Impactul Globalizarii re Asupra Politicii Monetare

Impactul globalizrii financiare asupra politicii monetare 2

Cuprins

Cuprins.......................................................................................................................2 Cuprins.......................................................................................................................2 Introducere...............................................................................................................12 Introducere...............................................................................................................12 Capitolul 1 Abordri cu privire la coninutul i semnificaiile globalizrii....................13 Capitolul 1 Abordri cu privire la coninutul i semnificaiile globalizrii....................13 Capitolul 2 Globalizarea financiar i politica monetar.............................................17 Capitolul 2 Globalizarea financiar i politica monetar.............................................17 Capitolul 3 Efectele globalizrii financiare asupra politicii monetare din Romnia.....20 Capitolul 3 Efectele globalizrii financiare asupra politicii monetare din Romnia.....20 Vom ncerca n acest capitol sintetizarea principalelor particulariti i limitarile politicii monetare n economiile emergente deschise si de dimensiuni reduse din Europa Centrala si de Est. Vom face referire cu precdere la politica monetara din Romania, confruntata cu o serie de provocari ca urmare a liberalizarii fluxurilor de capital, n urma manifestrii globalizrii financiare. ..................................................20 Vom ncerca n acest capitol sintetizarea principalelor particulariti i limitarile politicii monetare n economiile emergente deschise si de dimensiuni reduse din Europa Centrala si de Est. Vom face referire cu precdere la politica monetara din Romania, confruntata cu o serie de provocari ca urmare a liberalizarii fluxurilor de capital, n urma manifestrii globalizrii financiare. ..................................................20 n prezent, atingerea obiectivului pe termen lung al politicii monetare, respectiv meninerea unei inflaii reduse si stabile, constituie o adevarat provocare att pentru economiile industrializate, ct i pentru economiile emergente, n condiiile globalizrii financiare. n cazul celor din urm, bancile centrale s-ar putea confrunta cu o sarcina mai dificil, aceea de a raspunde ocurilor reale i celor nominale,


ntruct pieele financiare sunt insuficient de mature i opereaz cu instrumente mai puin diversificate. Asemenea ocuri sunt de regul generate de variaiile neanticipate ale preurilor alimentelor, energiei i ale preurilor administrate, precum si de fluxurile masive de capital, care impun limitari la adresa eficienei politicii monetare..................................................................................................................20 n prezent, atingerea obiectivului pe termen lung al politicii monetare, respectiv meninerea unei inflaii reduse si stabile, constituie o adevarat provocare att pentru economiile industrializate, ct i pentru economiile emergente, n condiiile globalizrii financiare. n cazul celor din urm, bancile centrale s-ar putea confrunta cu o sarcina mai dificil, aceea de a raspunde ocurilor reale i celor nominale, ntruct pieele financiare sunt insuficient de mature i opereaz cu instrumente mai puin diversificate. Asemenea ocuri sunt de regul generate de variaiile neanticipate ale preurilor alimentelor, energiei i ale preurilor administrate, precum si de fluxurile masive de capital, care impun limitari la adresa eficienei politicii monetare..................................................................................................................20 Aceste limitari fac cu att mai imperioas necesitatea implementrii unui mix compensatoriu de politici. Fr sprijinul altor politici economice, exist riscul ca stabilitatea preurilor s fie realizata n detrimentul altor echilibre macroeconomice, ceea ce se poate dovedi n ultima instanta un proces autoreversibil. De exemplu, este evident ca, n contextul intrarilor masive de capital, cresterea ratelor dobanzilor pentru mentinerea inflatiei la un nivel scazut si stabil ar putea avea drept rezultat majorarea deficitului de cont curent. Pe parcursul ultimelor decenii, au existat trei strategii standard de politica monetara care s-au bucurat de succes n ceea ce priveste furnizarea unei ancore nominale eficiente, respectiv tintirea agregatelor monetare, tintirea cursului de schimb si tintirea inflatiei. Dintre acestea, numai ultimele doua sunt utilizate n prezent de noile state membre ale Uniunii Europene din Europa Centrala si de Est. ........................................................................................20 Aceste limitari fac cu att mai imperioas necesitatea implementrii unui mix compensatoriu de politici. Fr sprijinul altor politici economice, exist riscul ca stabilitatea preurilor s fie realizata n detrimentul altor echilibre macroeconomice, ceea ce se poate dovedi n ultima instanta un proces autoreversibil. De exemplu, este evident ca, n contextul intrarilor masive de capital, cresterea ratelor dobanzilor pentru mentinerea inflatiei la un nivel scazut si stabil ar putea avea drept rezultat majorarea deficitului de cont curent. Pe parcursul ultimelor decenii, au existat trei strategii standard de politica monetara care s-au bucurat de succes n ceea ce priveste furnizarea unei ancore nominale eficiente, respectiv tintirea agregatelor monetare, tintirea cursului de schimb si tintirea inflatiei. Dintre acestea, numai ultimele doua sunt utilizate n prezent de noile state membre ale Uniunii Europene din Europa Centrala si de Est. ........................................................................................20 intirea agregatelor monetare a devenit ineficient pe masur ce inovaiile financiare au destabilizat relaia dintre agregatele monetare i veniturile nominale. Aceste inovaii au fost induse de intrarile de capital, de know-how-ul asociat privatizrii sistemului bancar, precum si de inflaia scazuta. Totui, bancile centrale acorda n continuare atentie agregatelor monetare n masura n care acestea contin informatii utile procesului de prognozare a inflatiei. Economiile de dimensiuni mai reduse tind sa prefere ancorele de curs de schimb, respectiv regimuri de tip consiliu monetar n Bulgaria, Estonia si Lituania sau hard peg n Letonia. Celelalte tari au optat pentru aranjamente de curs de schimb mai flexibile, de la flotare libera n Polonia si flotare


controlata n Republica Ceha si n Romania pana la o banda de fluctuatie a cursului de schimb de tip ERM II n Ungaria, asociate cu strategia de tintire a inflatiei. ..............21 intirea agregatelor monetare a devenit ineficient pe masur ce inovaiile financiare au destabilizat relaia dintre agregatele monetare i veniturile nominale. Aceste inovaii au fost induse de intrarile de capital, de know-how-ul asociat privatizrii sistemului bancar, precum si de inflaia scazuta. Totui, bancile centrale acorda n continuare atentie agregatelor monetare n masura n care acestea contin informatii utile procesului de prognozare a inflatiei. Economiile de dimensiuni mai reduse tind sa prefere ancorele de curs de schimb, respectiv regimuri de tip consiliu monetar n Bulgaria, Estonia si Lituania sau hard peg n Letonia. Celelalte tari au optat pentru aranjamente de curs de schimb mai flexibile, de la flotare libera n Polonia si flotare controlata n Republica Ceha si n Romania pana la o banda de fluctuatie a cursului de schimb de tip ERM II n Ungaria, asociate cu strategia de tintire a inflatiei. ..............21 n cadrul regimurilor de tip consiliu monetar, politica monetar este lasat pe seama unui pilot automat, n timp ce bncile centrale care practic intirea inflatiei utilizeaza n mod activ instrumentele de politica monetara disponibile si adopta decizii complexe n vederea realizarii obiectivului unei inflatii reduse si stabile. Indiferent de strategia de politica monetara utilizata, intrarile masive de capital au creat o dilema pentru autoritatile monetare. Lipschitz si alii (2002) compara rile aflate n tranzitie, care se expun n fata pietelor internationale de capital, cu cetatenii cinstiti care traiesc ntr-o lume periculoasa, acestea fiind vulnerabile la fluxurile de capital semnificative cu potential reversibil. Pe de o parte, intrarile de capital stimuleaza dezvoltarea economiei, sprijinind astfel convergenta reala; acestea contribuie, de asemenea, la reducerea presiunilor inflationiste pe termen scurt prin efectele pe care le au asupra aprecierii cursului de schimb. Pe de alta parte, aceasta apreciere poate eroda competitivitatea externa a economiei, amplificand astfel dezechilibrele externe. Dezechilibrele externe mari sporesc vulnerabilitatea economiei la modificarea perceptiei investitorilor sau la socurile asociate volatilitatii nalte de pe pietele externe, ceea ce conduce la deprecierea monedei si, n cele din urma, la o inflatie mai mare.........................................................................................................................21 n cadrul regimurilor de tip consiliu monetar, politica monetar este lasat pe seama unui pilot automat, n timp ce bncile centrale care practic intirea inflatiei utilizeaza n mod activ instrumentele de politica monetara disponibile si adopta decizii complexe n vederea realizarii obiectivului unei inflatii reduse si stabile. Indiferent de strategia de politica monetara utilizata, intrarile masive de capital au creat o dilema pentru autoritatile monetare. Lipschitz si alii (2002) compara rile aflate n tranzitie, care se expun n fata pietelor internationale de capital, cu cetatenii cinstiti care traiesc ntr-o lume periculoasa, acestea fiind vulnerabile la fluxurile de capital semnificative cu potential reversibil. Pe de o parte, intrarile de capital stimuleaza dezvoltarea economiei, sprijinind astfel convergenta reala; acestea contribuie, de asemenea, la reducerea presiunilor inflationiste pe termen scurt prin efectele pe care le au asupra aprecierii cursului de schimb. Pe de alta parte, aceasta apreciere poate eroda competitivitatea externa a economiei, amplificand astfel dezechilibrele externe. Dezechilibrele externe mari sporesc vulnerabilitatea economiei la modificarea


perceptiei investitorilor sau la socurile asociate volatilitatii nalte de pe pietele externe, ceea ce conduce la deprecierea monedei si, n cele din urma, la o inflatie mai mare.........................................................................................................................21 n Romnia, liberalizarea contului de capital i adoptarea strategiei de intire a inflaiei au fost realizate cu o anumita ntarziere fa de alte ri din Europa Centrala si de Est. Aceasta amanare a fost justificata de mai multe ratiuni. n primul rand, ntarzierea reformelor structurale din anii 90 s-a reflectat n niveluri nalte ale inflatiei si ale ratelor dobanzilor. n al doilea rand, s-a impus restructurarea sistemului bancar pentru ca sectorul financiar sa devina suficient de solid pentru a face fata liberei circulatii a fluxurilor de capital. Si daca vorbim despre soliditatea sectorului financiar, mpartaim opinia lui Jos Manuel Gonzlez-Pramo (2007), care a explicat ca, urmare a comportamentului financiar prociclic sau a acumularii de excese n perioade de expansiune puternica, sistemele financiare risca mai degraba sa amplifice decat sa atenueze efectul socurilor. n al treilea rand, era necesara asigurarea unui nivel satisfacator de acoperire a importurilor cu rezervele internationale, acest obiectiv fiind ndeplinit n prima jumatate a deceniului actual. Trebuie remarcat faptul ca, n pofida acestei amanari, liberalizarea contului de capital a fost realizata n conformitate cu urmatoarele principii: intrarile naintea iesirilor, fluxurile pe termen mediu si lung naintea fluxurilor pe termen scurt, investitiile directe naintea investitiilor de portofoliu si respectarea succesiunii banci-firmepopulatie. Respectand aceste principii, liberalizarea deplina a contului de capital a fost finalizata n anul 2006, nainte de aderarea Romniei la Uniunea Europeana, si sa suprapus peste adoptarea strategiei de tintire directa a inflatiei n anul 2005........21 n Romnia, liberalizarea contului de capital i adoptarea strategiei de intire a inflaiei au fost realizate cu o anumita ntarziere fa de alte ri din Europa Centrala si de Est. Aceasta amanare a fost justificata de mai multe ratiuni. n primul rand, ntarzierea reformelor structurale din anii 90 s-a reflectat n niveluri nalte ale inflatiei si ale ratelor dobanzilor. n al doilea rand, s-a impus restructurarea sistemului bancar pentru ca sectorul financiar sa devina suficient de solid pentru a face fata liberei circulatii a fluxurilor de capital. Si daca vorbim despre soliditatea sectorului financiar, mpartaim opinia lui Jos Manuel Gonzlez-Pramo (2007), care a explicat ca, urmare a comportamentului financiar prociclic sau a acumularii de excese n perioade de expansiune puternica, sistemele financiare risca mai degraba sa amplifice decat sa atenueze efectul socurilor. n al treilea rand, era necesara asigurarea unui nivel satisfacator de acoperire a importurilor cu rezervele internationale, acest obiectiv fiind ndeplinit n prima jumatate a deceniului actual. Trebuie remarcat faptul ca, n pofida acestei amanari, liberalizarea contului de capital a fost realizata n conformitate cu urmatoarele principii: intrarile naintea iesirilor, fluxurile pe termen mediu si lung naintea fluxurilor pe termen scurt, investitiile directe naintea investitiilor de portofoliu si respectarea succesiunii banci-firmepopulatie. Respectand aceste principii, liberalizarea deplina a contului de capital a fost finalizata n anul 2006, nainte de aderarea Romniei la Uniunea Europeana, si sa suprapus peste adoptarea strategiei de tintire directa a inflatiei n anul 2005........21 n ceea ce privete cadrul de politic monetar, n primul rand, era necesar asigurarea unei sustenabiliti sporite a dezinflaiei. n al doilea rand, relatia dintre


agregatele monetare si inflatie devenise deosebit de instabila. n al treilea rand, un regim de curs de schimb ancorat la o alta valuta era extrem de riscant n conditiile aparitiei unui trend de apreciere determinat de deschiderea progresiva a contului de capital. Adoptarea mai rapida a strategiei de tintire directa a inflatiei nu a fost posibila, ntrucat nu toate preconditiile erau ndeplinite. Rata inflatiei se situa la un nivel exprimat prin doua cifre, iar dominanta fiscala, desi n scadere, era nca persistenta. n plus, mecanismul de transmisie a politicii monetare diminua eficienta actiunilor de politica monetara. Nu n ultimul rand trebuie mentionat faptul ca nici capacitatea de prognozare a bancii centrale nu era suficient dezvoltata.n perioada premergatoare ultimelor etape ale liberalizarii contului de capital si adoptarii strategiei de tintire directa a inflatiei, BNR a initiat, ncepand cu luna noiembrie 2004, o politica de flexibilizare a cursului de schimb, caracterizata prin interventii mai putin frecvente si mai putin previzibile, atat pe piata monetara, cat si pe piata valutara, n scopul descurajarii intrarilor de capital speculativ. Concomitent si urmarind acelasi scop, banca centrala a redus, atunci cand a fost posibil, rata dobanzii de politica monetara si a sterilizat numai partial surplusul de lichiditate. Cu toate acestea, dat fiind ca se confrunta cu o crestere puternica a cererii agregate, BNR a trebuit sa sporeasca restrictivitatea politicii monetare. Aceasta s-a realizat n special prin majorarea ratelor rezervelor minime obligatorii si prin adoptarea de masuri administrative si prudentiale. De asemenea, banca centrala a recurs la persuadarea si constientizarea atat a publicului, cat si a sectorului bancar n ceea ce priveste necorelarea dintre resurse si plasamente. ................................................................22 n ceea ce privete cadrul de politic monetar, n primul rand, era necesar asigurarea unei sustenabiliti sporite a dezinflaiei. n al doilea rand, relatia dintre agregatele monetare si inflatie devenise deosebit de instabila. n al treilea rand, un regim de curs de schimb ancorat la o alta valuta era extrem de riscant n conditiile aparitiei unui trend de apreciere determinat de deschiderea progresiva a contului de capital. Adoptarea mai rapida a strategiei de tintire directa a inflatiei nu a fost posibila, ntrucat nu toate preconditiile erau ndeplinite. Rata inflatiei se situa la un nivel exprimat prin doua cifre, iar dominanta fiscala, desi n scadere, era nca persistenta. n plus, mecanismul de transmisie a politicii monetare diminua eficienta actiunilor de politica monetara. Nu n ultimul rand trebuie mentionat faptul ca nici capacitatea de prognozare a bancii centrale nu era suficient dezvoltata.n perioada premergatoare ultimelor etape ale liberalizarii contului de capital si adoptarii strategiei de tintire directa a inflatiei, BNR a initiat, ncepand cu luna noiembrie 2004, o politica de flexibilizare a cursului de schimb, caracterizata prin interventii mai putin frecvente si mai putin previzibile, atat pe piata monetara, cat si pe piata valutara, n scopul descurajarii intrarilor de capital speculativ. Concomitent si urmarind acelasi scop, banca centrala a redus, atunci cand a fost posibil, rata dobanzii de politica monetara si a sterilizat numai partial surplusul de lichiditate. Cu toate acestea, dat fiind ca se confrunta cu o crestere puternica a cererii agregate, BNR a trebuit sa sporeasca restrictivitatea politicii monetare. Aceasta s-a realizat n special prin majorarea ratelor rezervelor minime obligatorii si prin adoptarea de masuri administrative si prudentiale. De asemenea, banca centrala a recurs la persuadarea si


constientizarea atat a publicului, cat si a sectorului bancar n ceea ce priveste necorelarea dintre resurse si plasamente. ................................................................22 n ansamblu, orientarea politicii monetare a devenit mai restrictiv, n pofida reducerilor semnificative ale ratelor dobanzii de politic monetar. Pachetul de masuri administrative si prudentiale a vizat nasprirea criteriilor de eligibilitate pentru persoanele fizice si limitarea, n cazul bancilor, a gradului de expunere decurgand din mprumuturile n valuta. Evitarea adoptarii acestor masuri ar fi condus la majorari nedorite la nivelul activitatii institutiilor financiare nebancare. n momentul de fata, acest proces se afla n stadiu de finalizare................................................................22 n ansamblu, orientarea politicii monetare a devenit mai restrictiv, n pofida reducerilor semnificative ale ratelor dobanzii de politic monetar. Pachetul de masuri administrative si prudentiale a vizat nasprirea criteriilor de eligibilitate pentru persoanele fizice si limitarea, n cazul bancilor, a gradului de expunere decurgand din mprumuturile n valuta. Evitarea adoptarii acestor masuri ar fi condus la majorari nedorite la nivelul activitatii institutiilor financiare nebancare. n momentul de fata, acest proces se afla n stadiu de finalizare................................................................22 Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la nceputul anului 2007, unele dintre aceste masuri au devenit ineficiente, ntrucat domeniul lor de aplicare viza numai institutiile de credit autohtone. n plus, institutiile de credit au reusit sa identifice o serie de modalitati de eludare a acestor restrictii. Cu timpul, efectele pozitive ale acestor masuri au fost erodate de distorsiuni. n cele din urma, banca centrala a hotarat eliminarea acestor masuri si, din acel moment, institutiilor de credit li s-a permis sa si desfasoare activitatea de creditare pe baza regulamentelor interne de evaluare a riscului, supuse anterior aprobarii de catre Banca Nationala a Romaniei. Banca centrala a reusit sa coboare rata medie anuala a inflatiei de la 11,9 la suta n anul 2004 la 4,8 la suta n anul 2007. Cu toate acestea, politica monetara nu a putut evita adancirea treptata a deficitului de cont curent de la 8,4 la suta din PIB n anul 2004 la aproximativ 14 la suta din PIB n anul 2007. Aceasta evolutie reflecta, ntr-o anumita masura, procesul de convergenta a Romaniei catre Uniunea Europeana. Totusi, expansiunea consumului privat a determinat n mare masura evolutia negativa a soldului contului curent, iar amplitudinea acestuia arunca o umbra asupra performantelor macroeconomice relativ favorabile ale Romaniei. ...........................23 Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la nceputul anului 2007, unele dintre aceste masuri au devenit ineficiente, ntrucat domeniul lor de aplicare viza numai institutiile de credit autohtone. n plus, institutiile de credit au reusit sa identifice o serie de modalitati de eludare a acestor restrictii. Cu timpul, efectele pozitive ale acestor masuri au fost erodate de distorsiuni. n cele din urma, banca centrala a hotarat eliminarea acestor masuri si, din acel moment, institutiilor de credit li s-a permis sa si desfasoare activitatea de creditare pe baza regulamentelor interne de evaluare a riscului, supuse anterior aprobarii de catre Banca Nationala a Romaniei. Banca centrala a reusit sa coboare rata medie anuala a inflatiei de la 11,9 la suta n anul 2004 la 4,8 la suta n anul 2007. Cu toate acestea, politica monetara nu a putut evita adancirea treptata a deficitului de cont curent de la 8,4 la suta din PIB n anul


2004 la aproximativ 14 la suta din PIB n anul 2007. Aceasta evolutie reflecta, ntr-o anumita masura, procesul de convergenta a Romaniei catre Uniunea Europeana. Totusi, expansiunea consumului privat a determinat n mare masura evolutia negativa a soldului contului curent, iar amplitudinea acestuia arunca o umbra asupra performantelor macroeconomice relativ favorabile ale Romaniei. ...........................23 O alta sursa de preocupare o reprezint majorarea contribuiei datoriei pe termen scurt la finanarea contului curent. Dependena sporit a sectorului privat de intrrile de capital pe termen scurt sporete gradul de vulnerabilitate a economiei, ndeosebi n contextul turbulenelor de pe pieele financiare internaionale. n perioadele de optimism al pieelor, investitorii par mai puin preocupai de factorii fundamentali, dar acetia devin mult mai prudeni n urma producerii socurilor economice si financiare. Privind n perspectiva, derularea procesului de convergenta a economiei Romaniei cu Uniunea Europeana va depinde n buna masura de coerenta generala a politicilor economice implementate de autoritati. Apreciez ca este esential ca liniile directoare ale programelor economice sa fie respectate cu strictete, dincolo de orizontul scurt al unui ciclu electoral.Procesul de adoptare a euro impune o gestionare atenta, care sa ia n considerare faptul ca economia Romaniei necesita o perioada de ajustare nainte de intrarea n ERM II, n decursul careia toate reformele structurale importante sa fie finalizate. Aceasta perioada trebuie considerata o oportunitate de desavarsire a unor reforme aplicate anterior, n functie si de elementele care ar putea aparea pe parcurs. Banca centrala va continua sa implementeze strategia de tintire directa a inflatiei. Astfel va fi asigurata apropierea treptata a ratei inflatiei de nivelurile compatibile cu ndeplinirea criteriului de la Maastricht privind stabilitatea preturilor. Totodata, practicarea unei politici fiscale prudente va sprijini sustenabilitatea finantelor publice. Sunt ncredintat ca o inflatie redusa si stabila si o pozitie fiscala solida vor contribui la ndeplinirea criteriilor de convergenta nominala privind rata dobanzii pe termen lung si stabilitatea cursului de schimb. n aceste conditii, exista posibilitatea ca Romania sa intre n zona euro la orizontul anului 2014.................................................................23 O alta sursa de preocupare o reprezint majorarea contribuiei datoriei pe termen scurt la finanarea contului curent. Dependena sporit a sectorului privat de intrrile de capital pe termen scurt sporete gradul de vulnerabilitate a economiei, ndeosebi n contextul turbulenelor de pe pieele financiare internaionale. n perioadele de optimism al pieelor, investitorii par mai puin preocupai de factorii fundamentali, dar acetia devin mult mai prudeni n urma producerii socurilor economice si financiare. Privind n perspectiva, derularea procesului de convergenta a economiei Romaniei cu Uniunea Europeana va depinde n buna masura de coerenta generala a politicilor economice implementate de autoritati. Apreciez ca este esential ca liniile directoare ale programelor economice sa fie respectate cu strictete, dincolo de orizontul scurt al unui ciclu electoral.Procesul de adoptare a euro impune o gestionare atenta, care sa ia n considerare faptul ca economia Romaniei necesita o perioada de ajustare nainte de intrarea n ERM II, n decursul careia toate reformele structurale importante sa fie finalizate. Aceasta perioada trebuie considerata o oportunitate de desavarsire a unor


reforme aplicate anterior, n functie si de elementele care ar putea aparea pe parcurs. Banca centrala va continua sa implementeze strategia de tintire directa a inflatiei. Astfel va fi asigurata apropierea treptata a ratei inflatiei de nivelurile compatibile cu ndeplinirea criteriului de la Maastricht privind stabilitatea preturilor. Totodata, practicarea unei politici fiscale prudente va sprijini sustenabilitatea finantelor publice. Sunt ncredintat ca o inflatie redusa si stabila si o pozitie fiscala solida vor contribui la ndeplinirea criteriilor de convergenta nominala privind rata dobanzii pe termen lung si stabilitatea cursului de schimb. n aceste conditii, exista posibilitatea ca Romania sa intre n zona euro la orizontul anului 2014.................................................................23 Eugenio Domingo Solans (2000) afirma c, ntr-un cadru de interdependen financiar global i de incertitudine sporit, politica monetar ideal ar trebui s se caracterizeze prin angajament, consisten dinamic, transparen, asumarea responsabilitii, evaluare calitativ, evitarea fluctuatiilor excesive si flexibilitate, set de atribute care implica, n mod inevitabil, complexitate. .........................................24 Eugenio Domingo Solans (2000) afirma c, ntr-un cadru de interdependen financiar global i de incertitudine sporit, politica monetar ideal ar trebui s se caracterizeze prin angajament, consisten dinamic, transparen, asumarea responsabilitii, evaluare calitativ, evitarea fluctuatiilor excesive si flexibilitate, set de atribute care implica, n mod inevitabil, complexitate. .........................................24 Aceasta afirmatie, evideniaz faptul ca politica monetara trebuie sa se ghideze dupa un set de principii care pot sprijini nfruntarea incertitudinilor sporite. ntr-un astfel de mediu, bancile centrale trebuie sa exercite o monitorizare mai atenta a evolutiilor pe pietele financiare n vederea identificarii principalelor surse generatoare de riscuri si vulnerabilitati nca dintr-un stadiu incipient. Aceste institutii trebuie sa si manifeste disponibilitatea n ceea ce priveste solutionarea problemelor de natura sa genereze fluctuatii excesive sau sa afecteze transmisia eficienta a politicii monetare. n tarile cu economii emergente din Europa Centrala si de Est, realizarea convergentei reale si nominale cu Uniunea Europeana constituie un proces care implica provocari substantiale pentru politica monetara. n absenta unei corelatii negative pe termen lung ntre inflatie si somaj, politica monetara trebuie sa se axeze pe mentinerea unei inflatii reduse si stabile.............................................................................................24 Aceasta afirmatie, evideniaz faptul ca politica monetara trebuie sa se ghideze dupa un set de principii care pot sprijini nfruntarea incertitudinilor sporite. ntr-un astfel de mediu, bancile centrale trebuie sa exercite o monitorizare mai atenta a evolutiilor pe pietele financiare n vederea identificarii principalelor surse generatoare de riscuri si vulnerabilitati nca dintr-un stadiu incipient. Aceste institutii trebuie sa si manifeste disponibilitatea n ceea ce priveste solutionarea problemelor de natura sa genereze fluctuatii excesive sau sa afecteze transmisia eficienta a politicii monetare. n tarile cu economii emergente din Europa Centrala si de Est, realizarea convergentei reale si


nominale cu Uniunea Europeana constituie un proces care implica provocari substantiale pentru politica monetara. n absenta unei corelatii negative pe termen lung ntre inflatie si somaj, politica monetara trebuie sa se axeze pe mentinerea unei inflatii reduse si stabile.............................................................................................24 Ctigurile de dezinflaie rezultate din aprecierea monedei naionale i deficitele substaniale de cont curent nu sunt nesustenabile. n atare condiii, politica monetar este n acelai timp art obscur i stiin, iar sprijinul din partea celorlalte politici este strict necesar. Aceea logic se aplic i concluziei referitoare la compromisul dintre ritmul accelerat al dezinflaiei si stabilitatea financiar. arile care s-au angajat n procesul dezinflaionist ar trebui sa aleaga un ritm adecvat al dezinflatiei pentru a evita conflictul cu obiectivul stabilitatii financiare. Incapacitatea mentinerii stabilitatii financiare nu poate decat sa conduca la reinflamarea inflatiei. Acest fapt mi reaminteste de instructiunile de securitate standard de la bordul aeronavelor conform carora, n cazul depresurizarii cabinei, parintele este cel care trebuie sa si puna mai ntai masca de oxigen pe fata si numai dupa aceea sa o ataseze copilului.Am subliniat anterior ca politica monetara are nevoie de sustinerea celorlalte politici, n special din partea politicii fiscale si a politicii veniturilor, care trebuie sa fie prudente si nu prociclice. n ncheiere, sustin parerea conform careia adoptarea tintirii directe a inflatiei (care, ntr-un anumit sens, este un fel de regula) ar trebui sa fie nsotita de o regula fiscala. Utilizarea deciziilor administrative ca substitut pentru lipsa sustinerii din partea unui mix adecvat de politici nu functioneaza decat pe termen scurt. n curand, agentii privati vor nvata cum sa evite restrictiile administrative si astfel problemele vor reaparea. Singura solutie viabil este reprezentat de implementarea unui mix coerent de politici, care sa susn cresterea economic i s menin stabilitatea macroeconomic. Reformele structurale, inclusiv cele din sectorul financiar, dein un rol esenial n cadrul acestui mix. ................................................24 Ctigurile de dezinflaie rezultate din aprecierea monedei naionale i deficitele substaniale de cont curent nu sunt nesustenabile. n atare condiii, politica monetar este n acelai timp art obscur i stiin, iar sprijinul din partea celorlalte politici este strict necesar. Aceea logic se aplic i concluziei referitoare la compromisul dintre ritmul accelerat al dezinflaiei si stabilitatea financiar. arile care s-au angajat n procesul dezinflaionist ar trebui sa aleaga un ritm adecvat al dezinflatiei pentru a evita conflictul cu obiectivul stabilitatii financiare. Incapacitatea mentinerii stabilitatii financiare nu poate decat sa conduca la reinflamarea inflatiei. Acest fapt mi reaminteste de instructiunile de securitate standard de la bordul aeronavelor conform carora, n cazul depresurizarii cabinei, parintele este cel care trebuie sa si puna mai ntai masca de oxigen pe fata si numai dupa aceea sa o ataseze copilului.Am subliniat anterior ca politica monetara are nevoie de sustinerea celorlalte politici, n special din partea politicii fiscale si a politicii veniturilor, care trebuie sa fie prudente si nu


prociclice. n ncheiere, sustin parerea conform careia adoptarea tintirii directe a inflatiei (care, ntr-un anumit sens, este un fel de regula) ar trebui sa fie nsotita de o regula fiscala. Utilizarea deciziilor administrative ca substitut pentru lipsa sustinerii din partea unui mix adecvat de politici nu functioneaza decat pe termen scurt. n curand, agentii privati vor nvata cum sa evite restrictiile administrative si astfel problemele vor reaparea. Singura solutie viabil este reprezentat de implementarea unui mix coerent de politici, care sa susn cresterea economic i s menin stabilitatea macroeconomic. Reformele structurale, inclusiv cele din sectorul financiar, dein un rol esenial n cadrul acestui mix. ................................................24 Rodrigo de Rato (2007), afirma c. globalizarea financiar are un potenial mai mic de a genera instabilitate n acele ri n care sectoarele financiare sunt mai dezvoltate, instituiile mai puternice, politicile macroeconomice mai sanatoase i sistemele comerciale mai deschise. Realizarea unui mix de politici adecvat este mult mai important decat fiecare politic n parte. Restrictivitatea sporit a politicii monetare nu poate compensa dect pe termen scurt lipsa susinerii din partea reformelor structurale, a politicii fiscal-bugetare i a politicii veniturilor, iar situaia rezultant ar fi suboptim din perspectiva convergenei reale. Politica fiscal-bugetar deine un rolcheie n asigurarea meninerii dezechilibrului extern la un nivel sustenabil. Cu alte cuvinte, sectorul public ar trebui s se restrng pentru a oferi un spaiu de manevr mai extins sectorului privat, evitnd astfel i practicarea unei conduite prociclice. Totodata, politica veniturilor trebuie s ramn prudent din considerente similare i s nu transmit semnale inadecvate pentru stabilirea salariilor n sectorul privat. . . .25 Rodrigo de Rato (2007), afirma c. globalizarea financiar are un potenial mai mic de a genera instabilitate n acele ri n care sectoarele financiare sunt mai dezvoltate, instituiile mai puternice, politicile macroeconomice mai sanatoase i sistemele comerciale mai deschise. Realizarea unui mix de politici adecvat este mult mai important decat fiecare politic n parte. Restrictivitatea sporit a politicii monetare nu poate compensa dect pe termen scurt lipsa susinerii din partea reformelor structurale, a politicii fiscal-bugetare i a politicii veniturilor, iar situaia rezultant ar fi suboptim din perspectiva convergenei reale. Politica fiscal-bugetar deine un rolcheie n asigurarea meninerii dezechilibrului extern la un nivel sustenabil. Cu alte cuvinte, sectorul public ar trebui s se restrng pentru a oferi un spaiu de manevr mai extins sectorului privat, evitnd astfel i practicarea unei conduite prociclice. Totodata, politica veniturilor trebuie s ramn prudent din considerente similare i s nu transmit semnale inadecvate pentru stabilirea salariilor n sectorul privat. . . .25 Concluzii...................................................................................................................25 Concluzii...................................................................................................................25 n prezent, atingerea obiectivului pe termen lung al politicii monetare, respectiv meninerea unei inflaii reduse si stabile, constituie o adevarat provocare att


pentru economiile industrializate, ct i pentru economiile emergente, n condiiile globalizrii financiare. n cazul celor din urm, bancile centrale s-ar putea confrunta cu o sarcina mai dificil, aceea de a raspunde ocurilor reale i celor nominale, ntruct pieele financiare sunt insuficient de mature i opereaz cu instrumente mai puin diversificate. Asemenea ocuri sunt de regul generate de variaiile neanticipate ale preurilor alimentelor, energiei i ale preurilor administrate, precum si de fluxurile masive de capital, care impun limitari la adresa eficienei politicii monetare..................................................................................................................26 n prezent, atingerea obiectivului pe termen lung al politicii monetare, respectiv meninerea unei inflaii reduse si stabile, constituie o adevarat provocare att pentru economiile industrializate, ct i pentru economiile emergente, n condiiile globalizrii financiare. n cazul celor din urm, bancile centrale s-ar putea confrunta cu o sarcina mai dificil, aceea de a raspunde ocurilor reale i celor nominale, ntruct pieele financiare sunt insuficient de mature i opereaz cu instrumente mai puin diversificate. Asemenea ocuri sunt de regul generate de variaiile neanticipate ale preurilor alimentelor, energiei i ale preurilor administrate, precum si de fluxurile masive de capital, care impun limitari la adresa eficienei politicii monetare..................................................................................................................26 ntr-un cadru de interdependen financiar global i de incertitudine sporit, politica monetar ideal ar trebui s se caracterizeze prin angajament, consisten dinamic, transparen, asumarea responsabilitii, evaluare calitativ, evitarea fluctuatiilor excesive si flexibilitate, set de atribute care implica, n mod inevitabil, complexitate. ...........................................................................................................27 ntr-un cadru de interdependen financiar global i de incertitudine sporit, politica monetar ideal ar trebui s se caracterizeze prin angajament, consisten dinamic, transparen, asumarea responsabilitii, evaluare calitativ, evitarea fluctuatiilor excesive si flexibilitate, set de atribute care implica, n mod inevitabil, complexitate. ...........................................................................................................27 Bibliografie................................................................................................................27 Bibliografie................................................................................................................27

Introducere


Globalizarea reprezint cel mai amplu i mai important proces economic contemporan, care se desfoar cu o for imens i de nestvilit pe ntreaga planet. Asemenea unui uria magnet, globalizarea atrage n orbita sa toate rile i toate formele de activitate economic, sfera larg a produciei de bunuri economice, serviciile de toate felurile, ntregul sistem monetar-financiar, toate acestea fiind influenate - i nu de puine ori determinate - de factori politici i sociali. De aceea, globalizarea constituie subiectul cel mai dezbtut n rndurile specialitilor, precum i obiectul analizei i aciunilor practice ale multor instituii naionale i internaionale. Interdependena economic, accentuarea schimburilor comerciale internaionale, informatizarea puternic a societii contemporane, determin o interdependen crescnd a pieei financiare. De aceea, am dorit s pun n eviden faptul c, n sfera financiar, globalizarea este mai accentuat i mai rapid ca oriunde. ntr-o economie de pia liber, un guvern are ca inte principale de politic economic stabilitatea preurilor i creterea economic. n acest sens, se utilizeaz, de regul, mai multe instrumente cu ajutorul crora se urmrete realizarea celor dou obiective menionate; ntre aceste instrumente pot fi menionate: politica monetar (controlul lichiditii, rezervele obligatorii, rata de scont), cursul de schimb, politica fiscal, controlul micrilor de capital, tarifele comerciale, etc. Politica monetar este o component de baz a politicii economice, alturi de alte componente, n principal politica bugetar i politica fiscal, avnd un rol important n realizarea obiectivelor principale ale acesteia, i anume: stabilitatea preurilor, asigurarea unei creteri economice echilibrate, ocuparea deplin a forei de munc i asigurarea echilibrului balanei de pli externe. n acest sens, politica monetar are ca misiune principal reglarea cantitii de moned disponibil n economie, astfel nct acesta s dispun de lichiditi suficiente, n vederea asigurrii funcionrii normale i a dezvoltrii echilibrate.

Capitolul 1 Abordri cu privire la coninutul i semnificaiile globalizriiCu rare excepii, discursul n termeni de globalitate/ global /globalizare/ globalism este de dat recent, respectiv dup anii 1980. Termenul s-a rspndit ns cu repeziciune, utilizarea


att de frecvent a acestui nou termen, de la limbajul curent pn la discursul politic si jurnalistic, datorndu-se faptului c desemneaz o schimbare important, care necesit o nou terminologie pentru descrierea noilor realiti. Provocarea contemporan este de a defini precis acesti termeni. Globalizarea este un termen foarte uzitat cruia i putem atribui numeroase semnificaii. Prin acest termen putem nelege dezvoltarea pieelor financiare globale, creterea corporaiilor transnaionale i dominaia lor crescnd asupra economiilor naionale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociaz globalizrii, incluznd ptrunderea valorilor de pia n acele domenii de care ele nu aparin n mod tradiional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodat despre globalizarea informaiei i a culturii, despre rspndirea televiziunii, a Internetului i a celorlalte forme de comunicare i despre mobilitatea crescut a comercializrii ideilor.1 Orict de paradoxal ar prea, ntr-o lume n care cuvntul globalizare este pe buzele tuturor si este considerat, pe rnd, chintesena rului universal dar si panaceul acestuia, exist att abordri care argumenteaz universalitatea si ireversibilitatea globalizrii, ct si unele care afirm c, de fapt, globalizarea nu exist, fiind un mit fr acoperire n realitate. Exist, astfel, trei mari scoli de gndire, pe care Held, McGrew, Goldblatt si Perraton2 le identific astfel: hiperglobalistii, scepticii i transformativitii. Dac pentru hiperglobalisti globalizarea este singurul eveniment cu adevrat important al istoriei contemporane, o nou epoc, n care tradiionalele state-naiune au devenit uniti de afaceri nenaturale, chiar imposibile ntr-o economie global3, n cealalt extrem, ultrascepticii neag existena oricrui fel de globalizare. De pe poziia ultrascepticilor, asa-numita economie global este un mit, ceea ce vdeste o abordare a globalizrii ca un fenomen exclusiv economic, asimilnd-o n primul rnd cu o pia global perfect integrat. Asa-numitele companii globale sunt n realitate adnc ancorate n rile lor de origine, iar aciunile lor sunt n ntregime purtate de logica relaiilor interstatale. n acest sens, afirmata globalizare nu a putut si nici nu va putea modifica aciunile de baz ale actorilor politicii mondiale, mai precis ceea ce numim state suverane. n acest timp, analistii moderai se afl ntre extremele ultra-scepticilor si ale globalitilor. Pentru transformativiti, ntre care Giddens, Rosenau si Scholte sunt numele cele mai reprezentative, societatea trece printr-un proces de schimbri majore, fr precedent la scara istoriei, dar si de adaptare la o lume tot mai interconectat si cu un grad ridicat de incertitudine. Globalizarea este o for care restructureaz societatea, instituiile de guvernare i ordinea mondial, reorganizeaz economiile naionale, deteritorializnd activitatea economic, ce capt dimensiuni transnaionale, astfel c spaiul economic naional nu se mai suprapune peste limitele1 2

George Soros, Despre globalizare, Ed. Polirom, Iai, 2002, p. 23 Held, D., McGrew, A., Goldblatt, D., Perraton, J., Transformri globale. Politic, economie si cultur, Editura Polirom, Iasi, 2004, pp. 26-34; 3 Ohmae, K., The End of the Nation State, Free Press, New York, 1995, p. 5;


teritoriului naional. Globalizarea economic este o realitate si nu doar o continuare sau o revenire a tendinelor din anii precedeni. [] Globalizarea se refer nu numai sau nu n primul rnd la interdependena economic, ci la transformarea timpului si spaiului n care trim4. Disputele si confuzia asupra globalizrii continu n ceea ce priveste definirea i abordarea noiunii de globalizare. ntr-adevr, adesea se invoc termeni legai de globalizare fr a indica explicit nelesul acestor termeni. De exemplu, diferii comentatori descriu globalizarea ca o etap a capitalismului, ca un modernism trziu sau ca un nou mod de gndire, fr a se preciza semnificaia acestora. Pe rnd, globalizarea este privit ca: internaionalizare (de exemplu, Paul Hirst si Grahame Thompson abordeaz globalizarea n termeni de fluxuri largi si n continu crestere ale comerului i investiiilor de capital ntre rile lumii), liberalizare (referindu-se la un proces de nlturare a restriciilor impuse de autoriti n calea schimburilor dintre ri, n scopul crerii unei economii mondiale deschise, fr granie), universalizare (cnd Oliver Reiser si B.Davies au inventat cuvntul a globaliza/globalizare n anii 1940, aveau n minte universalizarea si prevedeau o sintez planetar a culturilor ntr-un umanism global), occidentalizare/ modernizare (urmnd aceast idee, globalizarea este dinamic, pentru c structurile sociale ale modernitii capitalism, raionalism, industrialism, birocratism etc. sunt rspndite peste tot n lume, n acest proces ele distrugnd implicit culturile existente si autodeterminarea local; globalizarea este uneori descris ca un imperialism tip McDonalds sau, mai drastic, pur si simplu colonializare) si, n fine, deteritorializare. Urmnd aceast ultim interpretare, globalizarea implic o reconfigurare geografic, astfel nct spaiul social nu mai este n ntregime definit de spaiu teritorial, distane teritoriale sau granie teritoriale. n acest sens, David Held et al. definesc globalizarea ca fiind procesul care concretizeaz o transformare n organizarea spaial a relaiilor sociale si a tranzaciilor, iar Lubbers si Koorevaar afirm c globalizarea este un proces n care distanele geografice au ncetat s mai fie un factor determinant n stabilirea relaiilor economice, politice si socialculturale n ceea ce ne priveste, considerm c abordarea cu adevrat specific, distinctiv, este nelegerea globalizrii ca deteritorializare. Aceasta nglobeaz, n opinia noastr, toate celelalte nelesuri i n acelasi timp face diferena specific necesar unei noi categorii. Deteritorializarea nseamn si presupune si suprateritorialitate i trans-naionalitate i caracter transfrontalier, fr a se suprapune perfect peste niciuna dintre cele de mai sus. Dac ne este permis, am afirma chiar c deteritorializarea se asociaz uneori (n planul tranzaciilor financiare de exemplu) cu ceea ce am numi detemporalizare, respectiv nvingerea barierelor timpului, realizarea de activiti, transmisiuni etc. on-line, n timp real, life, n direct, cu efect asupra unor populaii ntregi.4

Giddens, A., A treia cale. Renasterea social-democraiei, Editura Polirom, Iasi, 2001, p. 48.


Globalizarea genereaz schimbri sociale si economice profunde, afectnd, prin interconexiunile create ntre ri, instituii, oameni etc., ordinea social mondial si genernd schimbri profunde, n domenii dintre cele mai diverse. n primul rnd, globalizarea transform natura activitii economice. Pieele globale, competiia global si managementul global au reprofilat fundamental obiectivele, organizarea si comportamentul firmelor. Globalizarea este larg asociat cu revoluia tehnologic n transporturi, comunicaii si procesarea datelor. Aceste evoluii au schimbat ceea ce producem si modul cum producem. Muli observatori au caracterizat, n aceast perspectiv, economia global ca informaional, bazat pe cunostine (sau cunoastere), post-industrial sau economie de servicii. Cu o larg cuprindere, Alvin si Heidi Toffler afirm c istoria umanitii a intrat n al treilea val al societii informaionale, dup primul val al vieii rurale si al doilea val al civilizaiei industriale. Mai mult chiar, anumii cercettori asociaz expansiunea relaiilor globale cu declinul sau chiar dispariia capitalismului. Astfel, unele aseriuni vorbesc despre capitalismul trziu, sugernd c acest mod de producie se apropie de final, sau despre societatea postcapitalist, sugernd c am depsit deja capitalismul. Tot mai multe activiti sunt n prezent globale: de la telecomunicaii la piee, producie, sfer monetar si financiar, organizaii globale etc. Plecnd de la diversitatea poziiilor privind abordarea globalizrii si natura activitilor si schimbrilor globale, exist, de asemenea, poziii radical diferite n ceea ce priveste politicile de urmat vis--vis de globalizare. Pe de o parte, neoliberalii argumenteaz c globalizarea trebuie s fie ghidat de forele pieei, iar autoritile publice ar trebui doar s faciliteze aceast dinamic, fr a interveni n aceasta. n contrast, reformistii susin c globalizarea trebuie s fie permanent orientat prin politici publice, incluznd msuri statale si suprastatale. Dintr-o poziie si mai radical, tradiionalistii caut msuri de de-globalizare si rentoarcere la statu quo-ul anterior, al pre-globalizrii. n acelasi timp, ali radicali, precum socialistii globalisti si postmodernistii, susin o continuare a globalizrii, dar n tandem cu o transformare revoluionar, dincolo de structura social de tip capitalist sau raionalist5. Globalizarea este susceptibil la o varietate de explicaii. Anumite preri citeaz avansul tehnologic i dinamica antreprenorial ca fore conductoare din spatele globalizrii, n timp ce alii au subliniat rolul cadrului legislativ la nceput n crearea premiselor si apoi n dirijarea globalizrii. Din punctul lor de vedere, marxitii au vzut capitalismul ca motor al globalizrii, n timp ce alte explicaii au gsit cauzele primare n domeniul structurii cunostinelor si al politicii culturale.

5

Scholte, J. A, Globalization a Critical Introduction, St. Martin's Press, New York, 2000, p. 33.


Fiecare dintre aceste perspective luat individual ofer o nelegere nejustificat de limitat. O cuprindere general a globalizrii ar trebui s combine elemente din diferite abordri. O prea mare simplificare si o nelegere simplist pot genera politici gresite. n cazul globalizrii, relaiile sociale implic legturi complexe care nu pot fi reduse la o singur cauz precum statul, tehnologia, capitalismul sau imperialismul cultural. n ceea ce ne priveste, considerm c globalizarea ca fiind cauzat si impulsionat de o serie de fenomene, foarte diferite dar totusi interconectate, si anume: - rspndirea raionalismului ca un cadru de cunoastere dominant; - anumite evoluii n dezvoltarea capitalist; - inovaii tehnologice n comunicaii si procesarea datelor; - construirea unui cadru de reglementare

Capitolul 2 Globalizarea financiar i politica monetarDac exist un domeniu unde capitalismul s-a putut elibera total de constrngerile impuse de timp si spaiu, acesta este cel al finanelor. Mobilitatea capitalului sub forma sa monetar nu este un fenomen nou, nc din Evul Mediu, cambia facilitnd realizarea de transferuri de fonduri prin simplul joc al hrtiilor. nsoind expansiunea internaional a schimburilor, creditul a fost la origine doar o simpl prelungire n timp si spaiu a decontrilor tranzaciilor comerciale, dar, foarte repede, funcia financiar a devenit autonom n raport cu sfera comercial. Dezvoltarea finanelor internaionale dup 1945 prezint caracteristici particulare. Multiplicarea problemelor legate de pli si a cazurilor de repudiere a datoriilor din partea debitorilor suverani ntre cele dou rzboaie, de la Rusia la America Latin, a ncurajat aplicarea unui sistem financiar multilateral public, administrat de instituiile de la Bretton Woods. Paralel, contradiciile politicii financiare americane trebuiau s antreneze formarea unei piee internaionale a capitalurilor private. Cresterea exponenial a acestei piee ncepnd cu anii 1960 nu a fost deloc compatibil cu meninerea regimului paritilor fixe promovate prin acordurile Bretton Woods. Prbusirea acestui regim la nceputul anilor 1970 a determinat progresiv cderea tuturor obstacolelor n calea unei liberalizri complete a miscrilor de capital. Combinate cu revoluia comunicaiilor, politicile de dereglementare au dus la ntrirea procesului de globalizare financiar. Cea mai recent form a globalizrii, aceasta const n apariia unei reele financiare globale, funcionnd permanent pe cvasitotalitatea fuselor orare, dar aduce cu sine si contrapartida inerent acestei globalizri, instabilitatea monetar si crizele financiare.


n ultimele dou decenii, activitatea bancar internaional a cunoscut si ea un amplu proces de globalizare. Unele bnci, n loc de a colecta depozite dintr-o ar pentru a acorda mprumuturi n alt ar, au adoptat o strategie de colectare de fonduri si acordare de credite n interiorul diverselor piee naionale, graie implantrii locale. Altele i-au axat dezvoltarea pe pieele financiare, ncercnd de asemenea s finaneze local portofoliile de titluri naionale. Unele au optat pentru un model mondial de banc de retail sau activiti corporatiste, institutiile de credit fcnd eforturi tot mai mari pentru a rspunde nevoilor clientelei prin intermediul prezenei si finantrii locale. Ambiia mondial (sau multinaional) astfel definit este diferit de conceptul de banc internaional, bazat pe colectarea de surse dintr-o ar pentru finanarea mprumuturilor ntr-o alta. Principala diferen ntre activitatea bancar global si cea internional ine de modul de finanare a activelor strine creane asupra debitorilor aflai n afara rii de origine. O banc internaional utilizeaz fonduri provenind de pe piaa sa intern, n timp ce o banc global utilizeaz fonduri colectate chiar de pe piaa extern nssi. Altfel spus, prima este centrat pe activiti transfrontaliere, n timp ce a doua finaneaz economia local prin resurse locale. La nivel macroeconomic, bncile au nceput, odat cu mijlocul anilor 1980, s fie cuprinse n miscarea global de liberalizare a activitilor financiare, ce a avut ca efect cresterea puternic a presiunii concureniale. Sectorul serviciilor financiare s-a globalizat progresiv si a cptat o dimensiune mondial. Globalizarea financiar corespunde constituirii unei vaste piee mondiale a banilor. nceput n 1982, aceasta se bazeaz pe trei factori, si anume: decompartimentarea pieelor, dereglementarea financiar si dezintermedierea. Astfel, mutaiile financiare cu care se confrunt sectorul bancar sunt determinate de globalizarea financiar n primul rnd, dar si de inovaiile tehnologice si financiare. Toate aceste cauze au condus dup anii 1990 la o serie de operaiuni de restructurare si consolidare n sectorul bancar. O prim form de manifestare a restructurrilor de pe pieele bancare naionale a fost concentrarea bncilor, cu efect asupra reducerii importante a numrului de bnci si de uniti bancare. n cursul deceniului trecut, numrul fuziunilor si achiziiilor n sectorul financiar mondial (bnci, asigurri, societi de investiii) a crescut de 6 ori, pentru ca dup anul 1999 s se nregistreze o scdere a numrului acestor operaiuni, n special n cadrul Uniunii Europene6. Dac faza iniial a constituit-o consolidarea la nivel naional, majoritatea fuziunilor si achiziiilor realizndu-se n cadru naional, ulterior activitatea s-a deplasat n afara granielor. Din punct de vedere industrial, operaiunile de restructurare bancar se exprim prin operaiile de consolidare a bilanurilor sau a fondurilor proprii prin fuziuni si achiziii, care sunt cea mai spectaculoas form. Restructurrile bancare vizeaz un efort important de raionalizare a6

EU Banking Structures, Banca Central European, oct. 2005, p. 8.


resurselor si a mijloacelor, n scopul reducerii cheltuielilor. Ele se manifest prin dou forme de concentrare: concentrarea intra-sectorial si concentrarea inter-sectorial. n primul caz, raionalizarea si eficientizarea decurg din economiile de scar rezultate din cretere si expansiune, iar n al doilea caz din economiile de gam. n plan microeconomic, de la o activitatea exercitat cvasi-artizanal, s-a ajuns astzi ca numai un grup bancar Citigroup s aib peste 270000 angajai, repartizai n 3200 de uniti prezente n 100 ri de pe 6 continente si s gestioneze 200 milioane de conturi ale clienilor.7 Reorganizarea pe scar industrial a activitilor bancare a fost facilitat de avntul tehnologiilor informatice si de comunicare. Diversificarea activitilor, regruprile, repoziionrile strategice, toate acestea vizeaz reducerea costurilor si a riscurilor, precum si dezvoltarea portofoliului de clieni. Liberalizarea condiiilor de operare n bnci a dus la transformarea modului lor de organizare, redefinirea competenelor si a activitilor specifice. O adevrat reorientare strategic tehnic si comercial este pe cale de a se realiza n cadrul marilor grupuri multispecializate prezente n marile centre financiare ale lumii. Toate sunt motivate de cutarea de noi surse de creare de valoare si de economii de scar. Este pe cale s se realizeze un nou model de banc, bazat pe noile activiti, dar confruntat, de asemenea, cu provocarea globalizrii, care se va accentua n deceniile urmtoare. Ultima perioad de timp a cunoscut o liberalizare fr precedent, prin reducerea drastic a barierelor globale n calea concurenei. Dereglementarea produs peste tot n lume a permis consolidarea si extinderea ctre tipuri tot mai variate de instituii financiare. mbuntirile n procesele informatice, telecomunicaii si tehnologii financiare au facilitat extinderea geografic, permind instituiilor s administreze fluxuri tot mai mari de informaii din mai multe locaii si s evalueze si gestioneze riscurile cu costuri mai mici, fr a avea neaprat o proximitate geografic fa de clieni. Cresterea activitilor transfrontaliere ale companiilor nefinanciare a mrit si ea cererea pentru instituiile care furnizeaz servicii financiare dincolo de frontiere. Totusi, industria serviciilor financiare n general, si sectorul bancar n particular, rmn departe de a fi deplin globalizate. Cu toat consolidarea bancar masiv din rile dezvoltate, fuziunile si achiziiile transfrontaliere au fost mai puin frecvente8. Este foarte probabil ca industria bancar s nu devin niciodat complet globalizat. Unele servicii bancare cum ar fi creditarea micilor afaceri ar putea rmne apanajul bncilor mici, locale, n timp ce alte servicii cum ar fi creditele sindicalizate se preteaz mai mult la a fi furnizate de instituii mari, globale. Un studiu cu privire la amploarea globalizrii industriei bancare9 constata c dou treimi din firmele7 8

www.citigroup.com; Report on consolidation in the financial sector, Group of Ten, BRI, 2001, http://www.bis.org/publ/gten05.htm. 9 Berger, A. N. et al., To what extent will the banking industry be globalized? A study of bank nationality and reach in 20 European nations, Journal of Banking and Finance, nr. 27/2003, pp. 383- 415.


multinaionale studiate alegeau o banc cu sediul central n ara gazd si mai puin de 20% dintre ele alegeau o banc din ara lor de origine. Filialele companiilor multinaionale prefer s foloseasc serviciile unei bnci care cunoaste piaa local, cultura, limba si reglementrile locale, mai degrab dect bnci care sunt familiare cu condiiile de pe piaa rii de origine. Aceasta sugereaz c extinderea globalizrii va rmne limitat. Totusi, n rile cu nivel sczut de dezvoltare financiar (cum ar fi fostele ri socialiste), multinaionalele prefer s lucreze cu bnci din rile lor de origine sau cu bnci globale, dect cu bnci locale.

Capitolul 3 Efectele globalizrii financiare asupra politicii monetare din RomniaVom ncerca n acest capitol sintetizarea principalelor particulariti i limitarile politicii monetare n economiile emergente deschise si de dimensiuni reduse din Europa Centrala si de Est. Vom face referire cu precdere la politica monetara din Romania, confruntata cu o serie de provocari ca urmare a liberalizarii fluxurilor de capital, n urma manifestrii globalizrii financiare. n prezent, atingerea obiectivului pe termen lung al politicii monetare, respectiv meninerea unei inflaii reduse si stabile, constituie o adevarat provocare att pentru economiile industrializate, ct i pentru economiile emergente, n condiiile globalizrii financiare. n cazul celor din urm, bancile centrale s-ar putea confrunta cu o sarcina mai dificil, aceea de a raspunde ocurilor reale i celor nominale, ntruct pieele financiare sunt insuficient de mature i opereaz cu instrumente mai puin diversificate. Asemenea ocuri sunt de regul generate de variaiile neanticipate ale preurilor alimentelor, energiei i ale preurilor administrate, precum si de fluxurile masive de capital, care impun limitari la adresa eficienei politicii monetare. Aceste limitari fac cu att mai imperioas necesitatea implementrii unui mix compensatoriu de politici. Fr sprijinul altor politici economice, exist riscul ca stabilitatea preurilor s fie realizata n detrimentul altor echilibre macroeconomice, ceea ce se poate dovedi n ultima instanta un proces autoreversibil. De exemplu, este evident ca, n contextul intrarilor masive de capital, cresterea ratelor dobanzilor pentru mentinerea inflatiei la un nivel scazut si stabil ar putea avea drept rezultat majorarea deficitului de cont curent. Pe parcursul ultimelor decenii, au existat trei strategii standard de politica monetara care s-au bucurat de succes n ceea ce priveste furnizarea unei ancore nominale eficiente, respectiv tintirea agregatelor monetare, tintirea cursului


de schimb si tintirea inflatiei. Dintre acestea, numai ultimele doua sunt utilizate n prezent de noile state membre ale Uniunii Europene din Europa Centrala si de Est. intirea agregatelor monetare a devenit ineficient pe masur ce inovaiile financiare au destabilizat relaia dintre agregatele monetare i veniturile nominale. Aceste inovaii au fost induse de intrarile de capital, de know-how-ul asociat privatizrii sistemului bancar, precum si de inflaia scazuta. Totui, bancile centrale acorda n continuare atentie agregatelor monetare n masura n care acestea contin informatii utile procesului de prognozare a inflatiei. Economiile de dimensiuni mai reduse tind sa prefere ancorele de curs de schimb, respectiv regimuri de tip consiliu monetar n Bulgaria, Estonia si Lituania sau hard peg n Letonia. Celelalte tari au optat pentru aranjamente de curs de schimb mai flexibile, de la flotare libera n Polonia si flotare controlata n Republica Ceha si n Romania pana la o banda de fluctuatie a cursului de schimb de tip ERM II n Ungaria, asociate cu strategia de tintire a inflatiei. n cadrul regimurilor de tip consiliu monetar, politica monetar este lasat pe seama unui pilot automat, n timp ce bncile centrale care practic intirea inflatiei utilizeaza n mod activ instrumentele de politica monetara disponibile si adopta decizii complexe n vederea realizarii obiectivului unei inflatii reduse si stabile. Indiferent de strategia de politica monetara utilizata, intrarile masive de capital au creat o dilema pentru autoritatile monetare. Lipschitz si alii (2002) compara rile aflate n tranzitie, care se expun n fata pietelor internationale de capital, cu cetatenii cinstiti care traiesc ntr-o lume periculoasa, acestea fiind vulnerabile la fluxurile de capital semnificative cu potential reversibil. Pe de o parte, intrarile de capital stimuleaza dezvoltarea economiei, sprijinind astfel convergenta reala; acestea contribuie, de asemenea, la reducerea presiunilor inflationiste pe termen scurt prin efectele pe care le au asupra aprecierii cursului de schimb. Pe de alta parte, aceasta apreciere poate eroda competitivitatea externa a economiei, amplificand astfel dezechilibrele externe. Dezechilibrele externe mari sporesc vulnerabilitatea economiei la modificarea perceptiei investitorilor sau la socurile asociate volatilitatii nalte de pe pietele externe, ceea ce conduce la deprecierea monedei si, n cele din urma, la o inflatie mai mare. n Romnia, liberalizarea contului de capital i adoptarea strategiei de intire a inflaiei au fost realizate cu o anumita ntarziere fa de alte ri din Europa Centrala si de Est. Aceasta amanare a fost justificata de mai multe ratiuni. n primul rand, ntarzierea reformelor structurale din anii 90 s-a reflectat n niveluri nalte ale inflatiei si ale ratelor dobanzilor. n al doilea rand, s-a impus restructurarea sistemului bancar pentru ca sectorul financiar sa devina suficient de solid pentru a face fata liberei circulatii a fluxurilor de capital. Si daca vorbim despre soliditatea sectorului financiar, mpartaim opinia lui Jos Manuel Gonzlez-Pramo (2007), care a explicat ca, urmare a comportamentului financiar prociclic sau a acumularii de excese n perioade de expansiune puternica, sistemele financiare risca mai degraba sa amplifice decat sa atenueze efectul


socurilor. n al treilea rand, era necesara asigurarea unui nivel satisfacator de acoperire a importurilor cu rezervele internationale, acest obiectiv fiind ndeplinit n prima jumatate a deceniului actual. Trebuie remarcat faptul ca, n pofida acestei amanari, liberalizarea contului de capital a fost realizata n conformitate cu urmatoarele principii: intrarile naintea iesirilor, fluxurile pe termen mediu si lung naintea fluxurilor pe termen scurt, investitiile directe naintea investitiilor de portofoliu si respectarea succesiunii banci-firme-populatie. Respectand aceste principii, liberalizarea deplina a contului de capital a fost finalizata n anul 2006, nainte de aderarea Romniei la Uniunea Europeana, si s-a suprapus peste adoptarea strategiei de tintire directa a inflatiei n anul 2005. n ceea ce privete cadrul de politic monetar, n primul rand, era necesar asigurarea unei sustenabiliti sporite a dezinflaiei. n al doilea rand, relatia dintre agregatele monetare si inflatie devenise deosebit de instabila. n al treilea rand, un regim de curs de schimb ancorat la o alta valuta era extrem de riscant n conditiile aparitiei unui trend de apreciere determinat de deschiderea progresiva a contului de capital. Adoptarea mai rapida a strategiei de tintire directa a inflatiei nu a fost posibila, ntrucat nu toate preconditiile erau ndeplinite. Rata inflatiei se situa la un nivel exprimat prin doua cifre, iar dominanta fiscala, desi n scadere, era nca persistenta. n plus, mecanismul de transmisie a politicii monetare diminua eficienta actiunilor de politica monetara. Nu n ultimul rand trebuie mentionat faptul ca nici capacitatea de prognozare a bancii centrale nu era suficient dezvoltata.n perioada premergatoare ultimelor etape ale liberalizarii contului de capital si adoptarii strategiei de tintire directa a inflatiei, BNR a initiat, ncepand cu luna noiembrie 2004, o politica de flexibilizare a cursului de schimb, caracterizata prin interventii mai putin frecvente si mai putin previzibile, atat pe piata monetara, cat si pe piata valutara, n scopul descurajarii intrarilor de capital speculativ. Concomitent si urmarind acelasi scop, banca centrala a redus, atunci cand a fost posibil, rata dobanzii de politica monetara si a sterilizat numai partial surplusul de lichiditate. Cu toate acestea, dat fiind ca se confrunta cu o crestere puternica a cererii agregate, BNR a trebuit sa sporeasca restrictivitatea politicii monetare. Aceasta s-a realizat n special prin majorarea ratelor rezervelor minime obligatorii si prin adoptarea de masuri administrative si prudentiale. De asemenea, banca centrala a recurs la persuadarea si constientizarea atat a publicului, cat si a sectorului bancar n ceea ce priveste necorelarea dintre resurse si plasamente. n ansamblu, orientarea politicii monetare a devenit mai restrictiv, n pofida reducerilor semnificative ale ratelor dobanzii de politic monetar. Pachetul de masuri administrative si prudentiale a vizat nasprirea criteriilor de eligibilitate pentru persoanele fizice si limitarea, n cazul bancilor, a gradului de expunere decurgand din mprumuturile n valuta. Evitarea adoptarii acestor


masuri ar fi condus la majorari nedorite la nivelul activitatii institutiilor financiare nebancare. n momentul de fata, acest proces se afla n stadiu de finalizare. Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la nceputul anului 2007, unele dintre aceste masuri au devenit ineficiente, ntrucat domeniul lor de aplicare viza numai institutiile de credit autohtone. n plus, institutiile de credit au reusit sa identifice o serie de modalitati de eludare a acestor restrictii. Cu timpul, efectele pozitive ale acestor masuri au fost erodate de distorsiuni. n cele din urma, banca centrala a hotarat eliminarea acestor masuri si, din acel moment, institutiilor de credit li s-a permis sa si desfasoare activitatea de creditare pe baza regulamentelor interne de evaluare a riscului, supuse anterior aprobarii de catre Banca Nationala a Romaniei. Banca centrala a reusit sa coboare rata medie anuala a inflatiei de la 11,9 la suta n anul 2004 la 4,8 la suta n anul 2007. Cu toate acestea, politica monetara nu a putut evita adancirea treptata a deficitului de cont curent de la 8,4 la suta din PIB n anul 2004 la aproximativ 14 la suta din PIB n anul 2007. Aceasta evolutie reflecta, ntr-o anumita masura, procesul de convergenta a Romaniei catre Uniunea Europeana. Totusi, expansiunea consumului privat a determinat n mare masura evolutia negativa a soldului contului curent, iar amplitudinea acestuia arunca o umbra asupra performantelor macroeconomice relativ favorabile ale Romaniei. O alta sursa de preocupare o reprezint majorarea contribuiei datoriei pe termen scurt la finanarea contului curent. Dependena sporit a sectorului privat de intrrile de capital pe termen scurt sporete gradul de vulnerabilitate a economiei, ndeosebi n contextul turbulenelor de pe pieele financiare internaionale. n perioadele de optimism al pieelor, investitorii par mai puin preocupai de factorii fundamentali, dar acetia devin mult mai prudeni n urma producerii socurilor economice si financiare. Privind n perspectiva, derularea procesului de convergenta a economiei Romaniei cu Uniunea Europeana va depinde n buna masura de coerenta generala a politicilor economice implementate de autoritati. Apreciez ca este esential ca liniile directoare ale programelor economice sa fie respectate cu strictete, dincolo de orizontul scurt al unui ciclu electoral.Procesul de adoptare a euro impune o gestionare atenta, care sa ia n considerare faptul ca economia Romaniei necesita o perioada de ajustare nainte de intrarea n ERM II, n decursul careia toate reformele structurale importante sa fie finalizate. Aceasta perioada trebuie considerata o oportunitate de desavarsire a unor reforme aplicate anterior, n functie si de elementele care ar putea aparea pe parcurs. Banca centrala va continua sa implementeze strategia de tintire directa a inflatiei. Astfel va fi asigurata apropierea treptata a ratei inflatiei de nivelurile compatibile cu ndeplinirea criteriului de la Maastricht privind stabilitatea preturilor. Totodata, practicarea unei politici fiscale prudente va sprijini sustenabilitatea finantelor publice. Sunt ncredintat ca o inflatie redusa si stabila si o pozitie fiscala solida vor contribui la ndeplinirea criteriilor de convergenta


nominala privind rata dobanzii pe termen lung si stabilitatea cursului de schimb. n aceste conditii, exista posibilitatea ca Romania sa intre n zona euro la orizontul anului 2014. Eugenio Domingo Solans (2000) afirma c, ntr-un cadru de interdependen financiar global i de incertitudine sporit, politica monetar ideal ar trebui s se caracterizeze prin angajament, consisten dinamic, transparen, asumarea responsabilitii, evaluare calitativ, evitarea fluctuatiilor excesive si flexibilitate, set de atribute care implica, n mod inevitabil, complexitate. Aceasta afirmatie, evideniaz faptul ca politica monetara trebuie sa se ghideze dupa un set de principii care pot sprijini nfruntarea incertitudinilor sporite. ntr-un astfel de mediu, bancile centrale trebuie sa exercite o monitorizare mai atenta a evolutiilor pe pietele financiare n vederea identificarii principalelor surse generatoare de riscuri si vulnerabilitati nca dintr-un stadiu incipient. Aceste institutii trebuie sa si manifeste disponibilitatea n ceea ce priveste solutionarea problemelor de natura sa genereze fluctuatii excesive sau sa afecteze transmisia eficienta a politicii monetare. n tarile cu economii emergente din Europa Centrala si de Est, realizarea convergentei reale si nominale cu Uniunea Europeana constituie un proces care implica provocari substantiale pentru politica monetara. n absenta unei corelatii negative pe termen lung ntre inflatie si somaj, politica monetara trebuie sa se axeze pe mentinerea unei inflatii reduse si stabile. Ctigurile de dezinflaie rezultate din aprecierea monedei naionale i deficitele substaniale de cont curent nu sunt nesustenabile. n atare condiii, politica monetar este n acelai timp art obscur i stiin, iar sprijinul din partea celorlalte politici este strict necesar. Aceea logic se aplic i concluziei referitoare la compromisul dintre ritmul accelerat al dezinflaiei si stabilitatea financiar. arile care s-au angajat n procesul dezinflaionist ar trebui sa aleaga un ritm adecvat al dezinflatiei pentru a evita conflictul cu obiectivul stabilitatii financiare. Incapacitatea mentinerii stabilitatii financiare nu poate decat sa conduca la reinflamarea inflatiei. Acest fapt mi reaminteste de instructiunile de securitate standard de la bordul aeronavelor conform carora, n cazul depresurizarii cabinei, parintele este cel care trebuie sa si puna mai ntai masca de oxigen pe fata si numai dupa aceea sa o ataseze copilului.Am subliniat anterior ca politica monetara are nevoie de sustinerea celorlalte politici, n special din partea politicii fiscale si a politicii veniturilor, care trebuie sa fie prudente si nu prociclice. n ncheiere, sustin parerea conform careia adoptarea tintirii directe a inflatiei (care, ntr-un anumit sens, este un fel de regula) ar trebui sa fie nsotita de o regula fiscala. Utilizarea deciziilor administrative ca substitut pentru lipsa sustinerii din partea unui mix adecvat de politici nu functioneaza decat pe termen scurt. n curand, agentii privati vor nvata cum sa evite restrictiile administrative si astfel problemele vor reaparea. Singura solutie viabil este reprezentat de implementarea unui mix coerent de politici,


care sa susn cresterea economic i s menin stabilitatea macroeconomic. Reformele structurale, inclusiv cele din sectorul financiar, dein un rol esenial n cadrul acestui mix. Rodrigo de Rato (2007), afirma c. globalizarea financiar are un potenial mai mic de a genera instabilitate n acele ri n care sectoarele financiare sunt mai dezvoltate, instituiile mai puternice, politicile macroeconomice mai sanatoase i sistemele comerciale mai deschise. Realizarea unui mix de politici adecvat este mult mai important decat fiecare politic n parte. Restrictivitatea sporit a politicii monetare nu poate compensa dect pe termen scurt lipsa susinerii din partea reformelor structurale, a politicii fiscal-bugetare i a politicii veniturilor, iar situaia rezultant ar fi suboptim din perspectiva convergenei reale. Politica fiscalbugetar deine un rol-cheie n asigurarea meninerii dezechilibrului extern la un nivel sustenabil. Cu alte cuvinte, sectorul public ar trebui s se restrng pentru a oferi un spaiu de manevr mai extins sectorului privat, evitnd astfel i practicarea unei conduite prociclice. Totodata, politica veniturilor trebuie s ramn prudent din considerente similare i s nu transmit semnale inadecvate pentru stabilirea salariilor n sectorul privat.

ConcluziiGlobalizarea este un termen foarte uzitat cruia i putem atribui numeroase semnificaii. Prin acest termen putem nelege dezvoltarea pieelor financiare globale, creterea corporaiilor transnaionale i dominaia lor crescnd asupra economiilor naionale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociaz globalizrii, incluznd ptrunderea valorilor de pia n acele domenii de care ele nu aparin n mod tradiional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodat


despre globalizarea informaiei i a culturii, despre rspndirea televiziunii, a Internetului i a celorlalte forme de comunicare i despre mobilitatea crescut a comercializrii ideilor. Pe rnd, globalizarea este privit ca: internaionalizare (de exemplu, Paul Hirst si Grahame Thompson abordeaz globalizarea n termeni de fluxuri largi si n continu crestere ale comerului i investiiilor de capital ntre rile lumii), liberalizare (referindu-se la un proces de nlturare a restriciilor impuse de autoriti n calea schimburilor dintre ri, n scopul crerii unei economii mondiale deschise, fr granie), universalizare (cnd Oliver Reiser si B.Davies au inventat cuvntul a globaliza/globalizare n anii 1940, aveau n minte universalizarea si prevedeau o sintez planetar a culturilor ntr-un umanism global), occidentalizare/ modernizare (urmnd aceast idee, globalizarea este dinamic, pentru c structurile sociale ale modernitii capitalism, raionalism, industrialism, birocratism etc. sunt rspndite peste tot n lume, n acest proces ele distrugnd implicit culturile existente si autodeterminarea local; globalizarea este uneori descris ca un imperialism tip McDonalds sau, mai drastic, pur si simplu colonializare) si, n fine, deteritorializare. Globalizarea financiar corespunde constituirii unei vaste piee mondiale a banilor. nceput n 1982, aceasta se bazeaz pe trei factori, si anume: decompartimentarea pieelor, dereglementarea financiar si dezintermedierea. Astfel, mutaiile financiare cu care se confrunt sectorul bancar sunt determinate de globalizarea financiar n primul rnd, dar i de inovaiile tehnologice si financiare. Ultima perioad de timp a cunoscut o liberalizare fr precedent, prin reducerea drastic a barierelor globale n calea concurenei. Dereglementarea produs peste tot n lume a permis consolidarea si extinderea ctre tipuri tot mai variate de instituii financiare. mbuntirile n procesele informatice, telecomunicaii si tehnologii financiare au facilitat extinderea geografic, permind instituiilor s administreze fluxuri tot mai mari de informaii din mai multe locaii si s evalueze si gestioneze riscurile cu costuri mai mici, fr a avea neaprat o proximitate geografic fa de clieni. Cresterea activitilor transfrontaliere ale companiilor nefinanciare a mrit si ea cererea pentru instituiile care furnizeaz servicii financiare dincolo de frontiere. Politica monetar este o component de baz a politicii economice, alturi de alte componente, n principal politica bugetar i politica fiscal, avnd un rol important n realizarea obiectivelor principale ale acesteia, i anume: stabilitatea preurilor, asigurarea unei creteri economice echilibrate, ocuparea deplin a forei de munc i asigurarea echilibrului balanei de pli externe. n prezent, atingerea obiectivului pe termen lung al politicii monetare, respectiv meninerea unei inflaii reduse si stabile, constituie o adevarat provocare att pentru economiile industrializate, ct i pentru economiile emergente, n condiiile globalizrii financiare. n cazul


celor din urm, bancile centrale s-ar putea confrunta cu o sarcina mai dificil, aceea de a raspunde ocurilor reale i celor nominale, ntruct pieele financiare sunt insuficient de mature i opereaz cu instrumente mai puin diversificate. Asemenea ocuri sunt de regul generate de variaiile neanticipate ale preurilor alimentelor, energiei i ale preurilor administrate, precum si de fluxurile masive de capital, care impun limitari la adresa eficienei politicii monetare. ntr-un cadru de interdependen financiar global i de incertitudine sporit, politica monetar ideal ar trebui s se caracterizeze prin angajament, consisten dinamic, transparen, asumarea responsabilitii, evaluare calitativ, evitarea fluctuatiilor excesive si flexibilitate, set de atribute care implica, n mod inevitabil, complexitate.

Bibliografie1. Berger, A. N. et al., To what extent will the banking industry be globalized? A study of bank nationality and reach in 20 European nations, Journal of Banking and Finance, nr. 27/2003; 2. Giddens, A., A treia cale. Renasterea social-democraiei, Editura Polirom, Iasi, 2001;3.

Held, D., McGrew, A., Goldblatt, D., Perraton, J., Transformri globale. Politic, economie si cultur, Editura Polirom, Iasi, 2004;

4. Ohmae, K., The End of the Nation State, Free Press, New York, 1995; 5. Scholte, J. A, Globalization a Critical Introduction, St. Martin's Press, New York, 2000;


6.

Soros, George, Despre globalizare, Ed. Polirom, Iai, 2002;

7. www.bis.org 8. www.bnr.ro 9. www.centralbanking.co.uk 10. www.imf.org 11. www.britannica.com 12. www.ecb.int

Documents

Impactul Globalizarii re Asupra Politicii Monetare