R O M A N I A D I R E C T I A H I D R O G R A F I C Ă M A R I T I M Ă

C O N S T A N T A 9 0 0 2 1 8 , S t r . F U L G E R U L U I N R . 1 Tel.+40 241 65 10 40 ; Fax.+40 241 51 30 65 email hidro@rdslink.ro

Programul Parteneriate în domeniile prioritare

Proiect de cercetare ştiinŃifică INFLUENTA MODIFICARILOR GEO-CLIMATICE GLOBALE SI REGIONALE

ASUPRA DEZVOLTARII DURABILE IN DOBROGEA (GLOBE)

Etapa III/2009-30-06

Identificarea unor factori de risc geoclimatici şi a consecinŃelor lor potenŃiale asupra sistemelor socio-economice în Dobrogea

terestră şi maritimă

RAPORT DE CERCETARE Activitatea III1

Cunoaşterea factorilor determinanŃi ai schimbărilor geologice şi identificarea tendinŃelor locale în variaŃia unor parametrii

COORDONATOR PROIECT GeoEcoMar

Cdor. dr. Romeo Boşneagu dr. Dan Jipa Seful DirecŃiei Hidrografice Maritime

- Iunie 2009 -

2

R A P O R T DE CERCETARE

Etapa a III- a – 2009

Cunoaşterea factorilor determinanŃi ai schimbărilor geologice şi identificarea tendinŃelor

locale în variaŃia unor parametrii Cuprins

Capitolul 1 CUNOAŞTEREA FACTORILOR DETERMINANłI AI SCHIMBĂRILOR GEOLOGICE REGIONAL ŞI LOCALE ÎN DOBROGEA TERESTRĂ ŞI MARITIMĂ.......................................................................................................................5 PRINCIPALELE ETAPE ÎN EVOLUłIA PALEOGEOGRAFICĂ A MĂRII NEGRE………………………………………………………………………………….. 5 Capitolul 2

IDENTIFICAREA TENDINłELOR LOCALE ÎN VARIAłIA UNOR PARAMETRII..................................................................................................................14

RISCURI ECOLOGICE GENERATE DE EROZIUNEA LITORALĂ....................14 Concluzii............................................................................................................................44 Bibliografie........................................................................................................................46

3

SCOPUL PROIECTULUI Scopul proiectului este de imbunatatire a colaborarii dintre diferite

entitati de cercetare-dezvoltare si inovare, unitati ale administratiei publice si agenti economici privati pentru solutionarea problemelor social–economice aparute in zona Dobrogei continentale si maritime ca urmare a modificarilor geoclimatice globale si regionale.

OBIECTIVUL GENERAL AL PROIECTULUI.

Proiectul îşi propune ca obiectiv general sǎ evidenŃieze impactul suferit

de teritoriul dobrogean în cursul evoluŃiei sale sale sub influenta modificarilor geo-climatice globale si regionale. Se urmǎreste ca în final sǎ se ajungǎ la concluzii referitoare la dezvoltarea durabilǎ a Dobrogei de astǎzi, sub presiunea schimbǎrilor globale/regionale.

ACTIVITĂłILE ETAPEI A III –A A PROIECTULUI Etapa a III – a a proiectului cuprinde două activităŃi, după cum urmează: Activitatea III1: Cunoaşterea factorilor determinanŃi ai schimbărilor geologice şi identificarea tendinŃelor locale în variaŃia unor parametrii Activitatea III2: Factori de risc geoclimatic. ConsecinŃe potenŃiale asupra sistemelor socio-economice în Dogrogea terestră şi maritimă

Activitatea III1 a constat în analiza factorilor posibili ai schimbărilor geologice cu rol determinant în arealul dobrogean şi, de aici, identificarea unor tendinŃe locale de variaŃie necesare înŃelegerii trendului geologiei Dobrogei terstre şi maritime de către CO şi P1, pe baza bugetului alocat fiecăruia în parte şi prezentarea informaŃilor necesare înŃelegerii şi analizei în continuare a cauzelor acestor evoluŃii.

OBIECTIVELE ETAPEI A III - A

Prezentul raport expune rezultatele cercetǎrilor efectuate în cadrul etapei a III-a -

activitatea III.1 din planul de realizare a proiectului. Aceasta îşi propune sa treacǎ în revistǎ cunoştinŃele ştiinŃifice existente în prezent referitoare la cunoasterea factorilor determinanti ai schimbarilor geologice din Dobrogea şi identificare tendinŃelor variaŃiei celor mai importanŃi parametrii geologici cu efect regional şi local.

4

REZUMAT

Dezvoltarea durabilă a unei regiuni nu se mai poate face astăzi decât pe baza unor

planuri riguroase ce au la baza studii ştiintifice interdisciplinare ce oferă o predicŃie pe termen lung a evoluŃiei factorilor de mediu favorabili sau nefavorabili în care este proiectată dezvoltarea. Modificările geologice generale, regionale şi locale, vizibile in ultima perioadă pentru zona României şi in special pentru cea a Dobrogei şi litoralului românesc al Mării Negre (întelegând prin litoral şi apele nationale, zona contigua si zona economică exclusivă) au un caracter complex, sunt puŃin abordate şi studiate în interdependentă, condiŃii geografice, geologice, clima etc. şi finalizate cu prognoze pe termen mediu şi lung care să asigure dezvoltarea sigură şi durabilă a regiunii.

Marea Neagră reprezintă o entitate politico-socială, culturală şi economică ce

depăşeşte astăzi cu mult aria geografică cunoscută, în mod obişnuit, sub acest nume. ImportanŃa geostrategică a bazinului Mării Negre este reliefată în ultima perioadă de stăruinŃa cu care principalii „actori” ai politicii şi economiei mondiale şi-au manifestat interesul şi voinŃa în diferitele acŃiuni politico-diplomatice, economice, culturale, militare, de cercetare ştiinŃifică, etc. desfăşurate, în special, în ultimii ani în această zonă. PoziŃia Mării Negre, de placă turnantă între Orient şi Occident, la intersecŃia civilizaŃiilor, importanŃa statelor riverane, apropiate, sau a celor care au interese politice şi economice aici, face ca atenŃia cercetătorilor din diferite domenii de activitate să devină de interes, planificându-se activităŃi de cercetate multidisciplinară, pe mai mulŃi ani, la care vor participa reprezentanŃi ai unor Ńări şi instituŃii situate la mari distanŃe de Marea Neagră şi al căror interes legat de această zonă era scăzut în trecutul apropiat. Se impune astfel, ca şi România să-şi intensifice prezenŃa sa în toate aceste activităŃi, să-şi întărească poziŃia de Ńară riverană, potenŃând poziŃia geostrategică deosebită pe care o are, atât las nivel politic, cât şi economic, cultural, ştiinŃific, sportiv etc. Bazinul Mării Negre a intrat în atenŃia popoarelor de navigatori încâ din antichitatea timpurie. Numele bazinului acvatic care astăzi îl numim Marea Neagră în trecutul istoric a suferit câteva metamorfoze. PopulaŃiile din jurul ei, mai ales geŃii şi sciŃii, cu înclinaŃii mai mult de păstori şi plugari decât de navigatori, se presupune că nu vedeau în imensitatea apelor ei decât o stihie înfricoşătoare şi neînŃeleasă, din care motiv îi spuneau Ahşaena adică „mohorâtă”, „neagră” (V. Trufaş, 1969).

Pătrunzând în apele Mării Negre, grecii au preluat de la băştinaşi cuvântul Ahşaena, i-au înŃeles sensul sumbru şi l-au transformat în Axeinos, care în elena are înŃeles de „neprietenos”, „neospitalier” (I. Lepşi, 1939).

Legăturile comerciale fructuoase cu populaŃiile locale i-au făcut pe greci să se statornicească pe coastele „Mării neprietenoase” (Pontos Axeinos) şi să întemeieze numeroase oraşe care constituiau tot atâtea focare de civilizaŃie. În această situaŃie, numele de Pontos Axeinos părându-li-se fără rost şi chiar supărător, îl schimbă în Pontos Euxeinos (mare ospitalieră). Acest nume a durat 12 secole, până când marile migraŃii de la sfârşitul antichităŃii distrug centrele civilizate. Odată cu acestea, se pierde şi denumirea de Pontul Euxin şi reapare vechea denumire – care s-a impus definitiv – Marea Neagră.

5

DESCRIEREA ŞTIINłIFICĂ SI TEHNICĂ

CAPITOLUL 1

CUNOAŞTEREA FACTORILOR DETERMINANłI AI SCHIMBĂRILOR GEOLOGICE REGIONAL ŞI LOCALE ÎN DOBROGEA TERESTRĂ ŞI MARITIMĂ PRINCIPALELE ETAPE ÎN EVOLUłIA PALEOGEOGRAFICĂ A MĂRII NEGRE

Asupra genezei cuvetei Mării Negre există mai multe păreri. Un punct de vedere este acela că Marea Neagră corespunde unui geosinclinal tânăr format în Mio-Pliocen (V.A. Obrucev, 1926; A.O. Arhanghelski şi V.M. Strahov, 1938; L. Licikov, 1935 ş.a.). O altă ipoteză, mai nouă, este aceea a genezei secundare a depresiunii Mării Negre, ca urmare a transformării scoarŃei de tip continental prin metamorfism profund în scoarŃă de neoformaŃie (S.I. Subotin, 1965). A.E. Slesinger (1978) consideră că în Miocen se formează depresiunea centrală şi taluzul continental printr-o prăbuşire adâncă dar inegală a depresiunii Mării Negre. În Miocenul superior şi Pliocen, bazinul Mării Negre era unul cu apă dulce şi salmastră (Marele Lac Pontic); acesta se dezvoltă în suprafaŃă (în Neogen - Cuaternar), apărând la sfârşitul Pliocenului izolat şi de întindere redusă. Începând cu Pleistocenul, bazinul pontic se fragmentează, apar mai multe bazine care se vor colmata, rămânând numai bazinul actual al Mării Negre. De aici înainte evoluŃia şi caracteristicile bazinului Mării Negre depind de oscilaŃiile de nivel ale Oceanului Planetar şi de propriile sale oscilaŃii.

În Cuaternar, caracterul oscilatoriu al variaŃiei nivelului mării este exemplificat de succesiunea bazinului Ceaudin şi Paleoeuxin, cu apă dulce, cu niveluri mai înalte, bazinelor pliocene cu niveluri coborâte1.

Legătura cu apele Mediteranei se face în Uzunlar, când nivelul mării creşte cu 30-40 de metri peste cel actual. Urmează apoi o nouă izolare a Mării Negre (destul de lungă), în timpul glaciaŃiunii Riss, când regresiunea nivelului mării a fost de aproape 200 m sub cel de astăzi, după aceasta se reface în Karangat, în timpul interglaciarului Riss – Würm, când nivelul a crescut până la 5…20 m peste cel actual.

Legătura cu Mediterana se întrerupe din nou în timpul glaciaŃiunii Würm (acum cca. 20 mii de ani) când nivelul mării a scăzut până la 80…100 de metri sub nivelul de astăzi; această perioadă poartă numele de Neoeuxin şi se caracterizează prin ape dulci şi salmastre. Urmele văilor litorale de atunci se găsesc astăzi îndeosebi pe platforma continentală.2

Urmează faza Mării Negre vechi în Postglaciar (Holocen) acum 8…10 mii de ani când, ca urmare a topirii gheŃarilor, nivelul… se ridică cu cca. 2 metri peste cel actual şi se stabileşte o legătură permanentă cu Marea Mediterană. Începe acum procesul de

1 E. Saulea – Geologie istorică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967 2 ***GEF – Black Sea Environmental Programme – Litoralul românesc al Mării Negre, Valoare şi

conservare, Bucureşti, 1995

6

formare a Deltei Dunării şi după unele date (la aproximativ limita Pleistocen - Holocen) procesul de formare a hidrogenului sulfurat.3

În perioada Mării Negre noi, când se produce transgresiunea neolitică (histriană), aproximativ 4…5 mii de ani î.Hr. nivelul mării creşte cu peste 5 metri peste nivelul actual.

Urmează regresiunea fanagoriană spre sfârşitul mileniului II î.Hr. până la începutul mileniului I î.Hr. când regresiunea este de minus 3…4 metri faŃă de nivelul mării actuale şi apoi transgresiunea valahă din secolul al XV-lea d.Hr., când nivelul mării creşte cu circa un metru peste nivelul de astăzi, urmând să scadă către nivelul actual.

După Y. ZaiŃev (1978)4 evoluŃia paleogeografică a bazinului Mării Negre a cunoscut următoarele etape (fig.3.1): 1. Formarea Mării Sarmatice (5…7 milioane ani î.Hr.), ca un bazin al Mării Thetys, ce se întindea de la poziŃia actuală a Vienei până la baza munŃilor Tian Shan şi cuprindea

aproximativ zona actuală a Mării Negre, Mării Azov, Mării Caspice şi Mării Aral, separată de Oceanul Planetar;

2. Formarea Mării Meotice (3…5 milioane ani î.Hr.) având legătură cu Oceanul Planetar;

3. Lacul (marea) PonŃian în Pliocen (1,5…3 milioane ani î.Hr.), când legătura cu oceanul este din nou întreruptă şi apa salină este înlocuită cu apă dulce în cea mai mare parte a sa (fauna marină este înlocuită cu fauna salmastră şi dulcicolă reprezentate şi astăzi în zonele cu salinitate scăzută din Marea Caspică, Marea Azov şi în partea de nord-vest a Mării Negre);

4. Lacul (marea) Ceaudian (1milion ani î.Hr.) izolat de ocean, cu apă cu salinitate redusă, (Kuma-Manâci) şi faună de tip ponŃian;

5. Bazinul Paleoeuxinian (400…500 mii ani î.Hr.) având o formă apropiată de cea actuală a Mării Negre şi Mării Azov, legat în partea de nord-est cu Marea Caspică prin depresiunea Kuma-Manâci şi în sud-vest cu Marea Marmara prin strâmtoarea Bosfor (aceasta nefiind legată cu Marea Mediterană), faună de tip ponŃian;

6. Marea Karangat (100…150 mii ani î.H.) ce avea legătură cu Marea Mediterană şi cu Oceanul Planetar, creşte salinitatea (mai mare decât cea actuală), fauna şi flora marină ocupă o mare parte a bazinului mării;

7. Lacul (marea) Neoeuxin (18…20 mii ani î.Hr.), când se întrerupe din nou legătura cu oceanul, salinitatea se reduce foarte mult, fauna şi flora oceanică dispar iar fauna şi flora de tip ponŃian reocupă întregul bazin;

8. Marea Neagră modernă (10…7 mii ani î.Hr.), când se realizează din nou legătura cu Marea Mediterană prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele; salinitatea creşte treptat permiŃând p[trunderea a numeroase specii de tip mediteranean (astăzi 80% din fauna Mării Negre provine din Marea Mediterană). Relicvele de tip ponŃian se retrag din nou în zonele cu salinitate mai mică (fig. 1.1).

3 O. Şelariu – Platforma continentală din sectorul românesc al Mării Negre , Ed. Academiei Navale

„Mircea cel Bătrân”, ConstanŃa, 1999 4 Y. ZaiŃev, V. Mamaev, Marine Biological Diversity in the Black Sea, A Study of Change and Decline, GEF Black Sea Environment Programme, vol. 3, UN Publications, New York, 1-3, 1997

7

Fig.1.1 EvoluŃia paleogeografică a bazinului Mării Negre (după Y. ZaiŃev -1978)

łărmul şi relieful submarin ca reflectare a evoluŃiei paleogeografice a bazinului Mării Negre

InfluenŃa evoluŃiei fizico-geografice a bazinului Mării Negre asupra aspectului

Ńărmurilor şi a reliefului submarin reprezintă un punct de interes pentru prezenta lucrare. VariaŃia nivelului mării în Cuarternar (după O. Şelariu - în care se Ńine seama de

cercetări româneşti actuale cu importanŃă deosebită asupra evoluŃiei Ńărmurilor şi a reliefului submarin) este prezentată în figura 1.2.

Fig. 1.2 VariaŃia nivelului mării în Cuarternar (după O. Şelariu-1999)

8

Din acest grafic rezultă că limitele bazinului Mării Negre au oscilat foarte puŃin

de la începutul Cuaternarului, iar Dunărea a ajuns în această perioadă în zona deltei sale5. De asemenea, totalitatea depozitelor marine cuaternare observate astăzi sunt depozite litorale, pentru că deosebirile între configuraŃia Ńărmurilor din cuaternar şi cele actuale sunt neînsemnate6. Cercetările făcute în Marea Neagră în deceniul opt arată că bazinul mării se împarte în patru provincii fiziografice principale, astfel: platforma continentală, panta continentală, piemontul şi câmpia abisală7. Platforma continentală ocupă 29,9% din suprafaŃa totală a bazinului Mării Negre, panta continentală 27,3%, piemontul 30,6% şi câmpia abisală 12,2%8. Câmpia abisală se întinde în partea centrală a mării şi se caracterizează printr-un relief extrem de plat şi neted, iar adâncimea maximă măsurată este de 2212 m într-o zonă la 60 km nord de Inebolu9. Deşi, marginea platformei continentale se găseşte la adâncimi variabile, aproape peste tot ruptura de pantă spre taluzul continental (la 100-110 m) este însoŃită de prezenŃa unei trepte de 10…12 m înălŃime, interpretată ca fiind limita bazinului mării într-unul din stadiile sale cuaternare10. De asemenea, în zonele unde trecerea platformei continentale se face la adâncimi de 400.500 m există mai multe trepte (la circa 100 m) reprezentând, probabil, faleze fosile cuaternare11. Elemente specifice în evoluŃia paleogeografică a Ńărmului românesc al Mării Negre łărmul românesc al Mării Negre se caracterizează printr-o evoluŃie complexă evidenŃiată de lucrările cercetătorilor români Liteanu şi colab. (1961), Liteanu şi Pricăjan (1966), Panin (1974), Şelariu şi colab.(1969), Caraivan, Şelariu (1974), Caraivan ş.a. (1986), Trufaş (1970); Panin ş.a. (1977), Panin (1972, 1974, 1976, 1983, 1989, 1997, 1998, 1999), Mihăilescu (1989), Mihăilescu şi Rogojină (1984), Vespremeanu şi Ştefănescu (1978, 1993) (fig.3.3).

5 *** Marea Neagră în zona litoralului românesc, Monografie hidrologică, Bucureşti, 1973 6 E. Saulea, Geologie istorică, Ed. Didactică şi Pedagogică, bucureşti. 1967 7 D.A.Ross ş.a. Bathymatry and Microtophography of the Black Sea, The Black Sea –Geology, Chemistry and Biology, AAPG, Memoir 20, 1974 8 ibidem 9 N. Panin, ş.a. Cercetări batimetrice pe platforma continentală a Mării Negre, Studii de cercetări de geologie, geofizică, geografie, Geofizica, Tomul 15, 1971 10 ibidem 11 ibidem

9

Legenda

Regresiunea dacica(fanagoriana)

Marea Neagra noua

Marea Neagra veche

Linia tarmului catresfarsitul fazeineoeuxinului

Fig.1.3

EvoluŃia Ńărmului în Pleistocen La începutul Neoeuxinului nivelul mării era cu peste 80 m mai jos decât nivelul

actual, regresiune însoŃită de adâncirea văilor continentale şi de transport de material detritic, şelful având aspectul unei câmpii litorale. Forajele de pe cordoanele litorale atestă faptul că relieful würmian se dezvoltă pe substraturi diferite. În a doua parte a Neoeuxinului continuă evoluŃia platformei continentale a mării în sensul nivelului de bază către -40 m (faŃă de nivelul de astăzi), producând evoluŃia văilor râurilor dobrogene către profilul lor de echilibru, ceea ce produce colmatarea lor.

VariaŃia nivelului Mării Negre în Pliocen obŃinută prin prospecŃiuni în regiunea de Ńărm şi de şelf din nordul Mării Negre (Chepaliga ş.a.-1982) arată faptul că au avut loc trei transgresiuni în Pliocenul mijlociu şi târziu şi o a patra în Ceauda (Pleistocen)12 (fig.1.4).

În fig.1.4 variaŃia nivelului mării în Pliocenul mijlociu şi superior este

reprezentată prin curba 1, iar variaŃia aproximată a acestuia (cu segmente de linii drepte), prin segmentele de dreaptă 2.

12 N.V.Yesin Transformation of the Black Sea Coast and Shelf by Wave Erosion in Pliocene – Pleistocene, ***Coastlines of the Black Sea, Editor R. Kostyan, American Society of Civil Engineeers, New York, 1993

10

Fig.1.4 VariaŃia nivelului mării în Pliocenul mijlociu şi superior (după Chepaliga ş.a.-1982 )

În sprijinul acestei afirmaŃii se prezintă în continuare schema eroziunii Ńărmului de NE a bazinului Mării Negre în Pliocen (N.V.Yesin-1993)13 (fig.3.5). Fig.1.5 Eroziunea Ńărmului de NE a Mării Negre în Pliocen (după Yesin-1993)

În fig. 1.5 sunt reprezentate cele trei terase formate în Pliocen într-o perioadă de 2,9 milioane de ani (la sfârşitul trans-s gresiunii Ceauda aveau nivelul +(440-470) m, +330 m şi respectiv +130 m). În perioada următorilor 600000 ani Ńărmul s-a înălŃat în continuare până la nivelul actualelor terase caucaziene.14

EvoluŃia Ńărmului în Holocen Caracteristica acestei perioade când se produce deschiderea definitivă a Bosforului este transgresiunea flandriană (dobrogeană) şi ridicarea nivelului mării până aproape de nivelul actual. La început se remarcă o creştere a nivelului mării însoŃită de o retragere spre vest a liniei de Ńărm până la aproximativ izobata actuală de -15m. În perioada Mării Negre noi transgresiunea continuă, se înregistrează o ridicare de nivel până la aproximativ +4m. Ca urmare a acestor oscilaŃii ale nivelului mării s-au produs

13 ibidem 14 ibidem

11

modificări importante ale liniei Ńărmului şi a reliefului submarin, cu deosebire în partea de nord.

Transgresiunile postglaciare au avut drept consecinŃă înecarea văilor, distrugerea şi spălarea vechii linii de Ńărm şi a unor cordoane litorale ale căror poziŃii se pot identifica cu greutate în mare15. Urmează o regresiune importantă determinată de un climat rece, când nivelul mării scade până la -2, -3 m faŃă de nivelul actual (perioadă care a durat până în primele secole ale mileniului d.Hr. şi din care se păstrează urme arheologice submarine: ruine ale cetăŃii Histria, Callatis şi Tomis, aşezări pescăreşti pe grindul Lupilor sau în jurul fostului golf Techirghiol etc.).Transgresiunea actuală este evidenŃiată de translaŃia grindurilor spre uscat, retragerea izobatelor spre Ńărm, rămânerea în mare a unor borne cadastrale etc.16

Se presupune că perisipurile care barau lagunele de la gurile Dunării se aflau avansate mult în larg, constituind o linie a Ńărmului mult mai spre est faŃă de cea actuală. La orientarea cordoanelor litorale în diferitele faze transgresive sau regresive, un rol important l-au avut pintenii fundamentului dobrogean, format în special din şisturi verzi şi gresii cretacice, care se prelungesc sub depozite mai recente, ca în Grindul Lupilor, sau apar ca insule sau peninsule stâncoase (BisericuŃa, Histria etc.). Acestea au constituit nucleele de formare şi orientare a cordoanelor litorale la intrarea în golful Halmyris (Razimul de astăzi) şi vechiul liman de la gurile Istrului, menŃionat de Herodot17 (fig.1.6).

Fig.1.6 łărmul dobrogean în perioada antică veche (după Panin-2001)

15 O. Şelariu – Platforma continentală din sectorul românesc al Mării Negre , Ed. Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, ConstanŃa, 1999 16 ibidem 17 M. Rădulescu, EvoluŃia Ńărmului Mării Negre între Sf. Gheorghe şi Capul Midia, Ses. com. ştiinŃifice I.M.M.B.,1988, ConstanŃa

12

După N. Panin (1997)18

evoluŃia paleogeologică a Deltei Dunării a cunoscut principalele sale faze, astfel: faza iniŃială Letea-Caraorman (11700-9800 î.Hr.), Delta Sf. Gheorghe I (9000-7200 î.Hr.), Delta Sulina (7200-2000 î.Hr.), Delta Sf.Gheorghe II şi Delta Chilia (2800 î.Hr.-prezent), Delta secundară Coşna-Sinoie (3550-2500 î.Hr.) (fig.1.7).

Legenda

Fig.1.7 EvoluŃia paleogeologică a Deltei Dunării (după Panin-1997)

Pe baza studiilor lui P.V. Fedorov (1963, 1978) variaŃia nivelului mării în Pleistocen – Holocen este următoarea: cel mai ridicat nivel a avut loc acum 600000 ani corespunzând maximului transgresiunii Ceauda, două vârfuri, aproximativ acum 400000 şi 300000 ani, corespund transgresiunii Euxinului vechi, două vârfuri, acum 100000 ani, corespunzătoare transgresiunii Karangat şi un vârf corespunzător transgresiunii holocenice (fig.1.8)19.

18 N. Panin, On the Geomorphogic and Geologic Evolution of the River Danube-Black Sea Interaction Zone, Geo-Eco-Marina 2/1997, 31-25, Bucureşti-ConstanŃa 19 N.V.Yesin Transformation of the Black Sea Coast and Shelf by Wave Erosion in Pliocene – Pleistocene, ***Coastlines of the Black Sea, Editor R. Kostyan, American Society of Civiul Engineeers, New York, 1993

13

Fig.1.8 1.variaŃia nivelului mării în Pleistocen (după Fedorov-1978)

2.variaŃia calculată a nivelului mării în Pleistocen (după Yesin-1993)

EvoluŃia şelfului în Pleistocen-Holocen după N. V. Yesin (1993), (fig.1.9) este: 1-profil relief pre-Ceauda; 2-profil şelf după prima transgresiunea euxiniană veche; 3- profil şelf după ultima transgresiunea euxiniană veche; 4-profil şelf după transgresiunea Karangat; 5-profil şelf după transgresiunea euxinică; 6-profilul fundului conform măsurătorilor seismice20.

Fig.1.9 EvoluŃia şelfului în Pleistocen-Holocen (după Yeşin - 1993)

20 ibidem

14

CAPITOLUL 2

IDENTIFICAREA TENDINłELOR LOCALE ÎN VARIAłIA UNOR PARAMETRII RISCURI ECOLOGICE GENERATE DE EROZIUNEA LITORALĂ

Litoralul sudic al României la Marea Neagră se întinde de la Midia până la Vama Veche, pe aproximativ 80 km. Această zonă cuprinde trei zone portuare importante: Midia, ConstanŃa şi Mangalia. Lungimea zonei costiere, excluzând sectoarele portuare, este de aproximativ 59 km, aceasta fiind împărŃită în şapte sectoare. Aceste şapte sectoare sunt considerate ca fiind celule sedimentare costiere independente. Zona costiera a Romaniei a suferit de eroziune timp de mai multi ani. Exista mai multe cauze ale acestei eroziuni, cum ar fi scaderea aportului de sedimente pe suprafetele de plaja, pierderea de sediment catre larg datorita actiunii valurilor, prabusirea falezelor datorita instabilitatii geotehnice a zonelor situate in partea de sus a pantelor si/sau actiunii valurilor la baza falezelor, procesul natural de retragere a acestora si altele. Amploarea eroziunii costiere difera de la un sector la altul. De asemenea, difera si gradul de utilizare a zonei costiere. Litoralul romanesc intre Capul Midia si Vama Veche a fost, de-a lungul ultimelor decenii, una dintre cele mai importante regiuni economice ale tarii, atat prin turismul dezvoltat in aceasta zona, atragand sute de mii de turisti anual, cat si prin alte activitati umane: industrie, activitati maritime (Portul Constanta – cel mai mare port la Marea Neagra, Porturile Midia si Mangalia, canalele de navigatie Dunare - Marea Neagra si Poarta Alba – Midia - Navodari), agricultura, comert etc.

Cu toate acestea, presiunea umana continua asupra mediului costier a generat o serie de efecte negative de mediu. Una dintre cele mai grave probleme de mediu care a afectat litoralul romanesc intre Capul Midia si Vama Veche este eroziunea costiera, atat a plajelor (cele mai multe dintre ele dedicate turismului) cat si a falezelor. Lucrari de protectie au fost efectuate acum cateva decenii, dar in ultimele doua decenii lucrari de protectie importante sau eficiente nu au fost efectuate. De aceea, se impune o urgentare a lucrarilor de protectie costiera conform noilor concepte de protectie costiera. Baza unei protectii costiere eficiente este reprezentata de cunoasterea situatiei actuale a litoralului, dar si de evolutia actuala a dinamicii lui.

Geologia zonei litorale romanesti Zona litorala reprezinta o unitate aflata intr-o continua modificare din punct de

vedere geomorfologic si geologic, localizata la limita dintre domeniul marin si cel terestru. Pentru litoralul romanesc, domeniul terestru este constituit din regiunea Dobrogei si Delta Dunarii. Mai exact, litoralul este suprapus peste: Doborgea de Sud (Platforma Sud Dobrogeana), Dobrogea Centrala (Masivul Central Dobrogean), Dobrogea de Nord (Orogenul Nord Dobrogean) si Depresiunea Predobrogeana.

15

Dobrogea de Sud este delimitata la nord de falia Capidava-Ovidiu. Cristalinul din baza acestei unitati variaza din Precambrian in Cuaternar, fiind intrerupt de cateva lacune de sedimentare.

Cea mai mare parte a litoralului romanesc nu ia contact direct cu formatiunile geologice mai vechi, ce afloreaza pe teritoriul dobrogean. Astfel, in jumatatea sa nordica zona litorala romaneasca reprezinta frontul Deltei Dunarii si a complexului Razelm-Sinoe. Depozitele din zona litorala, ca si cele deltaice si lacustre din vecinatatea tarmului apartin Cuaternarului. De la Capul Midia spre sud, pana la Vama Veche si mai departe pe teritoriul Bulgariei, in zona litorala apar aflorimente de depozite antecuaternare. Astfel, sisturile verzi precambrian superioare afloreaza la Cetatea Histria, langa satul Vadu, precum si in faleza lacului Tasaul. Jurasicul superior calcaros (Oxfordian si Kimmeridgian) afloreaza la Cap Midia si pe malul lacului Siutghiol (Chiriac, 1950; Draganescu, 1973). In zona lacului Siutghiol apar si depozite cretacice apartinand Barremianului, Aptianului si Senonianului (Chiriac, 1960).

Sarmatianul reprezinta formatiunea cea mai raspandita de pe tarmul sudic al Dobrogei, exceptand Cuaternarul, alcatuind baza falezei marine. Cercetarile intreprinse de Chiriac (1960) au evidentiat prezenta Sarmatianului mediu (Bassarabian) si a Sarmatianului superior (Kersonian).

Pleistocenul inferior din zona sudica a litoralului romanesc este constituit din argile verzi, albicioase sau roscate cu concretiuni de gips, cu intercalatii subordonate de pietris (Liteanu, Ghenea, 1966; Conea, 1970).

Pleistocenul mediu si superior este reprezentat in faleza Marii Negre prin depozite groase de loess in care A. Conea a recunoscut 7 grupe de soluri. Caracteristicile loess-ului din Dobrogea arata ca vantul a fost agentul principal care a transportat materialul detritic. Stratele mai vechi de loess au granulatie asemanatoare pe tot teritoriul Dobrogei. Ultimul si penultimul strat de loess indica sortarea dimensionala a materialului detritic de la nisip foarte fin, pe marginea dunareana a Dobrogei, la silt, in apropierea marii. Pe aceeasi directie se constata si scaderea grosimii stratelor. O alta sursa de material detritic pentru depozitele de loess a constituit-o zona litorala cu sedimentele ei. Asa se explica granulatia mai grosiera a ultimului strat de loess in imediata apropiere a plajei.

In Cuaternar, Dobrogea de Sud se dezvolta ca o regiune exondata. Formatiunile precuaternare din Dobrogea Centrala si de Sud sunt acoperite de un

strat de loess si argile rosii-maronii. In baza acestui strat de loess, deasupra unei zone degradate constituita din formatiuni geologice mai vechi, afloreaza argile rosii si rosii-galbui cu numeroase concretiuni calcaroase si Fe-Mn, cristale de gips si fragmente de roci pre-dobrogene (Ana Conea, 1970).

Lipsa de fosile face destul de dificila datarea argilelor. Macarovici (1968) compara aceste argile cu argilele scytiene din Rusia care au fost atribuite Apseronianului. Argilele rosii sunt atribuite, de asemenea, de Ana Conea (1970) Pleistocenului inferior. Autoarea considera ca de-a lungul Pleistocenului inferior, in conditiile unui climat cald au aparut o serie de oscilatii. Astfel, in aceste perioade calduroase s-au format strate de sol (ce vor deveni ulterior argile rosii), in timp ce in perioadele reci, intr-o matrice de argile rosii au fost acumulate pietrisuri calcaroase.

Depozitele de loess sunt foarte larg raspandite, acoperind intreaga regiune. In depozitele de loess, Ana Conea (1970) a identificat 7 grupe de soluri. Parte din aceste

16

grupe de soluri sunt destul de slab dezvoltate (reprezentand probabil interfaze), in timp ce altele sunt foarte bine dezvoltate (reprezentand probabil faze glaciare).

In ceea ce priveste granulometria sedimentelor, se remarca loessul predominant siltic. Depozitele situate in apropierea Dunarii au, totusi, caracterisitici nisipoase.

Caracterizarea mineralogica a depozitelor de loess este data de prezenta mineralelor usoare, din care cuartul, feldspatii si muscovitul se gasesc in proportii aproximativ egale. Pe baza diferentierilor mineralogice a putut fi realizata o zonare a formatiunilor de loess dobrogene astfel: o provincie Danubiana (rolul aluviunilor danubiene este predominant); o provincie centrala (sisturi verzi – Dobrogea Centrala), cu o compozitie similara cu cea a Dobrogei de Sud; o serie reprezentata de zone mici situate in partea nordica a Dobrogei, caracterizata prin depozite de loess (Bazinul Babadag, in vecinatatea complexului lagunar Razelm-Sinoe).

Nivelurile cu soluri fosile situate in partea superioara a profilelor de loess au fost atribuite interfazelor Wurmiene, solurile fosile argiloase (foarte bine dezvoltate) fiind, probabil, depuse in intervale interglaciare.

Tectonica In urma influentei orogenezei baikaliene soclul Platformei sud-dobrogene a fost

compartimentat in mai multe blocuri, a caror dispozitie este paralela cu falia Palazu. Cel mai ridicat bloc este compartimentul din partea nordica – ridicarea Palazu Mare – unde soclul cristalin a fost inntalnit la adancimi in jur de 1000 m. Spre sud, soclul Platformei sud-dobrogene coboara. La sud de acestea, a fost detectata o noua ridicare, in zona granitei cu Bulgaria, cunoscuta sub numele de ridicarea Mangalia, ca o prelungire a ridicarii nord-bulgare.

Platforma sud-dobrogeana in ansamblu este ridicata de-a lungul faliei Dunarii. Prima transgresiune cu care incepe cuvertura Platformei sud-dobrogene nu poate

fi stabilita cu certitudine in timp. Cele mai vechi depozite datate din baza cuverturii apartin Silurianului superior. Primul ciclu de sedimentare in timpul caruia partea centrala a Platformei sud-dobrogene a functionat ca o zona depresionara cu subsidenta foarte activa, se incheie in Devonian. Soclul fracturat a fost influentat de miscarile din faza ardenica cand s-a produs o reactivare a faliilor mai vechi; drept consecinta, se inregistreaza o slaba deformare a cuverturii siluriene.

Spre sfarsitul Paleozoicului si intr-o buna parte a Mezozoicului, Platforma sud-dobrogeana a functionat ca o regiune emersa, supusa actiunii de denudare, consecinta a orogenezei hercinice.

Un nou ciclu de sedimentare incepe in Jurasicul mediu, continuand si in Cretacic. Pe toata durata acestuia, Plaftorma sud-dobrogeana a functionat ca o regiune tipic epicontinentala, cu formare de carbonatite si de faciesuri recifale, cu oscilatii pe verticala care au dus la frecvente discontinuitati de sedimentare sau adesea la formarea evaporitelor si a depozitelor continentale.

Platforma sud-dobrogeana a fost influentata de orogeneza mezocretacica, caci, in timp ce depozitele Cretacicului superior au o pozitie orizontala sau cvasi-orizontala, cele ale Jurasicului si Cretacicului inferior descriu largi ondulatii.

In Neozoic, Platforma sud-dobrogeana continua sa evolueze ca regiune epicontinentala care a fost acoperita de ape in Paleogen si in Miocenul superior, dupa care ramane definitiv exondata, in Cuaternar capatand infatisarea actuala.

17

PROCESE DE SEDIMENTARE LITORALA Consideratii generale

Procesele de sedimentare litorala, de migratie a sedimentelor din zona de coasta

sunt controlate in principal de miscarea apei in aceasta zona. Elementul cel mai important sunt valurile si, mai precis, energia lor. La fel de importante sunt curentul litoral, curentul de transfer litoral si cel de retur. Atat valurile cat si curentii sunt generati si controlati de conditiile meteorologice si in primul rand, de vant.

Granulele de sedimente sunt deplasate de curentii de du-te-vino generati de valuri, precum si de curentii mentionati mai sus. In functie de modul de transport, sedimentele pot fi impartite in:

• sedimente de fund, transportate mai ales prin rostogolire si tarare; • sedimente de semisuspensie, transportate in apropiere de fund, mai ales prin

saltatie. In aceasta categorie intra de fapt acele sedimente care sunt ridicate in suspensie, ca un nor la trecerea unui val si se redepun pe fund pana la venirea urmatorului val;

• sedimente in suspensie. In raport cu orientarea generala a coastei, miscarea sedimentelor poate fi

transversala spre sau dinspre tarm, si longitudinala in lungul tarmului. In lungul zonei de deferlare a valurilor, incepand de la adancimea apei, numita

"baza valului", mai mica decat 1/4 din lungimea de unda L de spargere, se inregistreaza o miscare a materialului nisipos spre coasta, cu o componenta in lungul litoralului.

Pe bara, conditiile de adancime sunt satisfacute si se produce spargerea valurilor, realizandu-se o descarcare energetica, si, in consecinta, un regim de turbulenta maxima. In aceste conditii in zona barei transportul sedimentelor in suspensie si semisuspensie in lungul coastei este deosebit de activ, pe bara ramanand in principal particulele cele mai mari si mai grele care nu pot fi preluate de curent.

In zona de surf, intre bara si plaja (foreshore), miscarea transversala este destul de importanta: swash-ul duce tot materialul intr-o miscare de covor spre plaja, iar back-wash-ul nu poate prelua decat materialul mai fin, producandu-se astfel o segregare a materialului dupa marimea lui hidraulica.

Transportul longitudinal rezulta din componenta in lungul tarmului ale miscarilor de du-te - vino (swash - back wash) la anumite unghiuri de incidenta a fronturilor valurilor (driftul de plaja) si din actiunea curentilor de transfer litoral (driftul litoral longitudinal).

In functie de situatia hidrometeorologica, miscarea in lungul tarmului poate sa-si schimbe sensul pe diferite directii. Deplasarile sedimentelor in lungul tarmului in perioade limitate de timp se numesc "migratii". Se poate vorbi despre amplitudinea migratiei intr-o perioada de timp dat. Suma vectorilor migratiilor intr-un an de zile reprezinta transferul litoral sau driftul litoral al sedimentelor (sau curentul litoral de sedimente) care materializeaza deplasarea generala a sedimentelor in lungul coastei.

Parametrii transferului litoral de sedimente sunt determinati de caracteristicile valurilor si ale curentilor, marimea granulelor sedimentului, inclinarea pantei submarine a plajei etc.

18

Fig..2.1 – Profilul plajei

Cantitatea maxima de material detritic transportat de curentul litoral de sedimente

intr-o unitate de timp in conditii hidrometeorologice date, se numeste capacitatea de transport a curentului. Raportul dintre debitul solid real al unui curent litoral de sedimente si capacitatea de transport defineste gradul de saturare a curentului dat. Cand raportul este subunitar exista posibilitatea aparitiei eroziunii tarmului.

Intr-o zona data, curentii de transfer litoral si cei de retur sunt pulsatorii in functie de conditiile hidrometeorologice. Viteza lor poate depasi 1m/s si este suficienta pentru a produce deplasarea materialului sedimentar cu formarea de megarippluri de nisip. Odata cu cresterea amplitudinii valurilor si a unghiului de incidenta a acestora fata de tarm (pana la o anumita limita) puterea curentului de transfer litoral creste. Viteza maxima se inregistreaza in zona de surf.

Valurile produc si ele o deplasare a granulelor sedimentelor, deplasare care in afara componentelor de dute-vino are si o componenta in lungul coastei.

Componenta principala a echilibrului dinamic al litoralului o reprezinta "bugetul" sau "balanta" materialului sedimentar. In procesul evolutiei coastei, materialul detritic grosier se "consuma" prin tocire si faramitare, iar sedimentele in totalitate pot fi transportate in alte zone ale litoralului. Refacerea stocului de sedimente litorale se poate realiza prin alimentarea zonei costiere cu aluviuni aduse de cursuri de apa, prin eroziunea falezelor, a materialelor provenite prin transferul de sedimente din zone vecine ale litoralului sau de pe fundul marii. Bararea curentului litoral de sedimente, bararea cursurilor de apa, si prin aceasta interceptarea si micsorarea debitelor solide precum si exploatarea materialelor sedimentare de pe plaja, strica iremediabil echilibrul sedimentar al litoralului, generand eroziuni intense ale acestuia.

O alta cauza de prima importanta a modificarilor litoralului o prezinta furtunile foarte puternice si exceptionale care au loc de 2-3 ori/an sau chiar mai rar. In timpul acestor furtuni energia valurilor si capacitatea de transport a curentului litoral de sedimente creste cu cateva ordine de marime. Se produce astfel o foarte intensa eroziune a litoralului; un strat important de sedimente este pus in miscare acestea parcurgand

19

distante foarte mari. In cazul unui litoral in care balanta de material sedimentar este deficitara, transformarile determinate de furtunile foarte puternice sunt uneori ireversibile.

Un alt factor care determina schimbari majore ale morfologiei litoralului este modificarea nivelului apelor marii.

Oscilatiile nivelului Marii Negre pot fi de volum, provocate de schimbarea sezoniera, multianuala sau eustatica a bilantului de apa al bazinului marii, sau de deformarea suprafetei libere sub actiunea diverselor forte externe.

Oscilatiile de volum sezoniere, date mai ales de variatia sezoniera a aportului de apa al raurilor, pot atinge in partea de V si NV a Marii Negre 20-28 cm.

Oscilatiile multianuale, provocate de variatia stocurilor anuale ale raurilor tributare ca urmare a ciclurilor climatice, ating, de asemenea 20 cm.

Oscilatiile eustatice ale nivelului Marii Negre, de la sfarsitul Pleistocenului pana in prezent, sunt, in linii mari, corespunzatoare cu variatiile de nivel evidentiate pentru bazinele oceanice. In cazul Marii Negre, nivelul apelor s-a ridicat de la -100 m la 0 m in decurs de aprox. 8.000 ani la sfarsitul Pleistocenului. In Holocen variatiile nivelului marii au fost mai mici, inregistrandu-se coborari sau ridicari de +/- 2 pana la 4m.

In ultimii 2.000 de ani, nivelul Marii Negre pe litoralul vestic a crescut cu cca. 4 m. Observatiile maregrafice din ultimul secol au aratat tendinte de crestere a nivelului marii cu 2-3 mm/an.

Dintre oscilatiile de deformare mentionam seisele, denivelarile de vant si mareele. Seisele in zona de NV si V a Marii Negre au perioade care variaza de la minute la 13 ore si amplitudini de la 1cm la 2 m. Denivelarile de vant, pentru vanturile din sectoarele N, NE, E si SE, pozitive, de aflux, pot atinge 1,2-1,5 m. Mareele, cu o perioada medie de 12 ore 25 minute, au amplitudini de 7-11 cm.

Dintre oscilatiile de nivel descrise, variatiile majore, cum sunt cele eustatice, determina ingresiuni sau retrageri importante ale marii si deci schimbari radicale ale pozitiei zonei litorale. Celelalte oscilatii, cu amplitudini mai mici, pot influenta si ele procesele de eroziune si retragere a coastei mai ales daca peste efectul unei ridicari temporare a nivelului apei se suprapune actiunea puternic eroziva a vreunei furtuni puternice.

Descrierea zonei sudice litorale romanesti, Cap Midia – Vama Veche

Ceea ce frapeaza din primul moment in zona meridionala a litoralului este amploarea interventiei umane in mediul costier. Impactul a fost insa preponderent negativ, interventia umana constituind un permanent factor destabilizator care a generat dezechilibre in majoritatea sectoarelor litorale.

Constructiile portuare, lucrarile hidrotehnice, precum si alte activitati cu impact in zona costiera au influentat rapid si in mod diferit desfasurarea proceselor costiere, accentuand dezechilibrele deja existente in zona litorala; urmare a deficitului sedimentar - tot mai accentuat pe masura ce avansam spre sud - se constata o intensificare a proceselor erozive, reflectata atat de evolutia generala a liniei tarmului cat si de schimbarile batimetrice inregistrate in zona litorala. Din punct de vedere geomorfologic, dezvoltarea tarmurilor cu faleza activa confera zonei costiere sudice un caracter de specificitate. Trecerea gradata de la faciesul danubian la cel

20

organogen constituie o alta trasatura dominanta a zonei meridionale care, alaturi de caracterele geomorfologice specifice, permite separarea in cadrul ei a doua sectoare distincte (Fig. 2.2):

• sectorul Cap Midia - Cap Singol, cu caracter de tranzitie intre zona septentrionala si cea meridionala; elementul definitoriu il constituie prezenta corpurilor acumulative nisipoase, mari, extinse intre promontorii cu faleza activa;

• sectorul Cap Singol - Vama Veche, cel care prin caracterul dominant al tarmurilor cu faleza activa - intrerupte doar in dreptul limanelor de bariere litorale - imprima zonei costiere sudice trasatura specifica.

Conform clasificarii genetice a lui Shepard (1967), litoralul sudic romanesc se incadreaza in categoria tarmurilor secundare, cu doua subtipuri caracteristice:

- tarmuri cu faleza; - tarmuri de acumulare. Geologia zonei litorale afecteaza aportul de sedimente pe plaje si influenteaza in

totalitate morfologia zonei costiere sudice. Coasta prezinta configuratii diferite care reflecta tocmai diferentele locale dintre desfasurarea proceselor costiere si geologia zonei litorale.

21

Fig. 2. 2 - Litoralul romanesc de la Constanta la Vama Veche (NASA).

Constanta

Vama Veche

2 Mai

Mangalia

Olimp

Costinesti

Eforie Sud

Eforie Nord

22

1. Tarmuri cu faleza

Elementul geomorfologic definitoriu care individualizeaza zona costiera sudica il

constituie faleza. Exista sectoare cu faleza activa, in retragere, precum si sectoare unde aceasta este protejata de perisipuri (Fig. 2.).

Aspectul general al coastei, sinuos, cu schimbari sesizabile ale orientarii liniei tarmului, se caracterizeaza prin alternanta promontoriilor cu bai largi, consecinta a neuniformitatilor litologice si structurale ale falezei.

a) Tarmurile cu faleza activa imprima zonei costiere meridionale caracterul de

specificitate. Ponderea lor ca extindere areala este majora. Sunt intalnite in sectoarele: Eforie Nord - Belona, Capul Turcului - Capul Tuzla, Cap Tuzla - Vama Veche, cu precizarea ca, in acest ultim sector, faleza este intrerupta de zone cu tarm acumulativ in dreptul limanelor Costinesti, Tatlageacul Mare si Mangalia, precum si a mlastinilor Mangalia si Comorova.

Interferenta actiunii principalilor factori modelatori - abraziunea marina si alunecarile gravitationale - cu factorul geologic, definesc cadrul evolutiv al falezei litoralului sudic. Rezistenta diferita la abraziune a formatiunilor geologice ce afloreaza in faleza, determina in mare masura aspectul general al liniei tarmului, caracteristicile falezei, precum si rata anuala de retragere a acesteia. Acolo unde apare, orizontul argilelor rosii - verzui, localizat in baza stivei de depozite loessoide, favorizeaza fenomenele gravitationale ce afecteaza faleza.

Cele mai semnificative elemente geomorfologice care contureaza zona costiera sudica sunt promontoriile. Dezvoltate de obicei in sectoarele cu roci dure, ele se gasesc sub influenta directa a factorilor marini oferind abraziunii marine fronturi largi. De la nord spre sud principalele promontorii active sunt: Cap Midia, Cap Ivan, Capul Turcului, Capul Tuzla, Cap Aurora. Alte promontorii (Cap Clisargic, Cap Singol, Cap Constanta) s-au estompat in actuala configuratie a tarmului prin construirea porturilor Midia - Navodari, Pescarie - Cap Singol, Constanta.

Capul Midia si Cap Ivan sunt primele promontorii care intrerup monotonia tarmurilor joase caracteristice zonei nordice. Ele au 10 - 15 m inaltime si incadreaza plaja reper Cap Midia. La baza falezei sunt frecvente acumularile de cochilii, in berme inalte de 1 - 1,5 m.

Sectorul Cap Singol - Cap Constanta se incadreaza intr-un vast sistem de protectie si amenajare urbanistica a falezei orasului Constanta. Diguri transversale succesive, diguri "sparge-val" submerse amplasate intre acestea la cca. 300 m spre larg, ziduri de sprijin, taluzari, precum si alte structuri si constructii geotehnice formeaza un ansamblu menit sa asigure o protectie eficienta falezei nordice a orasului. Au fost avute in vedere si utilitatile recreativ - turistice prin amenajarea unor lacuri si golfuri de agrement, precum si a unor mici plaje. Mentinerea acestora se face pe cale artificiala prin alimentarea periodica a stocului de sedimente.

Sectorul Capul Turcului - Cap Tuzla este afectat de puternice alunecari gravitatioanle ale falezei. Prezenta constanta a orizontului argilelor rosii - verzui in baza depozitelor loessoide deschise in faleza reprezinta factorul de potential, iar localizarea in coperisul orizontului argilos a unui acvifer freatic care se descarca in zona litorala prin numeroase izvoare reprezinta factorul de mobilizare. Convergenta actiunii acestor factori

23

determina declansarea fenomenului de alunecare, care in acest sector are o frecventa deosebita.

Spre sud, in dreptul farului Tuzla, calcarele sarmatiene reapar atat in faleza cat si pe plaja submersa, dezvaluind suprafata structurala a flancului stang al unui sinclinal.

La sud de Capul Tuzla efilarea orizontului argilos, cu gipsuri, din baza stivei de depozite loessoide este asociata cu reducerea, pana la disparitie, a fenomenelor de alunecare. Prezenta in baza a calcarelor sarmatiene confera o mai mare stabilitate falezei. Structurile larg ondulate ale acestora influenteaza morfologia costiera: zonele de boltire sunt asociate promontoriilor, iar vaile se asociaza zonelor coborate sub nivelul marii.

La sud de Costinesti faleza are o inaltime de cca. 20 m si un profil aproape vertical, neafectat de alunecari. Pe zone extinse se dezvolta spectaculoase berme de scoici, cu o inaltime de 1,5 - 2 m, alcatuite preponderent din cochilii de midii.

In dreptul statiunii Olimp, in faleza deschisa pe 10 m inaltime, pot fi recunoscute cinci orizonturi de paleosoluri. Inaltimea falezei scade spre lacul Tatlageac, ajungand la 1-2 m. In baza ei reapar calcarele sarmatiene si orizontul argilelor rosii - verzui.

Un fenomen caracteristic zonei costiere sudice il constituie sectionarea - de catre fruntea falezei - a unor vai largi, de tip "valleuse"; acesta este mai bine pus in evidenta la nord de lacul Tatlageac, la sud de Capul Tuzla si la Vama Veche.

In sectorul 2 Mai - Vama Veche faleza se caracterizeaza printr-un profil vertical si o inaltime de 10 - 12 m. La baza ei afloreaza scoarta de alterare a calcarelor sarmatiene. La Vama Veche, in cuvertura de loess, se schiteaza o mica vale care ofera conditii favorabile formarii in zona costiera a unei suprafete nisipoase cu latime de 100 - 120 m.

b) Tarmurile cu faleza inactiva se clasifica, dupa modul de fosilizare a falezei, in

trei categorii: - falezele inactive din spatele corpurilor cumulative mari (intre Cap Clisargic si Cap Ivan); - falezele scoase de sub influenta marii prin interventia umana in zona costiera (platforma industriala dintre Cap Ivan si Cap Clisargic, portul Constanta Sud - Agigea); - falezele marine inactive de pe tarmurile actualelor lacuri - foste golfuri marine (lacul Siutghiol, mlastina Comorova).

2. Tarmuri cu plaje

Plajele au luat nastere prin actiunea valurilor si a curentilor litorali, care au

determinat emersarea unui rid submarin. Prin spargerea valurilor departe de tarm pot aparea bare de nisip emerse care inchid spre uscat o laguna. Barierele de nisip flancheaza, de regula, uscatul. Daca in componenta lor intra numai un cordon litoral, ele apartin tipului "plaja - bariera"; cand bariera de nisip include o succesiune de cordoane litorale (ridges) si zone depresionare mlastinoase, sau are dezvoltat - spre uscat - un sistem de dune, aceasta apartine tipului "plaja - bariera complexa"; cand bariera de nisip se formeaza la gura unui golf sau a unui fost rau, apartine tipului "bay - barrier" (Shepard, Wenless, 1971).

Intre Capul Midia si Vama Veche se intalnesc doua tipuri de plaje: plaje-bariera (cordoanele litorale Techirghiol, Costinesti, Tatlageac, Mangalia) si plaje-bariera complexa (tarmul acumulativ dintre Capul Midia si Cap Ivan, cel dintre Cap Ivan si Cap

24

Clisargic, precum si cordonul litoral extins intre Capul Clisargic si Cap Singol). Desi din punct de vedere genetic toate aceste tarmuri sunt "cumulative", formate in conditiile unui aport substantial si continuu de material sedimentar, in prezent ele sunt afectate de procese erozionale a caror intensitate difera de la un sector costier la altul. Aportul substantial redus in ultimii 10 - 15 ani al sursei danubiene a determinat cumularea unor importante deficite sedimentare in zona sudica a litoralului romanesc; ca urmare, procesele de eroziune s-au generalizat. Cum strategia edificarii lucrarilor de protectie costiera a vizat doar limitarea efectelor eroziunii si nu eliminarea cauzelor care au determinat-o, rezultatele au avut doar un caracter temporar.

Pe fondul retragerii generale a liniei tarmului, constatata in acest an, acumularile locale (in sectorul sudic al plajei Mamaia, in sectorul Eforie - Belona Sud), de altfel cu extindere limitata si fara a compensa pierderile prin eroziune din sectoarele adiacente, apar ca reprezentand efecte ale redistribuirii materialului sedimentar prin transport in lungul tarmului. Studiul depozitelor de plaja Studiul depozitelor de plaja a avut la baza un program de probare a sedimentelor de plaja. El a avut in vedere atat cercetarea plajei subaeriene cat si a celei submerse. Probele de sedimente au fost analizate granulometric si mineralogic. Analiza rezultatelor cercetarii arata ca starea generala de dezechilibru a zonei costiere sudice se mentine. In conditiile unui aport sedimentar limitat, actiunea valurilor si a curentilor litorali a devenit principalul factor de control al proceselor costiere din zona meridionala a litoralului romanesc, favorabil eroziunii.

Recoltarea probelor analizate din punct de vedere granulometric s-a efectuat urmarindu-se acoperirea tuturor domeniilor plajei: zona de echilibru eolian, zona de dune, zona bermelor, zona de swash (sau de spalare a valurilor).

Analizele granulometrice au fost efectuate prin metoda sitarii, cu ajutorul unui set de 14 site, care difera intre ele prin 1/3 unitati phi. Continuarea analizei prin pipetare nu a mai fost necesara, pentru ca fractiile siltica si argiloasa sunt pentru toate probele sub 2%. Prin utilizarea curbelor granulometrice cumulate, trasate pe hartie de probabilitate, au fost determinate percentilele necesare calcularii parametrilor granulometrici (Folk si Masson):

⇒ Md - mediana; Md = P50 ⇒ X - media aritmetica grafica X = (P16+P50+P84)/3 ⇒ � - deviatia standard grafica inclusiva

⇒ � = (P84-P16)/4-(P95-P5)/6.6 ⇒ Sk - asimetria grafica inclusiva Sk = (P16+P84-2P50)/(2(P84-P16))+(P95+P5-2P50)/(2(P95-P5))

⇒ Kg - indicele de ascutime grafica Kg = (P95-P5)/(2.44(P75-P25))

Fig. 2.3 Studiul mineralogic al sedimentelor superficiale

Toate probele studiate din punct de vedere mineralogic au fost sitate, extragandu-

se granoclastele arenitice (clasele 0,250 - 0,125 mm si 0.100-0.063mm).

25

Fractia usoara a fost examinata doar calitativ. Fractia grea a fost studiata calitativ si cantitativ, prin analiza microscopica a peste

1000 de granoclaste din fiecare proba. S-au folosit un substrat alb si o lama de sticla pentru granulele transparente si translucide. Studiul morfometric al granatului si al mineralelor opace s-a realizat pe un numar de 300 - 500 de granule pentru fiecare proba.

Pentru detalii, in special in cazul mineralelor grele subordonate, s-a folosit microscopul polarizant, prin metoda imersiei in glicerina. Fixarea in balsam de Canada nu ofera posibilitatea schimbarii unghiului de investigare.

Parte din probe, cele cu o cantitate mare de fractie grea, au fost separate electromagnetic cu separatorul Franz Isodynamic. Astfel, precizia determinarilor a fost foarte mare.

Fig.2. 4 - Sectoare de plaja intre Cap Midia si Vama Veche.

Cap Midia

Golf Mamaia

Agigea

Mangalia

2 Mai

Vama Veche

Eforie

Costinesti

Eforie Sud

26

Fig. 2.5 - Continutul de nisip fin in sedimentele de plaja din Golful Mamaia LEGENDA Procentajul de nisip fin si foarte fin (violet inchis) in volum total de proba in raport cu

pozitia in cadrul plajei (dreapta – limita interna a plajei, stanga – adancimea de 1.5 m).

27

Textura sedimentelor de plaja din sectorul litoral cuprins intre Capul Midia si Vama Veche variaza in limite largi, in functie de sursa de material si de regimul hidrodinamic marin. Pentru a face posibila o comparatie a depozitelor de plaja din punct de vedere textural in lungul tarmului, am luat in considerare numai probele colectate din partea mediana a zonei de swash, in conditii de mare calma (fig. 2.6.).

In sectorul Cap Midia – Cap Singol media (MzI ϕ) variaza de la valori slab negative (- 0,45 ϕ) la valori pozitive (+ 1,80 ϕ). Materialul grosier al plajei este reprezentat prin cochiliile de moluste, agitate continuu de valuri. Sortarea materialului variaza in functie de conditiile locale. Astfel, pe plaja de la Navodari si de la Mamaia Nord sortarea este destul de buna (τIϕ cuprins intre 0,50 si 0,60 ϕ) datorita acumularii materialului fin la adapostul Capului Clisargic si, respectiv al digului sudic al portului Midia – Navodari. Pe masura apropierii de Capul Singol creste aportul de material grosier (in parte relict), ceea ce diminueaza sortarea sedimentelor de plaja. Asimetria (SKI) curbelor de distributie este, in general, negativa avand valori cuprinse intre 0,45 si – 0,90. Valorile negative mai pronuntate se intalnesc la nord de

Fig 2.6.

.

28

plaja Mamaia. In aceasta zona, materialul predominant fin, contine o cantitate redusa de particule grosiere provenite de la cochiliile de moluste. In acest cadru se individualizeaza plaja Navodari, unde sunt retinute particulele cele mai fine, aduse de curentul litoral. Boltirea (KG) curbelor de distributie se mentine in domeniul mezocurtic. Se recunoaste o tendinta slaba de a trece in domeniul leptocurtic pe directia nord – sud. In sectorul litoral, cuprins intre Capul Singol si Vama Veche, valoarea mediei (MzI ϕ) variaza in limite foarte largi (de la – 4,80 ϕ la + 1,20 ϕ ), sursa materialului grosier fiind calcarele sarmatiene si cochiliile de bivalve. Pe plajele unde s-au creat conditii prielnice (Vama Veche), s-au acumulat sedimente mai fine (MzI ϕ cuprins intre - 0,64 ϕ si + 1,20 ϕ). Foarte variate ca marime, particulele componente ale sedimentelor de plaja din sectorul sudic al litoralului constituie populatii slab sortate ((τI ϕ > 1,50 ϕ ), cu asimetrie pozitiva: boltirea este mezocurtica si leptocurtica (KG cuprins intre 0,95 si 1,90).

Caracterele texturale ale depozitelor de plaja Analizele granulometrice au urmarit punerea in evidenta a caracterelor texturale

ale sedimentelor de plaja. Pentru studiul acestora,a fost recoltat un numar de 196 de probe, situate pe 28 profile de studiu (orientate transversal pe plaja) in puncte caracteristice ale domeniilor de plaja.

Analizele granulometrice au fost facute prin metoda sitarii uscate, in acest scop fiind folosit un set de 18 site, cu aperturi ce difera intre ele cu 1/3 unitati phi.

Deoarece continutul in silt si argila determinat a avut valori mai mici de 2% din cantitatea totala de proba, nu a fost necesara continuarea analizarii probelor si prin metoda sedimentarii. Datele obtinute au fost exprimate in grame, procente si procente cumulate, acestea din urma servind la trasarea curbelor de frecventa cumulata si la determinarea percentilelor folosite in calculul parametrilor granulometrici grafici. Parametrii granulometrici, au mai fost calculati si prin metoda momentelor.

Curbele de frecventa cumulata evidentiaza procentele in care cele trei fractiuni: argila si silt, nisip si fractia cu dimensiuni ale particulelor mai mari de 2 mm., participa la alcatuirea sedimentelor. Deoarece ultima fractie mentionata (cea mai mare de 2 mm.) este alcatuita doar din cochilii si fragmente de roci calcaroase (calcare sarmatiene), pentru usurinta exprimarii o vom denumi " fractie calcaroasa".

Daca urmarim variatia continutului fractiei calcaroase putem observa cum cantitatea de nisipuri organogene creste de la nord la sud direct proportional cu distanta de la gura Dunarii. Media proportiilor de nisip organogen prezent pe intreaga suprafata costiera a Romaniei a crescut, atingand o valoare de aproximativ 59.9 %, in 2000, comparativ cu 30.5 %, in 1962.

O tendinta similara de crestere de la nord la sud se remarca si in media diametrului particulelor de nisip din componenta plajelor litoralului romanesc. Cresterea de la nord la sud, de-a lungul coastei romanesti, a medianei diametrului granulelor de nisip este cauzata de o crestere a proportiei de nisipuri organogene din cadrul sedimentelor de plaje. Aceleasi cauze duc la cresterea valorilor medii ale medianei diametrelor particulelor de nisip.

Tabelul 2.1 prezinta valoarea medie a medianei diametrelor care a crescut de la aproximativ 0.284 mm, in 1962 pana la 0.336 mm, in 2000.

29

Nr. Puncte in care au fost studiate

mineralogia si granulometria

nisipului plajelor

Continutul (%) in

organoclaste (scoici si

fragmente de scoici de

moluste) in probele de nisip

Valoarea medie a medianei

diametrului (d50%)

granulelor de nisip (mm)

An 1962 An 2000 An 1962 An 2000

1. Navodari 12 17.3 0.300 0.150

2. Mamaia 20 59.5 0.160 0.290

3. Eforie Nord 80 100 0.590 0.266

4. Eforie Sud - 80.4 0.390 0.415

5. Costinesti 95 97.1 0.550 0.550

6. Mangalia 60 100 0.220 0.618

9. Vama Veche - 90.3 - 0.481

Tabel 2.1 – Date referitoare la compozitia mineralogica si granulometrica a nisipurilor din structura plajelor, intre 1962 si 2000

Asa cum se poate observa, continutul cel mai mare in cochilii apare in partea de baza a zonei de swash, dar si in partea sa superioara. Consideram ca valorile procentuale ridicate ale fractiei cu dimensiuni ale granulelor mai mari de 2 mm. aflate in partea superioara a zonei de swash se datoreaza redistribuirii materialului cochilifer din zona bermelor (loc preferential de acumulare al acestuia), in urma lucrarilor de intretinere a plajelor. Prin urmare in discutie a fost luata in considerare in special fractia calcaroasa continuta de partea bazala si mediana a zonei de swash.

In general in zona trogurilor si a barelor exista un continut mai scazut in fractie calcaroasa. Profilele in care acest continut prezinta valori mai ridicate sunt cele de la Cap Midia, Mamaia Savoy (cele mai ridicate), Mamaia Bucuresti si Mamaia Melody. La sud de acest ultim profil ponderea fractiei calcaroase din zona trogurilor si a barelor scade considerabil.

Privind in ansamblu repartitia continutului in fractie calcaroasa in cadrul profilelor transversale ale plajelor din partea de sud a zonei litorale se remarca existenta unor valori ridicate in baza swash-ului, cea mai mare fiind pe profilul Vama Veche.

Participarea fractiei compuse din silt si argila (deci cu valori ale dimensiunilor granulelor mai mici de 0.0062 mm. - 4 phi -) este mai putin importanta, contributia ei procentuala la alcatuirea sedimentului fiind in medie de 0.40% pentru partea de nord a litoralului, de 0.30% pentru plaja Mamaia si de sub 0.10% pentru partea de sud a litoralului (plajele Eforie, Costinesti, 2 Mai si Vama Veche).

30

Fractia granulometrica cea mai bine reprezentata este cea nisipoasa, ponderea ei fiind in medie mai mare de 92% din masa sedimentelor, cele mai frecvente valori fiind insa cele de peste 95%.

Avand in vedere continutul scazut in silt si argila putem spune ca asupra caracterelor texturale ale sedimentelor de plaja isi pun amprenta cele doua fractii principale si anume cea calcaroasa si cea nisipoasa; continutul lor procentual se afla in relatie inversa si anume cresterea unuia determina scaderea celuilalt.

Parametrii statistici grafici, exprimati in unitati phi, au fost calculati cu ajutorul formulelor lui Folk si Ward. Acestia sunt:

Media grafica (Mz), care permite evaluarea tendintei centrale a distributiilor granulometrice. Valorile acestui parametru in cazul sedimentelor litorale ale zonei Midia - Vama Veche, variaza in limite largi; totusi majoritatea valorilor se situeaza in domeniul de variatie 2 - 3 phi (0.250 - 0.125 mm.) ceea ce corespunde nisipurilor fine. Urmarind valorile mediei dea lungul profilelor transversale pe tarm se constata totusi existenta unor variatii comparabile, dar si a unor diferentieri cu caracter local.

Pe plaja Mamaia Nord - Tabara Navodari valorile medii in zona dunelor sunt cuprinse intre 2.39 si 2.86 phi; ele scad in zona backshore (fiind cuprinse intre 1.34 - 1.60 phi) datorita aportului insemnat de material grosier, care pare a fi raspunzator de fluctuatiile mari ale valorilor mediei, gasite in zona bermelor. Zona de swash prezinta valori ale mediei cuprinse intre 2 - 3 phi, exceptie facand profilul Cap Midia, unde sunt cuprinse intre -0.58 phi (la baza swash-ului) si 1.71 phi (la partea sa superioara). Zona trogurilor si a barelor este caracterizata de existenta unui material mai fin, valorile mediei fiind cuprinse intre 2.11 si2.96 phi.

Sedimentele bermelor plajei Mamaia au valori ale mediei cuprinse intre -0.0970 (profilul - Mamaia Savoy) si 2.3732 phi (Mamaia Modern). Tendinta generala a acestora este de crestere pana in dreptul plajei Mamaia Modern urmata de o scadere a valorilor spre partea de sud a plajei Mamaia. Acelasi mod de variatie in spatiu a valorilor mediei grafice o au si sedimentele recoltate din zona de swash, cu mentiunea ca in jumatatea sudica a plajei Mamaia, acestea au valori negative datorate aportului masiv de material grosier (cochilifer). In zona primului trog si a primei bare valorile mediei sunt mai mari decat in celelalte puncte de recoltare ale profilelor transversale (ceea ce presupune existenta unui material cu granulatie mai fina) ele fiind in general mai mari de 2.5 phi.

Pentru plajele sudice (Eforie - Vama Veche) este comuna valoarea mai scazuta a mediei grafice, aceasta nedepasind 1.73 phi. Valori mai ridicate apar in zona de berma (un maxim de 1.67 phi pe plaja de la 2 Mai). In zona bazei swash-ului valorile mediei grafice sunt negative, situatie intalnita si in anul anterior.

Deviatia standard grafica inclusiva () oglindeste prin valorile sale exprimate in unitati phi gradul de sortare granulometrica.

Pe plaja Mamaia Nord - Tabara Navodari, zonele in care gradul de sortare al sedimentelor nisipoase a ramas bun si foarte bun, sunt cea de dune si cea a primei bare; sortarea in zona bermelor este extrem de slaba si foarte slaba, iar in celelalte puncte caracteristice ale profilelor transversale acopera un spectru larg, variind de la o sortare foarte buna la una foarte slaba.

Pe plaja Mamaia se observa de la nord catre sud o usoara imbunatatire a gradului de sortare al particulelor aflate pe berme, care devine din sortare extrem de slaba si foarte

31

slaba una predominant slaba. Sedimentele din baza si din partea superioara a zonei de swash, au o sortare slaba si foarte slaba pe cand cele din zona swash-ului mediu prezinta o sortare moderata sau relativ buna. Gradul de sortare creste catre primul trog si primul rid, sortarea fiind predominant buna si foarte buna.

Pe plajele sudice (Eforie - Vama Veche) gradul de sortare al sedimentelor recoltate din zona de backshore este bun (pentru plaja de la Eforie), dar scade spre sud devenind relativ bun pe plajele Costinesti, 2 Mai si Vama Veche. Un fenomen invers de imbunatatire al gradului de sortare il prezinta sedimentele de pe berme si primul trog al plajelor sudice, deviatia standard avand valori ce arata o sortare slaba in cazul profilului Eforie - Belona Sud si relativ buna sau buna in cazul profilelor 2 Mai si Vama Veche. Sedimentele recoltate din zona de swash prezinta o sortare slaba sau foarte slaba in baza swash-ului, moderata sau relativ buna in partea sa mediana si in general buna in partea sa superioara.

Asimetria grafica inclusiva (Sk) este un parametru care exprima tendinta dimensiunilor granulelor de a se distribui de o parte si de alta a dimensiunii centrale.

Valorile Sk indica pentru plajele Mamaia Nord - Cap Midia si Mamaia, o asimetrie puternic negativa ce predomina net, aceasta caracterizand depozitele nisipoase de plaja. Acest fapt indica fie existenta in exces a materialului grosier fie un deficit de material fin. Apar astfel zone, unde aportul mai mare de material fin granular da curbelor de distributie granulometrica un aspect simetric, pozitiv, iar in cazul in care materialul fin ajunge sa fie in exces, chiar puternic pozitiv.

Situatii de acest gen sunt intalnite mai frecvent in jumatatea sudica a plajei Mamaia, atat in depozitele nisipoase aflate in baza si in centrul zonei de swash, cat si de-a lungul primei bare, unde curbele sunt predominant simetrice.

Aceleasi valori ale lui Sk ce indica simetria sau chiar asimetria pozitiva a curbelor de distributie granulometrica, le au si sedimentele din zona de backshore, de pe plajele Eforie, Costinesti, 2 Mai si Vama Veche precum si cele din baza si centrul swash-ului, recoltate de pe plajele Costinesti, 2 Mai si Vama Veche.

Ascutimea grafica (Kg) este privita deseori ca o masura a acuitatii curbei simple de frecventa a dimensiunii granulelor fata de curba normala. Ascutimea indica in general, gradul de sortare al partii centrale a distributiei, comparativ cu periferiile ei.

Pentru sedimentele plajei Mamaia Nord - Navodari, majoritatea valorilor indica existenta curbelor de distributie extrem de leptocurtice, aceasta avand-o in special nisipurile zonei de backshore, berma si swash.

In zona Mamaia, valori ale lui Kg ce plaseaza curbele in domeniul leptocurtic si foarte leptocurtic apartin, de asemenea, sedimentelor bermelor si zonelor de swash superior din jumatatea nordica a plajei.

Spre sud, pe profilele plajelor Eforie, Costinesti, 2 Mai si Vama Veche, se accentueaza caracterul mezocurtic (intalnita in zona de backshore si swash mediu) si platicurtic (ce predomina in baza swash-ului si in partea sa superioara) curbele de tip leptocurtic fiind mult mai rar intalnite.

Generalizand, spectrul dimensional larg al particolelor de sedimente de pe profilul plajelor determinat de regimul hidrodinamic specific fiecarei zone, particulele mai fine si mai bine sortate se regasesc pe creasta bermei si in domeniul plajei subacvatice (inshore si offshore), in vreme ce spre baza zonei de swash dimensiunile particulelor cresc.

32

Domeniul plajei aeriene curprinde zona de echilibru eolian (dunele eoliene) si zona backshore. Materialul fin, bine sortat si care - purtat de vant - participa la alcatuirea dunelor eoliene provine si din bermele superioare prezente uneori pe plaja aeriana. Prin intermediul valurilor de furtuna pe swash pot ajunge cochilii de moluste ceea ce determina inrautatirea sortarii depozitelor, aspect reflectat de valori negative ale asimetriei distributiilor granulometrice. Sedimentele zonei backshore prezinta o mare heterogenitate texturala. In timpul furtunilor de iarna, cand zona functioneaza in regim de swash, valurile puternice au depus berme de cochilii; prin trecere la un regim hidrodinamic inferior odata cu retragerea spre larg a liniei tarmului, sedimentele zonei sunt supuse deflatiei, particolele fine fiind indepartate de vant si transportate fie in zona dunelor eoliene fie pe plaja subacvatica. De aceea, sedimentele ramase au de obicei o sortare foarte slaba, distributia granulometrica fiind caracterizata de asimetrie negativa si de o boltire mezocurtica sau leptocurtica.

Zona de spargere a valurilor este domeniul care concentreaza intreg diapazonul textural caracteristic unui sector de plaja. Sedimentele sunt sortate aici dupa dimensiuni si forma, particulele cele mai fine se regasesc la partea superioara a zonei, alaturi de ele aparand particule mai grosiere, dar cu o portanta mai mare care se concentreaza la baza zonei de swash.

Pe plajele subacvatice se acumuleaza in general sedimente fine, cu sortare moderata. De obicei asimetria distributiilor granulometrice este negativa datorita prezentei cochiililor de moluste endobionte, iar ascutimea distributiilor are caracter leptocurtic.

Caracteristicile mineralogice ale fractiei nisipoase

Pentru studiul în detaliu, calitativ, dar si cantitativ al principalelor minerale cu semnificatie genetica - mineralele grele - s-a urmarit în primul rand ponderea fractiilor granulometrice care le contin, din ansamblul probei. Mineralele terigene (în general siliciclastice) se acumuleaza în intervalul granulometric 0.100 mm - 0.160 mm în probele din zona litorala sudica, în celelalte subfractii, participarea lor, dar uneori si a subfractiilor mai mici de 0.100 mm fiind neînsemnat.

Se poate constata ca doar în zona Cap Midia probele contin un procent mai însemnat din clasa granulometrica interesanta mineralogic. Exceptand zona Mamaia, pana la sud de Mangalia subfractiile 0.160 mm, 1.125 mm si 0.100 mm sunt ca si inexistente.

Pe profilele plajei Mamaia se constata o abundenta a fractiei nisipoase din intervalul 0.100 - 0.160 mm. In zona "dune" sedimentele contin subfractia 0.100 - 0.160 mm doar în partea sudica a plajei. De la Majestic pana la Dacia, aceasta subfractie lipseste. Si în zona "backshore" probele din profilele nordice, pana la plaja Modern, contin aceste subfractii.

In probele din zona "foreshore" variatia continutului sedimentelor în fractia respectiva este mai mica, dar si participarea fractiei din acest interval granulometric este mai mica, facand exceptie doar probele din Mamaia Sat.

S-a analizat variatia continutului în carbonat de calciu pe care îl detine fractia granulometric 0.125 mm.

33

Tinand cont si de comentariul anterior referitor la ponderea fractiilor granulometrice analizate, se constata ca, dupa o variatie aleatorie cu amplitudine redusa în zona nordica si în extremitatea sudica (fara a uita ca în zona Constanta pana la Mangalia nu este prezenta fractia granulometrica discutata), pe plaja Mamaia de la Majestic pana la Aurora, în special în zona "inshore", dar mai cu seama în cazul probelor de pe bare, are loc o crestere spectaculoasa a ponderii carbonatului în fractia 0.125 mm.

Constituentii principali ai fractiei nisipoase sunt: 1. litoclaste, reprezentate de termeni petrografici caracteristici diverselor

surse de material detritic, terigen (sisturi, calcare, cuartite,etc.) a caror participare este neînsemnat, dar în zona Cap Midia si mai ales în zona 2 Mai-Vama Veche este relativ frecventa.

2. organoclaste (cochilii si fragmente de cochilii de moluste, foraminifere, ostracode) care dau termenii grosieri si imprima caracterul carbonatat al sedimentului analizat.

3. minerale terigene (în general siliciclastice) alcatuite din fractia usoara si fractia grea si care depsesc frecvent 80% din fractia nisipoasa, cu exceptia zonelor discutate anterior la variatia continutului în carbonat de calciu. La o crestere a continutului acestuia, scade ponderea siliciclastelor în fractia respectiva.

Compozitia mineralogica a fractiei usoare

Fractia usoara reprezinta frecvent peste 90% din totalul mineralelor terigene, cu o

exceptie spectaculoasa în proba Majestic, din a doua bara, în care s-a produs o acumulare de peste 90% a fractiei grele, mineralele fractiei usoare fiind total subordonate, iar carbonatul de calciu avand doar 15.44% pondere în aceast proba.

Fractia usoara este constituita din cuart magmatic si metamorfic, feldspati si mice. In general ponderea feldspatilor si a micelor este diminuata cu cresterea adancimii apei. In zona nordica a sectorului 2 Mai-Vama Veche se constata o crestere sensibila a continutului în feldspati. In rest proportia mineralelor usoare este destul de asemanatoare.

Cuartul, care predomina cantitativ în fractia usoara, sub forma de granoclaste rotunjite, indicand o prelucrare avansata, apare aleatoriu, fara a se remarca o legitate între locatia probei si rularea avansata. Alteori granulele de cuart sunt angulare si subangulare provenind din alta sursa primara terigena.

Caracteristicile mineralogice ale fractiei grele

Mineralele grele sunt minerale relicte, concentrate in cea mai mare parte in arenitele fine. Caracteristicile lor mineralogice si chimice reflecta conditii standard de cristalizare. In acelasi timp, rezistenta lor mecanica si chimica si rezistenta crescuta ale unora dintre ele la abraziune face din aceste minerale buni indicatori ai maturitatii sedimentare. Granoclastele foarte bine rotunjite reprezinta produse reciclate ale unor depozite epiclastice.

Media mineralelor grele este de > 1% din mineralele terigene in zona nordica a Sectorului sudic. Ele lipsesc insa intre Portul Constanta si plaja de la Costinesti.

34

Paramterii statistici ai fractiei grele in toate sedimentele nisipoase din zona Cap Midia -Cap Singol sunt: media = 4.71%; mediana = 1.81%, Xmin = 0.07% and Xmax = 56.23%.

Minerale grele Media Mediana (Md)

Xmin Xmax

Granat 26.36 25.90 9.15 51.56

Opacite 15.54 13.91 8.30 35.70

Epidot 17.23 16.87 4.23 29.50

Amfiboli 22.98 23.30 3.51 48.05

Piroxeni 5.91 6.00 2.20 9.59 Staurolit 2.55 2.55 1.07 4.70 Disten 1.09 1.01 0.33 2.31 Sillimanit 0.59 0.42 0.00 0.72 Rutil 0.89 0.84 0.18 3.05 Titanit 2.06 1.90 0.89 6.24 Zircon 0.32 0.25 0.00 1.64 Tourmalina 2.84 2.44 0.92 5.91

Tabel 2.2 – Parametrii statistici de baza ai distributiei principalelor minerale grele (%)

Granatul-varietatea almandin- predomina cantitativ în majoritatea probelor, uneori avand incluziuni opace. In probele mai bogate în fractie grea se constata si o rulare mai avansata a acestui mineral principal si nu numai a lui.

Principalele minerale opace sunt: ilmenit (FeOTiO2), magnetit (Fe3O4), leucoxen (TiO2), hematit (Fe2O3) si limonit.

In proba 6011-Majestic, unde este evident o mare sortare selectiva, continutul în minerale opace este foarte ridicat. Epidotul-varietatea pistacit- alaturi de zoizit apare cu o pondere relativ constant în toate probele.

Dintre amfiboli predomina hornblenda verde si izolat apare si hornblenda bazaltica, iar tremolitul si actinotul sunt prezente în majoritatea probelor, dar cu pondere mica.

Principalii piroxeni sunt augitul si hiperstenul iar mai rar apar egirinul si diopsidul. Continutul de piroxeni prezinnta o scadere de la nord la sud. In sectorul Vama Veche, piroxenii pot avea o provenienta balcanica.

Turmalina, putin frecventa, are greutatea specifica 3.0, dar formele sale sunt prismatice, mari si se depoziteaza concomitent cu zirconul, care are greutate specifica 4.7, dar se prezinta sub forma de granule foarte mici.

Cu toate ca în fractia analizata este rara, este posibil sa mai apara o cantitate similara si în subfractiile mai fine.

Distenul, silimanitul, andaluzitul, staurolitul si cloritoidul sunt minerale specifice unui metamorfism primar a ariei sursa. Ele apar sistematic in probe, dar cu o participare destul de redusa. Continutul de staurolit scade de la nord la sud.

Mineralele de titan, ilmenitul si leucoxenul (descries si ca opacite), titanitul si rutilul sunt prezennte in toate probele.

Zirconul este acumulat mai ales in fractia siltica a sedimentelor, datorita dimensiunilor mai mici de 0.063 mm ale cristalelor.

S-a constatat ca probele din Sectorul Cap Midia, pe de o parte, si probele din zona Majestic – Dacia, pe de alta parte, au un grad mai avansat de prelucrare, predominand granulele rotunjite, adesea bine rulate. La fel, probele din aceleasi zone seamana foarte

35

mult în privinta limpezimii cristalelor, gradului de prelucrare, compozitiei medii cu probele din zona centrala a Platoului continental.

Sortarea selectiva conform coeficientilor hidrodinamici ai fiecarei specii minerale în parte, conditiile locale de miscare si segregare în mediul litoral si morfologia zonei de acumulare determina toate aceste caracteristici discutate.

Daca tinem cont de principiul sortarii selective, mineralele grele din aceeasi clasa granulometrica, în cazul în care sunt transportate de un curent constant, se distribuie liniar în ordinea descrescatoare a densitatilor, pornind de la sursa de material. Amfibolii au în medie densitatea 3.2 (spre deosebire de mineralele opace- >5, granat-4.2) iar epidotul 3.4. In timp ce amfibolii se prezinta sub forma de granule alungite, prismatice, epidotul tinde spre forme subsferice ale granulelor. Astfel amfibolii tind sa fie transportati mai departe decat alte minerale cu densitti similare, dar cu portanta mai scazuta.

Spre deosebire de probele din platoul continental, cele din plaja au un continut usor sporit de amfiboli.

Rotunjirea unor granule de minerale grele, ca si a celor de cuart, care a fost semnalata, sugereaza existenta mai multor cicluri de eroziune, transport si sedimentare a respectivelor minerale. O sursa a acestora, în afara de debitul solid al Dunarii, pot fi si cordoanele litorale fosile, dar si falezele care contin în loess minerale grele grele similare celor din plaja.

Datele prezentate reflecta din punct de vedere mineralogic natura si modul de sedimentare a nisipurilor din plajele litoralului romanesc al Marii Negre. Diferitele caracteristici urmarite minutios fac distinctie între cateva zone: Cap Midia, Tabara Navodari-Modern, Majestic-Dacia, Cap Singol (Constanta)- Mangalia, 2 Mai-Vama Veche. Intre aceste zone exista diferentieri sensibile în privinta conditiilor locale de miscare ce duc la segregarea mineralogic precum si diferentieri legate de conditiile batimetrice si morfologice ale fundului, mai ales în zona "inshore".

Pentru mai bune corelari ar fi necesare date suplimentare referitoare la hidrodinamic.

Provincia mineralogica Danubiana, în care se încadreaza atat zona litorala studiata cat si platoul continental, are ca principala arie sursa bazinul de receptie al Dunarii, sursa de sedimente costituind-o mai ales debitul solid al fluviului.

Sedimentele coexistente în întreaga provincie mineralogica (actuale, deltaice, marine, relicte si palimpseste ) contribuie cu parti aleatorii la constituirea fractiei grele din sedimentele de plaja. De asemenea influentele antropice sunt importante.

TENDINłE DE EROZIUNE ÎN SECTORUL SUDIC (Cap Midia – Vama Veche)

Plaja Cap Midia, extinsa intre promontoriile Cap Midia si Cap Ivan, evolueaza in

conditii naturale, interventia umana in acest sector fiind nesemnificativa. Aflat sub influenta directa a curentului litoral generat de sedimente, acest sector costier se mentine intr-o stare de echilibru dinamic. Aportul de material sedimentar de origine danubiana echilibreaza balanta proceselor sedimentare, ceea ce confera stabilitate liniei tarmului. Afluxul de sedimente este totusi insuficient pentru extinderea plajei subaeriene.

36

Imediat la sud de Cap Ivan, zona costiera a suferit importante modificari prin construirea platformei industriale Midia precum si a acvatoriului portuar Midia - Navodari. Digurile de larg ale acestui acvatoriu au generat modificari majore ale circulatiei litorale, barand si deviind spre larg curentul litoral de sedimente. Ca urmare plaja Mamaia - Navodari, situata imediat la sud de acestea, evolueaza in conditiile unui aport foarte redus de material sedimentar.

In sectorul de plaja Navodari - Tabara de copii se constata o situatie stationara a liniei tarmului, dar stocul de sedimente al plajei emerse este mult diminuat. Aportul masiv de cochilii se reflecta in granulometria sedimentelor de plaja.

Sectorul Navodari - Mamaia

Cordonul litoral dintre Tabara Navodari si Mamaia Nord continua sa fie afectat de procese erozive. Efectele deficitului de sedimente sunt aici puternic resimtit; retragerea liniei tarmului este generala, dar cu valori diferite, mai lenta in partea nordica si mai accentuata spre sud.

Plajele de la Mamaia apartin “complexului de plaje bariera”, fiind delimitat la nord de Portul Midia si de Capul Singol la sud. Acestea au fost contruite de valuri si curenti de-a lungul ultimei faze de transgresiune a Marii Negre, isoland in spate laguna Siutghiol.

Inainte de 1975, Portul Midia a fost extins pana la 6 m adancime. In 1975 digul de tip jetty a fost adancit inspre offshore pana la 12 m. Concomitent, se remarca o eroziune severa a plajelor sudice.

In scopul realizarii unei protectii costiere, in fata Hotelului Parc au fost amplasate epiuri in forma de Y si a fost dragat nisip additional din Lacul Tabacarie in vederea alimentarii artificiale nou creata plaja. Curentii locali su dispersat sedimentele inspre nord.

In decursul urmatorilor ani, eroziunea s-a deplasat catre sud, intre hotelurile Dacia si Perla. In 1984 un nou epiu a fost construit in fata Capului Singol in vederea diminuarii eroziunii. Au fost insa ignorate efectele induse de extinderea Portului Midia. Se dezvolta o noua celula de circulatie, dar cu orientare opusa celei generale a curentului de coasta.

Intre anii 1974 – 1984 se remarca o pierdere de sedimente foarte importanta. Dupa 1980, s-a observat o retragere a liniei tarmului cu valori inntre 15-70 m in zona Mamaia (Raport JICA).

Sedimentele au devenit mai grosiere datorita adaosului de cochilii versus fractia terigena, care a fost transportata inspre larg. Datorita acestei eroziuni severe, intre 1989 – 1990, partea sudica a plajei de la Mamaia cunoaste o alimentare artificiala executata cu sedimente dragate din Lacut Siutghiol, concomitent cu realizarea a sase diguri “sparge - val”, care au indus cateva celule de circulatie litorala, in care se manifesta o acumulare de sedimente de tip “tombolo” in spatele digurilor cu mai multe canale intre ele.

Operatiunile de dragare au fost efectuate fara un studiu litologic al sedimentelor din Lacul Siutghiol in prealabil. Consecutiv, o importanta cantitate de silt si argila siltica a fost introdusa in circulatia costiera, contribuind si ma mult la inrautatirea calitatii plajei si a sigurantei hidrogeologice.

37

Sectorul Eforie - Costinesti Si aceasta zona a fost influentata de o serie de constructii: Portul Constanta in anii

’70 cu extinderea digului sudic de tip jetty in 1978 si constructia Yacht Club Europa in 1986. Constructia digului a fost executata in acelasi timp cu lucrarile de dragare pe canalul Dunare-Marea Neagra. Digul de tip jetty din partea sudica a Portului Constanta a redus mult intensitatea actiunii valurilor din partea nordica a sectorului Eforie Nord prin procesul de difractie a valurilor.

Portul Yacht Club Europa a fost construit sub forma unui pentagon deformat, in spatele caruia se depoziteaza nisipul, ceea ce a dus la o stabilizare a plajei. Cea mai mare parte a nisipului acumulat aici a fost transportat cel mai probabil din zona centrala, Belona – Preventoriu, accelerand, astfel eroziunea aici. Exista, de asemenea, posibilitatea ca nisipul sa fi fost transportat de pe plajele inguste din nordul portului , acest lucru accelerand eroziunea plajelor dintre Agigea si Yacht Club Europa, in ciuda reducerii actiunii valurilor de catre digul de tip jetty din sudul Portului Constanta.

Aria Belona – Preventoriu reprezinta, de fapt, o plaja bariera care inchide Lacul Techirghiol, separandu-l de mare. In zona « granitei » cu Eforie Sud se remarca o retragere a liniei de tarm extrem de rapida, cu cca 2 m/an (Raport JICA).

Si zona Eforie Sud se remarca prin prezenta falezei, confruntata de-a lungul timpului cu multe procese de alunecare, datorita excesului de apa din stratele superioare. Baza falezei este protejata de plaje si de ziduri de protectie (seawalls), ceea ce face ca spalarea acesteia de catre valuri sa fie destul de redusa.

Valoarea medie a retragerii tarmului in ultimii 25 ani este in jur de 10-20 m, mai mare in partea sudica a barei litorale Techirghiol (Constantinescu, 2005).

Plaja din acest sector prezinta o eroziune redusa in partea nordica si depunere usoara in partea sudica, fiind destul de stabila, in general. Eroziunea din partea nordica, mentionata mai sus, a aparut ca rezultat partial a unor lucrari ilegale de denisipare, in vederea folosirii nisipului la construirea fundatiilor caselor din zona. De remarcat este si momentul septembrie 2005 cand au avut loc importante inundatii in toata zona Dobrogei de Sud, acestea afectand foarte sever si statiunea Costinesti. Excesul de apa, ca rezultat al ploilor torentiale, a facut ca nivelul lacului de la Costinesti sa creasca spaland tot nisipul de pe plaja in mare. Se asteapta, totusi, ca plaja sa fie recuperata in mod natural cu ajutorul valurilor si a curentilor.

Sectorul Olimp – Venus cuprinde in cea mai mare parte plaje antropice, exceptie facand bariera naturala situata in fata Lacului Tatlageac, si Balta Neptun, in partea nordica a zonei mai sus mentionate. Plajele au fost alimentate artificial si protejate cu ajutorul multor diguri de tip jetty si sparge – val construite la finalul anilor ’70. Originea acestui nisip utilizat la innisiparea artificiala nu este cunoscuta din cauza lipsei de date, dar se poate presupune ca ar fi putut fi adus de pe plajele naturale din vecinatate, fie din Balta Mangalia, fie din Olimp.

Datorita protectiei acestor plaje artificiale cu ajutorul jettis-urilor si a breakwater-urilor, nu a fost semnalata inca eroziune in zona. Cu toate acestea, o problema destul de serioasa cauzata de aceste mijloace de protectie o reprezinta poluarea apei datorata in special unui prost tratament al apelor reziduale produse hotelurile din zona. Acesta este unul dintre motivele pentru care aceasta zona nu mai reprezinta o zona de atractie pentru turisti.

38

Sectorul Saturn – Mangalia cuprinde cinci plaje protejate de opt jettis-uri si un dig sparge – val. Expansiunea Portului Mangalia inceputa in anii ’60 inceputa prin taierea unor canale de navigatie catre Lacul Mangalia si extinderea digului sparge – val din nord a dus la o retragere a liniei de tarm cu o rata de 0.7 m/an. Zona 2 Mai – Vama Veche este reprezentata de un sector cu faleza, la Limanu, si doua sectoare cu plaje nisipoase la 2 Mai si Vama Veche, care includ si portiuni de faleza.

Intre anii 1979 – 2002 au fost executate importante lucrari de intretinere portuara, ceea ce a generat majore modificari ale liniei tarmului. In acest sector retragerea liniei tarmului s-a manifestat extrem de activ. Cauze ale acestei eroziuni sunt reprezentate de:

- digurile de tip jetty din Portul Mangalia - distributia neuniforma a calcarelor sarmatiene aflorate. Singurul sector care experimenteaza o slaba acumulare de sedimente este cel situat

in partea central – sudica a plajei de la Vama Veche. Aria de eroziune manifestata in acest sector este de 11.3 ha (Constantinescu, 2005).

Factori care influenteaza dinamica zonei costiere Activitatile umane au modificat atat cantitatea si calitatea sedimentelor din zona

litorala, cat si modul de actiune al agentilor de transport marini. Aceste activitati pot fi impartite in categorii:

• Lucrari hidrotehnice pe Dunare si principalii sai afluenti; • Amenajari portuare si alte lucrari ingineresti costiere; • Introducerea de specii oportuniste in bazinul Marii Negre; • Interventia directa asupra sedimentelor plajelor emerse.

Lucrari hidrotehnice pe Dunare si principalii sai afluenti

Lucrarile hidrotehnice cu cea mai mare influenta sunt barajele construite pe Dunare (Portile de Fier I si II). Acestea retin sedimentele din amonte, creand un deficit sedimentar in zona litorala. Astfel, dupa construirea barajului de la Portile de Fier I, in 1970, debitul total de aluviuni s-a redus cu aproximativ 30-40% (Panin, 1996). Retentia sedimentelor in lacurile de acumulare este mai mare, dar Dunarea compenseaza partial deficitul sedimentar prin erodarea albiei minore (Panin, 1996).

Constructia de baraje pe afluentii romanesti ai Dunarii face ca debitele solide ale acestora sa fie nesemnificative.

Lucrarile de rectificare a bratelor Dunarii efectuate in ultimii 130 de ani au schimbat raporturile debitelor fluide si solide ale acestora, inducand modificari importante ale balantei sedimentare litorale. Astfel, rectificarea bratului Sulina a condus la diminuarea cu cca. 20% a debitului bratului Sf. Gheorghe (Giosan et al., 1997). Adancimea canalelor de rectificare a meandrelor bratului Sf. Gheorghe, sapate in deceniul trecut, a crescut prin erodarea patului curgerii (Popa, 1997). Aceasta a condus la o crestere relativa a cantitatii de sedimente la gura de varsare a acestui brat.

39

Ca urmare a tuturor acestor modificari, aportul de sedimente al Dunarii in zona litorala s-a redus de la cca. 65 x 106 t in 1858 la 38 x 106 t in 1988 (Panin, 1996, Giosan et al., 1997).

Variatia debitului Dunarii datorata modificarilor antropice Evolutia zonei litorale cuprinse intre Sulina si Sf. Gheorghe pe o perioada scurta de

timp este controlata direct de variatia debitului lichid si solid al Dunarii provocata de modificarile antropice.

Primele lucrari de regularizare si indiguire ale cursului Dunarii sunt facute in Secolul al XVIII-lea, in urma “Directiunii Imperiale pentru Navigatie” emise de Imparateasa Maria Tereza in anul 1773 (Panin, 1999). Astfel se fac primele indiguiri de maluri pe teritoriul actual al Austriei si Ungariei, pentru prevenirea inundatiilor. Din a doua jumatate a Secolului XIX, dupa infiintarea Comisiei Europene a Dunarii (1856), sunt incepute lucrarile de regularizare a bratului Sulina pentru imbunatatirea conditiilor de navigatie. In perioada 1868 – 1902 meandrele bratului Sulina sunt taiate de 9 canale. Ca urmare a acestor lucrari, debitul preluat de bratul Sulina creste de la la o valoare initiala de 7 – 9 % din debitul total al Dunarii pana la 16 – 17 % in 1921 si apoi la 18 – 20 % in present (Panin, 1999).

Un element antropic la fel de important care a modificat considerabil debitul Dunarii este constructia barajelor hidroelectrice. Barajele de la Portile de Fier I (Km. 943, constructie terminata in anul 1970) si de la Portile de Fier II (Km. 864, constructie terminata in anul 1983) au redus drastic debitul sedimentar al Dunarii (la aproximativ jumatate din valoarea dinainte de 1970) (figura 7).

y = 54.285x - 105108

R2 = 0.1492

y = -25.563x + 51386

R2 = 0.2977

y = -28.831x + 57755

R2 = 0.4908

y = 0.0897x3 - 532.18x

2 + 1E+06x - 7E+08

R2 = 0.7382

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000

Deb

it s

oli

d R

s (

Kg

/s)

PorŃ

ile d

e F

ier

I

PorŃ

ile d

e F

ier

II

Fig. 2.7 - Variatia debitului solid al Dunarii la Statia Hidrografica Vadu Oii - Km.247 (1961-1996)

(Panin si Jipa, 1998).

40

Amenajari portuare si alte lucrari ingineresti costiere

In aceasta categorie sunt incluse digurile de protectie a senalului navigabil la Sulina

si digurile de protectie ale portului Midia, precum si cele ale porturilor Constanta Sud – Agigea si Mangalia.

Sistemul de diguri de la Sulina, cu o lungime de cca. 8 km, a modificat distributia curentilor marini. Aluviunile transportate de bratul Chilia si de curentul longitudinal dinspre nord nu pot depasi digurile si sunt fie depuse in golful Musura, fie redirectionate spre larg. In plus, sedimentele transportate de bratul Sulina intra in sistemul litoral la distanta mare de tarm. Prezenta digurilor induce formarea unui curent anticiclonic imediat la sud de acestea (Panin, 1996, Giosan et al., 1997). Deficitul sedimentar este accentuat de dragarea barei Sulina si de deversarea materialului la cca. 2 mile marine SE de capatul digului.

Digurile portuare de la Midia ies in evidenta prin intreruperea transportului de sedimente dunarene spre sud, acestea fiind redirectionate fie spre larg, fie depuse la nord de dig. Astfel intreg sectorul sudic al litoralului romanesc este privat aproape in totalitate de sedimentele in facies danubian. In plus, si aceste diguri duc la formarea de curenti anticiclonici modificand directia generala de transport a sedimentelor la sud de acestea.

Porturile Constata si Mangalia intrerup, la randul lor, circulatia naturala a curentilor si sedimentelor in zona costiera.

Primele influente exercitate de amenajarea digurilor de la Sulina asupra regimului hidrologic, s-au repercutat asupra cresterii capacitatii scurgerii apei si sedimentelor pe bratul Sulina, redistribuirea pe bratele Deltei Dunarii a scurgerii apei si sedimentelor, precum si prin aparitia primelor eroziuni ale tarmului marii la nord si la sud de gura Sulinei.

Fara a intra in detaliile acestei probleme, situatia istoricului tehnic sub aspectul strict al navigatiei maritime, se prezinta astfel: dupa cum se stie, la inceput, timp de peste 30 de ani (1861-1893), adancimea de navigatie pe bara gurii Sulina, s-a mentinut si crescut natural (de la 9 la 19 picioare engleze), fara nici o interventie tehnica, datorita echilibrului hidromorfologic dintre factorii hidrologici fluviali si marini, care exista in acea epoca la gura bratului Sulina. Odata cu depasirea acestei stari de echilibru hidromorfologic, cand aportul de sedimente grosiere al bratului Sulina depuse in mare la gura sa, a depasit capacitatea de spalare a barei de catre factorii dinamici ai marii (valuri si curenti), s-a inpus inceperea lucrarilor de dragare a sedimentelor in anul 1894. Mai tarziu, ca urmare a diminuarii lucrarilor de dragaje datorita primului razboi mondial, fenomele respective s-au amplificat si au dus in anul 1923 la invaluirea dinspre sud a gurii Sulina cu un imens banc de nisip, navigatia maritima realizanduse atunci pe un senal orientat pe directia nord in golful Musura abia format. In fata acestei situatii critice, cerintele postbelice imediate, au determinat luarea de catre specialistii in materie a unei hotarari tehnice, care a constat in taierea prin dragaje a bancului de invaluire a gurii Sulina si crearea unui nou. Intretinerea adancimilor de navigatie pe bara gurii noului canal, s-a realizat de atunci prin dragaje conjugate cu lucrari de prelungiri de diguri, mai

41

intai in directia ENE si apoi pe directia ESE, in vederea scoaterii gurii Sulina din "adapostul" creat in nord de dezvoltarea deltei secundare Chilia.

In legatura cu formarea la gura bratului Chilia a deltei secundare, se mentioneaza faptul ca datorita predominantei din sectorul nord-estic a vanturilor, valurilor si curentilor marini, aceasta delta s-a dezvoltat asimetric in plan, de-a lungul a doua brate magistrale, Oceacov la NE si Stabulul Vechi la SSE. In intervalul anilor 1830-1983, suprafata deltei secundare Chilia a crescut de la 57 km2, la 322 km2, iar lungimea conturului de tarm aferent a crescut de 30 km, la 75 km. Ritmul de dezvoltare a deltei secundare Chilia a crescut considerabil in perioada anilor 1850-1920, cand s-a produs o marire a distributiei debitelor de apa si sedimente pe bratul Chilia, de la 60 la 70 % din debitele corespunzatoare ale Dunarii la intrarea in Delta. Pericolul dezvoltarii accelerate spre SSE a deltei secundare Chilia, a fost sensibil limitat prin lucrarile hidrotehnice de barare a unei derivatii de sud a bratului Stambulul Vechi, realizata de ing. Burghelea. C in timpul celui de al doilea razboi mondial (1943).

Dupa cel de al doilea razboi mondial, s-a reluat activitatea de intretinere a adancimilor de navigatie la gura Sulina print aceeasi tehnologie, de dragaje combinate cu prelungiri de diguri. In acelasi timp insa, pe canalul Sulina, datorita neglijarii intretinerii protectiei malurilor si a circularii cu viteze mari, necontrolate, a navelor maritime, s-a produs o degradare fizica in timp a canalului, prin erodarea malurilor intregului traseu, cu efecte directe negative asupra barei, prin cresterea aportului de sedimente grosiere depuse pe bara de la mare.

Tehnologia prelungirii in mare a digurilor gurii Sulina s-a mentinut pana in anul 1978 cand lungimea digurilor a atins valoarea de 7,8 km. Dupa sistarea lucrarilor de prelungire a digurilor, in zona gurii canalului Sulina, s-au mai executat in mare, in partea de sud doua epiuri costiere, in vederea limitarii accesului dispre sud spre gura Sulina, a sedimentelor marine rezultate din eroziunile sudice de tarm. Se preconizeaza de asemenea in prezent realizarea in partea fluviala a albiei gurii canalului Sulina a unei "capcane" decantor a sedimentelor grosiere, in care sa se efectueze dragaje intensive pentru limitarea depunerilor pe bara din mare. Lucrarile sunt incepute dar s-au sistat. Rezultatele efectelor generate de sistarea lucrarilor de prelungire a digurilor gurii Sulina si de construire a celor doua epiuri costire, nu sunt inca cuantificate prin studii si cercetari de analiza a observatiilor si masuratorilor. Calitativ se constata ca a crescut considerabil lungimea in mare a barei gurii canalului Sulina, de la circa 600 m in regim de prelungiri de diguri, la circa 1200 m, in regim de prelungiri sistate. De asemenea, cele doua epiuri din baia de sud, au produs schimbari radicale asupra curentilor costieri si proceselor morfologice respective din zona.

Referitor la situatia depunerilor de sedimente in zona gurii canalului Sulina, din cercetarile efectuate in natura, rezulta urmatoarele aspecte:

Prin depuneri aluvionare dunarene in mare, se formeaza la gura canalului Sulina un sistem de trei bancuri-doua laterale (unul la nord si unul la sud) si unul central (bara).

Din cantitatea totala de sedimente(grosiere si fine) varsate in mare de canalul Sulina, egala cu circa 5.200.000 m3/an (media pe anii 1959-1980), se depun in imediata apropiere a gurii canalului numai o parte (circa 1.290.000 m3/an), formand cu precadere cele doua bancuri laterale.

42

Bilantul depunerilor de sedimente pe cele trei bancuri, arata ca din cantitatea totala de sedimente depuse, circa 62% se depune pe bara, circa 9% pe bancul de nord si circa 29 % pe bancul de sud.

Depunerile de pe bara sunt indepartate prin dragaje (circa 99.6%) pentru mentinerea unei adancimi pe senal osciland inetre 19 si 31 de picioare engleze, media pe anii 1970-1985 fiind de circa 26 picioare (7,9m).

Tendinta depunerilor de sedimente in zona gurii canalului Sulina este in scadere usoara in timp, ca urmare a reducerii pe ansamblul Dunarii a transportului aluvionar. Astfel intre anii 1970 si 1990, aportul de sedimente al Dunarii la intrarea in Delta (Ceatal Izmail), a scazut cu circa 10%.

Referitor la circulatia si depunerile de sedimente in partea de nord a canalului Sulina (in golful Musura), s-a constatat ca acestea sunt determinate de circulatia locala a apei, dependenta la randul ei de vanturi astfel: la gura bratului Stambulul Vechi, sedimentele fine varsate de brat, sunt impinse de valuri spre interiorul golfului Musura spre vest si spre sud, iar sedimentele grosiere sunt depuse la sud in imediata apropiere a gurii, contribuind la formarea fundamentului deltei secundare Chilia in aceasta zona.

Ca urmare a depunerilor de sedimente fine, fundul golfului Musura la sud de frontiera cu Ucraina, s-a ridicat in medie cu circa 7-10 cm/an, adancimile scazand in timp, de la 3,5 m in anul 1950, la circa 1,2 m in anul 1985.

Ca urmare depunerilor de sedimente grosiere, in partea de sud a gurii bratului Stambulul Vechi, s-a format o intinsura pe directia nord-sud, gen insula Sacalin din sudul gurii Sf.Gheorghe, care in prezent depaseste spre sud linia de granita cu Ucraina. Aceasta intinsura, este emersa in partea nordica, in apropierea gurii Stambulul Vechi si submersa in partea sudica. Tendinta de dezvoltare a acestei intinsuri, este de inchidere la Est a golfului Musura si cu implicatii morfologice asupra gurii canalului Sulina.

In lungul digului de nord al canalului Sulina, are loc un transport de sedimente fine dirijat spre interiorul golfului, in timp ce pe bancul de nord al gurii Sulina, sedimentele grosiere sunt dirijate spre larg.

In zona barei gurii canalului Sulina,circulatia sedimentelor este dirijata spre sud. In lungul digului de sud al canalului Sulina, circulatia sedimentelor este dirijata spre larg (spre ESE).

Introducerea de specii oportuniste in bazinul Marii Negre Introducerea in bazinul Marii Negre de specii de nevertebrate oportuniste, cu

dezvoltare exploziva, transportate pe chilele navelor (de ex. Mya arenaria, semnalata prima data in Romania in 1972) (Gomoiu, Skolka, 1996) a condus la modificarea raportului intre fractia minerala si cea organogena a sedimentelor de plaja. In timp, acumularile masive de cochilii devin sursa de alimentare cu sedimente prin prelucrarea de catre valuri si curenti.

43

Interventia directa asupra sedimentelor plajelor emerse

Interventia directa antropica asupra sedimentelor de plaja consta in principal in

indepartarea in timpul verii a fractiei organogene grosiere de pe plajele turistice. Caracterul activ, in plina retragere, al falezei tarmurilor de eroziune a determinat

realizarea pe plan local a unor amenajari si structuri costiere care sa asigure protectia dezvoltarilor antropice in fata fenomenelor de eroziune litorala.

Sectorul Cap Singol - Cap Constanta Se incadreaza intr-un vast sistem de protectie si amenajare urbanistica a falezei

municipiului Constanta. Diguri transversale succesive, diguri "sparge-val" submerse amplasate intre acestea la circa 300m spre larg, ziduri de sprijin, taluzari, precum si alte structuri si constructii geotehnice formeaza un ansamblu menit sa asigure o protectie eficienta acestui sector de tarm. Micile plaje amenajate la adapostul digurilor sunt mentinute pe cale artificiala, prin alimentarea periodica a stocului de sedimente.

Sectorul Cap Tuzla - Costinesti Pescarie In acest sector eroziunea s-a intensificat in ultimii ani, faleza fiind in plina retragere.

La sud de Costinesti faleza prezinta un profil aproape vertical, neafectat de alunecari, cu o inaltime de circa 20 m. Pe zone extinse se dezvolta valuri de scoici, cu o inaltime de 1,5 - 2,5 m, alcatuite preponderent din cochilii de midii. In dreptul statiunii Olimp, in faleza deschisa pe 10 m inaltime, pot fi recunoscute cinci orizonturi de paleosoluri. Inaltimea falezei scade spre lacul Tatlageac, ajungand la 1 - 2 m. La baza ei reapar calcarele sarmatiene si orizontul argilelor rosii-verzui.

Sectorul 2 Mai - Vama Veche Faleza din acest sector se caracterizeaza printr-un profil vertical si o inaltime de 10

- 12 m. La baza ei afloreaza scoarta de alterare a calcarelor sarmatiene. La Vama Veche, in cuvertura de loess, se schiteaza o mica vale care ofera conditii favorabile formarii in zona costiera a unei suprafete nisipoase cu o latime de 100 - 120 m.

44

CONCLUZII

Din punct de vedere a originii sale Marea Neagră este o mare interioară, de ingresiune şi reprezintă un rest din lacul Pontic, desprins din Marea Sarmatică, ce s-a format în urmă cu aproximativ 10 milioane de ani în Miocen-Pliocen. În Cuaternar au avut loc transgresiuni şi regresiuni importante ale nivelului mării, cu amplitudini mari, (cea mai notabilă regresiune a avut loc în Neoeuxin, în urmă cu aproximativ 12 000 de ani, cu valoare de cel puŃin 70…80 m) dovadă fiind văile submarine, azi colmatate, de pe şelful din faŃa litoralului românesc, în nord-vestul Mării Negre. În prezent se remarcă o uşoară ridicare a nivelului mării (pe fond oscilatoriu). Prin studii relativ recente s-a putut stabili existenŃa unei scoarŃe de tip suboceanic, în partea centrală a Mării Negre, prin efilarea stratului granitic de bază (de naturăcontinentală), precum şi grosimi considerabile ale stratului sedimentar, detritic neconsolidat. Elementele de morfohidrografie şi morfodinamică ale Mării Negre analizate în lucrare relevă următoarele:

- reŃeaua hidrografică a bazinului Mării Negre cu o suprafaŃă de peste 22 milioane km2 se întinde pe o mare suprafaŃă a Eurasiei aportul de apă dulce şi de sedimente fiind considerabil (în Marea Neagră se varsă principalele fluvii şi râuri din Europa);

- Ńărmul Mării Negre se împarte din punct de vedere geomorfologic în 17 zone principale cu caracteristici specifice;

- deşi este o mare închisă, Marea Neagră are legătură spre nord prin strâmtoarea Kerci cu Marea Azov şi spre sud prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele cu Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic (Marea Neagră este considerată cea mai de est Mediterană a Oceanului Atlantic);

- din punct de vedere al caracteristicilor fundului, Marea Neagră se împarte în două zone, una cu adâncimi mici de până la 200 m, în partea de nord şi una cu adâncimi mai mari de 200 m în zona de sud; specific Mării Negre este faptul că după platoul continental (acesta se întinde până la adâncimi de 200 m) taluzul fundului submarin este abrupt cu excepŃia sectorului de nord-vest al mării;

Marea Neagră este o mare adâncă cu adâncime medie de 1271 m şi cu adâncime maximă de 2212 m, diferenŃa de nivel dintre vârful Elbrus (5633 m) şi adâncimea maximă fiind de 7878 m; izobata de 100 m trece aproape paralel cu Ńărmul la distanŃe de 1,5 – 6 mile marine (în vest, nord-vest şi în dreptul strâmtorii Kerci această distanŃă creşte până la 50 mile marine

Presiunea umana continua asupra mediului costier a generat o serie de efecte negative de mediu, dintre care cea mai grava cu care ne confrunatm acum o reprezinta eroziunea costiera; aceasta problema este evidentiata mai ales in zona de litoral romanesc cuprinsa intre Capul Midia si Vama Veche atat in zonele de plaja cat si de faleza. Lucrari de protectie efectuate pana acum, fie au fost incorect efectuate fie au fost ineficiente sau pur si simplu nu au fost efectuate.

Activitatile care s-au desfasurat in cadrul proiectului au contrinuit la: actualizarea bazei de date stiintifice, sedimentologice si geomorfologice, privind pozitia liniei de tarm precum si dinamica acesteia in perioada recenta; determinarea variatiei pe termen mediu

45

si scurt a parametrilor morfologici ai plajelor, in principal a liniei tarmului pe sectoarele de plaja la sud de Capul Midia.

Probele de sedimente au fost analizate granulometric si mineralogic, studii care au aratat o stare generala de dezechilibru a zonei costiere sudice. Factorul decisiv de control al proceselor costiere favorabil eroziunii in aceasta parte sudica a litoralului romanesc il reprezinta valurile, in conditiile unui aport sedimentar limitat. Influentele antropice sunt, de asemenea, extrem de importante in intregul proces erozional al plajelor litoralului romanesc la Marea Neagra.

Textura sedimentelor de plaja din sectorul litoral cuprins intre Capul Midia si Vama Veche variaza in limite largi, in functie de sursa de material si de regimul hidrodinamic marin.

Din punct de vedere mineralogic, fractia usoara a depozitelor de plaja sunt constituite in proportie de aproximativ 90% din CaCO3, restul fiind acoperit de cuart. In ceea ce priveste fractia grea a sedimentelor de plaja, aceasta este acoperita pe rand ca minerale cum ar fi granat, minerale opace, piroxeni, amfiboli samd.

Studiate pe rand, se remarca urmatoarea evolutie a sectoarelor de plaja din partea sudica a litoralului romanesc la Marea Neagra :

- plaja Cap Midia, extinsa intre promontoriile Cap Midia si Cap Ivan, evolueaza in conditii naturale, interventia umana in acest sector fiind nesemnificativa. Aportul de material sedimentar de origine danubiana echilibreaza balanta proceselor sedimentare, ceea ce confera stabilitate liniei tarmului. Afluxul de sedimente este totusi insuficient pentru extinderea plajei subaeriene.

- sectorul de plaja Navodari - Tabara de copii: se constata o stationare a liniei tarmului, dar stocul de sedimente al plajei emerse este mult diminuat

- cordonul litoral dintre Tabara Navodari si Mamaia Nord continua sa fie afectat de procese erozive. Efectele deficitului de sedimente sunt aici puternic resimtit; retragerea liniei tarmului este generala, dar cu valori diferite, mai lenta in partea nordica si mai accentuata spre sud.

- plaja din sectorul Eforie - Costinesti prezinta o eroziune redusa in partea nordica si depunere usoara in partea sudica, fiind destul de stabila, in general.

- sectorul Olimp – Venus: datorita protectiei acestor plaje artificiale cu ajutorul jettis-urilor si a breakwater-urilor, nu a fost semnalata inca eroziune in zona. Cu toate acestea, o problema destul de serioasa cauzata de aceste mijloace de protectie o reprezinta poluarea apei datorata in special unui prost tratament al apelor reziduale produse hotelurile din zona.

- in sectorul 2 Mai – Vama Veche retragerea liniei tarmului s-a manifestat extrem de activ. Singurul sector care experimenteaza o vaga acumulare de sedimente este cel situat in partea central – sudica a plajei de la Vama Veche.

In urma desfasurarii studiilor mai sus mentionate s-a evidentiat impunerea

urgentarii lucrarilor de protectie costiera conform noilor concepte de protectie costiera (realizarea pe plan local a unor amenajari si structuri costiere care sa asigure protectia dezvoltarilor antropice in fata fenomenelor de eroziune litorala; un nou sistem de monitorizare a morfologiei plajelor).

46

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Antipa, Gr. Marea Neagră, Ed. Univers,Bucureşti, 1941 Banu, A. C. Les preuves historiques des oscilations du niveau des eaux de la Mer Noire, pendant les 5 dernieres millenairea, Rapp. C.I. ES.MM, Monaco1964; Banu, A. C. Unele consecinŃe ale înălŃării seculare a nivelului Mării Negre, Hidrobiologia, 4, 1969 ; Bondar, C. şi colab. Marea Neagră – monografie hidrologică, Ed.IMH, Bucureşti, 1973; Bondar, C., Caracteristicile statistice de câmp ale înălŃimii şi perioadei valorilor Mării Negre la litoralul românesc, Hidrotehnica, Bucureşti, 1988; Bondar, C., The functions of temporal dynamic forecast of waves in the west of the Black Sea, Meteorologie şi hidrologie, Bucureşti, 1988; Bondar, C., Trend in the evolution of the mean Black Sea level, Meteorologie şi hidrologie, Bucureşti, 1989; Bondar, C., A new mathematical model of the shape of the deformed wave profile in the coastal area, Meteorologie şi hidrologie, Bucureşti, 1990; Bondar, C., Cercetări ştiinŃifice pentru evidenŃierea unor efecte ale schimbărilor climatice şi ale influenŃelor antropice asupra regimului hidrologic al Dunării, Deltei şi Mării Negre. Schimbări climatice în România. Primele evaluări, Bucureşti, 1991; Boşneagu, R. InfluenŃa condiŃilor naturale ale Ńărmului românesc al Mării Negre asupra transportului maritim şi activităŃilor portuare, Ses.com.şt. Facultatea de geografie, Universitatea din Bucureşti, 2002 Boşneagu, R. InfluenŃa spaŃiului geografic dobrogean asupra apariŃiei şi dezvoltării transporturilor pe apă la români, Ses.com.şt. Facultatea de geografie, Universitatea din Bucureşti, 2002 Brătescu, C., (1922). Delta Dunării. Geneza si evoluŃia sa morfologica si cronologica. Bul. Soc. Reg. Geogr., 41,3-39, Bucureşti; Brătescu, C., (1933), Profile cuaternale in falezele Marii Negre. Bul. Soc. Rom. Geogr., 52:58 pp; Brătescu, C., (1935), Falezele Marii Negre intre Carmen Sylva si Schitu Costinesti. Anal. Dobrogei, 16.; Brătescu, C., (1942), OscilaŃiile de nivel ale apelor si bazinului Marii Negre in cuaternar. Bul. Soc. Rom. Geogr., 61:l-112. Brătianu, Gh. Marea Neagră, vol. I – II, Ed. Meridiane, Bucureştii, 1988; Breier, A. Lacurile de pe litoralul românesc al Mării Negre, Studiu hidrogeografic, Ed. Academiei României, Bucureşti, 1976; Cociaşu, A., Popa, L., Buga, L. Long-term evolution of the nutrient concentration on the north-western shelf of the Black Sea, Cercetări Marine, ConstanŃa, 1998; 1975. S. C. G. G. G. - Geogr., t. XXIV. nr.2, 1977; Gastescu P. EvoluŃia Ńărmului Marii Negre intre braŃul Sfantu Gheorghe si grindul Perişor. S.C. G. G. G. - Geogr., t. XXIII, 1979; Gastescu P. Modificări actuale ale Ńărmului romanesc intre Chilia si Capul Midia. Bul. soc. st.geogr. dinR.S.R., seria noua, voi. VI (LXXVI), 1982; Gastescu P., Driga B. Long - term evolution of the Black Şea Coast in Front of theDanube Delta Between Sulina and Sfantu Gheorghe Arms. R. R. G. G. G. - Geogr., t. 29, 1984;

47

Gheorghiu, C., Papuc, C., Date noi privind evoluŃia si relieful fundului Marii Negre,Natura,. 1; 1962; Gheorghe, I., Scurtu, Gh. Terminologie hidrografică şi de navigaŃie, Editura Militară, Bucureşti, 1967; Grumazescu, H., Etapa actuala de dezvoltare a Deltei Dunării. C.R. Acad. Hidrobiologia, 4; 1963; Liteanu, E.., Pricajean, A., Alcătuirea geologica a Deltei Dunării. Acad. R.P.R., Hidrobiologia, Buc 4:57-82, 1963; Liteanu, E., Pricajean, A., Baltag, C., Transgresiunile cuaternare ale Marii Negre pe teritoriul Deltei Dunării. An. Acad. R.P.R., St. Cercet. Geol. 6(4):743-762, 1961; Leick ,A. GPS Satellite Surveyiling, John Wiley & Sons, inc.New York, 1998; Macarovici, N., Observations sur le Sarmatien du bord de la Mer Noire et de la Dobrogea Meridionale. An. St. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, Ser.St. Natur. Geogr. 3:349-357, 1957; Marin I., Marin M., Distinction dans la morphologie et la dynamique du littoral roumain entre Cap Dolosman et la localité Vama Veche, Bucureşti, Actes dela I ere Rencontre Geographique Franco-Roumain, 1999 Marin I., ConsideraŃii asupra activităŃilor antropice în modificarea echilibrului natural în Dobrogea de Nord, B.S.S.GR. serie nouă IV, 1976 Marin I., Podişul Babadag-studiu de geografie fizică, rezumat teză de doctorat, Bucureşti, 1981 Marin I., ObservaŃii asupra reliefului litoralului Mării Negre de pe teritoriul Bulgariei, A.U.B. Geologie-geografie, XXX 36, 1987 Marin I., Stage in the Developement of the Dobrogean Landscape, Procedeeings of the Third Roumanian-British Colocum Romanian-British Geographical Interchange, Bucureşti, 1998 Marinescu, A. ContribuŃii la studiul curenŃilor marini din dreptul litoralului românesc al Mării Negre, Bucureşti, 1965; Marinescu, A., Şelariu O., Remarks on the inertial currents on the southern part of the Romanian coast, Cercetări Marine, ConstanŃa,1972; Mihăilescu, V., łărmul romanesc. Probl. Geogr. Rom. Buc., 5 pp, 1944; Mihăilescu, N., , Etude sedimentologique des graviers se trouvant sur le littoral de la Mer Noire entre Constantza et Vama Veche. Rapp. Pr.- Verb. Reun. Monaco, C.I.E.S.M.M.,19(4):623-626, 1969;

Nae, I., Postolache I., Observations on coastal marine water circulation in the zone Midia-Vama Veche, Cercetări Marine, ConstanŃa, 1980; Nae, I. Smocov F., Observations on ice formations at the Romanian litoral of the Black Sea, Cercetări Marine 1984, ConstanŃa; Panin, N., Salomie, G., Varodin, V., Cercetări pe platforma continentală a Mării Negre, Studii şi cercetări de geologie, geofizică, geografie, tomul 15, Ed. Academiei RS România, 1977; Panin, N., Jipa, D., Danube River Sediment input and its Interaction with the North-Western Black Sea: Results of EROS-21 Projects, GEO-ECO MARINA nr.3/1998, Bucureşti-ConstanŃa;

48

Panin N., Gomoiu M.-T., Oaie G., Rădan S., Researches on the north-western Black-Sea carried aut by Romanian Centre of Marine Geologz and Geoecologz during 1995 within the Eros-200 project. Geo-Eco-Marina, RGGGM, 1996; Panin N., Gomoiu M.-T., Oaie G., Rădan S., Researches on the river Danube-Black Sea system carried out by the Romanian Centre of Marine River Ocean System Project (EROS-200). Geo-Eco-Marina, 1996; Panin N., Jipa D.C., Gomoiu M.-T., Secreieru D., Importance of sedimentary processes in environmental changes: lewer river Danube-Delta Dunării –Black Sea- system. Environmental degradation of the Black Sea. Challanges and remedies (S.Beskipe et al eds.) 1999; Panin N., Panin S., Manoleli D., Reznik V., Fesyunov O., Nazarenko M.T., The ecological condition in the N-W part of the Black-Sea. Rapp. Comm. int. Mer Medit., CIESM, Monaco, 1992; Panin N., Panin S., Manoleli D., Reznik V., Fesyunov O., Nazarenko M.T., The ecological conditions in the N-W part of the Black Sea. A bref description of the Romanian-Ukrainian geological research in 1990. Mediul înconjurător, Bucureşti, 1992; Panin,N., Global Changes, Sea Level rising and the Danube Delta: Risks and Responses, GEO-ECO-MARINA 4/1999, 19-27, Bucureşti-ConstanŃa; Papiu, C. V., Procesele de sedimentare din Marea Neagra. Rev. Natura, Buc. 6:3-6, 1953; Papiu, C. V., Geologia Marii Negre. ŞtiinŃa Tehn., Buc. 10, 1955; PătruŃ, J., Paraschiv, V., Dănet, N., Balteş, N., and Motaş, L., The geological constitution of theDanube Delta. An. Inst. de Geol. Si Geofiz. 59, p.55-61, 1981; Roşu, A. ObservaŃii geomorfologice cu privire la litoralul românesc în holocen, Cc. Marine/1972; Roşoiu, N. Bologa A.S., Contributions to the study of the elementary chemical composition of the principal macrophytes along the Romanian coast of the Black Sea, Cercetări Marine, ConstanŃa,1979; Roventa, V., ContribuŃie la studiul curenŃilor in Marea Neagra. Studii de hidrologie,19:21-34, 1967; RovenŃa, V. ContribuŃie la studiul curenŃilor totali din Marea Neagră. Studii de hidrologie, Bucureşti, 1967; RovenŃa, V. Măsurarea înălŃimii şi perioadei valurilor cu ajutorul ultrasunetelor. Sesiunea a IV-a de comunicări I.M.M.B., vol. I, ConstanŃa, 1977; RovenŃa, V., Şelariu, O. ConsideraŃii privind curenŃii din Marea Neagră cu referire la curenŃii inerŃiali, Sesiunea a IV-a de comunicări I.M.M.B., vol. I, ConstanŃa, 1977; Scarlat, C. Itinerare subacvatice la Istru şi Pontul Euxin, Editura Sport- Turism, Bucureşti, 1988; Vespremeanu, E. Probleme de geomorfologie marină, Universitatea Bucureşti, 1987; Vespremeanu E. Morphological and Morphodynamic Aspects of thé Submarine Relief in thé Front of thé Danube Delta (in thé North - Est. of thé Black Sea). R. R. G. G. G. - Geogr., t. 29, 1984; Vespremeanu, E.. Oceanografie, vol. 1 partea I, Universitatea Bucureşti, 1992; Şelariu, O. Aspecte privind asigurarea şi optimizarea meteo – oceanografică a navigaŃiei maritime, Revista transporturilor (auto, drumuri, navigaŃie), nr. 3-4, 1991; Şelariu, O. Elemente de hidrometeorologie maritimă pentru navigatori. Oceanografie. Meteorologie maritimă. Institutul de marină, ConstanŃa, 1977;

49

Şelariu, O. Elemente de meteorologie şi hidrologie maritimă, Ed. Tipofin, ConstanŃa, 1997; Şelariu, O. Hidrometeorologie marină, Ed. Institutului de marină “Mircea cel Bătrân”, ConstanŃa, 1975; Selariu, O., Granulometria sedimentelor de fiind din partea de sud a litoralului Romanesc al Marii Negre. Studii de hidraulica, 9(2), 1965; Şelariu, O. Îndrumar de practică meteo-oceanografică la bordul navei, Ed. IMMB, ConstanŃa, 1989; Şelariu, O. Cercetări marine la Marea Neagră, Ed IMMB, ConstanŃa, 1977; Şelariu, O., RovenŃa, V. Friction exerted by the movement of the masses of water on the superficial layer of marine sediments, Bucureşti, 1972; Selariu, O., Marinesco, I., Pauliuc, M., Contribution a l'étude des dépôts marins quaternaires de la platforme continentale de la Mer Noire dans le sector roumain. Rapp.Pr.-Verb. Reun. C.I.E.S.M.M., 19 (4):629-631, 2 fig.. 5 réf.,1969; Raport DADL 2008 - "Studii complexe multidisciplinare (geologice, geofizice si sedimentologice) in vederea stabilirii limitei vestice a plajelor intre Capul Midia si Vama Veche", 2008 CIULACHE, S. 1995 - Factorii de risc, Edit. UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti. CIULACHE, S., IONAC, N. 1995 - Fenomene atmosferice de risc şi catastrofe climatice. Edit. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 180 p. LUNGU, M., 2008 - Resurse şi riscuri climatice din Dobrogea. Teză d edoctorat. Universitatea din Bucureşti. BLOESCH, J., JONES, T., REINARTZ, R. & STRIEBEL, B. (2006): An Action Plan for the conservation of sturgeons (Acipenseridae) in the Danube River Basin. ÖWAW 58/5-6: 81-88. BREZEANU, G., ZINEVICI, V., NICOLESCU, D., NICOLESCU, N. (1991): Die Strkturellfunctionelle Evolution der Biozonosen aus den Seen des Donaudeltas unter den einfluss der Eutrophiesierung, 29 Arbeits der IAD, Kiev, p. 275-281.

ICPDR (2005): The Danube River Basin District Part A - Basin-wide overview. WFD Roof Report 2004, Vienna. [IPCC] INTERGOVERNMENTAL PANEL ON CLIMATE CHANGE (2008): Climate change and water. IPCC Technical Report VI, 214 p. MICHAYLOVA, V. N. (2004): Hydrology of Danube Delta, Moscow (in Russian). POSTEL,S.L. (2000): Entering an era of water scarcity: The challenges ahead. Ecological application, 10:941-948. RICHTER, B., POSTEL,S.L. (2004): Saving Earth’s rivers. Issues in Science and Technology, 31-36. TURNER, W., BRANDON, K., BROOKS, T., COSTANZA, R., DaFONSECA, G.A.B, PORTELA, R. (2007): Global Conservation of Biodiversity and Ecosystem Services. BioScience, Vol. 57, 10:868-873 VADINEANU. A., CRISTOFOR, S., IORDACHE, V. (2001): Lower Danube River System biodiversity changes. In: Gopal, B., Junk, W.J., Davis, J. (eds.) Biodiversity in Wetlands: Assessment, Function and Conservation. Backhuys Publishers, p. 29-63. WEHRLI, B., SANDU, C., LYASHENKO, A., AFANASIEV, S. (eds.) (2008): Impact of environmental changes on aquatic ecosystems of Danube Delta (ECAQUDAN). SCOPES Project report, in preparation.