Globalizarea i evoluia economică mondialărevistadestatistica.ro/supliment/wp-content/uploads/2018/...Revista Română de Statistică Supliment nr. 9 / 2018 57 Globalizarea i evoluia

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2018 57

Globalizarea şi evoluţia economică mondială

Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE ([email protected])

Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din BucureștiProf. univ. dr. Cristian Marian BARBU ([email protected])

Universitatea „Artifex” din București

Abstract Pornind de la opera marilor clasici ai economiei, autorii consideră că viziunile lor de atunci sunt valabile și astăzi. În acest context, se încearcă aducerea în actualitate a gândirii acestora, punându-se accentul pe „soluția” pe care ar asocia-o globalizării. Globalizarea nu este doar un termen ci este un proces al evoluției economice pe plan mondial. Procesul globalizării este inițiat de perspectiva condițiilor economice pe plan internațional. În cursul globalizării, invariabil, apar efecte care pot fi favorabile celor puternici și mai puțin favorabile celor

mici, în această categorie incluzând pe cei care au posibilități economice reduse, dar tot aici intră și țările care nu au o dezvoltare tehnologică de anvergură, dar dispun de resurse minerale, în primul rând și de altă natură deosebite. Am subliniat, în acest articol, principalele efecte produse în timp, care deși nu sunt tratate ca fi ind efect al globalizării se înscriu pe linia intrării în scenă a marilor corporații multinaționale. De aici, apar efectele care sunt suportate de cei categorisiți mici. În paralel, autorii au investigat și au găsit unele evoluții chiar pe scena românească care sunt similare marii globalizări. Cuvinte cheie: globalizare, inegalitate, venituri, țări sărace, putere economică Clasifi carea JEL: E64, F62

Introducere Subiectul supus analizei în acest articol se referă la procesul de globalizare, urmând ca din cele desprinse să se facă o paralelă în legătură cu efectele pe care acest proces îl are asupra statelor mici. Statele mici sunt tratate prin prisma faptului și a unor criterii care țin de capacitatea economică, de mărime sau resurse. Se evidențiază că multe dintre statele mici au resurse deosebite, dar, prin lipsa de dezvoltare tehnologică și de aplicare a acestor principii de globalizare, ele sunt practic sărăcite. Din studiul întreprins rezultă că multe din statele mici, în procesul de globalizare sunt supuse unor perspective de a deveni și mai sărace, de a fi și mai incapabile să se alinieze la cerințele unei piețe mondiale în care accesul să fi e liber. Poate fi interpretată piața liberă și ca un criteriu că oricine poate să pătrundă, dar întrebarea se

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 201858

pune dacă potențialul economico-fi nanciar al acestor state le permite această participare. Sunt date o serie de exemple cu evoluția unor state, bogate în resurse naturale, care, prin activitatea marilor corporații au devenit mult mai dependente și sărace. Și situația din România, în câteva domenii care seamănă cumva cu ceea ce s-a întâmplat cu aceste state.

Literature review Acemoglu and Robinson (2012) au încercat să identifi ce motivele din cauza cărora națiunile nu reușesc să se impună pe plan global. O temă similară este tratată de Collier (2007) care pune accentul pe țările slab dezvoltate. Anghelache, Barbu and Anghel (2018) au studiat problematica creșterii populației mondiale și a resurselor de hrană limitate. Anghelache, Barbu, Anghel and Marinescu (2018) au realizat o analiză complexă a evoluției omenirii. Anghelache and Anghel (2017) au studiat populația din UE din perspectiva resurselor de forță de muncă. Efectele globalizării sunt analizate de Dinu (2000, 2004). Dinu (2002) a realizat o analiză a situației întreprinderilor mici şi mijlocii din România, în perspectiva aderării la UE. Ebenstein (2007) a realizat bilografi a și analiza a teoriilor economice ale lui Milton Friedman. Friedman and Friedman (1980) au abordat aspecte legate de libertatea de a alege pe plan economic. Headey and Hodge (2009) au analizat implicațiile creșterii populației asupra creșterii economice. Perkins (2007) a analizat o serie de aspecte economice. Taylor (2009) a studiat elemente ale cadrului monetar. Yueh (2018) a arătat cum mari personalități ar putea rezolva cele mai mari probleme actuale.

Metodologia cercetării, date, rezultate și discuții

• Viziunea eminențelor economiei despre globalizare Marii economiști ai lumii, la timpul lor, au abordat anumite aspecte ale perspectivei economiei mondiale care acum se adeveresc. De la David Ricardo, Adam Smith sau John Maynard Keynes până la Friedrich Hayes, Douglass North sau Milton Friedman, deținătorul premiului Nobel pentru economie, au prefi gurat globalizarea și efectele acesteia. Acum, întrebarea este cum se poate face cel mai bine în condițiile de actuale. Provocarea este valabilă pentru orice națiune în care benefi ciile globalizării nu au avut efecte echitabile. Creșterea economiilor emergente în ultimele decenii a condus la o reducere a inegalității între națiuni, dar numai pe termen scurt. Aceasta s-a întâmplat în perioada în care piețele din întreaga lume au devenit conexe prin comerț și investiții. Globalizarea a ajutat economiile emergente să crească,


deoarece au fost capabile să exporte și în America sau Europa de Vest, benefi ciind, în același timp, de investiții. Datorită creșterii mai rapide a economiilor emergente, inegalitatea între țări s-a atenuat. Cu toate acestea, inegalitatea globală a veniturilor a rămas neschimbată. Egalitatea nu a reușit să se îmbunătățească, iar, în unele cazuri, chiar s-a agravat. Reamintim faptul că Alfred Marshall a previzionat creșterea inegalității în America. Inechitatea în America a crescut foarte mult în epoca actuală. Inegalitatea este o problemă pentru multe națiuni, inclusiv Marea Britanie, unde disparitățile economice au contribuit la crearea unei reacții împotriva globalizării și chiar împotriva capitalismului însuși. Termenul „creștere favorabilă incluziunii”, care se referă la creșterea economică ce aduce benefi cii tuturor, a fost clamată și în Regatul Unit. Acest slogan a fost auzit în America, unde „clasa de mijloc” a suferit, iar salariile au stagnat. Deși creșterea inegalității veniturilor poate fi considerată ca efect al globalizării, aceasta nu conduce la concluzia că remedierea se găsește doar în politica comercială. David Ricardo a precizat că, în opinia sa, există anumite efecte aduse de comerț - unele grupuri vor câștiga, altele vor pierde - chiar dacă economia globală va câștiga. Dar există și alți factori de joc la joc. Este difi cil să se delimiteze efectele asupra inegalității care provin din comerț, față de cele care apar din cauza schimbărilor tehnologice. Deși există măsuri care pot fi incluse în acordurile comerciale pentru a se asigura că sunt îndeplinite standardele adecvate pentru protecție, măsurile de politică internă, cum ar fi redistribuirea și cheltuielile, au o probabilitate mai mare de a contribui la creșterea inegalităților. O politică fi scală care poate ajuta la redistribuire și creștere economică este investiția sprijinită de guvern, atât în infrastructură tare, cât și în infrastructură ușoară, după cum precizează Keynes. De asemenea, Keynes preciza că investițiile în infrastructură ar putea genera locuri de muncă bine plătite, cu califi cări medii. O astfel de politică fi scală reglementată ar putea genera venituri pentru anumite segmente ale populației. Îmbunătățirea infrastructurii și creșterea veniturilor clasei de mijloc, care cuprinde cea mai mare parte a consumatorilor, sunt susceptibile de a asigua creșterea. Ajutând pe cei învinși de globalizare se apreciază că inegalitatea ar trebui să fi e, în primul rând, o problemă internă, nu o problemă comercială pentru guverne. Reacția împotriva globalizării se concentrează pe atenția factorilor politici asupra acordurilor comerciale, ceea ce înseamnă că această evoluție este în plină desfășurare. Adam Smith și David Ricardo consideră că dezvoltarea comerțului liber ar fi prima prioritate. În epoca economiștilor clasici, care includea abrogarea


legii privind porumbul, economia deschisă a ajutat Marea Britanie să prospere. Țările ar dori să se concentreze asupra benefi ciilor globalizării. Pentru Karl Marx, cei bogați au câștigat din globalizare în timp ce marea pătură de mijloc sau săracă a pierdut. Joan Robinson, care a susținut regimurile comuniste din China și Coreea de Nord, ar putea avansa acest sentiment. Obiectivele lor ar include dorința de a se vedea o schimbare radicală a instituțiilor, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, pentru a elimina inechitățile. În concordanță cu politicile sale de reducere a inegalității, Alfred Marshall ar cere utilizarea redistribuirii impozitelor și transferurilor pentru a ajuta pe cei învinși din globalizare. Acesta ar fi de acord că ar trebui să se pună accentul pe politicile interne și nu în principal comerciale, pentru a elimia impactul distribuției din cauza globalizării. Irving Fisher ar evidenția faptul că economiile majore ar spori riscul de a repeta anii 1930 (criza de supraproducție). Atunci, măsurile protecționiste (Legea Smoot-Hawley) au impus tarife ridicate la importurile în Statele Unite, ceea ce a agravat Marea Depresiune. Fisher ar monitoriza, de asemenea, impactul unei incertitudini economice accentuate care decurge din creșterea sentimentului anti-globalizare asupra investitorilor internaționali care cumpără datorii guvernamentale și determină costul de împrumut pentru cei mulți. Pentru John Maynard Keynes, un guvern activ ar trebui să cheltuiască pentru a ajuta pe „învinșii” din globalizare. Acesta ar susține creșterea investițiilor publice pentru a crea locuri de muncă cu califi cări la nivel mediu, care au fost eliminate de procesul de globalizare. Cu siguranță, ar milita pentru implementarea unei serii de politici interne pentru a stimula reacția împotriva globalizării. Joseph Schumpeter ar sublinia necesitatea ca toate națiunile să privească atent perspectivele globale. Piețele mai deschise și mai competitive duc la accelerarea procesului de distrugere „creativă”. Așa a scris în timpul Marii Recesiuni și al războiului mondial, despre deschiderea față de lume și a spus că devenise esențială pentru națiunile puternice. Friedrich Hayek și Milton Friedman ar fi de acord cu opinia lui Schumpeter. Ei ar susține piețele libere, asigurând în special că evenimentele politice, cum ar fi politica „Trump America First” și Brexit, înseamnă că SUA sau Marea Britanie s-au transformat în interior, dar au compromis funcționarea pieței mondiale. Hayek a privit globalizarea ca o evoluție care a permis unor țări să benefi cieze de pe urma creșterii economice prin imitarea națiunilor de succes. Ei ar aplauda atât deschiderea multor piețe din întreaga lume, cât și o mai mare interconexiune a tuturor națiunilor. Douglass North ar solicita o examinare a situației în care actualele tranzacții comerciale nu au reușit să satisfacă și preocupările celor învinși.


Acesta ar putea să sugereze cum să gestionăm Brexit-ul. Marea Britanie, care părăsește Uniunea Europeană, prezintă o circumstanță total diferită de cea a unei țări care solicită din nou un acord comercial. Pentru britanici există necesitatea vitală pentru formularea unei relații de cooperare între Marea Britanie și Uniunea Europeană. Așadar, marii învățați ai lumii ar putea, în condițiile tumultuase actuale, să sugereze soluții mult mai viabile / rezonabile care să stopeze efectele negative ale globalizării pentru cei „mici”.

• Globalizarea și efectul asupra celor mici Multe dintre întâmplările și evoluțiile economiei Române se înscriu într-un concept al așa-zisei globalizări. Studiind evoluțiile pe plan mondial găsim multe similitudini cu ceea ce s-a întâmplat și se va mai întâmpla în România. Așa cum există „lichidatori” plătiți pentru a elimina persoane incommode, există și lichidatori de națiuni. Ei sunt armata secretă care acționează din umbră pe frontul razboiului economic pentru ca țări întregi cu toate resursele și locuitorii lor să devină sclavii noii ordini mondiale. Un nume important implicat în asemenea acțiuni a făcut o serie de dezvăluiri privind misiunile la care a participat: afacerile cu petrol ale SUA in Ecuador, Venezuela și țările arabe, razboiul din Irak, monopolul american asupra canalului Panama, schimbarea șahului Iranului ori subminarea economiei a numeroase țări prin împrumuturi externe cât mai mari și mai difi cil de rambursat. În mod frecvent sunt depistate țările care au resurse, cum ar fi petrolul și apoi sunt dirijate către un împrumut uriaș de la Banca Mondiala sau către una din celelalte organizații de acest tip. Banii nu ajung niciodată in țara respectivă. De fapt, ajung la marile corporații pentru a construi proiecte de infrastructură in acea țară, cum ar fi centrale electrice, parcuri industriale, porturi sau altele, de care să benefi cieze corporațiile străine pentru care lucrează și câțiva oameni bogați din acea țară. Oamenii sunt sărăciți de la o zi la alta și întreaga țară rămâne cu o datorie foarte mare. Este o datorie atât de mare, încât nu poate să o plătească. La un moment dat, „lichidatorii economici” se întorc în țara respectivă spunând: „Asculați! Ați pierdut mulți bani. Nu vă puteți plăti datoriile. Așa că vindeți petrolul foarte ieftin la companiile noastre petroliere. Lăsați-ne să ne construim o bază militară la voi în țară, trimiteți trupe și susținețile pe ale noastre într-un loc cum ar fi Irak sau votați-ne la urmatoarele alegeri ONU.” Nu cumva așa s-a întâmplat și în România?! Petrolul românesc a fost înstrăinat și la Constanța s-a amplasat deja o bază militară, iar guvernul român trimite trupe în Afganistan și în alte teatre de razboi pentru a susține strategia Nato. Se pare că este o teribilă asemănare.


Conducătorii tărilor vizate sunt indemnați să privatizeze compania de electricitate, sistemul de apa și canalizare și să le vândă corporațiilor multinaționale. Din această sferă de infl uentă există o adevărată rețea și este atât de tipic modul de acționare al FMI și al Băncii Mondiale. Cele două organisme fi nanciare îndatorează o țară, datoria fi ind atat de mare încât nu poate să o mai plătească. Apoi, se oferă să refi nanțeze datoria și trebuie ca țara să plătească o dobandă și mai mare. Apoi cer o condiționalitate sau bune relații, care înseamnă de fapt că țara trebuie să-și vândă resursele incluzând multe din serviciile sociale, companiile de utilitate, uneori sistemele educaționale, penale, de asigurări catre corporații străine. Deci este vorba despre o lovitură multiplă. Trebuie subliniat faptul că și in România, cel putin în orașele mari, servicile de apă și canalizare sunt deja înstrăinate. Cele de asigurări au fost și ele, vândute și exemplele pot continua. Un alt exemplu este evoluția situației din Irak. S-a incercat coruperea guvernului pentru a accepta împrumuturi uriașe pe care apoi să le folosească drept pârghie pentru a-i subordona. Dacă nu au reușit, așa cum s-a întâmplat in Panama cu Omar Terrijos și in Ecuador cu Jaime Roldos, care au refuzat să fi e corupți, dar au plătit. In cazul Irakului, ambele linii de apărare au dat greș. „Lichidatorii economici” nu au reușit să îl convingă pe Sadam Husein deși au incercat de mai multe ori. Au urmărit să-l facă să accepte ceva asemănător cu ceea ce a acceptat Arabia Saudită, dar au eșuat. Au fost trimiși „lichidatori” pentru a-l elimina fi zic, dar nici aceștia nu au reușit. Securitatea lui Sadam Husein era foarte bună. Garda sa de corp lucrase la un moment dat pentru CIA. Fusese angajată pentru a-l elimina pe președintele anterior al Irakului. Nu a reușit, dar cunoștea sistemul. In 1991 a fost utilizată varianta militară pentru a doborî armata Irakului. In acel moment se presupunea că Sadam Husein se va răzgândi. Nu s-a dorit înlăturarea acestuia, pentru că era destul de puternic. Își contola oamenii, care să-i țină pe iranieni la graniță și să continue să pompeze petrol pentru corporațiile străine. Ca urmare a pierderii confruntării, stăpânii lumii sperau că Sadam Husein să se răzgândească. Dacă ar fi reușit, Sadam ar fi încă la putere și corporațiile i-ar fi vândut atâtea avioane de luptă câte și-ar fi dorit. Nici linia a doua de apărare nu a reușit să-l înlăture de la putere. Armata a fost trimisă din nou. De această dată, trupele irakiene au fost zdrobite, Sadam a fost înlăturat și corporațiile au preluat contracte de construcții foarte profi tabile pentru a reconstrui o țară pe care au distrus-o. Este o afacere destul de bună dacă deții companii de construcții importante. Toate imperiile din trecut au fost construite cu ajutorul armatei. Britanicii, francezii, germanii, românii, grecii erau mândrii de asta. Întotdeauna aveau o scuză. Împrăstiau civilizație, împrăstiau o anumită religie sau ceva de genul acesta.


Având in vedere cele expuse, mă gândesc cât de atractivă este România pentru imperiul europeano-mondial pe drumul globalizării. Cât de puțin s-a îmbunătățit în ultimul timp nivelul de trai al românilor. Cât de împovărătoare sunt facturile de energie electrică, gaz și apă ale cetățeanului și cât de scump a ajuns litrul de combustibil pentru autoturisme. Astăzi este mai multă sclavie în lume decât a fost vreo dată. Trebuie să te întrebi dacă este un imperiu, cine este împăratul? În mod evident, presedinții statelor respective nu sunt împărați. Împărat este cineva care nu este ales, nu are mandat limitat și nu raportează nimănui. Deci nu putem considera presedinții in acest mod. Dar avem ceea ce consideră a fi echivalentul împăratului. Este ceea ce numim corporație. Corporația este un grup de indivizi care conduc cele mai mari multinaționale și se comportă ca împărații acestui imperiu. Ei controlează masmedia fi e prin conducere directă, fi e prin publicitate. Controlează majoritatea politicienilor, pentru că le fi nanțează campaniile, fi e prin corporații, fi e prin contribuții personale, care provin tot din corporații. Nu sunt aleși, nu au mandat limitat. Nu raportează nimănui. În vârful corporației nu-ți poți da seama dacă persoana lucrează pentru o corporație privată sau pentru un guvern pentru că se mișcă tot timpul dintr-o parte în alta, deci ai un tip care într-un moment este președintele unei mari corporații de construcții cum ar fi Ali Burton, iar în momentul următor este vicepreședinte sau președintele implicați in afaceri cu petrol. Acest fapt se întâmplă indiferent dacă sunt la conducere republicanii sau democrații. Se mișcă dintr-o parte în alta cu ușa care se-nvârte. Într-un fel, guvernul este invizibil de cele mai multe ori. Politicile lui sunt implementate de corporații pe un nivel sau altul și de fapt politicile guvernului sunt create de corporație și prezentate guvernului. Este o relație foarte stransă. Acești oameni nu trebuie să se întâlnească și să colaboreze deschis pentru a face ceea ce iși doresc. Cu toții lucrează având un singur scop, „maximizarea profi turilor”. Indiferent de costurile asupra societații și aspra mediului. Acest proces de manipulare de către corporație prin îndatorare, mituire și orientare politică se numește de fapt „globalizare”. La fel cum rezerva federală menține poporul intr-o poziție de servitudine înglobati în datorii perpetue, infl ație și dobandă, Banca Mondială și FMI îndeplinesc acest aspect la o scară globală. Ideea de bază este simplă: -îndatorează o țară fi e prin imprudența sa sau prin coruperea conducatorilor țării, apoi impune condiții și politici de ajustare structurala care de regulă constau în: - devalorizarea monedei. Când moneda se devalorizează, se

devalorizează toate bunurile și serviciile. Asta face ca resursele indigene să fi e disponibile țărilor prădătoare la o fracțiune din valoarea lor reală.


- tăieri masive din fonduri pentru programele sociale. Acestea includ deseori educația, sistemul sanitar compromitând bunăstarea și integritatea societații și lăsând oamenii vulnerabili exploatării.

- privatizarea intreprinderilor de stat. Aceasta înseamnă că sistemele importante social pot fi cumpărate și reglementate de catre companii străine pentru profi t.

- liberalizarea comerțului, sau deschiderea economiei prin eliminarea restricțiilor pentru comerțul extern. Aceasta permite aducerea de către corporațiile transnaționale a produselor mai ieftine subminând producția indigena și distrugând economiile locale.

Un exemplu este Jamaica, țara care, după ce a acceptat împrumuturi și condiții din partea Bancii Mondiale a pierdut piețele pentru recoltele cele mai importante din cauza competiției cu produsele din Vest. Astăzi, numeroși fermieri nu mai pot lucra pământul neputând concura cu marile corporații. Altă variație este crearea a numeroase aparent neobservate, nereglementate, inumane fabrici de îmbrăcăminte care profi tă de pe urma problemelor economice cum ar fi Polo sau Tommy Hilfi ger. În plus, datorită lipsei de reglementări a producției, distrugerea mediului este continuuă, in timp ce resursele țării sunt exploatate de către corporațiile „indiferente” care produc intenționat mari cantități de poluanți. Ne amintim că în România anului 1997, când guvernul Ciorbea abia instalat, a triplat practic prețul la pompă al combustibilului și a scăpat din mână controlul infl ației. Oamenii iși amanetau televizoarele și alte bunuri caznice pentru a face rost de bani. Fondurile pentru programele sociale au fost diminuate dramatic iar sistemul sanitar a fost pus la pământ. Tot în acea perioadă a început privatizarea masivă a industriei românești. Cel mai mare combinat de creșterea porcilor din judetul Timiș a fost închis. Au apărut hipermarketurile. Fermierilor și agricultorilor români l-i s-au impus reguli greu de respectat astfel încat producția autohtonă pentru hrană s-a diminuat dramatic, iar importurile au crescut masiv. Cel mai mare combinat de ciment a fost vândut și prețul cimentului a crescut, sporind totodată costurile construcțiilor. Resursele naturale sau zăcămintele de la Roșia Montana sunt de asemenea apanajul marilor corporații. Defrișările masive ale padurilor românești de către corporații străine sunt de asemenea susținute de liderii importanți. Pădurile noastre sunt vândute prin metode oculte în piețele marilor puteri care apoi ne revând produsul fi nit la prețuri exorbitante. Este vorba doar de o pură asemănare?! Putem lua un alt exemplu. In 1999, Banca Mondială a insistat că guvernul bolivian să vândă sistemul de apă al celui de-al treilea oraș ca mărime unei fi liale a corporației Bechtel. Imediat ce s-a concretizat, facturile pentru


apa potabilă au devenit foarte mari. Rezidenții erau deja săraci. A fost nevoie de o revoltă din partea locuitorilor pentru a fi reziliat contractul. Câtiva ani mai târziu, corporația Bechtel a venit și în România să construiască o autostradă de 450 km, la prețul de 2.5 miliarde de euro. Până la urmă contractul a căzut, a construit doar 52 de km, a încasat 1.3 miliarde de euro și a dispărut. Ceea ce a făcut Bechtel in România, este tipic corporatocrației. A lăsat lucrurile neterminate, dar a primit o gramadă de bani. O altă speță are la bază faptul că cel mai important proces din istorie a fost pornit de catre 30.000 de oameni din Ecuador și Amazon împotriva Texaco, deținută acum de Sevron. Deci, procesul este împotriva Sevron pentru acțiuni ale Texaco. Se estimează că poluarea este de 18 ori mai mare decât cea cauzată de Exon pe tarâmul Alasciei. In cazul Ecuadorului nu a fost un accident. Companiile petroliere au facut-o intenționat. Știau că o fac pentru a economisi bani în loc să investească pentru eliminarea rezidurilor. În plus, o scurtă privire la raportul performanțelor Bancii Mondiale, relevă faptul că instituția care pretinde public că, ajută dezvoltarea țărilor sărace și eradicarea sărăciei, nu a făcut nimic altceva decât să mărească saracia și să mărească decalajul, in timp ce profi turile corporaților sunt foarte mari. În 1960, decalajul dintre venituri între cincimea de locuitori din țările cele mai bogate și cincimea de locuitori din țările cele mai sărace era de 30 la 1. In 1998 era de 74 la 1. În timp ce produsul național brut a crescut pe plan global cu 40% între 1970 și 1985, în țările sărace a crescut cu doar 17%. Între 1985 și 2000, numărul celor care trăiesc cu mai putin de 1 dolar pe zi a crescut cu 18%. Chiar și comitetul economic al congresului SUA a admis că există o rată de succes de doar 40% pentru toate proiectele Bancii Mondiale. La sfârșitul anilor 60, Banca Mondială a intervenit în Ecuador cu împrumuturi mari. În următorii 30 de ani, sărăcia a crescut de la 50% la 70%. Subangajarea și șomajul au crescut de la 15% la 70%. Datoria țării a crescut de la 240 milioane de dolari la 16 miliarde de dolari în timp ce cota de resurse alocată săracilor a scazut de la 20% la 6%. Până în anul 2000 s-a ajuns ca 50% din bugetul național al Ecuadorului sa fi e alocat pentru plata datoriilor externe. Este important faptul că, Banca Mondială este de fapt o „bancă” a stăpânilor lumii, ale căror interese le sprijină. SUA au drept de veto asupra decizilor deoarece aduce cel mai mult capital. Și de unde a luat acești bani?! Ați ghicit. I-a creat tot prin intermediul

sistemului bancar. Nici România nu a scăpat de această situație. Cetățenii români sunt îndatorați la bănci până peste cap. Marea majoritate sunt acum sclavii băncilor. România s-a indatorat și ea an de an la marile instituții fi nanciare ajungând la o datorie externă de aproape 90 de miliarde de euro. În


mod evident această datorie este atârnată de gâtul cetățenilor romîni, care în mod nejustifi cat sunt obligați la o viată umilă și fară perspective. Dintre primele 100 de economi mondiale clasate pe baza produsului intern brut, 51 sunt corporații, iar 47 din cele 51 sunt din SUA. Walmart, GM si Exon sunt mai puternice economic decât Arabia Saudită, Polonia, Norvegia, Africa de Sud, Finlanda, Indonezia și multe altele. O dată ce barierele de comerț protectoare sunt înlăturate, banii aruncați împreună și manipulați pe noi piețe și economiile statelor restaurate în favoarea competiției deschise din capitalismul global, imperiul se extinde. În timp ce inegalitatea crește, din ce în ce mai mulți oameni devin disperați. În timp ce companiile românești cu capital privat sunt obligate la plata unor taxe uriașe, corporațiile cu sprijinul „guvernanților” iși transferă nestingherite profi turile în țările lor. Investitorul român este hărțuit zilnic de instituțile statului. Este considerat „hoț” și dacă nu este de acord să-și dea și cămașa de pe el, este dat organelor de cercetare penală, ajungând în unele cazuri să-și pună capăt zilelor. Cu toate acestea, investitorul român este cel care asigură 70% din produsul intern brut al țării pentru că nu iși externalizează profi turile. Se poate observa cu usurință cum caracatița corporaților cu sprijinul instituților statului duc o luptă la baionetă pentru distrugerea tuturor celor care îndrăznesc să viseze că ideile lor ar putea schimba viața in România. Dacă un guvern încearcă să ușureze povara companiilor românești și, în același timp, anunță programe sociale pentru omul de rând, acesta este zguduit din temeli și înlăturat de la putere prin metode specifi ce: manifestații de stradă, decapitarea liderilor prin intermediul justitiei și altele. Stabilimentul (sistemul) a găsit o nouă metodă de a acționa în cazul celor care se împotrivesc sistemului. Așa s-a născut terorismul. Termenul „terorist” este o distincție goală care desemnează orice persoană sau grup care alege să se împotrivească stabilimentului (sistemului). Nu trebuie să fi e confundat cu fi ctionarul Al Kaida, care a fost de fapt numele unei baze de date a mudjahidinilor susținuți de SUA în anii 80. Adevărul este că nu există o armată islamică sau un grup terorist numit Al Kaida. Dar este o campanie de propagandă pentru a face publicul să creadă în existența unei entitați identifi cate. În anul 2007 departamentul de apărare al SUA a primit 161,8 miliarde de dolari pentru așa zisul război „global cu terorismul”. Potrivit centrului național contra terorismului, în anul 2004, aproximativ 2000 de persoane au fost omorâți în lume din cauza actelor teroriste. Dintre aceste persoane, 70 erau americani. Folosind acest număr ca medie general, este interesant de observat că de două ori mai multe persoane mor anual din cauza alergiei la arahide decât din cauza actelor teroriste. Bolile coronariene sunt cauza cea mai importante de decese în SUA afectând aproximativ 450.000 de oameni


în fi ecare an. În 2007, administrația SUA a alocat aproximativ 3 miliarde de dolari cercetării în acest domeniu, asta înseamnă că administrația SUA a alocat în 2007 de 54 de ori mai mult pentru prevenirea terorismului decât pentru prevenirea bolilor coronariene care omoară de 6600 de ori mai multi oameni anual decât terorismul. La mijlocul anilor 2008, procurorul general al SUA a propus ca congresul american să declare în mod ofi cial război împotriva acestui „global”. Din iulie 2008 s-au adunat peste 1 milion de persoane pe lista suspecților de terorism. Acestea nu au nimic de aface cu protecția socială . Sentiment care este legitim fondat pentru expansiunea imperiului corporativ bazat pe lăcomie și care exploatează lumea. Are România șanse să scape din cleștele globalizării? Credem că România ar trebui să aleagă dezvoltarea turismului și agricultura ecologică.

Concluzii

Din studiul acestui articol se desprinde concluzia că globalizarea, în condițiile actuale, va continua și este un proces ireversibil. Este chiar necesar, ținând seama de perspectiva omenirii, în funcție de evoluția populației și diminuarea resurselor naturale. În momentul de față, avuția națională a multor țări se bazează pe valorifi carea resurselor din țările mici, în curs de dezvoltare să le spunem într-un termen convențional, care nu au capacitatea să-și exploateze și valorifi ce resursele de care dispun. Iată de ce, în acest context, se prezintă unele situații care conduc la concluzia că și România se afl ă în acest perimetru, al statelor care, prin activitatea marilor corporații nu poate asigura o evoluție convingătoare în domeniul social-economic și pe cale de consecință se înglobează în datorii care pot conduce la deteriorarea și mai accentuată a nivelului de trai. Studiul face referire la unele evoluții pe plan internațional pentru a justifi ca faptul că și în cazul României situația va fi asemănătoare. Scurtul studiu efectuat se referă doar la efectele negative resimțite de cei mici, dar acesta poate fi extins prin utilizarea de serii de date și modele macroeconometrice care dau sens aprecierilor pe care autorii le-au desprins din acest studiu.

Bibliografi e

1. Acemoglu, D. and Robinson, J. (2012). Why Nations Fail: The Origins of Power, Prosperity, and Poverty, Profi le Books, London

2. Anghelache, C, Barbu, C.M. and Anghel, M.G. (2018). Analysis of population and world resources – evolution and perspectives. Romanian Statistical Review, Supplement, 4, 107-123

3. Anghelache, C, Barbu, C.M., Anghel, M.G. and Marinescu, A.I. (2018). Statistical analysis of the evolution of humanity by population and resources. International Journal of Academic Research in Accounting, Finance and Management Sciences, 8 (2), April 2018, 132–142


4. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2017). Analysis of population development - labour resources of member states of the European Union. Management&Gouvernance, 17, January--June 2017, 95-110

5. Collier, P. (2007). The Bottom Billion: Why the Poorest Countries are Failing and What Can Be Done About It, Oxford University Press, Oxford

6. Dinu, M. (2004). Globalizarea şi aproximările ei, Editura Economică, Bucureşti 7. Dinu, M. (2002). Economia României. Întreprinderile mici şi mijlocii. Cu ce ne

integrăm?, Editura Economică, Bucureşti 8. Dinu, M. (2000). Economie contemporană. Ce este globalizarea?, Editura

Economică, Bucureşti 9. Ebenstein, L. (2007). Milton Friedman: A Biography, Palgrave Macmillan, New

York 10. Friedman, M. and Friedman, R. (1980). Free to Choose, Harcourt, San Diego 11. Headey, D. and Hodge, A. (2009). The Effect of Population Growth on

Economic Growth: A Meta-Regression Analysis of the Macroeconomic Literature. Population and Development Review, 35 (2), 221-248

12. Perkins, J. (2007). Confesiunile unui asasin economic, trad. Budică, A., Editura Litera Internațional, București

13. Taylor, J.B. (2009). The Need to Return to a Monetary Framework’, Business Economics, 44 (2), 63-72

14. Yueh, L. (2018). What Would the Great Economists Do? : How Twelve Brilliant Minds Would Solve Today’s Biggest Problems, Picador, New York

Documents

Globalizarea i evoluia economică mondialărevistadestatistica.ro/supliment/wp-content/uploads/2018/...Revista Română de Statistică Supliment nr. 9 / 2018 57 Globalizarea i evoluia