Gânduri despre cartea Apocalipseihae.ro/pdf/Ellen White/18. Ganduri despre cartea Apocalipsei.pdf · profe¸tiei, ci se refera la criza care se aﬂ˘ ˘a chiar în fa¸ta noastr

Gânduri despre carteaApocalipsei

Ellen G. White

Copyright © 2012Ellen G. White Estate, Inc.

Informaţii despre această carte

Prezentare generală

Această publicaţie ePub este oferită de către Ellen G. WhiteEstate. Ea face parte dintr-o colecţie mai largă. Va rugăm să vizitaţiEllen G. White Estate website pentru o listă completă a publicaţiilordisponibile.

Despre autor

Ellen G. White (1827-1915) este considerată ca fiind autorulamerican cu cele mai raspândite traduceri, lucrările ei fiind publicateîn mai mult de 160 de limbi. Ea a scris mai mult de 100.000 de pagini,într-o varietate largă de subiecte spirituale şi practice. Calăuzită deDuhul Sfânt, ea l-a înălţat pe Isus şi a arătat către Biblie ca temelie acredinţei sale.

Mai multe link-uri

O scurtă bibliografie a lui Ellen G. WhiteDespre Ellen G. White Estate

Sfârşitul acordului licenţei de utilizator

Vizualizarea, imprimarea sau descărcarea acestei cărţi, va acordadoar o licenţă limitată, neexclusivă şi netransferabilă pentru utiliza-rea personală. Această licenţă nu permite republicarea, distribuţia,transferul, sublicenţa, vânzarea, pregătirea unor lucrări derivate, saufolosirea în alte scopuri. Orice utilizare neautorizată a acestei cărţise va sfârşi prin anularea licenţei acordate prin prezenta.

Mai multe informaţii

Pentru informaţii suplimentare despre autor, editori, sau modulîn care puteţi sprijini acest serviciu, vă rugam să contactaţi Ellen G.

i

http://www.egwwritings.org/ebookshttp://www.whiteestate.org/about/egwbio.asphttp://www.whiteestate.org/about/estate.asp

White Estate: [email protected]. Suntem recunoscători pentruinteresul şi impresiile dumneavoastră şi vă dorim binecuvântarea luiDumnezeu în timp ce veţi citi.

ii

mailto:[email protected]

Cuvânt înainte

Avem o deosebită plăcere să putem edita această carte. Ea con-ţine meditaţii ale Spiritului Profetic despre cartea Apocalipsei. Amordonat declaraţiile potrivit înţelegerii noastre. Totuşi, ea nu este uncomentariu. Cartea nu prezintă atât de mult istoria ca împlinire aprofeţiei, ci se referă la criza care se află chiar în faţa noastră.

O atenţie deosebită este acordată capitolelor 13 şi 14 din carteaApocalipsei. Sunt amintite diferite subiecte care aparţin acestorcapitole. Nu este omisă cronologia—coloana vertebrală a istoriei.

Fie ca Domnul să binecuvânteze această carte, să fie dedicatătuturor celor ce au o credinţă a cărei ţintă este adevărul şi carevăd în Hristos un caracter plin de adevăr—un sistem desăvârşit aladevărului, plin de har-... un plan pentru a salva omul decăzut.

Observaţie asupra textului: toate notele scrise cu litere îngroşatene aparţin şi nu trebuie privite ca autoritate.

Domnul să vă binecuvânteze în studiul Adevărului şi să vă umplecu mesajul Său.

Wim Wiggers

Noiembrie, 1991[3]

iv

CuprinsInformaţii despre această carte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . iCuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ivCapitolul 1 — Apocalipsa 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

Importanţa studiului Apocalipsei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17Cartea Apocalipsei a fost dată în Sabat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

Capitolul 2 — Apocalipsa 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Efes - Am ceva împotriva ta: ţi-ai părăsit dragostea dintâi. . . 20Învăţăturile Nicolaiţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21Smirna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Pergam . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Învăţăturile pentru Biserica de azi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Tiatira . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

Capitolul 3 — Apocalipsa 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Sardes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Cel ce va birui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Filadelfia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29Laodicea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31Adevărata slăbiciune a Laodiceei este auto-înşelarea. . . . . . . . 34Judecata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Capitolul 4 — Apocalipsa 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39Cele patru făpturi vii şi Tronul lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . 39Curcubeul din jurul Tronului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

Capitolul 5 — Apocalipsa 5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43Hristos, Cuvântul, a deschis cartea, şi El era Singurul care a

putut să o deschidă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43Cartea instrucţiunilor divine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Mielul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

Capitolul 6 — Apocalipsa 6 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48„Cine poate sta înaintea mâniei Mielului?“Apoc.6:16,17. . . . 48

Capitolul 7 — Apocalipsa 7 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Patru îngeri care stăteau în cele patru colţuri ale pământului,

ţinând cele patru vânturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Când sunt dezlegate vânturile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

v

vi Gânduri despre cartea Apocalipsei

Lucrarea altor îngeri, care strigă cu voce tare către cei patruîngeri, este un simbol al lucrării noastre de acum. . . . . . . 51

Capitolul 8 — Sigilarea şi cei 144.000 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53Cei 144.000 şi speculaţiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53Sigiliul ploii timpurii şi sigiliul ploii târzii . . . . . . . . . . . . . . . . 54Sigiliul ploii timpurii (convertirea sau naşterea din nou) în

Spiritul Profeţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Sigiliul ploii târzii:este legat de legea duminicală. . . . . . . . . . 55Sigiliul celor 144.000 este strâns legat de desăvârşirea

caracterului şi plinătatea Spiritului (ploaia târzie). . . . . . 56Sigiliul şi semnul fiarei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58Copilul ascultător primeşte sigiliul părinţilor lui conform

principiului din 1 Cor.7:14. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Sigiliul, un scut împotriva plăgilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Grupul din Apocalipsa 7:9-11 reprezintă ultima generaţie a

sfinţilor. Ei vor fi transformaţi „dintre cei vii“ şi nu vorexperimenta niciodată moartea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

Capitolul 9 — Apocalipsa 8 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Apoc.8:1 „S-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de

ceas“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Cădelniţa de aur şi rugăciunile sfinţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

Capitolul 10 — Apocalipsa 9 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65Apocalipsa 9:15 în Spiritul Profetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Capitolul 11 — Apocalipsa 10 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66Experienţa mişcării advente în perioada 1840-1844 . . . . . . . . 66

Capitolul 12 — Apocalipsa 11 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68Apocalipsa 11:1 este cheia pentru încheierea lucrării. . . . . . . 68Fiara ce se ridică din adânc este ateismul. . . . . . . . . . . . . . . . . 68Revoluţia franceză ne arată lămurit ce înseamnă să-L dai

deoparte pe Dumnezeu şi Legea Sa. . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Apocalipsa 11:18, o schiţă a Zilei Domnului: . . . . . . . . . . . . . 69

Capitolul 13 — Apocalipsa 12 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71Război în cer şi pe pământ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71Motivele pentru care războiul din cer aruncă lumină asupra

războiului de pe pământ. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72Apocalipsa 12:17, război împotriva celor ce ţin poruncile lui

Dumnezeu şi mărturia lui Isus (mărturia lui Isus esteSpiritul Profeţiei). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

Cuprins vii

Biserica în pustie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73Din generaţie în generaţie, Spiritul Sfânt a fost puterea

bisericii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73Cea de-a doua venire a lui Hristos a fost întotdeauna

speranţa Bisericii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74Capitolul 14 — Apocalipsa 13 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

Cele trei mari puteri persecutoare ale erei creştine . . . . . . . . . 75Capitolul 15 — Decretul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

În timpul marii strigări, banii nu vor mai avea nici un rol înefortul misionar.Iacov 5:1-3 va fi împlinit literal. . . . . . . 77

Decretul de a cumpăra şi a vinde şi sindicatele muncitoreşti . 78Capitolul 16 — Decretul de moarte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

Decretul de moarte din Apocalipsa 13:15 este ultimul act aldramei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

Răbdarea divină pe sfârşite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Astfel va veni un decret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Bazele unui astfel de decret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Decretul va îngădui un anumit timp înaintea execuţiei. . . . . . 81Cu ce decret istoric se aseamănă acesta? . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Acest decret începe timpul strâmtorării lui Iacov. . . . . . . . . . . 81Decretul de moarte se dă după încheierea timpului de probă. 81

Capitolul 17 — Chipul fiarei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83Primul pas către chipul fiarei: apostazia . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83Al doilea pas către chipul fiarei: unirea bisericilor protestante.84Chipul fiarei are trei caracteristici: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84În realitate, legea duminicală este chipul fiarei. . . . . . . . . . . . . 85Câţiva paşi ce conduc la chipul fiarei: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86

Capitolul 18 — Semnul fiarei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90Cei ce primesc semnul fiarei sunt în opoziţie cu cei ce ţin

poruncile lui Dumnezeu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90Duminica este semnul autorităţii papale. . . . . . . . . . . . . . . . . . 90Schimbarea poruncilor lui Dumnezeu este semnul special al

fiarei şi totodată al chipului fiarei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91Semnul fiarei este primit după promulgarea decretului

duminical. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91Încă n-a sosit timpul încercării. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92Cu toate că încă n-a sosit timpul încercării, din 1844

Sabatul este un test. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93

viii Gânduri despre cartea Apocalipsei

Prin respingerea Sabatului, oamenii resping Legea şi lumease pregăteşte pentru propria ei distrugere finală. . . . . . . . 94

Capitolul 19 — Spiritism I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Diavolul vine cu teorii false şi ştiinţifice. . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Adevărul cerului amestecat cu erori diavoleşti . . . . . . . . . . . . . 95Sfinţire modernă şi spiritism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Credinţa are ca ţintă adevărul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98Este necesară o înţelegere detaliată a naturii omului şi a

stării lui în moarte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98Vocea Adevăratului Păstor şi a Spiritului Sfânt, în contrast

cu falsul păstor şi falsul Spirit Sfânt . . . . . . . . . . . . . . . . . 99Din 1844, ancora sufletului este sigură şi statornică numai

în a doua încăpere a Sanctuarului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100Chiar înaintea revărsării adevăratului Spirit Sfânt va fi o

ploaie târzie falsă care este înrădăcinată în trezireaevanghelică de la mijlocul secolului al XlX-lea.Apoc.l3:13-14. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

Satana nu va imita doar adevărata ploaie târzie ci, deasemenea, şi cea de-a doua venire a lui Hristos. . . . . . . 102

Credincioşii adevăraţi vor întâlni personal această fiinţă şicuvântul mărturiei lor îi va salva. Apoc.l2:11. . . . . . . . . 102

Amăgirea şi distrugerea Satanei ating punctul culminant întimpul necazului cel mare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

A face o lege religioasă înseamnă a-l pune pe Satana îndrepturi legale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105

Capitolul 20 — Spiritism II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106Un dragon cu mii de capete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106Pericolul doctrinelor spiritiste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106Satana face adevărate minuni. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107Cel care se ocupă cu spiritismul doar din curiozitate este

luat captiv chiar împotriva voinţei lui. . . . . . . . . . . . . . . 108Spiritismul nu trebuie tolerat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Niciodată nu lua parte la şedinţe de spiritism. . . . . . . . . . . . . 110Dacă trebuie să mergi, niciodată să nu mergi singur. . . . . . . . 110De fapt, agenţii satanici sunt canalele curenţilor săi electrici.110Orice lucru care vine din spiritism este interzis şi aparţine

focului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111Fii atent la formele moderne de spiritism. . . . . . . . . . . . . . . . 112

Cuprins ix

Hipnoza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113O minte stăpâna alteia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Spiritismul este mult mai periculos decât plăgile Egiptului. . 115Nu oricine vindecă este drept. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115

Capitolul 21 — Biserica şi statul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117O biserică care acceptă subzistenţă de la stat este căzută

din har . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117Problemele bisericii-stat pot fi folosite ca mijloace

evanghelistice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117Biserica şi Statul în America . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119Acceptarea principiilor greşite în ceea ce priveşte biserica

şi statul este cauza ultimei mari persecuţii . . . . . . . . . . . 119Una dintre principalele cauze ale Revoluţiei Franceze a

fost că biserica cerea taxe oamenilor. . . . . . . . . . . . . . . . 120Noi n-ar trebui niciodată să ne unim cu lumea pentru a

câştiga bani. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120Unirea bisericii cu statul oferă Satanei putere. Satana se

sfătuieşte cu îngerii lui răi: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120O unire a bisericii cu statul este dezastruoasă. . . . . . . . . . . . . 121Biserica şi statul îşi vor uni puterile pentru a obliga pe toţi

să primească semnul fiarei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122Satana a câştigat supremaţie ca legiuitor. . . . . . . . . . . . . . . . . 122Crestinii si politica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123Creştinismul, statul şi principiile de război în timpul

războiului de secesiune din secolul al XlX-lea. . . . . . . . 124În toate circumstanţele, prezintă adevărul şi nu pune mâna

pe armele de război. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125Capitolul 22 — Biserica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

Apoc.13 nu va fi pe deplin înţeles până când nu avem ocorectă înţelegere a limitelor autorităţii bisericii. . . . . . 127

Marele principiu al libertăţii religioase . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128Călăuza noastă trebuie să fie Duhul sfânt. . . . . . . . . . . . . . . . 128Cei din poziţiile de răspundere nu trebuie să lege poporul

lui Dumnezeu de ei înşişi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131Împuternicirea unui slujitor al Evangheliei are la bază

două aspecte: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132Capitolul 23 — Apocalipsa 14 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133

Importanţa întreitei solii îngereşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133

x Gânduri despre cartea Apocalipsei

În 1904, solia din Apocalipsa 14 nu era înţeleasă pe deplin. 133Semnul fiarei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134Ellen White a rezumat această lucrare astfel: . . . . . . . . . . . . . 134Apocalipsa 14:12; Legea şi Evanghelia . . . . . . . . . . . . . . . . . 135Sabatul nu are putere despărţit de solia celui de-al treilea

înger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136Capitolul 24 — Cronologie & Apocalipsa 14 . . . . . . . . . . . . . . 137

Apocalipsa 14 în ordine cronologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137Punctul de vedere prin care putem studia cronologia

zilelor finale este Sanctuarul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1381844 şi soliile celor trei îngeri A. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138Primul înger şi Daniel 8:14 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138B. Al doilea înger şi Daniel 8:14. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140Solia îngerului al doilea—căderea Babilonului—a fost

predicată cu putere după ce a strălucit mai multălumină din Daniel 8:14. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140

C. Al treilea înger şi Daniel 8:14. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142D. Sanctuarul şi primul înger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144E. Sanctuarul şi al doilea înger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144F. Sanctuarul şi al treilea înger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145După 1844, nu mai există nici o solie bazată pe un timp

anumit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148Legea duminicală şi soliile celor trei îngeri . . . . . . . . . . . . . . 149Legea duminicală şi primul înger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150Legea duminicală şi al doilea înger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154Apocalipsa 18 indică spre timpul când solia celui de-al

doilea înger va fi repetată. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155Păcatele Babilonului vor ajunge până la cer prin Legea

duminicală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155Modul în care Spiritul Profetic leagă Apocalipsa 13:11-18;

17:14 şi 18:1-5. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156Legea duminicală, al doilea înger şi strigarea: „Iată, Mirele

vine! Ieşiţi-I în întâmpinare“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157În 1844 solia sosirii judecăţii şi a căderii Babilonului a

coincis cu strigarea: „Iată, Mirele vine!“ „În parabolacelor zece fecioare, cinci sunt reprezentate ca în . . . . . . 158

Ultima strigare şi fecioarele înţelepte şi neînţelepte. . . . . . . . 159

Cuprins xi

Legea duminicală şi cel de-al treilea înger. - Semnul fiarei. . 1602. Sigiliul lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161Închiderea timpului de probă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1611, Închiderea generală a timpului de probă . . . . . . . . . . . . . . . 1612. Închiderea individuală a timpului de probă . . . . . . . . . . . . 162În timp ce uşa este închisă pentru cei ce au refuzat să intre,

ea rămâne totuşi deschisă pentru cei ce nu au avutîncă ocazia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

Închiderea individuală a timpului de proba estedeterminată de rezistenţa continuă faţa de lucrareaDuhului Sfânt. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

Rezultatele judecăţii celor vii vor fi văzute clar. . . . . . . . . . . 1643. Momentul închiderii generale a timpului de probă. . . . . . . 165

Capitolul 25 — Evenimentele ultimelor zile şi legătura dintreele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166

Legea duminicală, zguduirea şi ploaia târzie . . . . . . . . . . . . . 166Zguduirea şi judecarea celor vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Judecata celor vii şi ştergerea păcatului . . . . . . . . . . . . . . . . . 167Ştergerea păcatului şi ploaia târzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167Judecata celor vii hotărăşte sau sigiliul lui Dumnezeu sau

semnul fiarei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168Ploaia târzie şi sigilarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168

Capitolul 26 — Apocalipsa 14 ilustrată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1701. Iosua şi Îngerul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1702. Calea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1763. Isaia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1794. Mardoheu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181

Capitolul 27 — Reforma sanitară şi solia din Apocalipsa 14 . . 185Puterea de a ţine sub control apetitul şi ispitele Satanei . . . . 185Influenţa reformei sanitare asupra caracterului . . . . . . . . . . . 186Vieţuirea sănătoasă şi roadele eforturilor noastre

misionare, în conformitate cu principiul din Proverbe26:6. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187

Reforma sanitară şi procesul de testare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188Capitolul 28 — Babilonul şi Biserica rămăşiţei . . . . . . . . . . . . . 189

Pietrele de hotar ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea . . 189Pietrele de hotar ale Babilonului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189Pietrele de hotar ale bisericii rămăşiţei luate una câte una . . 190

xii Gânduri despre cartea Apocalipsei

1. Curăţirea Sanctuarului, care se îndeplineşte în ceruri,are o legătură hotărâtoare cu poporul lui Dumnezeude pe pământ. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

A. Ploaia timpurie a Duhului Sfânt a fost un indiciu alînceperii preoţiei lui Hristos. După înălţare,întronarea Sa a fost marcată de revărsarea DuhuluiSfânt. (COL 120). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

B. Ploaia târzie şi sentinţa judecăţii—ultima lucrare a luiHristos ca Mijlocitor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

2. Prima, a doua şi a treia solie îngerească—pietre de hotar . 1913. Sanctuarul şi Sabatul ca pietre de hotar . . . . . . . . . . . . . . . 193Sabatul este baza întregii închinări adevărate. . . . . . . . . . . . . 1944. Moartea celui păcătos—ca piatră de hotar . . . . . . . . . . . . . 195Pietrele de hotar ale doctrinei Babilonului luate una câte una1951. Doctrina nemuririi sufletului—baza spiritismului . . . . . . . 196Ea este chiar piatra unghiulară a întregului păgânism. . . . . . 1962. O altă piatră de hotar babiloniană este respingerea

divinităţii Domnului Hristos sau a preexistentei Saleşi alte doctrine înrudite, pe scurt—liberalism. . . . . . . . . 197

3.Duminica-piatră de hotar a Babilonului . . . . . . . . . . . . . . . . 197Capitolul 29 — Apocalipsa 15 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200

„Numai Tu eşti sfânt“. Apoc.l5:4. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200Înţelepciunea proprie—a fost argumentul lui Satana. . . . . . . 200Capabil de autoguvernare- argumentul în sfinţirea modernă. 201Mijlocitorul şi virtuţile noastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203Lecţia din sărbătoarea Sanctuarului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203Ce se întâmplă când darul pentru păcat din Sanctuarul

ceresc nu mai face ispăşire. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204Ellen White spune despre vremea în care nu va mai fi

Mijlocitor: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205Mijlocitorul şi viaţa spirituală - Isus, ca jertfă pentru păcat,

mijloceşte pentru noi în Sanctuar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205A trăi fără Mijlocitor înseamnă a trăi fără păcat. . . . . . . . . . . 206

Capitolul 30 — Apocalipsa 16 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207Primele patru plăgi nu sunt universale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207Plaga a cincea, întunericul care acoperă împărăţia fiarei,

are loc în momentul în care ar trebui executatăpedeapsa de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208

Cuprins xiii

Plaga a şasea din Apocalipsa 16:13-14. Strângereaîmpăraţilor pământului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209

Strângerea poporului lui Dumnezeu prin ploaia târzie . . . . . 211Bătălia din ziua cea mare a Dumnezeului cel Atotputernic

este ultima bătălie dintre bine şi rău. Apoc.16:14. . . . . . 211Victoria poporului lui Dumnezeu este totală. . . . . . . . . . . . . . 212

Capitolul 31 — Apocalipsa 17 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214Roma este Babilonul iar fiicele ei sunt diferitele biserici

protestante. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214Cele zece coarne şi Protestantismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216Toţi au acelaşi gând. „Toate popoarele vor fi implicate“. . . . 216

Capitolul 32 — Apocalipsa 18 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219Vremea coborârii îngerului din Apocalipsa 18:1-6. . . . . . . . 219Lumina îngerului nu a fost văzută în 1890. . . . . . . . . . . . . . . 219Prin decretul duminical, păcatele ajung până la cer. . . . . . . . 219Îngerul din Apocalipsa 18:1-4 reprezintă marea strigare al

celui de-al treilea înger—ploaia târzie a Duhului Sfânt. 220Conlucrarea cu Dumnezeu pregăteşte calea. . . . . . . . . . . . . . 221Ploaia târzie pregăteşte biserica pentru venirea Fiului

omului şi desăvârşeşte lucrarea harului lui Dumnezeuîn inimă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221

Câteva texte despre ploaia târzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2261. Apocalipsa 18:1-4. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2262. Fapte 3:19. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2273. Amos 9:13. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2274. Ioel 2:18-32. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2285. Iacov 5:7 şi Marcu 4:28-29. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2296. Ieremia 3:3 şi 5:21-29. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2297. Osea 6:3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231

Capitolul 33 — Întruparea Fiului lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . 234A.Pe pământ Isus a fost Dumnezeu şi om. . . . . . . . . . . . . . . . 2341. Isus ca Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234Când Hristos a venit pe pământ, El nu a schimbat

divinitatea cu umanitatea, ci a unit natura umană cunatura Sa divina. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234

Cele două naturi au fost una, strânse şi inseparabile, deşifiecare are o individualitate distinctă. . . . . . . . . . . . . . . . 235

xiv Gânduri despre cartea Apocalipsei

Rămânerea în legământul cu clauza «de la Mine Însumi nupot face nimic», a fost cea mai severă disciplină. . . . . . 236

2. Isus ca om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236Ascultarea lui Hristos nu a fost dinspre Dumnezeu spre

Dumnezeu, ci dinspre omul Isus spre Dumnezeu. . . . . . 239Minunile lui Hristos au fost lucrarea îngerilor sfinţi,

realizate prin Duhul Sfânt. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240B. Câteva principii fundamentale ale planului de mântuire . 241Două voinţe în om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242Carnea însăşi nu poate păcătui, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242Curăţirea conştiinţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243Natura omenească a lui Hristos şi legile eredităţii . . . . . . . . . 243Isus a fost ispitit prin slăbiciunile naturii omeneşti. . . . . . . . 244C.Pe pământ Isus a luat natura şi condiţia omului . . . . . . . . . 245Isus, vorbind despre aceasta: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246Satana, vorbind despre aceasta: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246Umilinţa lui Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247Isus a unit natura noastră ofensatoare cu natura Sa fără păcat.247D. Caracterul Iui Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248În privinţa caracterului Său omenesc, Hristos a fost fără păcat.248E. Duhul Sfânt şi omul Isus Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251Duhul Sfânt a fost secretul sfinţeniei, curăţiei, caracterului

şi vieţii fără pată a lui Isus. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251Isus a fost umplut cu Duhul Sfânt în acelaşi fel cum putem

fi şi noi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251Duhul Sfânt I-a fost dat lui Isus permanent, în provizii noi. . 253Pregătit pentru luptă prin locuirea Duhului Sfânt . . . . . . . . . 254Duhul Sfânt a modelat mintea lui Hristos. . . . . . . . . . . . . . . . 255Duhul Sfânt a pus în Isus atributele divinităţii, caracterul şi

modul Său de realizare a lucrurilor; la fel o va face şicu noi, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255

F. Biruind cum a biruit El (Apoc.3:21) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2551. Supunerea voinţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2552. Rugăciunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2563. Cuvântul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2564. Credinţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256G. Duhul Sfânt şi credinciosul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257Duhul Sfânt ne face părtaşi de natura divină (caracter). . . . . 257

Cuprins xv

Duhul Sfânt scoate din caracter înclinaţiile păcătoase. . . . . . 257Numai Duhul Sfânt poate birui păcatul. . . . . . . . . . . . . . . . . . 258Puterea care a creat Universul şi care L-a înviat pe Isus din

morţi este puterea care ne poate recrea după chipul luiDumnezeu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258

Omul fără Duhul Sfânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260Capitolul 34 — Apocalipsa 19 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261

1. Mireasa şi nunta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261Parabola celor zece fecioare şi Mirele—o realitate mereu

prezentă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261Biserica este mireasa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262Căsătoria este unirea omenirii cu divinitatea în cel credincios.262Ce înseamnă a fi una cu Dumnezeu, aşa cum Hristos este

una cu Tatăl? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262Căsătoria are loc în timp ce Isus lucrează în locul prea

sfânt, în timpul judecăţii de cercetare. . . . . . . . . . . . . . . 264Mireasa primeşte numele mirelui, a Tatălui mirelui şi

numele noului ei cămin. Cu alte cuvinte, căsătoria şisigilarea sunt identice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265

2. Victoria Mielului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265Biserica în ultimul ei marş triumfal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265Haina albă a victoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266Războiul final împotriva Mielului şi cei chemaţi, aleşi şi

credincioşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266Apocalipsa 19:11-16 este Armaghedonul. . . . . . . . . . . . . . . . 267

Capitolul 35 — Apocalipsa 20 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268Mileniul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268Ţapul ispăşitor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271Îngerul care îl leagă pe Satana este antitipul omului ales să

ducă ţapul în pustie (Lev. 16:21). . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271În timpul plăgilor, poporul lui Dumnezeu se află pentru

totdeauna în siguranţă faţă de înşelăciunile ispititorului.271Ţapul ispăşitor n-are nimic de-a face cu partea Satanei în

păcatele credincioşilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272Nu există nici un motiv pentru existenţa păcatului. . . . . . . . . 273Orice păcat este pedepsit de două ori. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274

xvi Gânduri despre cartea Apocalipsei

Păcatele celor neprihăniţi vor fi pedepsite în Satanadeoarece aceste păcate au fost cauza morţii Fiului luiDumnezeu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274

Esenţa celor două afirmaţii amintite mai sus se găseşte înurmătoarele citate: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275

Aceasta este o ispăşire pentru moartea Fiului lui Dumnezeu. 275Capitolul 36 — Apocalipsa 21 & 22 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276

Voinţa şi mântuirea (Apocalips 22:17). . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277Voinţa este factorul decisiv. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277Dumnezeu doreşte să aibă voinţa noastră şi nimic altceva,

pentru că fără aceasta, nici chiar Duhul Sfânt nupoate face nimic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278

Renunţarea la voinţa noastră şi supunerea faţă de voinţa luiDumnezeu aduce pace şi odihnă pentru toată veşnicia. 279

Dând voinţa noastră lui Hristos, chiar şi gândurile şiemoţiile noastre vor fi aşezate sub stăpânirea Lui. . . . . 280

Capitolul 1 — Apocalipsa 1

Importanţa studiului Apocalipsei.

„Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, casă arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-afacut-o cunoscut, trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan, carea mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia luiIsus Hristos, şi a spus tot de a văzut. Ferice de cine citeşte, şi de ceice ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise înea! Căci vremea este aproape!“Apoc. 1:1-3.

„Mulţi au cultivat ideea că Apocalipsa este o carte sigilată şi deaceea nu-şi vor lua timp pentru a studia tainele ei. Ei spun că trebuiesă-şi concentreze atenţia asupra splendorilor mântuirii şi că taineledescoperite lui Ioan pe insula Patmos nu merită tot atâta consideraţieca acestea.“

Însă Dumnezeu nu priveşte Cartea Apocalipsei în felul acesta.El declară: „Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din car-tea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi vaadăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva cevadin cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partealui dela pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.“Apoc.22:18-19.

Cartea Apocalipsa descoperă omenirii ce a fost, ce este şi ceurmează să se petreacă; ea e destinată pentru informarea noastrăasupra cărora vine sfârşitul acestei lumi. Ea ar trebui studiată cuteamă sfântă. Suntem privilegiaţi să cunoaştem lucrurile care suntpentru învăţătura noastră. Tratăm noi însă Cuvântul lui Dumnezeucu respectul care I se cuvine şi cu recunoştinţa pe care I-ar plăcea săo vadă? „Toată Scriptura este insuflata de Dumnezeu şi de folos casă înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinicpentru orice lucrare bună.“ 2 Tim.3:16-17.

Însuşi Domnul a descoperit servului Său Ioan tainele din cartea [5]

17

18 Gânduri despre cartea Apocalipsei

Apocalipsei şi a plănuit ca ele să fie deschise tuturor pentru studiu, înea sunt înfăţişate scene, dintre care unele aparţin deja trecutului, iaraltele, de importanţă veşnică, au loc chiar în timpul nostru; celelalteprofeţii nu-şi vor găsi împlinirea lor completă până la încheierea tim-pului, când va avea loc ultima mare luptă între puterile întunericuluişi ale Prinţului cerului.

Lupta finală se va da între cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeuşi credinţa lui Isus şi puterea apostată care va înşela pe toţi cei celocuiesc pe suprafaţa pământului. „Săvârşea semne mari, până acolocă făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dădusesă le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă oicoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere să deasuflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fieomorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi:mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semnpe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sauvinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărulnumelui ei.“ Apoc. 13:13-17.

Noi ne aflăm pe pragul celor mai măreţe şi solemne evenimente.Multe dintre profeţii sunt pe cale să se împlinească într-o succesiunerapidă. Va fi folosită orice fărâmă de putere. Istoria din trecut se varepeta. Controverse vechi vor fi reactualizate şi pericolul va asediapoporul lui Dumnezeu din toate părţile. Încordarea a pus stăpânirepe familia omenească. Ea se răspândeşte pretutindeni pe pământ. Dece? Glume, jocuri, distracţii; oamenii aleargă, se îngrămădesc şi seluptă pentru putere. Lucruri obişnuite şi pieritoare absorb atenţia lorîn aşa măsură încât lucrurilor de importanţă veşnică abia li se oferăatenţie. Fiinţe umane înzestrate cu energie, zel şi perseverenţă vorfolosi toate puterile dăruite lor de Dumnezeu pentru a coopera cudespotismul Diavolului în anularea Legii lui Dumnezeu. Şarlatanide toate felurile vor pretinde că sunt credincioşi şi sinceri şi vor fiînălţate lucruri vulgare şi necurate împotriva adevărului şi sfinţeniei.Astfel falsitatea este acceptată şi adevăratul standard al neprihănirii[6]este lepădat, aşa cum Cuvântul lui Dumnezeu a fost lepădat de Adamşi Eva pentru minciuna lui Satana. (RH,Aug.31,1897; 7 BC 954).

Apocalipsa 1 19

Cartea Apocalipsei a fost dată în Sabat

„Sabatul, pe care Dumnezeu l-a instituit în Eden, a fost tot atât depreţios lui Ioan pe insula singuratică ca şi atunci când era cu prieteniisăi în oraşe. El a repetat şi a cerut pentru el însuşi promisiunilepreţioase pe care Isus le-a dat în legătură cu această zi. Acesta eraun semn că Dumnezeu era al lui... Într-o zi de Sabat Mântuitorul celînviat şi-a tăcut cunoscută prezenţa Sa lui Ioan. «In ziua Domnuluieram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetulunei trâmbiţe, care zicea: -Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel depe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, şi trimite-o celor şapte biserici:la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea- M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, amvăzut şapte sfeşnice de aur. Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pecineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă pânăla picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. Când L-am văzut, amcăzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mineşi a zis: -Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu.Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţiişi ale Locuinţei morţilor.»“ Apoc. 1:10-13,17,18.

„Persecuţia lui Ioan a devenit un mijloc al harului. Insula Patmosa devenit strălucitoare datorită prezenţei Mântuitorului înviat. IoanL-a văzut pe Hristos în trup omenesc, cu semnele cuielor în mâinileşi picioarele Lui, care vor fi pentru totdeauna slava Sa. I s-a permisacum să-L contemple din nou pe Domnul său înviat, îmbrăcat cu atâtde multă slavă cât poate privi o fiinţă omenească şi să rămână în viaţă.Ce Sabat a fost acesta pentru singuraticul prizonier, întotdeaunapreţios în ochii lui Hristos, mai privilegiat acum decât oricând!Niciodată nu a învăţat el atît de mult despre Isus. Niciodată nu aauzit Ioan un adevăr atât de glorios.“ (7 BC 955). [7]


Efes - Am ceva împotriva ta: ţi-ai părăsit dragostea dintâi.

„Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: «Iată ce zice Cel ce ţinecele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celorşapte sfeşnice de aur, Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta,şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic căsunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare,că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. Dar ce amîmpotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar amintede unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi.Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nute pocăieşti.» Apoc.2:1-5. În aceste versete sunt rezumate condiţiileîmpăcării cu Dumnezeu. Prima experienţă a Bisericii din Efes acondus-o la fapte bune. Dumnezeu se bucura de faptul că BisericaSa reflecta lumina cerească dezvăluind spiritul lui Hristos prin iubireşi milă. Dragostea care se afla în inima lui Hristos, dragostea careL-a determinat să se dea pe Sine însuşi ca jertfa pentru omenireşi să sufere cu răbdare învinuirile oamenilor, până acolo încât săfie numit demon, dragostea care L-a îndemnat să facă vindecărinemaipomenite în timpul lucrării Sale—aceasta a fost dragostea caretrebuia să se descopere în vieţile urmaşilor Lui.“

„Dar ei au neglijat să împărtăşească mila şi blândeţea lui Hristos.Eu-l, aşa cum se manifestă în trăsăturile de caracter înnăscute, astricat principiile măreţiei, faptelor bune, care îi identifica pe mem-brii Bisericii din Efes ca şi creştini. Domnul Isus trebuia să le aratecă şi-au pierdut ceea ce a fost totul pentru ci. Dragostea care L-adeterminat pe Mântuitorul să moară pentru noi n-a fost descoperităîn plinătatea ei în vieţile lor. Din acest motiv, ei nu erau în stare săaducă cinste numelui Mântuitorului. Şi, pierzând dragostea dintâi,ei au înaintat în cunoaşterea unor teorii ce îşi au originea în tatăl[8]minciunilor.“ (MS 11,1906).

20

Apocalipsa 2 21

„Ţinând seama de multele părţi bune amintite, cât de izbitoareeste acuzaţia adusă Bisericii din Efes: «Cu toate acestea, Eu amceva împotriva ta, pentru că ţi-ai părăsit dragostea dintâi». AceastăBiserică fusese mult favorizată. Ea a fost înfiinţată de apostolul Pavel.În Efes se afla Templul Dianei, care, în ceea ce priveşte grandoarea,a fost una dintre minunile lumii. Biserica din Efes a întâlnit o mareopoziţie şi unii dintre primii creştini au suferit persecuţie; totuşi,chiar unii dintre ei s-au întors de la adevărurile care i-au unit cuurmaşii Iui Hristos şi au adoptat, în locul lor, învăţături false, oferitede Satana.“

„Această schimbare este reprezentată ca o apostazie spirituală.«Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te lafaptele dintâi»—se rezumă în versetele precedente. Ei nu ştiau căa avut loc o schimbare în inimile lor şi că ar trebui să se pocăiascăpentru că au părăsit faptele dintâi. Însă Domnul, în mila Sa, i-achemat la pocăinţă, la întoarcerea la prima lor dragoste, la faptelecare sunt întotdeauna rezultatul unei iubiri adevărate, asemenea luiHristos.“ (7 BC 956-957).

Învăţăturile Nicolaiţilor

„Legea şi Evanghelia nu pot fi separate. În Hristos, mila şi drep-tatea se întâlnesc; dreptatea şi pacea se sărută. Evanghelia este nicimai mult nici mai puţin decât Legea dezvăluită. Ea nu oferă maimultă libertate păcatului decît o face Legea. Legea arată spre Hristos;Hristos arată spre Lege. Evanghelia îi cheamă pe oameni la pocăinţă.Pocăinţă pentru păcat. Şi ce este păcatul?—este încălcarea Legii.De aceea Evanghelia îi cheamă pe oameni, din păcatele lor, înapoila ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Isus, prin viaţa şi moarteaSa, ne-a învăţat ascultarea desăvârşită. El a murit, Cel drept pentrucel nedrept, Nevinovatul pentru vinovat, pentru ca onoarea Legiilui Dumnezeu să poată fi păstrată, şi totuşi omul să nu fie completdistrus. Lucrarea mântuirii, atât în dispensaţiunea Vechiului cât şi [9]a Noului Testament, este aceeaşi. Hristos a fost temelia întreguluisistem evreisc. Ceremoniile şi umbrele sub care se închinau evreii,toate indicau către Mântuitorul lumii. Închinarea se făcea prin cre-dinţa într-un Mântuitor ce va veni şi-i va salva pe păcătoşi. Astăzi,prin credinţa în Hristos, ci sunt îndreptăţiţi.


Oferind pe Fiul Său, Dumnezeu s-a dat pe Sine însuşi, pentruca omul să poată avea încă o ocazie de probă. Dacă Dumnezeu arfi putut să schimbe Legea Sa pentru a întâlni pe om în condiţia sacăzută, n-ar fi făcut El aceasta şi să îşi păstreze pe singurul Fiu încer?—Cu siguranţă că da. Dar din cauză că Legea Sa era la fel deneschimbătoare ca şi caracterul Său, El a dat pe preaiubitul SăuFiu, care e mai presus de Lege şi una cu El însuşi, pentru a primipedeapsa care o pretindea dreptatea Sa.

Moartea Fiului preaiubit al lui Dumnezeu pe cruce ne aratăimuabilitatea Legii lui Dumnezeu. Moartea Sa preamăreşte Legea şio face slăvită, oferind omului dovada caracterului ei de neschimbat.De pe buzele Lui divine s-au auzit cuvintele: «Să nu credeţi căam venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric ci săîmplinesc», Moartea lui Hristos a împlinit cerinţele Legii.

Dar doctrina ce se învaţă acum arată că Evanghelia lui Hristosa făcut Legea Iui Dumnezeu fără efect; că prin «credinţă» noi sun-tem scutiţi de cerinţa de a fi împlinitori ai Cuvântului. Aceasta estedoctrina Nicolaiţilor, pe care Hristos a condamnat-o atât de vehe-ment. El spune Bisericii din Efes: «Ştiu faptele tale, osteneala ta şirăbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pecei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu căai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit.Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţidar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la fapteletale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locullui, dacă nu te pocăieşti. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti fapteleNicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.» Apoc.2:2-6.

Cei ce învaţă astăzi această doctrină au multe de spus în legăturăcu credinţa şi neprihănirea lui Hristos, dar ei pervertesc adevărul şi[10]îl fac servul erorii. Ei susţin că noi trebuie doar să credem în IsusHristos şi că credinţa este atotsuficientă, că neprihănirea lui Hristostrebuie să fie scrisoarea de acreditare a păcătosului, că această ne-prihănire imaculată împlineşte legea pentru noi şi că noi nu suntemobligaţi să ascultăm de Legea lui Dumnezeu. Acest grup pretindecă Hristos a venit să salveze pe păcătoşi şi că El i-a mântuit. «Suntmântuit», vor repeta ei mereu şi mereu. Dar sunt ei mântuiţi câttimp calcă Legea lui Iehova?—Nu. Pentru că haina neprihănirii luiHristos nu e o mantie pentru nelegiuire. O asemenea învăţătură este

Apocalipsa 2 23

o eroare evidentă şi Hristos devine pentru aceste persoane o piatrăde poticnire aşa cum a fost pentru evrei; pentru evrei din cauză cănu L-au primit pe El ca Mântuitor personal, pentru aceşti pretinşicredincioşi în Hristos, din cauză că ei îl despart pe Isus de Legeşi privesc credinţa ca pe un înlocuitor al ascultării. Ei îl despart peTatăl de Fiul, Mântuitorul lumii. într-adevăr, ei susţin prin învăţăturăşi exemplu că Hristos, prin moartea Sa, îi salvează pe oameni înnelegiuirile lor.“ (ST, Feb.25, 1897).

Smirna

Mesajul lui Hristos către Biserica timpurie era „Fii credin-cios“.

„Oriunde au căutat refugiu, urmaşii lui Hristos au fost vânaţi caşi fiarele de pradă. Ei erau forţaţi să caute adăpost în locuri pustii şisinguratice. «Lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, ei, de care lumeanu era vrednică—au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşterişi prin crăpăturile pământului.» Evrei 11:37,38. Catacombele auoferit adăpost pentru mii dintre ei. În adâncurile dealurilor din afaraoraşului Roma fuseseră săpate galerii lungi prin pământ şi stâncă;reţeaua întunecoasă şi complicată de tunele se întindea pe kilometriîntregi dincolo de zidurile cetăţii. În aceste adăposturi subteraneurmaşii lui Hristos şi-au îngropat morţii lor. Şi tot aici, atunci cânderau suspectaţi şi proscrişi, îşi găseau un adăpost. Când Cel ce dă [11]viaţa va trezi pe cei ce au luptat lupta cea bună, mulţi martiri pentrucauza lui Hristos vor ieşi din aceste catacombe întunecoase.

Sub cea mai sălbatică prigoană, aceşti martori pentru Isus şi-au păstrat credinţa neîntinată. Deşi au fost lipsiţi de orice comfort,ascunşi de lumina soarelui, iacându-şi casa în sânul întunecos darprietenos al pământului, ei nu s-au plâns. Prin cuvinte de credinţă,de răbdare şi speranţă, ci s-au încurajat unul pe altul să reziste înfaţa lipsei şi mizeriei. Pierderea tuturor bogăţiilor pământeşti nu i-aputut determina să renunţe la credinţa lor în Hristos. Încercările şipersecuţiile erau doar trepte care îi aduceau mai aproape de odihnaşi răsplata lor.

La fel ca servii lui Dumnezeu din vechime, mulţi erau «torturaţi,şi n-au vrut să primească izbăvirea; ei doreau să dobândească oînviere mai bună.» vers.35. Ei şi-au amintit cuvintele învăţătorului


lor, că atunci când sunt persecutaţi pentru Numele Lui, să se bucureşi să fie plini de veselie pentru că mare va fi răsplătirea lor în ceruri;deoarece, la fel fuseseră persecutaţi profeţii dinaintea lor. Ei s-aubucurat că au fost socotiţi demni să sufere pentru adevăr şi cântecetriumfale s-au înălţat din mijlocul flăcărilor. Privind prin credinţă,ei au văzut pe Hristos şi pe îngeri aplecându-se peste marginilecerului şi aprobând statornicia lor. O voce de la tronul lui Dumnezeuajungea până la ei «Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununavieţii»“ Apoc.2:10 (GC 40-41).

Pergam

Învăţătura lui Balaam, care l-a învăţat pe Balac să pună opiatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănâncedin lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie, şi aplicaţiileei pentru zilele noastre.

„Balaam a ştiut că prosperitatea lui Israel depindea de ascultarealor de Dumnezeu şi că nu exista alt mod de a-i nimici decât prin a-iconduce în păcat.“ (PP 451).[12]

„Am fost dusă înainte pe timpul în care păgânii idolatri îi per-secutau şi ucideau pe creştini. Sângele curgea în torente. Nobili,învăţaţi şi oameni de rând erau ucişi fără milă. Familiile bogate erauaduse la sărăcie pentru că nu vroiau să-şi părăsească credinţa. Cutoate prigonirile şi suferinţele la care aceşti creştini erau supuşi, einu vroiau să coboare standardul. Ei şi-au păstrat credinţa curată. Amvăzut că Satana tresaltă de bucurie şi triumfa în faţa suferinţele lor.Dar Dumnezeu privea cu deplină aprobare la martirii Săi credincioşi.Creştinii care au trăit în vremea aceea de groază au fost nespusde preţioşi pentru El, deoarece erau gata să sufere de dragul Lui.Fiecare suferinţă îndurată le sporea răsplata în ceruri,

Deşi Satana se bucura de suferinţele sfinţilor, el tot nu era mul-ţumit. El dorea să stăpânească mintea tot aşa cum stăpânea trupul.Suferinţele îndurate de ei au avut ca efect doar apropierea lor deDomnul conducându-i să se iubească unul pe altul şi determinându-isă se teamă mai mult ca oricând să nu-L întristeze. Satana dorea să-ifacă să-L nemulţumească pe Dumnezeu; în felul acesta ci şi-ar fipierdut puterea, forţa şi fermitatea. Deşi erau ucişi cu miile, în loculcelor căzuţi apăreau alţii. Satana vedea că-şi pierde supuşii; căci, cu

Apocalipsa 2 25

toate că sufereau prigoniri şi moarte, ci erau protejaţi de Isus Hristospentru a fi supuşi ai împărăţiei Lui. Din acest motiv Satana şi-a făcutîn aşa fel planurile încât să lupte mai cu succes împotriva guvernă-rii lui Dumnezeu şi să înfrângă Biserica. El i-a condus pe păgâniiidolatri să îmbrăţişeze o parte din credinţa creştină. Ei susţineau căcred în răstignirea şi învierea Domnului Hristos, şi au propus să seunească cu urmaşii lui Isus, fără însă să-şi schimbe inima. Oh, ceprimejdie grozavă pentru Biserică! Era un timp de chin psihic. Uniigândeau că dacă se vor coborî şi se vor uni cu idolatrii care primiserăo parte din credinţa creştină, acesta ar fi fost mijlocul pentru deplinalor convertire. Satana căuta să corupă învăţăturile Scripturii.

Am văzut în cele din urmă că standardele au fost coborâte, şică păgânii se uneau cu creştinii. Cu toate că aceşti închinători laidoli pretindeau că sunt convertiţi, ci au adus idolatria în Biserică, [13]schimbând doar obiectele cărora li se închinau cu chipurile sfinţilor şichiar cu al Domnului Hristos şi al mamei Sale, Maria. Pe măsură ceurmaşii lui Hristos s-au unit cu ei, religia creştină a devenit coruptăiar Biserica şi-a pierdut curăţia şi puterea. Unii au refuzat să seunească cu ei. Astfel şi-au păstrat curăţia şi s-au închinat doar luiDumnezeu.

Ei nu s-au plecat înaintea vreunui chip al celor ce sunt în cerurisau în apele mai de jos decât pământul.

Satana tresaltă de bucurie văzând cât de mulţi au decăzut; şiapoi el a determinat Biserica decăzută să constrângă pe cei ce vroiausă-şi păstreze curăţia credinţei lor, sau să accepte ceremoniile lor şiînchinarea la chipuri cioplite sau să fie omorâţi. Focul persecuţiei s-aaprins din nou împotriva adevăratei Biserici a lui Hristos şi milioanede oameni au fost ucişi fără milă.“ (EW 210-211).

„Convertirea cu numele a lui Constantin în prima parte a secolu-lui al IV-lea a produs o mare bucurie, iar lumea, îmbrăcată cu o formăa neprihănirii, a pătruns în Biserică. Acum lucrarea de corupţie aprogresat repede. Păgânismul, deşi părea că fusese învins, a devenitbiruitor. Spiritul lui stăpânea Biserica. Învăţăturile, ceremoniile şisuperstiţiile lui au fost introduse în credinţa şi închinarea pretinşilorurmaşi ai lui Hristos.

Acest compromis între creştinism şi păgânism a dezvăluit «omulfărădelegii» prezis în profeţie ca unul care se împotriveşte şi se înalţăpe sine mai presus de Dumnezeu. Acest sistem uriaş de religie falsă


este o capodoperă a puterii Diavolului—un monumental eforturilorlui de a se aşeza pe tron pentru a conduce pământul după propriulplac.“ (GC 50).

Învăţăturile pentru Biserica de azi

„Prietenia necredincioşilor este mult mai periculoasă decât duş-mănia lor. Noi nu putem să fim în tovărăşie cu duşmanii Domnuluidin jurul nostru, fără a pune în pericol propriile noastre suflete şisufletele celor pe care Dumnezeu i-a încredinţat grijii noastre.“ (ST,June 2, 1881).[14]

„Poporul evreu a ajuns o pradă chiar pentru popoarele a cărorobiceiuri au ales să le urmeze.“ (RH, Dec.28, 1905).

„Ei s-au amestecat cu cei idolatri, s-au unit cu ei în afaceri,plăceri şi chiar în închinare, până când se părea că au devenit unacu ei, în spirit şi interes. După aceea, cei ce se pretindeau prieteniilui Israel au devenit cei mai mari duşmani ai lor şi au căutat oricemijloace să-i nimicească cu desăvârşire.“ (ST, Sept.15, 1881).

Tiatira

„Iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea, care sezice proorocită, să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şisă mănânce din lucrurile jertfite idolilor.“ Apoc.2:20.

„Acum, în timpul acestor crize înspăimântătoare, în prezenţapreoţilor idolatri şi a împăratului apostat, ei au rămas deoparte. DacăDumnezeu detestă un păcat mai presus decât altul, de care poporulSău este vinovat, acesta este să nu faci nimic în caz de pericol..Indiferenţa şi neutralitatea într-o criză religioasă sunt privite deDumnezeu ca o crimă dureroasă, egală cu cea mai mare ostilitateîmpotriva lui Dumnezeu.“ (3T 281).

„A devenit ascultarea ta de oameni răzvrătire împotriva lui Dum-nezeu?“ (Sp. Tes. Ser. B2, 17).

„Când în poporul lui Dumnezeu sunt unii care s-au depărtat decărarea ascultării în umilinţă, care înalţă eul personal, care s-au unitcu Satana în acuzarea şi în condamnarea acelora pe care Dumnezeui-a ales să fie lucrători pentru salvarea oamenilor, putem noi oaresă tăcem de teamă să nu rănim sentimentele lor? Când există în

Apocalipsa 2 27

Biserică oameni care iubesc mai mult bogăţiile decât neprihănirea,care sunt pregătiţi să profite de semenii lor prin afaceri necinstite, sănu protestăm? Şi când oameni care stau în postura de conducători şiînvăţători lucrează sub influenţa ideilor spiritiste şi pervertite, vompăstra noi tăcere de teama de a nu vătăma influenţa lor, în timp cesufletele sunt înşelate?...

A crede că răul nu trebuie condamnat deoarece aceasta ar con- [15]damna pe cei ce fâptuiesc răul, înseamnă a oferi ajutor minciunii...

Ar trebui să înţelegem bine acum că noi nu-i ajutăm în realitatepe cei ce sunt hotărâţi să facă răul, în timp ce noi le arătăm respectşi ne oprim cuvintele de reproş pentru cei care nu pot să suferemustrarea. S-a făcut şi se face om are greşală în această privinţă.Pot fi învinuiţi servii lui Iehova, în a căror inimă El a pus duşmănieîmpotriva oricărei fapte păcătoase, de incorectitudine atunci cândspun răului rău şi binelui bine? Cei ce se simt aşa de liniştiţi înceea ce priveşte faptele oamenilor care strică credinţa poporului IuiDumnezeu, sunt conduşi de un sentiment înşelător“. (Sp Tes. Ser.B2,9-ll).

„Mesajul meu pentru voi este: nu accepta să asculţi mai departefără să protestezi împotriva pervertirii adevărului. Demască pretenţi-ile false care, dacă sunt primite, vor conduce pe păstori, pe medicişi pe lucrătorii din lucrarea misionară medicală să ignore adevărul.Fiecare trebuie să stea acum de veghe. Dumnezeu cere bărbaţilor şifemeilor să ia poziţii sub steagul însângerat al Prinţului Emanuel.Eu am fost instruită să avertizez poporul nostru; pentru că mulţi suntîn pericolul de a primi teorii şi sofisme care subminează stâlpii detemelie ai credinţei.“ (Sp. Tes. Ser. B2,15) [16]


Sardes

„Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit!“ Apoc.3:3.„Este dat un avertisment pentru timpul în care erorile urmau

să vină ca un hoţ pentru a fura credinţa poporului lui Dumnezeu,timp în care poporul trebuia să vegheze cu sârguinţă şi să se apereîmpotriva amăgirilor vrăşmaşilor.

În Sardes, mulţi fuseseră convertiţi prin predicarea apostolilor.Adevărul fusese primit ca o lumină strălucitoare. Dar unii au uitatmodul minunat în care au primit adevărul, şi Isus a considerat căeste necesar să-i mustre.

Standardele iniţiale au căzut unele după altele, iar unii au devenitplictisiţi de adevărurile mereu repetate. Ei doreau un nou stadiual doctrinei, mult mai plăcut pentru minţile lor. Ei socoteau că aunevoie de o schimbare extraordinară, şi în orbirea lor spirituală nuşi-au dat seama că sofismele lor urmau să anuleze toate experienţeledin trecut.

Însă Domnul Isus putea să vadă sfîrşitul de la început. Prin Ioan,El le-a trimis avertizarea: «Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit!Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ.» Apoc.3:3“ (7 BC 958).

Cel ce va birui

„«Totuşi ai în Sardes câteva nume, care nu şi-au mânjit hainele.Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vred-nici. Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voişterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele luiînaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.» Apoc.3:4.5. Aceastaeste răsplata ce se dă celor ce au obţinut un caracter curat şi nepătat,celor care au ţinut credinţa curată înaintea lumii. Isus Hristos va[17]mărturisi numele lor înaintea Tatălui şi înaintea îngerilor Lui. Ei au

28

Apocalipsa 3 29

fost drepţi, loiali şi credincioşi. Au trăit şi au învăţat adevărul şi cândau fost vorbiţi de bine şi când au fost vorbiţi de rău.“ (7 BC 960).

„Dumnezeu cere acestei biserici să facă o schimbare. Creştinilorle mergea numele că trăiesc, dar faptele lor erau lipsite de dragostealui lsus. Oh, cât de mulţi au căzut pentru că s-au încrezut în mărtu-risirea lor de credinţă, pentru mântuire! Cât de mulţi sunt pierduţiprin eforturile lor de a avea un renume. Dacă cineva are reputaţiade a ft un evanghelist plin de suceces, un predicator dotat, un omal rugăciunii, un om al credinţei, un om al unei consacrări speciale,există un pericol real să-şi piardă credinţa atunci când vin asupra luicele mai mici încercări permise de Dumnezeu. Adeseori, eforturilecele mai mari vor fi făcute pentru a-şi păstra reputaţia.

Cel ce trăieşte cu teama că ceilalţi nu apreciază valorea lui,pierde din vedere pe Singurul care ne face demni pentru slava luiDumnezeu. Să fim ispravnici credincioşi asupra noastră înşine. Sănu privim la noi ci la Hristos. Atunci nu va mai fi nici o îngrijorare.Toate faptele, oricât de valoroase pot să pară, sunt fără valoare dacănu sunt făcute în dragostea lui Isus. Cineva poate împlini toateactivităţile religioase şi totuşi, dacă Hristos nu este prezent în tot ceface şi spune, el va lucra pentru propria Iui slavă.“ (7 BC 958).

„Puteţi să manifestaţi un zel mare în eforturile misionare, şitotuşi, deoarece este corupt prin egoism şi printr-un accent al eului,este un eşec în ochii lui Dumnezeu; pentru că acesta este un darstricat, necurat. Dacă uşa inimii nu este deschisă pentru Isus, dacă Elnu ocupă templul sufletului, dacă inima nu este umplută cu atributeleSale divine, atunci faptele omului, când sunt măsurate în cântarelecerului, vor fi găsite «prea uşoare».Dragostea lui Hristos te poateîmbogăţi; dar mulţi nu înţeleg valoarea dragostei Sale. Mulţi nu-şidau seama că spiritul pe care ei îl îndrăgesc este lipsit de blândeţeaşi umilinţa lui Hristos, lipsit de dragostea care i-ar face canale aleluminii.“ (7 BC 961). [18]

Filadelfia

„Iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă“ Apoc.3:8.„Imaginaţi-vă uşa deschisă pe care Hristos a aşezat-o înaintea

voastră, pe care nici un om nu o poate închide. Dumnezeu va închideuşa pentru orice rău dacă îi veţi oferi ocazia. «Când va năvăli vrăş-


maşul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.» Isaia 59:19“(RH, Apr. 16, 1889).

„Hristos a murit pentru ei ca ei să poată avea viaţă. El a deschisînaintea lor calea prin care să poată păzi poruncile lui Dumnezeu,prin meritele Sale. Hristos spune: «Ştiu faptele tale: iată ţi-am pusînainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide.» Cât demult se străduiesc oamenii să închidă această uşă; dar ei nu suntîn stare. Mărturia lui Ioan este, «Şi Templul lui Dumnezeu, careeste în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său,în Templul Său.» Sub capacul ispăşirii, în chivot, erau două tablede piatră ce conţineau Legea lui Iehova. Cei credincioşi Domnuluiau văzut lumina din Lege care a fost dată lumii, şi care străluceaînaintea lor. Acţiunile Satanei urmăresc să închidă această uşă delumină; dar Isus spune că nici un om nu o poate închide. Oameniivor întoarce spatele luminii, o vor denunţa, o vor dispreţui, dar ea valumina în raze clare şi distincte pentru aîmbărbăta şi binecuvânta pecei ce o vor vedea.“ (RH, Aug.25, 1885)

Isus aşteaptă să facă o mare lucrare pentru noi şi întreg ce-rul este interesat în salvarea noastră.

„Mântuitorul nostru spune: «Iată, ţi-am pus înainte o uşă des-chisă, şi nici un om nu o poate închide». Prin această uşă deschisăîn Templul lui Dumnezeu noi vedem Legea divină aşezată în chi-votul legământului. Prin această uşă deschisă, străluceşte luminadin Legea cea bună, sfântă şi dreaptă, arătându-i omului adevăratulstandard al neprihănirii, pentru ca el să nu facă nici o greşeală. înformarea caracterului, care va fi cercetat de Dumnezeu. Păcatul este[19]condamnat de această Lege; trebuie să-1 părăsim. Mândria şi egois-mul pot să-şi găsească loc în caracter doar dacă îl respingem pe El,care a fost blând şi umil cu inima.“

„«O uşă deschisă» a fost aşezată înaintea noastră, şi adversariinoştri conduşi de Satana, cel mai mare duşman al celor neprihăniţi,nu pot închide această uşă. Tatăl nostru ceresc a deschis-o şi «nimeninu o poate închide». Atunci, de ce să umblăm în nesiguranţă, lipsiţide lumină? De ce să ne plângem de nori şi întuneric, când existăo uşă deschisă a harului, şi Isus este angajat într-o lucrare specialăîn numele nostru, făcând ispăşire pentru noi, prezentând numelenoastre înaintea Tatălui? El doreşte săne binecuvânteze. Tatăl, ziceEl, «Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide

Apocalipsa 3 31

uşa, Eu voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.» Apoi urmeazăasigurarea minunată: «Celui ce va birui îi voi da să şadă pe scaunulMeu de domnie, aşa după cum Eu am biruit şi stau cu Tatăl Meu pescaunul Lui de domnie.» Apoc.3,21“ (RH, Nov.24, 1885).

„Nouă nu ni se cere să ne închinăm şi să-i servim lui Dumnezeufolosind căile pe care le-am urmat cu ani înainte. Dumnezeu cere unserviciu mai mare acum decât oricând înainte. El cere îmbunătăţireadarurilor cereşti. El ne-a adus într-o situaţie în care avem nevoie delucruri mult mai valoroase şi mai înalte decât a fost nevoie oricândînainte. Biserica adormită trebuie să se ridice, să se trezească dinletargia ei spirituală, pentru a realiza importanta datorie care a rămasnefăcută. Poporul nu a intrat în Locul Sfânt, unde a intrat Isus ca săfacă ispăşire pentru copiii Săi. Noi avem nevoie de Spiritul Sfântpentru a înţelege adevărurile prezente; dar există o secetă spiritualăîn biserici, şi noi ne-am obişnuit să fim uşor satisfăcuţi cu stareanoastră înaintea luiDumnezeu. Noi spunem că suntem bogaţi şi ne-am îmbogăţit, şi că nu avem nevoie de nimic, în timp ce suntemsăraci, nenorociţi, murdari, orbi şi goi.“ (RH, Febr.25, 1890).

„Este privilegiul vostru să experimentaţi desăvârşirea mântu-irii prin Hristos. Doar Isus este speranţa voastră. Voi puteţi aveaneprihănirea prin sângele lui Isus.“ (RH, Mai 15, 1892). [20]

Laodicea

Primirea soliei către Laodicea va avea ca rezultat o nouăCinzecime.

„Într-o zi la amiază, scriam despre lucrarea ce s-ar fi putut face laultima Conferinţă Generală, dacă oamenii din locurile de răspunderear fi urmat voia şi calea lui Dumnezeu. Cei ce au avut o mare lumină,n-au umblat în lumină. Adunarea s-a încheiat şi spărtura nu a fostreparată. Oamenii nu s-au smerit înaintea Domnului, aşa cum ar fitrebuit s-o facă, şi Spiritul Sfânt nu a fost revărsat.“

„Am scris până când mi-am pierdut cunoştinţa, şi mi se părea căasist la o scenă în Battle Creek.“

„Eram adunaţi în auditoriul tabernacolului. S-a înălţat o rugă-ciune, s-a cântat un imn şi din nou s-a înălţat o rugăciune. Se adresalui Dumnezeu cea mai serioasă implorare. Adunarea era marcată de


prezenţa Duhului Sfânt. Lucrarea devenea tot mai serioasă, şi uniidin cei prezenţi plângeau în hohote.“

„Cineva s-a ridicat din locul unde stătea îngenuncheat şi a măr-turisit că în trecut el nu era în bună înţelegere cu anumite persoaneşi că nu a simţit iubire pentru ele, dar că acum se vede în adevăratalumină. Cu multă solemnitate el repetă solia către Laodicea: «Pen-tru că spui, sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic».În îngâmfarea mea mă simţeam chiar aşa, a zis el. «Şi nu ştii căeşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol». Acum văd că aceasta esteadevărata mea stare. Ochii mei s-au deschis. Spiritul meu fusesenedrept, m-am crezut neprihănit, dar acum, inima mea e zdrobităşi cu simt nevoia după sfatul Celui ce m-a cercetat până în adânculmeu. Oh, cât de îndurătoare şi pline de milă sunt cuvintele acestea:«te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să teîmbogăţeşti; haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadăruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi pentru ca să-ţi ungiochii şi să vezi.»“ Apoc.3:17,18.[21]

„Cel ce vorbea s-a întors către cei care se rugaseră, şi a spus:«Noi avem ceva de făcut. Trebuie să ne mărturisim păcatele, şi săne umilim inimile înaintea lui Dumnezeu». El a făcut mărturisiridin toată inima şi apoi s-a îndreptat către anumiţi fraţi, şi fiecăruiai-a întins mâna cerându-i iertare. Cei cărora le vorbea se ridicauîn picioare, mărturisind şi cerând iertare, şi cădeau unul pe umă-rul celuilalt plângând. Spiritul mărturisirii s-a întins peste întreagaadunare. Era un moment al Cincizecimii. Ei cântau şi lăudau peDumnezeu şi până noaptea târziu, aproape până dimineaţa, s-a con-tinuat această lucrare.

Cu o distincţie clară, erau repetate adesea următoarele cuvinte:«Eu mustru şi pedepsesc pe cei pe care îi iubesc. Fii plin de râvnă darşi pocăieşte-te. Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasulMeu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.»Apoc.3:19,20.

Niciunul nu părea prea mândru pentru a face mărturisiri cu oinimă zdrobită, iar cei ce conduceau această lucrare erau cei cuinfluenţă, dar care nu avuseseră înainte curajul să-şi mărturiseascăpăcatele.

Era aşa o bucurie cum niciodată înainte nu fusese simţită întabernacol.

Apocalipsa 3 33

Apoi m-am trezit din starea mea de inconştienţă, şi pentru untimp nu mi-am dat seama unde mă aflam. Aveam încă în mânăcreionul. Mi-au fost spuse cuvintele: «Aceasta ar fi putut să aibă loc.Toate acesteale aştepta Domnul din partea poporului Său. Tot cerula aşteptat să-şi reverse îndurarea». M-am întrebat: unde am fi ajunsdacă la ultima Conferinţă Generală s-ar fi făcut această lucrare? Şi avenit asupra mea o groaznică dezamăgire când mi-am dat seama căceea ce am văzut nu avusese loc în realitate.“ (8T 104-106).

Solia Martorului Credincios este adusă mai aproape de noiprin mărturiile Spiritului Profetic.

„În ultima mea viziune mi s-a arătat că nici chiar această solie [22]a Martorului Credincios nu şi-a împlinit scopul ei rânduit de Dum-nezeu. Poporul doarme încă în păcatele lui. Credincioşii continuăsă declare că sunt bogaţi şi nu au nevoie de nimic. Mulţi întreabă:Pentru ce sunt date toate aceste mustrări? Pentru ce ne acuză mereuMărturiile de apostazie şi de păcate grave? Noi iubim adevărul; noiprosperăm; noi nu avem nevoie de aceste mărturii de mustrare şiavertizare. Lăsaţi însă ca aceşti murmurători să-şi vadă propriile lorinimi şi să compare viaţa lor cu învăţăturile practice ale Bibliei, să-şiumilească sufletele înaintea lui Dumnezeu şi harul Lui să luminezeîntunericul lor spiritual şi atunci solzii vor cădea de pe ochii lor şivor înţelege adevărata lor sărăcie şi nenorocire spirituală. Vor simţinecesitatea de a cumpăra aurul, care reprezintă credinţa şi dragos-tea; veşmintele albe care reprezintă un caracter nepătat, curăţit prinsângele scumpului Mântuitor; şi alifia pentru ochi care este harul luiDumnezeu, ce va da un discernământ spiritual clar, pentru a desco-peri păcatul. Aceste daruri sunt mult mai preţioase decât aurul dinOfir.

Mi s-a arătat că principala cauză pentru care poporul lui Dumne-zeu se află acum în această stare de orbire spirituală este pentru că einu vor să primească mustrarea. Mulţi au dispreţuit avertismentele şimustrările ce le-au fost date. Martorul Credincios condamnă stareade încropire a poporului lui Dumnezeu, care oferă Satanei o mareputere în acest timp de aşteptare şi veghere“.

(3T 254-255)


Adevărata slăbiciune a Laodiceei este auto-înşelarea.

„Mesajul către Biserica din Laodicea este o prezicere cutremu-rătoare şi se aplică poporului lui Dumnezeu din timpul nostru.“

„Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i, Iată ce zice Cel ce esteAmin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumne-zeu: «Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacăai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în[23]clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici, Sunt bogat, m-amîmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit,sărac, orb şi gol.»“ Apoc.3:14-17.

„Domnul ne arată că solia, care trebuie vestită poporului deslujitorii Săi pe care El i-a trimis să-1 avertizeze, nu este o solie depace şi de siguranţă. Ea nu este numai teoretică, ci şi practică înorice amănunt. În solia către Laodicea, poporul lui Dumnezeu neeste înfăţişat într-o stare de siguranţă trupească. Ei sunt comozi şise cred într-o stare de înaltă prosperitate spirituală. Pentru că zici:«Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic; şi nu ştii căeşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.»

Ce altă amăgire mai mare poate veni peste sufletele omeneştidecât convingerea că stau bine, în timp ce ele sunt în totul greşite!Solia Martorului Credincios găseşte poporul lui Dumnezeu într-oregretabilă amăgire, chiar dacă sunt sinceri în această amăgire. Einu ştiu că starea lor este vrednică de plâns în ochii lui Dumnezeu. Întimp ce sufletele cărora li se adresează solia se măgulesc că ar fi într-o stare spirituală excelentă, solia Martorului Credincios zdrobeştesiguranţa lor prin demascarea stării lor adevărate de orbire spirituală,de sărăcie şi ticăloşie. Mărturia aceasta atât de tăioasă şi de aspră nupoate fi o greşală, deoarece vorbeşte Martorul Credincios şi mărturiaSa trebuie să fie corectă.

Pentru cei ce se simt siguri în realizările lor şi care se cred bogaţiîn cunoştinţe spirituale, este greu să primească solia care declară căsunt amăgiţi şi că le lipseşte orice dar spiritual. Inima nesfinţită este«nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea». Mi-a fost arătat cămulţi se măgulesc pe ei înşişi că ar fi buni creştini, dar nu au nicio rază de lumină de la Isus. Ei nu au nici o experienţă personală înviaţa de credinţă. Ei au nevoie de o lucrare adâncă şi temeinică deumilire înaintea lui Dumnezeu, înainte ca ei să poată simţi adevărata

Apocalipsa 3 35

lor nevoie de eforturi serioase şi stăruitoare, pentru a-şi asiguradarurile preţioase ale Spiritului.“ (3T 252-253). [24]

Judecata

Judecata celor vii este ultimul mijloc al lui Dumnezeu pen-tru a distruge autoînşelarea noastră. Dar cei ce nu vor fi corec-taţi prin Cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia Spiritului Său vorfi nimiciţi ca o povară a pământului.

Să ne pregătim pentru judecată şi să ascultăm Cuvântul Săuşi mărturiile Sale. Această mărturie poate fi comparată cu măr-turia despre zguduire din „Scrieri timpurii“. Este cutremură-tor faptul că Domnul este obligat să ne scuture şi să ne facă„palizi“.

„În dimineaţa zilei de 23 octombrie 1879, pe la ora două, SpiritulDomnului a venit asupra mea şi am văzut scenele judecăţii viitoare.Nu am cuvinte ca să dau o descriere exactă a lucrurilor care autrecut prin faţa privirii mele şi despre efectul pe care l-au avut asuprasufletului meu.

Marea zi ajudecăţii lui Dumnezeu părea că sosise. Mii de miide zeci de mii erau adunaţi înaintea unui tron mare, pe care şedea oPersoană cu o înfăţişare maiestuoasă. Câteva cărţi erau înaintea Sa,şi pe coperta fiecăreia din ele era scris cu litere de aur, care păreau cafocul arzător, «Registrul Cerului». Una din aceste cărţi, ce conţineanumele acelora care pretind a crede adevărul, a fost deschisă. Ampierdut imediat din vedere milioanele din jurul tronului şi atenţiamea a fost îndreptată numai asupra acelora care mărturisesc a fi copiiai luminii şi ai adevărului. Când aceste persoane au fost strigate penume, una câte una, şi faptele lor bune au fost amintite, feţele lorerau luminate de o bucurie sfântă ce se reflecta în toate direcţiile.Dar nu aceasta m-a impresionat în mod deosebit.

O altă carte a fost deschisă, în care erau înregistrate păcatele celorce mărturisesc adevărul. Orice păcat avea ca titlu general egoismul.Existau de asemenea, titluri deasupra fiecărei coloane şi sub acestea,în dreptul fiecărui nume erau înregistrate, în coloanele respective, [25]păcatele mai mici.

Sub lăcomie urma minciuna, hoţia, jefuirea, frauda, iubirea debani; sub ambiţie erau scrise mândria şi extravaganţa; gelozia sta în


fruntea răutăţii, invidiei şi urii; necumpătarca era în fruntea unei listelungi de crime grozave, cum sunt desfrânarea, adulterul, satisfacereapatimilor animalice etc. Când am văzut toate acestea m-a cuprins ogroază nespusă şi am exclamat: «Cine va putea fi mântuit? Cine vasta neprihănit înaintea lui Dumnezeu? Ale cui haine sunt nepătate?Cine este fără greşală în ochii unui Dumnezeu curat şi sfânt?» În timpce Cel Prea sfânt şedea pe tronul cel înalt şi întorcea foile registrului,iar ochii Săi se opreau pentru o clipă asupra unor persoane, privireaSa părea a pătrunde ca o sabie de foc în sufletele lor, şi în aceeaşiclipă, orice cuvânt şi faptă din viaţă le trecea prin minte tot atâtde lămurit ca şi când ar fi fost scrise cu litere de foc. Au începutsă tremure şi feţele li s-au îngălbenit. Înfăţişarea lor iniţială, cânderau adunaţi în jurul tronului, părea a fi de o indiferenţă nepăsătoare.Dar cât de schimbată era înfăţişarea lor acum! Sentimentul lor desiguranţă dispăruse, şi în locul acestuia apăruse o groază nespusă.Fiecare suflet era cuprins de spaimă, ca nu cumva să fie printre ceigăsiţi prea uşori. Orice ochi era îndreptat către faţa Celui ce şedeape tron; şi ochii Săi solemni şi cercetători erau îndreptaţi asupraacestei grupe ale căror inimi erau cuprinse de cutremur, pentru că seosândeau pe ei înşişi, fără să se rostească vreun cuvânt. Cu sufletulînspăimântat, fiecare îşi mărturiseşte propria sa vinovăţie, şi vede cuo claritate cutremurătoare că, prin păcătuire, el a respins preţiosuldar al vieţii veşnice.

O grupă de oameni era înregistrată ca ocupând locul pe pământdegeaba. Când ochii pătrunzători ai Judecătorului s-au oprit asupraacestora, li s-au descoperit păcatele făcute din neglijenţă. Cu buzepalide şi tremurânde, ei au recunoscut că fuseseră trădători ai res-ponsabilităţii lor sfinte. Ei au primit avertismente şi privilegii, dar nule-au dat atenţie şi nu le-au folosit. Ei puteau acum să vadă că s-auîncrezut prea mult în mila lui Dumnezeu. într-adevăr, ei nu aveau de[26]făcut o mărturisire ca a celor josnici şi stricaţi; dar, asemenea smo-chinului, ei au fost blestemaţi din cauză că nu au adus rod, deoarecen-au folosit talanţii încredinţaţi lor.

Această grupă a făcut din eul personal ţinta supremă în viaţă,lucrând doar pentru interese egoiste. Ei nu erau bogaţi în Dumnezeu,nu au răspuns la cerinţele Sale adresate lor. Deşi mărturiseau că suntslujitori ai lui Hristos, ei nu aduceau sufletele la El. Dacă lucrarea luiDumnezeu ar fi depins de străduinţele lor, atunci ar fi lâncezit; căci ei

Apocalipsa 3 37

nu numai că au reţinut mijloacele împrumutate lor de Dumnezeu, cis-au reţinut şi pe ei înşişi. Dar aceştia puteau acum vedea şi înţelegecă tratând cu iresponsabilitate lucrarea şi cauza lui Dumnezeu, autrecut de partea cea rea. Ei au avut ocazia, dar nu au vrut să facălucrarea pe care ar fi putut şi-ar fi trebuit s-o facă.

Au fost menţionate numele tuturor acelora care mărturisesc ade-vărul. Unii erau mustraţi pentru necredinţa lor, alţii pentru că au fostslujitori leneşi. Ei au lăsat pe alţii să facă lucrarea în via Stăpânuluişi să poarte cele mai grele răspunderi, în timp ce ei se ocupau în modegoist cu interesele lor vremelnice. Dacă ei ar fi cultivat talenteledate lor de Dumnezeu, atunci ar fi fost nişte purtători de sarcini deîncredere şi ar fi lucrat pentru inte

Documents

Gânduri despre cartea Apocalipseihae.ro/pdf/Ellen White/18. Ganduri despre cartea Apocalipsei.pdf · profe¸tiei, ci se refera la criza care se aﬂ˘ ˘a chiar în fa¸ta noastr