Nota de fundamentare - H.G. nr. 300/02-03-2006Hotărârea Guvernului nr. 300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate

pentru şantierele temporare sau mobilePublicata în M.Of. nr. 252/21-03-2006

Legea nr.20/1993 pentru ratificarea Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, precum şi angajamentele asumate în cadrul negocierilor de aderare au impus elaborarea de reglementări naţionale armonizate cu aquis-ul comunitar, aferent fiecărui capitol de negociere.

În acest context, pentru a transpune aquis-ul comunitar din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă aferent Capitolului 13 - Politica socială şi ocuparea forţei de muncă, au fost emise Normele generale de protecţia muncii aprobate prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr.508 din 20 noiembrie 2002 şi al ministrului sănătăţii şi familiei nr.933 din 25 noiembrie 2002.

În cadrul acestor norme au fost transpuse parţial prevederile Directivei 92/57/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare şi mobile (a opta directivă individuală în sensul art.16 alin.(1) din Directiva 89/391/CEE).

Pe baza Directivei cadru 89/391/CEE, privind introducerea de măsuri pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, Directiva 92/57/CEE stabileşte dispoziţii minime de securitate şi sănătate care trebuie să se aplice pe şantierele temporare sau mobile.

Şantierele temporare sau mobile constituie un sector de activitate în care lucrătorii sunt expuşi unor riscuri ridicate.

Soluţiile arhitecturale şi/sau organizatorice necorespunzătoare sau o proastă planificare a lucrărilor în stadiul de elaborare a proiectului lucrării au avut un rol important în mai mult de jumătate din accidentele de muncă care s-au produs pe şantierele din Comunitate.

La realizarea lucrărilor, o eroare de coordonare datorată în special prezenţei simultane sau succesive a unor întreprinderi diferite pe acelaşi şantier temporar sau mobil, poate să conducă la un număr ridicat de accidente de muncă.

Este necesară o întărire a coordonării între cei care îşi desfăşoară activitatea pe un şantier, încă din stadiul de elaborare a proiectului lucrării, dar şi în timpul realizării acesteia.

Pe şantierele temporare sau mobile, se impune respectarea unor cerinţe minime având ca scop asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.

De asemenea, având în vedere angajamentele asumate în Planul de măsuri prioritare pentru integrare europeană (2005) pentru Capitolul 13 de negociere şi obiectivele cuprinse în Politica şi strategia României în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2004 – 2007, s-a impus promovarea unui act normativ care să transpună integral Directiva 92/57/CEE.

Prin prezenta hotărâre se stabilesc cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe şantierele temporare sau mobile.

Faţă de cele prezentate, a fost promovată Hotărâre Guvernului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de hotărâre prin avizul nr.1902/27.12.2005.

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familieiGheorghe Barbu

Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă

Parlamentul RomanieiLegea nr. 319 din 14 iulie 2006

Legea securitatii si sanatatii in munca

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 646 din 26/07/2006Intrare in vigoare: 01/10/2006

 

CAPITOLUL IDispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.

(2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.

Art. 2. - Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal român pe teritoriul altor ţări, vor cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă.

[sus]

 

CAPITOLUL IIDomeniu de aplicare

Art. 3. - (1) Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.

Art. 4. - (1) Fac excepţie de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile în care particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice din serviciile publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de dezastre, inundaţii şi pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă, vin în contradicţie cu prezenta lege.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie să se asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor, ţinându-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege.

Art. 5. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;

b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;

c) alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;

d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă;

e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;

f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;

g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

h) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;

i) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;

j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;

k) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;

l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;

m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie profesională;

n) securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;

o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale;

p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii, abilitate să presteze servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform legii;

q) accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile;

r) boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt de natură profesională.

[sus]

CAPITOLUL IIIObligaţiile angajatorilor

SECŢIUNEA 1Obligaţii generale ale angajatorilor

Art. 6. - (1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.

(2) În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu.

(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului.

Art. 7. - (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:

a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;

c) informarea şi instruirea lucrătorilor;

d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.

(2) Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.

(3) Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza următoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursă;

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;

h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală;

i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:

a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;

b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;

c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;

d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;

e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.

(5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii:

a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor;

b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor;

c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;

d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.

(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.

SECŢIUNEA a 2-aServicii de prevenire şi protecţie

Art. 8. - (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art. 6 şi 7, angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate, denumiţi în continuare lucrători desemnaţi.

(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de protecţie şi a celei de prevenire a riscurilor profesionale.

(3) Lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin prin prezenta lege.

(4) Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la servicii externe.

(5) În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe prevăzute la alin. (4), acestea trebuie să fie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi că au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 16 alin. (2).

(6) Lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare.

Art. 9. - (1) În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a celor de protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau de riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, se impune ca:

a) lucrătorii desemnaţi să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele adecvate;

b) serviciile externe să aibă aptitudinile necesare şi să dispună de mijloace personale şi profesionale adecvate;

c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe să fie în număr suficient.

(2) Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor trebuie să fie asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi/sau unităţii.

(3) Lucrătorul/lucrătorii şi/sau serviciul/serviciile prevăzute la alin. (2) trebuie să colaboreze între ei ori de câte ori este necesar.

(4) În cazul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici, în care se desfăşoară activităţi fără riscuri deosebite, angajatorul îşi poate asuma atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru realizarea măsurilor prevăzute de prezenta lege, dacă are capacitatea necesară în domeniu.

(5) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte prin norme metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi capacităţile şi aptitudinile necesare, precum şi numărul considerat suficient, prevăzute la alin. (1) şi (4).

SECŢIUNEA a 3-aPrimul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor,

pericol grav şi iminent

Art. 10. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;

b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.

(3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.

Art. 11. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;

b) să ia măsuri şi să furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent;

c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.

(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi/sau o zonă periculoasă nu trebuie să fie prejudiciaţi şi trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia.

(3) Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.

(4) Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciaţi pentru cazurile prevăzute la alin. (3), cu excepţia situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau dau dovadă de neglijenţă gravă.

SECŢIUNEA a 4-aAlte obligaţii ale angajatorilor

Art. 12. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;

b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;

c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de muncă, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);

d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.

(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în funcţie de natura activităţilor şi de mărimea întreprinderilor, se vor stabili obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la întocmirea documentelor prevăzute la alin. (1).

Art. 13. - În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:

a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor;

b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii;

c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;

d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;

e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;

f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă sau prin servicii externe;

g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă;

h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;

i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică;

j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;

k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e);

l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;

m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;

n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;

o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;

p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane;

q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;

r) să asigure echipamente individuale de protecţie;

s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie.

Art. 14. - Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se stabileşte prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.

Art. 15. - (1) Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori.

(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.

SECŢIUNEA a 5-aInformarea lucrătorilor

Art. 16. - (1) Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:

a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii;

b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3).

(2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc aceşti lucrători.

Art. 17. - Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la:

a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b);

b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) şi d);

c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.

SECŢIUNEA a 6-aConsultarea şi participarea lucrătorilor

Art. 18. - (1) Angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implică:

a) consultarea lucrătorilor;

b) dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor să facă propuneri;

c) participarea echilibrată.

(3) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor definiţi la art. 5 lit. d) iau parte în mod echilibrat sau sunt consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:

a) orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea în muncă;

b) desemnarea lucrătorilor la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1) şi la art. 10 alin. (2), precum şi cu privire la activităţile la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1);

c) informaţiile la care s-a făcut referire în art. 12 alin. (1), art. 16 şi 17;

d) recurgerea, după caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4);

e) organizarea şi planificarea instruirii prevăzute la art. 20 şi 21.

(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului să ia măsuri corespunzătoare şi să prezinte propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători şi/sau al eliminării surselor de pericol.

(5) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor sau lucrătorii nu pot fi prejudiciaţi din cauza activităţilor la care s-a făcut referire în alin. (1)-(3).

(6) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din prezenta lege.

(7) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi/sau lucrătorii au dreptul să apeleze la autorităţile competente, în cazul în care consideră că măsurile adoptate şi mijloacele utilizate de către angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă.

(8) Reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile inspectorilor de muncă şi inspectorilor sanitari, în timpul vizitelor de control.

Art. 19. - În vederea realizării prevederilor art. 16, 17 şi ale art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se înfiinţează, se organizează şi funcţionează comitete de securitate şi sănătate în muncă.

SECŢIUNEA a 7-aInstruirea lucrătorilor

Art. 20. - (1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:

a) la angajare;

b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;

d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrări speciale.

(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:

a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;

b) periodică şi ori de câte ori este necesar.

(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.

(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare.

Art. 21. - (1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1), (2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora.

(2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru.

(3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebuie să se efectueze în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii.

[sus]

CAPITOLUL IVObligaţiile lucrătorilor

Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au următoarele obligaţii:

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;

c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;

e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană;

f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;

h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;

i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.

[sus]

CAPITOLUL VSupravegherea sănătăţii

Art. 24. - Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă se stabilesc potrivit reglementărilor legale.

Art. 25. - (1) Măsurile prevăzute la art. 24 vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător să poată beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.

(2) Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicină a muncii.

[sus]

CAPITOLUL VIComunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor

SECŢIUNEA 1Evenimente

Art. 26. - Orice eveniment, aşa cum este definit la art. 5 lit. f), va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea acestuia.

Art. 27. - (1) Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:

a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele aşa cum sunt definite la art. 5 lit. f);

b) asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;

c) organelor de urmărire penală, după caz.

(2) Orice medic, inclusiv medicul de medicină a muncii aflat într-o relaţie contractuală cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu

suspiciunea de boală profesională sau legată de profesiune, depistată cu prilejul prestaţiilor medicale.

(3) Semnalarea prevăzută la alin. (2) se efectuează către autoritatea de sănătate publică teritorială sau a municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea cazului.

Art. 28. - În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de poliţie rutieră competente vor trimite instituţiilor şi/sau persoanelor fizice/juridice prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b), în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la faţa locului.

Art. 29. - (1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează:

a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă;

b) de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date dispărute;

c) de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;

d) de către autorităţile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, în cazul suspiciunilor de boală profesională şi a bolilor legate de profesiune.

(2) Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.

(3) În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia medico-legală competentă este obligată să înainteze inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legală.

SECŢIUNEA a 2-aAccidente de muncă

Art. 30. - (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă:

a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;

b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;

d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;

e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;

f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;

g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;

h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;

i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;

j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;

k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;

l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de

lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;

o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;

q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau de circulaţie în vigoare.

Art. 31. - Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, în:

a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice;

b) accidente care produc invaliditate;

c) accidente mortale;

d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.

Art. 32. - (1) Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(2) Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă, precum şi la asigurător, potrivit legii.

SECŢIUNEA a 3-aBolile profesionale

Art. 33. - În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.

Art. 34. - (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.

(2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.

(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publică teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit conform legii.

(5) Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.

[sus]

CAPITOLUL VIIGrupuri sensibile la riscuri

Art. 35. - Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alăptează, tinerii, precum şi persoanele cu dizabilităţi, trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific.

Art. 36. - Angajatorii au obligaţia să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice.

[sus]

CAPITOLUL VIIIInfracţiuni

Art. 37. - (1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.

(3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

Art. 38. - (1) Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.

(3) Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amendă.

(4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

[sus]

CAPITOLUL IXContravenţii

Art. 39. - (1) Constituie contravenţii faptele săvârşite de angajatorii aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute de prezenta lege.

(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. b), c), p) şi r).

(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. n).

(4) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) şi o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) şi ale art. 32 alin. (2).

(5) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.500 lei la 7.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 11 alin. (1) şi (3), art. 13 lit. q) şi s) şi ale art. 27 alin. (1) lit. a) şi b).

(6) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei următoarele fapte:

a) încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1), ale art. 10 şi 16;

b) încălcarea dispoziţiilor art. 14, 15 şi ale art. 34 alin. (1).

(7) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (4), ale art. 17, 19 şi 21.

(8) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei următoarele fapte:

a) încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. c) şi d), art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) şi (6) şi ale art. 36;

b) încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5).

(9) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind:

a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substanţelor ori preparatelor chimice periculoase şi a deşeurilor rezultate;

b) prevenirea prezenţei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman;

c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor, echipamentelor de muncă noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea proceselor tehnologice;

d) întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesită măsuri speciale de siguranţă;

e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt interzise;

f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea efectelor electricităţii statice şi ale descărcărilor atmosferice;

g) asigurarea şi folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de muncă unde există pericole de incendiu sau de explozie;

h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrică a echipamentelor de muncă;

i) transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de muncă, materialelor şi produselor;

j) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase;

k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;

l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin care circulă fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente de muncă;

m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de muncă;

n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;

o) asigurarea iluminatului de siguranţă;

p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului individual de protecţie;

q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor de muncă şi a rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare;

r) aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuţia, exploatarea şi întreţinerea lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător clasificării minelor din punctul de vedere al emanaţiilor de gaze;

s) amenajarea locurilor de muncă pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în condiţii de izolare.

Art. 40. - Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei neprezentarea de către serviciile externe a raportului semestrial de activitate.

Art. 41. - Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 39 alin. (2)-(9) şi la art. 40 se aplică angajatorilor.

Art. 42. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. (2)-(9) şi la art. 40 se fac de către inspectorii de muncă.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit. b) se fac şi de către inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice şi al unităţilor subordonate.

(3) În caz de constatare a unei situaţii care se încadrează în prevederile art. 37 şi 38, inspectorii prevăzuţi la alin. (1) şi (2) vor sesiza de îndată organele de urmărire penală competente, potrivit legii.

Art. 43. - (1) Prevederile art. 39 alin. (2)-(9) şi ale art. 40 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, corespunzător faptei pentru care a fost sancţionat, inspectorul de muncă făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

Art. 44. - Angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat.

[sus]

CAPITOLUL XAutorităţi competente şi instituţii cu atribuţii în domeniu

Art. 45. - (1) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este autoritatea competentă în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

(2) Principalele atribuţii ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei în acest domeniu sunt următoarele:

a) elaborează politica şi strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice şi prin consultarea cu alte instituţii cu atribuţii în domeniu;

b) elaborează proiecte de acte normative în vederea implementării unitare a strategiei naţionale şi a acquis-ului comunitar din domeniu;

c) avizează reglementările cu implicaţii în domeniu iniţiate de alte instituţii, potrivit legii, şi participă, după caz, la elaborarea unor astfel de reglementări;

d) monitorizează aplicarea legislaţiei pe baza datelor, a informaţiilor şi a propunerilor transmise de instituţiile aflate în subordine sau coordonare, precum şi ale celor cu care colaborează în desfăşurarea activităţii;

e) abilitează persoane juridice şi fizice pentru a presta servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, denumite în prezenta lege servicii externe, la care se face referire la art. 8 alin. (4);

f) recunoaşte, desemnează, notifică şi supraveghează laboratoare de încercări, precum şi organisme din domeniul său de competenţă, în condiţiile legii;

g) coordonează, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, elaborarea programelor de cercetare de interes naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

h) organizează, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, activitatea de pregătire generală şi/sau de specialitate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru instituţiile de învăţământ;

i) desfăşoară activităţi de informare-documentare, potrivit legii;

j) avizează materiale de informare şi instruire, cum ar fi suporturi de curs, broşuri, pliante, afişe elaborate de alte persoane juridice sau fizice, în sensul asigurării concordanţei mesajelor pe care acestea le conţin cu prevederile legislaţiei în vigoare;

k) reprezintă statul în relaţiile internaţionale din domeniul său de competenţă.

Art. 46. - (1) Ministerul Sănătăţii Publice, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, este autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică.

(2) Ministerul Sănătăţii Publice îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii în domeniul sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă:

a) coordonează activitatea de medicină a muncii la nivel naţional;

b) elaborează sau avizează reglementări pentru protecţia sănătăţii în relaţie cu mediul de muncă, pentru promovarea sănătăţii la locul de muncă, precum şi pentru medicina muncii;

c) supraveghează starea de sănătate a lucrătorilor;

d) asigură formarea şi perfecţionarea profesională în domeniul medicinei muncii;

e) coordonează activitatea de cercetare, declarare, înregistrare şi evidenţă a bolilor profesionale şi a celor legate de profesiune;

f) autorizează/avizează şi controlează calitatea serviciilor medicale acordate lucrătorilor la locul de muncă;

g) colaborează cu alte instituţii implicate în activităţi cu impact asupra sănătăţii lucrătorilor;

h) îndeplineşte şi alte atribuţii, conform competenţelor sale în domeniu, reglementate prin legi speciale.

Art. 47. - (1) Inspecţia Muncii reprezintă autoritatea competentă în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.

(2) Instituţia prevăzută la alin. (1) controlează modul în care se aplică legislaţia naţională din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la toate persoanele fizice şi juridice din sectoarele prevăzute la art. 3 alin. (1), cu excepţia celor prevăzute la art. 50 alin. (1) şi (2), şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a) controlează realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;

b) solicită măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale în unităţi şi în afara acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situaţii de pericol;

c) dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor de muncă, în cazul în care constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;

d) cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă caracterul accidentelor;

e) coordonează, în colaborare cu Institutul Naţional de Statistică şi cu celelalte instituţii implicate, după caz, sistemul de raportare şi evidenţă a accidentelor de muncă şi a incidentelor, iar, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice, sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate de profesie;

f) analizează activitatea serviciilor externe prevăzute la art. 8 alin. (4) şi propune retragerea abilitării, după caz;

g) raportează Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei situaţiile deosebite care necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

h) furnizează informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Art. 48. - (1) Asigurătorul, stabilit de lege, reprezintă autoritatea competentă în domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(2) Instituţia prevăzută la alin. (1) are atribuţii pentru:

a) sprijinirea activităţii de prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a angajatorilor;

b) reabilitarea medicală şi, după caz, psihologică, precum şi compensarea victimelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale;

c) raportarea către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a situaţiilor deosebite care necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Art. 49. - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii fundamentează ştiinţific măsurile de îmbunătăţire a activităţii de securitate şi sănătate în muncă şi promovează politica stabilită pentru acest domeniu.

Art. 50. - (1) Ministerul Apărării Naţionale, structurile militare şi structurile în care îşi desfăşoară activitatea funcţionari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, precum şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare organizează, coordonează şi controlează activitatea de securitate şi sănătate în muncă din unităţile lor, prin serviciile de prevenire şi protecţie create sau desemnate de către aceste instituţii, în scopul aplicării prevederilor prezentei legi.

(2) Cercetarea, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unităţile din subordinea instituţiilor prevăzute la alin. (1) se efectuează de organele proprii ale acestora.

(3) Instituţiile prevăzute la alin. (1) pot elabora reglementări proprii pentru aplicarea prezentei legi, în completarea celor existente la nivel naţional.

[sus]

CAPITOLUL XIDispoziţii finale

Art. 51. - (1) Se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, următoarele acte normative:

a) normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi;

b) transpunerea directivelor specifice referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.

(2) În aplicarea prevederilor prezentei legi, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va elabora proiecte de acte normative necesare implementării şi/sau adaptării situaţiilor existente la cerinţele prezentei legi.

Art. 52. - (1) Activităţile de interes naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi sursele de acoperire a cheltuielilor necesare în vederea realizării acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

(2) Activităţile de interes naţional privind cercetarea ştiinţifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se finanţează din fondurile prevăzute pentru acestea, potrivit legii.

Art. 53. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, Decretul Consiliului de Stat nr. 400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor,

utilajelor şi maşinilor, întărirea ordinii şi disciplinei în muncă în unităţile cu foc continuu sau care au instalaţii cu grad ridicat de pericol în exploatare, republicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie 1982, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

*

Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 183/1989.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR PREŞEDINTELE SENATULUI 

BOGDAN OLTEANU

 

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucureşti, 14 iulie 2006.

Nr. 319.

Nota de fundamentare - H.G. nr. 493/12-04-2006Hotărârea Guvernului nr. 493/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate

referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomotPublicata în M.Of. nr. 380/03-05-2006

Legea 20/1993 pentru ratificarea Acordului european instituind o asociere intre România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi angajamentele asumate în cadrul negocierilor de aderare au impus elaborarea de reglementări naţionale armonizate cu aquis-ul comunitar, aferent fiecărui capitol de negociere.

În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pe baza art.16 alin.(1) al Directivei cadru 89/391/CEE, privind introducerea de măsuri pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, s-a considerat necesar să se reglementeze prin directive specifice cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de diverşi agenţi periculoşi.

În februarie 2003 Comisia Europeană a adoptat Directiva 2003/10/CE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (zgomot) - a şaptesprezecea directivă individuală în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE.

Având în vedere angajamentele asumate în Planul de măsuri prioritare pentru integrare europeană (2006) pentru Capitolul 13 de negociere şi obiectivele cuprinse în Politica şi strategia României în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2004–2007, s-a impus promovarea unei hotărâri a Guvernului care să transpună integral Directiva 2003/10/CE.

Prezenta hotărâre a Guvernului fixează valorile limită de expunere şi valoarea expunerii zilnice de declanşare a acţiunii, pentru care angajatorii trebuie să adopte măsuri în scopul protecţiei securităţii şi sănătăţii lucrătorilor

Prin prezentul act normativ se stabilesc măsuri de protecţie a lucrătorilor împotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot având ca scop eliminarea sau diminuarea efectelor pe care acesta le are asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor.

Nivelul expunerii la zgomot poate fi redus prin aplicarea măsurilor de prevenire încă din faza de proiectare a locurilor de muncă şi a posturilor de lucru şi prin selectarea echipamentelor, procedeelor şi metodelor de lucru astfel încât să se acorde prioritate reducerii riscurilor la sursă.

Faţă de cele prezentate, a fost promovată Hotărârea Guvernului privind cerinţele

minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot.

Proiectul de act normativ a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, prin avizul nr.533/13.04.2006.

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familieiGheorghe Barbu

Hotarrea nr. 1091 din 16/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 739 din 30/08/2006

n temeiul art. 108 din Constitutia Romniei, republicata, Guvernul Romniei adopta prezenta hotarre.

 

   CAPITOLUL I  Dispoziţii generale

   Art. 1. - Prezenta hotărre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, aşa cum este definit la art. 4.    Art. 2. - Prevederile prezentei hotărri nu se aplică:    a) mijloacelor de transport utilizate n afara ntreprinderii şi/sau unităţii sau locurilor de muncă din interiorul mijloacelor de transport;    b) şantierelor temporare sau mobile;    c) industriilor extractive;    d) vaselor de pescuit;    e) cmpurilor, pădurilor şi altor terenuri care aparţin unei ntreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate n afara ariei clădirilor ntreprinderii.    Art. 3. - Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii n muncă nr. 319/2006 se aplică n totalitate domeniului prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice din prezenta hotărre.    Art. 4. - n sensul prezentei hotărri, prin loc de muncă se nţelege locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat n clădirile ntreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria ntreprinderii şi/sau a unităţii la care lucrătorul are acces n cadrul desfăşurării activităţii.    Art. 5. - Se consideră că un lucrător lucrează n condiţii de izolare atunci cnd nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, n cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare de o oră, şi cnd nu este posibil să i se acorde ajutor imediat n caz de accident sau cnd se află ntr-o situaţie critică.    Art. 6. - Locurile de muncă utilizate pentru prima dată după data intrării n vigoare a prezentei hotărri trebuie să ndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute n anexa nr. 1.    Art. 7. - Locurile de muncă aflate deja n folosinţă nainte de data intrării n vigoare a prezentei hotărri trebuie să ndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute n anexa nr. 2.

   CAPITOLUL II  Obligaţii generale

   Art. 8. - n scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia toate măsurile ca:    a) să fie păstrate n permanenţă libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenţă şi ieşirile propriu-zise;    b) să fie realizată ntreţinerea tehnică a locului de muncă şi a echipamentelor şi dispozitivelor, n special a celor menţionate n anexele nr. 1 şi 2, iar orice neconformităţi constatate şi susceptibile de a afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor să fie corectate ct mai curnd posibil;    c) să fie curăţate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igienă corespunzător locului de muncă, echipamentele şi dispozitivele, n special cele menţionate la pct. 6 din anexa nr. 1 şi la pct. 6 din anexa nr. 2;    d) să fie cu regularitate ntreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor, n special cele prevăzute n anexele nr. 1 şi 2.    Art. 9. - Atunci cnd locurile de muncă suferă modificări, extinderi şi/sau transformări după data intrării n vigoare a prezentei hotărri, angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste modificări, extinderi şi/sau transformări sunt n concordanţă cu cerinţele minime corespunzătoare prevăzute n anexa nr. 1.

   CAPITOLUL III  Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor

   Art. 10. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, referitoare la informarea lucrătorilor, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie să fie informaţi cu privire la toate măsurile ce trebuie luate n domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.    Art. 11. - Personalul care lucrează n condiţii de izolare trebuie să fie informat cu privire la:    a) manevrarea echipamentului de muncă, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate);    b) riscurile de accidentare şi modul de acţiune n caz de apariţie a acestora;    c) comportamentul adecvat n cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice;    d) utilizarea echipamentului individual de protecţie;    e) primul ajutor;    f) utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul.    Art. 12. - Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la problemele la care se face referire n prezenta hotărre trebuie să se desfăşoare n conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din Legea nr. 319/2006.

   CAPITOLUL IV  Sancţiuni

   Art. 13. - ncălcarea prevederilor prezentei hotărri atrage răspunderea contravenţională, civilă sau penală, potrivit Legii nr. 319/2006.    Art. 14. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă din cadrul Inspecţiei Muncii şi de către inspectorii de sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice.

   CAPITOLUL V  Dispoziţii finale

   Art. 15. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărre.    Art. 16. - Prezenta hotărre intră n vigoare la data de 1 octombrie 2006.

    *     Prezenta hotărre transpune Directiva 1989/654/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locuri de muncă, publicată n Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 393/1989.

    PRIM-MINISTRUCĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

    Contrasemnează: ─────────────── Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, Gheorghe Barbu Ministrul economiei şi comerţului, Codruţ Ioan Şereş Ministrul sănătăţii publice, Gheorghe Eugen Nicolăescu Ministrul mediului şi gospodăririi apelor, Sulfina Barbu p. Ministrul integrării europene, Adrian Ciocănea, secretar de stat

    Bucureşti, 16 august 2006.     Nr. 1.091.

   ANEXA Nr. 1

    CERINŢE MINIMEde securitate şi sănătate pentru locurile de muncă utilizate

pentru prima dată conform art. 6 din hotărre

   1. Observaţie preliminară     Obligaţiile menţionate n prezenta anexă se aplică ori de cte ori caracteristicile locului de muncă, activitatea, mprejurările sau un risc impun acest lucru.    2. Stabilitate şi rezistenţă     Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.    3. Instalaţii electrice     Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel nct să nu prezinte un pericol de incendiu sau explozie.     Lucrătorii trebuie să fie protejaţi mpotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau atingere indirectă.     Proiectarea, construcţia şi alegerea materialului şi dispozitivelor de protecţie trebuie să ţină seama de tensiunea nominală, influenţa condiţiilor externe şi de competenţa lucrătorilor care au acces la părţile componente ale instalaţiei.    4. Căi şi ieşiri de urgenţă    4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămnă n permanenţă libere şi să conducă n mod ct mai direct posibil n aer liber sau n spaţii sigure.    4.2. n caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi n condiţii ct mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.    4.3. Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă depind de utilizare, de echipament şi de dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de numărul maxim de persoane care pot fi prezente.    4.4. Uşile de ieşire n caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.     Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie ncuiate sau fixate astfel nct să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice persoană care ar avea nevoie să le utilizeze n caz de urgenţă. Uşile glisante sau turnante nu sunt permise n cazul n care acestea au destinaţia de ieşiri de urgenţă.    4.5. Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate n conformitate cu prevederile Hotărrii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.     Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie plasată n locurile corespunzătoare.    4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie ncuiate.     Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel nct să poată fi utilizate n orice moment fără dificultate.    4.7. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă, n cazul n care se ntrerupe alimentarea cu energie electrică.    5. Detectarea şi prevenirea incendiilor

   5.1. n funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este cazul, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.    5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi simplu de manevrat.     Acestea trebuie să fie semnalizate n conformitate cu prevederile Hotărrii Guvernului nr. 971/2006.     Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate n locuri corespunzătoare.    6. Ventilaţia locurilor de muncă n spaţii nchise    6.1. La locurile de muncă n spaţii nchise trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt, avndu-se n vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.     n cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut n stare de funcţionare.     Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.    6.2. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea trebuie să funcţioneze astfel nct să nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenţi de aer.     Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată fără ntrziere.    7. Temperatura n ncăperi    7.1. n timpul programului de lucru, temperatura din ncăperile ce cuprind posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinndu-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.    7.2. Temperatura n camerele de odihnă, n ncăperile pentru personalul de serviciu permanent, n grupurile sanitare, n cantine şi n ncăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor ncăperi.    7.3. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea luminii solare excesive la locurile de muncă, n funcţie de natura muncii şi de locul de muncă.    8. Iluminatul natural şi artificial    8.1. n măsura n care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.    8.2. Instalaţiile de iluminat din ncăperile cu posturi de lucru şi de pe căile de acces şi de circulaţie trebuie amplasate n aşa fel nct să nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de iluminat montat.    8.3. Locurile de muncă n care lucrătorii sunt n mod deosebit expuşi riscurilor n caz de ntrerupere a iluminatului artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de o intensitate suficientă.    9. Pardoseli, pereţi, plafoane şi acoperişuri ale ncăperilor

   9.1. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri sau de planuri nclinate periculoase şi trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.     ncăperile care cuprind posturi de lucru trebuie să fie izolate termic n mod corespunzător, ţinndu-se seama de tipul de ntreprindere şi de activitatea fizică a lucrătorilor.    9.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din ncăperi trebuie să fie curăţate şi renovate pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare.    9.3. Pereţii transparenţi sau translucizi, n special pereţii despărţitori realizaţi integral din sticlă, din ncăperi sau din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de circulaţie trebuie să fie semnalizaţi clar şi construiţi din materiale securizate sau să fie separaţi de aceste posturi de lucru şi căi de circulaţie, pentru a preveni intrarea n contact a lucrătorilor cu pereţii şi rănirea cauzată de spargerea lor n bucăţi.    9.4. Accesul pe acoperişurile construite din materiale cu rezistenţă insuficientă trebuie permis numai dacă există echipamente care să asigure executarea lucrării n condiţii de securitate.    10. Ferestre şi luminatoare    10.1. Lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea să deschidă, să nchidă, să regleze sau să fixeze ferestrele, luminatoarele şi ventilatoarele n condiţii de securitate. Cnd sunt deschise, acestea trebuie poziţionate şi fixate astfel nct să nu constituie un pericol pentru lucrători.    10.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie concepute n raport cu echipamentul sau trebuie prevăzute cu dispozitive care să permită curăţarea lor fără riscuri pentru lucrătorii care execută această muncă sau pentru lucrătorii prezenţi n clădire sau n jurul acesteia.    11. Uşi şi porţi    11.1. Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi porţilor, precum şi materialele care se folosesc la construcţia acestora sunt determinate de natura şi ulilizarea ncăperilor sau incintelor.    11.2. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la nălţimea vederii.    11.3. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.    11.4. Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor nu sunt construite dintr-un material securizat şi dacă există pericolul ca lucrătorii să fie răniţi n cazul spargerii unei uşi sau porţi, suprafeţele trebuie să fie protejate mpotriva spargerii.    11.5. Uşile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să mpiedice ieşirea de pe şine şi căderea lor.    11.6. Uşile şi porţile care se deschid n sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să mpiedice căderea lor.    11.7. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie marcate corespunzător.     Trebuie să fie posibilă deschiderea lor din interior n orice moment, fără ajutor special.     Trebuie să fie posibilă deschiderea uşilor atunci cnd locurile de muncă sunt ocupate.    11.8. n vecinătatea imediată a oricăror porţi destinate n principal circulaţiei vehiculelor trebuie să existe uşi pentru pietoni, cu excepţia cazului n care ulilizarea

de către pietoni a acestor porţi nu prezintă un pericol; astfel de uşi trebuie să fie marcate clar şi degajate n permanenţă.    11.9. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze fără să prezinte un risc de accidentare pentru lucrători.     Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă accesibile şi uşor de identificat şi, dacă nu se deschid automat n cazul ntreruperii alimentării cu energie electrică, să poată fi deschise manual.    12. Căile de circulaţie - zone periculoase    12.1. Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scările fixe, cheiurile şi rampele de ncărcare trebuie să fie amplasate şi dimensionate astfel nct să asigure un acces uşor, sigur şi adecvat pentru pietoni şi vehicule fără a pune n pericol lucrătorii aflaţi n vecinătatea acestor căi de circulaţie.    12.2. Căile utilizate pentru circulaţia pietonală şi/sau pentru transportul intern trebuie să fie dimensionate n concordanţă cu numărul potenţial de utilizatori şi tipul de activitate.     Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie să fie asigurate distanţele minime de securitate pentru pietoni.    12.3. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel nct să existe o distanţă suficientă faţă de uşi, porţi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări.    12.4. Atunci cnd echipamentele din ncăperi şi ulilizarea acestora impun protecţia lucrătorilor, căile de circulaţie trebuie să fie marcate clar.    12.5. Dacă locurile de muncă includ zone periculoase n care, dată fiind natura activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi n aceste zone.     Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi să pătrundă n zonele periculoase.     Zonele periculoase trebuie marcate clar.    13. Măsuri specifice pentru scări rulante şi transportoare     Scările rulante şi transportoarele trebuie să funcţioneze n condiţii de securitate.     Acestea trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate necesare şi dotate cu dispozitive de oprire de urgenţă accesibile şi uşor de identificat.    14. Cheiuri şi rampe de ncărcare    14.1. Cheiurile şi rampele de ncărcare trebuie să corespundă dimensiunilor ncărcăturilor care se transportă.    14.2. Cheiurile de ncărcare trebuie să aibă cel puţin un punct de ieşire.     Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depăşesc o anumită lungime trebuie să aibă cte un punct de ieşire la fiecare capăt.    14.3. Rampele de ncărcare trebuie să fie sigure pentru a preveni căderile lucrătorilor.    15. Dimensiunile ncăperilor şi volumul de aer n ncăperi - libertatea de mişcare la postul de lucru    15.1. ncăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă, o nălţime şi un volum de aer suficiente, care să permită lucrătorilor să şi ndeplinească sarcinile de muncă fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora.

   15.2. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate astfel nct să permită lucrătorilor să aibă suficientă libertate de mişcare pentru a-şi ndeplini sarcinile de muncă.     Dacă acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucrătorul trebuie să aibă suficientă libertate de mişcare n apropierea postului său de lucru.    16. ncăperi pentru odihnă    16.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, n special datorită tipului activităţii sau prezenţei unui număr mare de angajaţi, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie ncăperi pentru odihnă uşor accesibile.     Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi n birouri sau n ncăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare n timpul pauzelor.    16.2. ncăperile pentru odihnă trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr de mese şi scaune cu spătar corespunzător numărului de lucrători.    16.3. n ncăperile pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor mpotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.    16.4. Dacă orele de lucru sunt cu regularitate şi frecvent ntrerupte şi nu există o ncăpere pentru odihnă, trebuie să fie asigurate alte ncăperi n care lucrătorii să poată sta n timpul unor astfel de ntreruperi, ori de cte ori este necesar pentru securitatea sau sănătatea lor.     Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor mpotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.    17. Femei gravide şi mame care alăptează     Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni n poziţie culcat n condiţii corespunzătoare.    18. Instalaţii sanitare    18.1. Vestiare şi dulapuri pentru mbrăcăminte    18.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte mbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe ntr-un alt spaţiu.     Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficientă şi să fie prevăzute cu scaune.    18.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dimensiuni suficiente şi să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să şi ncuie mbrăcămintea n timpul programului de lucru.     Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase, umiditate, murdărie), dulapurile pentru mbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de cele pentru vestimentaţia şi efectele personale.    18.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi femei.    18.1.4. Dacă vestiarele nu sunt necesare n sensul primului paragraf al pct. 18.1.1, trebuie prevăzut pentru fiecare lucrător un loc n care să şi ţină mbrăcămintea personală sub cheie.    18.2. Duşuri şi chiuvete    18.2.1. Trebuie prevăzute pentru lucrători duşuri corespunzătoare şi n număr suficient, dacă acest lucru este impus de natura activităţii sau din motive de sănătate.

    Trebuie prevăzute săli de duşuri separate sau o utilizare separată a sălilor de duşuri pentru bărbaţi şi pentru femei.    18.2.2. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de ncăpătoare nct să permită fiecărui lucrător să şi facă toaleta fără să fie deranjat şi n condiţii de igienă corespunzătoare.     Duşurile trebuie prevăzute cu apă curentă rece şi caldă.    18.2.3. Atunci cnd duşurile nu sunt necesare n sensul primului paragraf al pct. 18.2.1, trebuie să fie prevăzute chiuvete cu apă curentă (şi cu apă caldă, dacă este necesar) adecvate şi n număr suficient şi care să fie amplasate n apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.     Din motive de decenţă, trebuie să existe chiuvete separate sau să fie asigurată utilizarea separată a acestora pentru bărbaţi şi pentru femei.    18.2.4. Dacă ncăperile cu duşuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, trebuie să existe o cale uşoară de comunicare ntre ele.    18.3. Cabine de WC-uri şi chiuvete     n apropierea posturilor de lucru, a ncăperilor de odihnă, a vestiarelor şi a sălilor de duşuri sau chiuvete, lucrătorii trebuie să dispună de locuri speciale, dotate cu un număr suficient de WC-uri şi de chiuvete.     Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau utilizarea separată a acestora.    19. ncăperi pentru acordarea primului ajutor    19.1. n funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, de tipul de activitate desfăşurată şi de frecvenţa accidentelor, trebuie să fie asigurate una sau mai multe ncăperi pentru acordarea primului ajutor.    19.2. ncăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie echipate cu instalaţii şi dispozitive indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie să permită accesul cu brancarde.     Acestea trebuie să fie semnalizate n conformitate cu prevederile Hotărrii Guvernului nr. 971/2006.    19.3. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil n toate locurile unde condiţiile de lucru o cer.     Acest echipament trebuie să fie marcat corespunzător şi să fie uşor accesibil.    20. Lucrători cu dizabilităţi     La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu dizabilităţi, dacă este necesar.     Această prevedere se aplică n special n ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de persoanele cu dizabilităţi.    21. Locuri de muncă n aer liber (dispoziţii speciale)    21.1. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii n aer liber, utilizate sau ocupate de lucrători n cursul activităţii lor, trebuie să fie organizate astfel nct pietonii sau vehiculele să circule n condiţii de securitate.     Prevederile pct. 12, 13 şi 14 se aplică, de asemenea, căilor de circulaţie principale aflate n perimetrul ntreprinderii (căi de circulaţie care conduc la posturi de lucru fixe), căilor de circulaţie utilizate pentru ntreţinerea curentă şi supravegherea instalaţiilor ntreprinderii şi spaţiilor de ncărcare. Prevederile pct. 12 se aplică, de asemenea, locurilor de muncă n aer liber.

   21.2. Locurile de muncă n aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător cu un sistem de iluminat artificial, dacă lumina naturală nu este suficientă.    21.3. Cnd lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru n aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe ct posibil astfel nct aceştia:    a) să fie protejaţi mpotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, mpotriva căderii obiectelor;    b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;    c) să şi poată părăsi posturile de lucru rapid n eventualitatea vreunui pericol sau să poată primi rapid asistenţă;    d) să nu poată aluneca sau cădea.    22. Locuri de muncă n condiţii de izolare (dispoziţii speciale)    22.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să supravegheze lucrătorii care lucrează n condiţii de izolare.    22.2. Pentru a se putea interveni n timp util n caz de accident sau avarie la locurile de muncă n condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:    a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);    b) periodic automat (radio-telefon, telefon);    c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, cameră de luat vederi şi monitor).    23. Principii ergonomice    23.1. Dimensiunea locului de muncă se realizează n funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului n timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.    23.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei n timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementărilor n vigoare.    23.3. Locurile de muncă la care se lucrează n poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelndu-se nălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.    23.4. La locurile de muncă unde se lucrează n poziţie ortostatică trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).    23.5. Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare n timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.    23.6. nălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte n funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.

   23.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul intervine direct.

   ANEXA Nr. 2

    CERINŢE MINIMEde securitate şi sănătate pentru locurile de muncă aflate deja

n folosinţă, după cum se menţionează n art. 7 din hotărre

   1. Observaţie preliminară     Obligaţiile menţionate n prezenta anexă se aplică ori de cte ori caracteristicile locului de muncă, activitatea, mprejurările sau un risc impun acest lucru.    2. Stabilitate şi rezistenţă     Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.    3. Instalaţii electrice     Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel nct să nu prezinte pericol de incendiu sau explozie; lucrătorii trebuie să fie protejaţi n mod adecvat mpotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau atingere indirectă.     Instalaţiile electrice şi dispozitivele de proiecţie trebuie să corespundă tensiunii nominale, condiţiilor exterioare şi competenţei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.    4. Căi şi ieşiri de urgenţă    4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămnă n permanenţă libere şi să conducă n mod ct mai direct posibil n aer liber sau n spaţii sigure.    4.2. n caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi n condiţii ct mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.    4.3. Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de urgenţă.    4.4. Uşile de ieşire n caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.     Uşile glisante sau turnante nu sunt permise n cazul n care acestea au destinaţia de ieşiri de urgenţă.     Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie ncuiate sau fixate astfel nct să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice lucrător care ar avea nevoie să le utilizeze n caz de urgenţă.    4.5. Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate n conformitate cu prevederile Hotărrii Guvernului nr. 971/2006.     Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie amplasată n locurile corespunzătoare.    4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie ncuiate.

    Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel nct să poată fi utilizate n orice moment fără dificultate.    4.7. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă n cazul n care se ntrerupe alimentarea cu energie electrică.    5. Detectarea şi prevenirea incendiilor    5.1. n funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.    5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi uşor de manevrat.     Acestea trebuie să fie semnalizate n conformitate cu prevederile Hotărrii Guvernului nr. 971/2006.     Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate n locuri corespunzătoare.    6. Ventilaţia locurilor de muncă n spaţii nchise     Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă n spaţii nchise, avndu-se n vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.     n cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut n stare de funcţionare.     Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.    7. Temperatura n ncăperi    7.1. n timpul programului de lucru, temperatura din ncăperile ce conţin posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinndu-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.    7.2. Temperatura n camerele de odihnă, ncăperile pentru personalul de serviciu permanent, n ncăperile sanitare, n cantine şi n ncăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor ncăperi.    8. Iluminatul natural şi artificial    8.1. n măsura n care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.    8.2. Locurile de muncă n care lucrătorii sunt n mod deosebit expuşi riscurilor n caz de defecţiune la iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă.    9. Uşi şi porţi    9.1. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la nălţimea vederii.    9.2. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.    10. Zone periculoase     Dacă locurile de muncă includ zone periculoase n care, dată fiind natura activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să

fie prevăzute, n măsura n care este posibil, cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi n aceste zone.     Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi să pătrundă n zonele periculoase.     Zonele periculoase trebuie marcate clar.    11. ncăperi şi zone pentru odihnă    11.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, n special datorită tipului activităţii sau prezenţei unui număr mai mare de angajaţi dect cel prevăzut, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie ncăperi pentru odihnă uşor accesibile sau zone pentru odihnă corespunzătoare.     Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi n birouri sau n ncăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare n timpul pauzelor.    11.2. ncăperile şi zonele pentru odihnă trebuie prevăzute cu mese şi scaune cu spătar.    11.3. n ncăperile şi zonele pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru proiecţia nefumătorilor mpotriva disconfortului cauzal de fumul de tutun.    12. Femei gravide şi mame care alăptează     Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni n poziţie culcat n condiţii corespunzătoare.    13. Instalaţii sanitare    13.1. Vestiare şi dulapuri pentru mbrăcăminte    13.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte mbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe ntr-un alt spaţiu.     Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile şi să aibă capacitate suficientă.    13.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să şi ncuie mbrăcămintea personală n timpul programului de lucru.     Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase, umiditate, murdărie), vestiarele pentru mbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de vestiarele pentru vestimentaţia şi efectele personale.    13.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei.    13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete    13.2.1. Locurile de muncă trebuie dotate astfel nct lucrătorii să aibă n apropierea lor:    - duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;    - locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri şi chiuvete.    13.2.2. Duşurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece (şi apă caldă, dacă este necesar).    13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a duşurilor pentru bărbaţi şi pentru femei.     Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.    14. Echipamente de prim ajutor     Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.

    Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie uşor accesibile.    15. Lucrători cu dizabilităţi     La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu dizabilităţi, dacă este necesar.     Această prevedere se aplică n special n ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu dizabilităţi.    16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor     Locurile de muncă n spaţii nchise sau n aer liber trebuie organizate astfel nct pietonii şi vehiculele să poată circula n condiţii de securitate.    17. Locuri de muncă n aer liber (dispoziţii speciale)     Cnd lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru n aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe ct posibil astfel nct aceştia:    a) să fie protejaţi mpotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, mpotriva căderii obiectelor;    b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;    c) să şi poată părăsi posturile de lucru rapid n eventualitatea unui pericol sau să poată primi rapid asistenţă;    d) să nu poată aluneca sau cădea.    18. Locuri de muncă n condiţii de izolare (dispoziţii speciale)    18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să supravegheze lucrătorii care lucrează n condiţii de izolare.    18.2. Pentru a se putea interveni n timp util n caz de accident sau avarie la locurile de muncă n condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:    a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);    b) periodic automat (radio-telefon, telefon);    c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, cameră de luat vederi şi monitor).    19. Principii ergonomice    19.1. Dimensionarea locului de muncă se realizează n funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului n timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.    19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei n timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementărilor n vigoare.    19.3. Locurile de muncă la care se lucrează n poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelndu-se nălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.

   19.4. La locurile de muncă unde se lucrează n poziţie ortostatică trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).    19.5. Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare n timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.    19.6. nălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte n funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.    19.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul intervine direct.

Hotarirea Guvernului nr. 1028 din 9 august 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de

vizualizare Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 710 din data de 18 august 2006  CAPITOLUL I: Dispozitii generale Art. 1Prezenta hotarare stabileste cerintele minime de securitate si sanatate in munca privind utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare definite la art. 4. Art. 2Prevederile Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 se aplica in intregime domeniului prevazut la art. 1, fara a aduce atingere prevederilor mai restrictive si/sau specifice cuprinse in prezenta hotarare. Art. 3Prezenta hotarare nu se aplica:a)cabinei soferului sau cabinei de comanda in cazul vehiculelor si masinilor;b)sistemelor informatice de la bordul mijloacelor de transport;c)sistemelor informatice destinate in principal utilizarii publice;d)sistemelor portabile care nu se utilizeaza in mod prelungit la postul de lucru;e)masinilor de calculat, caselor de marcat si oricarui echipament prevazut cu un mic dispozitiv de afisare sau de masurare a datelor, necesar pentru utilizarea directa a acestui echipament;f)masinilor de scris de conceptie clasica, de tipul "masini de scris cu fereastra". Art. 4In sensul prezentei hotarari, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:a)echipament cu ecran de vizualizare - ecran de vizualizare grafic sau alfanumeric, indiferent de procedeul de afisare folosit;b)post de lucru - ansamblu care cuprinde un echipament cu ecran de vizualizare, prevazut cu tastatura, sau un dispozitiv de introducere a datelor si/sau un program care stabileste interfata operator/masina, accesorii optionale, periferice, inclusiv unitate de discheta si/sau unitate optica, telefon, modem, imprimanta, suport pentru documente, scaun, masa sau suprafata de lucru, precum si mediul de munca inconjurator;c)lucrator - orice persoana angajata, definita conform prevederilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 319/2006, care foloseste in mod obisnuit un echipament cu ecran de vizualizare pe o durata semnificativa a timpului normal de lucru. CAPITOLUL II: Obligatiile angajatorilor Art. 5Angajatorii au obligatia de a face o analiza a posturilor de lucru pentru a evalua conditiile de securitate si sanatate oferite lucratorilor, in special in ceea ce priveste eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice si solicitare mentala. Art. 6Angajatorii trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru a remedia riscurile constatate pe baza analizei care face obiectul art. 5, tinand seama de efectele suplimentare si/sau combinate ale riscurilor identificate. Art. 7

Angajatorii trebuie sa ia masurile corespunzatoare pentru ca posturile de lucru sa indeplineasca cerintele minime prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare. Art. 8Angajatorul trebuie sa planifice sarcinile lucratorului astfel incat folosirea zilnica a ecranului de vizualizare sa fie intrerupta periodic prin pauze sau schimbari de activitate, care sa reduca suprasolicitarea in fata ecranului de vizualizare. CAPITOLUL III: Informarea, instruirea, consultarea si participarea lucratorilor Art. 9(1)Cu respectarea dispozitiilor art. 16 si 17 din Legea nr. 319/2006, lucratorii trebuie sa fie informati asupra tuturor aspectelor legate de securitatea si sanatatea la postul de lucru, in special asupra masurilor aplicabile posturilor de lucru, masuri implementate conform art. 5, 6, 8 si 12-16.(2)Lucratorii sau reprezentantii lor trebuie sa fie informati cu privire la toate masurile de securitate si sanatate luate potrivit prezentei hotarari. Art. 10Fara a aduce atingere prevederilor art. 20 si 21 din Legea nr. 319/2006, fiecare lucrator trebuie sa fie instruit cu privire la modalitatile de utilizare a postului de lucru inainte de a incepe acest tip de activitate si ori de cate ori organizarea postului de lucru se modifica semnificativ. Art. 11Consultarea si participarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora privind problemele la care se face referire in prezenta hotarare se desfasoara in conformitate cu prevederile art. 18 si 19 din Legea nr. 319/2006. CAPITOLUL IV: Protectia ochilor si a vederii Art. 12Lucratorii trebuie sa beneficieze de un examen corespunzator al ochilor si al vederii, efectuat de o persoana care are competenta necesara:a)inainte de inceperea activitatii la ecranul de vizualizare, prin examenul medical la angajare;b)ulterior, la intervale regulate;c)ori de cate ori apar tulburari de vedere care pot fi cauzate de activitatea la ecranul de vizualizare. Art. 13Lucratorii beneficiaza de un examen oftalmologie, daca rezultatele examenului prevazut la art. 12 arata ca acesta este necesar. Art. 14Daca rezultatele examenului prevazut la art. 12 sau ale examenului la care face referire art. 13 arata ca este necesar si daca nu se pot utiliza dispozitive normale de corectie, lucratorilor trebuie sa li se furnizeze dispozitive de corectie speciale, care sa corespunda activitatii respective. Art. 15Masurile luate potrivit art. 12-14 nu trebuie sa implice in nici un caz costuri financiare pentru lucratori. Art. 16Protectia ochilor si a vederii lucratorilor poate fi asigurata din punctul de vedere al

costurilor in cadrul sistemului national de sanatate, in conformitate cu legislatia in vigoare. CAPITOLUL V: Sanctiuni Art. 17Incalcarea prevederilor prezentei hotarari atrage raspunderea contraventionala, civila sau penala, dupa caz. CAPITOLUL VI: Dispozitii finale Art. 18Prezenta hotarare intra in vigoare la data de 1 octombrie 2006.Prezenta hotarare transpune Directiva 1990/270/CEE privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 156/1990.

  ANEXA: CERINTE MINIME

OBSERVATIE PRELIMINARAObligatiile prevazute in prezenta anexa se aplica in vederea realizarii obiectivelor prezentei hotarari si in masura in care, pe de o parte, elementele avute in vedere sunt prezente la postul de lucru si, pe de alta parte, cerintele sau caracteristicile intrinseci ale sarcinii de munca nu impiedica acest lucru. 1.Echipament a)Comentarii generaleUtilizarea acestui echipament nu trebuie sa prezinte riscuri pentru lucratori. b)Ecran de vizualizareCaracterele de pe ecran trebuie sa fie bine definite si distincte, de dimensiuni corespunzatoare si cu spatiu suficient intre caractere si intre randuri.Imaginea de pe ecran trebuie sa fie stabila, fara fenomene de scanteiere sau alte forme de instabilitate.Stralucirea si/sau contrastul dintre caractere si fondul ecranului trebuie sa poata fi usor de reglat de catre operator si usor de adaptat conditiilor ambiante.Pentru a se adapta nevoilor operatorului, ecranul trebuie sa poata fi orientat si inclinat cu usurinta.Trebuie sa fie posibila utilizarea unui postament separat sau a unei mese reglabile pentru ecran.Ecranul nu trebuie sa prezinte straluciri suparatoare sau reflexii care ar putea deranja utilizatorul. c)TastaturaTastatura trebuie sa fie inclinabila si separata de ecran, astfel incat sa permita lucratorului gasirea unei pozitii de lucru confortabile, care sa evite oboseala bratelor si mainilor.Spatiul din fata tastaturii trebuie sa fie suficient pentru a permite sprijinirea mainilor si bratelor operatorului.Pentru a evita reflexiile, suprafata tastaturii trebuie sa fie mata.Pozitia tastaturii si caracteristicile tastelor trebuie sa faciliteze utilizarea tastaturii.Simbolurile tastelor trebuie sa prezinte contrast suficient si sa fie lizibile din pozitia normala de lucru.

 d)Masa sau suprafata de lucruMasa sau suprafata de lucru trebuie sa aiba o suprafata putin reflectanta, sa aiba dimensiuni suficiente si sa permita o amplasare flexibila a ecranului, tastaturii, documentelor si echipamentului auxiliar.Suportul pentru documente trebuie sa fie stabil si usor de reglat si trebuie pozitionat astfel incat sa diminueze miscarile incomode ale capului si ochilor.Trebuie sa existe spatiu suficient pentru a permite lucratorilor o pozitie confortabila. e)Scaun de lucruScaunul de lucru trebuie sa fie stabil si sa asigure operatorului libertate de miscare si o pozitie confortabila.Scaunul trebuie sa poata fi reglat pe verticala.Spatarul scaunului trebuie sa poata fi inclinat si reglat pe verticala.Un reazem pentru picioare trebuie pus la dispozitie celor care il doresc. 2.Mediu de munca a)SpatiuPrin dimensiunile si amenajarea sa, postul de lucru trebuie sa asigure utilizatorului un spatiu suficient, care sa ii permita sa isi schimbe pozitia si sa varieze miscarile. b)IluminatIluminatul general si iluminatul local (lampi de lucru) trebuie sa asigure conditii de iluminat satisfacatoare si un contrast corespunzator intre ecran si mediul inconjurator, tinand seama de tipul de activitate si de necesitatile vizuale ale utilizatorului.Stralucirile si reflexiile suparatoare pe ecran sau pe orice alte echipamente trebuie evitate prin amenajarea locului de munca si a postului de lucru in functie de amplasarea si caracteristicile tehnice ale surselor de lumina artificiala. c)Reflexii si straluciriPosturile de lucru trebuie sa fie amenajate astfel incat sursele de lumina, cum ar fi ferestrele si alte deschideri, peretii transparenti sau translucizi, precum si echipamentele si peretii de culori deschise, sa nu provoace straluciri orbitoare directe si sa antreneze cat mai putin posibil reflexii pe ecran.Ferestrele trebuie prevazute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilitati de reglare pentru a atenua lumina naturala la postul de lucru. d)ZgomotLa amenajarea postului/posturilor de lucru trebuie sa se tina seama de zgomotul emis de echipamentul care apartine postului/posturilor de lucru, in special pentru a se evita distragerea atentiei sau perturbarea comunicarii verbale. e)CalduraEchipamentele care apartin postului/posturilor de lucru nu trebuie sa creeze disconfort lucratorilor prin producerea de caldura in exces. f)RadiatiiToate radiatiile, cu exceptia partii vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la niveluri neglijabile in ceea ce priveste protectia sanatatii si securitatea lucratorilor. g)UmiditateTrebuie sa fie atins si mentinut un nivel de umiditate corespunzator.  3.Interfata operator/computerLa elaborarea, alegerea, achizitionarea si modificarea programelor, precum si pentru definirea sarcinilor care implica utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare,

angajatorul trebuie sa tina seama de urmatoarele principii:a)programul trebuie adaptat sarcinii de munca;b)programul trebuie sa fie usor de folosit si, daca este cazul, sa poata fi adaptat nivelului de cunostinte sau experientei operatorului; niciun dispozitiv de verificare calitativa sau cantitativa nu poate fi folosit fara stirea lucratorilor;c)sistemele trebuie sa furnizeze lucratorilor indicatii cu privire la derularea operatiunilor;d)sistemele trebuie sa afiseze informatiile intr-un format si intr-un ritm adaptate operatorilor;e)trebuie aplicate principii de ergonomie informatica, in special in cazul operatiilor de prelucrare a datelor de catre operator.

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă

 

În temeiul art. 144 alin. (4) din Constituţie,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 1

Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează măsuri de protecţie socială pentru:

a)salariate gravide şi mame, lăuze sau care alăptează, de cetăţenie română ori a unui stat membru al Uniunii Europene şi din Spaţiul Economic European, care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator;

b)cetăţeni ai altor state şi apatrizi, care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, dacă fac parte din categoriile de salariate prevăzute la lit. a).

Art. 2

În sensul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos sunt definite după cum urmează:

a)protecţia maternităţii este protecţia sănătăţii şi/sau securităţii salariatelor gravide şi/sau mame la locurile lor de muncă;

b)locul de muncă este zona delimitată în spaţiu, în funcţie de specificul muncii, înzestrată cu mijloacele şi cu materialele necesare muncii, în vederea realizării unei operaţii, lucrări sau pentru îndeplinirea unei activităţi de către unul ori mai mulţi executanţi, cu pregătirea şi îndemânarea lor, în condiţii tehnice, organizatorice şi de protecţie a muncii corespunzătoare, din care se obţine un venit în baza unui raport de muncă ori de serviciu cu un angajator;

c)salariata gravidă este femeia care anunţă în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate şi anexează un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să îi ateste această stare;

d)salariata care a născut recent este femeia care şi-a reluat activitatea după efectuarea concediului de lăuzie şi solicită angajatorului în scris măsurile de protecţie prevăzute

de lege, anexând un document medical eliberat de medicul de familie, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a născut;

e)salariata care alăptează este femeia care, la reluarea activităţii după efectuarea concediului de lăuzie, îşi alăptează copilul şi anunţă angajatorul în scris cu privire la începutul şi sfârşitul prezumat al perioadei de alăptare, anexând documente medicale eliberate de medicul de familie în acest sens;

f)dispensa pentru consultaţii prenatale reprezintă un număr de ore libere plătite salariatei de către angajator, pe durata programului normal de lucru, pentru efectuarea consultaţiilor şi examenelor prenatale pe baza recomandării medicului de familie sau a medicului specialist;

g)concediul postnatal obligatoriu este concediul de 42 de zile pe care salariata mamă are obligaţia să îl efectueze după naştere, în cadrul concediului pentru sarcină şi lăuzie cu durată totală de 126 de zile, de care beneficiază salariatele în condiţiile legii;

h)concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele prevăzute la lit. c)-e) pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lor şi/sau a fătului ori a copilului lor.

Art. 3

(1)Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) au obligaţia de a se prezenta la medicul de familie pentru eliberarea unui document medical care să le ateste starea.

(2)În cazul în care salariatele nu îndeplinesc obligaţia prevăzută la alin. (1) şi nu informează în scris angajatorul despre starea lor, acesta este exonerat de obligaţiile sale prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, cu excepţia celor prevăzute la art. 5, 6, 18, 23 şi 25.

Art. 4

Angajatorii au obligaţia să adopte măsurile necesare, astfel încât:

a)să prevină expunerea salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e) la riscuri ce le pot afecta sănătatea şi securitatea;

b)salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) să nu fie constrânse să efectueze o muncă dăunătoare sănătăţii sau stării lor de graviditate ori copilului nou-născut, după caz.

Art. 5

(1)Pentru toate activităţile susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la agenţi, procedee şi condiţii de muncă, a căror listă este prevăzută în anexa nr. 1, angajatorul este obligat să evalueze anual, precum şi la orice modificare a condiţiilor

de muncă natura, gradul şi durata expunerii salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e), în scopul determinării oricărui risc pentru securitatea sau sănătatea lor şi oricărei repercusiuni asupra sarcinii ori alăptării.

(2)Evaluările prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator, cu participarea obligatorie a medicului de medicina muncii, iar rezultatele lor se consemnează în rapoarte scrise.

Art. 6

(1)Angajatorii sunt obligaţi ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii raportului, să înmâneze o copie a acestuia sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor.

(2)Angajatorii vor informa în scris salariatele asupra rezultatelor evaluării privind riscurile la care pot fi supuse la locurile lor de muncă, precum şi asupra drepturilor care decurg din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 7

(1)În termen de 10 zile lucrătoare de la data la care angajatorul a fost anunţat în scris de către o salariată că se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e), acesta are obligaţia să înştiinţeze medicul de medicina muncii, precum şi inspectoratul teritorial de muncă pe a cărui rază îşi desfăşoară activitatea.

(2)De la data primirii înştiinţării medicul de medicina muncii şi inspectoratul teritorial de muncă vor verifica condiţiile de muncă ale salariatei la termenele şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 8

Angajatorul are obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra stării de graviditate a salariatei şi nu va anunţa alţi angajaţi decât cu acordul scris al acesteia şi doar în interesul bunei desfăşurări a procesului de muncă, când starea de graviditate nu este vizibilă.

Art. 9

În cazul în care o salariată se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e) şi desfăşoară la locul de muncă o activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa ori cu repercusiuni asupra sarcinii şi alăptării, în sensul celor prevăzute la art. 5 alin. (1), angajatorul este obligat să îi modifice în mod corespunzător condiţiile şi/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, să o repartizeze la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, conform recomandării

medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menţinerea veniturilor salariale.

Art. 10

(1)În cazul în care angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu poate să îndeplinească obligaţia prevăzută la art. 9, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) au dreptul la concediu de risc maternal, după cum urmează:

a)înainte de data solicitării concediului de maternitate, stabilit potrivit reglementărilor legale privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c);

b)după data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, salariatele prevăzute la art. 2 lit. d) şi e), în cazul în care nu solicită concediul şi indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la 3 ani.

(2)Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracţionat, pe o perioadă ce nu poate depăşi 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens, dar nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

(3)Eliberarea certificatului medical se va face în condiţiile în care salariata s-a prezentat la consultaţiile prenatale şi postnatale, conform normelor Ministerului Sănătăţii.

Art. 11

(1)Pe durata concediului de risc maternal salariata are dreptul la indemnizaţie de risc maternal, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.

(2)Cuantumul indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) este egal cu 75 % din media veniturilor lunare realizate în cele 10 luni anterioare solicitării, pe baza cărora s-a achitat contribuţia de asigurări sociale de stat.

(3)Pentru indemnizaţia de risc maternal nu se datorează contribuţia de asigurări sociale de stat. Durata concediului de risc maternal reprezintă perioadă asimilată stagiului de cotizare.

(4)Calculul şi plata indemnizaţiei de risc maternal se fac lunar de către angajator, cel mai târziu o dată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna în care se acordă concediul de risc maternal.

Art. 12

(1)Pentru salariatele care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c) şi d) şi îşi desfăşoară activitatea numai în poziţia ortostatică sau în poziţia aşezat, angajatorii au obligaţia de a le modifica locul de muncă respectiv, astfel încât să li se asigure, la intervale regulate de timp, pauze şi amenajări pentru repaus în poziţie şezândă sau, respectiv, pentru mişcare.

(2)Medicul de medicina muncii stabileşte intervalele de timp la care este necesară schimbarea poziţiei de lucru, perioadele de activitate, precum şi durata perioadelor pentru repaus în poziţie şezândă sau, respectiv, pentru mişcare.

(3)Dacă amenajarea condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru nu este din punct de vedere tehnic şi/sau obiectiv posibilă sau nu poate fi cerută din motive bine întemeiate, angajatorul va lua măsurile necesare pentru a schimba locul de muncă al salariatei respective.

Art. 13

În baza recomandării medicului de familie, salariata gravidă care nu poate îndeplini durata normală de muncă din motive de sănătate, a sa sau a fătului său, are dreptul la reducerea cu o pătrime a duratei normale de muncă, cu menţinerea veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al angajatorului, potrivit reglementărilor legale privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Art. 14

Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c) şi e) nu pot fi obligate de către angajator să realizeze activităţi pentru care evaluarea a evidenţiat riscul de expunere la agenţi sau condiţii de muncă prevăzute la lit. A şi B din anexa nr. 2.

Art. 15

Angajatorii au obligaţia de a acorda salariatelor gravide dispensă pentru consultaţii prenatale, în condiţiile prevăzute la art. 2 lit. f), în cazul în care investigaţiile se pot efectua numai în timpul programului de lucru, fără diminuarea drepturilor salariale.

Art. 16

Pentru protecţia sănătăţii lor şi a copilului lor, după naştere, salariatele au obligaţia de a efectua minimum 42 de zile de concediu postnatal, în condiţiile prevăzute la art. 2 lit. g) şi în cadrul concediului pentru lăuzie stabilit prin Legea nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 17

(1)Angajatorii sunt obligaţi să acorde salariatelor care alăptează, în cursul programului de lucru, două pauze pentru alăptare de câte o oră fiecare. În aceste pauze se include şi timpul necesar deplasării dus-întors de la locul în care se găseşte copilul.

(2)La cererea mamei, pauzele pentru alăptare vor fi înlocuite cu reducerea duratei normale a timpului său de muncă cu două ore zilnic.

(3)Pauzele şi reducerea duratei normale a timpului de muncă, acordate pentru alăptare, se includ în timpul de muncă şi nu diminuează veniturile salariale şi sunt suportate integral din fondul de salarii al angajatorului.

(4)În cazul în care angajatorul asigură în cadrul unităţii încăperi speciale pentru alăptat, acestea vor îndeplini condiţiile de igienă corespunzătoare normelor sanitare în vigoare.

Art. 18

Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă a salariatelor gravide şi/sau mame, lăuze sau care alăptează, regulamentele interne ale unităţilor trebuie să conţină măsuri privind igiena, protecţia sănătăţii şi securitatea în muncă a acestora, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale celorlalte acte normative în vigoare.

Art. 19

(1)Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) nu pot fi obligate să desfăşoare muncă de noapte.

(2)În cazul în care sănătatea salariatelor menţionate la alin. (1) este afectată de munca de noapte, angajatorul este obligat ca, pe baza solicitării scrise a salariatei, să o transfere la un loc de muncă de zi, cu menţinerea salariului de bază brut lunar.

(3)Solicitarea salariatei se însoţeşte de un document medical care menţionează perioada în care sănătatea acesteia este afectată de munca de noapte.

(4)În cazul în care, din motive justificate în mod obiectiv, transferul nu este posibil, salariata va beneficia de concediul şi indemnizaţia de risc maternal, conform art. 10 şi 11.

Art. 20

(1)Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) nu pot desfăşura muncă în condiţii cu caracter insalubru sau penibil.

(2)În cazul în care o salariată care desfăşoară în mod curent muncă cu caracter insalubru sau penibil se încadrează în prevederile art. 2 lit. c)-e), angajatorul are obligaţia să o transfere la un alt loc de muncă, cu menţinerea salariului de bază brut lunar.

(3)Denumirea şi enumerarea muncilor cu caracter insalubru sau penibil la care face referire alin. (1) sunt stabilite în normele de aplicare ale prezentei ordonanţe de urgenţă.

(4)Prevederile art. 19 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.

Art. 21

(1)Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul:

a)salariatei prevăzute la art. 2 lit. c)-e), din motive care au legătură directă cu starea sa;

b)salariatei care se află în concediul de risc maternal;

c)salariatei care se află în concediul de maternitate;

d)salariatei care se află în concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 3 ani;

e)salariatei care se află în concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 18 ani.

(2)Interdicţia prevăzută la alin. (1) lit. b)-e) se extinde o singură dată cu până la 6 luni, după revenirea salariatei în unitate.

(3)Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierilor pe motive economice ce rezultă din desfiinţarea postului ocupat de salariată, ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării angajatorului, în condiţiile legii.

(4)Prevederile alin. (1) lit. d) şi e) şi ale alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător şi salariaţilor bărbaţi aflaţi în situaţiile respective.

Art. 22

(1)Salariatele prevăzute la art. 21 alin. (1), ale căror raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au încetat din motive pe care le consideră ca fiind legate de starea lor, au dreptul să conteste decizia angajatorului la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, conform legii.

(2)Acţiunea în justiţie a salariatei prevăzute la alin. (1) este scutită de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar.

Art. 23

În cazul în care o salariată contestă o decizie a angajatorului, sarcina probei revine acestuia, el fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

Art. 24

(1)Angajatorul care a încetat raportul de muncă sau de serviciu cu o salariată prevăzută la art. 21 are obligaţia ca, în termen de 7 zile de la data comunicării acestei decizii în scris către salariată, să transmită o copie a acestui document sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor din unitate, precum şi inspectoratului teritorial de muncă ori, după caz, Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

(2)Copia deciziei se însoţeşte de copiile documentelor justificative pentru măsura luată.

Art. 25

(1)Inspectoratul teritorial de muncă pe a cărui rază îşi desfăşoară activitatea angajatorul sau, după caz, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în termen de 7 zile de la data primirii deciziei prevăzute la art. 23, are obligaţia să emită aviz consultativ corespunzător situaţiei constatate.

(2)Inspectoratul teritorial de muncă sau, după caz, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici va transmite avizul angajatorului, angajatei, precum şi sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor din unitate.

Art. 26

(1)Angajatorii au obligaţia să afişeze la loc vizibil, în fiecare dintre unităţile pe care le deţin, câte o copie a prezentei ordonanţe de urgenţă, o perioadă de 6 luni de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)Reprezentanţii sindicali sau reprezentanţii aleşi ai salariaţilor având atribuţii privind asigurarea respectării egalităţi de şanse între femei şi bărbaţi, desemnaţi în

baza Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, au obligaţia de a organiza semestrial, în unităţile în care funcţionează, informări privind prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 27

(1)Încălcarea următoarelor dispoziţii constituie contravenţie şi se sancţionează astfel:

a)încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 4, 5, 6, art. 7 alin. (1), art. 8, art. 12 alin. (1) şi (2), art. 17, 18 şi art. 26 alin. (1), cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei;

b)încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 9, 10, 11, art. 12 alin. (3), art. 13, 14, 15, 19, art. 20 alin. (2) şi (4), art. 21 alin. (1) şi (2), cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.

(2)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor contravenţionale corespunzătoare se fac de către:

a)inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă pe a căror rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului şi, respectiv, de către personalul împuternicit al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, pentru contravenţiile la dispoziţiile prevăzute la art. 6, art. 7 alin. (1), art. 8, 9, art. 12 alin. (3), art. 13, art. 17 alin. (1), art. 18, art. 19 alin. (1) şi (4), art. 20 alin. (2) şi (4), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 26 alin. (1);

b)personalul de control din casele judeţene de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, pentru contravenţiile la dispoziţiile prevăzute la art. 11;

c)personalul împuternicit din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, conform legislaţiei sanitare în vigoare, pentru contravenţiile la dispoziţiile prevăzute la art. 4, 5, 10, art. 12 alin. (1) şi (2), art. 14, 15, art. 17 alin. (2) şi art. 19 alin. (2).

Art. 28

Contravenţiilor prevăzute la art. 27 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările ulterioare.

Art. 29

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 30,

Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data depunerii la Parlament şi se aplică începând cu data de 1 februarie 2004.

Art. 31

În termen de 90 de zile de la publicare Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii vor elabora normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

-****-

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,

Elena Dumitru

Ministrul sănătăţii,

Mircea Beuran

Ministrul finanţelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

ANEXA Nr. 1: LISTA minimală a agenţilor, procedeelor şi condiţiilor de muncă susceptibile să prezinte un risc specific de expunere, la care se face referire în art. 5

(A)Agenţi

1.Agenţi fizici, consideraţi ca agenţi cauzali pentru leziuni ale foetusului şi/sau dezlipirea de placentă, în special:

a)şocuri, vibraţii sau mişcări bruşte;

b)manipularea manuală de mase grele, implicând riscuri în special la nivelul coloanei vertebrale dorsolombare;

c)zgomot;

d)radiaţii ionizante;

e)radiaţii neionizante;

f)ambianţe termice extreme, reci sau calde;

g)mişcări şi poziţii de muncă, deplasări (fie în interiorul, fie în exteriorul unităţii), oboseală mentală, fizică, alte eforturi fizice legate de activitatea salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e).

2.Agenţi biologici

Agenţii biologici din grupele de risc 2, 3 şi 4, definite astfel conform legislaţiei în vigoare, în măsura în care se cunoaşte că aceşti agenţi sau măsurile terapeutice cerute de existenţa lor pun în pericol sănătatea femeii gravide şi a copilului ce urmează a se naşte şi în măsura în care nu figurează în anexa nr. 2.

3.Agenţi chimici

Următorii agenţi chimici, în măsura în care se ştie că pun în pericol sănătatea femeii gravide şi a copilului ce urmează a se naşte şi în măsura în care nu figurează în anexa nr. 2:

a)agenţii cancerigeni şi/sau mutageni, în măsura în care nu sunt menţionaţi în listele de valori limită de expunere profesională la agenţi chimici şi pulberi din normele generale de protecţie a muncii şi în măsura în care nu figurează în anexa nr. 2;

b)agenţii chimici prevăzuţi în lista de valori limită de expunere profesională la agenţi chimici din normele generale de protecţie a muncii;

c)mercurul şi derivaţii săi;

d)medicamentele antimitotice;

e)monoxidul de carbon;

f)agenţii chimici periculoşi cu cale de absorbţie cutanată.

(B)Procedee

Procedeele industriale ce pot duce la apariţia cancerului, prevăzute în normele generale de protecţie a muncii.

(C)Condiţii de muncă

Activităţi subterane miniere.

ANEXA Nr. 2: LISTA minimală a agenţilor, procedeelor şi condiţiilor de muncă, la care se face referire în art. 14

(A)Salariatele gravide prevăzute la art. 2 lit. c)

1.Agenţi

a)Agenţi fizici:

- activitatea în atmosferă hiperbarică, de exemplu în incinte presurizate şi la scufundări subacvatice

b)Agenţi biologici:

- toxoplasma;

- virusul rubeolei, exceptând cazurile în care se dovedeşte că salariata gravidă este suficient protejată faţă de aceşti agenţi prin imunizare.

c)Agenţi chimici:

- plumbul şi derivaţii acestuia, în măsura în care pot fi absorbiţi de organismul uman.

2.Condiţii de muncă

Activităţi subterane miniere

(B)Salariatele care alăptează, prevăzute la art. 2 lit. e)

1.Agenţi

Agenţi chimici - plumbul şi derivaţii săi, în măsura în care pot fi absorbiţi de organismul uman.

2.Condiţii de muncă

Activităţi subterane miniere.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 750 din data de 27 octombrie 2003

Hotarare de Guvern nr. 1876 din 22 decembrie 2005 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 30/01/2006

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata,

Guvernul României adopta prezenta hotarâre,

CAPITOLUL IDispozitii generale

SECTIUNEA 1Obiectivul si domeniul de aplicare

Art. 1. - Prezenta hotarâre stabileste cerinte minime pentru protectia lucratorilor împotriva riscurilor pentru sanatatea si securitatea lor care apar sau pot sa apara datorita expunerii la vibratii mecanice. Art. 2. - Prevederile prezentei hotarâri se aplica activitatilor în exercitarea carora lucratorii sunt sau este posibil sa fie expusi la riscuri generate de vibratii mecanice în timpul activitatii. Art. 3. - Prevederile legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplica în totalitate întregului domeniu prevazut la art. 2, fara a aduce atingere prevederilor mai restrictive si/sau mai specifice incluse în prezenta hotarâre. Art. 4. - Pentru aplicarea prezentei hotarâri expresiile de mai jos semnifica dupa cum urmeaza: a) vibratie transmisa sistemului mâna-brat - vibratia mecanica, în cazul în care este transmisa sistemului uman mâna-brat, care genereaza riscuri pentru sanatatea si securitatea lucratorilor, în special afectiuni vasculare, leziuni osoase sau articulare, afectiuni neurologice sau musculare; b) vibratie transmisa întregului corp - vibratia mecanica, în cazul în care este transmisa întregului corp, care genereaza riscuri pentru sanatatea si securitatea lucratorilor, în special lombalgie si traumatisme ale coloanei vertebrale.

[sus]

SECTIUNEA a 2-aValori limita de expunere si valori de expunere de la care se declanseaza actiunea

Art. 5. - (1) Pentru vibratiile transmise sistemului mâna-brat: a) valoarea limita de expunere zilnica profesionala, calculata pentru o perioada de referinta de 8 ore, este de 5 m/s2;

b) valoarea expunerii zilnice de la care se declanseaza actiunea, calculata pentru o perioada de referinta de 8 ore, este de 2,5 m/s2. (2) Expunerea lucratorilor la vibratiile transmise sistemului mâna-brat este evaluata sau masurata potrivit dispozitiilor pct. 1 din partea A a anexei care face parte integranta din prezenta hotarâre. Art. 6. - (1) Pentru vibratiile transmise întregului corp: a) valoarea limita de expunere zilnica profesionala, calculata la o perioada de referinta de 8 ore, trebuie sa fie de 1,15 m/s2 sau sa aiba o valoare a dozei de vibratii de 21 m/s1,75; b) valoarea expunerii zilnice de la care se declanseaza actiunea, calculata la o perioada de referinta de 8 ore, trebuie sa fie de 0,5 m/s2 sau sa aiba o valoare a dozei de vibratii de 9,1 m/s1,75. (2) Expunerea lucratorilor la vibratiile transmise întregului corp trebuie sa fie evaluata sau masurata potrivit dispozitiilor pct. 1 din partea B a anexei.

[sus]

CAPITOLUL IIObligatiile angajatorilor

SECTIUNEA 1Stabilirea si evaluarea riscurilor

Art. 7. - (1) În executarea obligatiilor prevazute în legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE angajatorul trebuie sa evalueze si, daca este necesar, sa masoare nivelurile de vibratii mecanice la care sunt expusi lucratorii. (2) Masurarea se efectueaza în conformitate cu partea A pct. 2 sau cu partea B pct. 2 din anexa, dupa caz.Art. 8. - (1) Nivelul de expunere la vibratia mecanica poate fi evaluat prin intermediul observarii practicilor de lucru specifice si prin trimiterea la informatiile relevante cu privire la magnitudinea probabila a vibratiilor corespunzatoare echipamentelor sau tipurilor de echipamente utilizate în conditiile specifice de utilizare, inclusiv informatiile de aceasta natura furnizate de producatorul echipamentului. (2) Operatia prevazuta la alin. (1) se deosebeste de masurare, care necesita utilizarea unei aparaturi specifice si a unei metodologii corespunzatoare. Art. 9. - (1) Evaluarea si masurarea prevazute la art. 7 trebuie sa fie planificate si efectuate de serviciile competente, la intervale corespunzatoare, tinându-se seama de prevederile din legislatia nationala care transpun prevederile Directivei 89/391/CEE referitoare la competentele serviciilor de protectie si prevenire si ale lucratorilor desemnati, cu atributii în domeniul securitatii si sanatatii în munca. (2) Datele obtinute din evaluarea si/sau masurarea nivelului de expunere la vibratii mecanice se pastreaza într-o forma adecvata pentru a permite consultarea la o data ulterioara. Art. 10. - La evaluarea riscurilor angajatorul trebuie sa acorde o atentie deosebita urmatoarelor elemente: a) nivelul, tipul si durata expunerii, inclusiv orice expunere la vibratii intermitente sau la socuri repetate;

b) valorile limita ale expunerii si valorile de expunere de la care se declanseaza actiunea, prevazute la art. 5 si 6; c) orice efecte asupra sanatatii si securitatii lucratorilor expusi la riscuri deosebite; d) orice efecte indirecte asupra securitatii lucratorilor, care rezulta din interactiunile dintre vibratiile mecanice si locul de munca sau alte echipamente de lucru; e) informatiile furnizate de producatorii echipamentelor de munca, potrivit legislatiei în vigoare; f) existenta echipamentelor similare, proiectate astfel încât sa reduca nivelurile de expunere la vibratiile mecanice; g) prelungirea expunerii la vibratii transmise întregului corp în afara programului de lucru normal, sub responsabilitatea angajatorului; h) conditiile de munca specifice, cum ar fi temperaturile scazute; i) informatiile corespunzatoare obtinute din supravegherea sanatatii, inclusiv informatiile publicate, în masura în care este posibil. Art. 11. - (1) Angajatorul trebuie sa fie în posesia unei evaluari a riscurilor, potrivit prevederilor legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE, si trebuie sa identifice masurile care trebuie luate potrivit sectiunilor a 2-a si a 3-a din prezentul capitol. (2) Evaluarea riscurilor trebuie înregistrata pe un suport material si trebuie sa includa o justificare a angajatorului potrivit careia natura si amploarea riscurilor legate de vibratiile mecanice nu necesita efectuarea unei evaluari mai complete a acestora. (3) Evaluarea riscurilor trebuie sa fie actualizata periodic, în special daca s-au produs schimbari semnificative sau daca rezultatele supravegherii sanatatii arata ca este necesara.

[sus]

SECTIUNEA a 2-aEvitarea sau reducerea expunerii

Art. 12. - (1) Riscurile care decurg din expunerea la vibratiile mecanice trebuie sa fie eliminate la sursa sau reduse la minimum, tinându-se seama de progresul tehnic si de existenta masurilor de reducere a riscului la sursa. (2) Reducerea acestor riscuri se întemeiaza pe principiile generale de prevenire prevazute în legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE. Art. 13. - Pe baza evaluarii riscurilor prevazute în sectiunea 1 din prezentul capitol, din momentul în care valorile de expunere la care se declanseaza actiunea, prevazute la art. 5 alin. (1) lit. b) si la art. 6 alin. (1) lit. b), sunt depasite, angajatorul trebuie sa instituie si sa puna în aplicare un program de masuri tehnice si/sau organizatorice menite sa reduca la minimum expunerea la vibratii mecanice si riscurile legate de aceasta, tinând seama în special de: a) alte metode de lucru care implica o expunere mai scazuta la vibratii mecanice; b) alegerea echipamentelor de munca adecvate, proiectate corespunzator din punct de vedere ergonomic, care sa produca cele mai putine vibratii posibile, tinând seama de activitatea pentru care sunt destinate; c) furnizarea de echipamente auxiliare care reduc riscul leziunilor provocate de vibratii, cum ar fi scaunele care atenueaza efectiv vibratia întregului corp si mânerele

care reduc vibratiile transmise sistemului mâna-brat; d) programe corespunzatoare de întretinere pentru echipamentele de munca, locul de munca si sistemele de la locul de munca; e) proiectarea si amplasarea locurilor de munca si a posturilor de lucru; f) informarea si formarea adecvata a lucratorilor în vederea utilizarii corecte si sigure a echipamentelor de munca, pentru a le reduce la minimum expunerea la vibratiile mecanice; g) limitarea duratei si intensitatii expunerii; h) programe de lucru corespunzatoare cu perioade de odihna adecvate; i) furnizarea de îmbracaminte pentru protejarea împotriva frigului si umezelii a lucratorilor expusi.Art. 14. - Lucratorii nu trebuie sa fie expusi în nici o situatie la niveluri superioare valorii limita a expunerii. Art. 15. - (1) Daca valoarea limita a expunerii este depasita, în ciuda masurilor luate de catre angajator pentru a respecta prevederile prezentei hotarâri, acesta trebuie sa ia imediat masuri pentru a reduce expunerea sub valoarea limita a expunerii. (2) Angajatorul trebuie sa identifice motivele pentru care valoarea limita a expunerii a fost depasita si, în consecinta, trebuie sa îmbunatateasca masurile de protectie si prevenire pentru a preveni o noua depasire a acesteia. Art. 16. - Potrivit prevederilor legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie sa adapteze masurile prevazute în prezenta sectiune la necesitatile lucratorilor expusi la riscuri specifice.

[sus]

SECTIUNEA a 3-aInformarea si formarea lucratorilor

Art. 17. - (1) Fara a aduce atingere prevederilor legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie sa asigure ca lucratorii expusi riscurilor generate de vibratii mecanice la locul de munca si/sau reprezentantii acestora sa beneficieze de informatii cu privire la rezultatul evaluarii riscurilor prevazute la art. 7 si de o formare corespunzatoare. (2) Informarea si formarea prevazute la alin. (1) trebuie sa se refere în special la: a) masurile luate în aplicarea prezentei hotarâri pentru a elimina sau reduce la minimum riscurile datorate vibratiilor mecanice; b) valorile limita ale expunerii si valori de expunere de la care se declanseaza actiunea; c) rezultatele evaluarilor si ale masurarilor vibratiilor mecanice efectuate potrivit sectiunii 1; d) leziunile care ar putea fi produse de echipamentele de lucru utilizate; e) cum si de ce trebuie detectate si raportate semnele de leziune; f) conditiile în care lucratorii au dreptul la supravegherea sanatatii; g) practici de lucru sigure pentru minimizarea expunerii la vibratii mecanice.

[sus]

SECTIUNEA a 4-aControlul EIP fabricate

Art. 18. - Consultarea si participarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora în ceea ce priveste aspectele reglementate de prezenta hotarâre trebuie sa se realizeze potrivit prevederilor legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE.

[sus]

CAPITOLUL IIISupravegherea sanatatii

Art. 19. - (1) Fara a aduce atingere prevederilor legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE, Ministerul Sanatatii adopta dispozitii pentru a asigura supravegherea corespunzatoare a sanatatii lucratorilor în raport cu rezultatul evaluarii riscurilor prevazute la art. 7, daca acesta indica un risc pentru sanatatea lor. (2) Aceste dispozitii, inclusiv cerintele specificate pentru dosarele medicale si disponibilitatea acestora, sunt în conformitate cu reglementarile în vigoare.Art. 20. - (1) Supravegherea sanatatii trebuie sa contribuie la prevenirea si diagnosticarea rapida a oricarei afectiuni legate de expunerea la vibratii mecanice. (2) Rezultatele supravegherii medicale trebuie sa fie luate în considerare la aplicarea masurilor de prevenire la un anumit loc de munca. Art. 21. - Trebuie sa se asigure supravegherea medicala corespunzatoare atunci când: a) expunerea lucratorilor la vibratii este de asa natura încât poate fi stabilita o legatura între aceasta expunere si o boala identificabila sau efecte daunatoare asupra sanatatii; b) este probabil ca afectiunea sau efectele sa apara în conditiile de lucru specifice ale unui anumit lucrator; c) exista tehnici testate pentru detectarea afectiunii sau a efectelor daunatoare asupra sanatatii. Art. 22. - Lucratorii expusi la vibratii mecanice superioare valorilor prevazute la art. 5 alin. (1) lit. b) si la art. 6 alin. (1) lit. b) au dreptul la o supraveghere corespunzatoare a sanatatii în orice situatie. Art. 23. - (1) Fiecare lucrator supus supravegherii sanatatii potrivit art. 19-22 trebuie sa aiba un dosar medical individual. (2) Medicul de medicina muncii trebuie sa actualizeze dosarele medicale prevazute la alin. (1). (3) Dosarele medicale prevazute la alin. (1) trebuie sa cuprinda un sumar al rezultatelor supravegherii sanatatii realizate. (4) Dosarele medicale prevazute la alin. (1) trebuie sa fie pastrate într-o forma adecvata pentru a permite orice consultare ulterioara, tinându-se seama de prevederile legislatiei în vigoare privind secretul medical. (5) Copii ale dosarelor medicale prevazute la alin. (1) pot fi furnizate, la cerere, directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti. (6) Lucratorul trebuie sa aiba acces, la cerere, la propriul sau dosar medical. Art. 24. - Atunci când, în urma supravegherii starii de sanatate, se constata ca un

lucrator sufera de o anumita boala sau de efecte negative asupra sanatatii, pe care un medic sau un medic de medicina muncii le considera a fi rezultatul expunerii la vibratii mecanice la locul de munca, lucratorul trebuie: a) sa fie informat de catre medic sau de medicul de medicina muncii cu privire la rezultatul care îl priveste personal; b) sa primeasca informatii si sfaturi cu privire la orice supraveghere a sanatatii la care trebuie sa se supuna dupa încheierea perioadei de expunere. Art. 25. - (1) Atunci când, în urma supravegherii sanatatii, se constata ca un lucrator sufera de o boala identificabila sau manifestari ale efectelor adverse asupra sanatatii, pe care un medic sau un medic de medicina muncii le considera a fi rezultatul expunerii la vibratii mecanice la locul de munca, angajatorul trebuie: a) sa fie informat cu privire la orice rezultate semnificative ale supravegherii sanatatii, cu respectarea secretului medical; b) sa revizuiasca evaluarea riscului efectuata potrivit sectiunii 1 din cap. II; c) sa revizuiasca masurile prevazute pentru eliminarea sau reducerea riscurilor, potrivit sectiunii a 2-a din cap. II; d) sa tina seama de recomandarile medicului de medicina muncii sau ale directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, pentru punerea în aplicare a oricaror masuri necesare pentru eliminarea sau reducerea riscului, potrivit sectiunii a 2-a din cap. II, inclusiv sa aiba în vedere posibilitatea de a atribui lucratorului un alt post de lucru unde nu exista riscuri de expunere; e) sa asigure supravegherea continua a sanatatii si sa ia masuri pentru a fi reexaminata starea de sanatate a oricarui alt lucrator care a fost expus în mod similar. (2) În situatia prevazuta la alin. (1) lit. e) medicul de medicina muncii sau directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti pot propune ca persoanele expuse sa fie supuse unui control medical.

[sus]

CAPITOLUL IVDispozitii finale

Art. 26. - (1) Echipamentele de munca ce au fost sau sunt puse la dispozitia lucratorilor înainte de data de 1 iulie 2007 si care nu permit respectarea valorilor limita ale expunerii, tinându-se seama de ultimele progrese tehnice si/sau de masurile organizatorice luate, pot fi utilizate pâna la data de 1 iulie 2010. (2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) echipamentele de munca utilizate în agricultura si silvicultura, care pot fi utilizate pâna la data de 1 iulie 2014. Art. 27. - În conformitate cu principiile generale ale protectiei sanatatii si securitatii lucratorilor, în cazul transportului maritim si aerian, în împrejurari bine întemeiate, se vor face exceptii de la art. 14 si 15 în ceea ce priveste vibratiile transmise întregului corp, daca, date fiind dezvoltarea actuala a tehnicii si caracteristicile specifice ale locurilor de munca, nu este posibil sa se respecte valoarea limita a expunerii, în ciuda masurilor tehnice si/sau organizatorice luate. Art. 28. - (1) În cazul în care expunerea unui lucrator la vibratii mecanice este, de regula, inferioara valorilor expunerii zilnice de la care se declanseaza actiunea, prevazute la art. 5 alin. (1) lit. b) si la art. 6 alin. (1) lit. b), dar variaza substantial de

la un moment la altul si poate depasi ocazional valoarea limita a expunerii, se vor face exceptii de la art. 14 si 15. (2) Valoarea medie a expunerii într-o perioada de 40 de ore trebuie sa fie mai mica decât valoarea limita a expunerii si trebuie sa existe dovezi care sa arate ca riscurile regimului de expunere la locul de munca sunt mai scazute decât cele ale expunerii la valoarea limita a expunerii. Art. 29. - (1) Prevederile art. 27 si 28 se aplica numai în conditii care garanteaza, tinându-se seama de împrejurari speciale, ca riscurile sunt reduse la minimum si ca lucratorii în cauza sunt supusi unei supravegheri mai atente a sanatatii. (2) Prevederile art. 27 si 28 nu se mai aplica imediat ce împrejurarile care le justifica nu mai exista. Art. 30. - (1) Prezenta hotarâre intra în vigoare la data de 1 septembrie 2006. (2) La data intrarii în vigoare a prezentei hotarâri se abroga orice alte dispozitii contrare. Prezenta hotarâre transpune Directiva 2002/44/CE privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de agenti fizici (vibratii), publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 177/2002.

PRIM-MINISTRUCALIN POPESCU-TARICEANU

Contrasemneaza:

Ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei,Gheorghe Barbu

Ministrul economiei si comertului,,Codrut Ioan Seres

Ministrul sanatatii,Gheorghe Eugen Nicolaescu

p. Ministrul agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale,Nicolae Flaviu Lazin,

secretar de statp. Ministrul integrarii europene,

Andrian Ciocanea,secretar de stat

Bucuresti, 22 decembrie 2005.Nr. 1876.

Hotarare de Guvern nr. 1875 din 22 decembrie 2005 privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 64 din 24/01/2006

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata,

Guvernul României adopta prezenta hotarâre,

CAPITOLUL IDispozitii generale

Art. 1. - (1) Prezenta hotarâre are ca obiectiv stabilirea masurilor pentru protejarea sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile care decurg sau este posibil sa decurga din expunerea la azbest în timpul desfasurarii muncii, inclusiv prevenirea acestor riscuri. (2) Prezenta hotarâre stabileste valorile limita si alte dispozitii specifice. Art. 2. - Prevederile prezentei hotarâri se aplica fara a prejudicia alte prevederi care asigura lucratorilor o protectie mai mare, în special cele referitoare la înlocuirea azbestului cu produse mai putin periculoase. Art. 3. - În sensul prezentei hotarâri, termenul azbest desemneaza urmatorii silicati fibrosi: a) actinolit de azbest CAS nr. 77536-66-4*); b) grunerit (amosit) de azbest CAS nr. 12172-73-5*); c) antofilit de azbest CAS nr. 77536-67-5*); d) crizotil CAS nr. 12001-29-5*); e) crocidolit CAS nr. 12001-28-4*); f) tremolit de azbest CAS nr. 77536-68-6*).___________ *) Numarul din registrul Chemical Abstract Service (CAS). Art. 4. - Prezenta hotarâre se aplica activitatilor în care lucratorii sunt expusi sau sunt susceptibili de a fi expusi, în timpul desfasurarii activitatii, la pulberea degajata din azbest sau din materiale cu continut de azbest.Art. 5. - Angajatorii trebuie sa ia masuri pentru ca nici un lucrator sa nu fie expus la o concentratie de azbest în suspensie în aer mai mare de 0,1 fibre/cm3, masurata în raport cu o medie ponderata în timp pe o perioada de 8 ore (TWA). Art. 6. - Se interzic aplicarea azbestului prin procedee de pulverizare (sprayere), precum si activitatile care implica utilizarea unor materiale izolante sau fonoizolante de joasa densitate (< 1 g/cm3) cu continut de azbest.Art. 7. - (1) Fara a aduce prejudicii aplicarii altor dispozitii privind comercializarea si folosirea azbestului, se interzic activitatile care expun lucratorii la fibre de azbest în timpul: a) extractiei azbestului;

b) fabricarii si prelucrarii produselor din azbest; c) fabricarii si prelucrarii produselor cu continut de azbest adaugat în mod deliberat. (2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) activitatile de tratare si eliminare a produselor provenite din demolarea si îndepartarea azbestului.

[sus]

CAPITOLUL IIEvaluarea riscurilor

Art. 8. - Pentru orice activitate susceptibila sa prezinte risc de expunere la pulberea provenita din azbest sau din materiale cu continut de azbest, angajatorul trebuie sa dispuna efectuarea evaluarii acestui risc, astfel încât sa se determine natura expunerii, respectiv varietatea mineralogica de azbest si dimensiunile fibrelor, si gradul de expunere a lucratorilor la pulberea de azbest sau de materiale cu continut de azbest. Art. 9. - (1) Daca expunerea lucratorului este sporadica si de mica intensitate si daca din rezultatele evaluarii riscurilor, prevazuta la art. 8, rezulta în mod clar ca limita expunerii la azbest nu va fi depasita în aerul din zona de activitate, prevederile art. 11-15 si ale art. 39-44 nu vor fi aplicate, în cazul în care procesul de munca implica: a) activitati de întretinere de scurta durata si discontinue, în care se manipuleaza numai materiale nefriabile; b) îndepartarea fara deteriorare a unor materiale nedegradate în care fibrele de azbest sunt legate strâns într-o matrice; c) încapsularea sau acoperirea cu învelis protector a unor materiale cu continut de azbest care se afla în stare buna; d) monitorizarea si controlul aerului, pecum si prelevarea de esantioane pentru a se determina daca un anumit material contine azbest. (2) Definirea expunerilor sporadice si a expunerilor de mica intensitate, prevazute la alin. (1), se va face de catre institutele de sanatate publica ale Ministerului Sanatatii, pe baza studiilor epidemiologice. Art. 10. - Evaluarea prevazuta la art. 8 trebuie sa faca obiectul consultarii cu lucratorii si/sau cu reprezentantii lor din întreprindere ori din unitate si trebuie revizuita atunci când exista motive pentru a se crede ca este incorecta sau intervine o modificare materiala în procesul de munca.

[sus]

CAPITOLUL IIINotificarea

Art. 11. - (1) Activitatile prevazute la art. 4 trebuie sa faca obiectul unui sistem de notificare coordonat de Inspectia Muncii si de directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti. (2) Situatiile prevazute la art. 9 fac exceptie de la prevederile alin. (1).Art. 12. - Înainte de începerea lucrarilor, angajatorul trebuie sa transmita o notificare inspectoratului teritorial de munca.

Art. 13. - Notificarea prevazuta la art. 12 trebuie sa contina cel putin: a) o descriere succinta a amplasamentului santierului; b) o descriere succinta a tipului si a cantitatilor de azbest utilizate sau manipulate; c) o descriere succinta a activitatilor si a procedeelor aplicate; d) numarul de lucratori implicati; e) data de începere a lucrarilor si durata activitatii; f) o descriere succinta a masurilor luate pentru a se limita expunerea lucratorilor la azbest. Art. 14. - Lucratorii si/sau reprezentantii acestora în întreprindere/unitate trebuie sa aiba acces la documentul de notificare referitor la întreprinderea/unitatea în care îsi desfasoara activitatea. Art. 15. - Angajatorul trebuie sa transmita o noua notificare ori de câte ori o modificare a conditiilor de munca este susceptibila sa conduca la o crestere semnificativa a expunerii la pulberea provenita din azbest sau din materiale cu continut de azbest.

[sus]

CAPITOLUL IVReducerea expunerii lucratorilor la pulberea provenita din azbest sau din

materiale cu continut de azbest

Art. 16. - (1) Pentru toate activitatile prevazute la art. 4, expunerea lucratorilor la pulberea provenita din azbest sau din materiale cu continut de azbest, la locul de munca, trebuie redusa la minim si, în orice caz, sub valoarea limita prevazuta la art. 5, în special prin luarea urmatoarelor masuri: a) numarul lucratorilor expusi sau care pot fi expusi la pulberea provenita din azbest sau din materiale cu continut de azbest trebuie sa fie cât mai mic posibil; b) procesele de munca trebuie concepute astfel încât sa nu produca pulbere de azbest sau, daca acest lucru se dovedeste imposibil, sa nu se produca degajare de pulbere de azbest în aer; c) toate constructiile si echipamentele implicate în tratarea azbestului trebuie sa poata fi curatate si întretinute cu regularitate si eficacitate; d) azbestul sau materialele care degaja pulbere de azbest sau contin azbest trebuie depozitate si transportate în ambalaje etanse adecvate; e) deseurile trebuie colectate si îndepartate de la locul de munca în cel mai scurt timp posibil, în ambalaje etanse adecvate, prevazute cu etichete care sa indice ca acestea contin azbest. (2) Masura prevazuta la alin. (1) lit. e) nu se aplica activitatilor miniere. (3) Deseurile prevazute la alin. (1) lit. e) trebuie tratate ulterior, în conformitate cu prevederile legale referitoare la deseurile periculoase.

[sus]

CAPITOLUL VMasurarea concentratiei de fibre de azbest în aer

Art. 17. - În functie de rezultatele evaluarii initiale a riscului si pentru a asigura respectarea valorii limita prevazute la art. 5, angajatorul trebuie sa asigure efectuarea cu regularitate a masuratorilor concentratiei de fibre de azbest în aer la locul de munca.Art. 18. - Prelevarea probelor trebuie sa fie reprezentativa pentru expunerea personala a lucratorului la pulberea provenita din azbest sau din materiale cu continut de azbest. Art. 19. - Prelevarea probelor se realizeaza dupa consultarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor lor din întreprindere.Art. 20. - Prelevarea probelor trebuie sa se realizeze numai de catre personalul având calificarea necesara. Probele prelevate trebuie sa fie ulterior analizate, în conformitate cu art. 22, în laboratoare abilitate de Ministerul Sanatatii, dotate cu echipamente de numarare a fibrelor.Art. 21. - Durata prelevarii probelor trebuie sa fie astfel încât sa se poata stabili expunerea reprezentativa pentru o perioada de referinta de 8 ore, respectiv un schimb de munca, prin masurari sau prin calculul mediei ponderate cu timpul.Art. 22. - Numararea fibrelor trebuie sa se realizeze, de preferinta, cu microscop cu contrast de faza PCM, în conformitate cu metoda recomandata de Organizatia Mondiala a Sanatatii în 1997, respectiv "Determinarea concentratiei fibrelor în suspensie în aer. Metoda recomandata: microscopia optica în contrast de faza, masurare pe membrana filtranta. ISBN 92-4-154496-1", sau cu orice alta metoda cu rezultate echivalente.Art. 23. - În scopul masurarii concentratiei de azbest în aer, prevazuta la art. 17, se iau în considerare numai fibrele cu lungimea mai mare de 5 micrometri, latimea mai mica de 3 micrometri si raportul lungime/latime mai mare de 3:1.

[sus]

CAPITOLUL VIReducerea sau evitarea riscurilor

Art. 24. - (1) Atunci când se depaseste valoarea limita prevazuta la art. 5, angajatorul trebuie sa ia masuri pentru identificarea cauzelor acestei depasiri si masuri adecvate pentru remedierea situatiei, în cel mai scurt timp posibil. (2) Este interzisa continuarea lucrului în zona afectata potrivit alin. (1) pâna la luarea masurilor adecvate pentru protectia lucratorilor.Art. 25. - Pentru a se verifica eficienta masurilor prevazute la art. 24, angajatorul va dispune imediat efectuarea unei noi determinari a concentratiei de azbest în aer.Art. 26. - (1) Daca expunerea nu poate fi redusa prin alte mijloace si respectarea valorii limita impune utilizarea echipamentului individual de protectie respiratorie pentru fiecare lucrator, purtarea acestuia nu are caracter permanent, iar durata sa de utilizare trebuie sa se limiteze la minimul strict necesar. (2) În timpul activitatilor care necesita purtarea unui echipament individual de protectie respiratorie, trebuie sa se prevada pauze de lucru, în functie de conditiile fizice si climatologice, în acord cu lucratorii si/sau cu reprezentantii acestora. Art. 27. - (1) Înainte de începerea lucrarilor de demolare sau de întretinere, angajatorii trebuie sa ia toate masurile adecvate de securitate si sanatate în munca.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorii pot solicita informatii de la proprietarii constructiilor, pentru a identifica materialele care pot contine azbest. (3) Daca exista cea mai mica îndoiala privind prezenta azbestului într-un material sau într-o constructie, trebuie sa se respecte prevederile prezentei hotarâri.Art. 28. - În cazul anumitor activitati, cum ar fi lucrarile de demolare, îndepartate a azbestului, de reparare si întretinere, pentru care se estimeaza ca, în pofida utilizarii masurilor tehnice preventive de limitare a continutului de azbest în aer, valoarea limita prevazuta la art. 5 va fi depasita, angajatorul trebuie sa stabileasca urmatoarele masuri pentru asigurarea protectiei lucratorilor pe durata acestor activitati: a) dotarea lucratorilor cu echipament individual de protectie respiratorie adecvat si cu alte echipamente individuale de protectie; b) montarea panourilor de avertizare pentru a indica ca se estimeaza depasirea valorii limita prevazute la art. 5; c) împiedicarea raspândirii pulberii de azbest sau de materiale cu continut de azbest în afara constructiei sau a zonei de lucru. Art. 29. - Lucratorii au obligatia sa utilizeze echipamentele prevazute la art. 28 lit. a).Art. 30. - Lucratorii si/sau reprezentantii lor din întreprindere ori din unitate trebuie sa fie consultati asupra masurilor prevazute la art. 28, înainte ca activitatile respective sa se desfasoare.Art. 31. - (1) Angajatorul trebuie sa stabileasca un plan de lucru înaintea începerii lucrarilor de demolare ori de îndepartare a azbestului si/sau a materialelor cu continut de azbest din cladiri, structuri, aparate, instalatii si vapoare. (2) Planul prevazut la alin. (1) trebuie sa prevada urmatoarele masuri pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca: a) eliminarea azbestului si/sau a materialelor cu continut de azbest înainte de aplicarea tehnicilor de demolare, cu exceptia cazului în care aceasta eliminare ar avea un risc mai mare pentru lucratori decât daca azbestul si/sau materialele cu continut de azbest ar fi lasate acolo unde se afla; b) asigurarea, daca este necesar, a echipamentului individual de protectie prevazut la art. 28 lit. a); c) verificarea absentei riscurilor datorate expunerii la azbest la locul de munca, dupa terminarea lucrarilor de îndepartare a azbestului sau de demolare. (3) Planul de lucru trebuie sa cuprinda informatii privind: a) natura si durata probabila a lucrarilor; b) locul unde se efectueaza lucrarile; c) metodele aplicate atunci când lucrarile presupun manipularea azbestului sau a materialelor cu continut de azbest; d) caracteristicile echipamentelor utilizate pentru protectia si decontaminarea celor care efectueaza lucrarile; e) metodele aplicate pentru protectia altor persoane prezente la locul unde se efectueaza lucrarile sau în apropierea acestora. (4) La solicitarea inspectoratului teritorial de munca si a directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, angajatorul trebuie sa transmita planul prevazut la alin. (1) înainte de începerea lucrarilor, cu exceptia cazurilor de urgenta. Art. 32. - (1) Angajatorii au obligatia sa asigure o instruire adecvata pentru toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi la pulbere care contine azbest. (2) Instruirea prevazuta la alin. (1) trebuie efectuata periodic.

(3) Toate cheltuielile necesare efectuarii instruirii prevazute la alin. (1) se suporta de catre angajator. (4) Continutul instruirii trebuie sa fie usor de înteles pentru lucratori si trebuie sa le permita acestora sa dobândeasca pregatirea si sa-si însuseasca cunostintele necesare în materie de prevenire si de securitate, în special în ceea ce priveste: a) proprietatile azbestului si efectele lui asupra sanatatii, inclusiv efectul sinergic al fumatului; b) tipurile de produse si materiale care pot contine azbest; c) operatiile care pot conduce la expunerea la azbest si importanta controalelor preventive pentru reducerea la minim a expunerii; d) practicile profesionale sigure, controalele si echipamentele de protectie; e) rolul adecvat, alegerea, selectarea, limitarile si utilizarea corespunzatoare a echipamentelor de respiratie; f) procedurile de urgenta; g) procedurile de decontaminare; h) eliminarea deseurilor; i) cerintele în materie de supraveghere medicala.Art. 33. - (1) Înainte de a executa lucrari de demolare sau de îndepartare a azbestului, întreprinderile trebuie sa faca dovada capacitatii lor în acest domeniu. (2) Dovada se face potrivit reglementarilor în vigoare. Art. 34. - Pentru locurile de munca în care se desfasoara activitatile prevazute la art. 4 si 9, angajatorul trebuie sa ia masurile adecvate pentru ca acestea: a) sa fie clar delimitate si marcate cu semne de avertizare; b) sa fie accesibile numai lucratorilor care au sarcini de munca în aceste zone; c) sa constituie zone în care fumatul este interzis.Art. 35. - Pentru toate activitatile prevazute la art. 4 si 9, angajatorul trebuie sa ia masuri adecvate pentru a amenaja: a) zone în care lucratorii sa manânce si sa bea, fara a exista riscul contaminarii cu pulbere de azbest; b) instalatii sanitare adecvate, inclusiv dusuri în cazul în care se efectueaza operatii în care se degaja pulbere de azbest.Art. 36. - (1) Pentru toate activitatile prevazute la art. 4 si 9, angajatorul trebuie sa asigure lucratorilor îmbracaminte de lucru si/sau echipament individual de protectie adecvat. (2) Este interzisa scoaterea îmbracamintei de lucru si/sau a echipamentului individual de protectie, prevazute la alin. (1), în afara întreprinderii, pentru a fi purtate, spalate sau pentru alte operatii de întretinere. (3) Este permisa spalarea îmbracamintei de lucru si/sau a echipamentului individual de protectie, prevazute la alin. (1), în spalatorii dotate pentru acest tip de operatii, situate în afara întreprinderii, numai daca în întreprinderea respectiva nu se poate efectua curatarea. (4) În situatia prevazuta la alin. (3), îmbracamintea de lucru si/sau echipamentele individuale de protectie trebuie transportate în containere închise. (5) Angajatorul trebuie sa asigure vestiare separate pentru echipamentele individuale de protectie si/sau îmbracamintea de lucru, prevazute la alin. (1), si pentru îmbracamintea personala. (6) Echipamentele individuale de protectie prevazute la alin. (1) trebuie sa fie plasate

într-un loc bine definit si trebuie verificate si curatate dupa fiecare utilizare. (7) Angajatorul trebuie sa ia masurile adecvate pentru repararea sau înlocuirea, înainte de reutilizare, a echipamentelor prevazute la alin. (1) care sunt defecte. Art. 37. - Costul masurilor luate în aplicarea prevederilor art. 34, 35 si 36 nu se suporta de catre lucratori.

[sus]

CAPITOLUL VIIInformarea lucratorilor

Art. 38. - (1) În cazul oricarei activitati prevazute la art. 4, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca lucratorii si/sau reprezentantii lor din întreprindere ori din unitate sa primeasca toate informatiile adecvate referitoare la: a) riscurile potentiale pentru sanatate datorate expunerii la pulberea provenita din azbest si/sau din materiale cu continut de azbest; b) existenta valorilor limita de expunere reglementate si necesitatea supravegherii atmosferei; c) masurile de igiena, inclusiv necesitatea de a se abtine de la fumat; d) masurile preventive care trebuie luate la purtarea echipamentelor individuale de protectie; e) masurile preventive speciale destinate minimizarii expunerii la azbest. (2) Angajatorul ia masuri, în afara celor prevazute la alin. (1) si sub rezerva art. 9, pentru ca: a) lucratorii si/sau reprezentantii lor din întreprindere ori din unitate sa aiba acces la rezultatele determinarilor continutului de azbest în aer si sa primeasca explicatii referitoare la semnificatia acestor rezultate; b) lucratorii implicati si reprezentantii lor în cadrul întreprinderii sau al unitatii sa fie informati, cât mai curând posibil, daca rezultatele depasesc valoarea limita stabilita la art. 5, despre aceste depasiri si cauzele lor si sa fie consultati cu privire la masurile care trebuie sa fie luate sau, în situatii de urgenta, sa fie informati cu privire la masurile adoptate.

[sus]

CAPITOLUL VIIISupravegherea sanatatii

Art. 39. - (1) Angajatorul asigura, sub rezerva art. 9, evaluarea starii de sanatate pentru fiecare lucrator înaintea expunerii la pulberi de azbest si/sau de materiale cu continut de azbest. (2) Evaluarea prevazuta la alin. (1) trebuie sa includa un examen specific al aparatului respirator, potrivit anexei care face parte integranta din prezenta hotarâre. (3) O noua evaluare a starii de sanatate, pentru fiecare lucrator, trebuie sa se realizeze cel putin o data la fiecare 3 ani, pe toata perioada în care are loc expunerea. (4) Medicul de medicina a muncii trebuie sa întocmeasca un dosar medical pentru

fiecare lucrator, potrivit reglementarilor în vigoare. Art. 40. - (1) În urma supravegherii medicale prevazute la art. 39, medicul de medicina a muncii trebuie sa recomande angajatorului sau sa determine eventualele masuri individuale de protectie ori de prevenire care trebuie luate. (2) Masurile prevazute la alin. (1) pot include, daca este cazul, retragerea lucratorului afectat de la orice expunere la pulberile provenite din azbest si/sau din materiale cu continut de azbest. Art. 41. - (1) Medicul de medicina a muncii trebuie sa furnizeze lucratorilor vizati informatii si recomandari cu privire la evaluarea starii lor de sanatate la care pot fi supusi dupa încetarea expunerii la azbest si/sau la materiale cu continut de azbest. (2) Medicul de medicina a muncii care raspunde de supravegherea medicala a lucratorilor poate recomanda continuarea supravegherii medicale dupa încetarea expunerii, pe durata pe care o considera necesara pentru a proteja sanatatea persoanei în cauza. (3) Continuarea supravegherii sanatatii prevazuta la alin. (2) se face potrivit reglementarilor în vigoare. Art. 42. - Lucratorul expus sau angajatorul poate solicita revizuirea evaluarilor starii de sanatate prevazute la art. 41 alin. (2), potrivit reglementarilor în vigoare.Art. 43. - (1) Angajatorul tine evidenta lucratorilor desemnati sa efectueze activitatile prevazute la art. 4 într-un registru în care trebuie sa indice natura si durata activitatii acestora, precum si a expunerii la care acestia sunt supusi, sub rezerva art. 9. (2) Medicul de medicina a muncii responsabil cu supravegherea starii de sanatate poate avea acces la registrul prevazut la alin. (1). (3) Fiecare lucrator interesat poate avea acces la propriile lui rezultate continute în registrul prevazut la alin. (1). (4) Lucratorii si/sau reprezentantii lor din întreprindere ori din unitate pot avea acces la informatiile colective anonime cuprinse în registrul prevazut la alin. (1). Art. 44. - (1) Registrul prevazut la art. 43 alin. (1) si dosarele medicale individuale prevazute la art. 39 trebuie pastrate cel putin 40 de ani de la încetarea expunerii, potrivit reglementarilor în vigoare. (2) În cazul în care întreprinderea îsi înceteaza activitatea, angajatorul trebuie sa predea directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti documentele prevazute la alin. (1), potrivit reglementarilor în vigoare. Art. 45. - Registrul operativ al bolilor profesionale declarate ca urmare a expunerii la azbest este constituit la nivelul Centrului national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sanatate Publica Bucuresti.

[sus]

CAPITOLUL IXSanctiuni

Art. 46. - (1) Încalcarea prevederilor prezentei hotarâri atrage raspunderea disciplinara, administrativa, materiala, civila sau penala, dupa caz, potrivit legislatiei nationale care transpune Directiva 89/391/CEE. (2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre inspectorii de

munca din cadrul Inspectiei Muncii si de catre inspectorii de sanatate publica din cadrul Ministerului Sanatatii.

[sus]

CAPITOLUL XDispozitii tranzitorii si finale

Art. 47. - (1) Prezenta hotarâre intra în vigoare la data de 1 septembrie 2006, cu exceptia art. 7 care intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. (2) La data intrarii în vigoare a prezentei hotarâri se abroga orice alte dispozitii contrare. Art. 48. - Prezenta hotarâre transpune prevederile Directivei 83/477/CEE privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest, publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 263/1983, împreuna cu toate modificarile sale, respectiv Directiva 91/382/CEE, publicata în JOCE nr. L 206/1991, Directiva 98/24/CE, publicata în JOCE nr. L 131/1998, si Directiva 2003/18/CE, publicata în JOCE nr. L 97/2003.

PRIM-MINISTRUCALIN POPESCU-TARICEANU

Contrasemneaza:

Ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei,Gheorghe Barbu

Ministrul economiei si comertului,,Codrut Ioan Seres

Ministrul mediului si gospodaririi apelor,Sulfina Barbu

Ministrul sanatatii,Gheorghe Eugen Nicolaescu

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,Gheorghe Dobre

p. Ministrul integrarii europene,Adrian Ciocanea,

secretar de stat

Bucuresti, 22 decembrie 2005.Nr. 1875.

 

Hotarrea nr. 1135 din 30/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate n muncă la bordul navelor de pescuit

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 772 din 12/09/2006

n temeiul art. 108 din Constitutia Romniei, republicata, si al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securitatii si sanatatii n munca nr. 319/2006, Guvernul Romniei adopta prezenta hotarre.

 

   CAPITOLUL I  Dispoziţii generale

   Art. 1. - (1) Prezenta hotărre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate n muncă la bordul navelor de pescuit definite la art. 2.    (2) Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii n muncă nr. 319/2006 se aplică n ntregime domeniului prevăzut la alin. (1), fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice conţinute n Directiva nr. 93/103/CEE transpusă prin prezenta hotărre.    Art. 2. - (1) n sensul prezentei hotărri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:    a) navă de pescuit - orice navă care arborează pavilion romn aflată n proprietate publică ori privată şi care este folosită n scopuri comerciale fie pentru prinderea, fie pentru prinderea şi prelucrarea peştelui sau a altor resurse vii ale mării;    b) navă de pescuit existentă - orice navă de pescuit a cărei lungime ntre perpendiculare este mai mare sau egală cu 18 m şi care nu este o navă de pescuit nouă;    c) navă - orice navă de pescuit nouă sau existentă;    d) lucrător - orice persoană, membru al echipajului, care desfăşoară o activitate profesională la bordul unei nave, inclusiv stagiarii şi ucenicii, cu excepţia piloţilor portuari şi a personalului de la uscat care exercită o activitate la bordul unei nave acostate la cheu;    e) armator - proprietarul navei, cu excepţia cazului n care nava a fost nchiriată fără echipaj şi materiale sau al cărei management este asigurat, n totalitate sau parţial, de către o persoană fizică sau juridică, alta dect proprietarul, n baza unui contract de management; n aceste cazuri, persoana care a nchiriat nava fără echipaj şi materiale sau cea care asigură managementul navei este considerată armator;    f) comandantul navei - lucrătorul care deţine comanda navei sau are responsabilitatea acesteia.    (2) Navă de pescuit nouă este orice navă de pescuit a cărei lungime ntre perpendiculare este de 15 m sau mai mare şi:    a) pentru care contractul de construcţie sau de transformare majoră s-a ncheiat la data intrării n vigoare a prezentei hotărri sau după această dată;    b) pentru care contractul de construcţie sau de transformare majoră s-a ncheiat nainte de data intrării n vigoare a prezentei hotărri şi aceasta este livrată la 3 sau mai mulţi ani după această dată; ori    c) la care, n lipsa unui contract de construcţie ncheiat la data intrării n vigoare a prezentei hotărri sau după această dată, a fost pusă chila sau construcţia ncepe să

fie identificată cu o navă specifică ori asamblarea navei respective a nceput, cuprinznd cel puţin 50 de tone sau 1% din masa totală estimată a ntregului material structural, lundu-se n considerare valoarea cea mai mică dintre acestea.    Art. 3. - Armatorii trebuie să se asigure că navele pot fi utilizate fără a pune n pericol securitatea şi sănătatea lucrătorilor, n special n condiţii meteorologice previzibile, fără a aduce atingere responsabilităţii comandantului navei.    Art. 4. - Armatorii trebuie să ţină seama de eventualele riscuri la care pot fi supuşi lucrătorii de la bordul navelor de pescuit n situaţiile prevăzute la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 319/2006.    Art. 5. - (1) Orice eveniment care are loc pe mare şi care are efect sau ar putea să aibă un efect asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor de la bord va fi menţionat n detaliu ntr-un raport care este transmis Autorităţii Navale Romne şi va fi, de asemenea, menţionat n detaliu n jurnalul de bord sau, n lipsa acestuia, ntr-un document similar.    (2) Verificarea respectării de către navele de pescuit a prevederilor prezentei hotărri se face de către Autoritatea Navală Romnă şi Inspecţia Muncii.    (3) Unele controale privind respectarea prezentei hotărri pot fi efectuate pe mare.

   CAPITOLUL II  Nave de pescuit noi şi existente

   Art. 6. - Navele de pescuit noi trebuie să ndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute n anexa nr. 1.    Art. 7. - Navele de pescuit existente trebuie să ndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute n anexa nr. 2.    Art. 8. - Cnd navele sunt supuse transformărilor, modificărilor sau reparaţiilor capitale, aceste transformări, modificări sau reparaţii capitale trebuie să fie conforme cu cerinţele minime prevăzute n anexa nr. 1.

   CAPITOLUL III  Echipamente de ntreţinere

   Art. 9. - n vederea asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, fără a aduce atingere responsabilităţii comandantului navei, armatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca:    a) să asigure ntreţinerea tehnică a navelor, instalaţiilor şi dispozitivelor şi n special a celor prevăzute n anexele nr. 1 şi 2, iar defecţiunile constatate, dacă acestea ar putea să afecteze securitatea şi sănătatea lucrătorilor, să fie remediate ct mai curnd posibil;    b) să ia măsuri pentru a asigura curăţarea periodică a navelor şi a ansamblului instalaţiilor şi dispozitivelor pentru a menţine condiţii adecvate de igienă;    c) să aibă la bordul navei o cantitate suficientă de echipament de salvare şi supravieţuire, n stare corespunzătoare de funcţionare;

   d) să ţină seama de cerinţele minime de securitate şi sănătate privind echipamentul de salvare şi supravieţuire prevăzute n anexa nr. 3.    Art. 10. - Fără a aduce atingere prevederilor Hotărrii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă, armatorul trebuie să ţină seama de cerinţele minime de securitate şi sănătate privind echipamentele individuale de protecţie, prevăzute n anexa nr. 4 la prezenta hotărre.    Art. 11. - n vederea asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, armatorul trebuie să pună la dispoziţia comandantului navei mijloacele de care acesta are nevoie pentru a ndeplini obligaţiile stabilite prin prezenta hotărre.

   CAPITOLUL IV  Informarea, pregătirea, consultarea şi participarea lucrătorilor

   Art. 12. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie să fie informaţi asupra măsurilor care urmează a fi luate cu privire la securitatea şi sănătatea la bordul navelor.    (2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie pe nţelesul lucrătorilor de la bordul navelor.    Art. 13. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006, lucrătorii trebuie să primească o pregătire corespunzătoare, n special instrucţiuni precise şi uşor de nţeles n ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea la bordul navelor, n mod deosebit pentru prevenirea accidentelor.    (2) Pregătirea prevăzută la alin. (1) se referă, n particular, la stingerea incendiilor, utilizarea echipamentelor de salvare şi supravieţuire şi, pentru lucrătorii respectivi, la utilizarea instalaţiilor de pescuit şi a echipamentelor de tracţiune, precum şi a diferitelor metode de semnalizare, n special prin gestică.    (3) Pregătirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se actualizează n raport cu schimbările intervenite n activitatea de la bordul navei.    Art. 14. - Fără a aduce atingere prevederilor Hotărrii Guvernului nr. 1.007/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la asistenţa medicală la bordul navelor, persoanele care pot comanda o navă trebuie să primească o pregătire detaliată privind:    a) prevenirea bolilor şi a accidentelor de muncă la bord şi măsurile ce trebuie luate n caz de accidente;    b) stabilitatea şi mentenanţa navei n condiţiile previzibile de ncărcare şi n timpul operaţiunilor de pescuit;    c) navigaţia şi comunicaţiile prin radio, inclusiv procedurile.    Art. 15. - Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor acestora la activităţile care au ca obiect prevederile prezentei hotărri se fac conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 319/2006.

   CAPITOLUL V  Dispoziţii finale

   Art. 16. - Anexele se adaptează numai din punct de vedere tehnic, n funcţie de:    a) elaborarea de reglementări n materie de armonizare tehnică şi standardizare privind anumite aspecte din domeniul securităţii şi sănătăţii de la bordul navelor; şi/sau    b) progresul tehnic, evoluţia reglementărilor sau a specificaţiilor internaţionale şi cunoştinţele n domeniul securităţii şi sănătăţii la bordul navelor de pescuit.    Art. 17. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărre.    Art. 18. - Prezenta hotărre intră n vigoare la data de 1 octombrie 2006.    Art. 19. - Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, la fiecare 4 ani, raportează Comisiei Europene despre aplicarea prevederilor prezentei hotărri, indicnd punctele de vedere ale partenerilor sociali.

    *     Prezenta hotărre transpune Directiva nr. 93/103/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate n muncă la bordul navelor de pescuit, publicată n Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 307/1993.

    PRIM-MINISTRUCĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

    Contrasemnează: ─────────────── Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, Gheorghe Barbu p. Ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, Nicolae Flaviu Lazin, secretar de stat Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului, Radu Mircea Berceanu p. Ministrul integrării europene, Adrian Ciocănea, secretar de stat

    Bucureşti, 30 august 2006.     Nr. 1.135.

   ANEXA Nr. 1

    CERINŢE MINIMEde securitate şi sănătate pentru navele de pescuit noi

    Observaţie preliminară

    Obligaţiile stabilite n prezenta anexă se aplică de fiecare dată cnd caracteristicile locului de muncă sau de activitate, circumstanţele sau existenţa unui risc la bordul unei nave de pescuit noi necesită acest lucru.    1. Navigabilitate şi stabilitate    1.1. Nava trebuie să fie păstrată ntr-o bună stare de navigabilitate şi dotată cu echipamente corespunzătoare destinaţiei şi utilizării sale.    1.2. Informaţiile asupra caracteristicilor de stabilitate ale navei trebuie să fie disponibile la bord şi să fie accesibile personalului de cart.    1.3. Toate navele n stare intactă trebuie să-şi păstreze stabilitatea n condiţiile de exploatare prevăzute.    1.4. Comandantul este obligat să ia măsurile necesare pentru a menţine nava n stare de stabilitate intactă.    1.5. Instrucţiunile cu privire la stabilitatea navei trebuie respectate cu rigurozitate.    2. Instalaţii mecanice şi electrice    2.1. Instalaţia electrică trebuie să fie proiectată şi realizată astfel nct să nu reprezinte un pericol şi să asigure:    a) protecţia echipajului şi a navei mpotriva riscurilor electrice;    b) buna funcţionare, fără a se recurge la o sursă de energie de avarie, a tuturor echipamentelor necesare pentru a menţine nava n condiţii normale de exploatare şi de locuire;    c) funcţionarea, n situaţii de urgenţă, a aparatelor electrice esenţiale pentru securitate.    2.2. Trebuie prevăzută o sursă de energie electrică de avarie. Cu excepţia navelor deschise, această sursă trebuie situată n afara sălii maşinilor şi, n toate cazurile, trebuie să fie concepută astfel nct să asigure, n caz de incendiu sau de defecţiune a instalaţiei electrice principale, funcţionarea simultană pe o perioadă de cel puţin 3 ore a:    a) sistemului de comunicaţii intern, a detectoarelor de incendiu şi a semnalelor necesare n caz de urgenţă;    b) luminilor de navigaţie şi a iluminatului de avarie;    c) sistemului de radiocomunicaţie;    d) pompei de incendiu de avarie, dacă nava este echipată cu aceasta.    2.3. Cnd sursa de energie electrică de avarie este un acumulator şi cnd sursa de energie electrică principală este defectă, acumulatorul trebuie să fie conectat n mod automat la tabloul de distribuţie a energiei electrice de avarie şi trebuie să asigure alimentarea nentreruptă pe o perioadă de 3 ore a sistemelor prevăzute la prima, a doua şi a treia liniuţă din paragraful al doilea.    2.4. Tabloul principal de distribuţie a electricităţii şi tabloul de avarie trebuie, n măsura n care este posibil, să fie instalate astfel nct să nu poată fi expuse simultan la apă sau la foc.    2.5. Tablourile trebuie prevăzute cu indicaţii clare; tablourile cu siguranţe şi portsiguranţele trebuie controlate periodic pentru a se asigura că sunt corect calibrate.    2.6. ncăperile n care sunt situate acumulatoarele electrice trebuie să fie ventilate corespunzător.    2.7. Instalaţiile electronice de navigaţie trebuie să fie menţinute n stare de funcţionare şi testate frecvent.    2.8. Toate echipamentele de ridicat trebuie să fie testate şi examinate periodic.

   2.9. Toate piesele echipamentelor de tracţiune, de ridicat şi ale altor echipamente de acest tip trebuie să fie bine ntreţinute şi verificate periodic.    2.10. Cnd există la bord instalaţii de răcire şi sisteme cu aer comprimat, acestea trebuie să fie bine ntreţinute şi verificate periodic.    2.11. Cuptoarele şi aparatele casnice care utilizează gaze grele nu trebuie să fie utilizate dect n ncăperi bine ventilate, iar orice acumulare periculoasă de gaze trebuie să fie evitată cu grijă.    2.12. Buteliile metalice care conţin gaze inflamabile şi alte gaze periculoase trebuie să fie marcate clar, precizndu-li-se conţinutul, şi să fie aşezate pe punţi deschise.    2.13. Toate supapele, regulatoarele de presiune şi conductele acestor butelii trebuie să fie protejate mpotriva deteriorării.    3. Instalaţii de radiocomunicaţii     Instalaţia de radiocomunicaţii trebuie să permită n orice moment stabilirea legăturii cu cel puţin o staţie de la uscat, ţinndu-se seama de condiţiile normale de propagare a undelor radioelectrice.    4. Căi şi ieşiri de evacuare    4.1. Pentru a permite evacuarea de către lucrători a locurilor de muncă şi a ncăperilor de locuit rapid şi n condiţii de securitate maximă, căile şi ieşirile care pot fi utilizate ca ieşiri şi căi de evacuare trebuie să fie totdeauna degajate şi uşor accesibile şi să conducă pe ct posibil direct la puntea deschisă sau la o zonă de securitate şi, de aici, ambarcaţiunile de salvare.    4.2. Numărul, distribuţia şi dimensiunile căilor şi ieşirilor care pot fi utilizate ca ieşiri şi căi de evacuare trebuie adaptate la utilizarea, echipamentul şi dimensiunile locurilor de muncă şi a ncăperilor de locuit şi la numărul maxim posibil de persoane prezente. Ieşirile care pot fi utilizate ca ieşiri de evacuare şi care sunt nchise trebuie să poată fi deschise uşor şi imediat de orice lucrător sau de echipele de salvare n caz de urgenţă.    4.3. Etanşeitatea la intemperii sau la apă a uşilor de siguranţă şi a celorlalte ieşiri de evacuare trebuie să fie adaptată la amplasamentul şi la funcţia lor specifică.    4.4. Uşile de evacuare şi celelalte ieşiri de evacuare trebuie să aibă o capacitate de a rezista la foc egală cu cea a pereţilor despărţitori.    4.5. Căile şi ieşirile de evacuare trebuie să fie semnalizate n conformitate cu Hotărrea Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă. Aceste semnalizări trebuie să fie plasate n locuri corespunzătoare şi să fie durabile.    4.6. Căile, mijloacele de evacuare şi ieşirile de siguranţă care necesită iluminat trebuie să fie prevăzute cu un iluminat de avarie de intensitate suficientă, n cazul unei ntreruperi a alimentării cu energie electrică.    5. Detectarea şi stingerea incendiilor    5.1. n funcţie de dimensiunile şi de utilizarea navei, de echipamentele existente, de caracteristicile fizice şi chimice ale substanţelor prezente, precum şi de numărul maxim posibil de persoane prezente, ncăperile de locuit, locurile de muncă nchise, inclusiv ncăperile de maşini, precum şi cala de peşte, dacă este necesar, trebuie să fie echipate cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, n măsura n care este nevoie, cu detectoare de incendiu şi cu sisteme de alarmă.

   5.2. Materialul pentru stingerea incendiului trebuie să se găsească ntotdeauna la locul special amenajat pentru aceasta, să fie menţinut n stare bună şi să poată fi utilizat imediat.    5.3. Lucrătorii trebuie să cunoască bine locul materialului de stingere a incendiului, modul de funcţionare şi de utilizare a acestuia.    5.4. Prezenţa extinctoarelor şi a celorlalte echipamente portabile de stingere a incendiului trebuie verificate nainte de plecarea navei.    5.5. Echipamentele manuale de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi uşor de manipulat şi să fie marcate n conformitate cu Hotărrea Guvernului nr. 971/2006. Aceste marcaje trebuie să fie durabile şi aplicate n locuri corespunzătoare.    5.6. Sistemele de detectare şi de alarmare a incendiului trebuie să fie testate periodic şi menţinute n stare bună de funcţionare.    5.7. Exerciţiile de stingere a incendiului trebuie să fie efectuate n mod regulat.    6. Ventilaţia locurilor de muncă nchise    6.1. n locurile de muncă nchise trebuie să se urmărească, ţinndu-se seama de metodele de muncă şi de condiţiile fizice speciale de lucru impuse lucrătorilor, ca aceştia să beneficieze de aer curat n cantitate suficientă.    6.2. Dacă se foloseşte o instalaţie de ventilaţie mecanică, aceasta trebuie menţinută n stare corespunzătoare de funcţionare.    7. Temperatura ncăperilor    7.1. Temperatura la locul de muncă trebuie să fie adecvată pentru organismul uman n timpul lucrului, ţinndu-se seama de metodele de lucru folosite, de condiţiile fizice impuse lucrătorilor, precum şi de condiţiile meteorologice existente sau potenţiale n regiunea unde operează nava.    7.2. Temperatura n ncăperile de locuit, grupuri sanitare, cantine şi ncăperile de prim ajutor trebuie, dacă aceste ncăperi există, să răspundă destinaţiei specifice a acestor ncăperi.    8. Iluminat natural şi artificial al locurilor de muncă    8.1. Locurile de muncă trebuie, n măsura n care este posibil, să dispună de lumină naturală suficientă şi să fie prevăzute cu dispozitive care să permită un iluminat artificial corespunzător operaţiilor specifice pescuitului, fără a pune n pericol securitatea şi sănătatea lucrătorilor sau alte nave.    8.2. Instalaţiile de iluminat ale ncăperilor de lucru, scărilor şi căilor de trecere trebuie să fie astfel amplasate nct tipul de iluminat prevăzut să nu prezinte risc de accidentare pentru lucrători, iar pentru navigaţia navei să nu constituie un pericol.    8.3. Locurile de muncă n care lucrătorii sunt n special expuşi la riscuri de accidentare, n caz de ntrerupere a alimentării cu energie electrică a iluminatului artificial, trebuie să fie prevăzute cu un iluminat de avarie de o intensitate corespunzătoare.    8.4. Luminile de avarie trebuie menţinute n stare bună de funcţionare şi testate periodic.    9. Pardoseli, pereţi şi tavane    9.1. Locurile accesibile lucrătorilor trebuie să nu fie alunecoase, ci antiderapante sau să fie prevăzute cu dispozitive mpotriva căderii şi, n măsura n care este posibil, să nu aibă obstacole.

   9.2. Locurile de muncă n care se găsesc posturi de lucru trebuie să fie suficient izolate din punct de vedere fonic şi termic, ţinndu-se seama de sarcinile şi activitatea fizică a lucrătorilor.    9.3. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi tavanelor trebuie să poată fi curăţate şi renovate pentru a crea condiţii de igienă corespunzătoare.    10. Uşi    10.1. Uşile trebuie ntotdeauna să poată fi deschise din interior, fără echipament special. Cnd locurile de muncă sunt ocupate, uşile trebuie să poată fi deschise de ambele părţi.    10.2. Uşile, n special uşile culisante, dacă acestea sunt necesare, trebuie să funcţioneze ct mai sigur pentru lucrători, n special pe vreme rea sau pe furtună pe mare.    11. Căi de circulaţie - zone de pericol    11.1. Căile de trecere, tambuchiurile, părţile exterioare ale punţilor şi, n general, toate căile de circulaţie trebuie prevăzute cu balustrade, cu saulă "ţin-te bine" şi atrnător de gruie sau cu alte mijloace care să asigure securitatea lucrătorilor n timpul activităţilor care se execută la bord.    11.2. Dacă există riscul căderii unui lucrător n deschiderea punţii sau de pe o punte pe alta, trebuie asigurată o protecţie adecvată acolo unde este posibil. Cnd această protecţie este asigurată cu balustrade, nălţimea acestora va fi de cel puţin un metru.    11.3. Accesul la instalaţiile de pe punte n vederea utilizării sau ntreţinerii instalaţiilor trebuie să garanteze securitatea lucrătorilor. Se vor amplasa balustrade sau dispozitive de protecţie similare, cu o nălţime corespunzătoare pentru a mpiedica căderea.    11.4. Parapeţii şi alte mijloace de protecţie mpotriva căderii peste bord trebuie să fie menţinute n stare bună. n parapeţi trebuie prevăzute saborduri de furtună sau alte dispozitive similare pentru scurgerea rapidă a apei.    11.5. La navele de pescuit prevăzute cu rampă n pupă, partea superioară trebuie să aibă o uşă sau un alt mijloc care să mpiedice accesul şi care să fie de aceeaşi nălţime cu parapetul sau cu alte mijloace adiacente pentru a proteja lucrătorii mpotriva riscurilor de a cădea pe rampă. Această uşă sau orice alt dispozitiv trebuie să fie uşor de deschis şi de nchis, de preferinţă prin comandă la distanţă, şi nu trebuie deschisă dect pentru ntinderea şi strngerea plasei.    12. Amenajarea posturilor de lucru    12.1. Zonele de lucru trebuie degajate şi, n măsura n care este posibil, ferite de apele mării şi trebuie să ofere o protecţie adecvată mpotriva căderii lucrătorilor pe vas sau peste bord. Zonele de prelucrare a peştelui trebuie să fie suficient de spaţioase, att ca nălţime, ct şi ca suprafaţă.    12.2. Cnd motoarele sunt controlate din compartimentul motoarelor, controlul trebuie făcut dintr-o zonă separată, izolată fonic şi termic de compartimentul motoarelor şi accesibilă fără a-l traversa. Puntea de comandă este considerată zona care satisface cerinţele prevăzute la primul paragraf.    12.3. Comenzile echipamentelor de tracţiune trebuie instalate ntr-o zonă suficient de mare pentru a permite operatorilor să lucreze comod. n plus, echipamentele de tracţiune trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate pentru cazuri de urgenţă, inclusiv dispozitive de oprire de urgenţă.

   12.4. Operatorul comenzilor echipamentelor de tracţiune trebuie să aibă n cmpul vizual att echipamentele, ct şi oamenii la lucru. Cnd echipamentele de tracţiune sunt comandate de pe punte, operatorul trebuie să aibă, de asemenea, o vedere clară a oamenilor la lucru fie direct, fie prin intermediul unor mijloace corespunzătoare.    12.5. Un sistem de comunicaţii fiabil trebuie utilizat ntre puntea de comandă şi puntea de lucru.    12.6. Trebuie ntotdeauna dat dovadă de vigilenţă, iar echipajul trebuie avertizat de pericolul iminent al mării agitate n timpul pescuitului sau al altor lucrări efectuate pe punte.    12.7. Contactul cu frnghiile, odgoanele şi piesele mobile ale echipamentelor trebuie să fie redus la minimum prin prevederea unor dispozitive de protecţie.    12.8. Trebuie să fie instalate sisteme de control al maselor n deplasare şi n special al plaselor de pescuit:    a) dispozitive de blocaj al panourilor divergente;    b) dispozitive de control al balansului fundului plasei de pescuit.    13. ncăperi de locuit    13.1. Localizarea, structura, izolarea fonică şi termică şi amplasamentul spaţiilor şi ncăperilor de locuit ale lucrătorilor, dacă există, precum şi mijloacele de acces la acestea trebuie să fie de aşa natură nct să asigure o protecţie adecvată mpotriva intemperiilor şi a mării, vibraţiilor, zgomotului şi mirosurilor neplăcute care pot emana din alte ncăperi şi pot deranja lucrătorii n timpul odihnei.    13.2. Cnd concepţia, dimensiunile şi/sau specificul navei permit acest lucru, ncăperile de locuit ale lucrătorilor trebuie amplasate astfel nct să minimalizeze efectele mişcărilor şi acceleraţiilor.    13.3. Trebuie să se ia pe ct posibil măsuri de protecţie a nefumătorilor mpotriva disconfortului creat de fumul de ţigară.    13.4. ncăperile de locuit ale lucrătorilor trebuie să fie corect aerisite pentru a garanta un aport permanent de aer proaspăt şi a mpiedica condensul. n ncăperile de locuit trebuie prevăzut un iluminat corespunzător care să implice:    a) un iluminat general normal adecvat;    b) un iluminat general atenuat, pentru a nu deranja lucrătorii care se odihnesc;    c) un iluminat individual n fiecare cabină sau ncăpere de locuit.    13.5. Bucătăria şi sala de mese, acolo unde există, trebuie să aibă dimensiuni adecvate, să fie bine iluminate, aerisite şi uşor de curăţat. Trebuie prevăzute frigidere şi alte mijloace de conservare a alimentelor la temperatură joasă.    14. Echipamente sanitare    14.1. Pe navele cu ncăperi de locuit, duşurile alimentate cu apă curentă caldă şi rece, lavabourile şi grupurile sanitare trebuie să fie convenabil echipate şi instalate, iar ncăperile respective, bine aerisite.    14.2. Fiecare lucrător trebuie să aibă la dispoziţie un spaţiu n care să şi aşeze mbrăcămintea.    15. Prim ajutor     Toate navele trebuie să dispună de materiale de prim ajutor n conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun anexa II a Directivei 92/29/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru mbunătăţirea asistenţei medicale la bordul navelor.    16. Scări şi pasarele de mbarcare

    Trebuie să existe o scară, o pasarelă de mbarcare sau un alt dispozitiv similar care să asigure accesul corespunzător la bord.    17. Zgomot     Trebuie luate toate măsurile tehnice adecvate pentru ca nivelul sonor de la locurile de muncă şi n ncăperile de locuit să fie redus pe ct posibil, ţinndu-se seama de dimensiunea navei.

   ANEXA Nr. 2

    CERINŢE MINIMEde securitate şi sănătate pentru navele de pescuit existente

    Observaţie preliminară     Obligaţiile stabilite n prezenta anexă se aplică n măsura n care caracteristicile structurale ale navei existente permit, de fiecare dată cnd caracteristicile locului de muncă, activitatea, circumstanţele sau existenţa unui risc la bordul unei nave de pescuit existente necesită acest lucru.    1. Navigabilitate şi stabilitate    1.1. Nava trebuie menţinută n stare bună de navigabilitate şi dotată cu echipament care să fie corespunzător destinaţiei şi utilizării sale.    1.2. Informaţiile privind caracteristicile de stabilitate a navei, atunci cnd acestea există, trebuie să fie disponibile la bord şi accesibile oamenilor/personalului de cart.    1.3. Toate navele trebuie să-şi păstreze stabilitatea intactă n condiţiile de exploatare prevăzute.    1.4. Comandantul trebuie să ia măsurile necesare pentru a menţine nava n stare de stabilitate intactă.    1.5. Instrucţiunile referitoare la stabilitatea navei trebuie să fie respectate cu rigurozitate.    2. Instalaţia mecanică şi electrică    2.1. Instalaţia electrică trebuie să fie proiectată şi realizată astfel nct să nu reprezinte un pericol şi să asigure:    a) protecţia echipajului şi a navei mpotriva riscurilor electrice;    b) buna funcţionare, fără să se recurgă la o sursă de energie de avarie, a tuturor echipamentelor necesare pentru a menţine nava n condiţii normale de exploatare şi de locuire corespunzătoare;    c) funcţionarea, n situaţii de urgenţă, a aparatelor electrice esenţiale pentru securitate.    2.2. Trebuie prevăzută o sursă de energie electrică de avarie. Cu excepţia navelor deschise, această sursă trebuie să fie situată n afara sălii maşinilor şi, n toate cazurile, trebuie să fie realizată astfel nct să asigure, n caz de incendiu sau de defecţiune a instalaţiei electrice principale, funcţionarea simultană, pe o perioadă de cel puţin trei ore, a:    a) sistemului de comunicaţii intern, a detectoarelor de incendiu şi a semnalelor necesare n caz de urgenţă;

   b) luminilor de navigaţie şi a iluminatului de avarie;    c) sistemului de radiocomunicaţii;    d) pompei de incendiu de avarie, dacă nava este echipată cu aceasta.    2.3. Cnd sursa de energie electrică de avarie este un acumulator şi cnd sursa de energie electrică principală este defectă, acumulatorul trebuie să fie conectat n mod automat la tabloul de distribuţie a energiei electrice de avarie şi trebuie să asigure alimentarea nentreruptă timp de trei ore a sistemelor menţionate la pct. 2.2 lit. a), b) şi c).    2.4. Tabloul principal de distribuţie a electricităţii şi tabloul de avarie trebuie, n măsura n care este posibil, să fie instalate astfel nct să nu fie expuse simultan la apă şi la foc.    2.5. Tablourile trebuie prevăzute cu indicaţii clare; tablourile de siguranţe şi portsiguranţele trebuie controlate periodic pentru a se asigura că se folosesc siguranţe calibrate corect.    2.6. Compartimentele n care sunt amplasate acumulatoarele electrice trebuie să fie ventilate corespunzător.    2.7. Instalaţiile electronice de navigaţie trebuie să fie bine ntreţinute şi testate frecvent.    2.8. Toate echipamentele de ridicat trebuie să fie testate şi verificate periodic.    2.9. Toate piesele echipamentelor de tracţiune, de ridicat, precum şi alte echipamente de acest tip trebuie menţinute n stare corespunzătoare de funcţionare.    2.10. Cnd există la bord instalaţii de răcire şi sisteme cu aer comprimat, acestea trebuie să fie bine ntreţinute şi verificate periodic.    2.11. Cuptoarele şi aparatele casnice care utilizează gaze grele trebuie folosite numai n ncăperi bine ventilate, iar acumulările periculoase de gaze trebuie evitate cu grijă.    2.12. Buteliile metalice care conţin gaze inflamabile şi alte gaze periculoase trebuie să fie marcate clar, precizndu-li-se conţinutul, şi să fie aranjate pe punţi deschise.    2.13. Toate supapele, regulatoarele de presiune şi conductele care pleacă de la butelii trebuie să fie protejate mpotriva deteriorării.    3. Instalaţie de radiocomunicaţii     Instalaţia de radiocomunicaţii trebuie să permită n orice moment stabilirea legăturii cu cel puţin o staţie de pe uscat, ţinndu-se seama de condiţiile normale de propagare a undelor radioelectrice.    4. Căi şi ieşiri de evacuare    4.1. Pentru a permite evacuarea de către lucrători a locurilor de muncă şi a ncăperilor de locuit rapid şi n condiţii de securitate maximă, căile şi ieşirile care pot fi utilizate ca ieşiri şi căi de evacuare trebuie să fie totdeauna degajate şi uşor accesibile şi să conducă pe ct posibil direct la puntea deschisă sau cu o zonă de securitate şi, de aici, către ambarcaţiunile de salvare.    4.2. Numărul, distribuţia şi dimensiunile căilor şi ieşirilor care pot fi utilizate ca ieşiri şi căi de evacuare trebuie adaptate la utilizarea, la echipamentul şi la dimensiunile locurilor de muncă şi a ncăperilor de locuit şi la numărul maxim posibil de persoane prezente.    4.3. Ieşirile care pot fi utilizate ca ieşiri şi căi de evacuare şi care sunt nchise trebuie să poată fi uşor şi imediat deschise de către lucrători sau de către echipele de salvare, n caz de urgenţă.

   4.4. Căile şi ieşirile de evacuare trebuie să fie semnalizate n conformitate cu Hotărrea Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă. Aceste semnalizări trebuie să fie plasate n locuri corespunzătoare şi să fie durabile.    4.5. Căile, mijloacele de evacuare şi ieşirile de evacuare care necesită iluminat artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de avarie de intensitate suficientă, n cazul unei ntreruperi a alimentării cu energie electrică.    5. Detectarea şi stingerea incendiilor    5.1. n funcţie de dimensiunile şi de folosirea navei, de echipamentele existente, de caracteristicile fizice şi chimice ale substanţelor existente, precum şi de numărul maxim posibil de persoane prezente, ncăperile de locuit, locurile de muncă nchise, inclusiv ncăperile de maşini, precum şi cala de peşte, dacă e necesar, trebuie să fie echipate cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, n măsura n care este nevoie, cu detectoare de incendiu şi cu sisteme de alarmă.    5.2. Materialul de stingere a incendiului trebuie să se găsească ntotdeauna la locul special amenajat pentru aceasta, să fie menţinut n stare bună şi să poată fi utilizat imediat.    5.3. Lucrătorii trebuie să cunoască bine amplasamentul echipamentului de stingere a incendiului, funcţionarea şi utilizarea sa.    5.4. Prezenţa extinctoarelor şi a celorlalte echipamente portabile de stingere a incendiului trebuie verificată nainte de plecarea navei.    5.5. Echipamentele manuale de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi uşor de manipulat şi să fie marcate n conformitate cu Hotărrea Guvernului nr. 971/2006. Aceste marcaje trebuie să fie durabile şi aplicate n locuri corespunzătoare.    5.6. Sistemele de detectare şi de alarmare a incendiului trebuie să fie testate periodic şi menţinute n stare bună de funcţionare.    5.7. Exerciţiile de stingere a incendiilor trebuie să fie efectuate n mod periodic.    6. Ventilarea locurilor de muncă nchise    6.1. Trebuie luate măsuri pentru ca n locurile de muncă nchise să existe suficient aer proaspăt, n funcţie de metodele de muncă şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.    6.2. Dacă se foloseşte o instalaţie de ventilaţie mecanică, aceasta trebuie să fie păstrată n stare bună.    7. Temperatura n ncăperi    7.1. Temperatura n ncăperile de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman n timpul lucrului, n funcţie de metodele de lucru aplicate, de cerinţele fizice impuse lucrătorilor şi de condiţiile meteorologice specifice zonei sau care pot apărea n regiunea unde operează nava.    7.2. Temperatura n ncăperile de locuit, grupuri sanitare, cantine şi n ncăperile de prim ajutor, dacă aceste ncăperi există, trebuie să fie conformă destinaţiei specifice acestor ncăperi.    8. Iluminat natural şi artificial al locurilor de muncă    8.1. n măsura n care este posibil, locurile de muncă trebuie să dispună de lumină naturală suficientă şi să fie echipate cu dispozitive care să permită un iluminat artificial corespunzător condiţiilor de pescuit, fără să pună n pericol securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi navigaţia altor nave.

   8.2. Instalaţiile de iluminat ale ncăperilor de lucru, scărilor şi culoarelor trebuie să fie plasate astfel nct tipul de iluminat prevăzut să nu prezinte risc de accidentare pentru lucrători sau să mpiedice navigaţia navei.    8.3. Locurile de muncă n care lucrătorii sunt expuşi riscurilor, n caz de ntrerupere a alimentării cu energie electrică, trebuie să fie prevăzute cu un iluminat de siguranţă de intensitate suficientă.    8.4. Luminile de avarie trebuie menţinute n stare corespunzătoare de funcţionare şi testate periodic.    9. Pardoseli, pereţi şi tavane    9.1. Locurile accesibile lucrătorilor trebuie să fie nealunecoase şi antiderapante sau să fie prevăzute cu dispozitive mpotriva căderii şi, n măsura n care este posibil, să fie degajate.    9.2. n măsura n care este posibil, locurile unde sunt instalate posturi de lucru trebuie să fie suficient izolate din punct de vedere fonic şi termic, n funcţie de sarcinile şi activitatea fizică a lucrătorilor.    9.3. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi tavanelor din ncăperi trebuie să poată fi curăţate şi renovate pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare.    10. Uşi    10.1. Uşile trebuie ntotdeauna să poată fi deschise din interior, fără echipament special.     Cnd locurile de muncă sunt ocupate, uşile trebuie să poată fi deschise de ambele părţi.    10.2. Uşile, n special uşile culisante, cnd acestea sunt necesare, trebuie să funcţioneze n condiţii de siguranţă pentru lucrători, n special pe timp nefavorabil sau pe furtună pe mare.    11. Căi de circulaţie - zone de pericol    11.1. Căile de trecere, tambuchiurile, părţile exterioare ale punţilor şi, n general, toate căile de circulaţie trebuie să fie prevăzute cu balustrade, saulă "ţin-te bine" şi atrnător de gruie sau cu alte mijloace care să asigure securitatea lucrătorilor n timpul activităţilor care se execută la bord.    11.2. Dacă există riscul căderii unui lucrător n deschiderea punţii sau de pe o punte pe alta, se va asigura o protecţie adecvată acolo unde este posibil.    11.3. Accesul la instalaţiile de pe punte n vederea utilizării şi ntreţinerii instalaţiilor trebuie să garanteze securitatea lucrătorilor. Se vor amplasa balustrade sau dispozitive de protecţie similare, cu o nălţime corespunzătoare, pentru a mpiedica căderea.    11.4. Parapeţii şi alte mijloace de protecţie mpotriva căderii peste bord trebuie să fie menţinute n stare bună. n parapeţi trebuie prevăzute saborduri de furtună sau alte dispozitive similare pentru scurgerea rapidă a apei.    11.5. La navele de pescuit prevăzute cu rampă n pupă, partea superioară trebuie să aibă o uşă sau un alt mijloc care să oprească accesul şi care să fie de aceeaşi nălţime cu parapetul sau cu alte mijloace adiacente pentru a proteja lucrătorii mpotriva riscurilor de a cădea n rampă. Această uşă sau orice alt dispozitiv trebuie să fie uşor de deschis şi de nchis şi nu trebuie deschise dect pentru ntinderea şi strngerea plasei.    12. Amenajarea posturilor de lucru

   12.1. Zonele de lucru trebuie să fie degajate şi, n măsura n care este posibil, ferite de apele mării şi să ofere o protecţie adecvată mpotriva căderii lucrătorilor pe vas sau peste bord. Zonele de prelucrare a peştelui trebuie să fie suficient de spaţioase att ca nălţime, ct şi ca suprafaţă.    12.2. Cnd controlul motoarelor este efectuat din compartimentul motoarelor, acesta trebuie făcut dintr-o zonă separată, izolată fonic şi termic de acest compartiment şi accesibilă fără a-l traversa. Puntea de comandă este considerată ca o ncăpere care satisface exigenţele prevăzute la primul paragraf.    12.3. Comenzile echipamentelor de tracţiune trebuie instalate ntr-o zonă suficient de mare pentru a permite operatorilor să lucreze comod. n plus, echipamentele de tracţiune trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate pentru cazuri de urgenţă, inclusiv dispozitive de oprire de urgenţă.    12.4. Operatorul comenzilor echipamentelor de tracţiune trebuie să aibă n cmpul vizual att echipamentele, ct şi oamenii la lucru. Cnd echipamentele de tracţiune sunt comandate de la pasarelă, operatorul trebuie să aibă, de asemenea, o vedere clară a oamenilor la lucru fie direct, fie prin intermediul unor mijloace corespunzătoare.    12.5. ntre puntea de comandă şi puntea de lucru trebuie utilizat un sistem de comunicaţii fiabil.    12.6. Trebuie păstrat un grad ridicat de vigilenţă, iar echipajul trebuie avertizat de pericolul iminent al mării agitate n timpul pescuitului sau al altor lucrări efectuate pe punte.    12.7. Contactul cu frnghiile, odgoanele şi piesele mobile ale echipamentelor trebuie să fie redus la minimum prin prevederea unor dispozitive de protecţie.    12.8. Trebuie să fie instalate sisteme de control al maselor n deplasare, n special pe vasele de pescuit:    a) dispozitive de blocaj al panourilor divergente;    b) dispozitive de control al balansului fundului plasei de pescuit.    13. ncăperi de locuit    13.1. n ncăperile de locuit ale lucrătorilor, dacă acestea există, trebuie minimizate zgomotul, vibraţiile, efectele mişcărilor şi ale acceleraţiilor, precum şi mirosurile neplăcute care emană din alte ncăperi. n ncăperile de locuit trebuie să fie instalat un iluminat corespunzător.    13.2. Bucătăria şi sala de mese, dacă există, trebuie să aibă dimensiuni corespunzătoare, să fie bine iluminate şi ventilate şi uşor de curăţat. Trebuie să fie prevăzute frigidere şi alte mijloace de conservare a alimentelor la temperatură scăzută.    14. Echipamente sanitare     Pe navele care au ncăperi de locuit trebuie să fie instalate toalete, chiuvete şi, dacă este posibil, un duş, iar ncăperile respective trebuie să fie ventilate.    15. Prim ajutor     Toate navele trebuie să dispună de materiale de prim ajutor, n conformitate cu prevederile anexei nr. 2 la Hotărrea Guvernului nr. 1.007/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la asistenţa medicală la bordul navelor.    16. Scări şi pasarele de mbarcare     Trebuie să existe o scară, o pasarelă de mbarcare sau un alt dispozitiv similar care să asigure accesul corespunzător la bord.

   ANEXA Nr. 3

    CERINŢE MINIMEde securitate şi sănătate privind echipamentul

de salvare şi supravieţuire

    Observaţie preliminară     Obligaţiile stabilite n prezenta anexă se aplică de fiecare dată cnd caracteristicile locului de muncă, activitatea, circumstanţele sau un risc la bordul unei nave necesită/impun acest lucru.    1. Navele trebuie să dispună de echipament adecvat de salvare şi supravieţuire şi de echipament adecvat care să permită scoaterea lucrătorilor din apă, precum şi de echipament radio, n special o radiobaliză de localizare a catastrofelor, echipată cu un dispozitiv de declanşare hidrostatică, n funcţie de numărul de persoane mbarcate şi de zona n care operează nava.    2. Tot echipamentul de salvare şi supravieţuire trebuie păstrat la locul indicat pentru acesta, n bună stare de funcţionare şi pregătit pentru utilizare imediată. Acest echipament trebuie controlat de către lucrători nainte de plecarea navei şi n timpul navigaţiei.    3. Echipamentul de salvare şi supravieţuire trebuie verificat la intervale regulate.    4. Toţi lucrătorii trebuie să fie instruiţi corespunzător, anticipndu-se toate situaţiile de urgenţă.    5. Dacă lungimea navei este mai mare de 45 m ori dacă echipajul este format din 5 sau mai mulţi lucrători, trebuie să existe o listă cu instrucţiuni de supravieţuire care să precizeze rolul fiecărui lucrător n caz de urgenţă.    6. n fiecare lună trebuie să aibă loc o adunare a lucrătorilor n vederea efectuării unui exerciţiu de salvare n port şi/sau pe mare. Aceste exerciţii trebuie să asigure lucrătorilor o stăpnire perfectă a operaţiunilor pe care le au de efectuat şi pe care le-au exersat n vederea manevrării şi funcţionării echipamentului de salvare şi supravieţuire.    7. Lucrătorii trebuie să fie instruiţi cu privire la instalarea şi funcţionarea echipamentului radio portabil, dacă acesta există.

   ANEXA Nr. 4

    CERINŢE MINIMEde securitate şi sănătate privind echipamentele individuale de protecţie

    Observaţie preliminară     Obligaţiile stabilite n prezenta anexă se aplică de fiecare dată cnd caracteristicile locului de muncă, activitatea, circumstanţele sau un risc la bordul navei necesită acest lucru.

   1. n cazul n care nu este posibil să se excludă sau să se limiteze suficient riscurile pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor prin mijloace colective sau tehnice de protecţie, trebuie prevăzut un echipament individual de protecţie.    2. Echipamentul individual de protecţie purtat ca mbrăcăminte sau peste aceasta trebuie să fie viu colorat, n contrast puternic cu mediul marin, şi să fie vizibil.