Marica AlexandruXII C

Ideologii si practici politice in România si Europa in secolul XX

După transformările sociale şi morale aduse de Primul Război Mondial, vin la putere promotorii celor două modele opuse de politică totalitară pentru restructurarea societăţii. Odată cu naţional-socialismul, fascismul triumfă asupra mişcării democratice care instaurase slaba Republică de la Weimar în Germania. Cealaltă ideologie care avea să influenţeze politica mondială este comunismul. Ambele modele reprezentau o contrapoziţie radicală a modelului occidental de democraţie liberală.

Termenul de fascist a desemnat iniţial pe purtătorul fasciei (Fascie = mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure şi purtat de lictorii care îi însoţeau pe unii magistraţi romani). Acesta a aparut in italia si ca ideologie, fascismul se încadrează în extrema dreaptă a spectrului politic. Fascismul este incompatibil cu democraţia şi diversitatea de opinii statul fascist fiind o dictatură care promovează cel mai adesea idei naţionaliste duse până la extreme totodata ei puneau mare accent pe naţionalism si pe promisiunile de restaurare a "onoarei naţionale".

Naţionalismul exagerat este completat de încălcarea gravă a drepturilor omului si eliminarea oponenţilor prin mijloace teroriste alaturi de o obsesie bolnăvicioasă faţă de problemele legate de siguranţa naţională şi dorinţa de expansiune teritorială, obsesii care determină puternica militarizare a statului. Pe langa aceste aspect se promoveaza blocarea sau chiar eliminarea altor lideri de opinii, descurajarea manifestărilor artistice sau chiar obţinerea şi menţinerea puterii prin mijloace brutale, prin şantaj, ameninţare sau crimă. Fascismul se manifestă prin distrugerea oricăror structuri democratice, controlul mass-mediei, subordonarea totală a individului vis-a-vis de stat şi crearea unei situaţii de continuă terorizare a populaţiei civile. Ideologia şi regimul au fost fondate de Benito Mussolini în Italia, 1919, susţinea statul de tip totalitar, încuraja corporatismul (reunirea patronilor şi sindicatelor într-un organism instituţionalizat politic cu scopul de a elimina tensiunile sociale) si critica liberalismul.

Pe de alta parte termenul de „nazism” este o prescurtare de la „national-socialism”, ideologie şi mişcare politică apărute şi fondate de Adolf Hitler în Germania interbelică prin lucrarea “Mein Kampf”. Nazismul a aparut intr-o perioada dificila pentru natiunea germana, acestia considerandu-se umiliti de prevederile tratatului de la Versailles asadar accentul este, intr-o mare măsura, pus pe naţionalism si pe restaurarea onoarei naţionale. In Germania nazistă se practica o politică economică ce viza eliminarea şomajului, eliminarea inflaţiei devastatoare si extinderea producţiei de bunuri de larg consum pentru a îmbunătăţi standardul de viaţă al claselor de mijloc şi de jos. Hitler considera vinovat pentru problemele economice şi sociale ale Germaniei sistemul democraţiei parlamentare. Eşecul internaţional al Germaniei îl punea pe seama politicienilor corupţi şi trădători ai Republicii de la Weimar care au acceptat umilitorul Tratat de la Versailles. De la inceput evreii au fost ţinta directă a persecuţiilor naziste. Până la sfârsitul anului 1934 cei mai multi avocati, medici, profesori si functionari evrei si-au pierdut slujbele sau dreptul de a-si practica meseriile. Prin Legile de la Nurenberg, din 1935 evreilor le-au fost retrase toate drepturile civile in cadrul statului german. Printre alte trasaturi si aspiratii cele mai importante sunt: eugenia(uciderea raselor „sclave” şi a celor „parazite” pentru a purifica rasa „stăpână”); „principiul conducătorului”(Fuhrerphnzip), conform căruia conducătorul simbolizează întruparea mişcării politice şi a naţiunii, simbolul nazist – zvastica dar si asigurarea „spaţiului vital” (Lebensraum) pentru „rasa stăpânitoare”, naţiunea fiind cea mai importantă creaţie a unei rase…etc.

Marica AlexandruXII C

România a devenit stat democratic în 1918, prin introducerea dreptului de vot universal. În 1919 au loc primele alegeri conform votului universal. Consecinţele noului tip de regim au fost dispariţia Partidului Conservator (partidul marilor proprietari funciari), care se aflase până atunci la guvernare în alternanţă cu liberalii, şi apariţia a numeroase partide mici.

Un rol fundamental în consolidarea regimului democratic l-a avut schimbarea constituţiei liberale din 1866, cu o constituţie democratică, în 1923. Noua constituţie prevedea egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii fără deosebire de origine etnică, limbă şi religie. Alte drepturi şi libertăţi prevăzute în constituţie erau: libertatea persoanei, libertatea întrunirilor şi asocierilor, libertatea presei, inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea proprietăţii, libertatea învăţământului. Ca şi în constituţia din 1866, şi în cea din 1923 era menţionat principiul separării puterilor în stat: puterea legislativă era deţinută de Parlament şi rege, puterea executivă de rege şi guvern şi puterea judecătorească de instituţii judecătoreşti.

Regimul totalitar comunist din România a cunoscut două etape: stalinismul în perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, între anii 1948-1965 şi naţional-comunismul în perioada lui Nicolae Ceauşescu, între anii 1965-1989. O practică politică în perioada stalinismului din România a fost eliminarea opoziţiei politice, a grupărilor de rezistenţă anticomunistă, prin folosirea instituţiilor represive. Sub pretextul pedepsirii fasciştilor, a colaboratorilor cu vechiul regim, a protejării populaţiei de „duşmanii poporului”, de „duşmanul de clasă”, comuniştii au urmărit, persecutat, ucis sau arestat mii de persoane. Principalul mijloc de represiune folosit a fost Securitatea, o poliţie secretă înfiinţată în 1948, considerată „inima partidului, care bate, bate, bate …”. Alături de aceasta mai erau Miliţia şi Procuratura. Scopul era lichidarea fostei clase politice, a elitei politice şi culturale, care a fost închisă la Sighet, dar şi eliminarea celor care se opuneau naţionalizării şi cooperativizării forţate.

La finalul regimului communist, se simtea o tensiune generala, in randul oamenilor si nu numai, aceasta amplificandu-se cu ajutorul miscarilor facute de populatie un exemplu fiind mineriada, miscare care a dat un impuls populatiei prinzand astfel curajul necesar pentru a cere o schimbare. Şunt de parere ca asceasta schimbare a venit la timp deoarece nemultumirile populatiei si starea generala ajunsesera intr-un punct crirtic. Neajunsurile de zi cu zi, restrictiile si abuzurile impuse fiind de netolerat pentru oamenii de rand. Aspiratiile regimului au fost utopice, dupa parerea mea, nerealizabile, intrucat pur si simplu nu este posibil ca toata populatia sa fie la acelasi nivel aceasta fiind idea principala a regimului. Un rol extrem de mare l-au avut organizatiile non-guvernamentale care au luptat pentru apararea drepturilor omului in societate, a minoritatilor sau a categoriilor defavorizate fundamentele noului regim fiind puse in noua constitutie adoptata in 1991. Asadar noul regim a venit ca o eliberare,”un nou inceput plin de speranta” pentru societatea romaneasca.