Embed Size (px)
Citation preview
MARIANA MANGIULEA
Gramatica limbii bulgare în tabele, exerciții și teste.
Grupul nominal
INTRODUCERE
Limba bulgară aparţine familiei de limbi slave şi, mai precis, grupului limbilor slave de sud, alături de sârbă, croată, slovenă şi macedoneană.
În evoluţia sa istorică se disting patru perioade: a) perioada preistorică (предписмен период), între secolele VI-IX, de
la aşezarea triburilor de slavi în Peninsula Balcanică până la apariţia scrierii slave.
b) perioada limbii bulgare vechi (старобългарски период), între secolele IX-XI. Anii 862-863 marchează începutul misiunii religioase şi culturale din Marea Moravie condusă de cei doi fraţi Constantin-Chiril şi Metodie – creatorii alfabetului slav. În epoca chirilo-metodiană (863-885) au fost traduse din greacă aproape toate cărţile Bibliei. În perioada imediat următoare (sfârşitul secolului al IX-lea - prima jumătate a secolului al X-lea), ucenicii celor doi apostoli ai slavilor îşi desfăşoară activitatea în Bulgaria şi Macedonia, în două centre principale: Ohrida şi Preslav.
Limba bulgară veche (slavă veche) se caracterizează printr-o structură gramaticală sintetică, cu o flexiune nominală bogată şi un sistem verbal complex.
După secolul al XI-lea, cultura slavă veche capătă o mare extindere teritorială, fiind răspândită în diverse centre din Bulgaria veche, Serbia, Croaţia, Ţările Române, Rusia veche. Noile texte, originale sau copiate, poartă amprenta lingvistică a epocii şi a locului de elaborare. Ele nu mai aparţin limbii slave vechi (bulgare vechi) clasice, ci redacţiilor ei slavone. Prima limbă scrisă a slavilor a început treptat să fie influenţată de idiomurile slave locale şi să se modifice sub presiunea graiurilor vii, în continuă prefacere. Astfel au apărut aşa-numitele redacţii sau variante slavone ale slavei vechi: moravă, sârbă, croată, rusă, mai târziu şi ucraineană, slavona românească şi, evident, mediobulgara.
c) perioada limbii mediobulgare (среднобългарски период), între secolele XII-XIV, este o perioadă de tranziţie, de trecere de la sintetism la analitism, o perioadă de schimbări radicale la nivel fonetic şi morfologic. Ca urmare a unor influenţe externe şi tendinţe interne în dezvoltarea limbii, declinarea nominală dispare treptat, iar raporturile cazuale se exprimă prin prepoziţii + casus generalis (o formă cazuală unică).
d) perioada limbii neobulgare (новобългарски период) sau perioada limbii bulgare moderne, din secolul XV până azi, include câteva subperioade distincte (XV-XVIII, 1762-1878, 1878-1944, 1944-1989, 1989 -). Este perioada în care se dezvoltă limba bulgară populară, cu o structură gramaticală analitică, dar transformarea sa în limbă naţională este întârziată din cauza contextului istoric nefavorabil.
În ciuda apartenenţei la familia limbilor slave şi a numeroaselor trăsături comune, în decursul istoriei, limba bulgară a dezvoltat trăsături specifice, care o deosebesc de celelalte limbi slave.
Particularităţile limbii bulgare literare contemporane la nivelul morfologiei sunt:
1. construcţia analitică a sistemului nominal (excepţie fac pronumele personale şi interogative);
2. exprimarea analitică a gradelor de comparaţie la adjective şi adverbe cu ajutorul particulelor по şi най;
3. formarea analitică a viitorului verbelor, cu ajutorul particulei щe+verbul de conjugat la prezent;
4. pierderea infinitivului şi supinului şi înlocuirea lor cu o construcţie analitică (conjuncţia да+ forma personală a verbului);
5. dezvoltarea unui nou mod verbal „преизказно наклонение - modul naraţiunii indirecte” (cel care vorbeşte despre acţiune nu a fost martor sau observator direct la desfăşurarea acelei acţiuni), inexistent în celelalte limbi slave şi apărut în bulgară sub influenţa limbii turce;
6. un sistem verbal foarte bogat, păstrat din bulgara veche şi chiar amplificat, spre deosebire de celelalte limbi slave (9 timpuri verbale, categoria aspectului etc.)
7. prezenţa articolului hotărât postpus, trăsătură ce apropie limba bulgară de albaneză, greacă şi română şi o deosebeşte de toate celelalte limbi slave.
Limba bulgară literară – apariţie şi dezvoltare În literatura de specialitate, consacrată istoriei limbii bulgare literare,
mai ales în decursul ultimelor trei decenii, a fost intens şi animat dezbătută problema momentului care marchează începutul formării limbii bulgare literare moderne1. Filologii din generaţia mai veche, ca B. Ţonev şi Iv. Şişmanov, au stabilit punctul de plecare al limbii bulgare literare la sfârşitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea, bazându-şi teoria pe faptul că damaschinele (culegeri manuscrise de texte, pe înţelesul tuturor, cu conţinut religios-moralizator, răspândite în Bulgaria între secolele al XVII-lea şi al XIX-lea) reprezintă cele mai vechi monumente de limbă neobulgară. Incontestabil, damaschinele au contribuit la democratizarea culturii fiind scrise, spre deosebire de textele medievale religioase şi laice, într-o limbă apropiată de cea vorbită – dar acest argument se dovedeşte insuficient. O primă expresie, integrală şi de perspectivă, a acestor năzuinţe şi tendinţe o reprezintă lucrarea lui Paisie Hilendarski, История славеноболгарская. Astfel, ajungem la al doilea punct de vedere, formulat de către L. Andreicin (1962), ce a căpătat tot mai mulţi adepţi (S. B. Bernstein, Vence Popova, Elena Gheorghieva)2, prin care renumitul filolog stabileşte
1 Vezi История на новобългарския книжовен език, отг. ред. Елена Георгиева, Ст. Жерев, В. Станков, БАН, София, 1989, p. 36-40. 2 Л. Андрейчин, Езикът на Паисиевата “История Славеноболгарская“ и началото на 2 Л. Андрейчин, Езикът на Паисиевата “История Славеноболгарская“ и началото на новобългарския книжовен език, „Български език“, 1962, р. 481-490; С. Б. Бернштейн, Мисли за началния период от историята на българския литературен език, ;în
începutul limbii literare bulgare la 1762 – anul în care Paisie scrie Istoria sa. L. Andreicin evidenţiază deosebirile calitative ale limbii Istoriei slavo-bulgare faţă de cea a damaschinelor, determinate atât de tematica, cât şi de scopurile celor două tipuri de producţii literare. În afara acestor două concepţii, cu privire la momentul de început al limbii bulgare literare, au mai fost formulate şi alte păreri: L. Todorov vede ca punct de pornire lucrarea lui Sofronie Vraceanski, Житие и страдания грешнаго Софрония (1805); Al. T. Balan consideră că manualul lui Petăr Beron, Буквар с различни поучения (1824), apărut la Braşov, trebuie apreciat ca fiind momentul iniţial în formarea limbii literare moderne, avându-se în vedere faptul că în această lucrare limba bulgară vorbită se relevă cu particularităţile sale structurale şi lexicale de bază. Alţi cercetători au considerat că începutul limbii bulgare literare trebuie căutat ceva mai târziu, în anii ’60, ’70 ai secolului al XIX-lea, în operele scriitorilor P. R. Slaveikov, L. Karavelov, Hr. Botev, Iv. Vazov (E. I. Demina, 19693). Din cele expuse, reiese faptul că susţinătorii uneia sau alteia dintre teorii înţeleg diferit fenomenul limbii bulgare literare şi cel al Renaşterii naţionale bulgare. Limba literară, aşa cum este definită de ştiinţa contemporană, apare într-o perioadă istorică bine determinată – în epoca deşteptării naţionale a unui popor – atunci când sunt prezente premisele şi condiţiile formării sale. În acest context istoric, problema limbii ocupă un loc central în programul general de renaştere naţională şi, mai mult decât atât, noţiunea de limbă maternă se identifică cu cea de popor. Pentru cărturarii bulgari din această perioadă limba reprezintă trăsătura cea mai importantă a apartenenţei etnice, naţionale, iar eforturile îndreptate pentru crearea limbii literare constituie una din armele principale de luptă pentru eliberarea naţională şi regenerarea culturală a poporului bulgar. În acelaşi timp, şi limba bulgară din acea perioadă capătă alte funcţii, necunoscute ei până atunci, reclamate de prefigurarea unei noi realităţi, îndreptate cu precădere spre satisfacerea exprimării intereselor politice, culturale sporite ale vorbitorilor ei, deci şi limba este supusă unui proces de înnoire, de dezvoltare. Toate aceste idei referitoare la renaşterea limbii şi a poporului bulgar sunt expuse pentru prima dată de către Paisie Hilendarski, în История славеноболгарская (Istoria slavo-bulgară), operă de o importanţă capitală pentru trezirea conştiinţei naţionale a unui întreg popor. Meritul deosebit al lui L. Andreicin constă în analiza detaliată, aprofundată a lexicului lui Paisie, iar concluziile la care ajunge demonstrează că, din punct de vedere al cuprinderii ştiinţifice şi al perspectivei ideatice, concepţia cercetătorului bulgar, referitoare la începutul limbii bulgare literare, este cea justă. Limba Istoriei slavo-bulgare nu a împiedicat imensa popularitate a acestei remarcabile creaţii a Renaşterii naţionale bulgare. Esenţialul aici, ca şi în alte opere ce vor urma, îl reprezintă îmbinarea originală a tradiţiei cărturăreşti cu structura şi lexicul limbii bulgare vorbite.
Изследвания из историята на българския книжовен език от миналия век, 1979, р. 34-41; Помагало по история на българския книжовен език (Възрожденския период), съст. Венче Попова, София, 1979. 3 Е.И.Демина, Вопрос о „начале“современного болгарского литературного языка в свете общей периодизации истории литературного языка в Болгарии, în Слав. лит. ез. в донациональный период, Москва, 1969, р. 12-14.
O periodizare a limbii bulgare literare, făcută după criteriul structural şi cel cultural-istoric, distinge două etape fundamentale: limba bulgară literară până în epoca naţională (mijlocul secolului al IX-lea – mijlocul secolului al XVIII-lea) şi limba bulgară literară în epoca naţională (de la mijlocul secolului al XVIII-lea până în zilele noastre)
Cei mai mulţi lingvişti bulgari au acceptat, cu unele precizări şi adăugiri, periodizarea propusă de L. Andreicin (1977), considerând că ea corespunde cel mai bine cu etapele de edificare a limbii naţionale, cu etapele din dezvoltarea culturală şi istorică a Bulgariei de la Renaşterea naţională (Възраждане) până în vremea noastră. Lingvistul bulgar conturează următoarele perioade:
I. Perioada primelor manifestări ale limbii bulgare literare naţionale, care cuprinde timpul scurs de la scrierea Istoriei slavo-bulgare (1762) până la 1824, anul publicării manualului, alcătuit de Petăr Beron, Буквар с различни поучения (care a primit, mai târziu, numele de Рибен буквар – după delfinul desenat pe copertă) – perioadă în care se consolidează concepţia despre baza populară a limbii literare. Este perioada lui Paisie Hilendarski şi a discipolilor săi, I. Kărciovski, K. Peicinovici, S. Vraceanski, care creează cu conştiinţa că lucrările lor sunt destinate tuturor bulgarilor. Această convingere a autorilor transpare şi în plan lingvistic, ei folosind alături de elemente specifice graiurilor lor de obârşie şi elemente de limbă bulgară din alte regiuni. II. Perioada de început în formarea şi codificarea limbii bulgare literare moderne şi de consolidare a bazei populare a limbii literare (cuprinsă între 1824 şi Războiul Crimeii, deci până la mijlocul secolului al XIX-lea). În acest interval de timp capătă amploare activităţile de promovare a culturii şi de culturalizare – apar manuale, gramatici, primele periodice, primele traduceri de beletristică, se fac primii paşi în creaţia poetică. Această activitate diversă aduce în prim plan problema raportului dintre limba vorbită de popor şi tradiţia cărturărească în procesul edificării limbii literare. În anii ’30-’40 ai secolului trecut se conturează trei direcţii, trei şcoli filologice (Новобългарска, Славянобългарска, Черковнославянска), fiecare propunând un anumit mod de rezolvare a acestei probleme. Pe la mijlocul secolului, are câştig de cauză şcoala neobulgară, susţinută de cea slavobulgară, şi astfel se stabileşte ca bază a limbii literare limba vorbită de popor, tradiţia cărturărească contribuind la îmbogăţirea mijloacelor de expresie ale acesteia.
III. Perioada de amploare în formarea şi codificarea limbii bulgare literare (de la Războiul Crimeii până la eliberarea Bulgariei de sub stăpânirea otomană, 1878), perioada de stabilire a bazei dialectale a limbii bulgare literare. Inexistenţa unui centru politico-cultural cu rol unificator, integrator în desfăşurarea proceselor literar-lingvistice este cauza apariţiei mai multor şcoli lingvistice, care propun diferite modele de organizare normativă a limbii literare. În limba scrierilor din această perioadă se observă influenţa graiurilor bulgăreşti de răsărit (mai exact, a limbii vorbite în oraşele din nord-estul Bulgariei), dar şi câteva trăsături din graiurile vestice. În încercarea de a se accelera procesul de edificare a unei limbi literare unice, cărturari din diferite zone ale Bulgariei caută în mod conştient căi pentru a depăşi deosebirile locale (dialectale) şi a asimila acele procese lingvistice care au cea mai mare răspândire.
Al treilea sfert al secolului al XIX- lea este o perioadă de efervescenţă culturală, în care beletristica se diversifică tematic, se îmbogăţeşte din punct de vedere al genurilor. De asemenea, succese deosebite înregistrează publicistica, prin intermediul căreia pătrunde în limbă şi se consolidează terminologia social-politică, ştiinţifică, culturală. Cuvinte din lexicul internaţional se întâlnesc în limba bulgară literară încă din prima jumătate a secolului trecut, dar împrumutarea masivă, în special a neologismelor din fondul romanic şi încetăţenirea lor în limbă este un fenomen ce are loc cu intensitate în această perioadă.
Toţi istoricii sunt unanimi în a recunoaşte că, imediat după formarea Statului naţional în 1859, România devine centrul mişcării revoluţionare bulgare. În oraşe precum Bucureşti, Brăila, Galaţi, Ploieşti, Giurgiu emigraţia intelectuală bulgară înfiinţează un număr semnificativ de organizaţii revoluţionare, de societăţi cultural-ştiinţifice. Între anii 1852-1877 aici se tipăresc 57 de ziare şi reviste cu caracter politico-social, politico-literar, umoristic şi satiric, pedagogic şi de popularizare ştiinţifică în bulgară, română, franceză sau bilingve (româno-bulgare). În tipografiile din România se editează cărţi cu conţinut divers, manuale, dicţionare, îndreptare pentru a satisface nevoia crescândă de cunoaştere în rândul poporului. Aceste cărţi sunt expediate în Bulgaria înrobită pentru a contribui la instruirea populaţiei, pentru a incita la luptă în numele eliberării şi renaşterii naţionale. În Bucureşti se stabilesc, pentru o perioadă mai mult sau mai puţin îndelungată, cei mai de seamă militanţi revoluţionari: G. S. Rakovski, L. Karavelov, V. Levski, Hr. Botev. În România ia naştere şi înfloreşte o viguroasă mişcare culturală bulgară; corifei ai literaturii bulgare, de la Sofronie Vraceanski la Iv. Vazov scriu şi publică aici o parte din operele lor4.
IV. Perioada în care se definitivează procesul de formare a limbii bulgare literare şi se stabilesc norme de bază unice pentru limba literară (ultimele două decenii ale secolului trecut). Reînfiinţarea statului bulgar în anul 1878, cu diversele sale instituţii, centralizarea vieţii culturale şi educaţionale, în special după unirea din 1885 (unirea Principatului Bulgariei cu Rumelia Orientală) sunt factori ce contribuie la accelerarea proceselor de unificare şi integrare la nivelul limbii, astfel că la sfârşitul secolului limba bulgară literară este relativ unitară, cu norme gramaticale şi ortografice (1899) bine stabilite. Pentru consolidarea în practică a acestor norme acţionează scriitorii, jurnaliştii, oamenii de ştiinţă, intelectualitatea din toate regiunile Bulgariei, inclusiv cei întorşi din exil (din România, Serbia, Rusia). În această perioadă continuă procesul de îmbogăţire lexicală a limbii literare, de edificare a stilurilor funcţionale.
V. Perioada de dezvoltare a limbii bulgare contemporane, de stabilizare a întregului sistem normativ al limbii literare (aproximativ prima jumătate a secolului al XX-lea). În prim plan se află procesele legate de continua îmbogăţire a lexicului, a terminologiei şi a sistemului stilistic al limbii literare, fără însă a fi întrerupte procesele de finisare a unor categorii gramaticale şi a sistemului fonetic. Perioada aceasta se caracterizează şi prin apariţia unor gramatici şi dicţionare alcătuite pe principii ştiinţifice.
4 Laura Baz Fotiade, Prelegeri de literatură bulgară. Cu privire specială asupra confluenţelor literare româno-bulgare în secolul al XIX-lea şi al XX-lea, Bucureşti, 1979.
Mai ales între cele două războaie mondiale limba literară pătrunde în tot mai multe sfere ale vieţii sociale (învăţământ, teatru, radio, cinema etc.). În acest context, se realizează necesitatea acordării unei atenţii sporite limbii literare vorbite. Rolul scriitorilor (Petko R. Slaveikov, Peio Iavorov, Ivan Vazov, Dimcio Debelianov, Elin Pelin, Iordan Iovkov, Atanas Dalcev, Hristo Smirnenski, Nikolai Vapţarov, Asen Razţvetnikov, Mladen Isaev, Elisabeta Bagreana, Dora Gabe ş. a.) se dovedeşte în continuare semnificativ pentru dezvoltarea şi perfecţionarea limbii literare, pentru progresul expresiv, estetic al limbii.
VI. Perioada dezvoltării contemporane a limbii bulgare literare, de perfecţionare a sistemului normativ al limbii, de îmbogăţire a lexicului, de lărgire a bazei sociale a limbii (a doua jumătate a secolului al XX-lea). Dezvoltarea explozivă din diversele domenii ale ştiinţei, tehnicii, culturii se reflectă rapid şi în limbă. În această perioadă continuă procesul de stabilizare a normelor limbii, se atribuie o mai mare atenţiei însuşirii formei vorbite (orale) a limbii literare, a unei pronunţii corecte. De asemenea, în sistemul limbii naţionale se modifică raportul dintre limba literară şi dialecte – limba literară impunându-se ca formă de bază în comunicarea dintre diferitele categorii sociale. După 1989 asistăm la înnoirea lexicului bulgar în sfere ale activităţii umane precum politica, economia, finanţe-bănci, drept, mass-media, informatică, turism. Dinamica lexicului neologic e un fenomen evident cu active procese derivative, o largă sinonimie şi acceptarea limbii engleze ca sursă de internaţionalizare lexicală.
MORFOLOGIA LIMBII BULGARE CONTEMPORANE
МОРФОЛОГИЯ НА СЪВРЕМЕННИЯ БЪЛГАРСКИ ЕЗИК
Clase de cuvinte (рărţi de vorbire) Класове думи (части на речта)
Nr.crt. Definiţii, reguli, norme
Определения, правила Exemple Примери
1.
Morfologia (морфология) este acea parte a gramaticii, care se ocupă cu studiul cuvântului, ca formă. Morfologia urmăreşte cuvântul sub aspectul variaţiei formei sale (al flexiunii) pentru exprimarea diverselor categorii gramaticale. Sintaxa (синтаксис) – cealaltă ramură a gramaticii – se ocupă cu studiul enunţului, ca îmbinare de cuvinte, urmărind combinarea cuvintelor şi funcţiile pe care acestea le îndeplinesc în cadrul propoziţiilor şi frazelor. În gramatica tradiţională, deosebirea dintre morfologie şi sintaxă are la bază distincţia dintre cuvânt şi îmbinarea de cuvinte. Cuvântul, ca formă flexibilă sau neflexibilă, aparţine nivelului morfologic, iar combinarea cuvintelor, relaţiile dintre ele şi rolul lor în enunţ constituie nivelul sintaxei. Prin prisma gramaticii actuale, adoptăm aici concepţia conform căreia fiecare dintre cele două părţi ale gramaticii îşi păstrează autonomia în concordanţă cu domeniul lor diferit. Prin urmare, morfologia studiază regulile structurii interne a cuvântului atât la nivel flexionar (morfeme gramaticale), cât şi derivaţional (afixe). Morfologia este compartimentul limbii cu cea mai complexă sistematizare, iar structura morfologică este partea cea mai stabilă a unei limbi.
2.
2.1.
2.2
Distingem 3 moduri de clasificare gramaticală a cuvintelor după conţinut, formă şi funcţie.
Семантично-граматична класификация Clasificarea semantico-gramaticală ia în considerare ceea ce este comun în sensul şi însuşirile gramaticale ale cuvintelor. Conform acestei clasificări, cuvintele ca părţi de vorbire se împart în 10 clase (clase lexico-gramaticale):
1. Substantiv (Съществително име) 2. Adjectiv (Прилагателно име)
3. Numeral (Числително име) 4. Pronume (Местоимение)
5. Verb (Глагол)
6. Adverb (Наречие)
7. Prepoziţie (Предлог)
8. Conjuncţie (Съюз)
9. Particulă (Частица)
10. Interjecţie (Междуметие)
Морфологична класификация Clasificarea morfologică ţine seamă de structura cuvântului: dacă aceasta este constantă sau variabilă, dacă se modifică sau nu. Astfel, părţile de vorbire se împart în:
1. Flexibile/Variabile (Изменяеми) care îşi modifică forma cu ajutorul desinenţelor (morfeme flective) sau al morfemelor derivative.
Изменяеми части на речта: - съществително име - прилагателно име
човек, крава, цвете, книга, пролет голям, черен, златен едно, десет, сто, първи, двадесет и трети аз, вие, мой, това, какво съм, чета, имам, мисля вчера, утре, горе, бързо в, на, с, през, към, зад и, или, но, ако, че, да ли, ами, бе, май, по-, най- ох, ах, ура, олеле, пляс лекар, лекари, лекарят, лекарите нов, нова, ново, нови
2.3.
- числително име - местоимение - глагол
2. Neflexibile/Invariabile Неизменяеми части на речта: - наречие - предлог - съюз - частица - междуметие Синтактична класификация Clasificarea sintactică ia în considerare funcţia pe care cuvântul (partea de vorbire) o poate îndeplini în propoziţie. Părţile de vorbire pot fi:
1. de sine stătătoare (în propoziţie pot avea funcţie sintactică de subiect, predicat, complement, atribut)
Самостойни части на речта: - съществително име - прилагателно име - числително име - местоимение - глагол
еднo, едното, първият, първите, двa, двама моя, мое, мои, този, тази чета, четеш, четох, четях, работя добре работим работехте ресторанта в книгите очите Владимир и всички годините четеш чете ли? четете ела хей, елате! вие Момичето(subiect) пее. Добра(atribut) ученичка е. Първият (subiect) излезе. Него (complement direct) слушам. Попитах (predicat
- наречие
2. fără sens de sine stătător (instrumente gramaticale ce leagă diferite părţi de propoziţie de sine stătătoare, exprimă diverse relaţii dintre acestea etc. – служебна функция)
Несамостойни части на речта: - предлог - съюз - частица
verbal). Идва сега (complement circumstanţial de timp). в чантата, зад блока тук или там Чуваш ли?
!Recapitulare:
КЛАСОВЕ ДУМИ (Части на речта)
Морфологична класификация
Семантично-граматична класификация
Синтактична класификация
Изменяеми
1.съществително име 2. прилагателно име 3. числително име 4. местоимение 5. глагол
Самостойни
Неизменяеми (Служебни)
6. наречие 7. предлог 8. съюз 9. частица
Несамостойни
10. междуметие
Странични думи
6 Ajutându-vă de dicţionar, rezolvaţi următorul test. Menţionăm că doar unul din cele trei răspunsuri este corect. Тестова задача. Верният отговор е само един. 1. Морфологията е наука за: а) думите в езика и службата им; б) думите в езика и значенията им; в) думите в езика и формите им. 2. Изменяеми части на речта са: а) глагол и наречие; б) съществително име и глагол; в) съюз и числително име. 3. Неизменяеми части на речта са: а) предлог и съюз; б) прилагателно име и съществително име; в) числително име и частица. 4. В кой ред има само изменяеми части на речта: а) вие, ли, давам; б) човек, хубав, един; в) или, две, това. 5. В кой ред има само неизменяеми части на речта: а) на, не, наоколо; б) нищо, къде, нас; в) кога, както, коя. 6. Самостойни части на речта са: а) местоимение и предлог; б) прилагателно име и частица; в) глагол и наречие. :-) Răspunsuri (Отговори):
1. – в; 2. – б; 3. – a; 4. – б; 5. – а; 6. – в.
Structura cuvântului. Morfem. Categorii de morfeme. Строеж на думата. Морфема. Видове морфеми.
Nr.crt. Definiţii, reguli, norme Определения, правила
Exemple Примери
1.
Morfemul (морфема) este unitatea cea mai mică din structura unui cuvânt, care poartă o informație, care se asociază unui sens lexical sau gramatical.
градове = град(m) -ове(m)
2.
2.1.
2.2
Моrfemul de bază al unui cuvânt este morfemul-rădăcină (корен). Morfemul-rădăcină reprezintă nucleul cuvântului, fiind purtătorul sensului lexical al cuvântului respectiv. Rădăcina reprezintă partea fixă a unui cuvânt, nedivizibilă şi neanalizabilă în părţi componente. Cuvintele care au în comun acelaşi morfem-rădăcină şi, implicit, sensuri lexicale apropiate, se numesc cuvinte înrudite (родствени думи sau сродни думи). Familia de cuvinte sau familia lexicală reprezintă totalitatea cuvintelor înrudite ca sens, formate de la rădăcina aceluiași cuvânt (словообразувателно гнездо).
град (mr) „oraş” = formă complexă de aşezare omenească cu dimensiuni variabile şi dotări industriale, având de obicei funcţie administrativă, industrială, comercială, politică şi culturală. град(mr) градски гражданин градя преграждам, преградя преграда, oграда, заграждам, заградя градивен, градеж градина, градински etc.
3.
3.1.
3.2.
Alte elemente componente ale structurii morfologice a cuvântului sunt afixele. Aceşti formanţi, care se adaugă la un cuvânt-bază, producând cuvinte noi poartă numele de afixe lexicale. Ele se împart, după poziţia în care se atаşează, în prefixe (представки sau префикси) şi sufixe (наставки sau суфикси). În limba bulgară, prefixul (представкa) este morfemul care stă în faţa rădăcinii unui cuvânt, pentru a forma cuvinte noi, completând sau modificând sensul cuvântului iniţial. În limba bulgară, sufixul (наставкa) este morfemul care se află după rădăcină, participând la formarea unor cuvinte noi, cu sens lexical sau gramatical nou.
минавам – заминавам вода – воден студент – студентка, студентски пиша - подпиша
гледам = a privi загледам = a fixa cu privirea погледам = a arunca o privire прегледам = a consulta море (subst.) = mare морски (adj.) = maritim купя = a cumpăra (v. de aspect perfectiv) купувам = a cumpăra (v. de aspect imperfectiv)
4. Rădăcina, prefixul şi sufixul sunt morfeme lexicale şi împreună alcătuiesc o structură morfematică complexă denumită tema cuvântului (основа на думата).
изречени из(prefix)реч(rădăcină)ен(sufix) – и (desinenţă)
5. Desinenţa (Terminaţia) este morfemul aflat la sfârşitul cuvântului, după rădăcină şi prefix, şi care schimbă forma cuvântului, dar nu şi semantica lui. Desinenţa este un morfem gramatical care se adăugă la tema unui cuvânt pentru a constitui o formă de conjugare (la verb) sau declinare (la substantiv, adjectiv); pentru a arăta persoana (la verbe) �i cazul, numărul, genul (la substantive, adjective etc.)
лампа – лампи (и = desinenţă de fem.pl. la substantive) весел (adj.m.sg.) весела (adj.fem.sg.) весело (adj.n.sg.) весели (и = desinenţă de plural a adj. m., fem., n.) имам (pers.I, sg., prez., ind., d. activă) имаш (pers.II, sg., prez., ind., d. activă)
6.
În limba bulgară actuală există doar articol hotărât (определителен член). Acesta este un morfem gramatical care stă la
човек– човекът, човека музей – музея, музеят влакове – влаковете
6.1.
finalul cuvântului, după desinenţă. Se disting diferite articole hotărâte în funcţie de genul şi numărul substantivului: -ът, -a, -ят, -я, -та, -то, -те. La masculin singular sunt două forme de articol: articol lung (-ът/-ят) când substantivul deţine în propoziţie funcţia sintactică de subiect sau nume predicativ şi articol scurt (-а/-я) când substantivul are alte funcţii sintactice.
гора – гората книги – книгите дете – детето сърца – сърцата Столът не е нов./ Scaunul nu e nou. Седи на стола./ Stă pe scaun.
7. La formarea cuvintelor compuse, morfemul care serveşte drept legătură între cele două rădăcini ale cuvintelor de pornire se numeşte morfem de legătură (съединителна морфема). El este reprezentat de vocala -o- sau -e-, numită şi vocală de legătură (съединителна гласна). Acest morfem îndeplineşte un rol structural-formal, nu are sens lexical şi gramatical.
зъб + лекар = зъболекар (dinte + doctor= dentist) крава + ферма = (vacă + fermă) кравеферма (fermă de vaci)
8.
8.1.
8.2.
În funcţie de structura morfematică, cuvintele se împart în: simple (прости думи) – care conţin un singur morfem-rădăcină; compuse (сложни думи) – care conţin mai multe rădăcini În structura sa, un cuvânt simplu poate avea: prefix + rădăcină + sufix + desinenţă + articol представка + корен + наставка + окончание + член În structura sa, un cuvânt compus poate avea: rădăcină + morfem de legătură + rădăcină + sufix + desinenţă + articol корен + съединителна морфема + корен + наставка + окончание + член
cътрудничествата (colaborările) съ(prefix) + труд(rădăcină) + нич(sufix) + е(sufix) + ств(sufix) + а(desinenţă) + та(articol) водопадите (cascadele) вод(rădăcină)+о(morf.legătură) +пад(rădăcină) + и(desinenţă) + те (articol)
6 Ajutându-vă de dicţionar, rezolvaţi următorul test. Menţionăm că doar unul din cele trei răspunsuri este corect. Тестова задача. Верният отговор е само един. 1. Морфемата е съставна част на: а) изречението; б) думата; в) сричката. 2. Думата може да включва в строежа си само: а) представка и наставка; б) наставка и окончание; в) корен и окончание. 3. Думата мъжете се състои от: а) три морфеми; б) две морфеми; в) една морфема. 4. Коя от думите съдържа само представка и корен? а) преходи; б) преходя; в) преход. 5. Коя от думите няма окончание? а) учителски; б) учител; в) учители. 6. В кой от редовете има само сродни думи? а) водач, водно, водител; б) творя, отвор, творец; в) родина, роден, народ. :-) Răspunsuri (Отговори):
1. – б; 2. – в; 3. – а; 4. – в; 5. – б; 6. – в.
Nr.crt. Definiţii, reguli, norme
Определения, правила Exemple Примери
1. 1.1. 1.1.1.
Cъществително име Substantivul (cъществителното име) Este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte (în sens foarte larg): fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii, acţiuni, stări, însuşiri, relaţii. Substantivele se clasifică
a) după felul denumirii în substantive comune (нарицателни). Acestea denumesc clase de obiecte de acelaşi fel (reunite în clase cu trăsături comune).
• persoane • animale • plante • obiecte concrete • denumiri geografice • noţiuni abstracte
- calităţi - acţiuni - stări, sentimente
şi substantive proprii (собствени). Аcestea denumesc anumite obiecte (considerate izolat şi individualizate) pentru a le deosebi de altele de acelaşi fel (din aceeaşi clasă de obiecte). Se împart în mai multe subclase:
• nume de persoane (prenume, nume de familie, porecle)
• nume de animale
• nume de locuri (localităţi, ape,
munţi, etc.) • nume de corpuri cereşti
• nume de întreprinderi şi instituţii
мъж, жена, брат, моряк кон, котка, пиле, жираф дърво, роза, липа стол, кутия, въглища, океан, хълм, планина доброта, спестеливост движение, говорене тъга, радост, умора Мария, Николай, Митко, Иванов, Смирненски, Киро Скалата Шаро, Балкан, Белуша, Чочо, Роки София, Боровец, Дунав, Искър, Рила, Витоша Земя, Луна, Марс Българска академия на науките, Нов български университет,
1.1.2. 1.1.3.
• nume de evenimente istorice
• nume de produse industriale (mărci)
• nume de sărbători
• titluri de opere ştiinţifice şi literare substantive colective (събирателни) Exprimă o colectivitate, denumesc mulţimi de obiecte de acelaşi fel, prezentate ca un întreg. b) după formă în: substantive simple (прости), alcătuite dintr-un singur cuvânt (un morfem-rădăcină) substantive compuse (сложни), alcătuite din două sau mai multe cuvinte (două sau mai multe morfeme-rădăcină) c) după origine în: substantive primare (непроизводни), care nu provin din alte cuvinte, a căror origine nu poate fi dedusă din alte cuvinte. substantive derivate (производни), care se formează din alte cuvinte.
завод „Електроника“ училище„Васил Левски“ Възраждането, Освобождението бира „Астика„, цигари „Средец“, крем „Роза“ Коледа, Великден стихотворение Вяра, роман Тютюн селячество, книжа град, вода, станция, море Ботевград, водопад, водохранилище, електростанция, мореплаване мъж, жена, вода, oкo ученик > уча младост > млад рибар > риба
1.2. 1.2.1.
Limba bulgară dispune de un bogat inventar de prefixe şi sufixe pentru formarea de cuvinte derivate. Derivarea cu ajutorul sufixelor Sufixele mai des folosite sunt: -а (sufix adăugat la teme verbale) – pentru a forma substantive nume de
поява, наслада
acţiuni. -алня (sufix adăugat la teme verbale) – pentru a forma substantive feminine nume de locuri; -ар (sufix adăugat la teme verbale şi substantivale) – pentru a forma substantive nume de persoane de sex masculin (лица мъже), ce denumesc o profesie. -ач (sufix adăugat la teme verbale) – pentru a forma substantive masculine nume de agent; – pentru a forma substantive masculine nume de obiecte. -ба (sufix adăugat la teme verbale) – pentru a forma substantive feminine nume de acţiuni. -е – pentru a forma substantive neutre diminutivale. -еж (sufix adăugat la teme verbale) – pentru a forma substantive masculine nume de acţiuni. -ец (sufix adăugat la teme verbale şi adjectivale) – pentru a forma substantive nume de persoane de sex masculin; – pentru a forma substantive ce denumesc locuitorii unei ţări sau ai unui teritoriu; – pentru a forma substantive masculine diminutivale nume de obiecte, fenomene etc. -ие (sufix adăugat la teme adjectivale) – pentru a forma substantive abstracte de genul neutru. -ин (sufix adăugat la teme substantivale) – pentru formarea de substantive nume
просвета спалня, читалня зидар, рибар, пекар, градинар играч, шивач, купувач, продавач бръснач, мигач молба, борба, творба ключе, камъче, пръстче строеж, растеж, грабеж летец, хубавец, лъжец американец, китаец, румънец, софиянец ветрец, дъждец, въжец величие, съгласие българин, англичанин, французин, сърбин, пловдивчанин
de persoane de sex masculin, ce denumesc locuitorii unei ţări sau ai unui teritoriu. -ина (sufix adăugat la teme adjectivale) – pentru a forma substantive abstracte de genul feminin. -иня (sufixul se adaugă substantivelor nume de persoane de sex masculin) – pentru a forma de substantive nume de persoane de sex feminin (лица жени) – pentru a forma substantive ce denumesc locuitoarele unei ţări sau ale unui teritoriu. -ик (sufix adăugat la teme adjectivale) – pentru a forma substantive nume de persoane de sex masculin. -ица – pentru a forma substantive nume de persoane de sex feminin de la masculine; – pentru a forma substantive nume de animale de sex feminin; – pentru a forma substantive de genul feminin nume de obiecte; – pentru a forma substantive feminine diminutivale. -ичка (sufix diminutival dublu: -иц(а) + -ька ) – pentru a forma substantive feminine diminutivale. -ище (sufix adăugat la teme substantivale şi verbale) – pentru a forma substantive neutre nume de locuri unde se petrece o acţiune. -ка – pentru a forma de la masculine substantive nume de persoane de sex
добрина, тишина богиня, слугиня, лъжкиня; немкиня, сръбкиня, туркиня, рускиня заместник, умник царица, кралица, певица, хубавица; лъвица, орлица, лисица; вилица, лъжица, солница сестрица, водица сестричка, водичка летище, училище, игрище българка, румънка, германка, софиянка,
feminin, ce denumesc locuitoarele unei ţări sau ale unui teritoriu; – pentru a forma substantive feminine nume de agent şi nume de profesii; – pentru a forma substantive feminine diminutivale. -ле (sufix adăugat la substantive) – pentru a forma substantive neutre diminutivale. -не (sufix adăugat la teme verbale) – pentru a forma substantive nume de acţiuni de genul neutru. -ние (sufix adăugat la teme verbale) – pentru a forma substantive neutre nume de acţiuni, cu un grad mai mare de abstractizare decât cele terminate în -не. -ник (sufix adăugat la teme substantivale) – pentru a forma substantive nume de obiecte de genul masculin; – pentru a forma substantive masculine nume de locuri, unde se petrece o acţiune. -ница (sufix adăugat la teme substantivale) – pentru a forma substantive feminine nume de locuri, unde se petrece o acţiune. -ост (sufix adăugat la teme adjectivale) – pentru a forma substantive abstracte de genul feminin. -ота (sufix adăugat la teme adjectivale) – pentru a forma substantive abstracte de genul feminin. -ство (sufix foarte productiv adăugat la teme substantivale şi adjectivale) – pentru a forma substantive neutre nume de locuri.
продавачка, чистачка студентка, учителка градинка, светлинка братле, носле учене, мислене, четене учение, страдание, движение, послушание хладилник, чайник зимник, рудник книжарница, сладкарница младост, старост храброст красота, висота, топлота княжество, посолство, издателство
-тел (sufix adăugat la teme verbale) – pentru a forma substantive masculine nume de agent; – pentru a forma substantive masculine nume de obiecte. -це (sufix adăugat la substantive) – pentru a forma substantive neutre diminutivale. -че (sufix adăugat la substantive) – pentru a forma substantive neutre diminutivale.
писател, говорител, учител, зрител двигател, усилвател селце, огледалце братче, градче, птиче
1.3.
În limba bulgară contemporană substantivul are următoarele categorii gramaticale (граматични категории):
• gen – masculin, feminin şi neutru (род – мъжки, женски, среден)
• număr – singular şi plural (число – единствено и множествено)
• determinare – formă articulată şi nearticulată
• (определеност – членувана и нечленувана форма)
лъв, лъвица, лъвче месец, глава, тяло лъвове,лъвици,лъвчета месеци, глави, тела лъвът, лъва; лъвовете лъвицата; лъвиците лъвчето; лъвчетата месецът, месеца; месеците главата; главите тялото; телата
1.3.1.
Genul substantivelor (Род на съществителните имена) Categoria genului este proprie fiecărui substantiv. În bulgara contemporană corespondenţa dintre genul gramatical şi cel natural e valabilă doar la substantivele nume de persoană şi în cazul unor substantive nume de animale. Dacă la substantivele nume de persoană apare o discordanţă între genul gramatical şi cel natural, pentru stabilirea genului gramatical are prioritate sexul persoanei. În toate celelalte cazuri genul substantivului este dat de desinenţă. Repartiţia substantivelor în cele trei genuri, masculin, feminin şi neutru, se realizează pe baza terminaţiilor formei substantivale de singular, cu excepţia
1.3.2. 1.3.2.
substantivelor care nu au singular (pluralia tantum). Substantive de genul masculin (Съществителни имена от мъжки род) În faţa fiecărui substantiv de genul masculin se poate pune cuvântul един – indicator pentru numărul singular al substantivului. Majoritatea substantivelor de genul masculin se termină la singular în consoană nesonantă sonoră sau surdă [-б, -в, -ф, -к ş.a.] (consoana sonoră se pronunţă ca perechea ei surdă conform legii fonetice de asurzire a consoanei finale), în consoană sonantă [-л, -р, -м, -н] sau în semivocala [-й]. !!! – Un număr redus de substantive masculine are ca desinenţă de singular vocalele [-a, -я, -e, -и, -o] (terminaţii specifice genului feminin, respectiv neutru). Unele denumesc persoane de sex masculin. Prin contextualizare cu un numeral, adjectiv sau pronume la forma de masculin singular reiese acest fapt. – Unele substantive de genul masculin, ce denumesc titluri, funcţii, profesii, se folosesc pentru a desemna şi persoane de sex feminin. – Еxistă câteva substantive nume de persoană care au o singură formă pentru a desemna atât bărbaţi, femei, cât şi copii.
един мъж един часовник молив, речник, нож, кон, крал, оптимизъм, музей, трамвай, герой (един) баща „tată” (един) колега „coleg” (един) съдия „judecător” (военен) аташе „ataşat” (добър) дядо „bunic”, (моят) чичо „unchi;nene” Lunile anului: януари, февруари, март, април, май, юни, юли, август, септември, октомври, ноември, декември министър, президент; професор, доцент; капитан, сержант; летец професор Захариев професор Захариева; министър Денев министър Денева роднина, хаймана, пияница мой роднина моя роднина мое роднина
1.3.3.
Substantive de genul feminin (Съществителни имена от женски род) În faţa fiecărui substantiv de genul feminin se poate pune cuvântul еднa – indicator pentru numărul singular al substantivului. Majoritatea substantivelor de genul feminin se termină la singular în vocala [-a, -я]. (я apare atunci când, în componenţa cuvântului înainte de vocala finală [-a] se află [й] sau o consoană moale.) !!! – Există un grup însemnat de substantive feminine care la singular se termină în consoană, fenomen explicat de istoria limbii. În bulgara veche aceste substantive se deosebeau de substantivele masculine şi formal, diferenţă care s-a pierdut în bulgara actuală, rămânând cea de gen. – În acest grup intră şi substantivele formate cu sufixele -ост, -ест, ce denumesc noţiuni abstracte. – În limba bulgară literară există un număr redus de substantive, la care se observă o oscilaţie între masculin şi feminin în privinţa genului gramatical, datorată unor influenţe dialectale. Fenomenul se observă uşor dacă urmărim genul adjectivului, care trebuie să se acorde cu substantivul pe care îl determină. – Un caz aparte îl constituie substantivul мебел. Are genul feminin, deşi se termină în consoană, când este substantiv colectiv, şi are genul masculin, când desemnează o singură piesă de mobilier (substantiv concret).
една майка една къща една връзка родина, кола, чаша, ябълка, мечта чиния, стая, змия, идея ревизия [ревизйа] eдна пролет, есен нощ, вечер, любов, цел мисъл гордост, изостаналост твърдост, свежест вар, кал, пот, тел студен пот (masculin) студена пот (feminin) модерна мебел; „mobilă modernă, mobilier modern”; модерен мебел „o mobilă, o piesă de mobilier modernă”
Substantive de genul neutru (Съществителни имена от среден род) În faţa fiecărui substantiv de genul neutru se poate pune cuvântul еднo – indicator pentru numărul singular al substantivului. Marea majoritate a substantivelor de genul neutru se termină la singular în [-e] sau [-o]. !!! – În cadrul neutrelor intră şi un grup restrâns de substantive de origine străină, a căror desinenţe de singular sunt -и, -у, -ю (litera ю indică existenţa lui [й] sau a unei consoane moi înaintea vocalei finale [у]). – În limba bulgară, ca şi în celelalte limbi slave, substantivele care denumesc persoane sau animale neajunse la maturitate (în ciuda sexului bine definit încă din naştere) sunt substantive neutre. – Încadrarea de gen a substantivelor animate nu are întotdeauna în vedere distincţiile semantice de sex. Diminutivele animate, formate cu sufixelе - e, -ле, -че, -ице, sunt substantive neutre.
едно дете едно писмо копче, усилие, племе езеро, вино, рамо такси, бижу, пардесю момче „băiat” момиче „fată” дете „copil” агне „miel”, пиле „pui” тате, татенце „tătic”, братле, братче „frăţior”, сестриче „surioară” Mименце>Мими>Мария Анче > Анка
Nr.crt. Definiţii, reguli, norme
Определения, правила Exemple Примери
1.4. 1.4.1. 1.4.1.1.
Numărul substantivelor (Число на съществителните имена) - singular (единствено число - plural (множествено число) Pluralul substantivelor de genul masculin (Множествено число на съществителните имена от мъжки род) Pluralul substantive masculine monosilabice (едносрични)
филмове, броеве, зъби, мъже, крака, братя
1.4.1.2.
Pentru a forma pluralul substantivelor masculine se adaugă la forma de singular a substantivului masculin monosilabic una din desinenţele -ове, -еве, -и, -е, -а, -я, -ища. – Cea mai mare parte a substantivelor masculine monosilabice au desinenţa de plural -ове. – Substantivele masculinе monosilabice, care au terminaţia -й la singular, fac pluralul cu desinenţa -еве (terminaţia de sg. este înlocuită cu cea de pl.) – Un grup nu foarte numeros de substantive masculine monosilabice fac pluralul cu desinenţa -и. – Doar câteva substantive masculine monosilabice fac pluralul cu desinenţa -e. – Doar câteva substantive masculine monosilabice fac pluralul cu desinenţa -а (desinenţa de dual din bulgara veche). – Doar câteva substantive masculine monosilabice fac pluralul cu desinenţa -ища. – Cu desinenţa -я se formează pluralul unui singur substantiv masculin monosilabic. Pluralul substantivelor masculine plurisilabice (многосрични) se formează cu ajutorul desinenţei -и, adăugată la forma de singular a substantivului. În cazul substantivelor a căror formă de singular se termină în -й, desinenţa de plural se pune în locul semivocalei. În cazul substantivelor masculine terminate la singular în -a, -я, desinenţa -и de plural
влак – влакове стол – столове вид – видове зар – зарове бой – боеве брой – броеве чай – чаеве (dar şi чайове) гост – гости танц – танци лъч – лъчи мъж – мъже крал – крале княз – князе цар – царе кон - коне крак – крака рог – рога лист – листа път – пътища край – краища сън – сънища брат – братя самолет – самолети пример – примери студент – студенти писател – писатели герой – герои музей – музеи тролей – тролеи баща – бащи бояджия – бояджии
se pune în locul celei de singular. – Câteva substantive masculine nume de persoană fac pluralul cu desinenţa -овци. Excepţii
• Două substantivele masculine plurisilabice formează pluralul cu desinenţa -ове , specifică monosilabicelor. Se observă elizia lui ъ şi alternanţa я – e. !!! La formarea pluralului substantivelor masculine, pot avea loc următoarele alternanţe fonetice: – La substantivele masculine, a căror formă de singular se termină într-una din consoanele velare [к, г, х], la plural înaintea desinenţei -и, к trece în ц, г > з, х > с ( aşa numita a doua palatalizare). Excepţii
• La unele substantive masculine consoana velară nu se palatalizează (fenomen explicabil, cel mai adesea, prin incetarea acţiunii celei de a doua palatalizări). – La forma de plural a substantivelor masculine, care la singular se termină în sufixele -ец, -ър, -ъл, vocalele epentetice [е] şi [ъ] cad. – Căderea vocalei [е] sau [ъ] la plural se poate observa şi la unele substantive terminate în sufixele -ел şi -ът. – Când, la forma de singular а substantivului masculin, în faţa sufixului -ец se află o vocală, la plural [е] devine [й]. – La substantivele nume de persoană terminate la singular în -ин, forma de plural se obţine prin înlăturarea consoanei finale -н. Excepţie
• Substantivul господин formează
съдия – съдии дядо – дядовци чичо – чичовци вуйчо – вуйчовци дебелан - дебелановци център – центрове вятър - ветрове ученик – ученици речник – речници белег – белези хирург – хирурзи стомах – стимаси монах – монаси камък - камъни митинг – митинги дансинг – дансинги успех – успехи орех – орехи прозорец – прозорци компютър – компютри ъгъл – ъгли орел – орли, dar тунел – тунели нокът – нокти, dar път – пъти боец – бойци китаец – китайци индиец – индийци българин – българи гражданин – граждани селянин – селяни турчин – турци хърватин – хървати
1.4.1.3.
pluralul prin înlocuirea sufixului -ин de la singular cu desinenţa -a. !!! Există câteva substantive cu două forme diferite de plural, fiecare dintre acestea având o semantică distinctă. Pluralul numeric al substantivelor masculine (Бройна форма на съществителните от мъжки род) Substantivele de genul masculin, care denumesc obiecte sau animale, atunci când sunt precedate de un numeral cardinal sau de adverbele колко „cât”, толкова „atât”, няколко „câteva”, capătă o altă formă de plural decât cea obişnuită. Aceasta se numeşte plural numeric (бройна форма) şi are două desinenţe: -a, -я (variantă fonetică a lui -a, atunci când urmează după o consoană moale).
• Spre deosebire de situaţia de la pluralul obişnuit, vocalele [е] şi [ъ] din sufix nu dispar. Excepţie Substantivele литър şi метър , inclusiv compuşii lor.
• În cazul substantivului ден „zi” аflat după un numeral cardinal, sunt acceptate ambele forme de plural.
!!! Pluralul numeric nu se foloseşte în cazul
господин – господа Дами и господа! „Doamnelor şi domnilor!” лист – листа „frunze” – листове „foi de hârtie” път – пъти „ori, dăţi” – пътища „drumuri, căi” клон – клони „ramuri de pom” – клонове „ramuri în industrie, economie” един стол (un scaun) много столове (multe scaune) два стола (două scaune) един кон (un cal) малко коне (puţini cai) няколко коня (câţiva cai) колко броя (câte bucăţi) десет молива (zece creioane) дворец – дворци два двореца тигър – тигри два тигъра литър – литри, литра петдесет литра метър – метри, метра няколко сантиметра петстотин километра ден – дни, дена Колко дни/дена минаха? „Câte zile au trecut?”
1.4.2.
substantivelor masculine nume de persoană. Când aceste substantive sunt însoţite de un numeral cardinal sau de adverbele колко, толкова, няколко, ele îşi menţin forma obişnuită de plural. Pluralul numeric nu se foloseşte după substantive care exprimă cantităţi (ci numai după numerale cardinale). – Atunci când în propoziţii exclamative adverbele колко şi толкова determină substantive masculine nume de obiecte şi animale, acestea din urmă se folosesc cu forma obişnuită de plural. Pluralul substantivelor de genul feminin (Множествено число на съществителните имена от женски род) Substantivele feminine formează pluralul prin înlocuirea desinenţei de singular -a, -я cu cea de plural -и. Substantivele de genul feminin terminate în consoană la singular, formează pluralul cu aceeaşi desinenţă -и, adăugată la forma de singular a substantivului. Câteva substantive feminine formează pluralul cu desinenţa -e. !!! – La pluralul substantivelor feminine nu are loc palatalizarea consoanelor velare [к, г, х]. Excepţie În cazul a două substantive:
студент – студенти сто студенти (o sută de studenţi) Колко студенти има в залата? (Câţi studenţi sunt în sală?) една дузина моливи (nu молива) “o duzină de creioane” десетки трактори (nu трактора) „zeci de tractoare” Толкова долари похарчи! „Аtâţia dolari ai cheltuit!” Колко долара имаш? Имам хиляда долара. „Câţi dolari ai? Am o mie de dolari.” жена – жени улица - улици рокля – рокли мисия – мисии вечер – вечери нощ - нощи радост – радости свиня – свине овца – овце ръка – ръце нога – нозе инженерка – инженерки книга – книги муха – мухи ръка – ръце нога – нозе
1.4.3.
– Ca şi la masculine, la forma de plural a substantivelor feminine ce conţin la singular în sufix [е] sau [ъ] înaintea unei consoane sonante finale, aceste vocale cad. Pluralul substantivelor de genul neutru (Множествено число на съществителните имена от среден род) În cazul substantivelor neutre se înregistrează o destul de mare varietate de desinenţe de plural. Acestea sunt: -а, -я, -та, -на, -са, -и. – Substantivele de genul neutru, terminate la singular în -o, formează pluralul prin înlocuirea desinenţei de singular cu -a. La majoritatea substantivelor accentul se mută de pe prima silabă pe ultima. – Substantivele de genul neutru, terminate la singular în -це şi -ще, formează pluralul prin înlocuirea lui -e din sufix cu -a. – Substantivele de genul neutru, terminate la singular în -ие, -ние, formează pluralul prin înlocuirea lui -e din sufix cu -я. – Substantivele de genul neutru, terminate la singular în -е, -че, -ле, precum şi substantivele reprezentând împrumuturi lexicale de origine străină terminate în -и, -у, -ю, formează pluralul prin adăugarea desinenţei -та. – Câteva substantive de genul neutru, terminate la singular în -ме, formează pluralul prin adăugarea desinenţei -на. – Două substantive de genul neutru formează pluralul prin adăugarea desinenţei -ca.
мисъл – мисли песен – песни село – села изречение - изречения перде – пердета име – имена небе – небеса ниво – нивá детство – детства огледáло – огледалá кино – кинá прáво – правá лице – лица момченце – момченца училище – училища читалище – читалища нещастие – нещастия усилие – усилия събрание – събрания движение – движения кафе - кафета копче – копчета носле – нослета бижу – бижута такси – таксита меню – менюта име – имена знаме – знамена семе – семена време – времена чудо – чудеса небе – небеса
1.4.4. 1.4.4.1. 1.4.4.2.
– Câteva substantive de genul neutru, terminate la singular în -o, formează pluralul cu desinenţa -и. !!! – Reţineţi următoarele forme de plural ale substantivelor: – Există substantive neutre care prezintă dublete de plural. La origine, formele terminate în -e (< -h) ale substantivelor ce denumesc părţi ale corpului, sunt forme de dual. Acesta începe să dispară treptat în limba bulgară după sec. al XII-lea, iar formele de dual încep să fie percepute ca forme de plural. Substantive nenumărabile (Неброими съществителни имена) Substantivele nenumărabile denumesc no�iuni care nu pot fi numărate �i deci nu admit ideea de singular sau plural. Substantive defective de plural (Singularia tantum - ) (Съществителни имена, които имат само форма за единствено число) În principal, acestea denumesc:
- noţiuni abstracte; - еlemente chimice, metale; - substanţe, alimente.
În această categorie intră şi substantivele colective.
животно – животни насекомо – насекоми око – очи (palatalizarea lui к > ч) ухо – уши (palatalizarea lui х > ш) дете – деца цвете – цветя лозе – лозя коляно „genunchi” – колена – колене рамо „umăr” – рамена – рамене крило „aripă” – криле – крила дърво „arbore; lemn” – дървета „arbori, pomi” – дървеса (pl. poetic) – дърва „lemne” море „mare” - морета „mări” - моря (pl. poetic) здраве, обич, омраза бром, олово, сребро въздух, пепел, захар, сол,грис, ориз гражданство, учителство, студентство
Substantive defective de singular (Pluralia tantum) (Съществителни имена които имат само форма за множествено число) În principal, acestea denumesc:
- obiecte alcătuite din două părţi identice ce formează un întreg;
- denumiri geografice (munţi, localităţi);
- obiceiuri şi sărbători populare. !!! Clasele substantivelor numărabile şi ale celor nenumărabile nu sunt închise: unele substantive nenumărabile pot trece în clasa substantivelor numărabile. În bulgara contemporană substantivul ножици „foarfece” are forma de singular ножица. Cândva substantivele врата, кола, шейна erau de genul neutru şi defective de singular. În bulgara actuală forma lor de plural a devenit de singular şi, conform desinenţei, au intrat în categoria substantivelor de genul feminin, refăcându-şi un alt plural, specific femininelor.
клещи, гащи, обуща, джинси, дънки, очила, потури, шалвари Алпи, Анди, Карпати, Родопи, Драгалевци Заговезни, Повратки една ножица – две ножици врата – врати кола – коли шейна – шейни
Nr.crt. Definiţii, reguli, norme
Определения, правила Exemple Примери
1.5.
Categoria determinării Категория „определеност“ Aceasta arată gradul de cunoaştere de către vorbitor a obiectului denumit. Limba bulgară şi limba macedoneană sunt singurele limbi slave care au dezvoltat categoria determinării. În monumentele de limbă mediobulgară, încă din secolele XI-XII, se observă utilizarea tot mai intensă după substantiv a pronumelui demonstrativ neaccentuat t[,ta,to cu rol de individualizare. Treptat acest pronume demonstrativ se gramaticalizează şi se transformă în articol gramatical. Existenţa articolului şi, în primul rând, poziţia sa la sfârşit de cuvânt în albaneză,
1.5.1. 1.5.1.1.
bulgară, macedoneană şi română este considerat unul dintre cele mai importante balcanisme. În limba bulgară există doar articularea cu articol hotărât postpus/enclitic (задпоставен определителен член), care corespunde unei bune cunoaşteri a obiectului de către vorbitor. Forma nearticulată a substantivului fie nu dă nici o indicaţie cu privire la cunoaşterea obiectului de către vorbitor, fie indică un grad redus de cunoaştere a obiectului de către vorbitor. În limba bulgară nu există articol nehotărât (неопределителен член). În anumite contexte numeralul един, една, едно, едни poate îndeplini funcţia de articol nehotărât. Forma articulată a substantivului poate avea şi un sens generalizator (обобщително значение / генерализираща функция). Categoria determinării/articulării la substantiv se exprimă cu ajutorul unor instrumente gramaticale. În cazul limbii bulgare, morfemul-articol (членна морфема), cu forme diferite de gen şi număr, se scrie legat de substantivul nearticulat, asemenea articolului hotărât din limba română. Articularea substantivelor la singular Articularea substantivelor de genul masculin Членуване на съществителните имена от мъжки род Articolul hotărât pentru substantivele de genul masculin, numărul singular, este de două feluri: – articol lung (пълен член):-ът , variantă fonetică -ят, cu care se articulează substantivele ce îndeplinesc în propoziţie funcţia sintactică de subiect sau
Имам куче. „Am un câine.” Кучето ми се казва Мърфи. „Câinele meu se cheamă Murphy/ Pe câinele meu îl cheamă Murphy.” Гледам филм. „Mă uit la un film.” Чета (една) книга. „Citesc o carte.” Имам среща. „Am o întâlnire.” Срещата бе важна. „Întâlnirea a fost importantă.” Лъвът е хищник. „Leul e un animal de pradă.” m.sg. -ът, -а; -ят, -я; f.sg. -та; n.sg. -то; m., f.,n. pl. -те, -та Човекът e тук. (subiect) Лекарят е тук. Той е директорът на
de nume predicativ; – articol scurt (непълен член/кратък член):-а, variantă fonetică -я cu care se articulează substantivele ce îndeplinesc în propoziţie funcţia sintactică de complement direct sau indirect, de complement circumstanţial ş.a. Utilizarea articolului lung /scurt este condiţionată sintactic. Această regulă se aplică în scris. În comunicarea orală (în pronunţie) diferenţierea aceasta nu se produce. !!! Маrea majoritate a substantivelor care se termină în consoană se articulează cu -ът sau -a.
• La articularea substantivelor terminate în -азъм şi -изъм, cade vocala [ъ] din sufix.
• La articularea unor substantive masculine monosilabice, accentul se mută şi cade pe ultima silabă, pe articol (гр`aд – град`ът, град`а). Conform foneticii limbii bulgare [á] accentuat nu se reduce, se pronunţă [a]. Însă, în această situaţie apare o neconcordanţă între modul în care se pronunţă şi se scrie articolul scurt. Se scrie -a, se pronunţă redus [ъ].
Substantivele masculine care se articulează la singular cu articolul lung -ят şi scurt -я sunt:
- substantivele nume de agent şi nume de obiecte derivate cu sufixul -тел;
- substantivele nume de agent cu sufixul -ар;
фирмата. (nume predicativ) Виждам човека, който е тук. (compl. direct) Обади се на лекаря. (compl. indirect) Пред театъра има паметник. (compl. circ.) град – градът, града дом – домът, дома художник – художникът, художника ентусиазъм ентусиазмът, ентусиазма; идеализъм идеализмът, идеализма преподавател преподавателят, преподавателя; двигател двигателят, двигателя хлебар хлебарят, хлебаря
1.5.1.2. 1.5.1.3.
- substantivele terminate în -й;
- zece substantive de genul
masculin care, într-un stadiu mai vechi din evoluţia limbii bulgare, se terminau în consoană moale (urmată de -ь).
Substantivele de genul masculin nume de persoane, terminate la singular în -а, -я, -е, -о (terminaţii de feminin şi neutru), se articulează cu articolele hotărâte -та şi -то, specifice substantivelor feminine, respectiv neutre. În acest caz, articularea nu urmează genul substantivului, ci se supune unor principii formal-fonetice sonore. Articularea substantivelor de genul feminin Членуване на съществителните имена от женски род Substantivele feminine se articulează la singular cu articolul hotărât -та.
• Substantivele feminine terminate la singular în consoana -т , prin alipirea articolului, dublează consoana în scris (în pronunţie, acest dublu [т] e mult mai puţin marcat).
• La articularea substantivelor feminine terminate în consoană, accentul se mută pe articol.
Articularea substantivelor de genul
край – краят, края герой – героят, героя ден – денят, деня зет – зетят, зетя кон – конят, коня крал – кралят, краля цар – царят, царя път – пътят, пътя сън – сънят, съня огън – огънят, огъня лакът – лакътят, лакътя нокът – нокътят, нокътя баща – бащата съдия – съдията аташе – аташето дядо – дядото чичо – чичото жена – жената кухня – кухнята кръв – кръвта захар - захарта пролет – пролетта вест – вестта мъдрост – мъдростта вечер – вечерта младост – младостта
1.5.2. 1.5.3.
neutru Членуване на съществителните имена от среден род Substantivle de genul neutru se articulează la singular cu articolul -то. Articularea substantivelor la plural – Toate substantivele, indiferent de genul lor, care la plural se termină în -и sau -е se articulează cu articolul hotărât -те (articularea nu se realizează în funcţie de genul substantivului, ci se supune unor principii formal-fonetice sonore). – Toate substantivele, indiferent de genul lor, care la plural se termină în -а sau -я se articulează cu articolul hotărât -та. Articularea substantivelor sub aspect semantic. Substantive proprii De obicei, substantivele proprii nu se articulează, deoarece determinarea, individualizarea este exprimată în însuşi sensul lexical al substantivului propriu. Există, însă, şi excepţii de la această regulă. – Substantive proprii care se articulează a) Nume de persoană diminutive şi hipocoristice.
мляко – млякото палто – палтото жилище –жилището дете – детето кафене – кафенето s.m. вол – волове – воловете ден – дни – дните пазар – пазари – пазарите s.f. лекарка – лекарки – лекарките стая – стаи - стаите нощ – нощи – нощите ръка – ръце – ръцете s.n. рамо – рамене – раменете око – очи - очите s.m. крак – крака - краката брат – братя – братята s.n. легло – легла – леглата име – имена – имената цвете – цветя – цветята Иван–Ванка– Ванката Никола – Коле – Колето Елена –Ленче– Ленчето Мария – Мими–
Aceste forme se întrebuinţează în toate funcţiile sintactice, iar cele nearticulate se folosesc doar în adresare. b) Unele nume proprii masculine care se termină în -a: c) Denumiri de lanţuri şi masive muntoase (substantive cu formă de plural): !!! Unele denumiri geografice (ape, munţi ş.a.) care, în general, nu se articulează se pot folosi şi articulat: d) Denumiri de epoci, de evenimente istorice: – Substantive proprii care nu se articulează: Denumiri de ziare, reviste, instituţii, întreprinderi, titluri de opere literare (аtunci când nu sunt articulate de însuşi autorul în cauză) etc. Spre deosebire de situaţia din bulgară, în română aceste substantive proprii se articulează: Substantive comune – Substantive comune care nu se articulează: Substantivele мама, майка, татко, тате, баба, дядо, бате, кака, леля, вуйчо, вуйна, стрина, чичо folosite de vorbitor când acesta se referă la proprii părinţi şi rude. Articularea substantivelor sub aspect sintactic. În gramaticile limbii bulgare sunt expuse detaliat situaţiile în care substantivele sunt mereu articulate sau, dimpotrivă, nu se articulează niciodată, în funcţie de rolul sintactic pe care îl îndeplinesc în propoziţie.
Мимето -Дай на Ванката този пакет! - Ванка, ти ли си? Сава – Савата Тома – Томата Aлпите, Карпатите, Родопите, Хималаите Дунав(ът) е една от големите европейски реки. Ренесансът, Ренесанса Освобождението, Възраждането (списание) „Мисъл“, (вестник) „Труд“ (фабрика) „Платно“ (читалище) „Светлина“ (роман) „Тютюн“ вестник „Свобода“ – ziarul „Libertatea” Maма знаеше много народни песни. Дядо (=дядо ми) беше учител. Kнигата е интересна. Орелът е птица. Децата изглеждат весели. Момичето се казва Ани.
Prezentăm câteva situaţii, prin comparaţie cu articularea în limba română. Substantive articulate în bulgară şi nearticulate în română a) Substantivul îndeplineşte funcţia sintactică de complement indirect (cu sens partitiv, parţial): b) Substantivul îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc: Substantive nearticulate în bulgară şi articulate în română – Substantivul cu funcţie generică, cе îşi adaugă un substantiv în nominativ pentru identificare, nu se articulează în bulgară:
Вземи си и от хляба! „Ia şi din pâine!” Вкусих от виното. „Am gustat din vin.” Влиза в стаята. „Intră în cameră.” Колата излезе извън шосето. „Maşina iese de pe şosea.” Срещнахме се по пътя. „Ne-am întâlnit pe drum.” В залите е намерите видео проектори. „În săli veţi găsi videoproiectoare.” град Брашов „oraşul Braşov” Търся булевард Първи май. „Caut bulevardul 1 Mai.” Къщата се намира на улица Франклин. „Casa se află pe strada Franklin.” Курорт Албена е предпочитан от румънските туристи. „Staţiunea Albena este preferată de turiştii români.”
Nr.crt. Definiţii, reguli, norme
Определения, правила Exemple Примери
1.6.
Forma de vocativ a substantivelor de genul masculin şi feminin Звателна форма на съществителните имена от мъжки и женски род În limba bulgară contemporană nu există categoria declinării la substantive. Forma de vocativ a substantivelor masculine şi feminine este, de fapt, o formă specială de adresare caracteristică
1.6.1. 1.6.2.
îndeosebi, conform practicii limbii, substantivelor proprii şi celor care denumesc persoane. Terminaţiile formei de vocativ a substantivelor de genul masculin sunt: -e -o -ю (după consoană moale)
• La formarea vocativului unor substantive masculine pot apărea diferite transformări fonetice:
- palatalizarea consoanelor velare;
- căderea vocalei [ъ] sau [e]. Terminaţiile formei de vocativ a substantivelor de genul feminin sunt: -o (-ьо, -йо) cu mutarea accentului pe silaba precedentă; -е (desinenţă de vocativ proprie femininelor ce conţin sufixul -ка). !!! - Substantivele de genul neutru şi toate substantivele la numărul plural nu au formă de vocativ. - În ultimele decenii se observă tot mai pregnant tendinţa de înlocuire a formei de vocativ cu cea de nominativ, în special la substantivele nume de persoană de sex feminin. Formele de adresare în -o se evită, fiind considerate nepoliticoase, grosolane. În locul lor se foloseşte forma obişnuită de nominativ (casus generalis).
Иван – Иване господин – госодине „domnule” мъж – мъжо „bărbate” българин – българино „bulgarule” учител – учителю „profesore” кон – коню „calule” бог – боже юнак – юначе Петър – Петре старец – старче госпожа – госпожо сестра – сестро леля – лельо Мария – Марийо мома – моме госпожица – госпожице Иванка – Иванке „Мария, как си?“ „Скъпа, Виктория,...“ „Даниела, кажи ми...“
- Această situaţie începe să se extindă la majoritatea substantivelor proprii.
„Димитър, ела!“
!Recapitulare: Genul substantivelor
Terminaţie sing. Gen Exemple consoană vocala -a, -я, -o, -e, - и
masculin (мъжки род)
мъж „bărbat”, град „oraş” баща „tată”, татко „tată”, войвода „voievod”, бояджия „vopsitor”, януари „ianuarie”
vocala -a sau -я consoană
feminin (женски род)
жена „femeie”; книга „carte” есен „toamnă” , кръв „sânge”, свежест „prospeţime”, младост „tinereţe”
vocala -e, -o vocala -и, -ю, -y
neutru (среден род)
дете „copil”, село „sat” такси „taxi”, меню „meniu”, бижу „bijuterie”
Formarea pluralului substantivelor
Subst. masc. plurisilabic Terminaţia la singular
Terminaţia de plural Exemple
consoană -и молив-моливи „creion-creioanе” сладолед-сладоледи „îngheţată-îngheţate”
-к -ци вестник-вестници „ziar-ziare”
-ец -ци германец-германци „german-germani”
-ър -ри компютър-компютри „calculator-calculatoare”
Subst. masc. monosilabic
consoană
-ове стол-столове „scaun-scaune”
consoană -е мъж-мъже „bărbat-bărbaţi”
consoană -а крак-крака „picior-picioare”
consoană -и факт-факти
„fapt-fapte” consoană -ища път-пътища
„drum-drumuri”
Substantiv feminin Terminaţia la singular
Terminaţia la plural Exemple
-a -и планина-планини „munte-munţi”
-я -и стая-стаи „cameră-camere”
consoană -и вечер-вечери „seară-seri”
Substantiv neutru Terminaţia la singular
Terminaţia la plural Exemple
-о -а писмо-писма „scrisoare-scrisori” руло-рула „rulou-rulouri”
-е (-це, -ище)
-а лице-лица „faţă/persoană-feţe/persoane”
-е (-ле, -че, -ре)
-та момче-момчета „băiat-băieţi” момиче-момичета „fată-fete” пиле-пилета „pui-pui” море-морета „mare-mări”
-ие -ия събрание-събрания „adunare-adunări”
-ме -на име-имена „nume-nume”
-и, -е, -у, -ю (subst. de origine
străină)
-та такси-таксита „taxi-taxiuri” kафе-кафета „cafea-cafele” бижу-бижута „bijuterie-bijuterii” меню-менюта „meniu-meniuri”
Articularea substantivelor Mъжки род Женски род Среден род Единствено число
-ът, -a човек-човекът, човека (om-оmul) -ят, -я кон-конят, коня (cal-calul)
-та гора-гората (pădure-pădurea) земя-земята (pământ-pământul)
-то дете-детето (copil-copilul) цвете-цветето (floare-floarea)
Множествено число
-те влакове-влаковете (trenuri-trenurile) -та крака – краката (picioare-picioarele)
-те чанти-чантите (genţi-genţile)
-та цветя-цветята (flori-florile) -те уши - ушите (urechi-urechile)
6 Pe baza informaţiei din tabele, rezolvaţi următorul test. Menţionăm
că doar unul din cele trei răspunsuri este corect. Тестова задача. Верният отговор е само един.
1. Какво означават съществителните имена? а) предмети, брой, качества; б) действия, явления и състояния; в) лица, предмети, явления.
2. Съществителните имена могат да бъдат: а) нарицателни, собствени, неброими; б) броими, неброими, нарицателни, собствени; в) собствени, броими, неброими. 3. Вярно ли е, че съществителното име: а) има само число; б) изменя се по число; в) изменя се по род и число . 4. В кой ред има само съществителни от мъжки род: а) аташе, слуга, змей; б) вуйчо, вуйна, внук; в) парк, есен, песен. 5. В кой ред има само съществителни от женски род: а) вол, сол, баня; б) момиче, река, линия; в) обич, болест, вода. 6. В кой ред има само съществителни от среден род: а) дядо, време, радио; б) знаме, дете, дърво; в) ръце, лице, море.
7. В кой ред има грешка във формата за множествено число на съществителните имена? а) обувки, обуща; б) здравета, цветета; в) сънища, дървета. 8. В кой ред няма грешка във формата за множествено число на съществителните имена?
а) пюрета, сокове; б) дни, прозореци; в) спектакъли, театъри.
9. В кой ред има грешка във формата за множествено число на съществителните имена? а) три стола, сто инженери; б) две маси, два компютъра; в) пет часове, много коня. 10. Къде има грешка в членуването на съществителните
имена? а) купувачът, купувачите; б) анализата, анализите; в) продавачката, продавачките. 11. Къде няма грешка в членуването на съществителните
имена? а) чичото, чичовците; б) музейът, музейте; в) кимоното, кимоната. 12. В кой от редовете има грешка? а) любовта, страстта; б) моста, листата; в) староста, брата. :-) Răspunsuri (Отговори): 1. – в; 2. – б; 3. – б; 4. – а; 5. – в; 6. – б; 7. – б; 8. – а; 9. – в; 10. –
б; 11. – б; 12. - в.
УПРАЖНЕНИЯ EXERCIŢII
Cъществително име Substantivul
1. Определете рода на следните съществителни имена: апартамент къща стая книга момиче легло учебник дете багаж перде молив студент баня дядо тролей лекар стол цвете писалка такси куче бюро младост проблем вода адрес любов миг година есен пролет зима лято госпожица мост шосе път 2. Поставете в множествено число съществителните имена от мъжки род: Модел:
Той има един речник. Ние имаме много ....................... . Искате ли стол? Искаме много ............................. . Имаме един плик. Нямаме много .............................. . Росица има ли шал? Росица има много ...................... . Тук има един човек. Там има много ............................ . Къщата има един етаж. Блокът има много ...................... . В залата има един ученик. В залата има много .................... . В София има ли музей? В София има много .................... . 3. Поставете в множествено число съществителните имена от женски род: Модел:
Аз имам една ябълка. Вие имате много ....................... . Тя има ли рокля? Тя има много ........................... . На масата има тетрадка и книга. На масата има много ..... и .... . Идва една продавачка. Идват много ............................. . На стената има картина. На стената има много ............ .
Аз имам един молив. Ти имаш много моливи.
Аз имам една кола.
мъжки род
женски род
среден род
Ти имаш много коли.
Магазинът има витрина. Магазинът има много.............. . Купувате диня и баничка. Купувате много ......... и ........... . Аз нямам лекция. Ти имаш много ......................... . 3. Поставете в множествено число съществителните имена от среден род: Модел:
Тук има едно знаме. Там има много ........................... . Аз правя усилие. Ти правиш много ....................... . Това е куче. Това са много ............................ . Тук има ли училище? В квартала има много ............... . На двора виждам пиле. На двора не виждам много ....... . Той не пие кафе. Ти пиеш много ........................... . Идва едно дете. Идват много .............................. . На стената има огледало. На стената има много .............. . 4. Попълнете празните места, като използвате бройната форма на съществителните имена от мъжки род: Модел:
Нямам молив. Вземи! Аз имам три ................. . Нямам плик. Вземи! Аз имам няколко .......... . Нямам лист. Вземи! Аз имам сто .................. . Нямам бележник. Вземи! Аз имам пет ................. . Нямам стол. Вземи! Аз имам няколко ............. . Нямам лаптоп. Вземи! Аз имам два .................... . 5. Попълнете празните места, като използвате и бройната форма на съществителните имена от мъжки род:
Аз имам едно цвете.
Нямам учебник.
Ти имаш много цветя.
Вземи! Аз имам два учебника.
Модел:
автобус. Колко ..... отиват до операта? Два ..... . Няколко ..... . Много ..... . влак. Колко ..... заминават за Русе? Три ..... . Няколко ..... . Много ...... . театър. Колко ..... има в Букурещ? Десет ..... . Няколко.... . Много ...... . метър. Колко ..... плат искате? Пет ..... . Няколко.... . Много ........... . музей. Колко ..... има в София? Двадесет ..... . Няколко.... . Много .... . 6. Работете по модела като употребете необходимите числителни и съществителни имена: Модел: Колко студенти имаш? (5) ...................................... Колко професори имаш? (6) ....................................... Колко адвокати познаваш? (2) ....................................... Колко лекари познаваш? (3) ....................................... Колко ученици имаш? (4) ....................................... Колко съквартиранти имаш? (2) ....................................... 7. Членувайте съществителните имена от мъжки род, единствено число: Модел:
Виждам ......................... (учебник)! ....................... е на бюрото. Виждам ......................... (телевизор)! ....................... е до леглото. Виждам ......................... (килим)! ........................ е в хола. Виждам ......................... (телефон)! ........................ е на масата. Търся ............................ (адвокат)! ........................ е в офиса. Търся ............................ (учител)! ......................... е в катедрата. Търся ............................ (зъболекар)! ......................... е в кабинета. Търся ............................ (студент)! ......................... е на лекции.
Виждам речника! Речникът е на масата.
Три вестника. Няколко вестника. Много вестници
вестник. Колко вестника има на масата?
Колко приятели имаш?
(4) Четирима приятели.
8. Изберете пълен или кратък член: Модел:
Студент... поздравява професор... . Професор... поздравява студент... . Лекар... говори на ученик... . Ученик... слуша лекар... . Преподавател... пита директор... . Директор... отговар на преподавател... . Адвокат... говори с клиент... . Клиент... слуша адвокат... . Писател... мисли за читател... . Читател... мисли за писател... . Директор... вика асистент... . Асистент... отива при директор... . 9. Членувайте съществителните имена от женски и среден род: Модел: Моля, дайте ми едно кафе. Моля, дайте ми една цигара. Ето, .......... . Ето, .......... . Моля, дайте ми едно помагало. Моля, дайте ми една книга. Ето, .......... . Ето, .......... . Моля, дайте ми едно лепило. Моля, дайте ми една линия. Ето, .......... . Ето, .......... . Моля, дайте ми едно меню. Моля, дайте ми една химикалка. Ето, .......... . Ето, .......... . Модел:
Обичам (море) .................. . Обичам (зима) .................... . Обичам (есен) .................... . Обичам (пюре) ................... . Обичам (лято) .................... . Обичам (пролет) ................ . Обичам (планина) .............. . Обичам (вино) .................... . 10. Членувайте съществителните имена от мъжки, женски и среден род в множествено число:
Професорът пита студента. Студентът отговаря на професора.
Обичам (момче) момчето.
Моля, дайте ми едно цвете. Ето, цветето.
Моля, дайте ми една чаша. Ето, чашата.
Модел:
(Лекция)................. и (упражнение)............... по български език са интересни. (Перде) .................. на прозореца са доста скъпи. (Стол) ..................... и (маса)...................... са модерни. (Курорт)................... и (плаж)...................... в България са много хубави. (Младеж)................. са студенти, а (момиче)................. са ученички. На бюрото се намират (учебник)..............., (тетрадка)............. и (лист)........... . (Брат)........................... и (сестра)......................... са тук. Болят ме (ръце)................... и (коляно)...................... . До (прозорец)...................... има (ваза)................ с (цвете)............................... . (Адвокат)................. предават на (съдия)............... всички (документ)............. . 11. Поставете правилната форма за множествено число на съществителните имена: Колко (спортист)............. участват в конкурса? Двама (пътник)................ си разговарят весело. На края на селото има (поляна), където пасат стада (кон).......... . Градът е разположен на двата (бряг)............ на реката. Трябва да купя повече (дърво).............. за зимата. Направи (абонамент)............. за няколко (вестник).............. и (списание).............. . За колко (ден)........... си в София? Колко (час) работиш на ден? Напишете вашите (име) .................... и (адрес)............. . 12. Поставете определителните членове, където е необходимо: Качват се в трамвай...... . Този трамвай...... е препълен. Влак...... пристига със закъснение. Чакам дълго влак...... . В този театър...... актьори...... и режисьор...... работят много добре. Не се явяваме на изпит...... . Изпит...... е труден. Дъщери...... ни са големи вече, а син...... ни е на десет години. В ресторант...... сервитьори...... са внимателни. През лято...... хора...... обичат да ходят на море...... . Лекар...... дава лекарство...... на дете...... . Спирка...... на тролей...... е на ъгъл...... до онази сграда...... . Дядо...... на Асен обича да се разхожда в парк...... .
(Кламер) Кламерите са в кутията.
![Substantivul[1] Ces](https://img.pdfslide.net/doc/110x75/55cf9030550346703ba3af7f/substantivul1-ces.jpg)
