţiile Europei Occidentale avansau resurse financiare estimate la 160 miliarde dolari USD, la începutul secolului al XXI–lea, volumul operaţiunilor de capital derulate în state - paradis fiscal sunt evaluate la 1600 miliarde dolari USD, aşa cum afirmă reprezentanţi ai Organizaţiei Naţiunilor Unite. În prezent, în lume există mai mult de 50 de regiuni considerate paradisuri fiscale. Dacă obligaţiile fiscale ale contribuabililor sunt stabilite prin legislaţia elaborată la nivelul fiecărei ţări sau entităţi juridico-administrative independente şi dacă nimeni nu este obligat să plătească ceea ce legea nu-l obligă, rezultă că oricine poate să caute soluţii pentru a se apăra împotriva unei impuneri pe care o consideră excesiv. Caracteristicile paradisurilor fiscale În primul rând, aceste entităţi juridice oferă avantaje fiscale, comparativ cu alte entităţi juridice, societăţilor care îşi stabilesc sediul social sau persoanelor fizice care îşi au rezidenţa pe teritoriul acestora. Scopul îl

Page 34: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

constituie atragerea societăţilor în expansiune, atragerea de capital şi stimularea apariţiei de activităţi necesare asigurării echilibrului economic şi social. Facilităţile fiscale utilizate în vederea îndeplinirii scopului urmărit sunt multiple: scutirea de impozit a veniturilor/profiturilor realizate sau aplicarea unor cote extrem de reduse. O altă caracteristică esenţială o consituie protecţia prin lege a operaţiunilor financiare sau comerciale realizate de persoanele fizice sau juridice. A vantajele fiscale legate de delocalizarea operaţiilor şi profiturilor din onshore în offshore sunt uşor de înţeles. Profitând de legislaţia fiscală favorizantă a acestor state speciale, companiile offshore şi implicit proprietarii lor pot obţine economii considerabile de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului/statelor (sursă a veniturilor). Există însă şi alte tipuri de beneficii ce pot fi accesate în zonele offshore: -eliminarea controlului schimbului valutar – de regulă, companiile offshore îşi pot derula tranzacţiile financiare în orice valută şi-şi pot păstra rezervele financiare în orice monedă, fără o permisiune specială; -lipsa obligativităţii ţinerii evidenţei contabile – multe parasiduri fiscale nu cer companiilor offshore să ţină evidenţe contabile, ceea ce conduce la economii substanţiale; -consideraţii legate de prestigiu – de multe ori, şi mai ales în economiile de tranziţie sau în curs de dezvoltare, o companie străină poate beneficia de termeni şi condiţii avantajoase decât o companie naţională autohtonă. Prezenţa capitalului străin într-o societate naţională conduce la obţinerea unei mai bune imagini a acesteia, putând asigura în unele cazuri chiar şi anumite scutiri de impozite şi taxe. În ceea ce priveşte centrele offshore, în afara legislaţiei stabilite şi a fiscalităţii avantajoase, alte posibile avantaje ale utilizării acestor zone sunt: -exploatarea posibilităţilor oferite de evoluţia sistemelor de tratate şi acorduri fiscale internaţionale (aşa numitul „treaty shopping”); -utilizarea facilităţilor oferite de unele state privind neimpozitarea dobânzilor plătite nerezidenţilor şi protejarea activelor ( mai ales în SUA);

Page 35: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

- utilizarea celor aproximativ 1500 de zone de comerţ liber din lume. În vederea asigurării unui regim fiscal privilegiat, aceste entităţi îşi adaptează mereu legislaţia fiscală în concordanţă cu evoluţia ei pe plan internaţional. Unele paradisuri fiscale dispun de acorduri fiscale pentru evitarea dublei impuneri a veniturilor cu ţările industrializate. Astfel, se urmăreşte asigurarea reducerilor impozitului aplicat în mod normal investiţiilor străine faţă de cel din ţările semnatare. Paradisurile fiscale mai prezintă o serioe de caracteristici, printre care: -dezvoltarea unui sistem bancar lipsit de reglementări restrictive şi constrângeri, care asigură rapiditatea operaţiunilor în interiorul şi în afara graniţelor; -absenţa sau limitarea unui control asupra schimburilor valutare, cu excepţia operaţiunilor legate de devize străine; -asigurarea unor mijloace de comunicare (telefon, conexiuni internet, servicii aeriene) la un înalt nivel funcţional. Toate aceste caracteristici ale paradisurilor fiscale contribuie la crearea unui cadou propice dezvoltării operaţiunilor economice cu sau fără motivaţie fiscală, singura condiţie fiind compatibilitatea cu legislaţia acestor entităţi teritoriale. Factorii generali -Garanţiile guvernamentale în privinţa protecţiei împotriva expropierii şi naţionalizării. Fluxul de bani se aseamănă ciclului hidrologic în care apele se îndreaptă inevitabil către mare. Apa este folosită, refolosită şi în final ajunge în rezervoarele oceanelor. Pe de altă parte, există aproximativ 250 de ţări şi teritorii în lume şi numai o singură ţară (cea de rezidenţă fiscală) nu poate fi considerată un potenţial refugiu offshore. Numai un guvern care a ajuns cu spatele la zid (forţat de împrejurări) va confisca investiţiile străine; o astfel de acţiune va duce la încetarea investiţiilor străine pentru o lungă perioadă de timp. În 1959, americanii au pierdut aproximativ 7 mld. De USD prin neasigurarea investiţiilor americane în Ciba (condusă de Fidel Castro la acel moment), Cuba fiind totodată un paradis fiscal în acei ani. Paradisurile fiscale

Page 36: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

care au conştientizat din timp importanţa acestui element au avut numai de câştigat. Cayman Islands şi Antilele Olandeze au introdus în legislaţiile lor garantarea împotriva riscului de expropriere sau naţionalizare, ele numărându-se la ora actuală printre cele mai renumite paradisuri fiscale. - Tratament nediscriminatoriu al investiţiilor străine La ora actuală, în zonele offshore, cu cât restricţiile investiţional, sunt mai neînsemnate, cu atât paradisul fiscal este mai flexibil şi mai atrăgător. Prin acest tratament obiectiv se urmăreşte contracararea limitării libertăţii societăţii la un moment dat sub un anumit pretext, prin schimbarea bruscă a legislaţiei faţă de capitalul străin. Sunt evitate ţările în care guvernele limitează participarea capitalului străin, în care se deţine în întregime controlul asupra unor domenii de activitate sau se stimulează proritar investiţiile naţionale. -Stimularea investiţiilor străine Guvernele din întreaga lume se luptă pentru atragerea de investiţii internaţionale. Chiar şi o ţară cu fiscalitate excesivă, precum Marea Britanie, exclude de la impozitare dividendele, dobânzile şi câştigurile de capital din vânzarea activelor fixe obţinute de către investitorii străini care s-au instalat la Londra şi care acţionează pe pieţele internaţionale. Guvernul britanic e conştient că dacă ar supune impozitării aceşti investitori cu siguranţă ei se vor muta într-o ţară cu un mediu de afaceri mai lejer din punct de vedere fiscal, iar bugetul naţional ar pierde veniturile realizate din comisioanele de transfer de proprietate şi din impozitele plătite pe proprietatea imobiliară. Imaginea Irlandei de ţară „favorabilă investiţiilor străine directe” se datorează menţinerii unei strategii fiscale competitive mai bine de 40 de ani. Încă din 1950, Irlanda oferea o scutire de impozite pentru profiturile din export pe o perioadă de 15 ani, în condiţiile în care nivelul mediu de impozitare existent în Europa la acea dată era de 50%. -Impozitarea redusă În toate paradisurile fiscale, avantajele fiscale au o bază legală. Companiile offshore înregistrate în Insulele Britanice Virgine nu plătesc alte tipuri de impozite în fara unui impozit anual în valoare de 300 USD, independent de cifra de afaceri. Pentru Belize şi Seychelles, această taxă

Page 37: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

anuală se ridică la „impresionanta” sumă de 100 USD, în timp ce în Panama, este de 150 USD. Este evident de ce aceste avantaje fiscale sunt alese în schimbul unor cote de impozit pe profit de 20-50%. -Stabilitate politică şi economică Un investitor care e dispus să abordeze zona offshore este interesat de două elemente extrem de importante: profit şi siguranţa investiţiei, iar ultimul element este în directă dependenţă de stabilitatea statului-gazdă. Decizia guvernelor unor ţări de a proceda la naţionalizări şi exproprieri constituie un risc care nu poate fi neglijat. -Sistemul legislativ În general, majoritatea paradisurilor fiscale sunt ţări care funcţionează pe baza dreptului cutumiar anglo-saxon, unde precedentele juridice (soluţiile anterioare ale instanţelor pentru cazuri similare) au o importanţă foarte mare. -Portofoliul de Tratate de Evitare a Dublei Impuneri Acordurile bilaterale pentru evitarea dublei impozitări (şi pentru împiedicarea evaziunii fiscale) pot fi benefice, deoarece pentru anumite tipuri de venit se aplică reguli de impozitare care sunt mai atractive decât acelea care s-ar fi aplicat dacă venitul ar fi fost impozitat în doar una sau în ambele ţări implicate. Tipurile de venit aplicabile sunt în mod obişnuit, veniturile din dobânzi, dividende şi redevenţe. -Secretul bancar Prevederile legale ale Common Law-ului dispun uneori amenzi mari şi ani grei de închisoare pentru angajaţii din domeniul bancar ce încalcă principiul confidenţialităţii activităţii clienţilor. Pe de altă parte, SUA şi organismele internaţionale exercită presiuni asupra jurisdicţiilor offshore în cadrul luptei împotriva evaziunii fiscale şi spălării banilor murdari. Prinse între ciocan şi nicovală, băncile ce nu dezvăluie informaţiile solicitate pot suporta amenzi usturătoare în ţările în care au filiale deschise şi în care autorităţile nu primesc informaţiile solicitate, mai mult sau mai puţin diplomatic. În Europa, la un moment dat, relaţiile diplomatice între Franţa şi Elveţia s-au deteriorat, datorită încercărilor unor vameşi francezi (ulterior condamnaţi penal) de a viola secretul bancar elveţian.ca urmare a acestui

Page 38: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

conflict, Consiliul Naţional al Elveţiei a refuzat să mai aprobe un protocol, prin care se modifica un tratament existent între aceste ţări. -Cooperarea guvernamentală Venezuela şi-a pierdut statutul de paradis fiscal deoarece a ales calea unei politici naţionaliste în defavoarea unei cooperări cu companiile străine de comerţ internaţional. Insula Norfolk a fost un paradis fiscal cu o reputaţie în creşetere până în 1974, când Australia a amendat această situaţie, considerând-o parte a sa din punct de vedere al tratamentului fiscal. Numai rezidenţii nativi ai insulei şi companiile înmatriculate aici şi care sunt în întregime deţinute şi controlate de rezidenţii insulei pot obţine facilităţi fiscale. -Taxe vamale minimale La nivelul statelor ce permit activităţi offshore, în unele cazuri este compensată taxarea minimală a importurilor cu taxe pe vânzări; în alte cazuri (Bermuda, Liberia, etc.) se practică taxe mari pe import, contrabalansând taxe foarte mici pe vânzări. -Localizarea economică a jurisdicţiei Multe companii s-au orientat către paradisurile fiscale ce se aflau în centrul unor pieţe comune regionale pentru a benficia de reducerile de tarife vamale, restricţii comerciale minime, armonizarea legislativă şi pieţe potenţiale mai vaste. Beneficiarii principali ale acestor relocări au fost Belgia în CEE, Costa Rica în Piaţa Comună din America Centrală şi Jamaica în Asociaţia de Comerţ a Caraibelor. Ca urmare a cererilor statelor membre UE, Belgia şi-a crescut taxele astfel încât în prezent nu mai este un paradis fiscal, păstrându-şi totuşi o serie de avantaje. Jamaica şi-a pierdut şi ea din autoritate, de data aceasta nu ca urmare a modificărilor fiscale, ci datorită recesiunii sale economice, poziţia sa fiind uzurpată de Barbados şi Sf. Vincent. -Oportunităţile oferite pe termen lung Profesioniştii din domeniu sunt interesaţi de speranţa de viaţă a reducerilor fiscale oferite în condiţiile schimbării guvernării acestor ţări. În Bahamas, respingerea zvonurilor referitoare la o posibilă reformă fiscală a dus la o deblocare masivă a intrărilor de investiţii din exteriorul ţării în zona liberă a acestei regiuni.

Page 39: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

-Inflaţia şi politica de creditare O politică pertinentă de creditare a Băncii Centrale este un element vital pentru corporaţiile ce nu deţin suficiente resurse financiare şi doresc să apeleze la credite locale pentru finanţarea operaţiunilor lor. Elveţia reprezintă numărul 1 în lume din acest punct de vedere, pe când Bahamas, Jamaica, Hong Kong şi Vanuatu au fost criticate pentru insuccesul lor în a adopta politici antiinflaţioniste şi de creditare eficiente. -Disponibilitatea capitalului local Infrastructura financiară a unei jurisdicţii offshore ar trebui să aibă la dispoziţie capitaluri necesare atunci când acestea sunt cerute. Panama a avut o evoluţie fulminantă în ultimii ani datorită faptului că a acţionat pentru a pune la dispoziţia companiilor străine fonduri pentru susţinerea operaţiunilor lor internaţionale. Prin legislaţia bancară adoptată de această ţară, au fost atrase filiale a sute de bănci importante ale lumii. Elveţia a fost cunoscută iniţial ca un paradis bancar datorită imenselor resurse financiare disponibile în băncile sale. Secretul operaţiunilor bancare derulate prin Panama, Bahamas, Luxemburg şi Elveţia a reprezentat şi reprezintă un argument important pentru transferul fondurilor în aceste state. -Resursele umane disponibile O companie care doreşte să-şi stabilească sediul într-un paradis fiscal solicită informaţii cu privire la structura juridică, bancară, hotelieră şi calitatea vieţii din zona respectivă. Există un pronunţat interes, pentru existenţa unui nivel de educaţie ridicat al personalului angajat autohton şi pentru asigurarea unor condiţii de viaţă şi de instruire a copiilor angajaţilor din ţara de origine, la un cost care să nu fie exagerat de ridicat. -Poziţia geografică, sistemul de comunicaţii şi de transport Existenţa unui sistem de comunicaţii prin telefon, fax este esenţială în desfăşurarea unei afeceri. Deplasarea şi stocajul bunurilor comerciale sunt influenţate de existenţa unui transport comod şi rapid, aerian, terestru şi maritim. Următorul factor este proximitatea resurselor naturale, aşezarea geografică, reţelele de telecomunicaţii, utilităţile şi sistemele de transport disponibile. Un amplasament favorabil pentru transbordarea mărfurilor sau bunurilor este absolut necesar pentru un centru offshore unde se depozitează,

Page 40: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

manufacturează, etichetează şi pentru astfel de operaţiuni. Elveţia nu oferă posibilitatea transportului naval, dar totuşi deţine o poziţie importantă, pe când Vanuatu este taxat de insuficienţa facilităţilor de transport naval. -Obligaţiile managementului Multe companii au renunţat la stabilirea de baze în străinătate pentru că legislaţiile ţării vizate nu permiteau un managemenr adecvat şi eficace. Puţine paradisuri fiscale sunt însă caracterizate de diferebnţe majore între obligaţiile managementului local şi cele ale managementului străin. În acelaşi timp, e imperativ pentru o societate-mamă să permită companiilor înfiinţate în străinătate suficientă autonomie pentru a îndeplini condiţiile de calificare ca entitate juridică distinctă din punct de vedere juridic, fiscal şi contabil. -Respectarea cu sfinţenie a înţelegerilor contractuale Normalitatea operaţiunilor într-un paradis fiscal ţine de hotărârea guvernului-gazdă de a consfinţi şi respecta înţelegerile contractuale ce se realizează pe teritoriul său. Cu toate că dreptul internaţional nu poate ataca suveranitatea şi autonomia fiecărui stat, majoritatea companiilor multinaţionale îşi investesc banii acolo unde contractul are valoare de lege şi unde, în cazul violării lui de către guvern, se acordă compensaţii corecte, acceptabile de către partea vătămată. -Respectarea dreptului de proprietate Corelată cu resăectarea contratelor, respectarea proprietăţii este dorinţa oricărui agent economic, oriunde s-ar afla acesta. După Panama, Elveţia are cel mai mare număr de companii offshore înregistrate, ca urmare a importanţei acordate de acest stat drepturilor nerezidenţilor în tratarea redevenţelor, licenţelor, şi, în general, a tuturor drepturilor intelectuale. Orice centru offshore care se respectă ar trebui să aibă o astfel de legislaţie de ocrotire a proprietăţii (intelectuale sau materiale). -Situaţia şi istoricul datoriei externe În condiţiile accentuării schimburilor comerciale internaţionale se amplifică şi transferurile financiare internaţionale, iar marile companii caută acele zone care se bucură de cea mai mare credibilitate internaţională în calitate de debitor. Când rating-ul unui guvern înregistrează evoluţii negative, companiile înmatriculate în zona lui de influenţă au de suferit şi caută locaţii

Page 41: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

cu poziţii mai sigure. Astfel de mişcări de capital se înregistrează acum în Indiile de Vest. -Existenţa unor tratate internaţionale SUA şi multe dintre statele puternic industrializate au încheiate Tratate de Parteneriat, Comerţ şi Navigaţiile cu majoritatea paradisurilor fiscale, astfel încât multe dispute referitoare la derularea afacerilor pot fi teoretic eliminate. Totuşi, apariţia a noi paradisuri fiscale implică abordarea prudentă a riscurilor ce pot apărea ca urmare a inexistenţei acestor tipuri de acorduri (sau similare). -Delegaţiile oficiale şi de afaceri Când un guvern străin doreşte să atragă investitori străini în ţara sa, va trimite delegaţii oficiale pentru a promova avantajele oferite de ţara sa. Acest gen de abordare s-a dovedit foarte eficace în cazul Bahamas (1960), după ce Fidel Castro a preluat Havana şi multe companii şi-au relocat sediile în afara Cubei. -Promovarea guvernamentală Majoritatea statelor paradisuri fiscale finanţează deschiderea de birouri de promovare a lor în SUA, Europa şi Orientul Îndepărtat; prin acestea, firmele multinaţionale intră în contact cu facilităţile oferite de respectivele guverne. Pe lângă împărţirea de broşuri şi pliante informative, aceste agenţii de promovare aranjează şi vizite ale reprezentanţilor guvernamentali familiarizaţi cu mediul economic şi juridic promovat. Factori particulari Factorii particulari care influenţează alegerea unui paradis fiscal sunt determinaţi de motivaţia şi situaţia individuală a persoanelor fizice şi juridice implicate în proiect. Aceştia privesc: -Domiciliul sau rezidenţa persoanelor fizice şi influenţa schimbării acestora În principiu, statele stabilesc impunerea veniturilor persoanelor fizice în funcţue de domiciliu sau de rezidenţă (Marea Britanie, Franţa) sau în funcţie de naţionalitate. Avantajele fiscale pe care contribuabilii urmăresc să le obţină vor fi influenţate de prevederile legale şi vor influenţa deciziile investitorilor.

Page 42: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Un cetăţean american care trăieşte un timp îndelungat în afara SUA şi are rezidenţa fiscală în Australia, Anglia, Franţa sau oricare altă ţară va datora în continuare impozite pentru toate veniturile sale, mai puţin cele exceptate – deoarece există o excepţie asupra veniturilor mai mici de 80.000 USD obţinute din afara SUA, în situaţia în care persoana respectivă nu stă pe teritoriul SUA cel puţin 330 zile în ultimele 12 luni consecutive. Prin urmare, când se doreşte ascunderea profiturilor în offshore, paradisurile fiscale nu sunt refugii fiscale legale pentru cetăţenii americani. SUA este una din puţinele state care taxează pe criteriul rezidenţei sau cetăţeniei. Există alte trei state care au adoptat aceeaşi practică: România, Filipine şi Eritreea (estul Africii). -Sediul societăţii şi transferul acestuia Din punct de vedere comercial, o companie înmatriculată într-o insulă mică, necunoscută creează o cu totul altă impresie dacă aceasta poate da o adresă din Zurich sau New York. Schimbarea sediului unei societăţi comportă riscuri legate de evoluţiile politice şi economice. Aceste atrebuie evaluate în consecinţă. La aceste evoluţii se adaugă evaluarea reglementărilor fiscale. Transferarea sediului social în ţări precum canad şi Liechtenstein trebuie aprobată de guvern, în timp ce în Elveţia trebuie acceptul persoanelor creditoare. În aceste ţări, transferul se realizează prin dizolvarea societăţii, cu toate consecinţele fiscale prevăzute de lege. - Transferurilor capitalurilor Există ţări (Australia) care nu permit transferul caputalurilor spre paradisurile fiscale decât după obţinerea unei declaraţii de la autorul transferului şi aprobarea administraţiei fiscale. Abordările sunt diferite: *În ţările ce practică dreptul anglo-saxon, cerinţele sunt mult mai flexibile. În Bahamas, capitalul – standard înregistrat de o companie este de 5.000 USD, dar conform legilor acestor ţări, această sumă nu este obligatoriu a fi „vărsată” efectiv. Aceeaşi regulă se aplică şi în insulele Britanice Virgine, unde capitalul, standard înregistrat este de 10.000 USD, dar nu este obligatorie vărsarea acestuia. Prin urmare, în aceste ţări, companiile pot fi înfiinţate având formal un capital de câteva mii de doalri, dar fără ca în realitate să implice vreun flux de numerar sub formă de investiţie externă.

Page 43: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

*În ţările ce practică dreptul continental, modalitatea de plată a capitalului înregistrat este precis definită şi urmărită. În ţări precum Elveţia, Liechtenstein şi Andora, capitalul social subscris de proprietari trebuie vărsat într-un cont special al companiei, iar orice altă contribuţie în natură trebuie puă la dispoziţia companiei (aşa cum se practică şi România). -Accesibilitatea paradisurilor Complexitatea acestui factor este determinată de necesitatea analizării mai multor elemente. Acestea ţin de posibilitatea obţinerii vizei de intrare (în Andora, rezidenţele se aprobă numai în funcţie de plecările şi decesele rezidenţilor străini), posibilitatea de a cumpăra sau închiria o locuinţă, condiţii de viaţă convenabile (costul vieţii este ridicat în Bahamas, Cipru, Costa Rica, Irlanda, Sri Lanka), costul operaţiunilor de stabilire, mijloace de transport rapide la preţuri care să nu fie prohibitive, limba vorbită/utilizată. -Asigurarea secretului operaţiunilor În unele situaţii, proprietarii unei companii offshore nu doresc dezvăluirea identităţiilor. Motivele ce duc la această dorinţă sunt diverse, pornind de la intenţia asigurării confidenţialităţii totale asupra unor demersuri de afaceri perfect legale până la evitarea oricărei conexiuni între derularea unor afaceri ilegale şi persoanele care se află în spatele întregului montaj. Astfel, companiile offshore se delimitează în trei categorii caracterizate de: *Anonimat total – identităţile directorilor şi proprietarilor nu sunt verificabile, dat fiind că aceste detalii nu trebuie raportate autorităţilor din acele ţăru (Insulele Britanice Virgine, Belize, Seychelles, Niue, etc). Din datele vehiculate în mediul consultanţilor în domeniu, se pare că importanţa anonimatului în afacerile internaţionale este destul de mare (în 2000, au fost înregistrate în insulele Britanice Virgine aproximativ 62.000 de companii noi). *Publicitate parţială – porprietarii unei companii nu figurează în Registrul Companiilor, în timp ce toate detaliile privind directorii sunt disponibile publicului. *Publicitate largă – informaţii detaliate privind acţionarii şi directorii companiilor sunt accesibile în Registrul Companiilor. De exemplu, în Cipru, sunt disponibile detaliile privind proprietarii şi directorii (nume, naţionalitate, număr de paşaport, data naşterii, domiciliul permanent, etc.).

Page 44: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

-Rezidenţa fictivă În biroul unui jurist, contabil, bănci sau a unei instituţii specializate dintr-un paradis fiscal se pot înfiinţa societăţi fictive. Utilizate ca societăţi releu de tip „sham companies” sau „cutie de scrisori”, aceste aservesc la fixarea beneficiilor realizate în ţări unde impunerea nu există, e slabă sau nu se prevede obligativitatea repatrierii veniturilor înasare în străinătate. Utilizatorul unei astfel de societăţi trebuie să găsească ţara în care să o implanteze şi să evite riscul de a fi contestată existenţa societăţii. Se consideră că este necesară existenţa unei activităţi de conducere şi control stabile şi nu stabilirea sediului într-un biroz al unui jurist local. -Restricţii de organizare De regulă, sunt instituite două tipuri de restricţii: ü numărul minim de directori şi acţionari (în Panama o companie trebuie să aibă cel puţin trei directori); ü naţionalitatea directorilor – cel puţin unul sau toţi directorii trebuie să fie cetăţean/cetăţeni ai statului de înmatriculare – are ca scop principal crearea de locuri de muncă pentru cetăţenii jurisdicţiei offshore. -Costuri de operare Costurile de operare ce caracterizează activitatea unei companii înmatriculate într-un paradis fiscal pot fi structurate astfel: *Costuri obligatorii: *Taxe şi impozite guvernamentale anuale – o sumă anuală fixă, forfetară sau un procent din profit; *Taxe plătibile pentru agentul şi sediul înregistrat – agentul reprezentant este, în general, o firmă de avocatură, care asigură adresă şi reprezentanţă pentru companiile înregistrate în schimbul unei taxe anuale. *Costuri operaţionale (în funcţie de dorinţa proprietarului): *Remuneraţii plătibile directorilor şi proprietarilor nominali – o sumă anuală fixă, plus o sumă mică pentru fiecare serviciu prestat în numele companiei; *Cheltuieli de reatransmitere a corespondenţei – pentru retransmiterea corespondenţei primite pe adresa înregistrată (stabilită anual sau pe operaţiune);

Page 45: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Infiintare Firma Offshore Seychelles - 450 Euro La noi nu exista costuri sau taxe ascunse ptr infiintare de firme offshore in paradisuri fiscale, pretul final ce se va factura este afisat pe site! Garantam cel mai bun pret de pe piata! ::::: Explicatia preturilor noastre: noi nu suntem intermediari! La noi nu trebuie sa platesti inainte si sa astepti! Primesti firma pe loc! Offshore Seychelles IBC Company Disponibilitate: Pe Stoc Firma Gata Infiintata - Ready-Made/ Shelf Company Pret: 450 Euro - www.InfiintareFirmeOffshore.com -Certificat de Inregistrare (Certificate of Incorporation) -Act Constitutiv (Memorandum of Association) -Statutul de Asociere al Companiei (Articles of Association) -Certificat de Colationare al actelor firmei cu Legalizare Notariala si Apostila -Decizia Scrisa A Semnatarului (Resolution of Subscriber in Writing) -Decizie Scrisa a Directorilor (Resolution of Directors in Writing) -Certificatele Actionarilor (Shares Certificate) -Registrul Actionarilor si Directorilor -Toate Taxele Guvernamentale de Inregistrare platite pentru primul an -Furnizarea Sediului Social si a Agentului Inregistrat cerute prin lege platite pentru primul an -Traducere in limba romana a documentelor -CD legislativ (International Business Companies- IBC documents) -Asistenta ptr deschidere cont bancar la o banca romaneasca (cont IBAN in lei, euro, usd; serviciu de internet-banking; card) Asistenta ptr deschidere cont bancar offshore anonim la o banca din Letonia (cont IBAN euro si dolari, serviciu de internet-banking, card) Desi Letonia este membra UE din 2004 si-a negociat mentinerea secretului bancar. -Documentele necesare deschiderii contului bancar vor fi legalizate la Bucuresti de reprezentantul bancii, veti primi pe loc token-ul ptr internet banking si IBAN

Page 46: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

*Costuri de administrare pentru furnizarea spaţiului pentru sediu, utilizarea telefonului şi faxului; *Taxe plătibile pentru emiterea diferitelor documente. Taxele totale de înmatriculare şi operare în primul an ale unei companii offshore variază între 450 şi 4000 USD, în funcţie de firma de consultanţă şi locaţia dorită, putând ajunge până la 7000-8000 USD în ţări precum Malaezia şi Madeira. Taxele anuale de retransmitere a corespondenţei şi apelurilor telefonicce sunt de ordinul sutelor de dolari (500-700), aceste acrescând proporţional cu volumul serviciilor efectuate. Indiferent de natura juridică a unui investitor şi de motivaţia acestuia, în cadrul deciziei de a apela la avantajele oferite de un paradis fiscal, problema primordială este aceea a obiectivelor de realizat şi a costului acestora. Prin urmare, este necesară o analiză juridică financiară şi fiscală a situaţiei sale, precum şi consultarea unui specialist în fiscalitate internaţională. Acestea cunoaşte legislaţia fiscală a diverselor paradisuri fiscale şi avantajele care se pot obţine. În general, aceste servicii sunt oferite de marile bănci internaţionale (clienţilor proprii) şi de prestigioase firme internaţionale de consultanţă. 28 de factori utilizaţi în alegerea unui paradis fiscal În lucrarea “Paradisurile fiscale ale lumii” – una din cele mai complete lucrări publicate în domeniu, Walter şi Dorothy Diamond trec în revistă aproximativ 28 de factori utilizaţi în alegerea unui paradis fiscal. Ordinea de importanţă a acestor factori a fluctuat de-a lungul timpului, în funcţie de evoluţia economiei mondiale şi ameninţările şi oportunităţile existente la un moment dat în relaţiile economice internaţionale. De exemplu, în anii ’50 – ’60, primul loc era deţinut de facilităţile şi stimulentele investiţionale acordate de guvernele acestor state. Astăzi, ca urmare a numărului mare de naţionalizări şi exproprieri realizate de unele state ale lumii, rolul cel mai important este jucat de garanţiile guvernamentale în privinţa protecţiei împotriva exproprierii şi naţionalizării. Cei 28 de factori generali utilizaţi în alegerea paradisului fiscal sunt: ---garanţiile guvernamentale în privinţa exproprierii şi naţionalizării;

Page 47: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

-tratament nediscriminatoriu al investiţiilor străine; -stimularea investiţiilor străine; -impozitarea redusă; -stabilitate politică şi economică; -sistemul legislativ; -portofoliu de Tratate de Evitare a Dublei Impuneri; -răspunsul la cruciada globală împotriva evaziunii fiscale; -evitarea restricţiilor monetare; -control guvernamental minim; -secretul bancar; -libertatea repatrierii profitului şi a capitalului; -cooperarea guvernamentală; -taxe vamale minimale; -mărimea pieţei interne; -localizarea economică a jurisdicţiei, oportuniţăţile oferite pe termen lung; - inflaţia şi politica de creditare; -disponibilitatea capitalului local; -resursele umane disponibile; -poziţia geografică, sistemul de comunicaţii şi de transport; -obligaţiile managementului; -respectarea cu sfinţenie a înţelegerilor contractuale; -respectarea dreptului de proprietate; -situaţia şi istoricul datoriei externe; -existenţa unor tratate internaţionale (în afara celor de evitare a dublei impuneri); -delegaţiile oficiale şi de afaceri; -promovarea guvernamentală. Factorii particulari care influenţează alegerea unui paradis fiscal sunt determinaţi de motivaţia individuală a persoanelor fizice şi juridice implicate în proiect. Aceştia privesc: domiciliul sau rezidenţa persoanelor fizice şi influenţa schimbării acestora; sediul societăţii şi transferul acestuia; transferul capitalurilor; accesibilitatea paradisurilor; asigurarea secretului operaţiunilor; rezidenţa fictivă; restricţii de organizare; costuri de operare.

Page 48: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Forme clasice de entităţi juridice offshore Jurisdicţiile ce fac parte din sistemul offshore sunt caracterizate te o tipologie variată a entităţilor posibil de înmatriculat în acest locaţii. Există însă câteva forme clasice de companii offshore: Compania exceptată (Exempt company) Este compania scutită de la plata obligaţiilor fiscale normale, sub rezerva respectărilor anumitor condiţii. În situaţia în care nu ne referim la activităţi offshore, aceste companii pot foarte bine funcţiona în jurisdicţii cu un regim fiscal normal, ele beneficiind însă de un set important de facilităţi fiscale. Compania nerezidentă (Non – Resident Company); Este cea mai puţin pretenţioasă entitate, utilizată în special în zona de influenţă a legilor britanice. O companie nerezidentă va fi înregistratp într-un anumit centru offshore (Cayman Islands, Marea Britanie, Cipru, etc.) şi va avea rezidenţa fiscală într-un alt stat, în funcţie de interesele acţionarilor săi. Rezidenţa fiscală poate fi modificată o dată cu modificarea elementului de atribuire a rezidenţei, de regulă, locul de unde se face administrarea acesteia. Într-o asemenea situaţie, obligaţiile faţă de statul de încorporare sunt reduse considerabil: se evită obligaţia de a menţine un sediu şi personal în statul de încorporare, nu este necesară depunerea bilanţului contabil, iar obligaţiile faţă de autorităţi constau într-o taxă anuală care se poate ridica la câteva sute de dolari. Pentru a evita presiunile fiscale, de obicei companiile offshore nerezidente sunt domiciliate fiscal tot în jurisdicţii offshore; printre cele mai cunoscute se numărăr Insula Sark şi Cipru. Se apreciază astfel că asemenea companii sunt înfiinţate pentru a beneficia de imaginea şi caracteristicile oferite de o anumită jurisdicţie onshore sau offshore, fără a-şi asuma costurile administrative şi de operare exagerate, aferente şi direct proporţionale cu nivelul jurisdicţiei de înregistrare. Compania de Afaceri Internaţionale (International Business Company)

Page 49: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Reprezintă o categorie relativ nouă, foarte asemănătoare cu cea a companiilor exceptate, fiind un produs foarte apreciat şi frecvent utilizat de comunitatea oamenilor de afaceri din zona Caraibelor şi Asia Pacific. Ca trăsături se pot enumera: -Flexibilitate şi operativitate la încorporare; -Admiterea companiilor cu un singur acţionar (care poate fi şi singurul director); -Posibilitatea emiterii de acţiuni la purtător; - Obligaţii sumare de asigurare a sediului. Asociaţia cu Răspundere Limitată (Limited Liability Company) Este un parteneriat în care răspunderea acţionarilor este limitată şi este definită superior de cota de participare la capitalul social. Este practic, o structură hibrid a două tipuri fundamentale ce caracterizează sistemul economic anglo-saxon: parteneriatul şi compania. Compania hibridă Este compania ce are două categorii de susţinători: acţionarii şi membrii garanţi. Aceştia din urmă sunt aleşi în această poziţie de către directorii societăţii cu condiţia unei garanţii asupra datoriilor societăţii până la nivelul unei sume specificate (de regulă 100 USD sau mai puţin). Astfel, un membru garant deţine o datorie contingentă, spre deosebire de acţionar care deţine un activ, mai exact acţiunile. Fundaţiile Anglo-saxone Pentru o perioadă destul de lungă, fundaţiile din Liechtenstein şi Panama au fost instrumentele preferate ale rezidenţilor ţărilor bazate pe Codul Civil, în scopul protejării averilor în favoarea operaţiunilor viitoare. Common Law-ul britanic nu recunoaşte conceptul specific de fundaţie, dar creează un tip de organizare similar, cunoscut sub denumirea de fundaţuie anglo-saxonă. Aceasta este creată de un fondator, transferând active căre fundaţie (ce nu are acţiuni) ca o subscriere. Economie globală speculativă, sistemul financiar global si globalizarea serviciilor financiare

Page 50: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Evoluţia către ceea ce numim noi astăzi “economie globală speculativă” a fost facilitată de apariţia şi dezvoltarea noilor tehnologii, care permit transferuri financiare extraordinar de rapide. Exodul de capital, banii care caută dobânzi preferenţiale sau cursuri de schimb favorabile, combinate cu viramente contractuale şi achitarea datoriilor bancare se combină într-un flux vast al tranzacţiilor financiare, năucitor de rapid şi complex. Sistemul Financiar Global reprezintă suportul comerţului internaţional şi al investiţiilor, într-o lume caracterizată de globalizarea comerţului, de dezvoltarea masivă şi răspândirea corporaţiilor multinaţionale şi transnaţionale, precum şi de rapiditatea mişcărilor de capital şi a investiţiilor. Globalizarea serviciilor financiare a devenit una dintre cele mai importante dimensiuni în procesul general de globalizare. Alimentată de noile descoperiri ale tehnologiei şi comunicaţiilor, infrastructura financiară s-a transformat într-un sistem care uneşte ţări şi instituţii financiare, case de brokeraj, burse, pieţe valutare şi portofolii de investiţii într-un mecanism global de schimb care funcţionează 24 de ore pe zi. În acelaşi timp, dezvoltarea monedei electronice – bani sub formă de simboluri pe monitoarele calculatoarelor – face posibil transferul rapid şi uşor de fonduri aproape oriunde în lume. În ultima vreme, un procent din ce în ce mai mare a mişcărilor mondiale de bani se realizează prin tranzacţiile electronice, în detrimentul tranzacţiilor în numerar. Creşterea masivă de plăţi electronice a fost posibilă datorită dezvoltării mecanismului de transfer electronic pus în funcţiune de Societatea pentru telecomunicaţii Financiare Interbancare prin Clearing (SWIFT), de Rezerva Federală (Fedwire) şi de Sistemul de Plăţi Interbancare prin Clearing (CHIPS). Potrivit unui raport, făcut de fostul Birou de Evaluare a Tehnologiei din SUA sunt efectuate aproximativ 700.000 de transferuri electronice zilnice conţin fonduri spălate care ating o valoare de aproximativ 30000 milioane USD Acorduri multilateraele si schimbul de informaţii

Page 51: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

La nivel international au fost încheiate multe acorduri multilateraele privind schimbul de informaţii. Aceste abordări multilaterale au o concentrare regională şi implică schimbul de informaţii. Numărul de ţări participante este relativ mic, în general mai puţin de 25 de ţări. Printre aceste acorduri enumerăm: -Directiva Comisiei Europene privind Asistenţă Reciprocă (1977); -Convenţia Multilaterală privind Asistenţa Administrativă Reciprocă în Probleme Fiscale (1995); -Modelul de Acord sl Centrului Inter-american pentru Administrare Fiscală (1999). Ţările scandinave schimbă informaţii bancare şi alte informaţii în mod automat pentru diverse impozite, cu excepţia obligaţiilor de import sub prevederile Convenţiei Nordice a Asistenţei Reciproce în Porbleme Fiscale, care a intrat în vigoare în 1991. In prezent se ştiu foarte puţine despre modul în care se aplică în practică cadrul teoretic de referinţă pentru schimbul internaţional de informaţie de natură fiscală. Multe ţări tratează convenţiile privind schimbul de informaţii fiscale cu deosebită confidenţialitate. Această reticenţă este intenţionată să creeze o nesiguranţă sănătoasă printre plătitorii de impozite – percepţia că informaţia fiscală este supusă schimbului are un efect sănătos pentru înspăimântarea evazioniştilor. În primul rând, schimbul de informaţii fiscale a crescut dramatic în utlimii ani, reflectând implementarea schimbului bilateral automat de informaţii. În al doilea rând, se constată o reciprocitate substanţială a schimbului de informaţii, în principal la nivelul ţărilor membre UE. În al treilea rând, se constată că schimbul de informaţii este mai frecvent cu vecinii direcţi ai unei ţări, cel mai probabil refclectând traficul sau munca tranfrontalieră în plus, ţările cu mulţi imigranţi par să facă schimb de informaţii cu ţara de origine a acestora.

Page 52: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Utilizări imorale ale paradisurilor fiscale. Scurta istorie a fenomenului activităţilor ilicite Luând în considerare declinul rapid al plăţilor din impozitarea profitului din ultimul deceniu, există posibilitatea ca paradisurile fiscale să fie o problemă foarte răspândită şi din ce în ce mai serioasă. Utilizarea paradisurilor fiscale acţionează atât asupra statelor dezvoltate, cât şi asupra celor în curs de dezvoltare, acestea din urmă fiind în mos special afectate de imposibilitatea colectării de taxe la bugetul naţional şi de realizarea de investiţii în infrastructură şi servicii sociale. În acelaşi timp, prin utilizarea zonelor offshore, companiile multinaţionale dobândesc un avantaj concurenţial neloial faţă de compatitorii naţionali sau firmele care nu-şi permit astfel de opţiuni. Companiile multinaţionale si marile firme de consultanţă, deţin companii offshore înmatriculate în paradisuri fiscale pentru a facilita ocolirea taxelor. Paradisurile financiare pun la dispoziţia investitorilor străini o gamă foarte largă de servicii, începând cu constituirea şi înregistrarea corporaţiilor străine şi sfârşind cu operaţiunile bancare. Deşi secretul bancar şi paradisul fiscal sunt două noţiuni distincte, ele au în comun atât scopurile legitime cât şi justificarea comercială, oferind însă posibilitatea desfăşurării de tranzacţii şi operaţiuni ce ulterior se dovedesc activităţi ilicite. Se poate spune că activităţile ilicite au existat, în formă primară, încă din epoca medievală, atunci când camăta, era considerată de biserica catolică un păcat capital, o crimă de gravitatea traficului de droguri din ziua de astăzi; cei ce practicau camăta, negustorii şi cămătarii acelor vremuri, anticipau tehnicile moderne de ascundere, transferare şi spălare a banilor, urmărind ascunderea acestor dobânzi, mascând sau deghizând existenţa lor. Înşelătoria putea fi realizată în nenumărate moduri: când negustorii negociau împrumuturile pe termen lung, creşteau artificial rata de schimb, suficient ca să acopere şi plata dobânzilor, pretinzând astfel că dobânzile sunt un fel de recompensă pentru riscul asumat; ei lăsau să se înţeleagă faptul că dobânda reprezintă penalizarea pentru întârzierile survenite în returnarea

Page 53: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

sumelor împrumutate, în baza unor acorduri stabilite de la bun început cu clienţii lor. Toţi cămătarii transformau astfel dobânzile în aparente profituri reale, prin utilizarea conceptului numit în prezent “firmă fantomă”: capitalul este împrumutat unei companii iar apoi este retras sub formă de profit şi nu de dobândă la împrumut, deşi în realitate nu se realizează nici un fel de astfel de profit. Toate aceste trucuri prin care se urmărea înşelarea autorităţilor bisericeşti, au în prezent echivalent în activităţile ilicite. Dacă despre activităţile financiare ilicite putem vorbi încă din epoca medievală, despre paradisurile financiare putem afirma că au o îndelungă istorie. Primii utilizatori ai acestora pot fi consideraţi (printre alţii) piraţii care “operau” în secolul al XVII-lea între Europa şi cele două Americi. Existau atunci locuri care îşi deschideau cu uşurinţă porţile pentru a depozita averile piraţilor. Apăruse chiar o competiţie între statele mediteraneene în a-I atrage pe aceştia odată cu banii lor. Pe de altă parte, piraţii îşi foloseau uneori banii pentru a cumpăra indulgenţele care să le permită întoarcerea acasă. De fapt, în 1612, s-a produs un eveniment ce poate fi considerat drept primul caz de amnistiere a profiturilor ilegale: Anglia oferea piraţilor care îşi abandonau meseria, atât libertatea deplină cât şi dreptul de a-şi păstra banii, anticipând cu mai bine de trei secole o practică similară faţă de marii traficanţi de droguri a unor state contemporane. Numeroase legi moderne îşi au rădăcinile în noţiunea medievală de “deo dand” (darul lui Dumnezeu) şi au ajuns în legislaţia actuală a multor ţări prin intermediul tradiţiilor engleze în domeniul dreptului cutumiar. Iniţial majoritatea pedepselor aplicabile erau mai degrabă din motive politice decât economice. Se poate aprecia că atâta timp cât din motive politice, comerciale sau juridice a existat nevoia utilizarii paradusurilor fiscale, au avut loc şi activitati ilicite. Criminalitatea, ca fenomen, corespunde ansamblului comportamentelor umane considerate infracţiuni, incriminate şi sancţionate ca

Page 54: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

atare, în anumite condiţii, în cadrul unui sistem de drept penal determinat concret. Un loc aparte în cadrul criminalităţii generale îl ocupă criminalitatea economico - financiară (criminalitatea în afaceri) sau criminalitatea “în gulere albe”. Acest fenomen lezează economia în ansamblul ei, pune în pericol structurile democratice şi stabilitatea socială, determină pierderea de încredere în sistemul economic, corupe şi compromite instituţiile economice şi sociale. Noţiunea de criminalitate “a gulerelor albe” a fost utilizată pentru prima dată în 1940 de Edwin H. Sutherland în lucrarea sa “White Collar Criminality” pentru a descrie ansamblul comportamentelor ilicite şi ilegale ale unor persoane care au , de obicei, o situaţie şi o poziţie socială şi economică ridicată şi se bucură de un prestigiu social în cadrul instituţiilor şi organizaţiilor în care lucrează; ulterior, noţiunea de criminalitate a gulerelor albe (white collar criminality) a fost extinsă pentru a desemna acele activităţi ilicite şi ilegale desfăşurate de anumite persoane investite cu funcţii oficiale: funcţionari ai statului, reprezentanţi guvernamentali, autorităţi publice, deci o infracţionalitate săvârşită de persoane socialmente respectabile, care ocupă un statut social elevat, infracţionalitatea cadrelor superioare din administraţie, a oamenilor de afaceri a personalităţilor politice, sindicale. Fenomenul de criminalitate a gulerelor albe a evoluat apoi către conceptul de criminalitate profesională sau corporaţională,concept care este mai larg şi se referă la toate activităţile ilicite orientate spre profit, realizate prin mijlocirea sau în legătură cu posesia sau funcţia făptuitorului, indiferent de poziţia sa socială. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate, criminalitatea gulerelor albe se dovedeşte a fi o formă specifică a criminalităţii contemporane, care are drept caracteristici comiterea în scopul maximizării profitului societăţii comerciale sau a corporaţiei din care face parte, pentru obţinerea unor venituri considerabile, prin eludarea impozitelor şi taxelor vamale, prin înşelarea partenerilor de afaceri sau a unor instituţii guvernamentale, precum şi pentru spălarea banilor murdari, respectiv ascunderea originii, prevenirea confiscării şi împiedicarea oricăror acţiuni de cercetare din partea autorităţilor.

Page 55: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

De regulă, criminalitatea economico - financiară implică şi corupţia, îndeosebi pentru obţinerea unor comenzi şi pieţe de desfacere, aranjamente în fixarea preţurilor, fabricarea unor produse falsificate, coruperea unor organisme de control;ea implică de asemenea legături şi relaţii mai mult sau mai puţin strânse între participanţi, uneori chiar organizări complexe la nivelul conducerii societăţilor comerciale, aceste persoane de cele mai multe ori bucurându-se de o poziţie socială, economică, politică şi profesională deosebită. În cadrul celui de-al XII-lea simpozion internaţional privind Criminalitatea Economică din Anglia - Cambrige desfăşurat în 1994, M. Dixon din cadrul Universităţii Exter, a prezentat faptul că infracţiunile financiare şi chiar unele fapte economice ilicite pot fi considerate ca făcând parte din crima gulerelor albe şi că de fapt, termenul de infracţiune săvârşită în guler alb, include în momentul de faţă toate fraudele financiare. Situatia economica, sistemul econimic si starea economiei. Factorii de criminalitatea în domeniul afacerilor. Nici un tip de societate, atât în perioada de prosperitate cât şi în perioadele de recesiune economică nu a fost ocolit de criminalitatea în domeniul afacerilor. În orice ţară au existat perioade de recesiune ce au survenit după ani de prosperitate. Tot această perioadă afectează şi situaţia economică la nivel microeconomic, la nivelul unei familii prin determinarea şomajului şi scăderea nivelului de trai. Şomajul la rându-i nu este urmat numai de scăderea bruscă şi excesivă a nivelului de trai ci şi de instabilitatea emoţională pe care o cauzează, punând individul în imposibilitatea de a-şi realiza prin mijloace legale aspiraţiile sale. În cadrul familiei, autoritatea tatălui se diminuează considerabil prin alterarea rolului său de susţinător al familiei, determinând stări de confuzie şi dezechilibru interior, dorinţa de revanşă împotriva societăţii. Nivelul de trai a fost considerat determinant pentru săvârşirea de infracţiuni doar atunci când era puternic influenţat în sens negativ spre sărăcie, însă odată cu apariţia conceptului de “criminalitate a gulerelor albe” în

Page 56: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

gândirea lui Edwin Sutherland lucrurile s-au schimbat: se consideră că aşa cum sărăcia determină individul la săvârşirea de infracţiuni, aşa şi dorinţa de îmbogăţire, dar nu pentru un trai mai bun, ci pentru puterea oferită şi controlată de bani, determină individul să săvârşească faptele antisociale. Cele mai reprezentative cazuri în care situaţia economică este considerată drept factorul criminogen determinant pentru amplitudinea criminalităţii afacerilor sunt cele înregistrate în ţările care au trecut în ultima perioadă de la o economie centralizată la una de piaţă: România, Bulgaria, Polonia, Rusia şi ţările din fosta Uniune Sovietică, ş.a. Sistemul juridic şi legislativ contribuie într-o măsură importantă la amplificarea criminalităţii afacerilor, modul în care a funcţionat şi în mică măsură mai funcţionează făcând să prelungească tranziţia globală a societăţii. Tot specialiştii în domeniu, referitor la societăţile comerciale, susţin că forma juridică de societate cu răspundere limitată, constituie ea însăşi un factor criminogen: deşi are o răspundere limitată, directorul unei SRL se consideră proprietarul de drept şi de fapt al patrimoniului.În unele state din Comunitatea Europeană, absenţa reglementărilor privind capitalul minim necesar pentru înfiinţarea şi înregistrarea oficială a unei antreprize sau societăţi comerciale este considerată un factor generator de ilegalităţi, fiind evident faptul că regulile care stabilesc valoarea capitalului social al unei societăţi comerciale, pentru ca aceasta să-şi desfăşoare activităţile fără riscul falimentului, sunt extrem de importante. Factorii psihosociali reprezintă suma atitudinilor şi comportamentelor individuale sau colective care favorizează criminalitatea afacerilor. În România, mediul afacerilor înglobează o mare diversitate de tipologii şi de comportamente umane, diversitate determinată de elementele de maximă particularitate prezente în viaţa politică, economică, socială şi financiară ce s-au dezvoltat rapid după 1989. Mediul afacerilor în România s-a format în aparenţă pe un teren virgin, dată fiind dominaţia economiei centralizate şi inexistenţa sectorului privat. Cei care au intrat în acest mediu proveneau din două mari categorii sociale preexistente: cei care din diferite motive dispuneau de sume considerabile (gestionari, şefi de depozite, demnitari, ş.a) şi specialiştii în comerţ exterior, industrie alimentară şi textilă şi alte ramuri ale economiei,

Page 57: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

care dincolo de fonduri aveau şi legături cu partenerii din străinătate, cărora l-i s-au adăugat rapid cei din structurile de conducere ale întreprinderilor de stat mai mari sau mai mici. Acestor două categorii l-i s-au adăugat pe parcurs o semnificativă pătură de oameni care considerau că au calităţi de comerciant, provenind din rândul tuturor categoriilor sociale ăi care sperau în demararea unei afaceri profitabile. Mediul de afaceri astfel creat, prin evoluţie, a dus la apariţia mediului de afaceri din ziua de astăzi, total deosebit (doar în aparenţă însă) dar care menţine scopul principal: profitul cu orice mijloc. O parte din cei ce au intrat în acest mediu de afaceri, neputând obţine în continuare profituri ridicate au trecut la săvârşirea de fapte infracţionale, putându-se afirma despre existenţa unui mediu de afaceri paralel cu cel licit. În mediul de afaceri, indivizii sunt atât de influenţaţi de colegii de breaslă, încât ajung să-I imite sau sunt atraşi de aceştia în comiterea faptelor ilicite. Prosperitatea unor persoane va atrage invidia colegilor de breaslă care la rândul lor vor urma tehnici asemănătoare. Cu cât eforturile de combatere a fenomenului au rezultate cât mai răsunătoare şi acţiunile de prevenire a lui sunt susţinute de cadrul legal şi de controale ale autorităţilor îndrituite, cu atât tentaţia de a recurge la o astfel de schemă pentru banii ilegali este mai mică. În foarte multe ţări este evidentă lipsa de reacţie a mediului judiciar faţă de constatarea şi reprimarea criminalităţii în afaceri. Analiştii sunt de părere că absenţa acestor reacţii se datorează în primul rând unor considerente de ordin tehnic, complexităţii afacerilor ilegale, mijloacelor de care dispun infractorii. Sectorul financiar internaţional oferă beneficii de necontestat comunităţii mondiale, însă sub condiţia necesară ca toţi participanţii la acesta să asigure transparenţa şi credibilitatea sa. Astfel, cu cât sistemele de control introduse de anumite ţări sunt mai eficiente, cu atât tendinţa de a folosi conjunctura mai puţin aspră a altor ţări va fi mai accentuată. Colaborarea globală din punct de vedere economic care să ducă la coordonarea internaţională a politicii economice nu poate fi eficientă atâta

Page 58: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

timp cât reglementările, sistemele de control în materie impuse de fiecare stat, diferă. În cele mai multe cazuri, prin săvârşirea faptei antisociale, a infracţiunii, se urmăreşte folosul material, profitul. Necesitatea combaterii fenomenului infractional s-a făcut simţită şi în România unde, la 18 ianuarie 1999 a fost adoptată Legea nr.21 pentru Prevenirea şi Sancţionarea Spălării Banilor; prin acest act normativ s-a înfiinţat şi Oficiul Naţional Pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, organ de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Guvernului. Utilizări legale ale firmelor offshore Comparativ cu alte probleme internaţionale, în ultima vreme se constată o accentuare a preocupării cercetătorilor şi oficialilor guvernamentali cu privire la problemele legate de evaziunea fiscală organizată – legală – practicată de companii şi persoanele bogate. Într-adevăr acest fenomen a luat amploare în rândul companiilor şi indivizilor avizaţi. Prin intermediul tranzacţii artificiale, fără substanţă comercială, sunt evitate în mod legal impozitele de profit sau venit, atrăgând protestul celor care analizează impactul social al acestor planificări fiscale asupra plătitorilor de taxe neavizaţi (taxe mai mari şi servicii sociale insuficiente). Experţii în domeniu creează scheme mai mult sau mai puţin complexe de evaziune fiscală legală – planificare fiscală internaţională -, jonglând cu interpretarea noţiunilor de tipul preţurilor de transfer, rezidenţa fiscală, jurisdicţie, pierdere sau profit, acorduri de evitare a dublei impuneri, etc. La începutul anilor ’80, Subcomisia Permanentă de Investigaţii a Comitetului de Afaceri Guvernamentale din SUA a condus o serie de audieri care au pus accentul nu numai pe exploatarea infracţională a centrelor financiare offshore, dar şi pe răspândirea utilizării ilegale a sistemului bancar affshore pentru facilitarea evaziunilor fiscale. Datorită dezvoltării comunicaţiilor şi a Internetului, acest fenomen a fost catalogat ca mult mai răspândit decât fusese cu 15 ani în urmă. Utilizarea centrelor financiare offshore şi a secretului bancar de către organizaţii criminale şi indivizii simpli în scop evazionist nu ar trebui să ascundă rolurile legale pe care aceste centre continuă să le joace, în special

Page 59: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

într-o lume în care banii se mişcă permanent în căutarea unor mai bune rate de profit, în care sume imense de bani pot fi obţinute prin arbitraj şi în care s-a înregistrat o deplasare de la o economie a investiţiilor spre aceea ce mulţi observatori numesc o economie speculativă sau “capitalism de cazino”. Centrele financiare offshore oferă ceea ce un observator a numit “libertăţi, servicii şi oportunităţi”. Printre “libertăţi” se numără libertatea cu privire la controlul schimbului valutar, libertatea de a construi rezerve, libertatea de a nu dezvălui informaţii , libertatea de a nu mai plăti o serie de impozite şi taxe împovărătoare; “serviciile” cuprind servicii servicii bancare pentru persoane fizice sau corporaţii, custodia globală, managementul fondurilor de investiţii offshore, administrarea de companii şi trusturi, servicii legislative şi de contabilitate şi operaţiuni bursiere. Urmărind noţiunea de “libertăţi” care este suficient de importantă ca să i se acorde o discuţie aparte, este foarte clar că băncile onshore folosesc centrele financiare offshore pentru a evita uneori reglementări împovărătoare din onshore. De exemplu, multe bănci din SUA trimit bani în insulele Cayman şi în alte locuri pentru a evita cerinţa Sistemului Federal de Rezerve (FRS) ca un procent din depozitele reţinute în SUA, să fie plasate în fiecare seară la Banca Federală de Rezerve (FRB) într-un cont pentru rezerve, nepurtător de dobândă. Băncile cu un număr foarte mare de conturi ale corporaţiilor, conturi pentru care nu sunt dispuse să renunţe la dobânda cuvenită (sau să priveze clienţii de dobânda cuvenită chiar şi pentru o zi) pot stabili o filială în străinătate, creând centre de profit de unde profiturile să fie repartizate în momentul cel mai convenabil pentru minimalizarea taxelor. Investitorii individuali sau companiile transnaţionale uneori plasează banii offshore din motive legate de managementul cash-flow-ului. În mod similar IBC-urile, care pot fi înfiinţate cu minimum de formalităţi în multe centre financiare offshore, oferă o multitudine de avantaje legale cum ar fi deţinerea de brevete, exploatarea legală a convenţiilor privind evitarea dublei impuneri, managementul tranzacţiilor comerciale internaţionale etc. IBC-urile pot fi folosite şi pentru deţinere de proprietăţi în onshore. Departamentele care se ocupă cu plata taxelor în cadrul corporaţiilor multinaţionale din zilele noastre deţin o pleiadă de instrumente de reducere a

Page 60: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

obligaţiilor fiscale. O caracteristică comună în majoritatea cazurilor de evaziune fiscală descrise este faptul că ele se anexează pe deduceri folosite pentru compensarea veniturilor. Aşadar, în circumstanţele potrivite, fiecare instrument de evaziune fiscală poate fi văzut ca o pârghie prin care managerul de taxe poate reduce obligaţiile fiscale într-un anumit an. Luând în considerare declinul rapid al plăţilor din impozitarea profitului din ultimul deceniu, există posibilitatea ca paradisurile fiscale să fie o problemă foarte răspândită şi din ce în ce mai serioasă. Utilizarea paradisurilor fiscale acţionează atât asupra statelor dezvoltate, cât şi asupra celor în curs de dezvoltare, acestea din urmă fiind în mod special afectate de imposibilitatea colectării de taxe la bugetul naţional şi de realizarea de investiţii în infrastructuri şi servicii sociale. În acelaşi timp, prin utilizarea zonelor offshore, companiile multinaţionale dobândesc un avantaj concurenţial neloial faţă de competitorii naţionali sau firmele care nu-şi permit astfel de opţiuni. Alimentată de dezvoltarea tehnologiilor şi a telecomunicaţiilor, infrastructura financiară a evoluat într-un sistem care leagă ţările, băncile, bursele (de acţiuni şi mărfuri) şi alte instituţii financiare într-un circuit global. Astfel o parte din ce în ce mai mare din fondurile corporaţiilor circulă mai mult prin tranzacţii electronice decât prin bani lichizi. În S.U.A., de exemplu, valoarea tranzacţiilor în bani lichizi a scăzut de la circa 550 miliarde de dolari la 2,2 miliarde, pentru ca valoarea tranzacţiilor electronice să crească de la 9 miliarde la aproximativ 540 miliarde de dolari; aici masiva creştere a plăţilor electronice a devenit posibilă prin dezvoltarea mecanismelor electronice de transfer operată de societatea pentru sistemul de Telecomunicaţii financiare (S.W.I.F.T.), Rezerva federală şi Sistemul de Plăţi Interbancare (C.H.I.P.S.). O statistică arată că valoarea şi volumul tranzacţiilor ce se desfăşoară prin aceste mecanisme sunt uriaşe: în fiecare zi peste 460000 de transferuri electronice de bani evaluate la sume de peste 2 trilioane de dolari sunt efectuate de Fedwire şi CHIPS şi aproximativ 200000 de mesaje de transfer sunt trimise de SWIFT. Paradis financiar si paradis fiscal

Page 61: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Termenul de paradis financiar / fiscal este adesea înşelător şi impropriu folosit. Trebuie să facem distincţia între noţiunea de paradis financiar şi cea de paradis fiscal; un teritoriu considerat paradis financiar este şi un paradis fiscal pe când un paradis fiscal nu este obligatoriu un paradis financiar. Printre caracteristicile paradisurilor financiare se numără şi impozitele reduse - fiscalitatea convenabilă - esenţa noţiunii de paradis fiscal: noţiunea de paradis financiar, o include deci pe cea de paradis fiscal. Pentru a desemna o ţară din acest punct de vedere am putea utiliza, printre altele, şi termenul de “jurisdicţie a secretului financiar”. Un anumit grad de discreţie financiară şi bancară este caracteristic tuturor statelor; aproape toate statele impun un anumit nivel de protecţie pentru informaţiile bancare şi comerciale, dar cele mai multe dintre ele vor dezvălui aceste informaţii în cazul unei anchete desfăşurate de organele competente dintr-o ţară străină; o jurisdicţie a secretului financiar şi bancar va refuza însă, aproape întotdeauna, să-şi încalce propriile legi cu privire la secretul bancar, chiar şi atunci când ar fi vorba de o gravă violare a legilor unei alte ţări. Termenul de paradis financiar desemnează orice ţară care nu percepe impozite ori impozitele sunt reduse pe toate categoriile sau doar pe unele categorii de venituri, unde există un nivel ridicat de secret bancar sau comercial, cerinţe minime din partea băncii centrale şi nici un fel de restricţii asupra schimburilor valutare. Privită prin prisma reducerilor sau a scutirilor de impozite, aproape orice ţară poate fi considerată paradis fiscal, pentru că, într-o formă sau alta, societăţilor comerciale sau persoanelor fizice străine le sunt oferite diferite stimulente pentru a încuraja investiţiile lor şi a promova astfel creşterea economică în zonă. În perioada de tranziţie şi România a încurajat o astfel de politică, scutind de la plata impozitelor pe profit, a taxelor vamale şi a altor impozite societăţile comerciale înfiinţate cu aport străin; mai mult, unele dintre aceste facilităţi s-au acordat şi investitorilor români. Principalele caracteristici ale paradisurilor financiare sunt:

Page 62: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

-Impozitele reduse: majoritatea ţărilor considerate paradisuri financiare fie nu impun nici un impozit pe venituri, fie impun un impozit redus în comparaţie cu ţările de origine ale celor care folosesc paradisurile fiscale respective. -Secretul: dacă în general secretul bancar este greu de penetrat în orice legislaţie, totuşi , cele mai multe ţări din lume nu protejează aceste informaţii în cazul unei anchete solicitate de un guvern străin, mai ales când aceste anchete au la bază un tratat multilateral sau bilateral de asistenţă judiciară. Ţările paradisuri financiare refuză să divulge secretul bancar şi comercial chiar şi atunci când este vorba despre comiterea unei grave încălcări a legilor unei alte ţări. Gradul de secret şi amploarea restricţiilor variază de la ţară la ţară, gradul de confidenţialitate fiind direct corelat (într-unele state) cu tipul de licenţă sau autorizaţie de funcţionare. -Importanţa activităţii bancare: cele mai multe ţări paradisuri financiare urmează o politică de încurajare a activităţii bancare din străinătate prin introducerea unor distincţii între activitatea bancară a locuitorilor ţării respective şi aceea a cetăţenilor străini; în general activitatea cetăţenilor străini nu este supusă controalelor exercitate asupra schimburilor valutare sau altor controale. - Mijloacele de comunicaţie moderne: progresele realizate în utilizarea computerului şi a Internetului în scopul operaţiunilor bancare au făcut din băncile situate în paradisurile financiare o şi mai mare atracţie. Aceste ţări considerate paradisuri financiare posedă de asemenea excelente instalaţii de comunicaţii, îndeosebi servicii de telefonie, cablu optic, telex, telefax, care le leagă cu cele mai importante ţări de unde provin fondurile depuse sau spre care se îndreaptă fluxurile financiare. Se poate vorbi chiar de o legătură fizică ce se realizează prin intermediul serviciilor aeriene ce oferă zboruri regulate. - Lipsa de control asupra monedei: multe paradisuri financiare exercită un sistem de control cu dublă monedă care face deosebire între rezidenţi ţi non rezidenţi şi între moneda locală şi cea străină. Regula generală este aceea că fac obiectul controlului monetar şi valutar numai locuitorii din ţara paradis financiar nu şi cetăţenii nerezidenţi. O companie creată într-o ţară paradis financiar care are ca proprietar un nerezident şi care desfăşoară

Page 63: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

activitatea comercială în afara paradisului financiar este considerată ca entitate cu regim străin referitor la controlul asupra schimburilor valutare. - Publicitatea: cele mai multe paradisuri financiare se fac cunoscute în lume prin ele însele datorită avantajelor pe care le oferă, organizându-se chiar seminarii internaţionale în scopul prezentării acestor avantaje; multe dintre aceste ţări văd în activitatea financiară o sursă de venituri relativ stabilă, căutând să o promoveze. Sistemul financiar offshore. Banci offshore Originile băncilor onshore sunt învăluite în mituri şi mistificări, parţial datorită neînţelegerii sensurilor exacte ale termenului. Într-o accepţiune populară, prin bancă offshore se înţelege posibilitatea ca o persoană rezidentă într-o jurisdicţie să deţină bunuri în instituţii financiare încorporate într-o altă jurisdicţie, de aici provenind expresia de “bani offshore”. Originea termenului offshore se află în limba engleză (off + shore = departe de ţărm , cele mai mari centre offshore fiind foste colonii britanice, motiv pentru care şi alţi termeni de specialitate provin din limba engleză (ex: tax haven = paradis fiscal). Teoretic o companie offshore se poate înfiinţa oriunde, dar nu toate statele oferă facilităţile de care se bucură astfel de firme, tocmai aceste facilităţi oferite de paradisurile fiscale fiind cele care atrag înfiinţarea şi funcţionarea unor asemenea companii. Cele mai multe din companiile offshore sunt create prin semnarea a numai două documente oficiale (deşi există anumite deosebiri între ţări): memorandumul de asociere (similar contractului de societate) şi articolul de asociere (statutul), care conţine regulile de funcţionare a companiei. Aceste documente sunt supuse spre aprobare oficiului local de înregistrare, după care se eliberează un certificat de încorporare a companiei. Ţările considerate paradisuri financiare sunt cele care oferă cele mai bune condiţii pentru înfiinţarea de firme offshore; aceste regiuni sunt dependente din punct de vedere politic şi independente din punct de vedere economic de o ţară cu sistem economic şi politic bine dezvoltat.

Page 64: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Tranzacţiile financiare offshore au un scop precis. Băncile sau alte instituţii financiare care operează off-shore sunt scutite de o gamă largă de reglementări impuse în mod normal instituţiilor onshore; tranzacţiile lor sunt scutite de taxe, nu sunt grevate de cerinţe privind garanţiile şi nici de restricţii cu privire la dobânzi, adesea fiind scutite de verificări chiar şi în privinţa lichidităţilor, afacerile cu clienţii nonrezidenţi (de obicei alte instituţii financiare), desfăşurându-se în valute străine. Trusturile offshore Trusturile (offshore) sunt instrumente importante şi folositoare pentru efectuarea transferurilor şi derularea managementului. Creaţie a dreptului cutumiar, trusturile permit deţinătorilor de bunuri să le predea unor terţi, care se angajează să le protejeze alături de interesele proprietarilor; formula este valabilă mai ales în cazul bunurilor aparţinând minorilor sau interzişilor. Conform vechilor uzanţe ale dreptului cutumiar, trusturile se supun unor legi care impun anumite cerinţe celor care administrează bunurile şi fondurile altora; astfel administratorii nu pot fi schimbaţi decât prin sentinţă judecătorească iar termenii între care funcţionează trustul sunt ficşi: dacă aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, legea consideră că proprietatea trustului este proprietatea administratorului şi devine astfel subiect al acţiunilor justiţiei. În cele mai multe sisteme de drept, aceste cerinţe limitează posibilitatea ca trusturile să fie folosite pentru a ascunde sau proteja împotriva confiscării fonduri “murdare”. De curând mai multe sisteme de drept au amendat prevederile legale referitoare la trusturi, făcându-le mai atractive pentru cei ce urmăresc ascunderea profiturilor. Aceste prevederi noi permit trusturilor să-şi plaseze bunurile în afara jurisdicţiei statului de origine. Astfel de prevederi legale permit ca documentele de organizare a trusturilor să fie înscrise astfel încât să nu permită identificarea administratorului sau a beneficiarului; adevăraţii beneficiari sunt indicaţi în aşa numitele “scrisori de intenţie”, instrucţiunile de înfiinţare a trustului purtând numele de “memorandum de intenţie”.

Page 65: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Cel care înfiinţează trustul, poate controla situaţia sa prin persoana unui aşa numit “protector” ce la rându-i poate schimba şi beneficiarii dar şi administratorii trustului. În multe dintre sistemele de drept, trusturile sunt administrate la rândul lor de alte companii Teritorii atractive considerate paradisuri fiscale Deşi paradisurile fiscale oferă în general aceleaşi facilităţi, există deosebiri între ele care le fac mai atractive pentru anumite categorii de investitori; alegerea unui paradis fiscal va depinde întotdeauna de scopul de bază al persoanei ce urmăreşte utilizarea unei astfel de jurisdicţii Clasificarea paradisurilor fiscale Scopul acestei clasificări nu îl constituie împărţirea entităţilor teritoriale într-un mod permanent viabil, ci mai mult de a reliefa considerentele pentru care se atribuie unor entităţi un astfel de calificativ, procedând la câteva exemplificări. În realitate, orice ţară poate deveni într-o bună zi un paradis fiscal sau poate să înceteze a mai fi considerată astfel. Paradisurile fiscale se pot împărţi în principale şi secundare. În cadrul paradisurilor ficale principale se pot identifica şapte tipuri de ţări. Această împărţire are la bază principalele dispoziţii legale, căci în realitate multe ţări aparţin mai multor categorii: 1. Ţări în care nu aplică nici un fel de impuneri asupra veniturilor şi creşterilor de capital – zero heavens sau pure heavens – Bahamas, Bermude Dominica, Madeira, Samoa; 2. Ţări în care impozitul pe venit sau beneficiu este redus – adică rate fixe stabilite de autorităţi sau combinate cu reduceri de comun acord ori scutiri – cum sunt Cipru, Liechtenstein, Malta, Elveţia; 3. Ţări în care impozitul este stabilit pe o bază teritorială: Marea Britanie (pentru societăţine nerezidente), Costa Rica, Hong Kong, Malaezia,

Page 66: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Panama, Filipine, Venezuela. În aceste ţări, contribuabilii beneficiază de o exonerare a beneficiilor obţinute prin operaţiuni realizate în afara teritoriului. 4. Ţări care oferă tratamente speciale companiilor ofshore şi companiilor holding; Austria, Ungaria, Luxemburg, Olanda, Singapore, Thailand; 5. Ţări în care sunt scutite de taxe companiile ce produc pentru export; Irlanda şi Madeira; 6. Ţări în care sunt oferite avantaje fiscale companiilor de afaceri internaţionale – IBC – companii orientate sau nu spre investiţii, dar care se califică drept companii financiare offshore privilegiate: Bahamas, Bermude, Barbados, Dominica; 7. Ţări care oferă avantaje fiscale specifice societăţilor bancare sau altor instituţii financiare cu activităţi offshore: Hong Kong, Maderia, Filipine, Singapore, Malaezia. Marea majoritate a acestor state reprezintă foste colonii britanice rămase fără suportul financiar al Coroanei după spargerea imperiului colonial britanic. Fiind ţări mici din punct de vedere geografic, cu populaţie restrânsă şi în general fără prea multe resurse naturale (pentru dezvoltarea unei industrii), aceste state s-au orientat către exploatarea frumuseţilor naturale (turismul şi serviciile diverse joacă un rol important în economia acestor ţări) şi închirierea suveranităţii fiscale. Companiile offshore asigură acestor ţări venituri substanţiale prin crearea de locuri de muncă pentru persoane superior calificate (ceea ce înseamnă salarii şi impozite pe salarii mai mari), exigenţa unor firme de avocatură, instituţii de stat înregistrate, bănci şi instituţii financiare înregistrate pe aceste teritorii etc. Pe de altă parte, chiar şi în situaţia unor sume modeste, taxele obligatorii către stat (taxe de înmatriculare şi de reînmatriculare) şi impozitele contribuie la obţinerea unui venit considerabil pe cap de locuitor. Insulele Britanice Virgine au 17.000 de locuitori şi, în momentul de faţă, sunt înmatriculate în această ţară aproximativ 460.000 de companii offshore. Înmulţind acest număr cu impozitul anual plătit de o astfel de companie (300 USD), se observă că numai taxele plătite de companiile offshore aduc 8.000 USD pe cap de locuitor!

Page 67: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Expresia de paradis fiscal secundar ar putea să pară inexactă. Caracterizate în general printr-o suprafaţă mică şi o populaţie redusă numeric, fără a îndeplini toate caracteristicile paradisurilor fiscale principale, aceste mici state fie nu aplică nici o impunere fiscală, fie nu impun anumite venituri realizate de persoane fizice sau de societăţi. Uneori acordă exonerări pentru activităţile desfăşurate de anumite societăţi sau reduc mult cotele de impunere. Există însă multe insuliţe şi ţări în curs de dezvoltare deficitare la nivelul mediului economico – social, dar care nu prevăd impozite şi taxe pentru entităţile offshore. Ele nu sunt calificate paradisuri fiscale eficiente deoarece nu oferă celelalte facilităţi cerute de această industrie. De exemplu Tonga, în Oceanul Pacific, nu impozitează profiturile, ci impune numai o taxă anuală plătită de companii; acest stat este însă practic inaccesibil pentru afaceri. În aceeaşi situaţie se află insula Pitcarin şi Noua Caledonie, aceasta din urmă foarte populară printre francezi pentru stabilirea domiciliului şi rezidenţei fiscale. Avantaje oferite de firmele offshore O decizie legata de infiintarea unei firme offshore pentru a putea conduce mai bine afacerile necesita studiul avantajelor pe care le au aceste companii offshore. Aceste avantaje sunt: § anonimitate şi confidenţialitate; § suportă taxe reduse şi ajută la o mai bună planificare internaţionala a taxelor; § lipsa controalelor valutare; § operează într-un sistem economic şi politic stabil; § operează într-un sistem bancar bine organizat şi dezvoltat; § posibilitatea diversificării obiectului de activitate fără nici o restricţie; § regulamente lejere; § posibilitatea de expansiune mult mai bună; § ascunderea provenienţei mărfurilor prin prelucrarea în zonele libere adiacente altor centre financiare offshore;

Page 68: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Anonimatul şi confidenţialitatea sunt invocate ca principale avantaje ale companiilor offshore, după taxele scăzute sau chiar lipsa acestora. Printre motivele care determină o asemenea alegere se numără: § în cele mai multe cazuri compania offshore este folosită ca o a treia parte desfaşurând tranzacţii pe piaţa locală. În acest caz, cele 2 companii nu trebuie sa aibă acelaşi director întrucât aceeaşi persoană nu poate semna un acord între 2 companii în calitate de director al amândurora; § în multe ţări obligativitatea de a plăti taxe este legată de locaţia administraţiei companiei. Dacă este evident că directorii şi acţionarii unei companii străine sunt înregistraţi pe piaţa locală, veniturile companiei străine vor fi considerate ca venituri ale unor proprietari locali şi vor fi, în consecinţă, taxabile; § oamenii de afaceri doresc sa menţină anonimatul în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate, profiturile acumulate, investiţiile; § anonimatul nu poate fi obţinut odată ce compania a fost înregistrata cu deţinătorii ei reali, iar documentele în care sunt consemnaţi acţionarii şi directorii sunt îndosariate. În contrast, când compania este înregistrată ca anonimă, iar proprietarii, la un moment dat, nu mai doresc acest lucru, structura nu poate fi oricând schimbată; § publicul are acces la dosarele ce conţin certificatele de acţionar, documentele de constituire ale unei companii etc. Pe plan mondial peste 95% din deţinătorii de companii offshore folosesc o structură de anonimat, restul preferând o structură deschisă. Angajaţii sunt obligaţi prin juramânt să păstreze secrete numele beneficiarilor nerezidenţi. Doar datele generale sunt prezentate din când în când pentru a informa guvernul şi publicul cu privire la evoluţia în acest domeniu. în funcţie de dorinţa beneficiarului companiei, identitatea acestuia poate fi cunoscută doar de cei cu care lucrează în mod direct, cum ar fi directorul general şi adjunctul. Jurisdicţiile fiscale existente pe plan mondial se împart în două categorii: cele caracterizate de un nivel ridicat al taxelor (taxa pe venit, TVA, taxa pe salarii, taxa pe dividende, taxe municipale, taxe de drumuri, taxe imobiliare etc.) şi cele care nu percep taxe deloc sau acestea sunt foarte mici.

Page 69: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Dacă luăm în considerare o jurisdicţie offshore favorabila putem aduce in discutie Seychelles. In aceasta jurisdictie, este impusa o taxă fixă anuala in valoare de 100$ oricărei companii, indiferent de profiturile sau pierderile acesteia. Cât despre planificarea internaţională a taxelor, companiile internaţionale folosesc entităţile offshore pentru a-şi dirija profiturile către acestea şi pentru a-şi desfăşura activitatea astfel iîcât să plătească cât mai puţine taxe. Nu este de mirare că mii de oameni de afaceri şi companii folosesc companii offshore pentru planificarea internaţională a taxelor, printre acestea numărându-se firme renumite în întreaga lume precum Pepsi Cola, Tetra Pak, Barclays RJR Nabisco şi altele. Existenţa unor tratate de evitare a dublei impuneri internaţionale împreună cu taxele scăzute oferă posibilităţi imense pentru planificarea taxelor. Mulţi oameni de afaceri încearcă să evite stabilirea unei baze străine acolo unde există controale valutare sau sunt intenţionat complicate formalităţile ce privesc aceste operaţiuni. Companiile offshore nu sunt supuse controalelor valutare de nici un fel. Ele pot primi fonduri fie în cash, fie sub altă formă, în orice tip de valută şi de asemenea pot face plăţi către orice persoană în orice ţară, sau pot face retrageri de fonduri fără nici o explicaţie sau documente cerute de bancă. Astfel, compania operează într-un sistem bancar nerestrictiv. Companiile offshore pot menţine conturi în orice tip de valută, sub forma de conturi curente, conturi cu preaviz, sau depuneri la termen fix, iar dobânzile plătite sunt similare cu cele practicate la nivel internaţional. Fondurile din aceste conturi pot fi transferate în străinătate fără nici un fel de restricţie şi fără solicitarea unor documente sau a unor permise. Orice om de afaceri, orice investitor îşi doreste să îşi desfăşoare activitatea într-o ţară ce are aceste caracteristici. Nimeni nu doreşte să îşi vadă banii pierduţi din cauza schimbării guvernelor, sistemului de guvernare sau din cauza instabilităţii economice ce poate aduce cu ea inflaţie, regresie economică şi multe alte probleme.

Page 70: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Centrele financiare offshore permit în mod frecvent diversificarea obiectului de activitate al unei companii, operaţie care nu este posibilă în ţara de origine a investitorului. Companii cu impuneri şi restricţii dureroase în ţara lor de origine pot găsi nenumarate soluţii comerciale în centre offshore, scapând astfel de multe din probleme Frica de regulamente excesive este o atracţie majora spre acest domeniu şi este motivul pentru care înregistrarea de bănci, societăţi de asigurări sau societăţi de transport maritim a devenit un pilon important al industriei offshore. Un nou val de instrumente financiare se deplasează spre domeniul offshore pentru acelaşi motiv. Acest val include fonduri de investiţii închise, instrumente de plataă comertul cu Eurodolari. Marile corporaţii văd centrele offshore ca pe ceva indispensabil pentru expansiunea lor pe noi pieţe la costuri competitive. De exemplu, centrele financiare offshore domină câteva activităţi internaţionale cum ar fi: shippingul, transportul aerian, domeniul financiar şi al societăţilor de asigurari captive. În ultimul timp au fost înregistrate, aproximativ un milion de companii offshore în toată lumea, iar multe din corporaţiile de răsunet de pe piaţa mondială operează prin aceste centre. Amintim aici IBM şi Microsoft în Dublin, Orient Express şi American Airlines în Bermude, De Burs în Insula Man, GE şi CNN în Cipru. Astfel, o firmă va putea intra mai usor pe o piaţă sau îşi va putea deschide o filială sau o sucursală într-o anumită ţară pentru că va fi privita ca o firmă straină şi va putea beneficia de facilităţi acordate de guvernul ţării respective. Oamenii de afaceri pot ascunde provenienţai mărfurilor pe care le comercializează cu ajutorul zonelor libere. Astfel, ei pot introduce mărfurile în zonele libere unde le pot schimba ambalajul, le pot prelucra şi le pot ascunde provenienţa pentru că mărfurile vor avea ca provenienţa apoi zona liberă, şi implicit ţara care a organizat aceasta zonă liberă şi astfel mărfurile pot fi mai uşor alese de consumatori. Tipuri de firme offshore Cele mai uzuale firme offshore sunt:

Page 71: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

1. Compania nerezidentă (non-resident) : - este cea mai putin pretenţioasă, - utilizată în special în zona de influenţă a legilor britanice. - inconvenientul principal îl constituie lipsa de protecţie a companiei care, deşi înregistrată într-o zonă cu fiscalitate redusă, se va supune legislaţiei din ţara de domiciliu. - pentru a evita acest inconvenient se recomandă domicilierea tot într-o jurisdicţie offshore (ex. Cypru) 2. I.B.C. (International Business Company) : - flexibilitate şi operativitate la încorporare, - admiterea companiilor cu un singur acţionar, - posibilitatea de a emite acţiuni la purtător, - obligaţii sumare de asigurare a sediului. (ex. Seychelles) 3. Companiile exceptate (exempt) : - exceptarea este acordată anual pe baza unei declaraţii a responsabililor firmei că nu vor face afaceri cu firme din acel stat, altele decât cele nerezidente sau exceptate, - beneficiază de întreaga protecţie a statului respectiv, - sunt obligate să întreţină o reprezentare în teritoriu. 4. L.L.C. (Limited Liability Company) : - este o asociere între persoane fizice, în care partenerii sunt consideraţi acţionari şi au raspunderea limitată la cota de participare la capitalul social. - profitul este considerat de fisc drept venit personal şi impozitat în consecinţă. - constituie o tehnica deosebit de apreciată pe teritoriul SUA. Formalităţi contabile minime si firmele offshore Lipsa obligativităţii ţinerii evidenţelor contabile: într-un număr mare de paradisuri fiscale, companiile offshore nu sunt obligate să întocmească registre contabile. (ex. Seychelles) Acest fapt conduce la economii substanţiale, deoarece companiile obişnuite de mărime similară (non-offshore) cheltuiesc anual sute sau chiar mii de dolari pe taxe de contabilitate (convertite în dolari).

Page 72: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Anumite jurisdicţii nu solicită nici o certificare contabilă sau audit asupra conturilor. In esenţă, compania poate funcăiona fără a fi necesară nici un fel de raportare. În cele mai multe ţări, întocmirea registrelor contabile are două scopuri: pe de o parte, serveşte la informarea proprietarului, creditorilor şi partenerilor de afaceri despre situaţia financiară a companiei, pe de altă parte trebuie să satisfacă anumite obligaţii faţă de autorităţi (Fisc, Autorităţi vamale, etc). În această privinţă, companiile offshore pot fi împărţite în două categorii distincte: A.Conform legii, compania nu are nevoie de registre contabile pentru scopuri oficiale Această posibilitate există în ţările în care impozitul anual este fix (Seychelles, Bahamas, Belize, Insulele Virgine Britanice, etc.). Ţara de înregistrare nu este interesată în cunoaşterea cifrei anuale de afaceri şi a profitului, deoarece impozitul este fix şi nu depinde de cifra de afaceri şi de profit. Acest sistem asigură o reducere substanţială a costurilor. Aceasta nu înseamnă însă că nu se pot întocmi registre contabile interne pentru propria informare, dacă proprietarul ia o decizie în acest sens. Dar, aceasta este o problemă internă a societăţii şi nici o autoritate externă nu are dreptul să intervină în contabilitatea firmei. B. Întocmirea registrelor contabile este obligatorie În această categorie intră Anglia, Cipru, Uruguay, etc. În acest caz, pe lângă faptul că evidenţa contabilă este obligatorie, ea trebuie să respecte reglementările legale ale ţării respective şi să fie verificată şi autentificată de un revizor contabil local. În cazul Ciprului, legea cere nu numai întocmirea registrelor contabile şi un raport anual, ci şi ca bilanţul anual al companiei să fie revizuit de un contabil local. În acest caz, ţinerea registrelor contabile poate conduce la complicaţii, deoarece este necesară trimiterea facturilor companiei, a declaraţiilor bancare şi a altor documente contabilului local, astfel încât acesta să poată pregăti registrele contabile şi bilanţul contabil. Distanţa fizică şi posibilele neînţelegeri de limbaj implicate înseamnă că ţinerea evidenţelor contabile nu este doar inconvenientă, ci şi costisitoare; chiar şi pregătirea registrelor contabile pentru o companie cu capital şi tranzacţii minime costă câteva sute de dolari.

Page 73: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Capitalul social al firmei offshore si modul de virare al acestuia Pot fi observate efectele a două tipuri de sisteme juridice (continental şi anglo-american) pe diferitele teritorii. Sistemul anglo-american În ţările în care legislaţia se bazează pe cea britanică, sistemul de cerinţe este mult mai flexibil. Acest lucru este valabil îndeosebi pentru zonele offshore aflate în regiunea Mării Caraibelor. De exemplu, în Bahamas, capitalul standard înregistrat de o companie este de 5000$. Conform legilor acestei ţări, această sumă este aşa-numitul capital nominal înregistrat, care nu trebuie să fie pus la dispoziţia companiei. Aceaşi regulă se aplică şi în Insulele Britanice Virgine, unde capitalul standard înregistrat este de 10,000$, dar nu este obligatorie vărsarea acestuia. Aceasta înseamnă că aceste companii pot fi înfiinţate având formal un capital de câteva mii de dolari, dar fără ca în realitate să posede nici măcar un cent la înfiinţare. Sistemul continental În ţările din cel de-al doilea grup (cele aflate sub efectul legii continentale), atât suma, cât şi metoda de plată a capitalului înregistrat sunt precis definite. Acesta este cazul de exemplu în Elveţia, Liechtenstein şi Ungaria, unde capitalul înregistrat trebuie subscris de către proprietari şi vărsat într-un cont special al companiei, iar orice altă contribuţie care nu este în numerar, trebuie pusă la dispoziţia companiei. Actionari si directori nominali Se recurge la directori şi actionari (proprietar) nominali în cazul în care adevăraţii proprietari şi directori nu doresc să fie înregistraţi în actele constitutive ale companiei. În acest caz, una sau mai multe persoane (persoane fizice sau juridice) sunt de acord, contra unei remuneraţii, să fie înscrise în documente, în calitatea mai sus menţionată. Dacă proprietarul real doreşte, directorii nominali vor fi implicaţi nu numai în înfiinţarea companiei, ci şi în semnarea contracte realizate în viitor de societate, precum şi în diferite operaţiuni bancare.

Page 74: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Acolo unde sunt implicaţi directori nominali, se obişnuieşte ca directorii nominali să fie doar trecuţi în actele companiei. În acelaşi timp, directorii nominali acordă o împuternicire generală unui terţ, acordându-i toate drepturile (deschiderea de conturi bancare, semnarea contractelor, etc. ). A treia persoană împuternicită astfel, poate fi însuşi beneficiarul. În cazurile în care proprietarii beneficiari nu doresc să-şi dezvăluie deloc identitatea, directorii nominali vor semna contracte, emite facturi şi ordine de transfer bancar, etc.; evident, va fi percepută o taxă pentru fiecare acţiune realizată de către directorul nominalizat. Directorii nominali sunt de obicei angajaţi ai cabinetelor de avocatură locale care în general şi reprezintă compania pe plan local. Aceste cabinete au grijă să lucreze numai cu parteneri de încredere. „Industria corporaţiilor” constituie un mijloc de trai pentru aceştia şi orice scandal în care ar fi implicaţi ar avea ca rezultat pierderea încrederii în respectivul birou de avocatură şi, prin urmare, o scădere dramatică a numărului de comenzi. De aceea, regula cea mai importantă este aceea că directorii nominali conduc şi pot conduce compania doar pe baza instrucţiunilor beneficiarilor. Şi altă regulă importantă: solicitarea de utilizare nominalizată a directorilor nominali este recomandată în cele mai multe cazuri, dar nu este obligatorie. Directorii nominali şi proprietarii nominali lucrează simultan pentru câteva sute de companii. Venitul considerabil al acestora provine din taxele anuale de comision plătite de companii în mod regulat, ca şi din taxele modeste, dar substanţiale luate în mod colectiv, plătite de la caz la caz pentru orice serviciu prestat efectiv (semnarea contractelor, etc.). Centrul de control al firmei offshore Multe publicaţii care se ocupă de companiile offshore menţionează problema locului de administrare. În acelaşi timp, este de asemenea obişnuit să se discute despre aşa-numitul centru de control. De ce şi cum se iveşte această problemă? Cele mai multe companii offshore trebuie să posede un fel de comitet de conducere care este de obicei Consiliul Director. Directorii trebuie să aibă

Page 75: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

domiciliul stabil într-o ţară, adică ei sunt rezidenţi ai ţării respective. De aceea, trebuie avut în vedere modul în care priveşte acest subiect legea ţării respective. De exemplu, conform legilor fiscale germane, dacă directorul unei companii din Bahamas este domilialt în Germania, atunci societatea înmatriculată în Bahamas poate fi impozitată şi în Germania. Pe ce element logic se bazează legea fiscală germană când stabileşte această regulă? Ca urmare a faptului că directorul german locuieşte în Germania, legea fiscală presupune că acea companie cu sediul în Bahamas este administrată din Germania; în consecinţă, compania are sediu permanent în Germania şi orice venituri relaţionate cu aceasta sunt impozabile. Este importantă înţelegerea corelaţiei dintre cauzele şi efectele legilor fiscale. De exemplu, conform convenţiilor încheiate între diferitele state cu scopul evitării dublei impuneri, baza cărora este modelul creat de OECD, definiţia premizelor începe cu următoarea întrebare: „sediile sunt, în special, locul administrării...”. De ce este practică utilizarea serviciilor centrului de administrare? Dacă dorim să simplificăm problema, am putea spune că un asemenea teritoriu serveşte acestui scop, cetăţenii teritoriului nu pot fi sufocaţi de impozite doar pentru că o societate străină este administrată de pe teritoriul respectiv. De exemplu, dacă o companie americană este condusă de un director cu domiciliul în Insula Sark, rezidenţii insulei nu trebuie să plătească pentru aceasta impozit în Sark (de exemplu, potrivit legilor din Sark, rezidenţii insulei nu trebuie să plătească impozit pe venitul personal). Însumând cele de mai sus, putem stabili că, în general, rezultă o situaţie mai favorabilă legată de legea fiscală dacă acea companie este oficial administrată de o persoană cu domiciliul într-un teritoriu unde se aplică scutirea de impozit sau unde există beneficii de impozare (Sark, Cipru, etc.). Conturi bancare ptr firma offshore Majoritatea tranzacţiilor financiare ale unei companii offshore sunt efectuate prin conturi bancare. Accesul liber la bunurile financiare ale companiei, fie că este vorba de tranzacţii sau retragere de numerar, este

Page 76: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

esenţial pentru funcţionarea companiei. Pentru a atinge acest scop în modul cel mai eficient şi simplu, merită avute în vedere următoarele consideraţii, identificate de noi pe baza unei experienţe practice acumulate în decursul câtorva ani: -Probabil că cel mai important aspect este ca instituţia financiară aleasă să fie o bancă cu experienţă şi reputaţie bună în lumea finanţelor. Nu este recomandabil să deschideţi un cont într-o bancă neînsemnată, dintr-o ţară mică, necunoscută. Se poate întâmpla, de exemplu, ca scrisoarea de credit de la o asemenea bancă să nu fie acceptată de banca partenerului de afaceri. Sunt bine cunoscute cazurile unor bănci de prestigiu care au dat faliment recent, ceea ce nu se întâmplă niciodată cu băncile cu prestigiu, care sunt în afaceri de foarte mult timp. -Banca aleasă ar trebui să fie într-o ţară stabilă din punct de vedere economic şi politic, unde statul garantează prin lege siguranţa investiţiilor străine. Este de asemenea important ca aceste legi să nu existe doar pe hârtie, ci să fie şi aplicate. Nu este recomandată deschiderea unui cont bancar într-o ţară în care schimbările politice sunt bruşte şi drastice. Constituie de asemenea un semnal de avertisment dacă în ţara respectivă există precedente pentru blocarea sau confiscarea de către stat a sumelor depuse în conturi. -Banca trebuie să fie localizată într-o ţară în care secretul bancar este strict aplicat ca principiu şi în practică. Nu sunt necesare explicaţii suplimentare cu privire la importanţa acestui factor. - Ţara în care este situată banca trebuie să aibă o politică liberală de schimb valutar. Este de dorit să nu existe nici un fel de restricţii legate de conversia şi exportul valutei, de retragerea şi depunerea de numerar, etc. -În acest timp, poate fi mai liniştitor dacă banca aleasă nu se află într-o ţară în care proprietarii sau directorii companiei sunt plătitori de impozit. -Nu este recomandabilă deschiderea contului într-o ţară prea îndepărtată. Această condiţie este importantă în cazurile în care retragerea din cont sau depunerea în cont a sumelor în numerar este indispensabilă pentru buna funcţionare a companiei. -Administrarea contului bancar trebuie să fie simplă şi convenabilă. Trebuie găsită o soluţie prin care să fie posibilă administrarea contului personal, prin telefon sau fax dar si prin internet banking.

Page 77: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Page 78: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Page 79: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Page 80: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Page 81: Ghid Offshore

www.InfiintareFirmeOffshore.com

Forme practice de utilizare a companiilor offshore

Infiintare Firma Offshore Seychelles - 450 Euro La noi nu exista costuri sau taxe ascunse ptr infiintare de firme offshore in paradisuri fiscale, pretul final ce se va factura este afisat pe site! Garantam cel mai bun pret de pe piata! ::::: Explicatia preturilor noastre: noi nu suntem intermediari! La noi nu trebuie sa platesti inainte si sa astepti! Primesti firma pe loc! Offshore Seychelles IBC Company Disponibilitate: Pe Stoc Firma Gata Infiintata - Ready-Made/ Shelf Company Pret: 450 Euro - www.InfiintareFirmeOffshore.com -Certificat de Inregistrare (Certificate of Incorporation) -Act Constitutiv (Memorandum of Association) -Statutul de Asociere al Companiei (Articles of Association) -Certificat de Colationare al actelor firmei cu Legalizare Notariala si Apostila -Decizia Scrisa A Semnatarului (Resolution of Subscriber in Writing) -Decizie Scrisa a Directorilor (Resolution of Directors in Writing) -Certificatele Actionarilor (Shares Certificate) -Registrul Actionarilor si Directorilor -Toate Taxele Guvernamentale de Inregistrare platite pentru primul an -Furnizarea Sediului Social si a Agentului Inregistrat cerute prin lege platite pentru primul an -Traducere in limba romana a documentelor -CD legislativ (International Business Companies- IBC documents) -Asistenta ptr deschidere cont bancar la o banca romaneasca (cont IBAN in lei, euro, usd; serviciu de internet-banking; card) -Asistenta ptr deschidere cont bancar offshore anonim la o banca din Letonia (cont IBAN euro si dolari, serviciu de internet-banking, card) Desi Letonia este membra UE din 2004 si-a negociat mentinerea secretului bancar. Documentele necesare deschiderii contului bancar vor fi legalizate la Bucuresti de reprezentantul bancii, veti primi pe loc token-ul ptr internet banking si IBAN