GHID PENTRU PRIMUL PLAN DE AFACERIspunespo.ro/sites/default/files/GHID PENTRU PRIMUL PLAN DE AFACERI.pdfGHID PENTRU PRIMUL PLAN DE AFACERI ŞI ELEMENTE DE LEGISLAŢIE Planul de afaceri

AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

TIMIŞ

Investeşte în oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Axa prioritară 4. „Modernizarea Serviciului Public de Ocupare” Domeniul major de intervenţie 4.1. „Întărirea capacităţii SPO pentru furnizarea serviciilor de ocupare” Titlul proiectului: „SPUNE - SPO 82/2020, Servicii Publice Unitare, Necesare şi Eficiente” Contract POSDRU/123/4.1/S/129860

GHID PENTRU PRIMUL PLAN DE AFACERI

ŞI ELEMENTE DE LEGISLAŢIE

Activitatea 4. Dezvoltarea unor instrumente de implementare a măsurilor active de ocupare,

incluzând informarea şi consilierea care au în vedere integrarea/reintegrarea clienţilor SPO

Subactivitatea 4.2. Dezvoltarea instrumentelor pentru consultanţă şi asistenţă

pentru începerea unei activităţi independente sau iniţierea unei afaceri


TIMIŞ

GHID PENTRU PRIMUL PLAN DE AFACERI ŞI ELEMENTE DE LEGISLAŢIE

Planul de afaceri pe care îl propunem este un model general, potrivit pentru toate tipurile de

afaceri. Va trebui doar să-l modifici pentru a-l adapta ideii tale de afacere.

Planul de afaceri este format din textul principal şi diferite tabele cu conţinut economic.

Include mai multe întrebări și este împărțit în mai multe secțiuni. Poţi aborda modulele în

orice ordine preferi, exceptând Rezumatul final, care trebuie făcut ultimul. Poţi sări peste

orice întrebări sau le poţi șterge pe cele care nu se potrivesc afacerii tale. Când ai terminat cu

primul proiect, vei avea o serie de texte pentru diferite aspecte ale planului de afaceri. În

continuare va trebui să le editezi, astfel încât să realizezi un text continuu cu flux bun.

Valoarea reală a scrierii unui plan de afaceri constă în procesul de cercetare și de studiu a

afacerii într-un mod sistematic. Modelul de alcătuire a planului te ajută să gândeşti lucrurile

mai bine, să le studiezi și să le cercetezi în cazul în care nu eşti sigur pe date reale și pentru a

privi propriile idei cu un ochi critic.

Dedică suficient timp pentru planificarea și scrierea planului de afaceri. Te sfătuim să dedici

cea mai mare parte a timpului procesului de cercetare și modului în care îţi regândeşti ideile

și ipotezele. Aceasta dă de fapt valoare procesului. Deci, de aceea trebuie să dedici timp, ca

să fie bine făcut. Nimeni nu a regretat timpul alocat în acest scop. Chiar dacă acum îţi ia mai

mult timp, te va salva de la greșeli costisitoare și, eventual, mai târziu catastrofale.


TIMIŞ

CUPRINS

1. PLANUL DE AFACERI PE SCURT

1.1. Elementele-cheie ale afacerii propuse

1.2. Analiza S.W.O.T

2. ANALIZA PIEŢEI

2.1. Piaţa actuală

2.2. Piaţa şi promovarea noului produs sau serviciu

3. PLANUL DE MARKETING

4. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

5. PREZENTAREA PROIECTULUI

6. PROIECŢII FINANCIARE

7. CADRUL LEGISLATIV ŞI ELEMENTE-CHEIE DE ANTREPRENORIAT

7.1. Factori importanţi, cu influenţă asupra mediului antreprenorial

7.2. Forme de antreprenoriat

7.3. Clasificarea întreprinderilor

7.4. Legislaţia care reglementează antreprenoriatul în România

7.5. Misiunea de consultanţă pentru crearea întreprinderilor

7.6. Cadrul general privind constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale

7.7. IMM-urile din România

8. FACILITĂŢI OFERITE ANGAJATORULUI DE SERVICIUL PUBLIC DE OCUPARE

9. ÎNFIINŢAREA UNEI PERSOANE FIZICE AUTORIZATE (PFA)

10. ÎNFIINŢAREA UNEI SOCIETĂŢI COMERCIALE

Referinţe


TIMIŞ

1 PLANUL DE AFACERI PE SCURT

1.1 ELEMENTELE-CHEIE ALE AFACERII PROPUSE

În această secțiune expui elementele-cheie ale afacerii propuse, răspunzând la următoarele

întrebări:

Care este esenţa afacerii ? Ce anume va genera bani şi profit?

Se va preciza modul în care întreprinderea îşi utilizează resursele de muncă, materiale şi băneşti

pentru realizarea obiectivelor propuse:

- viziunea întreprinderii, reprezentarea a ceea ce se doreşte a fi organizaţia în viitor;

- analiza situaţiei curente şi identificarea misiunii întreprinderii, o istorie a

obiectivelor, politicilor şi realizărilor sale;

- examinarea perspectivelor pentru viitor în contextul obiectivelor pe termen lung.

Cine vor fi clienţii tăi şi care este localizarea acestora (judeţ, regiune, ţară şi distanţa faţă de

locaţia proiectului)?

Persoane fizice (inclusiv segment de vârstă şi venituri), societăţi comerciale (inclusiv din ce

domenii provin şi mărimea acestora, instituţii bugetare). Completează în tabelul existent în

planului de afaceri.

Unde vrei să ajungi într-un interval de 5 ani?

Fixează-ţi obiective cuantificabile şi completează tabelele din planul de afaceri.

Care sunt „punctele tari” care te determină să crezi că vei avea succes?

De exemplu: cunoştinţe tehnologice, de management şi marketing, de piaţă, pregătire în

domeniu, experienţa în domeniu (ca angajat al unor firme din domeniu), locaţia proiectului,

capital, relaţii, capacitate de muncă, flexibilitate. În această secţiune, faci analiza SWOT a

afacerii tale:


TIMIŞ

1.2 ANALIZA S.W.O.T

Analiza mediului exterior şi interior al unei companii reprezintă un sector important al

procedurii planificării strategice.

Reprezentarea detaliilor pozitive (S) şi negative (W) ale companiei (mediul intern) și

identificarea oportunităților (O) și riscurilor/amenințărilor (T), care evoluează în mediul extern

al întreprinderii este un proces de identificare a locației companiei și a destinației sale. Acesta

este avantajul analizei SWOT.


TIMIŞ

Dezvoltă următoarele secţiuni după cum urmează:

Elemente pozitive

Enumeră aspectele pozitive pe care crezi că le deţine compania ta. Elementele pozitive pot

include următoarele:

Brevete de inventator

Reputație bună

Avantaje de cost (costuri de producție reduse, materiale prime ieftine etc.)

Acces la canale de distribuție

Prezența unei concurențe scăzute

Serviciile ce pot fi furnizate după vânzare

Unele produse şi servicii „speciale” care nu sunt disponibile pe piață

Poziția financiară solidă (fluxul de numerar, cifra de afaceri în creștere și profitabilitate,

etc.)

Management financiar corect

Posibilitate puternică de credit și o bună relație cu băncile

Conducerea unei segment de piaţă selectat (niche market)

Personal calificat pe obiect

Cunoștințe și experiență

Locaţie bună a companiei

Răspunsul la întrebarea „ce facem bine?”

„Avantajul competitiv” al companiei

Un produs pe care compania îl oferă şi nimeni altcineva nu îl oferă

Elemente negative

Mici abilități manageriale și de organizare a companiei

Capitalul circulant inadecvat

Lipsa practicilor de marketing

Personalul necalificat și neinstruit al companiei

Probleme în funcţionarea companiei (de exemplu, producție, distribuție, promovare,


TIMIŞ

stabilirea prețurilor)

Numele slab al produsului

Costul ridicat

Lipsa accesului la canalele de distribuție

Existența unor bariere la intrarea în industrie

- capital mare/costul de capital

- costurile ridicate de producție

- politici costisitoare de marketing

- concurență puternică

- tehnologii specifice și brevete

- costuri de transport, taxe, impozite etc.

Răspunsurile la întrebările „Ce nu facem bine?”, „În ce puncte rămânem în urma

concurenței?”, „Ce ar trebui să evităm?”

Posibilităţi/Oportunităţi

Structuri nou create (autostrăzi, străzi comerciale, mall-uri etc.)

Subvenţii din proiecte de dezvoltare

„Lacunele” de pe piață pe care le poate acoperi compania

„Nevoia” de noi produse și servicii către consumatori

Evoluția preferințelor consumatorilor

Dezvoltarea de noi canale de distribuție (de exemplu, internet)

Progresul tehnologic (noi materiale, noi metode de producție, sisteme inteligente etc.)

Un nou mod de a găsi și cumpăra produse pentru consumatori (de exemplu, Amazon, e-

shop, eBay etc.)

Noi moduri de rețele în rândul tinerilor (de exemplu, bloguri, Facebook etc.)

Regimul fiscal favorabil

Existența unei legi care ar putea ajuta întreprinderea


TIMIŞ

Ameninţări

O criză economică globală

O recesiune economică

Orice reducere a consumului

Creșterea concurenței

Intrarea pe piață a altor compani

Orice reducere a puterii de cumpărare a consumatorilor

Dependența excesivă de un singur furnizor

Creșterea prețurilor la furnizori

Modificări în legislație (de exemplu, a crescut impozitarea, licențe sau aprobări

suplimentare de autorizare)

O posibilă creștere a inflației și a ratelor dobânzilor

Acum, că ai înţeles atât exteriorul, cât şi interiorul mediului companiei tale, ar trebui să

analizezi următoarele:

Cum să profiţi de punctele forte ale afacerii tale

Prezintă modul de a modifica punctele slabe și dacă există posibilitatea ca handicapul să

fie transformat într-un avantaj

Cum să profiţi de oportunitățile viitoare ale afacerii tale

Explică modalităţile de a face față și de a depăși amenințările mediului extern

2 ANALIZA PIEŢEI

Este esenţial în această subsecțiune să demonstrezi că există o bază solidă de clienți pentru

companie.

Explică modul în care ai efectuat sondajul de clienţi și cercetarea de piață – de unde provin

informațiile colectate.

2.1 PIAŢA ACTUALĂ

Câteva cuvinte despre „cercetarea de piaţă”

Cercetarea de piață poate oferi cunoștințele de care are nevoie orice afacere pentru a înțelege


TIMIŞ

mai bine poziția sa pe piață/industrie. Există două tipuri de cercetare de piață: primară și

secundară.

Cercetarea primară de piaţă: prin cercetarea primară vei colecta informații pe cont

propriu. De exemplu, poţi utiliza un ghid de cercetare a întreprinderilor, atât la nivel local,

cât și regional, în scopul de a identifica potențialii concurenți. De asemenea, cu ajutorul

catalogului telefonic poţi identifica potenţialii clienţi sau grupuri de clienți și efectua o

cercetare cantitativă și/sau calitativă pentru a le afla preferințele.

Există foarte multe cărți care oferă informații cu privire la modul în care proprietarul unei

afaceri mici poate face singur o cercetare de piață de succes. O sursă importantă de

informații și de cunoștințe este internetul.

Cercetarea secundară de piaţă: în cercetarea secundară de piaţă sunt utilizate informațiile

colectate deja în cadrul unei alte anchete. Un criteriu important pentru utilizarea unor

astfel de informații este cunoașterea și înțelegerea unor constrângeri care apar. Exemple

de surse de informaţii ce pot fi utile în cercetarea secundară sunt statisticile colectate de

către agențiile guvernamentale, anchetele anterioare şi recente care au fost efectuate pe

aceeași temă, datele colectate de la diferitele părți ale unei organizații de exemplu,

vânzări, contabilitate etc.

Alte surse sunt informațiile publice disponibile găsite pe piața de profil, formularele

profesionale, ziare, reviste, statistici, datele demografice şi de recensământ sau de la

camera de comerț din zona ta. Aceste elemente le poți găsi la biblioteci, camere de

comerț, furnizori, asociații sau pe internet.

Atât cercetarea primară, cât și cea secundară, se referă la cunoștințele și înțelegerea

nevoilor și percepției clienţilor.

Principalii clienţi

Prezintă tipul clienţilor tăi (individuali, comercianţi, cu ridicata, cu amănuntul, societăţi

comerciale, agricultori etc.) şi completează tabelele aferente planului de afacere ţinând cont

de următoarele întrebări:

Care este segmentul de piaţă actual din punct de vedere al locaţiei clienţilor, pe grupele de

clienţi mentionaţe mai sus? Precizează distanţele medii (de la punctul de lucru până la

clienţi) pe principalele grupe de clienţi.

Care sunt principalele bariere în creşterea numărului de clienţi/creşterea vânzărilor către

clienţi existenţi?

Principalii concurenţi

Se vor completa în tabelul din planul de afaceri principalii concurenţi şi poziţia


TIMIŞ

produselor/serviciilor societăţii pe piaţă comparativ cu cele ale concurenţei. Gândeşte-te şi

descrie principalele avantaje/dezavantaje ale produselor/serviciilor tale, în raport cu cele

oferite de concurenţă.

2.2 PIAŢA ŞI PROMOVAREA NOULUI PRODUS SAU SERVICIU

Primul lucru pe care trebuie să îl ştii este cât de mulţi bani vei cheltui pentru a-ţi promova

produsele sau serviciile pentru o anumită perioadă de timp.

Descrie modul în care ai avea contact cu potențialii clienții. Dezvoltă-ţi imaginea pe care

doreşti să o aibă clienții produsului/serviciului. Fă-ţi un logo.

Publicitate

Ce materiale promoționale vei folosi? Poţi alege o publicitate mixtă. De exemplu, mesaje la

televiziune și radio. De ce acestea şi nu altele? De ce să alegeţi promovarea la televiziune și nu

print? Găseşte pentru început metode de diseminare a produsului low-cost.

Acţiuni de promovare

Identifică promoțiile pe care vrei să le aplici. Exemple de activități promoționale pot fi: oferte

de produse, oferte de preţ, acordarea de cadouri împreună cu produsul (de exemplu,

prosoape/brelocuri etc.).

Planul de publicitate și promovare proiectat trebuie să fie clar definit, să furnizeze date şi să

determine momentul punerii în aplicare. Banii care vor fi necesari pentru acțiunile descrise

trebuie să fie înscrişi în bugetul planului operativ.

Produsul nou

Descrierea exactă a produsului/serviciilor:

- în cazul produselor finite, prezintă pe scurt o descriere fizică, arată caracteristicile

tehnice, performanţele, utilităţiţe etc.

- în cazul serviciilor, descrie trăsăturile caracteristice ale acestora, în aşa fel încât să se

înţeleagă la ce servesc serviciile prestate de tine

- în cazul comerţului, precizează grupele de produse ce le vei vinde şi aria de valorificare,

dacă vânzarea este cu amănuntul sau cu ridicată şi dacă vei furniza servicii specifice

(post vânzare, transport, garanţie, reparaţii etc)

Caracteristici și beneficii: O listă a principalelor produse și servicii pe care compania le va oferi -

portofoliul (portofoliul de piață).


TIMIŞ

Pentru fiecare produs sau serviciu:

Descrie caracteristicile-cheie: ce caracteristici speciale deţine:

- pentru produse: ingredientele, gustul, ambalajul, dimensiunea, punctele de vânzare,

prețul, durata vieții sale (dacă vorbim despre bunuri de folosință îndelungată)

- pentru servicii: specializarea acestuia, timpul de livrare, certificarea, deservirea

imediată

Descrie beneficiile acestuia: ce oferă respectivul produs/serviciul clientului.

Descrie serviciile care vor fi oferite după vânzare (after sale services).

Care este diferenţa dintre funcţie şi beneficii?

Exemplu: o casă oferă adăpost unor oameni, are o durată de mulți ani și este fabricată din

materiale palpabile, în conformitate cu un plan. Acestea sunt exemple de caracteristici ale

produsului „casă”. Beneficiile oferite de produs unui client includ statutul social, locuință sigură

pentru familie, perspective bune de investiții, satisfacția de a deţine o proprietate etc. Cu alte

cuvinte, se adaugă o serie de caracteristici și capabilități la produsele/serviciile pe care le va

vinde ca beneficii.

Segmentul de piaţă

Defineşte-ţi piaţa (prezintă caracteristicile specifice ale segmentului tău de piaţă, căror nevoi

se adresează: de exemplu, alimentaţie, vestimentaţie, electro-casnice, birotică, turism etc.).

În diagrama de mai jos sunt enumerate o serie de criterii posibile prin care se poate

segmenta o piață.


TIMIŞ

Localizarea pieţei: se va preciza amplasarea pieţei – locală, regională, naţională, internaţională

etc. – cu detalii, dacă le ai) şi mărimea acesteia (număr de clienţi potenţiali, mărime din punct

de vedere al fizic şi valoric). Care este distanţa până la principalii clienţi şi care este

modalitatea de distribuţie a produselor/serviciilor?

Caracteristici ale cererii pentru produsul/serviciul tău: cerere zilnică, anuală, de sezon,

evoluţia în ultimii ani şi cea previzibilă.

Riscuri majore

Riscuri majore identificate:

- riscuri de piaţă

- riscuri financiare

- riscuri legislative

Prezintă modalităţile de minimizare a primelor trei riscuri majore.

Demografic (vârstă, Psihografice

gen, venituri, (personalitate,

educaţie, profesie) mod de viaţă,

Geografic obiective)

(zonă, climă etc.)

Comportament Experienţă cu

faţă de produs produsul

- Bărbaţi / femei

- 25-40 ani

- + 2.500 euro/

lună

- Clasici

- Moderni

- În pas cu moda

Clienţi noi

Clienţi zilnici

Clienţi obişnuiţi

Calitate

Preţ scăzut

Inovaţie

tehnologică


TIMIŞ

3 PLANUL DE MARKETING

Clienţi potenţiali

Descrie ce strategie de marketing te-ai gândit să aplici, cum ai identificat clienţii potenţiali,

cum vei extinde piaţa sau identifica noi pieţe etc. Care va fi tipul clienţilor tăi (individuali,

comercianţi, cu ridicată, cu amănuntul, societăţi comerciale, agricultori etc.), structura

acestora (% pe fiecare grupă) şi numărul pe fiecare grupă de clienţi?

Care este stadiul negocierilor cu potenţialii clienţi? Ce crezi că îi va determina pe potenţialii

clienţi să cumpere produsul/serviciul tău şi nu al concurenţei?

Concurenţi potenţiali

Descrie ce strategie de marketing ai gândit să aplici, cum ai identificat clienţii potenţiali, cum

vei extinde piaţa sau identifica noi pieţe etc.

Prezintă concurenţii pe grupe de produse/servicii şi caracteristicile pe care le cunoşti ale

acestora (mărimea cantitativ-valoric, număr personal, caracteristicile produsului/serviciului lor,

reputaţia, modalităţi de valorificare, mărimea segmentului lor de piaţă etc.) completând în

tabelul existent în planul de afaceri.

Principalele avantaje ale noilor produse/servicii oferite

Prezintă şi argumentează principalele avantaje ale noilor produse/servicii în raport cu

concurenţa (de exemplu, preţ, calitate, caracteristici noi, servicii post-vânzare).

Alte avantaje: analizează produsele/serviciile tale în raport cu concurenţa – se va prezenta un

tabel cu note de la 1 la 5, în care pe coloane se pun concurenţii şi societatea, iar pe linii

caracteristicile.

Reacţia concurenţei

Menţionează cum crezi că vor reacţiona concurenţii tăi la apariţia pe piaţă a

produselor/serviciilor aferente proiectului.

Desfacerea concurenţei

În această secţiune se completează tabelul din planul de afaceri, cu menţiunea că la formele de

desfacere precizezi care sunt modalităţile tale de vânzare a produselor/serviciilor: cu ridicata,

cu amănuntul, prin magazine proprii, reţea de magazine specializate, la domiciliul clientului,

dacă vei angaja vânzători sau vei folosi comercianţi independenţi, dacă vei face export etc.

Strategia de comercializare

Politica produsului: descrie modul de prezentare a produsului/serviciului, forme de prezentare

din punctul de vedere al greutăţii/dimensiunilor, ambalaje, tip de garanţii şi servicii prestate,


TIMIŞ

dacă ai un singur produs/serviciu sau mai multe tipuri de produse/servicii etc.

Politica de preţuri: precizează modul în care se va stabili preţul produsului/serviciului, dacă şi

când vei oferi reduceri de preţuri, cum te situezi faţă de concurenţi, explică de ce.

Notă: Pentru fiecare grupă de produse/servicii, se va prezenta un tabel cu nivelul preţurilor

practicate de societate în raport cu nivelul preţurilor principalilor concurenţi. Preţurile trebuie

să fie comparabile (atât preţurile societăţii, cât şi ale concurenţei, vor fi prezentate la raft/la

poarta fabricii/ la distribuitor etc. – în funcţie de tipul clienţilor).

Politica de distribuţie: menţionează care sunt canalele tale de distribuţie – vânzări directe, cu

ridicată, intermediari, prin agenţi, la comandă etc. Se va prezenta structura pe tipuri de canale

de distribuţie şi se vor cuantifica costurile aferente.

Modalităţi de vânzare: trebuie să aibă loc recunoașterea clienților de către companie. Este

necesar a se efectua o prezentare a caracteristicilor generale. Clienții sunt grupaţi, de exemplu

în funcție de vârstă, sex sau ocupație. Clasificarea se bazează pe caracteristicile care se

potrivesc cel mai bine companiei tale. Cu toate acestea, ar trebui să ai în vedere dacă

descrierea diferă în funcție de produs/serviciu şi dacă se adresează altor companii sau direct

către consumatori. Dacă vinzi un produs de consum prin angrosiști sau detailiști, trebuie să

analizezi în detaliu atât consumatorul final, cât şi companiile intermediare. Identifică grupurile

cele mai importante. În continuare, pentru fiecare grup de consumatori notează ceea ce

denumim profilul demografic: vârsta, genul, sediul/aşezarea georgrafică, situaţia economică,

clasa socială şi ocupaţia, nivelul de pregătire şi alte informaţii despre produs.

În cazul în care clienţii tăi sunt companii, atunci factorii demografici pot fi: tipul companiei

(sectorul), zona, mărimea companiei, peferinţa pentru calitate, tehnologie şi preţ, alte

informaţii despre produs/sector.

Se vor prezenta detaliat elementele de logistică şi desfacere necesare pentru atingerea

vânzărilor previzionate (forţa de vânzare, mijloace de transport necesare şi modul de asigurare

al acestora, spaţii de depozitare necesare şi modul de asigurare a acestora etc.), precum şi

cuantificarea cheltuielilor aferente.

Activităţi de promovare a vânzărilor: prezintă metodele de promovare ce se vor utiliza (de

exemplu, publicitate, lansare oficială, pliante, broşuri, plata în rate). Descrie care este strategia

de promovare pentru lansarea produselor/serviciilor, estimează costurile anuale de promovare

şi prezintă ipotezele care au stat la baza estimărilor.


TIMIŞ

4 MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

În această secţiune, încearcă să răspunzi succint la întrebări de genul:

Cum a apărut ideea ta de afacere: scurtă descriere a ideii de afacere. De la ce a pornit

ideea, dacă există un studiu relevant pe baza căruia s-a iniţiat acest tip de afacere etc.

Ce activităţi vor genera profitul firmei şi sursele de dezvoltare: descrie activitatea pentru

care solicitaţi finanţare. Descrie pe scurt produsele/serviciile oferite după obţinerea

finanţării.

Ataşează, dacă este cazul, un Curriculum Vitae pentru fiecare persoană din conducerea

executivă şi orice altă persoană relevantă. De asemenea, se vor ataşa documente justificative

care să ateste pregătirea în domeniu şi experienţa. Managementul unei organizaţii este

determinant pentru evoluţia acesteia. Încearcă să evidenţiezi felul în care

cunoştinţele/specializările/experienţa fiecăruia dintre manageri va influenţa în mod pozitiv

evoluţia firmei.

Descrie şi explică în detaliu atribuţiile, responsabilităţile, calificările şi expertiza managerilor,

relevante pentru derularea în condiţii optime a activităţii firmei.

Personal: detaliază activităţile şi ataşează organigrama, dacă e cazul.

Răspunde la următoarele întrebări:

Cine este angajatul-cheie, adică persoana care prin cunoştinţele pe care le deţine poate

influenţa noul mers al afacerii (dacă este cazul)? Descrie responsabilităţile (fişa postului),

calificările, experienţa acestuia.

Cum se realizează/se va realiza monitorizarea personalului? Descrie modalităţile de

supraveghere a personalului şi impactul acestora în eficienţa activităţii curente.

Care este/va fi modul de salarizare al personalului? Descrie modul de salarizare/plată,

premiere, penalizare, explică în detaliu politica de resurse umane.

Cum este asigurată securitatea muncii (metodele folosite pentru protecţia muncii)?

Descrie detaliat dacă există un compartiment/o persoană cu specializare în acest domeniu

sau se va apela la o firmă care să asigure acest tip de serviciu.


TIMIŞ

5 PREZENTAREA PROIECTULUI

Descrierea proiectului de investiţii

Precizează în ce constă proiectul (înfiinţarea unei capacităţi de producţie/servicii; dezvoltarea

portofoliului de produse/servicii; modernizarea/retehnologizarea) şi care sunt principalele

activităţi necesare pentru realizarea acestuia (de exemplu, achiziţie/modernizare/amenajare

spaţiu, asigurare utilităţi şi achiziţie echipamente specifice activităţii).

Detaliază investiţiile ce urmează a fi realizate în cadrul proiectului şi activităţile firmei pentru

care sunt necesare fiecare dintre acestea. Detaliază activităţile şi subactivităţile prin care se va

realiza proiectul de investiţii, menţionând etapele de derulare a acestuia.

Locaţie proiect şi modul de asigurare cu utilităţi

Adresa la care va fi implementat proiectul: rural/urban. Completează următoarele aspecte:

Acces la drumurile naţionale/judeţene şi mijloacele de transport: dă detalii legate de

locaţia implemetării proiectului, în contextul amplasării acesteia în apropierea drumurilor

naţionale/judeţene şi a accesului la mijloacele de transport.

Descriere locaţie din punct de vedere al vadului comercial: dă detalii legate de

amplasarea locaţiei unde se va derula proiectul, din perspectiva vadului comercial.

Asigurarea utilităţilor necesare (branşamentelor existente, branşamente necesare şi

estimarea costurilor aferente): estimează costurile lunare pentru fiecare tip de utilitate

necesare desfăşurării activităţii în locaţia implementării proiectului. Detaliază cum se vor

asigura utilităţile în cazul în care acestea nu există.

În cazul în care activitatea aferentă proiectului se va derula într-un spaţiu închiriat, precizează

principalii parametri ai contractului de închiriere (proprietar, suprafaţă închiriată, perioadă de

închiriere, valoare chirie etc). Detaliază termenii contractuali ai închirierii spaţiului prin prisma

următorilor parametri: proprietar, suprafaţă închiriată, perioadă de închiriere, valoare chirie

etc.

Dimensionare valoare de investiţie

Completează tabelul aferect secţiunii din planul de afaceri.

Notă: La dimensionarea valorii proiectului de investiţii, se vor lua în considerare atât cheltuielile

eligibile, cât şi toate cheltuielile neeligibile necesare a fi efectuate pentru realizarea unei

capacităţi de producţie funcţionale (achiziţiile din cadrul proiectului independente sau

împreună cu activele existente în cadrul societăţii trebuie să genereze venituri/profit

suplimentar).


TIMIŞ

Plan de finanţare a proiectului

Structura de finanţare a proiectului de investiţii: completează tabel aferect secţiunii din planul

de afaceri. Explică modul în care implementarea planului de afaceri conduce la creşterea

gradului de utilizare a tehnologiilor noi, moderne şi/sau a soluţiilor informatice în procesul de

producţie/prestare servicii şi care este potenţialul inovativ şi/sau creativ al planul de afaceri.

6 PROIECŢII FINANCIARE

Corelează proiecţiile financiare cu partea descriptivă a planului de afaceri. Necorelarea

situaţiilor financiare cu planul de afaceri duce la respingerea proiectului.

Proiecţia fluxului de numerar

Completează tabelul „cashflow” aferect secţiunii din planul de afaceri.

Proiecţia bilanţului simplificat

Bilanțul reprezintă una dintre situațiile financiare de bază de care o companie are nevoie

pentru a se informa, atât pe plan intern, cât și extern. Bilanțul, de asemenea, ajută la

gestionarea financiară.

Această situație economică prezintă ce obiecte de valoare (compania are active) și ce datorii

(pasive sau obligații) are compania. Diferența dintre active şi pasive este capitalul total de

participare (sau capitalurile proprii) și sunt în esență sumele cu care au contribuit proprietarii

afacerii.

Utilizează o notă de calcul a cheltuielilor şi capitalizării la înfiinţarea întreprinderii ca ghid

pentru a scrie declarația privind bilanţul în ziua deschiderii. Se poate adăuga, de asemenea, un

bilanț estimativ, care va arăta poziția financiară estimată a companiei la sfârșitul primului

semestru și la sfârșitul primului an. Acest lucru este util mai ales atunci când trimiți propunerea

tacătre investitori.

Disponibil - numerarul din casierie, plus valoarea prezentă din contul bancar

Debitor - suma pe care clienții o datorează sau terțe părți

Stoc - valoarea stocurilor deținute firmei

Capital - valoarea clădirilor, echipamentelor ori altor clădiri

Altele - orice poate fi proprietate sau activ al afacerii. De exemplu,

depozitele la termen, plăți în avans către furnizori sau terți etc.

Împrumut - orice credit pe termen lung luat de către companie


TIMIŞ

Extragere exagerată de numerar - orice credite pe termen scurt luate de companie

Debit - suma pe care societatea o datorează furnizorilor

Capital - suma cu care au contribuit proprietarii companiei

Profitul nedistribuit - profiturile care nu sunt distribuite proprietarilor

Pe baza proiecţiei contului de profit şi pierdere, a proiecţiei necesarului de fond de rulment şi a

graficelor de rambursare, se va întocmi bilanţul previzionat conform tabelului din planul de

afaceri.

Adaptările planului de afaceri: planul de afaceri global elaborat mai sus ar trebui să fie

modificat pentru a fi potrivit tipului afacerii tale și publicului țintă (cei pentru care a fost scris).

Destinatari:

Băncile: doresc asigurări pentru rambursarea regulată a împrumutului. Dacă intenționezi

să utilizezi planul pentru creditori, trebuie să incluzi:

- Suma împrumutului

- Cum vei folosi banii

- Ce vei obține prin luarea de împrumut și când

- Condiţiile cerute pentru împrumut. De exemplu, tipul de rată (fixă/flotantă) și valoarea

acestora. Desigur, trebuie să menționăm că marjele de tranzacționare de interes, cel

puțin pentru IMM-uri, este limitat. Un alt exemplu se referă la anii de rambursare a

creditului solicitat, care, printre altele, afectează fluxul de numerar al afacerii.

- Garanții: pentru a primi împrumutul, probabil este nevoie de garanții (mai ales în cazul

în care suma solicitată este mare). Deci ai nevoie să identifici activele pe care sunt

dispuși să ofere drept garanție.

Investitori: scopurile și obiectivele investitorilor diferă de cele ale băncilor. Scopul

investitorului este potențialul de creștere al companiei pentru a recupera o parte

proporțională din profiturile generate. Dacă planul de afaceri este destinat investitorilor,

atunci în mod clar trebuie identificate, cu precizie, următoarele:

- Valoarea fondurilor care vor fi necesare pentru primii doi ani de funcționare;

- Valoarea fondurilor care vor fi necesare într-o perioadă de doi până la cinci ani;

- Cum va utiliza compania fondurile și cum contribuie la dezvoltarea ei;

- Timpul estimat de valorificare a investiţiei;

- Există o strategie de ieșire pentru investitori? (rambursare - vânzare);


TIMIŞ

- Procentul de proprietate care va fi acordat investitorilor;

- Condițiile care reglementează acordul din partea ta;

- Implicarea investitorilor în consiliul de administrație sau conducere.

Anexe

Include detalii și studii utilizate în planul de afaceri, de exemplu:

Pliante de informare și materiale promoționale;

Cercetarea industriei;

Planuri arhitecturale și topografice;

Hărți și fotografii ale zonei;

Articole din ziare sau alte medii de informare;

Liste detaliate de echipamente aflate în proprietate sau care urmează a fi

achiziționate;

Copii ale contractelor de leasing și alte contracte;

Scrisori de sprijin din partea clienților viitori;

Orice alte materiale necesare pentru susținerea ipotezelor;

Studii de cercetare de piaţă;

Lista activelor disponibile ca garanție pentru un împrumut.

7 CADRUL LEGISLATIV ŞI ELEMENTE-CHEIE DE ANTREPRENORIAT

7.1 FACTORI IMPORTANŢI, CU INFLUENŢĂ ASUPRA MEDIULUI ANTREPRENORIAL

Activitatea unei companii se va forma la intersecţia între factorii: de natura legislativ-

normativă, sociali, financiari, tehnologici, politici şi globali. Fiecare factor influenţează mediul

antreprenorial într-un mod diferit, şi pot acţiona atât în sensul scăderii cât şi în sensul creşterii

performanţelor sale.

a. Factori de natură legislativ-normativă – se referă la caracterul lor extern. Acest tip de

factori sunt generaţi în principal de către stat, de instituţiile sale, de reglementările Uniunii

Europene. Vizează legile, actele, ordonanţele de guvern, dispoziţiile cu caracter special sau

alte proiecte de legi care se referă în mod direct la mediul antreprenorial. Asupra acestor


TIMIŞ

factori societatea comercială nu are putere de decizie în sensul schimbării lor. La nivel

individual, fiecare companie trebuie să manifeste un comportament de adaptare şi de

înţelegere asupra condiţiilor pieţei pe care activează – organizaţiile profesionale care pot fi un

barometru bun pentru stat şi pe care le va consulta în momentul elaborării documentelor

legislativ normative. De exemplu, în România principală lege la care se raportează mediul

antreprenorial este Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale – republicată.

Influenţe pozitive: crearea unui cadru normal de desfăşurare a activităţilor IMM-urilor,

acordarea de beneficii pentru a stimula extinderea mediului antreprenorial, consultanţă

gratuită în domeniul juridic şi financiar-contabil, cursuri de perfecţionare, organizarea de

evenimente special adresate comunităţii antreprenoriale, înlesnirea unei comunicări facile cu

autorităţile statului român şi accesul la fonduri europene.

Influenţe negative: aplicarea legilor constituie unul dintre cele mai dese motive de dispută

între companie şi stat, multe articole de lege suferă lipsa cercetării sau a concordanţei dintre

nevoile mediului antreprenorial şi ceea ce se vor a fi aceste nevoi.

b. Factori sociali – sunt factori cu caracter dual şi subiectiv, se întâlnesc atât în mediul extern,

cât şi în mediul intern al întreprinderii. Factorii sociali în raport cu mediul extern al

întreprinderii sunt reprezentaţi de furnizori, clienţi (posibili şi actuali), funcţionarii statului,

posibilii investitori şi partenerii de afaceri. În ceea ce priveşte factorii sociali interni, cea mai

mare pondere o au angajaţii unei companii. Relaţia antreprenor-furnizor/client este bazată pe

încredere, porneşte de pe poziţii egale şi în care, fiecare element urmăreşte păstrarea

subunitară a raportului economic: minimum de efort/maximum de efect. Relaţia antreprenor-

intraprenor sau angajator-angajat este reglementată în prima instanţă de Codul Muncii şi

Drepturile de Proprietate Intelectuală.

Influenţe pozitive: pot aduce putere creativă şi diferenţiere în fata concurenţilor, “faţa

umană” a unei companii, contracte avantajoase pe termen lung, pot reprezenta subiecte de

negociere în privinţa obţinerii unor facilităţi de la stat.

Influenţe negative: sunt cei care reclamă cea mai mare atenţie din partea antreprenorilor.

Influenţele negative pot fi evitate de antreprenori încă de la început prin planul de afaceri:

dacă se proiectează numărul optim de oameni de care firmă va avea nevoie, un plan salarial

care să nu aibă consecinţe negative asupra cashflow-ului companiei, sarcini bine trasate şi

evaluare neîntrerupta la un anumit interval de timp.

c. Factori de ordin financiar – nu introduc numai noţiuni teoretice în privinţa unor indicatori, ci

prin analiza lor oferă informaţii relevante pe baza cărora se pot face verificări ale situaţiei


TIMIŞ

actuale, evaluări, dar şi previziuni pentru o perioadă determinată de timp. De exemplu,

posibilitatea infuziei cu cashflow prin: credite, fonduri europene, împrumuturi de la stat şi alte

modalităţi. Principali actori: instituţiile financiar-bancare, BNR, Bursa de Valori Bucureşti (BVB).

Influenţe pozitive: contribuie în mod semnificativ la creşterea lichidităţilor unei companii,

dezvoltarea pe termen lung, bugetul de promovare a produselor/serviciilor oferite şi la

îmbunătăţirea continua în relaţia cu clienţii, atunci când se referă preponderent la atragerea

de fonduri prin diferite modalităţi. Un fond bine gestionat creşte viteza de rotaţie a capitalului.

Influenţe negative: constituie punctul de atracţie în mediul antreprenorial. Conform legilor în

vigoare, atrag impozite mai mari, cereri nejustificate de sponsorizări, pretenţii salariale. De

exemplu, cererea pentru un credit mai mare decât este capabilă să susţină structura financiară

a companiei va amplifica lipsa de lichiditate şi nu-şi va arăta eficienţa.

d. Factori tehnologici – au în vedere evoluţia tehnologică şi se regăsesc pe mai multe niveluri.

Astfel, îşi fac simţite efectele atât asupra obiectului principal de activitate al firmei, cât şi

asupra productivităţii unei companii.

Influenţe pozitive: îmbracă activitatea antreprenorială şi îmbunătăţeşte serviciile oferite,

susţin evoluţia şi competitivitatea mediului antreprenorial.

Influenţe negative: sunt condiţionaţi de pregătirea antreprenorilor, de bugetul alocat, de

modernizare şi retehnologizare şi de modul cum angajaţii vor şti să profite de investiţia făcută.

Sunt factorii cu cel mai înalt grad de perisabilitate şi de aceea sunt împiedicate luările de

decizii ferme de modernizare a activităţii.

e. Factori politici – pentru că stau la baza dezvoltării mediului antreprenorial, îi putem numi

factori primari. Regimul politic a influenţat în mod decisiv apariţia sau dezvoltarea mediului

antreprenorial într-o anumită ţară sau zonă geografică.

f. Factori de ordin global – tratează cu precădere efectele pe care le au evenimentele din

economiile puternice ale lumii, politica statelor care deţin monopol pe o anumită piaţă,

conflictele armate, acordurile privind circulaţia mărfurilor sau ultimele descoperiri în domeniu.

7.2 FORME DE ANTREPRENORIAT

Formele de activitate comercială cu licenţă – comerciantul (persoană fizică) face


TIMIŞ

afaceri pe cont propriu şi are nevoie de autorizaţie comercială;

Forma companiilor comerciale – o companie (persoană juridică) face afaceri în contul

companiei şi este nevoie de autorizaţia comercială a fondatorilor şi de un contract legal

încheiat între aceştia. Activităţi cu autorizaţie comercială – cea mai simplă modalitate

de a începe o afacere.

Comerţ liber – nu este necesară o calificare specifică, ci numai un extras de cazier judiciar

(includ, de exemplu, activitatea obişnuită de vânzare sau activităţi intermediare diverse).

Activităţi meşteşugăreşti – este necesară ucenicia (sau alte cursuri specifice de învăţământ şi

pregătire profesională – de exemplu, tâmplăria, fierăria, activităţile mecanice, zidăria,

tinichigeria, serviciile cosmetice).

Activităţi reglementate – pe lângă calificările adecvate există cerinţe suplimentare definite în

diverse regulamente (de exemplu, contabilitatea, montajul, repararea şi controlul aparatelor

electrice, producţia chimică, optică, serviciile de masaj, consilierea psihologică etc.).

Toate acestea sunt activităţi înregistrate, iar solicitantul depune documentele relevante la

Registrul Oficiului Comerţului, care eliberează licenţa comercială.

a. Concesionari – pentru acestea sunt definite cerinţe inclusiv calificări prin legi şi

regulamente. În plus, pe lângă înmatriculare, solicitarea necesită aprobarea din partea

unei anumite autorităţi administrative de stat (de exemplu, pentru schimbul valutar –

Banca Naţională), iar solicitantul, în cazul aprobării, primeşte pe lângă licenţa

comercială şi aşa-numita concesionare.

b. Întreprinderile comerciale – exista posibilitatea ca mai multe persoane să înfiinţeze o

societate comercială (entitate economică). În România, astfel de societăţi sunt

reglementate prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, ultima

modificare fiind prin Legea nr. 88/2009 privind aprobarea OUG nr. 82/2007,publicată în

M.O.nr.246/2009.

Societăţile comerciale se pot constitui în una dintre următoarele forme:

Societate pe acţiuni

Societate în comandită pe acţiuni

Societate în comandită simplă

Societate în nume colectiv

Societate cu răspundere limitată

Întreprinderile şi structurile acestora sunt diversificate şi prezintă dimensiuni, roluri şi


TIMIŞ

caracteristici mult diferite şi se regăsesc simultan în lume mult diferite:

Întreprinderi specifice unor moduri de producţie precapitaliste şi formule ale viitorului;

Întreprinderi care nu au salariaţi şi întreprinderi cu sute de mii de salariaţi;

Întreprinderi care nu au sediu distinct de locuinţa patronului şi întreprinderi care au

sedii cu multe nivele în marile metropole;

Întreprinderi care folosesc tehnologii primitive şi cele în care roboţii industriali

înlocuiesc în mare măsură munca oamenilor.

7.3 CLASIFICAREA ÎNTREPRINDERILOR

a. După modul de producţie:

Întreprinderi de tip precapitalist (exploatări agricole tradiţionale, activitatea

meşteşugarilor independenţi, cooperativele);

Întreprinderi de tip capitalist (de exemplu, S.A.).

b. După forma de proprietate:

Întreprinderi aflate în proprietatea privată;

Întreprinderile proprietate de stat (sau publică);

Întreprinderile în proprietate de grup cooperatist;

Întreprinderile cu regim combinat al proprietăţii.

c. După natura juridică:

Întreprinderi individuale;

Societăţi comerciale de persoane şi de capitaluri.

d. După mărime (numărul de personal, cifra de afaceri, capitalul social):

Întreprinderi mici;

Întreprinderi mijlocii;

Întreprinderi mari.

e. După gradul de specializare (diversitatea activităţilor):

Întreprinderi strict specializate (pe un produs sau pe o anumită tehnologie);

Întreprinderi specializate (câteva produse sau tehnologii înrudite);


TIMIŞ

Întreprinderi generale (nespecializate) cu obiect larg de activitate în mai multe ramuri.

f. După obiectul de activitate:

Întreprinderi de producţie;

Întreprinderi de comerţ;

Întreprinderi de servicii.

g. După sectorul economic în care poate fi încadrată întreprinderea:

Întreprinderi din sectorul primar (agricultură, pescuit, exploatare forestieră, industrie

extractivă);

Întreprinderi din sectorul secundar (industrie prelucrătoare);

Întreprinderi din sectorul terţiar (distribuţie, bănci, asigurări, transport, formare

profesională, servicii pentru populaţie).

h. După natura tehnologiei şi seria de fabricaţie:

Întreprinderi care realizează unicate şi serii mici;

Întreprinderi care produc în serii mari şi foarte mari.

i. După aria de activitate:

Întreprinderi cu arie de activitate locală (un oraş sau o zonă din acesta, un sat);

Întreprinderi cu arie de activitate regională (o parte din ţară, mai multe judeţe);

Întreprinderi cu arie de activitate naţională;

Întreprinderi cu arie de activitate transnaţionala sau mondială.

7.4 LEGISLAŢIA CARE REGLEMENTEAZĂ ANTREPRENORIATUL ÎN ROMÂNIA

Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale;

Hotărârea Guvernului nr. 805/1994 privind facilităţile economico-financiare acordate

întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM);

Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor;

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării

forţei de muncă;

Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii;


TIMIŞ

Hotărârea nr. 47/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei,

Comerţului şi Turismului;

OUG nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor

măsuri financiar-fiscale;

Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă;

Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicata, M.O. nr. 259/2007;

Codul Fiscal din 2003.

7.5 MISIUNEA DE CONSULTANŢĂ PENTRU CREAREA ÎNTREPRINDERILOR

Într-un mediu economic atât de bulversat atât la nivel naţional, cât şi mondial, indiferent de

orientarea politică, aproape toate opiniile specialiştilor şi nu numai converg spre ideea că forţa

şi eficienţa economiilor actuale sunt reprezentate de micii şi mijlocii antreprenori.

Constatăm că antreprenori există, dar nu sunt suficiente „genialele” lor idei, dorinţe şi decizii

pentru a construi întreprinderi eficiente şi performante. Acest lucru şi datorită faptului că de

multe ori crearea unei întreprinderi întâmpina reale dificultăţi şi riscuri.

Crearea unei întreprinderi necesită o serie de operaţii cronologice axate pe principii şi

metodologii economice şi financiare, care implică anumite competenţe şi abilităţi specifice

profesiei contabile. Pentru a veni în sprijinul profesiei contabile în vederea consultanţei pentru

crearea de întreprinderi, CECCAR a emis Standardul Profesional nr. 39 „Misiunea de

consultanţă pentru crearea întreprinderilor”.

Consultanţa pentru crearea de întreprinderi nu este o ştiinţă exactă. Metoda utilizată în acest

sens, pentru crearea de întreprinderi, este o reunire de discipline diverse, care nu este nici o

disciplină tehnică, şi nici nu poate face obiectul unei formaţii calificate, universitare. Ea

combină noţiuni comerciale, juridice, financiare care vor fi aplicate potrivit competenţei şi

comportamentului consultantului ce le va utiliza. Obligaţia respectării confidenţialităţii

informaţiilor obţinute în timpul activităţii profesionale în legătură cu ideile, intenţiile şi

obiectivele antreprenorului căruia i se acordă consultanţă pentru crearea unei întreprinderi

este continuă, chiar şi după terminarea relaţiei dintre profesionistul contabil şi acesta.

Ideea unei activităţi economice este baza creării întreprinderii, întemeiată, de regulă, pe două

criterii importante:

a. nu există o bună idee în sine, ci numai idei care pot fi oportune dezvoltării prin acei

antreprenori pentru care acestea nu rămân doar simple dorinţe; aprecierea bunei


TIMIŞ

fundamentări a ideii este deci inseparabil legată de proiectul personal al celui care o

exprimă;

b. ideea creării unei întreprinderi există atunci când ideea respectivă este legată, chiar

indirect, de o oportunitate; unele creări de întreprinderi au ca origine existenţa unei

nevoi economice neacoperite de oferta existentă, iar această simplă idee poate fi un

excelent punct de plecare al creării unei întreprinderi, aceasta însemnând că noutatea,

originalitatea şi inovaţia nu sunt criterii obligatoriu de îndeplinit când se creează o

întreprindere.

Proiectul antreprenorului privind viitoarea sa întreprindere poate fi definit de acesta:

fie în formă verbală, caz în care profesionistul contabil va sintetiza conţinutul acestuia

sub forma unui interviu-chestionar cuprinzând cel puţin elementele şi criteriile arătate

în continuare;

fie în formă scrisă, de asemenea cuprinzând minimul de informaţii arătate în

continuare.

Conţinutul proiectului reprezintă viziunea asupra viitoarei întreprinderi, ideile, intenţiile,

obiectivele şi aşteptările acestuia, exprimate cât mai clar posibil.

EXEMPLU

A. Motivările personale

Acestea pot fi justificate de:

dorinţa creării unei întreprinderi având o activitate, de pildă, industrială, comercială, artizanală, de

prestări de servicii etc.;

situaţia financiară actuală suficientă şi semnificativă pentru a convinge partenerii viitori (bancheri,

împrumutători, furnizori pe termen lung etc.);

existenţa unor bunuri imobile sau mobile personale disponibile a fi vândute, dacă va fi nevoie;

acoperirea cheltuielilor personale şi familiale actuale şi viitoare din veniturile întreprinderii ce

urmează a fi creată; susţinerea psihică şi eventual materială din partea familiei şi a prietenilor.

B. Definirea obiectivelor financiare exprimate în venituri

Este necesară definirea cât mai precisă a veniturilor pe care atât antreprenorul-client, cât şi familia să se

aşteaptă să le obţină din activitatea viitoarei întreprinderi, ţinând seama de:

veniturile actuale;

minimul de venituri de dobândit în funcţie de cheltuielile obligatorii (datorii, cheltuieli

neprevăzute);


TIMIŞ

nevoile financiare viitoare ale antreprenorului;

creşterea veniturilor ce se aşteaptă de la viitoarea întreprindere;

partea din veniturile întreprinderii viitoare necesară asigurării nivelului de trai prezent şi viitor al

antreprenorului, ţinând seama de poziţia pe piaţă a acestuia şi a viitoarei întreprinderi.

Stabilirea veniturilor viitoare se poate face pe o perioadă de timp aleasă, de regulă durata proiectată a

întreprinderii pe două niveluri:

nivelul veniturilor/cheltuielilor celor mai mici;

nivelul veniturilor/cheltuielilor celor mai mari.

Totodată, tot în această perioadă pot fi prevăzute şi obiectivele financiare ale viitorilor asociaţi, dacă

este cazul, ţinând seama de aportul acestora la formarea capitalului şi de aportul antreprenorului însuşi.

C. Precizarea avantajelor profesionale aşteptate de la viitoarea întreprindere

Aşteptarea unor satisfacţii personale motivează de cele mai multe ori capacitatea antreprenorului de a

rezista dificultăţilor viitoare. Evaluarea acestora în cadrul proiectului antreprenorului se poate face cu

ajutorul unor criterii simple, prin anticiparea:

capacităţii antreprenorului de a efectua mai multe îndatoriri;

obligaţii;

dorinţei de autonomie profesională;

voinţei dezvoltării competenţelor personale;

voinţei de a învinge orice obstacole pentru a evita ajungerea în şomaj sau în inactivitate;

dorinţei formării credibilităţii într-un domeniu profesional dat (experienţă profesională,

introducerea într-o reţea informatizată de recunoaştere autorizată);

gustului pentru risc;

plăcerii jocului de afaceri.

D. Precizarea fondurilor-capitalurilor

În funcţie de obiectivele financiare diferite, se evaluează atât posibilităţile fondurilor proprii, cât şi ale

celor atrase, împrumutate sau asociate.

Posibilităţile financiare ale antreprenorului

Nivelul fondurilor va fi determinat în raport cu mărimea întreprinderii proiectate. Existenţa fondurilor

proprii este indispensabilă moral şi material, motivând implicarea sa personală şi încrederea acordată

întreprinderii sale. În general, nivelul fondurilor proprii trebuie să reprezinte de la o treime până la o

jumătate din fondurile totale, în cazul atragerii unor parteneri sau a unor finanţatori.

Atitudinea bancherilor sau a altor finanţatori


TIMIŞ

Bancherul ţine cont de cele mai multe ori de aptitudinile antreprenorului şi de coerenţa proiectului său.

Acordă împrumuturi pe mai multe criterii cantitative esenţiale, cum ar fi garanţiile pe care le-ar putea

obţine.

E. Durata proiectată a întreprinderii

Durata de viaţă a viitoarei întreprinderi este dependentă atât de motivări personale, cât şi de motivări

datorate mediului în care aceasta va exista. Funcţionarea întreprinderii viitoare:

Pe o piaţă dificil de penetrat rapid (de exemplu, producerea unor maşini de prelucrare la cald a

produselor siderurgice). O asemenea întreprindere necesită investiţii mari şi chiar pierderi posibile

în primul an de activitate, acceptându-se sacrificii la început, cu speranţa redresării situaţiei în anii

următori. Antreprenorul preia un risc de care este conştient şi pe care este necesar să-l evalueze

corect, dar în niciun caz pe un termen foarte scurt. Pe o piaţă care nu asigură o existenţă de lungă

durată (de exemplu, un program informatic destinat domeniului ştiinţific, pe care o mare

întreprindere prevede să îl comercializeze în câteva luni sau în câţiva ani). Întreprinderea viitoare va

trebui să aibă o durată mică de timp, dar să fie rapid rentabilă. Se poate prevedea însă distribuirea

produselor viitoare către o piaţă mai stabilă care să sigure întreprinderii nou create o durată de

viaţă mai lungă.

Pe o piaţă dificil de definit (de exemplu, un restaurant într-o regiune care a pierdut o parte din

populaţia sa, dar care este mult frecventată de turişti). Antreprenorul trebuie să aibă obiective

personale clare şi foarte precise; el trebuie să stăpânească bine mediul comercial în care va

funcţiona întreprinderea, acceptând un efort financiar la început, dar nu pentru multă vreme,

pentru că o revenire a tendinţelor favorabile este întotdeauna posibilă.

Pe o piaţă stabilă, dar limitată (de exemplu, confecţionarea şi vânzarea de jeanşi). Se poate avea o

întreprindere pe o durată îndelungată, dar nu se vor putea câştiga cu adevărat sume considerabile.

Întreprinderea viitoare va trebui să devină rapid rentabilă, întrucât potenţialul ei nu-i asigură

antreprenorului veniturile satisfăcătoare necesare. În cazul apariţiei altor oportunităţi profesionale,

se poate înceta activitatea sau cesiona întreprinderea fără mari dificultăţi. Nici una dintre situaţiile

prezentate, în realitate, nu este realizabilă ca atare, existând posibilitatea prezentării combinate a

caracteristicilor pieţei respective. Criteriile duratei de viaţă a unei întreprinderi reprezintă

dimensiunile afective şi profesionale investite de antreprenor în crearea ei, îmbinate cu veniturile

personale viitoare aşteptate de acesta.

F. Competenţele antreprenorului

Nu este necesar ca un antreprenor să fie un „manager confirmat” sau un „om fără pereche”. Important

este ca acesta să aibă plăcerea şi dorinţa de a presta meseria/profesia proiectată şi de a fi capabil să se

adapteze, pe de o parte, necesităţilor organizatorice şi evoluţiei întreprinderii viitoare, iar pe de altă

parte circumstanţelor cel mai adesea zbuciumate ale vieţii afacerilor. Este necesar ca antreprenorul să

se analizeze, prima dată asupra a ceea ce este şi, a doua oară, asupra a aceea ce trebuie să devină

pentru a-şi realiza proiectul.

G. Ce este şi ce doreşte antreprenorul


TIMIŞ

Antreprenorul trebuie să-şi identifice priceperea şi să îşi stabilească criteriile în legătură cu proiectul

sau. Scopul este de a defini condiţiile trecerii de la statutul de om obişnuit la cel de şef de întreprindere.

Antreprenorul trebuie să aibă:

personalitate, a cărei caracteristică principală constă în posibilitatea de a se adapta sau nu la

calităţile care sunt necesare pentru a-şi duce la îndeplinire proiectul;

un potenţial, adică o capacitate personală de acţiune, de rezistenţă fizică şi soliditate psihică, de a

se face simpatizat, de a ieşi din încurcături etc., şi care să fie suficientă pentru a face faţă riscurilor

începutului şi apoi conducerii întreprinderii;

cunoştinţe şi competenţe tehnice, comerciale şi de gestiune adaptate nevoilor proiectului;

o experienţă obţinută din activităţile anterioare, în special profesionale; aceasta poate fi un avantaj

important, dacă este potrivită proiectului.

Este necesar ca antreprenorul să îşi determine propriile motivări şi disponibilităţi de energie şi timp pe

care viitoarea întreprindere i le va solicita. Ar putea apărea situaţii care îi perturbă previziunile

financiare, antreprenorul având reacţii negative. Aşadar, spre exemplu, o creştere brutală cu 30% a

costurilor materiilor prime sau situaţii/evenimente care îi cer:

să renunţe la trei repausuri săptămânal, pentru a definitiva şi formaliza anumite oferte către clienţi;

să îşi anuleze concediile de odihnă din vară atunci când constată realizarea a jumătate din cifra de

afaceri preconizată în lunile iulie şi august;

să convingă, într-o săptămână, o altă bancă să deschidă un cont cu „descoperire de cont” (over

draft) atunci când banca la care are deschise conturile întreprinderii sale îi refuză această

operaţiune;

să hotărască mutarea activităţilor întreprinderii, întrucât prin aceasta ar realiza o economie de „n%”

a cheltuielilor de transport şi ar salva astfel întreprinderea de la lipsurile financiare ale ultimelor

şase luni.

Această metodă, să spunem „test mental”, este necesară pentru antreprenorul pus în dificultate care

trebuie să-şi pună toate întrebările posibile privind obstacolele şi dificultăţile care îi pot diminua

iniţiativele, căutând să obţină răspunsurile corecte la situaţiile şi provocările concrete. Este recomandat

ca realizarea acestui test să aibă loc cu consultarea apropiaţilor antreprenorului şi a celor interesaţi de

proiectul său, opinia şi adeziunea acestora putându-i transforma opţiunile şi chiar modul de viaţă

familial.

H. Organizarea şi denumirea viitoarei întreprinderi

Antreprenorul va stabili „numele” comercial al firmei (o denumire simbolică sau numele propriu). De

asemenea, va trebui să facă o reprezentare concretă a viitoarei întreprinderi, definindu-şi principalele

funcţii ale acesteia, pe care să le examineze prin prisma criteriilor privind cerinţele întreprinderii şi

priceperea şi posibilitatea de a le satisface. Raţiunea de a fi a unei întreprinderi constă în a oferi

publicului larg mărfurile sau serviciile pe care le produce.


TIMIŞ

Cerinţele întreprinderii

Antreprenorul va determina câte produse sau servicii va putea vinde sau presta într-o unitate de timp

dată (zi, luna, an). De exemplu, dacă deschide un magazin de încălţăminte, va aprecia câte perechi va

vinde într-o săptămână; dacă realizează studii de fezabilitate privind instalarea unor reţele informatice

în marile întreprinderi, va aprecia câte va vinde într-un an.

Desigur că aprecierile pot continua în funcţie de specificul întreprinderii viitoare, totuşi, se va căuta să

se determine situaţii cât mai apropiate de realităţile avute în vedere, cum ar fi:

câte produse/servicii se vor putea livra;

timpul mediu necesar realizării pe unitatea de produs/serviciu;

sezonalitatea necesită eliminarea cuantificărilor „medii”;

divizarea producţiei, de la livrarea furnizorilor la produsul finit, este un subiect evident în cazul

producţiei de mărfuri, dar care prezintă un interes special în cazul prestărilor de servicii: de

exemplu, o prestare de servicii privind formarea personalului se descompune în acceptarea cererii,

selectarea procedurilor necesare, pregătiri complementare, prestarea propriu-zisă.

Posibilităţi de realizare

Se vor stabili, eventual, principalele mijloace materiale necesare: echipamente, vehicule (posibilităţi de

obţinere de credite, leasing, închirieri etc.). Se va preciza dacă specificul producţiei/prestării de servicii

va necesita apelarea la subantreprenori. Se va aprecia dacă antreprenorul va considera că va fi „omul-

cheie de concepţie şi teren” sau va delega unor colaboratori, salariaţi anumite atribuţii.

Relaţia cu clientela

Este un aspect indispensabil producţiei/prestărilor de servicii întrucât clientul este în realitate

„patronul” întreprinderii, indiferent de forma juridică a acesteia.

Profilul viitoarei clientele se poate modifica, piaţa poate evolua, exigenţele consumatorilor se schimbă,

concurenţa se restructurează în permanenţă.

Dacă s-a gândit ca viitoarea întreprindere să plece de la oportunitatea comercială, este necesar,

evident, să se reînnoiască aprecierea cifrei de afaceri avute în vedere. De aceea, se impune o „apreciere

comercială” asigurându-se în principal:

documentare tehnică asupra pieţei;

vizitarea întreprinderilor concurente, atunci când aceasta este posibilă;

obţinerea informaţiilor privind condiţiile ofertelor întreprinderilor concurente;

consultarea sindicatelor profesionale privind problemele specifice activităţilor viitoarei

întreprinderi;

consultarea viitorilor clienţi;

urmărirea obţinerii, astfel, a unui studiu de piaţă şi de acţiune comercială.


TIMIŞ

Este de reţinut faptul că timpul destinat relaţiilor cu clientela este subestimat de mai mult de 90%

dintre antreprenori, ceea ce arată că acestui segment al activităţii viitoarei întreprinderi trebuie să i se

acorde o atenţie deosebită în importantă şi modalitatea de realizare.


Antreprenorul trebuie să îşi definească propriul său rol şi zona de competenţă în acest circuit, ţinând

seama de disponibilităţile sale privind funcţia fabricaţie/prestaţie potrivit aptitudinilor sale în legătură

cu necesităţile strategice. Antreprenorul poate:

să delege viitorilor colaboratori aceste atribuţii, atunci când nu are o bună cunoaştere a

particularităţilor fabricaţiei/prestării de servicii şi a relaţiilor cu clientela;

să stabilească o relaţie directă cu clientela, dacă este sau poate deveni, printr-o formare prealabilă,

un bun cunoscător al comportamentelor acesteia. Tot o formă de delegare a relaţiilor cu clientela

poate fi posibilă şi prin cointeresarea unor forţe comerciale (agenţi comerciali, dealeri,

reprezentante).

I. Organizarea materială a viitoarei întreprinderi

Întreprinderea viitoare are sau va avea:

Stocuri? Care este rotaţia acestora? S-au prevăzut spaţii de depozitare? Care este costul acestor

spaţii? Care este costul eventual de transport?

Un aspect exterior şi o prezentare importantă? În cazul unei activităţi de comerţ, cunoscând că

există cel mai adesea norme care reglementează aranjarea acestora (spaţii de circulaţie, vitrine,

etc.), antreprenorul intenţionează să consulte profesionişti calificaţi în materie?

Spaţii diferenţiate? Eventual, pentru primirea clientelei se vor utiliza aceleaşi spaţii destinate şi

celorlalte activităţi ale întreprinderii?

Probleme eventuale legate de furnizori: comenzi, recepţia şi plata facturii?

Exercitarea activităţii să domiciliul antreprenorului?


Este necesară o bună cunoaştere a acestor aspecte şi probleme de către antreprenor, care trebuie să

prevadă soluţionarea lor fie direct, fie prin încredinţarea îndeplinirii lor unui salariat sau mai multora

sau unor colaboratori.

În cazul localizării sediului întreprinderii la domiciliul antreprenorului trebuie avute în vedere de către

acesta următoarele:

În cazul existenţei domiciliului într-un cartier locuit sunt excluse activităţile zgomotoase, poluante

sau care să deranjeze locuitorii din jur;

De acces? Este necesară o delimitare între viaţa privată şi activităţile întreprinderii? Cum se va

realiza această fără ca una să o paraziteze pe cealaltă?


TIMIŞ

J. Administrarea viitoarei întreprinderi

Această îndatorire este foarte asemănătoare de la o întreprindere la alta, indiferent de deosebirile

regimurilor juridice, fiscale, de mărimea sau natura clientelei.

Cerinţele întreprinderii:

o administrativ-organizaţională: se va stabili circuitul anual, normal şi eficient al documentelor

privind informaţiile generate de activităţile de conducere, coordonare, control,

producţie/prestări de servicii, sociale şi comerciale;

o contabilă: ţinerea unei contabilităţi adecvate mărimii întreprinderii, întocmirea şi prezentarea

situaţiilor financiare şi fiscale, păstrarea documentelor şi registrelor justificative potrivit

termenelor legale.

Posibilităţi de realizare – sunt la îndemâna antreprenorului:

o fie direct: dacă deţine competenţe şi timp disponibil pentru îndeplinirea cerinţelor privind

administrarea şi contabilitatea viitoarei întreprinderi;

o fie indirect: făcând apel, în exterior, la consilieri specializaţi pe probleme organizaţional-

contabile, este necesar să se aprecieze costul acestui apel exterior.

7.6 CADRUL GENERAL PRIVIND CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢ ILOR

COMERCIALE

În vederea efectuării de acte sau fapte de comerţ, persoanele fizice sau juridice se pot asocia şi

pot forma societăţi comerciale, cu respectarea prevederilor reglementarilor legale. Societăţile

comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române care se pot constitui în una din

următoarele forme:

a) Societate în nume colectiv (SNC) reprezentată de acea societate comercială în care

obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi

solidara a tuturor asociaţilor.

b) Societatea în comandită simplă (SCS) este acea societate comercială în care obligaţiile

societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a

asociaţilor comanditaţi, asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa

aportului lor.

c) Societăţi comerciale în comandită pe acţiuni (SCA) care au capitalul social divizat în

acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea

nelimitată şi solidară a acţionarilor comanditaţi, iar asociaţii comanditari răspund numai

până la concurenţa valorii acţiunilor lor.


TIMIŞ

d) Societate comercială cu răspundere limitată (S.R.L.) care are capitalul social divizat în

părţi sociale, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, asociaţii fiind

obligaţi numai la plata părţilor sociale, iar în caz de faliment sau lichidare voluntară

valoarea acestor părţi sociale va servi la plata pasivului.

e) Societatea pe acţiuni (S.A.) care are capitalul social divizat în acţiuni, iar obligaţiile

sociale sunt garantate cu patrimoniul social, acţionarii fiind obligaţi la plata acţiunilor

lor.

Actele constitutive ale societăţilor comerciale diferă în funcţie de felul acestora şi anume:

Societăţile în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de

societate, iar societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată

se constituie prin contract de societate şi statut.

Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă a unei

singure persoane, situaţie în care se întocmeşte numai statutul. Contractul de societate

şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv, care se

semnează de toţi asociaţii, iar în caz de subscripţie publică de membrii fondatori,

încheindu-se sub formă autentică.

Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în Registrul

Comerţului. Pentru societăţile comerciale în nume colectiv, în comandită simplă nu se

precizează prin lege o anumită mărime a capitalului social. Bunurile constituite ca aport

în societatea comercială devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării

societăţii la Registrul Comerţului. Cota parte din beneficii ce se va plăti fiecărui asociat

constituie dividende, aceasta fiind proporţională cu cota de participare la capitalul

social vărsat, permiţându-se distribuirea lor numai din beneficii reale, iar cele distribuite

contrar dispoziţiilor legale se restituie, termenul de prescriere fiind de trei ani.

Administratorii societăţii comerciale pot efectua toate operaţiunile pentru îndeplinirea

obiectului de activitate al societăţii, fiind obligaţi să ia parte la toate adunările generale

ale societăţii, la consiliile de administraţie şi la organele de conducere similare acestora.

Ei reprezintă societatea şi sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru:

o realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;

o existenţa reală a dividendelor plătite;

o existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;

o exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;

o stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

Atribuţiile şi competenţele administratorilor sunt stabilite prin Legea societăţilor comerciale,


TIMIŞ

diferenţiindu-se în funcţie de forma juridică a societăţilor comerciale.

Forul suprem de conducere a societăţii comerciale este adunarea generală care poate fi

ordinară şi extraordinară:

o Cea ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an şi dezbate problemele ordinare ale

ordinei de zi şi obligatoriu:

- discutarea, aprobarea şi modificarea situaţiilor financiare, după ascultarea raportului

administratorilor şi cenzorilor sau auditorului financiar, fixând şi dividendul;

- alegerea administratorilor şi cenzorilor sau auditorilor financiari;

- fixarea remuneraţiei cuvenite pentru anul în curs administratorilor şi cenzorilor sau

auditorilor financiari, dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv;

- pronunţarea asupra gestiunii administratorilor;

- stabilirea bugetului de venituri şi cheltuieli şi, după caz, a programului de activitate,

pentru exerciţiul financiar următor;

- hotărârea gajării, închirierii sau desfiinţării uneia sau multor unităţi ale societăţii.

o Cea extraordinară se întruneşte ori de câte ori este necesar a lua o hotărâre pentru:

- schimbarea formei juridice a societăţii;

- mutarea sediului societăţii;

- schimbarea obiectului de activitate a societăţii;

- prelungirea duratei societăţii;

- majorarea capitalului social;

- reducerea capitalului sau reîntregirea lui prin emisiuni de noi acţiuni;

- fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii;

- dizolvarea anticipată a societăţii;

- conversia acţiunilor dintr-o categorie în alta;

- conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau în acţiuni;

- emisiuni de obligaţiuni;

- orice altă modificare a actului constitutiv sau orice altă hotărâre pentru care este cerută

aprobarea adunării generale extraordinare. Hotărârile în adunările generale ale

asociaţilor sau acţionarilor se pot lua cu majoritate simplă, majoritate absolută sau

majoritate calificată:


TIMIŞ

o Majoritatea simplă reprezintă cel mai mare număr de voturi din numărul total de voturi

exprimate de o adunare generală asupra unui proiect de hotărâre, dacă legea

prevedere o majoritate simplă. De exemplu, din 100 de voturi, 48 de voturi pentru, 40

de voturi contra şi 12 abţineri.

o Majoritate absolută, conform căreia numărul de voturi reprezintă jumătate plus 1 din

voturile valabil exprimate. De exemplu, din 100 de voturi valabile, 51 de voturi pentru,

dacă legea impune o astfel de majoritate.

o Majoritate calificată, conform căreia numărul de voturi pentru luarea hotărârii trebuie

să fie mai mare decât pentru majoritatea absolută, dacă legea impune o astfel de

majoritate. De exemplu, 2/3 sau 3/4 din voturile exprimate.

Pe lângă evidenţele prevăzute de lege, societăţile comerciale trebuie să ţină sub directa

responsabilitate a administratorilor şi următoarele registre:

f) un registrul al acţionarilor pentru acţiunile nominative. Acţiunile emise sub formă

dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă organizată evidentă se conduc cu un

registru independent privat al acţionarilor, conform reglementarilor legale;

g) un registru al şedinţelor şi deliberărilor adunării generale;

h) un registru al şedinţelor şi deliberărilor consiliului de administraţie;

i) un registru al şedinţelor şi deliberărilor comitetul de direcţie;

j) un registru al deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori sau de auditorii financiari în

exercitarea mandatului lor;

k) un registru al obligaţiunilor.

Nu au fost avute în vedere registrele contabile, care sunt reglementate prin Legea contabilităţii

nr. 82/1991, republicată, şi constau din: Registrul jurnal, Registrul Cartea Mare şi Registrul

Inventar.

7.7 IMM-URILE DIN ROMÂNIA

Întreprinderile mici şi mijlocii sunt societăţi comerciale cu capital privat aparţinând unei

persoane fizice autorizate sau juridice care prin asociere sau individual au convenit la

organizarea unor astfel de entităţi economice în vederea desfăşurării unor activităţi şi fapte de

comerţ în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări

servicii, în condiţii de concurenţă.

La o analiză a particularităţilor IMM-urilor, în condiţiile actuale de criză economică la nivel

global, apar diferenţe referitoare la natura problemelor cu care se confruntă managerii nu


TIMIŞ

numai din punct de vedere la tipurilor de metode şi tehnici de management folosit, dar şi din

punct de vedere economico-financiar şi fiscal.

IMM-urile sunt, în general, întreprinderile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

- au un număr mediu de salariaţi, de până la 250;

- realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane euro sau activele

totale pe care deţin nu depăşesc 43 de milioane euro;

- respectă criteriul de independenţă.

Avantajele acestor întreprinderi:

o realizează produse şi oferă servicii la costuri mai reduse decât întreprinderile mari;

o sunt flexibile şi se adaptează mai uşor la cerinţele pieţei, impulsionând astfel

dezvoltarea economică a ţării;

o stimulează concurenţa;

o oferă noi locuri de muncă.

În scopul desfăşurării şi dezvoltării activităţii lor, întreprinderile mici şi mijlocii beneficiază de

servicii de informare, asistenţă, consultanţă, dezvoltare tehnologică şi inovare în domeniile

financiar, bancar, management, marketing, dar şi pentru accesarea fondurilor europene

nerambursabile.

În România, guvernul, autorităţile administraţiei publice locale, camerele de comerţ şi

industrie, organizaţiile patronale ale IMM-urilor, chiar şi în condiţiile crizei economico-

financiare, sprijină înfiinţarea şi dezvoltarea de centre şi organizaţii ce oferă servicii de

informare, consultanţă, consiliere şi instruire pentru acestea, prin:

- acordarea de sprijin în legătură cu activităţile de informare, consiliere şi instruire

destinate IMM-urilor;

- identificarea de surse de finanţare a unor programe şi acţiuni destinate facilitării

accesului IMM-urilor la serviciile de informare, consultanţă, consiliere, instruire oferite

de aceste centre şi organizaţii, precum şi extinderii sferei de servicii oferite de acestea

întreprinderilor mici şi mijlocii.

Avantaje economice şi fiscale oferite de către stat

Potrivit cadrului legislativ din România, mai precis prin programul guvernamental:

pentru susţinerea dezvoltării IMM-urilor, în fiecare an, prin Legea bugetului de stat,

sunt prevăzute a se aloca fonduri în valoare de 0,2% din PIB pentru finanţarea

programelor de dezvoltare şi a măsurilor de sprijinire a înfiinţării de noi IMM-uri, atât la


TIMIŞ

nivel naţional,m cât şi local, aceste sume fiind urmărite în mod distinct în bugetul de

stat şi în bugetele locale;

în vederea îmbunătăţirii accesului IMM-urilor la finanţare, s-a înfiinţat Fondul Naţional

de Garantare a creditelor pentru IMM-uri prin care Guvernul aprobă anual programe de

stimulare şi încurajare pentru înfiinţarea şi dezvoltarea acestor întreprinderi.

Programele elaborate sunt coordonate şi monitorizate de către Agenţia Naţională

pentru IMM-uri şi Cooperaţie;

de asemenea, prin grija statului, IMM-urile au acces prioritar la închirierea,

concesionarea şi leasingul activelor disponibile ale regiilor autonome,

societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat;

reducerea sau renunţarea la garanţiile solicitate şi la alte modalităţi de plată anticipată

pentru consumurile de utilităţi şi serviciile publice furnizate întreprinderilor mici şi

mijlocii este un alt avantaj pentru supravieţuirea acestor întreprinderi.

Fonduri europene sau fonduri structurale nerambursabile

Fondurile europene sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acţionează

pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii

economice şi sociale:

A. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) presupune finanţarea de investiţii în:

- sectorul productiv, infrastructură, educaţie, sănătate, dezvoltare locală;

- întreprinderi mici şi mijlocii,

- conversia economică şi socială pentru zone care se confruntă cu dificultăţi structurale.

B. Fondul Social European (FSE) este fondul structural destinat politicii sociale a Uniunii

Europene, care sprijină măsuri de ocupare a forţei de muncă şi dezvoltare a resurselor umane

şi contribuie la:

- promovarea oportunităţilor pentru angajarea forţei de muncă - şomeri şi grupuri

dezavantajate, prin creşterea mobilităţii lor şi facilitarea adaptării lor la schimbările

industriale;

- implementarea Strategiei Europene pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

C. Fondul European pentru Orientare şi Garantare în Agricultură (FEOGA) – secţiunea

„Orientare” destinat politicii agricole comune a Uniunii Europene, care sprijină măsuri pentru

modernizarea agriculturii şi dezvoltare rurală. Secţiunea „Orientare” contribuie la sprijinirea

regiunilor mai puţin dezvoltate, prin:


TIMIŞ

- îmbunătăţirea eficienţei structurilor de producţie;

- procesarea şi marketingul produselor agricole şi forestiere;

- dezvoltarea potenţialului local în zonele rurale.

Concluzia stimulării IMM-urilor ar fi cadrul legal, sistemul fiscal şi accesul la finanţare şi la

serviciile de înregistrare oficială a companiilor ar trebui simplificate şi făcute mai transparente.

8 FACILITĂŢI OFERITE ANGAJATORULUI DE SERVICIUL PUBLIC DE OCUPARE

Angajarea absolvenţilor – Legea nr. 76/2002 cu modificările şi completările ulterioare, art. 80

Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi ai unor instituţii de

învăţământ:

primesc lunar, timp de 12 luni, pentru fiecare absolvent:

- o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă (500 lei) în vigoare la data

încadrării în muncă, pentru absolvenţii ciclului inferior al liceului sau ai şcolilor de arte şi

meserii;

- o sumă egală cu de 1,2 ori valoarea indicatorului social de referinţă (600 lei) în

vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii de învăţământ secundar superior

sau învăţământ postliceal;

- o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referinţă (750 lei) în vigoare

la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii de învăţământ superior.

pentru încadrarea absolvenţilor din rândul persoanelor cu handicap primesc lunar, pentru

fiecare absolvent, sumele pe o perioadă de 18 luni;

angajatorii care menţin raporturile de muncă sau de serviciu cu absolvenţii încadraţi, peste

termenul de 18 luni primesc, pentru fiecare an de continuare a raporturilor de muncă sau

de serviciu, un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuţiilor sociale datorate de

angajatori pentru aceste persoane.

Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a elevilor şi studenţilor pe perioada

vacanţelor – Legea nr. 72/2007 cu modificările şi completările ulterioare

Angajatorii:

beneficiază de un stimulent financiar lunar, în cuantum de 50% din valoarea indicatorului

social de referinţă (250 lei), pentru fiecare elev sau student încadrat în muncă în baza unui

contract individual de muncă pe durată determinată, egală sau mai mică decât durata


TIMIŞ

vacanţei, încheiat în condiţiile legii, cu normă întreagă sau, după caz, cu timp parţial sau a

unui contract de muncă temporară, numai dacă durata misiunii de muncă temporară este

egală sau mai mică decât durata vacanţei;

stimulentul financiar se poate acorda pentru o perioadă de maximum 60 de zile lucrătoare

într-un an calendaristic, pe perioada vacanţelor.

Angajarea şomerilor peste 45 de ani sau a şomerilor părinţi, unici susţinători ai familiilor

monoparentale – Legea nr. 76/2002 cu modificările şi completările ulterioare, art. 85

Angajatorii primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare persoană angajată o sumă egală

cu valoarea indicatorului social de referinţă (500 lei) în vigoare, cu obligaţia menţinerii

raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 18 luni.

Angajarea şomerilor care mai au cinci ani până la pensie – Legea nr. 76/2002 cu modificările

şi completările ulterioare, art. 85

Angajatorii beneficiază lunar, pe perioada angajării, până la data îndeplinirii condiţiilor legale

de pensionare, de o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă (500 lei) în

vigoare.

Stimularea angajării ucenicilor – Legea nr. 179 din 11 iunie 2013 pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă

Angajatorul care încheie un contract de ucenicie la locul de muncă poate primi lunar, la cerere,

din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pe perioada derulării contractului de ucenicie, pentru

acel ucenic, o sumă egală cu 60% din valoarea indicatorului social de referinţă (300 lei) al

asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă în vigoare; suma cuvenită se

deduce de către angajator din contribuţia pe care acesta este obligat, conform legii, să o vireze

lunar în contul bugetului asigurărilor pentru şomaj.

Stagiului pentru absolvenții de învățământ superior – Legea nr. 335 din 10 decembrie 2013

Angajatorii care încheie un contract de stagiu cu absolvenții de învățământ superior primesc

lunar, la cerere, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pe perioada derulării contractului de

stagiu pentru acel stagiar, o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referinţă

al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă în vigoare (750 lei)

suma lunară se acordă angajatorilor proporţional cu timpul efectiv lucrat de stagiar. Legea

reglementează, pentru absolvenţii de învăţământ superior, perioada de 6 luni de debut în

profesie.

scopul efectuării stagiului este de asigurare a tranziţiei absolvenţilor de învăţământ

superior de la sistemul de educaţie la piaţa muncii, de a consolida competenţele şi

abilităţile profesionale pentru adaptarea la cerinţele practice şi exigenţele locului de muncă


TIMIŞ

şi pentru o mai rapidă integrare în muncă, precum şi de dobândire de experienţă şi

vechime în muncă şi, după caz, în specialitate.

- perioada de stagiu se desfăşoară pe baza unui program de activităţi aprobat de

angajator, la propunerea conducătorului compartimentului în care îşi desfăşoară

activitatea stagiarul. Pe durata stagiului, tânărul va fi coordonat și supravegheat de un

mentor desemnat de angajator.

- contractul de stagiu se încheie odată cu încheierea contractului individual de muncă,

durata contractului de stagiu fiind de 6 luni, cu excepţia situaţiilor în care prin legi

speciale este prevăzută o altă perioadă de stagiu.

Facilităţi acordate angajatorilor care încadrează tineri cu risc de marginalizare socială – Legea

nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă,

cu modificările şi completările ulterioare

Angajatorii care încadrează tineri cu risc de marginalizare socială, în baza unui contract de

solidaritate, beneficiază lunar, conform prevederilor legale, de o sumă egală cu salariul de

bază stabilit la data angajării tinerilor, dar nu mai mult de două ori valoarea indicatorului

social de referinţă, în vigoare la data încadrării în muncă, până la expirarea duratei

contractului de solidaritate.

Suma menţionată anterior se acordă în situaţia în care încadrarea în muncă se realizează în

baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, până la expirarea duratei

contractului de solidaritate, dar nu mai mult de 2 ani, sau a unui contract individual de

muncă pe perioadă nedeterminată.

De această facilitate beneficiază agenţii economici care vor încadra tineri cu risc de

marginalizare socială – persoana cu vârsta cuprinsă între 16 şi 26 de ani care se

înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are

domiciliul sau, după caz, reşedinţa, încheie un contract de solidaritate cu aceasta şi se

încadrează în una dintre următoarele categorii:

a. se află în sistemul de protecţie a copilului sau provine din acest sistem;

b. are dizabilităţi;

c. nu are familie sau a cărui familie nu îi poate asigura întreţinerea;

d. are copii în întreţinere;

e. a executat una sau mai multe pedepse privative de libertate;

f. este victimă a traficului de persoane.


TIMIŞ

9 ÎNFIINŢAREA UNEI PERSOANE FIZICE AUTORIZATE (PFA)

Legislaţia

Conform Legii nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de

către persoane fizice, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele fizice, cetăţeni

români sau cetăţeni ai statelor membre ale UE şi ai celorlalte state aparţinând spaţiului

economic european, pot desfăşura activităţi economice pe teritoriul României în mod

independent. Acestea pot activa în toate domeniile, meseriile şi ocupaţiile cu excepţia celor

stabilite sau interzise prin legi speciale.

Calitatea de angajat propriu

Persoana fizică ce desfăşoară, prin forţele proprii, activităţi economice în mod independent,

fără a implica raporturi de muncă faţă de un angajator, are calitatea de angajat propriu.

Aceasta se referă la dreptul de a fi asigurat în sistemul public de pensii şi alte drepturi de

asigurări sociale, al asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj în condiţiile

prevăzute de legea care reglementează acest lucru.

Persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent nu pot angaja

persoane cu contract individual de muncă pentru desfăşurarea activităţilor autorizate. Totuşi,

se pot angaja la patron, prin încheierea unei convenţii civile, această variantă fiind mai

avantajoasă decât un contract de muncă deoarece patronul va plăti taxe mult mai mici la stat şi

astfel pot face economii importante cu salariile.

Persoana fizică autorizată poate înregistra anumite cheltuieli personale (chiar mâncare,

îmbrăcăminte, medicamente) care diminuează impozitele către stat.

Condiţiile pentru a putea fi persoană fizică autorizată

Pentru a desfăşura activităţi economice în mod independent, persoana care are calitatea de

angajat propriu trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fi împlinit 16 ani (excepţie fac cei care desfăşoară activităţi economice în mod

independent);

- starea de sănătate dovedită cu certificat medical să îi permită desfăşurarea activităţii

pentru care se solicită autorizaţie;

- să aibă calitatea necesară desfăşurării acelei activităţi;

- să posede autorizaţie specială emisă de organele competente pentru desfăşurarea

activităţii economice a cărei exercitare necesită o autorizaţie specială conform legii;

- să nu fi fost condamnată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru


TIMIŞ

săvârşirea unor infracţiuni privind regimul legal stabilit pentru unele activităţi sau a

infracţiunii de fals.

Persoana fizică ce desfăşoară activităţi economice în mod independent trebuie să deţină

autorizaţia eliberată în condiţiile legii.

Autorizaţia

Autorizaţia pentru desfăşurarea de către persoana fizică a unor activităţi economice în mod

independent se eliberează la cerere de către primarii comunelor, oraşelor, municipiilor,

respectiv ai sectoarelor municipiului Bucureşti, pe a căror rază teritorială îşi desfăşoară

activitatea. Dacă însă persoanele fizice nu au domiciliul în România, li se eliberează autorizaţia

de către primarii unităţii administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi au reşedinţa. Autorizaţia va

cuprinde în mod obligatoriu activităţile principale.

Persoanele fizice care desfăşoară activităţile economice în mod independent au dreptul să

desfăşoare numai activităţile pentru care sunt autorizate. În cazul în care acestea doresc

desfăşurarea altei activităţi care nu este prevăzută în autorizaţie, este necesară completarea

acesteia. O persoană fizică ce desfăşoară activităţi economice în mod independent are dreptul

de a deţine o singură autorizaţie.

Pentru obţinerea autorizaţiei, persoana fizică trebuie să depună o documentaţie care va

cuprinde:

- cerere-tip;

- cazier judiciar;

- copii după actele de identitate;

- certificat medical;

- acte din care să rezulte reşedinţa, pentru persoanele fizice cetăţeni străini;

- documente care atestă calificarea profesională;

- acorduri şi avize eliberate de instituţiile abilitate, potrivit dispoziţiilor legale, necesare

desfăşurării activităţilor pentru care se solicita autorizarea.

Cererea de autorizare sau de completare a autorizaţiei, după caz, se soluţionează în termen de

15 zile lucrătoare de la data înregistrării la autoritatea administraţiei publice locale emitente.

După obţinerea autorizaţiei, persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod

independent sunt obligate să se înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi la

organele fiscale teritoriale, conform reglementărilor legale în vigoare.

Dovada calificării profesionale


TIMIŞ

Se consideră că au calificarea cerută de activitatea economică pentru care solicită autorizaţie

persoanele fizice care au pregătirea profesională de specialitate sau competenţele necesare

desfăşurării acelei activităţi. Pregătirea profesională de specialitate sau competenţele pot fi

dovedite cu următoarele documente, după caz:

- diploma sau certificatul de absolvire a unei instituţii de învăţământ profesional,

preuniversitar său universitar, eliberată în condiţiile legii, în specialitatea pentru care se

solicită autorizarea;

- certificatul de absolvire a unei forme de pregătire profesională, organizată în condiţiile

legii în vigoare la data eliberării acestuia;

- certificatul de competenţă profesională, eliberat de instituţiile abilitate conform

legislaţiei în vigoare;

- cartea de meşteşug obţinută în condiţiile prevăzute de actele normative în vigoare la

data eliberării acesteia;

- alte acte doveditoare care atestă pregătirea profesională, potrivit legii.

Persoanele fizice cu domiciliul în România care au absolvit forme de pregătire profesională în

străinătate trebuie să depună, pentru obţinerea autorizaţiei, după caz:

- atestatul de recunoaştere şi echivalare, eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale prin

Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor de absolvire a unei

instituţii de învăţământ profesional, preuniversitar sau universitar;

- certificatul de absolvire a unei forme de pregătire profesională, certificatul de

competenţă profesională, cartea de meşteşug şi alte acte doveditoare care atestă

pregătirea profesională, însoţite de dovada recunoaşterii acestora de către autorităţile

competente în domeniu din statul în care au fost emise, traduse şi legalizate conform

legii, certificate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor

Vârstnice, printr-o instituţie stabilită prin ordin al ministrului.

Anularea autorizaţiei

Anularea autorizaţiei se realizează în baza cererii de renunţare sau când una dintre condiţiile

de acordare nu mai este îndeplinită. Cererea de renunţare la autorizaţie se adresează în scris

autorităţii administraţiei publice locale emitente de către persoana fizică ce desfăşoară

activităţi economice în mod independent şi se soluţionează în termen de 15 zile lucrătoare de

la data înregistrării cererii.

Neînregistrarea persoanelor fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent la

Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau la organele fiscale teritoriale se sancţionează

conform prevederilor legale în vigoare. Cazurile de suspendare sau de anulare a autorizaţiei


TIMIŞ

prevăzute în lege vor fi comunicate lunar de către emitent Oficiului Naţional al Registrului

Comerţului şi organelor fiscale competente aflate pe raza teritorială a autorităţii publice

emitente.

Anularea autorizaţiei atrage radierea implicită din Registrul Comerţului a persoanei fizice care

desfăşoară activităţi economice în mod independent sau a asociaţiei familiale. Măsura anulării

autorizaţiei poate fi contestată în instanţă, în condiţiile legii.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac conform prevederilor legale.

Persoana fizică ce desfăşoară activităţi economice în mod independent căreia i-a fost anulată

autorizaţia ca urmare a aplicării unei sancţiuni poate solicita o nouă autorizaţie numai după

expirarea unui an de la comunicarea măsurii de anulare, rămasă definitivă. Dacă însă i-a fost

anulată a doua oară autorizaţia ca urmare a aplicării unei sancţiuni, poate solicita o nouă

autorizare numai după trei ani de la comunicarea ultimei măsuri de anulare, rămasă definitivă.

Exercitarea activităţilor economice fără autorizaţie emisă în condiţiile legii constituie

infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

Fiscalitatea

Cota de impozitare este de 16%. Se utilizează două forme de impozitare:

Sistemul real:

- La înfiinţare sau la începutul anului (până la 31 ianuarie) se depune Declaraţia 220 cu

veniturile şi cheltuielile estimate. Pe baza acestei declaraţii, Agenţia Naţională de

Administrare Fiscală (ANAF) emite decizia de plăţi anticipate. Până pe 15 mai a anului

următor, pe baza registrului de încasări şi plăţi, se completează Declaraţia 200, pe baza

căreia ANAF emite decizia anuală de plată;

- În cazul PFA, veniturile impozabile sunt sumele încasate în anul de raportare, indiferent

de perioada în care acestea au fost facturate, iar cheltuielile deductibile sunt cele

efectuate în scopul desfăşurării activităţii, plătite în anul de raportare, indiferent de

perioada la care se referă;

- Persoanele impozitate în sistem real au obligaţia organizării contabilităţii în partidă

simplă.

Sistemul pe baza normelor anuale de venit:

- Norma de venit este un barem stabilit anual de Direcţia Generală a Finanţelor Publice

(DGFP) pe baza căruia se calculează impozitul pe venit ce trebuie plătit;

- Important! Un PFA înregistrat în sistem real poate să treacă la sistemul pe baza

normelor de venit doar după doi ani fiscali consecutivi;

http://www.dgfptm.ro/

http://www.dgfptm.ro/


TIMIŞ

- Persoanele impozitate pe baza normelor de venit nu au obligaţia organizării

contabilităţii în partidă simplă şi, în consecinţă, nu au obligaţia depunerii declaraţiei

privind venitul realizat (200);

- În cazul în care persoana fizică desfăşoară două sau mai multe activităţi care generează

venituri comerciale, venitul net se stabileşte prin însumarea normelor de venit

corespunzătoare fiecărei activităţi;

- În cazul în care persoana fizică desfăşoară o activitate impusă pe baza normelor de

venit şi o altă activitate independentă, venitul net anual se determină în sistem real pe

baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

- Indiferent de forma de impozitare, impozitul pe venit se plăteşte trimestrial, cu

următoarele termene: 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, 15 decembrie.

CASS (contribuţia de asigurări sociale de sănătate)

Cota de taxă este 5,5% aplicată asupra bazei de impunere. Baza de impunere şi termenele de

plată sunt aceleaşi ca şi cele aferente impozitului pe venit.

Dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai

mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar. După primirea Deciziei

de impunere de la ANAF, aceasta trebuie depusă anual, în copie, la Casa de Sănătate, ca

document justificativ privind veniturile realizate, concomitent cu Declaraţia anexă 5

(www.casmb.ro).

CAS (contribuţia de asigurări sociale – pensii)

Cota de taxă este de 31,3% aplicată asupra sumei lunare asigurate. În sistemul public de pensii

sunt asigurate în mod obligatoriu persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi

economice, în situaţia în care nu beneficiază de o altă formă de asigurare (contract de muncă,

pensie etc.). Persoanele fizice autorizate sunt obligate să întocmească şi să depună Declaraţia

individuală de asigurare în temen de 30 de zile de la data încadrării în situaţia respectivă.

Persoanele fizice autorizate care au şi contract de muncă nu au obligaţia să declare şi să

plătească CAS.

Suma asigurată este stabilită de asigurat prin Declaraţia individuală de asigurare, dar aceasta

nu poate fi mai mică decât suma reprezentând 35% din salariul mediu brut pe economie şi nici

mai mare decât suma reprezentând de cinci ori salariul mediu brut pe economie; astfel, poate

fi orice sumă cuprinsă în intervalul 708 - 10.110 de lei.

Plata contribuţiei se efectuează lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se

datorează plata.


TIMIŞ

Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

Persoana fizică autorizată se poate înregistra ca neplătitor sau plătitor de TVA (lunar sau

trimestrial), după opţiune. Cei care se înregistrează ca neplătitori de TVA trebuie să se

înregistreze ca plătitori în cazul în care depăşesc plafonul de TVA, în termen de 10 zile de la

sfârşitul lunii în care s-a atins sau depăşit plafonul.

Plafonul de TVA este echivalentul a 35.000 de euro, calculat la cursul din data aderării

României la UE, rotunjit la mia de lei superioară, adică 119.000 de lei pentru un an fiscal întreg.

În cazul în care PFA-ul este înfiinţat în cursul anului, plafonul de TVA se ajustează proporţional

cu perioada cuprinsă între momentul înfiinţării şi finalul anului.

În cazul în care o persoană înregistrată în scopuri de TVA (plătitor de TVA ) nu depăşeşte în

cursul unui an calendaristic plafonul de TVA, poate solicita până la data de 20 ianuarie a anului

următor scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA. Anularea

înregistrării în scopuri de TVA va fi valabilă începând cu 1 februarie a anului respectiv.

Avantajele şi dezavantajele înfiinţării unui PFA

Principalele avantaje ale înfiinţării unui PFA sau a unei întreprinderi individuale sunt:

- Costurile cu înfiinţarea sunt mai mici decât cele pentru înfiinţarea unei societăţi

comerciale;

- Nu este necesar un capital social;

- Documentaţia pentru obţinerea Certificatului de înregistrare este mult mai simplă;

- Gestionarea este mult mai simplă decât la o societate comercială;

- Nu este necesară justificarea folosirii banilor (banii pot fi utilizaţi în scopuri personale în

momentul încasării).

Principalele dezavantaje ale înfiinţării unui PFA sau a unei întreprinderi individuale sunt:

- Datoriile PFA-ului pot fi recuperate din averea proprie a persoanei fizice;

- La înfiinţare, este necesară justificarea experienţei/pregătirii profesionale pentru

fiecare cod CAEN ales.

10 ÎNFIINŢAREA UNEI SOCIETĂŢI COMERCIALE

Legislaţia

În vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi

pot constitui societăţi comerciale, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 privind


TIMIŞ

înfiinţarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare.

Realizarea dosarului de înfiinţare

Viitorii asociaţi/acţionari (persoane fizice sau juridice) trebuie să aleagă, de comun acord:

- forma juridică a societăţii;

- sediul social;

- obiectul de activitate;

- capitalul social;

- durata de funcţionare;

- modul de dizolvare şi lichidare a societăţii.

De asemenea, ei trebuie să stabilească organele de conducere şi administrare şi să precizeze

localităţile în care îşi vor deschide sucursale sau filiale, dacă este cazul.

Ulterior, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

- obţinerea cazierului fiscal (de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului);

- dovada rezervării firmei (de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului);

- dovada rezervării emblemei (opţional, de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului);

- obţinerea specimenului de semnătură;

- redactarea actului constitutiv.

Redactarea actului constitutiv se va realiza la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi va

cuprinde informaţii despre societatea comercială care va fi înfiinţată în funcţie de forma

juridică a acesteia (S.R.L., S.A. sau altă formă legală).

Alături de actul constitutiv vor fi anexate:

- B.I./C.I. ale persoanelor asociate, copie conform cu originalul;

- dovada sediului social, copie conform cu originalul;

- dovada acordului asociaţiei de proprietari şi al vecinilor afectaţi direct, original;

- extrasul de la bancă privind capitalul social, copie conform cu originalul;

- declaraţia pe propria răspundere privind autorizarea activităţilor care urmează să se

desfăşoare în cadrul societăţii, original;

- hotărârea organului statutar, original. În cazul în care asociaţii sunt persoane juridice,

aceştia trebuie să depună hotărârea organului statutar din care să rezulte decizia de a


TIMIŞ

participa la constituirea societăţii şi contribuţia la capitalul social. Persoana

împuternicită trebuie să semneze actul constitutiv în numele societăţii fondatoare.

- actele de înregistrare, copie. Dacă fondatorii sau asociaţii unei societăţi comerciale sunt

persoane juridice române (şi NUMAI în acest caz) trebuie depuse şi copii după actele de

înregistrare ale acestora: copie după certificatul de înregistrare sau certificatul de

înmatriculare, copie după actul constitutiv;

- împuternicirea socială sau avocaţială, dacă este cazul;

- chitanţele care atestă plata taxelor de timbru şi de registru, precum şi timbrele

judiciare;

- alte acte sau avize prevăzute de legi speciale.

Înregistrarea la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului

Se obţin o cerere de înregistrare (formular tipizat) şi o declaraţie pe propria răspundere

(formular tipizat) de la Biroul de Relaţii cu Clienţii de la Oficiul Naţional al Registrului

Comerţului din judeţul unde va fi sediul social al societăţii.

Aceste documente pot fi descărcate gratuit de pe pagina de internet a Oficiului Naţional al

Registrului Comerţului.

Se completează cererea de înregistrare şi declaraţia pe propria răspundere, se anexează

dosarul realizat, iar toate aceste acte se depun la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Verificarea actelor şi înregistrarea societăţii comerciale în Registrul Comerţului

Referentul de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului identifică depunătorul actelor şi

verifică, în prezenţa depunătorului, dacă actele sunt corecte şi complete. Apoi, depunătorul

primeşte o dovadă a depunerii actelor, care va conţine:

- denumirea punctului Oficiului Naţional al Registrului Comerţului unde au fost depuse

actele;

- numărul şi data înregistrării în registrul de intrare-ieşire;

- data eliberării documentelor care atestă înregistrarea.

În cazul în care unele acte nu sunt corecte sau complete, ele pot fi înregistrate în formă

incompletă, iar referentul va înregistra cererea, apoi va întocmi referatul cu obiecţiunile sale şi

va prezenta dosarul judecătorului delegat, pentru a fi soluţionat.

Înregistrarea unei noi societăţi la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului se face numai în

baza unei încheieri a judecătorului delegat pe lângă instituţie sau a unei hotărâri judecătoreşti

irevocabile (în cazul în care legea nu prevede altfel).


TIMIŞ

Cererea de înmatriculare în Registrul Comerţului se face, dacă legea nu prevede altfel, în

termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru

orice alte persoane interesate.

Înmatricularea în Registrul Comerţului

Dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege, judecătorul delegat va dispune

înmatricularea în Registrul Comerţului a noii societăţi.

Reprezentantul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului va înregistra datele care sunt înscrise

în cererea depusă în 48 de ore de la data la care hotărârea judecătorului a devenit irevocabilă,

apoi va fi publicată în Monitorul Oficial hotărârea judecătorului.

În urma acestei înmatriculări, comerciantul primeşte un număr de înmatriculare şi codul unic

de înregistrare de la Ministerul Finanţelor Publice. Astfel, comerciantul capătă personalitate

juridică. De asemenea, primeşte un certificat constatator care atestă faptul că s-a înregistrat

declaraţia pe propria răspundere (formularul tip) privitoare la autorizarea obiectelor de

activitate solicitate.

Autorizaţia de funcţionare

Autorizaţia de funcţionare pe baza declaraţiei pe propria răspundere (formularul tip) se obţine

prin intermediul Biroului Unic din cadrul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului unde

solicitantul înregistrează sediul social.

Documentele obţinute după înregistrarea în Registrul Comerţului

După ce noua societate comercială este înregistrată în Registrul Comerţului, comerciantul sau

împuternicitul primesc, după caz, următoarele documente:

Încheierea de înregistrare (emisă de către judecătorul delegat de către Oficiul Naţional

al Registrului Comerţului);

Certificatul de înregistrare (formular tipizat, cu regim special şi securizat), care arată că

persoana juridică a fost luată în evidenţa Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi

în evidenţa organului fiscal şi cuprinde următoarele date:

- firma (denumirea comerciantului, aşa cum este înscrisă în actul constitutiv);

- sediul social;

- activitatea principală;

- codul unic de înregistrare (CUI);

- atributul fiscal (un cod din cifre şi litere ce atestă faptul că persoana juridică a fost luată

în evidenţa organului plătitor de TVA, dacă este cazul);


TIMIŞ

- seria şi numărul de ordine;

- data emiterii certificatului.

Certificatul constatator, care atestă înregistrarea în Registrul Comerţului a declaraţiei

pe propria răspundere (formularul tip) prin care solicitantul îşi asumă responsabilitatea

privitoare la legalitatea desfăşurării activităţilor pe care le-a declarat.

Activităţile necesare după obţinerea documentelor ce atestă înmatricularea

După ce înregistrarea şi înmatricularea societăţii sunt finalizate, pentru a putea desfăşura

activităţi economice, mai trebuie îndeplinite următoarele:

Obţinerea ştampilei societăţii comerciale: pe baza unei copii a certificatului de

înregistrare, de la orice firmă autorizată în acest sens;

Deschiderea contului curent: se poate realiza la orice unitate bancară şi se transferă

capitalul social din contul de capital în contul curent al firmei. Pentru aceasta, este

nevoie de un dosar care să conţină următoarele acte:

- actul constitutiv;

- actele de identitate ale asociaţilor;

- ştampila;

- chitanţele care atestă plata taxei de deschidere a contului curent;

- actele ce dovedesc calitatea de comerciant obţinute de la Oficiul Naţional al Registrului

Comerţului.

Realizarea documentelor cu regim special (chitanţier, facturier etc.).

Avantajele şi dezavantajele înfiinţării unui S.R.L.

Principalele avantaje ale înfiinţării unui S.R.L.:

asociaţii firmei răspund în faţa creditorilor cu patrimoniul firmei;

nu este necesară pregătirea profesională pentru codurile CAEN din actul constitutiv;

societatea poate trece în obiectul de activitate oricâte coduri CAEN doreşte, mai puţin

cele reglementate prin legi speciale;

există două opţiuni pentru plata impozitului trimestrial: 3% impozit pe venit sau 16%

impozit pe profit;

dacă se optează pentru plata impozitului pe profit, firma nu este obligată să aibă

salariaţi.


TIMIŞ

Principalele dezavantaje ale înfiinţării unui S.R.L.:

dacă se alege varianta de impozitare pe venit, societatea este obligată ca în termen de

60 de zile de la înfiinţare să angajeze un salariat cu contract individual de muncă;

dublă impozitare a profitului: o dată 3% impozit pe venit sau 16% impozit pe profit

aferent firmei şi 16% impozit pe dividende;

patronul intră în posesia profitului realizat în anul următor prin repartizarea profitului

ca dividende.


TIMIŞ

REFERINŢE

Donald, F., Kuratko, Richard, M., Hodgetts, Entrepreneurship - A contemporary approach.

Asociaţia Femeilor din România, Manualul antreprenoriatului feminin, proiectul POSDRU

SERAF.

Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente,

modificată prin Legea nr. 88/8 aprilie 2009 privind aprobarea OUG nr. 82/2007, republicată în

M.O. Nr. 246/14 aprilie 2009.

Hotărârea Guvernului nr. 805/1994 privind facilităţile economico-financiare acordate

întreprinderilor mici şi mijlocii (ÎMM), publicată în M.O. nr. 333/1 decembrie 1994.

Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării ÎMM urilor, republicată în M.O.

nr. 791/4 iunie 2009.

Legea nr. 107/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul

asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în M.O. nr. 338/19

aprilie 2004.

Legea nr.53/2003 -Codul Muncii, imodificat şi completat, publicat în M.O. nr. 72/5 februarie

2003.

Hotărârea Guvernului nr. 65/11 februarie 2009 privind înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi

Mici şi Mijlocii, publicată în M.O. nr. 83/11 februarie 2009.

OUG nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor

măsuri financiar-fiscale, publicată în M.O. nr.249/14.04.2009.

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, M.O. nr. 359/21.04.2006.

Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicata, M.O. nr. 259/2007.

Legea nr. 573 – Codul Fiscal modificat şi completat la zi şi normele de aplicare ale acestuia.

Standardul Profesional nr. 39 „Misiunea de consultanţă pentru crearea întreprinderilor”,

editura CECCAR Bucureşti.

www. wikipedia.ro

Documents

GHID PENTRU PRIMUL PLAN DE AFACERIspunespo.ro/sites/default/files/GHID PENTRU PRIMUL PLAN DE AFACERI.pdfGHID PENTRU PRIMUL PLAN DE AFACERI ŞI ELEMENTE DE LEGISLAŢIE Planul de afaceri