Imaginea de Sine La Copilul Deficient Mintal

7/25/2019 Imaginea de Sine La Copilul Deficient Mintal

1/13

Imaginea de sine la copilul deficient mintal

In 1962, Al. Rosca preciza ca acei copii cu adevarat intarziati mintal sunt rari, numarul lor

nedepasind procentul de 0,10-0,20 din numarul total al copiilor. Acestia sunt copiii la care ritmul si

posibilitatile dezvoltarii intelectuale sunt tulburate, ca efect al anumitor afectiuni care au produs

modificari patoloice in structura sau in functionarea sistemului nervos, mai ales a scoartei

cerebrale. Adeseori modificarile patoloice ale sistemului nervos au inceput in perioada intrauterina

sau la nastere. !otusi e"ista si cazuri cand dupa un inceput normal de dezvoltare aceasta este

intrerupta datorita unor afectiuni ale creierului# $Rosca, 1962, %.&19'.

(opilul deficient mintal este dupa )euin un copil lipsit de vointa, afirmand ca nu lipsa

capacitatilor intelectuale caracterizeaza debilul mintal, ci incapacitatea de a adapta liber capacitatile

la natura morala sau intelectuala a comportamentului#. In acelasi timp *. +ein precizeaza ca

debilul mintal andeste mai concret si mai intuitiv decat copilul normal#. andirea lor este lipsita

de imainatie, iar absenta fanteziei este considerata drept cea mai importanta trasatura a acestor

copii. eficientul mintal manifesta o deosebita tenacitate si enerie in urmarirea unui scop si o mare

concentrare a atentiei asupra unui sinur lucru. /i manifesta o diferentiere mult mai redusa decat

copilul normal de aceeasi varsta. (opilul deficient este, in raport cu cel normal, mult mai matur, in

sensul unei mobilitati dinamice mai reduse a sistemelor sale psiice si a unei mari riiditati a

acestor sisteme, amintindu-ne de copilul mai mare $Arcan, (iumaean, 190, p.6-'.

%ersonalitatea intarziatului mintal se dezvolta mai incet#$%aunescu, 1933, p.1'. Aceasta se

oranizeaza in functie de raporturile eu-lui cu lumea si reprezentarea sinelui. (onstiinta capata

functia de ecilibrare intre eu si formele statuale ale relatiilor intrapersonale si interpersonale.

)tructura biofizioloica a eu-lui, supusa la stimulari care se abat de la norma standard, influenteaza

reprezentarea eu-lui in constiinta4 Importanta eu-lui, ca forma a individualitatii, a limitarii fata de

realitate, a structurarii persoanei umane, devine ma5ora pentru functia de relare a sistemului psiic.

Imainea eu-lui se formeaza pe calea unor raporturi, in mare masura constiente, iar nucleul acestei

reprezentari este focarul afectiv la care se raporteaza in permanenta ciar sistemul valoric de nivel

loic.

1. Specificul imaginii de sine la deficientul mintal:

multime de autori au incercat sa stabileasca modul in care se reprezinta deficientul mintal

din punct de vedere valoric4 R. (romell propune urmatoarea scema7 deficientul mintal este

subdotat8 deci el esueaza adesea8 deci el asteapta sa esueze8 aceasta mareste probabilitatea noilor

esecuri, dar R. %erron o aseste simpla, prea simpla#$%aunescu, 1936, p.12-1&'. a5oritatea

lucrarilor prezinta urmatoarele idei7 deficientii mintali sufera mai multe esecuri, se asteapta mai


2/13

mult la esec, se deprind cu o imaine devalorizanta despre ei insisi ceea ce are consecinte rave

asupra personalitatii si adaptarii lor sociale. eficientii mintali iau o atitudine pesimista si

demobilizanta in fata oricarei sarcini noi ceea ce sporeste si mai mult probabilitatea de esec#,

enerand teama, fua, demobilizare, dezoranizare, crescand numarul esecurilor. !otusi sunt rari

acei deficienti mintali care par evident an"iosi, umiliti, coplesiti de o opinie proasta despre ei insisi

si despre capacitatile lor. Aceasta se datoreaza mecanismelor relarii imainii de sine# care le

permit sa se apere de inlantuirea simpla esec-devalorizare si sa-si pastreze stima de sine#$R:azzo,

1939, p.23-&0'.

Asa cum considera (. ;uica in formarea imainii de sine sunt implicate a"e7 a"a afectiv

motivationala, a"a comportamental-relationala, a"a conitiv-actionala si a"a moral-valorica#

$;uica, 200, p.1'. /"ista unii factori care influenteaza eneza reprezentarii de sine la deficientul

mintal7 limitarea capacitatilor, atitudinile parintilor, atitudinile sociale, mediul de viata. +a copil,

imainea de sine se constituie dinafara catre inauntru# din cauza atitudinilor adultilor si

conenerilor fata de comportamentul si apoi fata de performantele scolare si sociale ale elevului.

erut, 2000, p.9?'.

Inca din 1969 R. %erron ne spune ca unii parinti isi imputa retardarea mintala a copilului $de

obicei mama se considera vinovata#', altii socotesc propria conduita drept manifestare la reactiile

acesteia. @ull a sustinut ca imainea de sine este rezultatul unei invatari, iar @elper a incercat sa

evidentieze acest fapt, a5unand la urmatoarea concluzie7 parintii care isi a"eaza toate atitudinile si

conduitele pe andicapul copilului, il invata# sa observe si sa se defineasca ca un andicapat#

$ %aunescu, 1936, p.1&'.

!ot mai multi autori considera ca un copil deficient mintal este pentru parinti o rava durere

si ca acestia sunt lezati in viata lor cotidiana, in sperantele lor si in imainea pe care si-o fac despre

ei insisi.


3/13

monoloizilor si ale infirmilor motori cerebrali par reci si autoritare. Intarzierea in dezvoltare poate

fi aravata si prin mentinerea copiilor intr-o dependenta afectiva. Bnii autori sustin ca trasatura

fundamentala a mamelor de inapoiati mintal este mentinerea cat mai mult posibil a simbiozei cu

copilul pentru care ele poarta, cel putin in parte, responsabilitatea intarzierii ciar daca aceasta a

provenit din alte cauze# $:azzo, 1939, p.09-10'. . annoni aminteste de mamele care franeaza

cresterea din dorinta inconstienta de a pastra un bebelus, a5unandu-se la deficienta mintala. /le

obisnuiesc copilul sa traiasca sa se conduca si sa se socoteasca andicapat, adica sa priveasca

stapanirea de sine si autonomia ca periculoase, preferand protectia.

%entru ca intr-adevar copilul deficient mintal sa-si poata forma o imaine de sine adecvata

trebuie sa i se ofere oportunitati pentru a-ti cunoaste posibilitatile si limitele8 deci trebuie sa aiba

ocazia sa incerce sa realizeze lucruri diferite. (opiii tinuti din scurt, tutelati sau iperprote5ati, vor

avea putine cunostinte despre ei insisi# $=eamtu, erut, 2000, p.9?'.

In primul rand parintii trebuie sa urmareasca dezvoltarea psiomotricitatii la copil, a

scemei corporale. Aceasta este imainea pe care o are fiecare despre propriul corp, imainea

totala si sementara, in stare statica sau dinamica, in raportul partilor corpului intre ele si mai ales in

raportul acestuia cu spatiul si obiectele incon5uratoare#. (opilul deficient mintal poate prezenta o

intarziere importanta in acizitia mersului. R. Cuesne deosebeste patru faze succesive in acizitia

imaini corporale7 perioada senzorio-motrica8 constituirea imainii mentale, ca reprezentare a

propriului corp8 invatarea limba5ului leat de scema corporala si evolutia desenului reprezentand

corpul uman. odul, ritmul si nivelul insusirii scemei corporale pot indica o intarziere

semnificativa in dezvoltarea copilului $ Arcan, (iumaeanu, 190, p.?3-62'. Actul motor la

deficientul mintal este inibat prin efectul tulburarilor primare si inabilitatile motorii se

accentueaza, ele devenind elemente de andicap in e"perienta si in actiune. =eactionand eficient

asupra obiectelor, obiectele nu actioneaza oranizand structurile mintale# $%aunescu, 1933, p.121'.

In conceptia lui R. %erron si Dreud e"ista la deficientul mintal tulburari de structurare a imainii

propriului corp, a sinelui. Acestea sunt prezente in desene, in limba5ul mai mult sau mai putin

depersonalizat, in reactia in olinda, etc.

%aunescu si usu ne prezinta faptul ca la deficientii mintal usor, dificultatile de

psiomotricitate, comparativ cu normalii, sunt mai mult de natura calitativa si mai putin de natura

cantitativ masurabila. +a deficientii mintal medii si profunzi sunt mai prenante urmatoarele

caracteristici 7 tulburari rave ale ecilibrului static si postural, tulburari accentuate de oranizare,

orientare si structurare spatio-temporala, imposibilitatea structurarii unui comportament adaptativ,

pe baza actiunii motorii, tulburari in precizia miscarilor, tulburari ale ritmului respirator, etc


4/13

upa oniEue arcia la andicapatii de intelect nivelurile de dezvoltare fizica si a

capacitatii motrice pot varia intre ani si 1?-16 ani. eficientul mintal este instabil psiomotor

caracterizandu-se printr-un dezecilibru al personalitatii datorat unor dificultati de inibitie si

determina mari perturbari in adaptarea scolara si sociala. (. %aunescu preciza ca pentru deficientul

mintal cu debilitate medie, educatia psiomotrica, interata in procesul educational eneral,

constituie un mi5loc de valorizare personala, ameliorand comportamentul si activitatea de invatare.

In cazurile de debilitate mintala le5era si atipica, educarea si reeducarea psiomotricitatii reprezinta

conditia esentiala pentru insertia scolara si profesionala# $usu > all, 1993, p.226'.

!otodata cadrele didactice care nu sunt familiarizate cu specificul debilitatii mintale fie

devalorizeaza deficientul interat, fie il trateaza cu inaduinta, dar nu si diferentiat. !eama si lipsa

de initiativa pot fi rezultatul atitudinilor critice si represive, iar supraestimarea si ipertoleranta pot

duce la ipertrofierea eului.

Bn sonda5 sociometric efectuat in clasele cu deficienti mintal interati a demonstrat faptul ca

acestia sunt mai putin alesi si de mai multe ori respinsi. Intensitatea respinerii este direct

proportionala cu ravitatea deficientei. Atat profesorii cat si coleii lor le atribuie mai multe

caracteristici personale indezirabile decat altora. In 1962 *ern si %faeffle au comparat deficientii

mintali din clasele obisnuite cu cei din clasele speciale si cu cei internati intr-o institutie specifica.

/i au a5uns la concluzia ca debilii ce frecventeaza o clasa obisnuita au o adaptare sociala foarte

proasta#. %orter si ilazzo au concluzionat si ei ca deficientii mintali care au frecventat la varsta

scolara clasele speciale se adapteaza mai bine la viata adulta, decat cei care au frecventat ciclul

normal.

/ste evident ca reusita si esecul scolar e"ercita o influenta importanta asupra enezei

imainii de sine. Rezultatele studiilor efectuate ne arata ca imainea de sine la deficientul mintal

este deficitara, punandu-se accentul fie pe starea de inferioritate si devalorizare, fie pe starea de

superioritate si supraestimare. )imtul critic si capacitatea de auto-e"aminare obiectiva in raport cu

reulile si valorile sociale, precum si cu interesele proprii sunt absente sau foarte reduse.

Autoaprecierile au la baza repere rosiere, cum ar fi forta musculara, productivitatea in activitatile

de atelier sau notele scolare. Ierarizarile facute de profesor sunt acceptate de catre deficientul

mintal si nu sunt puse la indoiala.

In 1923 de reeff afirma ca debilii sunt prea putini intelienti pentru a-si forma despre

sine si despre semenul lor o imaine destul de diferentiata pentru structura relatiilor sociale#. +a

nivelul reprezentarii abstracte, este clar ca imainea de sine a deficientului ramane saraca#. )e

veiculeaza ideea ca debilii sufera datorita inferioritatii lor, dar aceasta este eronata deoarece debilii

nu cunosc sentimentul inferioritatii. rice comparatie cu seamanul este imposibila. !otusi antler si


5/13


6/13

discernamant este profund afectat, deficientul mintal va asocia reulile respective persoanelor care

le-au impus, iar in absenta acestora va incalca acele reuli. Astfel putem afirma ca si

comportamentul este in stransa leatura cu radul de elaborare a imainii de sine, dar si cu nivelul

functional al celorlalte procese psiice.

Dormarea constiintei de sine este comandata prin diferentierea cu celalalt si a relatiilor intre

mine# si celalalt#. Relatiile cu parintii si scimburile din sanul familiei, in conte"tul social al

interarii 5oaca un rol primordial8 mai tarziu statuturile si rolurile ce sunt atribuite copilului, relatiile

sale cu ealii sai in rupele e"trafamiliale, la care el participa, constituie insasi conditiile de

conturare a individualitatii# $ :azzo, 1939, p.1'.

2. Nivelul de aspiratie:

/. @oppe considera ca termenul nivel de aspiratie# se refera la asteptarile, scopurile ori

pretentiile unei persoane, privind realizarea sa viitoare intr-o sarcina data#. =ivelul de aspiratie este

una din dimensiunile esentiale ale persoanei, care e"prima in cipul cel mai cuprinzator caracterul

ei de sistem descis, activ si prospectiv si care rezida in dorintele, sperantele, asteptarile, aspiratiile

si scopurile spre care tinde persoana in conduita si in activitatea sa. =ivelul de aspiratie este in

functie de aptitudinile si forta de vointa ale fiecaruia, dar si de ambianta sociala. Aspiratiile sunt in

raport cu conditiile materiale si culturale in care se dezvolta copilul. %utem spune ca nivelul de

aspiratie se apropie de eul ideal#. Aspiratiile, motivatia de realizare, ambitia contribuie la sporirea

eficientei muncii, a invatarii si ciar la solutionarea unor probleme. $(osmovici, Iacob, 1999, p.201-

202'

(ristina =eamtu si Alois erut concluzioneaza ca nivelul de aspiratie este determinat in

mare masura de imainea de sine, mai precis de convinerea autoeficientei#. In cadrul imainii de

sine autoeficienta este cea mai importanta in relatia esec - imaine de sine - atitudine fata de

activitate. Autoeficienta se refera la credinta cuiva de a putea indeplinii o sarcina specifica. =ivelul

de aspiratie e"prima nevoia de autorealizare a subiectului fiind leat de fi"area unui anumit scop pe

care subiectul vrea sa-l atina, in comparatie cu ce a realizat pana atunci $=eamtu, erut, 2000,

p.9?'

In cartea sa %siopedaoie speciala#, Ioan )ima concluzioneaza ca deficientilor mintali

care se afla si traiesc in acelasi mediu li se imprima un nivel de aspiratie standard, care este in

contradictie cu posibilitatile lor reale de realizare a scopului. eficientii mintali sunt mai putin

realisti decat copiii normali, iar efectul succesului sau al insuccesului depinde si de unele

particularitati ale personalitatii#.$)ima,199, p.6?'

%rintre primii care au incercat o testare sunt )a si ;ensber $19??', iar rezultatele aratau

ca dupa o e"perienta de esec sau de reusita sistematica se modifica la deficientul mintal nivelul de


7/13

aspiratie7 esecul il coboara, succesul il ridica. !otusi, acelasi lucru se intampla si la normali, doar ca

la deficientele mai rave, efectele se diminuau. $:azzo, 1939, p.13'. In eneral, diferenta dintre

deficientii mintali si copii normali consta in faptul ca deficientii mintali traiesc esecul in sens

neativ, ii demobilizeaza, in timp ce pe copiii normali primul esec ii ambitioneaza, iar esecul

continuu le scade entuziasmul. In urma cercetarilor efectuate de I. )ima s-a putut observa ca dupa

succes, deficientii mintali obtin performante mai ridicate ciar decat scorul la care se ana5eaza.

(ea mai mica apreciere din partea adultului duce la imbunatatirea rezultatelor, iar daca se fac

comparatii intre elevii normali slabi si cei cu debilitate mintala usoara rezultatele in ma5oritatea

situatiilor se suprapun. !otusi scopurile pe care si le fi"eaza deficientii mintali nu sunt in

concordanta cu performantele anterioare, imainea pe care o au despre ei este putin fidela astfel ca,

in cazul frustrarii ei au fost demobilizati.

!oate acestea ne arata ca deficientii mintali nu au fi"at in constiinta valoarea lor si de aceea

atat succesele cat si insuccesele stimuleaza in mica masura desfasurarea unei activitati. iferentele

dintre normali si deficienti mintali sunt vizibile. In activitatea pe care au desfasurat-o in cadrul

cercetarii ne spune I. )ima, ciar si normalii slabi si-au facut un plan mintal de realizare a actiunii in

scopul atinerii performantelor anterioare. /i au fost mai ambitiosi depunand efort pentru a-si

atine scopul propus.

Intr-un mediu securizant, stabil, in care copilul se simte iubit, in care el aseste modele

optimiste de comportament, care ii asiura speranta reusitei, el va avea cura5ul inaintarii, a ana5arii

/u-lui in situatii problematice scolare sau e"trascolare. impotriva, intr-un mediu neecilibrat si

frustrator, nelinistit si supraprotector, subiectul isi pierde increderea in reusita si se apara impotriva

noilor deceptii prin reducerea nivelului de aspiratii.# $I. )ima, 199, p. ?'

Acest mecanism de reducere a nivelului de aspiratie prezinta cateva particularitati7 se

finalizeaza in strateia incompetentei#,absenta rationalizarilor# si durata procesului#.

1'strategia incompetentei7 (opiii normali, daca a5un la esec pot urma doua cai7 fie scad

nivelul de aspiratie, dar compenseaza prin performanta in alta activitate, fie adopta o alta varianta

de comportament, mai performanta. +a deficientii mintali anularea unui comportament si aleerea

altei variante presupune aproape intotdeauna o actiune de deradare si nu de perfectionare, astfel ca

in final se reduce nivelul de aspiratie si se adopta strateia incompetentei. upa GilliamF si Gebb

aceasta inseamna7 daca profesorii stiu ca nu poti face nimic, nu-ti vor cere sa faci nimic si nu te vor

invinovati sau pedepsi pentru ca nu esti capabil sa faci ce ti-sa spus#. Bn alt avanta5 al

incompetentei ar fi si faptul ca reduce si ceea ce astepti sau speri tu insuti de la tine si in cazul unui

esec nu poti fi deceptionat.


8/13

2'absenta rationalizarilor7 +a elevii obisnuiti o data cu scaderea nivelului de aspiratie apar

si o serie de rationalizari care vizeaza atribuirea cauzelor esecului. e aceasta atribuire depind

performantele viitoare, nivelul de aspiratie si confortul psiic. In absenta rationalizarilor deficientii

mintali dezvolta sentimente mult mai puternice de frica de esec. Astfel, cei cu o e"perienta a

insuccesului, plasati din nou intr-o situatie asemanatoare reactioneaza prin an"ietate, ceea ce indica

faptul ca atitudinea fata de sarcina este atat rezultatul fricii de esec cat si al nivelului de aspiratie

redus.

&'durata procesului7 aca la copilul obisnuit reducerea nivelului de aspiratie in urma

esecului se realizeaza mai rapid, la deficientii mintali din cauza faptului ca nu rationalizeaza esecul

ci il traiesc mai mult pe plan afectiv sunt vizibile comportamentele perturbate. in cauza ca reactia

se produce la nivel afectiv-comportamental, reducerea nivelului de aspiratie se produce mai lent.

!otusi e"ista un cerc vicios7 motivatia slaba sau ine"istenta determina performantele slabe,

acestea afecteaza imainea de sine si mai ales convinerea autoeficientei, ceea ce va conduce la

mobilizarea a putine resurse si la esec8 esecul determina intarirea convinerii autoeficientei slabe si

reducerea nivelului de aspiratie, ceea ce enereaza atitudinea de pasivitate si demisie in fata tuturor

situatiilor care vor fi percepute ca fiind prea dificile4 aca rezultatele de moment determina lipsa

de asteptare la reusita din partea antura5ului, atunci proresul copilului devine foarte reu de

obtinut, daca nu ciar imposibil#. $=eamtu, erut, 2000, p.96-9'

Sentimentul de inferioritate:

upa cum stim, copiii pe care natura i-a tratat cu vitreie sunt inclinati sa adopte o alta

atitudine fata de viata si oameni decat cei care au cunoscut de timpuriu bucuriile e"istentei. )e poate

statua, in principiu, ca toti copiii cu orane deficiente se ana5eaza pe neandite intr-o lupta cu

viata, ceea ce ii duce la o surumare a sentimentului de comuniune sociala, asa incat acesti oameni

adopta lesne un model eoist al ri5ii e"clusive de sine si fata de impresia pe care o produc asupra

antura5ului, nepreocupandu-i interesele altora.# +a inceputul oricarei vieti psiice se afla

sentimentul de inferioritate.$Adler, 1996, p.9?'.

A fi om inseamna a poseda un sentiment de inferioritate care reclama in mod constant

compensarea sa# spunea A. Adler in 199?. Aceasta compensare permanenta reprezentand un factor

stimulator al dezvoltarii psiice $!utu, 2003, p.?&'. sentimentul de inferioritate, de insecuritate si de

insuficienta este acela care constrane la fi"area unui tel in viata si la realizarea acestuia. Acest

sentiment isi are oriinea in mica copilarie. Inca din primele zile de viata putem observa pornirea

copilului de a se situa in prim-plan, de a atrae atentia parintilor. Acestea reprezinta cele dintai

semne ale dorintei omului de a se pune in valoare. aca la varstele mici sentimentul, de

inferioritate este unul natural, deoarece supravietuirea copilului depinde ri5a si atentia adultului,


9/13

ulterior, eliminarea sau mentinerea acestui sentiment va depinde de e"perienta personala centrata pe

comparatiile cu ceilalti in plan fizic, psiic si social#. $!utu, 2003, p.?'

)entimentul de inferioritate apare si atunci cand suntem apreciati sub nivelul la care credem

ca avem dreptul, nu numai atunci cand ne autosubestimam. Acest sentiment este de neconceput fara

constiinta eului propriu, dar, constiinta de sine implica, la randul ei factorul social si un nivel

superior al personalitatii. Bneori sentimentul de inferioritate poate evolua spre starea de comple"#,

instalandu-se un profund sentiment de neputinta, de incapacitate deprimanta, care se poate preluni

prin retraerea e"aerata in sine si abandon. Instalarea comple"ului de inferioritate poate fi

favorizata de doua atitudini necorespunzatoare7 rasfaturile e"cesive $atitudinea e"cesiv de

protectoare va conduce la esecuri precoce', neli5arile $lipsa de afectiune va impiedica formarea la

copil a unei pareri bune despre sine si a increderii in propriile sale forte'.

(onform lui Adler sentimentul de inferioritate este produs si de conflictul dintre vointa de

putere si capacitatile limitate ale copilului. Autorul sustine ca in evolutia oricarui nevrozat $ca si a

oricarui minor deficient' s-a structurat o imaine de sine, oarecum inferioara ma5oritatii celorlalti,

pe baza, in primul rand, a unor insuficiente oranice $proasta nutritie, boli, deficiente' sau prin

frustratia afectoena din partea parintilor si a celor din 5ur#. $%aunescu,193, p.106'. eci,

sentimentul de inferioritate se declanseaza atunci cand interitatea fiintei umane este lezata si

principiul securitatii este pus in cauza. Astfel acest sentiment devine un centru in 5urul caruia se

construieste persoana cautand in permanenta sa compenseze sau sa aniileze efectele

decompensarii. In cazul unui sistem normal#, cand nu se a5une la un ecilibru optim,

comportamentul este anulat si se incearca o alta varianta. +a deficientul mintal datorita, pe de o

parte, unei reprezentari ipertrofiate a eului, pe de alta parte datorita proramelor disfunctionale de

care dispune acesta, anularea unui comportament implica aproape intotdeauna o actiune de

deradare si nu de perfectionare. !otusi ca reactie la inferioritatea sa sufleteasca deficientul mintal

cauta o compensatie H de fapt o ipercompensare H utilizand boala ca instrument de manifestare a

puterii, tiranizand-ui pe cei din 5ur. R. %erron considera ca situatia de inferioritate constituie ceia

de bolta a e"plicarii intreului proces de dezvoltare a personalitatii deficientului mintal fiind

rezultatul inter relatiilor in cadrul rupului social# $%aunescu, 1933, p.22'.

/levul deficient mintal se adapteaza la fiecare situatie scolara concreta. /secul sever si

repetat favorizeaza aresivitatea, conduitele dezoranizate, reresive etc., care la randul lor

constituie factori inibitori ai dezvoltarii proceselor intelectuale. (opilul care inreistreaza esec

dupa esec, indiferent de cauzele initiale ale insuccesului, nu-si formeaza sentimentul siurantei, al

increderii in sine, indispensabil pentru a intampina o noua situatie scolara, neavand posibilitatea de

a alee. In fata situatiei scolare devenite stresanta elevul inapt poate reactiona in mai multe feluri, in


10/13

functie de toleranta sa la frustrare, trebuinta de autorealizare, praul de reactivitate emotionala si

constiinta de sine. Astfel, atunci cand are posibilitatea de a alee, elevul care prezinta o frica

accentuata de esec se ana5eaza in sarcini scolare foarte usoare, la care probabilitatea succesului

este foarte mare, nu in sarcini foarte rele, la care nereusita este evidenta prin dificultatea obiectiva

a sarcinii. /l evita acele sarcini la care probabilitatea reusiteinereusitei este medie.

+a deficientul mintal satisfactiile psiice au un efect stenic, mobilizator asupra resurselor

interne, influentand din plin reusita in activitate. )uccesul dozat in mod corect in raport cu natura si

dificultatea obiectiva a sarcinii, pe de o parte, si cu particularitatile individuale, pe de alta parte,

constituie o cale accesibila si eficienta in reabilitarea celor mai diverse forme de nereusita $familia,

scoala'.

In formarea imainii de sine a copilului deficient mintal sunt implicate patru a"e7

1. axa cognitiv- actionala;

2. axa afectiv- motivationala;

3. axa comportamental- relationala;

4. axa moral- valorica

aca la copil ea se constituie J dinafara catre inauntru# si se datoreaza in mod covarsitor

atitudinilor adultilor si conenerilor fata de comportamentul si fata de performantele scolare si

sociale ale elevului, la puber si adolescent procesul se inverseaza, J dinauntru catre afara#.+a

deficientii mintal, toate a"ele se dezvolta insuficient si defectuos pentru a fi atins nivelul eleborarii

personale a imainii de sine. in acest motiv, maniera in care cadrele didactice, parintii si ceilalti

membrii ai familiei reactioneaza la felul de a fi al copilului cu deficienta mintala ,conduce in timp la

conturarea si stabilizarea riida a unei anume imaini de sine.R.%erron identifica doua tendinte ale

confruntarii parintilor cu deficienta propriului copil7 fie isi imputa retardarea mintala a copilului

$mama fiind, de reula, cea J vinovata#', fie socotesc propria conduita drept reactie la manifestarile

acesteia $R.%erron considera ca este cu putiinta ca parintii care concentreaza toate atitudinile si

conduitele lor pe andicapul copilului, il invata pe acesta sa se priveasca si sa se defineasca ca

andicapat'.

(adrele didactice nefamiliarizate cu specificul debilitatii mintale $se face referire cu precadere

la cadrele didactice din invatamantul de masa', fie devalorizeaza elevul interat si il plaseaza in

cateoria sarcinilor obliatorii, fie il trateaza cu inaduinta dar nu si diferentiat, in concordanta cu

potentialul sau de invatare si conduita. aca atitudinile critice si represive, motivate de nevoia

controlarii stricte a comportamentului copilului, ii induc acestuia teama si lipsa de initiativa

$conducand in timp la stari de dependenta e"aerata de adult, izolare relationala, ostilitate si


11/13

an"ietate', nici cele de supraestimare si ipertoleranta nu sunt indicate, laudele ne5ustificate si

nesanctionarea unor manifestari inadecvate avand ca efect, in timp, o ipertrofiere a eului.

entinerea elevului intr-un mediu institutional sereat nu va face decat sa intareasca o imaine de

sine ce va contrazice flarant capacitatile reale ale acestuia. %e de alta parte, plasarea neasistata a

deficientului mintal intr-un colectiv de copii normali va afecta neativ atat modul in care el se va

auto-percepe, cat si modul in care ii va percepe pe ceilalti colei.

R.%erron formula urmatoarele interoatii pentru a descrie intr-o maniera satisfacatoare

specificul imainii de sine la deficientii mintal7

1. cum este privit si tratat de antura5 copilul deficient mintal si care sunt statutul si

rolurile saleK

2. in ce masura situatia de andicapat influenteaza cursul dezvoltarii saleK

&. se e"prima reusita si esecul prin modalitasi particulareK

. conduc toate acestea la o reprezentare de sine diferita de aceea a subiectului normal,

cu repercusiuni asupra procesului de adaptare eneralaK

Rezultatele diferitelor studii convereau catre concluzia disfunctionalitatii imainii de

sine la deficientul mintal, accentuand fie starea de inferioritate si devalorizare, fie starea de

superioritate si supraestimare. (opilului debil mintal ii lipseste sau este foarte redus simtul critic,

capacitatea de auto-e"aminare obiectiva in raport cu reulile si valorile sociale, precum si cu

interesele proprii.Autoaprecierile nu au la baza criterii esentiale cum ar fi nivelul de intelienta sau

capacitatea de adaptare sociala, ci repere rosiere, direct masurabile si comparabile, cum ar fi forta

musculara, productivitatea in activitatile de atelier sau notele scolare obtinute.

Ierarizarile facute de profesor ii impun elevului deficient mintal clasificari pe care el nu

le pune la indoiala. =evoia de a fi acceptat si valorificat pozitiv de catre ceilalti elevi normali

enereaza adeseori comportamente e"aerate, deplasate, ce trezesc amuzamentul rupului.


12/13

L Axa cognitiv-actionalaeste marcata atat de un interes scazut pentru cunoasterea reala

a celuilalt, cat si de perceperea lacunara si superficiala a caracterului si intentiilor acestuia.aca,

de pilda, copilul cu debilitate mintala usoara isi poate da seama, in anumite situatii, cand i se

preateste o farsa sau J se rade de el#, cel cu un rad mai accentuat de deficienta mintala este

incapabil a discerne intentii ascunse sau implicatii mai subtile ale unor anumite reactii sau

suestii.%erceptia de sine depinde consistent de dispozitia afectiva si de opiniile celor din

5ur.+abilitatea emotionala crescuta, pe fondul unei motivatii puerile si fluctuante, determina

treceri rapide de la confort psioloic si incredere in sine, la an"ietate si dezavuare personala. In

ceea ce-i priveste pe ceilalti, copilul debil mintal are tendinta de a recure la un pattern actional

infle"ibil, centrat fie pe interactiune dezinibata, fie pe retractilitate "enofoba. In timp,datorita

contactelor permanente, se dezvolta atitudini diferite, relativ adaptate personalitatilor celor din

antura5, unii adulti, de pilda fiind areati, altii fiind tratati cu suspiciune si ciar ostilitate8

L Axa afectiv-motivationalaeste dominata de labilitatea mare a emotiilor, dar si a

trebuintelor.)atisfactia unei imaini de sine pozitive si initiativa in urmarirea unor interese

imediate sunt rapid erodate si transformate in contrarii de indata ce sunt apostrofati sau se

confrunta cu obstacole semnificative. e asemenea, dispozitia afectiva a rupului sau

motivatiile acestuia J contamineaza# starea prezenta a copilului cu debilitate mintala.

L Axa comportamental-relationalaeste foarte sensibila la parametrii ambiantei. (opilul

isi formeaza anumite patternuri de conduita si interactiune in urma relatiei durabile si constante

cu adulti sau coneneri semnificativi, patternuri pe care tinde sa le transfere necritic si in

relatiile cu alte persoane. )e remarca indeosebi riiditatea formulelor de adresare si preocuparea

scazuta pentru adaptarea manierei de relationare la varsta si pozitia sociala a

interlocutorului$ e"emplu7 folosirea pronumelui personal Jtu#atat in discutiile cu coleii de

clasa, cat si cu profesorul sau directorul scolii'. In plus, aceste patternuri depind de conte"tul in

care au fost eleborate8 plasarea copilului deficient mintal in alte conte"te ambientale sau sociale

enereaza frecvent dezorientare si an"ietate, avand drept consecinta si denaturarea manierei

favorite de comportare si relationare.

L Axa moral-valoricaramane la nivelul piaetian al eteronomiei, din care deriva asa

numitul J realism moral# $termen utilizat de catre M.%iaet si ;.Inelder, care considera ca din punct

de vedere al 5udecatii morale, eteronomia conduce la o structura destul de sistematica,

preoperatorie din doua puncte de vedere7 al mecanismelor conitive relationale si al proceselor de

socializare.Acesta este realismul moral, dupa care obilaiile si valorile sunt determinate de lee sau

de consemn in sine, independent de conte"tul intentiilor si relatiilor', caracterizat prin dependenta

imuabila de norme si valori impuse din e"terior. (enzura supraeului este insa usor coruptibila de


13/13

tentatii concrete care pretind satisfaceri imediate, ceea ce, in absenta supraveerii adultului, se si

petrece foarte rapid, fara trairea momentana a vinovatiei. )entimentul de culpabilitate si tentativa de

escamotare a adevarului apar abia atunci cand adultul incearca sa-i reaminteasca copilului reulile

si, in acest fel, sa-i constientizeze implicatiile faptei comise.!otusi, mai ales cand radul de

discernamant este profund afectat, deficientul mintal tinde sa asocieze reula persoanei parintelui

sau educatorului si, deci, s-o eludeze in timpul absentei fizice a acestora.

In ceea ce priveste comportamentul, acesta este in stransa leatura cu radul de elaborare

a imainii de sine si cu nivelul functional al celorlate procese psiice superioare. ebilul mintal este

capabil sa-si insuseasca seturi de deprinderi sociale acceptabile, insa acestea sunt e"trem de

vulnerabile la fluctuatiile conte"tului ambiental si social ori la tentatiile momentane. In lipsa unei

supraveeri continue si a unei relari $verbale sau actionale' din e"terior, deprinderile tind sa fie

performate defectuos, cu inorarea cerintelor adaptative ale situatiei. bliatia formarii unei

deprinderi sociale viabile reprezinta una din conditiile interarii cu succes a copiilor cu debilitate

mintala in scoala de masa, stiut fiind faptul ca nu nivelul dezvoltarii intelectuale este cel care

deran5eaza cel mai mult, ci incompetenta sociala marcanta. e altfel, prezenta elevilor cu deficienta

mintala in scolile obisnuite se 5ustifica nu prin continutul celor invatate prin activitatea didactica

curenta, ci prin insusirea acelor deprinderi de interrelationare si de controlare a conduitei care sa

inlesneasca acceptarea lor ulterioara, sociala si profesionala, o data cu terminarea perioadei scolare.

Iata de ce o disciplina precum manaementul e"presiei si conduitei in starile de andicap

pune un mare accent pe un astfel de social sills trainin, indiferent daca este vorba de persoane cu

deficienta mintala sau cu alte tipuri de dizabilitati. In definitiv, cunostintele teoretice apartinand

uneia sau alteia dintre disciplinele scolare raman e"terioare si inoperante, mai important

fiind pentru copilul cu deficienta mintala sa-si insuseasca un comportament civilizat si sa aiba

deprinderi minim functionale de scris-citit, calcul aritmetic si comunicare verbal-orala.

Documents

Imaginea de Sine La Copilul Deficient Mintal