1
IMPARATII SI STATUL ROMAN IN SECOLUL I Intr-un capitol aparte vom trece in revista restaurarea religioasa si inflorirea culturala care vor desavarsi „secolul lui Augustus”.Pentru moment, ne gandim la opera omului de stat; fiindca, in raport cu aceasta se vor situa imparatii primului secol, chiar daca nu e decat schitata in multe cazuri, chiar echivoca in altele. Succesiunea imperiala si suveranii O data cu moarte lui Augustus, am putea crede, la rigoare, ca se va incheia si tutela exceptionala a unui om exceptional si ca Republica isi va relua cursul. Cu atat mai mult cu cat principatul nu era, teoretic, nici monarhic, nici ereditar. Imparatii „iulio-claudieni”(14-68) Se recunosc comod sub aceasta vocabul patru printi care, in succesiunea directa a lui Augustus, apartin in acelasi timp gintii Iulia si marii familii patriciene Claudii Nerones.In lipsa unui principe succesoral,se pare ca sangele lui Augustus a fost factorul decisiv in ascensiunea la Imperiu. S-a remarcat chiar ca Nero, descendent direct din Augustus, prin Iulia si cele doua Agrippine, va avea mai mari sanse de izbanda decat Britannicus, care nu descindea decat din Livia. Numai Tiberius nu era din sangele Iuliilor: Augustus nu l-a adoptat decat din necesitate si l-a facut sa simta acest lucru. El se va razbuna insa, indarjindu-se impotriva posteritatii primului principe si abtinandu-se sa hotarasca un ordin de succesiune care s- a realizat pe cai capricioase, traversand complexa ramificatie a familiei, in voia imprejurarilor si prin cateva asasinate de stat.A fost desemnat Caligula mai mult pentru scurta lui popularitate decat ca mostenitor privat al lui Tiberius; Claudius a fost adus la conducerea Imperiului fara voia lui de catre pretorieni; Nero i-a succedat datorita artificiilor si otravurilor celei de-a doua Agrippine. La aceasta dezordine succesorala, stingerea liniei lui Augustus adauga, in 68, o noua cauza de perplexitate. Evolutia Principatului Intarirea monarhiei Putine schimbari in titulatura:acel praenomen imperatoris, abandonat de Tiberius, nu va reaparea oficial decat incepand cu Vespasian.

Imparatii Si Statul Roman in Secolul i

Embed Size (px)

DESCRIPTION

................

Citation preview

Page 1: Imparatii Si Statul Roman in Secolul i

IMPARATII SI STATUL ROMAN IN SECOLUL I

Intr-un capitol aparte vom trece in revista restaurarea religioasa si inflorirea culturala care vor desavarsi „secolul lui Augustus”.Pentru moment, ne gandim la opera omului de stat; fiindca, in raport cu aceasta se vor situa imparatii primului secol, chiar daca nu e decat schitata in multe cazuri, chiar echivoca in altele.

Succesiunea imperiala si suveranii

O data cu moarte lui Augustus, am putea crede, la rigoare, ca se va incheia si tutela exceptionala a unui om exceptional si ca Republica isi va relua cursul. Cu atat mai mult cu cat principatul nu era, teoretic, nici monarhic, nici ereditar.

Imparatii „iulio-claudieni”(14-68)

Se recunosc comod sub aceasta vocabul patru printi care, in succesiunea directa a lui Augustus, apartin in acelasi timp gintii Iulia si marii familii patriciene Claudii Nerones.In lipsa unui principe succesoral,se pare ca sangele lui Augustus a fost factorul decisiv in ascensiunea la Imperiu. S-a remarcat chiar ca Nero, descendent direct din Augustus, prin Iulia si cele doua Agrippine, va avea mai mari sanse de izbanda decat Britannicus, care nu descindea decat din Livia. Numai Tiberius nu era din sangele Iuliilor: Augustus nu l-a adoptat decat din necesitate si l-a facut sa simta acest lucru. El se va razbuna insa, indarjindu-se impotriva posteritatii primului principe si abtinandu-se sa hotarasca un ordin de succesiune care s-a realizat pe cai capricioase, traversand complexa ramificatie a familiei, in voia imprejurarilor si prin cateva asasinate de stat.A fost desemnat Caligula mai mult pentru scurta lui popularitate decat ca mostenitor privat al lui Tiberius; Claudius a fost adus la conducerea Imperiului fara voia lui de catre pretorieni; Nero i-a succedat datorita artificiilor si otravurilor celei de-a doua Agrippine. La aceasta dezordine succesorala, stingerea liniei lui Augustus adauga, in 68, o noua cauza de perplexitate.

Evolutia Principatului

Intarirea monarhiei

Putine schimbari in titulatura:acel praenomen imperatoris, abandonat de Tiberius, nu va reaparea oficial decat incepand cu Vespasian.