Indrumator Pt Licenta Baia Mare 2011

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE RESURSE MINERALE SI MEDIU

S P E C I A L I Z A R E A

MĂSURĂTORI TERESTRE ŞI CADASTRU

ÎNDRUMĂTORUL ABSOLVENTULUI

PENTRU ÎNTOCMIREA

LUCRĂRII DE LICENŢĂ

BAIA MARE

2011

UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE specializarea: MĂSURĂTORI TERESTRE SI CADASTRU

.

P R E F A Ţ Ă

Dezvoltarea armonioasă a aşezărilor omeneşti, urbane şi rurale, perfecţionarea

continuă a bazei tehnico-materiale a tuturor ramurilor economiei naţionale concretizate

prin retehnologizarea celor existente şi crearea unor ramuri noi, în cadrul unor

întreprinderi mici, mijlocii şi mari, arondate unor localităţi deja existente sau nou create,

pune specialistului topograf, prin lucrări în domeniile cadastrului şi amenajarea

teritoriului, probleme din ce în ce mai complexe, economice şi sociale.

Exigentele viitorului atribuie deci, topografiei, cadastrului şi organizării

teritoriului sarcini importante care impun, pentru dezvoltarea lor, o activitate din ce în ce

mai complexa, organizată şi condusă de cadre cu o bună pregătire profesională şi

ştiinţifică.

Printre aceste cadre tehnice, cu un aport substanţial, se află specialistul care

posedă cunoştinţe superioare în domeniul topografiei, cadastrului şi organizării

teritoriului.

Un asemenea specialist este pregătit în strânsă corelare cu ştiinţele tehnice

din domeniul construcţiilor, după planuri de învăţământ care conţin un număr strict de

discipline de specialitate topografică: Geodezie, Topografie generală şi inginerească,

Fotogrammetrie, Cadastru, Evidenţa fondului topografic, Evaluarea bunurilor imobile,

precum şi Construcţii civile, Amenajarea şi organizarea teritoriului, Îmbunătăţiri funciare,

Drept funciar ş.a.

Asigurarea unei pregătiri de specialitate corespunzătoare prin aceste

discipline are în vedere formarea viitorilor specialişti şi pentru activitatea de cercetare şi

proiectare.

Activitatea de cercetare-proiectare finalizată prin întocmirea proiectului de

absolvire, reflectă nivelul de pregătire teoretică şi practică a absolventului, prin

posibilitatea de rezolvare tehnică, ştiinţifică şi organizatorică a unei probleme reale,

desprinsă din activitatea economică cotidiană.

Pentru a veni în sprijinul absolvenţilor specializării „Măsurători Terestre şi

Cadastru”, a fost elaborată lucrarea “Îndrumător pentru întocmirea proiectului de

absolvire” cu intenţia de a constitui un ghid util în respectarea unei metodologii unitare de

întocmire a proiectului, pe acele direcţii care impun şi se pretează la acest lucru.

Fiind la început, lucrarea permite completări şi sugestii concrete, pe care le

aştept din partea specialiştilor şi nu numai.

2


.

CUPRINS

Partea I: Structura lucrării de licenţă

P R E F A Ţ Ă................................................................................................................2

CUPRINS………………………………………………………………………………...........3

1.INTRODUCERE Obiectivul proiectului de absolvire..............................................17

1.1 Importanţa proiectului de absolvire......................................................................11

2.TEMA DE PROIECT....................................................................................................18

2.1 Cerinţele temei.....................................................................................................18

2.2 Surse de obţinere a temei....................................................................................18

2.3 Locul de realizare a temei....................................................................................18

2.4. Structura proiectului de absolvire.......................................................………......19

3. CONŢINUTUL PROIECTULUI DE ABSOLVIRE.......................................................20

3.1. Elemente de bază...................................................................................................20

3.1.1. Partea scrisă..............................................................................................20

3.1.2. Partea grafica...................................................................................... …..20

3.2. Conţinutul elementelor de structură ale proiectului..................................................21

3.2.1. Scopul şi importanţa temei de proiect........................................................21

3.2.2. Localizarea geografică şi administrativă....................................................22

3.2.3. Situaţia lucrărilor geodezice şi topografice.................................................23

3.2.4. Prezentarea aparatelor şi a soft-urilor utilizate ..........................................24

3.2.5. Metodologia de rezolvare a proiectului......................................................24

3.2.6. Stabilirea reţelei topografice.......................................................................25

3.2.6.1. Materializarea şi determinarea sistemului de referinţă.................25

3.2.6.2.Realizarea reţelei de sprijin şi de ridicare ....................................27

3.2.7. Ridicarea detaliilor......................................................................................29

3.2.8. Redactarea planului topografic..................................................................30

3.2.9.Culegerea datelor tehnice, economice, juridice şi demografice

(Executarea interviului). Fişa corpului de proprietate.............. ……..……..30

3.2.10. Întocmirea planului cadastral...................................................................31

3.2.11. Evaluarea bunului imobil..........................................................................31

3.2.12. Trasarea topografică a obiectivului proiectat..........................................31

3


.

3.2.13. Analiza economică a lucrărilor efectuate în proiect..................................33

3.2.14. Concluzii şi propuneri...............................................................................34

Bibliografie.................................................................................................................35

Anexe, tabele, grafice şi planşe.................................................................................35

4. TIPURI DE TEME. STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL LOR.........................................35

4.1. Trăsături comune................................................................................................35

4.2. Părţile de structură specifice temei şi conţinutul lor............................................36

4.2.1 Lucrări geodezice şi topografice necesare întocmirii planurilor topografice de

situaţie.......................................................................................................................36

4.2.1.9. Ridicarea detaliilor....................................................................…38

4.2.1.10. Prelucrarea măsurătorilor.........................…………………….…38

4.2.1.11. Raportarea măsurătorilor prelucrate, neprelucrate................... 38

4.2.1.12. Trasarea curbelor de nivel, a detaliilor. Completarea planurilor cu

elemente de conţinut şi toponimii...................................................................................38

4.2.2. Documentaţie privind reconstituirea dreptului de proprietate.....................39

4.2.2.10. Ridicarea detaliilor cadastrale în scopul reambulării planului

topografic…………………………………………………………………………...…………..39

4.2.2.11. Întocmirea documentaţiei analitice, scriptice şi juridice specifice

dreptului de proprietate...............................................................…………………...........39

4.2.3. Documentaţie necesară unei tranzacţii imobiliare şi înscrierea în Cartea

funciară………………………………………………………………………………………....40

4.2.4.Documentaţie topo-cadastrală privind evaluarea patrimoniului imobiliar în

conformitate cu HG 834/1991.........................................................................................40

4.2.4.12. Documentaţie scriptică, analitică şi grafică conform H.G. nr. 834 /

1991… ………………………………………………………………………………………..40

4.2.5. Documentaţie topo-cadastrală de dezmembrare a unui imobil şi înscrierea

în Cartea funciară..........................................................................................................41

4.2.5.11. Parcelarea şi întocmirea Fişelor corpurilor de proprietate

rezultate………………………………………………………………………………………...41

4


.

4.2.6. Introducerea cadastrului reţelelor edilitare în localităţi ..............................41

4.2.6.11. Întocmirea Fişei tehnice a tronsonului de reţea edilitară............41

4.2.6.12. Tehnologia GIS de întocmire a cadastrului reţelelor edilitare în

localităţi…………………………………………………………………………………………41

4.2.7.Lucrări topografice aferente trasării lucrărilor de construire a unui bloc de

locuinţe……………………………………………………………………………………….…42

4.2.7.9. Proiect de trasare a elementelor de construire...........................42

4.2.7.10. Trasarea axelor construcţiei în teren..........................................42

4.2.7.11. Bilanţul volumelor de pământ mişcate........................................44

4.2.7.12. Trasarea cotelor construcţiei......................................................44

4.2.8. Trasarea topografică a barajului hidroenergetic şi a lucrărilor anexă .......45

4.2.8.9. Stabilirea reţelei de trasare a barajului.........................................45

4.2.8.10. Determinarea elementelor de trasare a barajului.......................45

4.2.8.11. Trasarea şi conducerea în săpare a lucrărilor miniere...............48

4.2.8.12. Trasarea poziţiei utilajelor hidrotehnice......................................49

4.2.9. Trasarea topografică a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare..........................49

4.2.9.11. Proiect de Îmbunătăţiri funciare..................................................49

4.2.10. Releveul topo-cadastral a unei construcţii complexe...............................51

4.2.10.11. Releveul construcţiei................................................................51

4.2.10.12. Evaluarea şi întocmirea Fişei corpului de proprietate..............52

4.2.11. Studiul comportării barajului şi a construcţiilor înalte, în timpul funcţionării

lor………………………………………………………………………………………………..52

4.2.11.9. Crearea reţelei de urmărire a stabilităţii construcţiilor........................43

4.2.11.10. Controlul topografic a stabilităţii barajului..........................................53

4.2.11.13.1. Controlul topografic a stabilităţii construcţiilor înalte............54

4.2.11.13.2. Întocmirea studiului privind stabilitatea construcţiilor...........54

4.2.12. Întocmirea şi întreţinerea Cadastrului agricol...........................................54

4.2.12.11. Bonitarea terenurilor agricole...........................................................55

5


. 4.2.12.12. Întocmirea şi întreţinerea cadastrului agricol...................................55

4.2.13. Întocmirea şi întreţinerea Cadastrului viticol............................................55

4.2.14. Întocmirea şi întreţinerea Cadastrului forestier........................................56

4.2.15. Întocmirea şi întreţinerea Cadastrului drumurilor.....................................57

4.2.15.11. Ridicarea detaliilor. Întocmirea Fişei tronsonului de drum...............57

4.2.15.12. Întocmirea documentaţiei specifice Cadastrului drumurilor..............57

4.2.16. Întocmirea şi întreţinerea Cadastrului feroviar........................................57

4.2.16.11. Ridicarea detaliilor în Cadastrul feroviar. Întocmirea Cazierului........58

4.2.16.12. Întocmirea documentaţiei specifice Cadastrului feroviar..................58

4.2.17. Introducerea Cadastrului hidroenergetic..................................................58

4.2.17.11. Ridicarea detaliilor. Întocmirea Fişei obiectivului energetic..............59

4.2.17.12. Întocmirea documentaţiei specifice Cadastrului energetic...............59

4.2.18. Introducerea Cadastrului arheologic........................................................59

4.2.18.11. Ridicarea detaliilor cadastrale în siturile arheologice.......................60

4.2.18.12. Introducerea şi întreţinerea Cadastrului arheologic..........................60

4.2.19. Delimitarea cadastrală a intravilanului localităţilor...................................60

4.2.19.11. Strategii de organizare şi /sau amenajare a teritoriului..............60

4.2.20. Lucrări topo-cadastrale necesare Planului de urbanism....................................61

4.2.20.11. Întocmire studiului privind Planul de urbanism general, zonal, de

detaliu………………………………………………………………………………………......61

4.2.21. Lucrări topo-cadastrale privind organizarea teritoriului...........................62

4.2.21.11. Strategii de organizare şi / sau amenajare a teritoriu.....................62

4.2.22. Lucrari topo geodezice efectuate in exploatarile miniere la zi…….. ......63

4.2.22.9. Stabilirea reţelei de trasare...............................................................63

4.2.22.10. Trasarea treptelor de exploatare.....................................................64

6


. 4.2.22.11. Evaluarea prin metode topografice a volumelor excavate.............................64

4.2.22.12.Evaluarea prin metode fotogrammetrice a volumelor excavate .....................64

4.2.23. APLICAREA TEHNOLOGIEI GIS ÎN URMĂTOARELE DOMENII DE ACTIVITATEE ACTIVITATE: Cadastru General, Cadastru Imobiliar, Cadastru edilitar, Cadastru Silvic, Cadastru Minier, alte cadastre de specialitate, Modelare Digitală a Terenului (ex. proiectare de drumuri, umărirea exploatării carierelor, etc.).

5. PRECIZĂRI METODOLOGICE.............................................. ……………………......65

ANEXE....................................................................................……………………...........66

Anexa nr. 1. Coperta Proiectului de absolvire..................………………………….……68

Anexa nr. 2. Toleranţe la măsurarea unghiurilor prin metoda turului de orizont...........69

Anexa nr. 3. Toleranţe la verificarea ruletelor şi panglicilor..........................................70

Anexa nr. 4. Precizia necesară în reţelele geodezice plane.........................................71

Anexa nr. 5. Toleranţa neînchideri diferenţei de nivel la trasare şi în reţele de

nivelment........................................................................................................................72

Anexa nr. 6. Toleranţe la măsurarea tahimetrică a distanţelor şi a diferenţelor de

nivel…………………………………………………………………………………………......73

Anexa nr. 7. Suprafeţele trapezelor în Proiecţie Gauss şi Stereografic1970................74

Anexa nr. 8. Schiţă de reperaj……………………………………………………………...83

Anexa nr. 9. Crochiul de descriere topografică a punctului geodezic……………….....84

Anexa nr. 10. Descrierea topografică a punctului geodezic …………………………......86

Anexa nr. 11. Inventar de coordonate – fişier ASCII - …………………………………....87

Anexa nr. 12. Fişa corpului de proprietate…………………….........................................88

Anexa nr. 13. Lista locatarilor într–un bloc de locuinţe……………………………………90

Anexa nr. 14. Calculul suprafeţelor cf. H.G.– 834/1991…………………………………...91

Anexa nr. 15. Calculul valorii terenului - 834/1991…………………………………………92

Anexa nr. 16. Situaţie privind stabilirea terenurilor - 834/1991……....…………………...93

Anexa nr. 17. Situaţia privind evaluarea terenurilor disponibilizate - 834/1991…….......94

Anexa nr. 18. Calculul coeficientului CUT şi a procentului POT - 834/1991…………....95

Anexa nr. 19. Registrul cadastral al parcelelor………………………………………….....96

Anexa nr. 20. Indexul alfabetic al proprietarilor şi domiciliul acestora……….................97

Anexa nr. 21. Registrul cadastral al proprietarilor………………………………………....98

Anexa nr. 22. Registrul corpurilor de proprietate…….…………………………………….99

Anexa nr. 23. Constituirea comisiei de delimitare………………………………………...100

Anexa nr. 24. Adresa de delimitare………………………………………………………...101

7


. Anexa nr. 25. Proces verbal de delimitare………………………………………………...102

Anexa nr. 26. Proces verbal de predare – primire a punctelor de hotar……………….103

Bibliografie.......................................................................................…………………....104

Partea II: Reguli de redactare a lucrării de licenţă

Partea III: Reguli de prezentare a lucrării de licenţă

Partea IV: Evaluarea lucrării de licenţă

Anexe:

Anexa nr. 1 – Coperta cartonată a lucrării

Anexa nr. 2 – Pagina de titlu a lucrării

Anexa nr. 3 – Exemplu de cuprins

Anexa nr. 4 - Exemplu de bibliografie

1.INTRODUCERE

1.1 Obiectivul proiectului de absolvire

Tematica proiectului de absolvire, dat fiind sursele din care se constituie (cum se va

vedea în paragraful următor), se referă în principal la următoarele obiective:

întocmirea documentaţiei topografice necesară diferitelor lucrări de cadastru,

anterioare (reactualizare), prezente sau de perspectivă.

trasarea şi conducerea în timpul execuţiei (montării) construcţiilor şi instalaţiilor de la

suprafaţă, suprateran sau subteran.

controlul stabilităţii/funcţionării în timp a construcţiilor supuse unor eforturi dinamice,

seismice, tehnologice etc.

functionarea in timp a construcțiilor și a depozitelor de sterilș

estimarea volumelor mari de nisip, balast, pământ, cărbune si sterilelor rezultate de la

uzinele de preparare a minereurilor ori înmagazinate sau depuse în depozite, halde,

deponerii etc.

în tematica proiectelor de diploma figurează şi teme care urmăresc utilizarea şi

perfecţionarea metodelor de prelucrare fotogrammetrică şi topografică a informaţiilor

8


. topografice, perfecţionarea procedeelor de prelucrare a informaţiilor şi de interpretare a

rezultatelor.

1.2Importanţa proiectului de licenţă

Proiectul de absolvire îşi găseşte importanţa deosebită în următoarele

direcţii şi anume:

rezolvă o problemă tehnică cu implicaţii directe în realizarea cerinţelor

economiei de piaţă cu o administraţie modernă, la nivel mondial;

reflectă nivelul de pregătire a absolventului şi potenţialul tehnico-ştiinţific de

care dispune;

îl reprezintă pe absolvent în faţa comisiei examenului de licenţă;

prezintă lucrări pe bază de contract cu punere imediată în practică .

2.TEMA DE PROIECT

2.1 Cerinţele temei

La formularea temelor proiectelor de absolvire se au în vedere următoarele

:

mijloacele tehnico-ştiinţifice de rezolvare a temei să corespundă cu nivelul

de cunoştinţe a absolventului ;

soluţiile ce izvorăsc din realizarea temei să-şi găsească aplicare în

administraţie, producţie sau în procesul tehnic şi ştiinţific ;

să existe materiale şi tehnici de rezolvare a proiectului în timpul prevăzut

prin structura anului universitar ;

tema de proiect să se refere la realizarea unui obiectiv economico-social

important şi desprins din nevoile actuale ale societăţii româneşti, în condiţiile economiei

de piaţă.

9


.

2.2 Surse de obţinere a temei

Pornind de la cerinţele temei de proiect, sursele de obţinere a acesteia sunt :

instituţii, firme care au ca obiect de activitate topografia şi cadastru ;

instituţii, firme care fac investiţii comerciale, industriale, exploatări de

substanţe minerale utile, a căror punere în operă necesită trasări topografice pe teren ;

întreprinderile de construcţii hidrotehnice ;

administraţia locală şi de stat ;

institute de proiectări în arhitectură, construcţii ,îmbunătăţiri funciare etc.;

oficii de cadastru, geodezie şi cartografie ;

servicii de cadastru de specialitate ;

persoane particulare fizice şi juridice consumatoare de material topografic,

cadastral şi de organizare a teritoriului ;

investitori ;

catedra de specialitate din Universitatea de Nord din Baia Mare .

2.3 Locul de realizare a temei

Tematica proiectului de absolvire fiind direct legată de cerinţele aplicative,

rezultă că rezolvarea acesteia necesită efectuarea unei documentări la unitatea care a

solicitat rezolvarea unei anumite probleme.

Documentarea presupune efectuarea, după un anumit program, a unei

practici de producţie, cercetare şi proiectare în cadrul căreia să se poată obţine

informaţiile şi cunoştinţele strict legate de elaborarea proiectului de absolvire.

Aşadar practica necesară întocmirii proiectului de absolvire se efectuează

la unitatea pentru care s-a emis tema.

Finalizarea proiectului constituie ultima operaţie din programul de

rezolvare a temei stabilite şi o realizează absolventul în cadrul universităţii, sub directa

îndrumare a cadrului didactic coordonator.

10


.

2.4. Structura proiectului de absolvire

Se înţelege prin structura proiectului nominalizarea părţilor principale pe care

trebuie să le conţină şi modul de rezolvare sub aspectul ponderilor necesare şi suficiente

pentru finalizarea corectă a obiectivului propus.

Evident că o asemenea structură este particulară, deci corespunde numai pentru

o anumită categorie de teme.

Se sugerează o asemenea structură, stabilită pentru tema generală cu titlul

“Introducerea cadastrului imobiliar edilitar în intravilanul unei localităţi)* “ cu obiective de

ridicare şi întocmire a Cadastrului imobiliar edilitar, tehnic , economic şi juridic în

conformitate cu recomandările şi legislaţia în vigoare. Scopul acestei structuri este de a fi

aplicată la rezolvarea temelor de proiect, care are obiectivul menţionat, sau poate fi

adoptată şi adaptată în cazul temelor care au alte obiective.)* se înlocuieşte cu localitatea

unde se face lucrarea .

Se prezintă propunerea de structură sub forma tabelară :

Tabelu

l nr. 1

Numărul

părţiiDenumirea părţii

Nr. de

pagini

Ponde-

rea [%]

Introducere 1 1.2

1. Scopul şi importanţa temei proiectului de absolvire 1 1,2

2. Localizarea geografică şi administrativă 2 2,4

3. Situaţia lucrărilor geodezice şi topografice 4 4,7

4. Prezentarea aparatelor si a soft-urilor utilizate 6 7,1

5. Metodologia de rezolvare a proiectului 2 2,4

6.

Stabilirea

reţelei

topografice

6.1. Materializarea şi determinarea

sistemului de referinţă18 21,2

6.2. Realizarea reţelei de sprijin şi de

ridicare18 21.2

7. Ridicarea detaliilor 10 11,8

8. Redactarea planului topografic 2 2,4

9. Culegerea datelor tehnice, economice, juridice şi 4 4,7

11


. demografice. Interviu. Fişa bunului imobil

10. Întocmirea planului cadastral 4 4,7

11. Evaluarea bunului imobil 4 4,7

12. Analiza economică a lucrărilor efectuate în proiect 2 2,4

13. Concluzii şi propuneri 2 2,4

Bibliografie

Anexe – tabele, grafice şi planşe

T O TA L : 85 pag. 100 %

Conţinutul elementelor de structură din tabel va fi prezentat la paragraful 3.

3. CONŢINUTUL PROIECTULUI DE ABSOLVIRE

3.1. Elemente de bază

Proiectul de absolvire conţine la redactare două părţi aparent distincte, dar totuşi

în totală corespondenţă.

Este vorba de partea scrisă şi de partea grafică.

3.1.1. Partea scrisă este formată din conţinutul descriptiv şi numeric al părţilor de

structură ale proiectului .

Acest conţinut în mod sintetic se referă la următoarele :

- Informaţiile documentare şi preluate din măsurători care definesc cadrul

tehnic şi economico-social în care se încadrează tema, precum şi obiectivul ei, stabilind

datele primare de rezolvare a proiectului ;

- Prelucrarea informaţiilor şi rezolvarea diferitelor probleme ce aparţin

tematicii proiectului în concordanţă cu scopul pe care-l urmăreşte tema ;

- Interpretarea datelor rezultate din prelucrări şi rezolvări de informaţii şi

probleme sub aspect tehnic şi economic ;

- Concluziile şi propunerile stabilite odată cu soluţiile rezultate prin rezolvarea

temei de proiect, posibilităţi de valorificare a soluţiilor .

La redactarea părţii scrise absolventul trebuie sa aibă în vedere ca :

- textul să fie clar şi concis ;

- referirile bibliografice sa fie în strânsă legătură cu metodologia de rezolvare

a temei şi să fie incluse în text ;

12


. - terminologia folosită sa fie cea consacrată, de asemenea notaţiile, respectiv

simbolurile ;

- prelucrarea numerică a informaţiilor, rezolvarea numerică a diferitelor

probleme ce sunt componente ale tematicii proiectului de absolvire, cât şi prezentarea

rezultatelor obţinute să apeleze la forme tabelare detaliate sau simplificate, tipizate sau

netipizate ;

- se va folosi scrisul de mâna, la calculator (dacă absolventul cunoaşte

această tehnică), nominalizând părţile principale cu literele alfabetului mare .

3.1.2. Partea grafică este formată din piesele desenate şi are rolul de a completa

partea scrisă cu documentaţia grafica necesară .

După provenienţa şi destinaţia părţii grafice se disting :

- planuri topografice existente şi utilizate la rezolvarea temei de proiect ;

- planuri topografice reactualizate ;

- planuri topografice executate ;

- schiţe topografice şi tehnice existente, reactualizate şi executate ;

- diagrame .

După scopul pe care-l are, partea grafică poate fi :

- explicativă , cu evidenţierea concretă a elementelor geometrice descrise în

text ;

- ajutătoare , în stabilirea soluţiilor de rezolvare numerică a diferitelor etape

care trebuie parcurse pentru rezolvarea proiectului ;

- proiectată , realizată pe baza rezultatelor obţinute prin rezolvarea temei de

proiect .

După locul pe care-l ocupă în proiect, partea grafică poate fi :

- în interiorul părţii scrise ;

- în afara părţii scrise .

La redactarea părţii grafice absolventul va avea în vedere următoarele :

- să se utilizeze documentaţia grafică ce aparţine clasificării menţionate mai

sus ;

- să se utilizeze normele de desen existente ;

13


. - să fie sugestivă şi uşor de folosit ;

- să fie completă ca număr necesar şi în conţinutul fiecărui document ;

- să se folosească, unde este cazul, semne şi culori convenţionale .

- se poate redacta partea grafică pe calculator (Surfer, AutoCAD etc.) dacă

absolventul cunoaşte această tehnică .

3.2. Conţinutul elementelor de structură ale proiectului

Introducere

Aceasta va conţine motivaţia alegerii temei, surse de obţinere a temei, locul de

realizare a temei, metode şi mijloace noi folosite în realizarea temei, metodologia de

cercetare folosită, structura lucrării - titlul capitolelor şi legătura dintre ele, eventualele

limite ale lucrării (confidenţialitatea datelor, lipsa accesului la unele surse bibliografice de

referinţă etc.). Introducerea nu se numerotează ca şi capitol;

3.2.1. Scopul şi importanţa temei de proiect

În această primă parte a proiectului de diplomă, care este de altfel partea

introductivă, absolventul pornind de la cerinţele de dezvoltare a domeniului în care îşi

elaborează proiectul, prezintă obiectivul proiectului şi importanţa acestui obiectiv, în

ansamblul dezvoltării societăţii româneşti moderne.

Se prezintă dezvoltat şi justificat, importanţa pe care o are obiectivul proiectat sub

aspect tehnologic şi economic, raportată la etapa prezentă de dezvoltare a tehnicii şi în

etapele viitoare.

Pentru realizarea tehnică a obiectivului este absolut necesară stabilirea metodelor

topografice de conducere a acestui obiectiv în realizare, astfel încât lucrările topografice

să nu împiedice buna organizare şi desfăşurare a activităţilor de lucru, asigurând,

totodată, respectarea Normelor de Tehnica Securităţi muncii în topografie.

Pentru a localiza obiectivul la care se referă tema de proiect, în ansamblul

lucrărilor impuse de procesul tehnologic, trebuie cunoscute şi analizate, atât lucrările

existente, cât şi cele de perspectivă.

14


. Odată cu această localizare se arată şi importanţa pe care o are obiectivul, sub

aspect tehnologic şi economic, în etapa prezentă de dezvoltare şi pentru etapele viitoare.

De asemenea, prin cunoaşterea şi analiza lucrărilor se stabileşte baza fizică de

acces, în şi cu lucrări topografice, se pun la dispoziţie ca obiect de studiu căile deschise

pe care se poate realiza reţeaua topografică de trasare.

Cunoaşterea şi analiza lucrărilor cuprinde:

a) Denumirea lor, prin :

- nominalizarea lucrărilor pe categorii de lucrări, nominalizarea metodelor

etc.;

- nominalizarea lucrărilor speciale etc.

b) Date geometrice importante: lungimea lucrărilor, forma secţiunii, mărimea

secţiunii, alte dimensiuni de lucrări speciale în procesul tehnologic ;

c) Descrierea lucrărilor sub aspectul funcţionalităţii lor – se urmăreşte fluxul

tehnologic al procesului de producţie ;

d) Precizări cu privire la stabilirea lucrărilor luând în considerare durata lor de

folosire în timp.

Se vor prezenta : planul topografic de situaţie, planul topografic de încadrare în

zonă, planurile topografice pe straturi (layere), secţiuni, astfel încât procesul tehnologic

să aibă o imagine clară.

Dacă este vorba de un obiectiv cadastral, ca de exemplu « Introducerea

Cadastrului imobiliar edilitar în interiorul unei localităţi », acesta are ca temă

inventarierea şi evidenţa sistematică, din punct de vedere tehnic, economic şi juridic a

bunurilor imobile, indiferent de modul de posesie, şi contribuie la deschiderea unor noi

perspective urbane sau rurale, participând atât la creşterea gradului de confort, cât şi la

sistematizarea urbanistică, a amenajării teritoriului şi ridicare a nivelului de utilităţi (apă,

canalizare, electricitate, gaz etc.) şi facilităţi, iluminat al localităţii, evacuarea apelor

pluviale, acces la magazine, ateliere de servire, sport, cultură ş.a., ceea ce va conduce la

crearea unei noi capacităţi de locuit, la un ridicat grad de civilizaţie.

Întocmirea corectă şi dinamică a documentaţiei cadastrale imobiliar edilitare, în

contextul Cadastrului general, crearea bazei de date, consultarea ei, în mod interesat

poate conduce la atingerea obiectivelor mai sus menţionate.

Evident că în redactarea acestei părţi, aspectele menţionate se vor prezenta la

modul concret.

Realizarea tehnică a obiectivului necesită planşe, schiţe de detaliu şi diagrame.

15


.

3.2.2. Localizarea geografică şi administrativă

Pe baza unei informări aprofundate şi din surse documentare diferite, se vor

obţine date în legătura cu :

- geografia regiunii cu aspectele fizice (de relief, hidrografice, climă etc.) mai

semnificative, existente în studiu ;

- situaţia economică şi administrativă a localităţii în care se poziţionează

obiectivul cu implicaţiile care le are în economia naţionala şi acolo unde este cazul în

industrie, în administraţia locală ;

- legăturile economice, sociale şi administrative care există între unitatea în

cauză şi unităţile economice, sociale, culturale, existente în teritoriu sau pe plan

naţional ;

- surse şi resurse privind alimentarea cu energie electrică, apă industrială şi

potabilă, canalizare etc. alte produse sau materii prime necesare desfăşurării în bune

condiţii a activităţii ;

- asigurarea necesarului de materiale, accesul la locurile de munca etc.

Datele obţinute se vor prezenta în text completat cu partea grafică aferentă .

3.2.3. Situaţia lucrărilor geodezice şi topografice

Documentaţia topografică a obiectivului proiectat este constituită din hărţi şi

planuri topografice întocmite la diferite scări şi sisteme de proiecţie, profile, secţiuni şi

schiţe, prin diferite reprezentări grafice, lucrări geodezice, carnete de teren cu observaţii,

ce aparţin diferitelor categorii de măsurători, cataloage cu coordonatele diferitelor puncte

geodezice şi topografice etc.

Utilizând o asemenea documentaţie absolventul va reţine:

- punctele geodezice din triangulaţia de stat sau de îndesire ;

- punctele geodezice de nivelment care au legătură cu reţeaua nivelmentului

de stat;

- metode geodezice şi topografice utilizate la determinarea sistemului de

referinţă;

- căile şi metodele de transmitere a sistemului de referinţă;

16


. - modul de realizare a reţelei de sprijin (de ridicări şi trasare) la diferite nivele

şi în acelaşi sistem de referinţă ;

- metode topografice speciale utilizate la efectuarea lucrărilor topografice

speciale;

- comportamentul punctelor geodezice şi topografice în timp: stabilitatea lor,

existenţa şi starea constructivă a bornelor şi semnalelor (se va constata la faţa locului).

- se vor consulta schiţele de reperaj ale punctelor de triangulaţie şi a

reperelor de nivelment .

Datele obţinute la §.3.2.5. se completează cu planul reţelei de triangulaţie şi de

nivelment, corelat cu planul topografic de dezvoltare.

3.2.4. Prezentarea aparatelor şi a soft-urilor utilizate

Se prezintă aparatul folosit la măsurători, fără a pune toată cartea tehnică a

aparatului. Se prezintă câteva caracteristici ale lui şi moduri de lucru.

Programele de prelucrare a datelor se prezintă prin capturi ale ecranului şi câteva

cuvinte despre program.

3.2.5. Metodologia de rezolvare a proiectului

Pe baza datelor obţinute prin documentare şi exprimate în scris şi grafic, se va

întocmi programul de lucru în continuare.

Acest program se referă la metodologia de rezolvare a proiectului şi cuprinde

căile, mijloacele, variantele şi metodele care se vor urmări, utiliza, studia şi aplica, pentru

obţinerea soluţiilor celor mai corespunzătoare din punct de vedere tehnic şi economic.

Un asemenea program se va prezenta în mod justificat, argumentat, cel puţin sub

aspect principial, urmând ca la partea corespunzătoare din structura proiectului să se

revină cu detaliile necesare.

Trebuie să se înţeleagă obiectivitatea argumentărilor, derivând din însăşi cerinţele

ştiinţifice şi practice de rezolvare a proiectului.

De exemplu, dacă în plan metodologic se precizează că ridicarea detaliilor

planimetrice se va face prin metoda polară cu măsurarea distanţelor în mod direct , cu

toate că există posibilitatea măsurării cu staţia totală, se poate justifica alegerea primei

17


. metode prin neeconomicitatea folosirii unui aparat superproductiv pentru ridicarea

câtorva puncte de detaliu.

Evident că o mare importanţă o are conţinutul metodologiei de rezolvare a

proiectului şi aici intervine nivelul de pregătire al absolventului şi sprijinul coordonatorului.

Se înţelege de la sine că stabilind greşit o cale, mijloc, variantă sau metodă de

rezolvare, soluţiile proiectului sunt stabilite incorect, iar consecinţele practice şi

economice sunt foarte serioase.

3.2.6. Stabilirea reţelei topografice

3.2.6.1. Materializarea şi determinarea sistemului de referinţă

Identificarea sistemului de referinţă localizat în zonă

În legătură cu această parte a proiectului este necesar să se urmărească

următoarele etape :

- Să se definească sistemele de referinţă planimetric şi de nivelment în care

sunt rezolvate, la unitatea respectivă, problemele geodezice, topografice şi de cadastru ;

- Să se stabilească lucrările care se vor utiliza în rezolvarea problemelor

topografice de transmitere a sistemelor de referinţă în zona lucrărilor topografice şi

cadastrale ;

- Să se materializeze în apropierea lucrărilor stabilite pentru transmitere,

puncte topografice cu ajutorul cărora se definesc sisteme de referinţă planimetrice şi de

nivelment ;

- Să se formeze o reţea geodezică de nivelment, legată de reţeaua

geodezică a nivelmentului de stat, care să ofere posibilitatea determinării cotelor

punctelor ce definesc sistemul de referinţă a lucrărilor de nivelment ;

- Să se rezolve în plan şi în altitudine reţeaua geodezică plană formată în

scopul verificării punctelor geodezice. În acest sens din multitudinea punctelor geodezice

aparţinând reţelei naţionale se vor alege acele puncte care să îmbrace zona interesată.

Punctele pot avea , în sistem naţional , erori de până la ±15 cm/ punct . Problema care

se pune la verificare este dacă aceste puncte au suferit deplasări între ele , motiv pentru

care pentru această verificare pot fi considerate cu eroare “zero” ;

- Să se rezolve reţeaua geodezică de nivelment în scopul creării unei baze

de nivelment în sistemul naţional de referinţă al cotelor ;

18


. - Să se dezvolte reţele geodezice (plană şi de nivelment) prin puncte

geodezice şi topografice în etape sau direct şi să se obţină coordonatele punctelor care

definesc sistemul de referinţă .

La rezolvarea etapelor menţionate trebuie avute în vedere următoarele precizări :

- Reţeaua geodezică planimetrică se formează după regulile de proiectare

aplicate la crearea unei reţele de triangulaţie, trilateraţie, poligonometrice, sau GPS

(după caz) ;

- Ordinul reţelei geodezice formate este IV sau V în funcţie de ordinul

punctelor ce o alcătuiesc şi aparţin, cum s-a spus, reţelei geodezice de stat.

- Având coordonatele punctelor geodezice cunoscute (fiind vorba numai de

lucrări geodezice cu scop de verificare) nu sunt efectuate măsurători de distanţe sau

orientări, iniţiale sau finale (acestea se obţin din coordonate) ;

- Mărimile măsurate sunt direcţiile care se obţin cu aparate (teodolite) de

precizie (±1cc - ±2cc), în prealabil verificate şi rectificate folosind metoda seriilor complete

(turului de orizont) cu 4 reiteraţii şi cu respectarea toleranţelor. De asemenea, mărimile

măsurate pot fi distanţele determinate indirect folosind tahimetrele ;

- Prelucrarea mărimilor măsurate se efectuează utilizând “Teoria erorilor de

măsurare şi metoda celor mai mici pătrate”, metoda măsurătorilor indirecte sau metoda

măsurătorilor condiţionate (după caz, bine justificat) ;

- Dezvoltarea reţelei geodezice se face prin metoda triangulaţiei sau metoda

poligonometriei ;

- Determinarea punctelor geodezice sau topografice obţinute prin dezvoltare,

foloseşte metode riguroase de prelucrare a măsurătorilor ;

- Indiferent de modalităţile de determinare a coordonatelor punctelor din

reţeaua de sprijin, valabilitatea lor trebuie verificată printr-o metodă, fie ea şi simplă ( o

distanţă măsurată, un unghi măsurat, coordonate sau orientare dintr-o lucrare

topografică anterioară etc. ) ;

- Calculul preciziei în obţinerea coordonatelor punctelor materializate în

apropierea lucrărilor, în scopul definirii sistemului plan de referinţa este obligatoriu.

- Reţeaua geodezică de nivelment se formează din traseele de nivelment

geometric deschise sau închise şi se leagă la reţeaua nivelmentului de stat.

- Măsurătorile sunt efectuate pe porţiuni de traseu ( niveluri ), dus şi întors,

cu aparate (nivelmetre) de precizie (±0.1 mm la citire) în prealabil verificate şi rectificate,

folosind metoda nivelmentului geodezic de ordinul IV sau a nivelmentului intravilan ;

19


. - Prelucrarea măsurătorilor (diferenţelor de nivel) se efectuează utilizând

metode riguroase (metoda măsurătorilor indirecte sau metoda măsurătorilor condiţionate

– după caz, bine justificat) ;

- Dezvoltarea reţelei geodezice de nivelment geometric se realizează prin

trasee simple de nivelment geometric până la punctele materializate în apropierea

lucrărilor topografice ;

- Prelucrarea măsurătorilor în traseele de nivelment obţinute prin dezvoltare

utilizează metode riguroase ;

- Cotele punctelor care formează reţeaua geodezică-planimetrică se obţine

prin măsurători de nivelment trigonometric la distanţe mari ( trigonometric- geodezic ) ;

- Prelucrarea diferenţelor de nivel obţinute prin metoda nivelmentului

trigonometric utilizează metode riguroase ;

- Se poate apela, după posibilităţi, la metode moderne de tip GPS cu condiţia

cunoaşterii tehnologiei şi verificării corectitudinii acestora ;

- Pentru valorile probabile ale cotelor punctelor obţinute prin nivelment

geometric-geodezic sau trigonometric geodezic, se stabilesc erorile medii pătratice.

Rezolvarea problemelor din §.3.2.8.1. necesită întocmirea părţii grafice

corespunzătoare: reţeaua geodezică-planimetrică, reţeaua geodezică de nivelment,

reţele geodezice sau topografice de dezvoltare (în plan şi în înălţime).

3.2.6.2.Realizarea reţelei de sprijin şi de ridicare

Este cunoscut faptul că prin transmiterea sistemului de referinţă se înţelege

acel ansamblu de operaţii topografice cu ajutorul cărora se obţin coordonatele unor

puncte topografice marcate pentru a rezulta în acest fel sistemul de referinţă materializat

şi determinat.

La stabilirea acestui ansamblu de lucrări trebuie să se ţină seama de

următoarele:

- Transmiterea sistemului de referinţă plan se realizează independent de

sistemul de referinţă al cotelor ;

- Lucrările topografice utilizate la transmiterea sistemului plan de referinţă

sunt executate în comun cu lucrările topografice utilizate la transmiterea sistemului de

referinţă al cotelor numai în cazul aplicării metodelor de tip GPS;

20


. - Lucrările topografice de transmitere a sistemului de referinţă constau din

metode de transmitere determinate de natura lucrărilor stabilite în acest scop ;

- Aparatura utilizată pentru transmitere diferă de la o metoda la alta ;

Pornind de la aceste precizări, pentru rezolvarea părţii din structura proiectului

referitoare la transmiterea sistemului de referinţă se procedează astfel:

- Se alege metoda de transmitere a sistemului plan de referinţă (eventual se

aleg metodele de transmitere dacă e cazul) . Alegând , spre exemplu Îndesirea prin

intersecţie înapoi , aceasta trebuie dublată de o altă intersecţie pentru verificare, chiar

dacă se utilizează procedee riguroase, analitice, trigonometrice etc. ;

- În cadrul metodei (metodelor) de transmitere aleasă se stabilesc

procedeele de legătură a elementelor topografice ;

- Se stabileşte aparatura necesară la măsurători în condiţii de precizie

ridicată ;

- Se ţine seama de influenţa mediului asupra măsurătorilor ;

- Mărimile măsurate se obţin ca rezultat al unor serii de observaţii ;

- Prelucrarea măsurătorilor se efectuează după metode riguroase ;



- Se analizează erorile în cadrul fiecărei metode de transmitere stabilindu-se

preciziile în obţinerea elementelor topografice care definesc sistemul plan de referinţă ;

- Se alege ( aleg ) metoda ( metodele ) de transmitere a sistemului de

referinţă al cotelor ;

- Se stabileşte aparatura necesară ;

- Mărimile măsurate se obţin ca rezultat al unor observaţii ;

- Se stabileşte eroarea medie pătratică pentru fiecare cotă transmisă ;

- Se precizează N.T.S. pentru mediul în care se efectuează operaţiunile

topografice ;

Pentru conţinutul proiectului ce figurează la §.3.2.8.2. se vor întocmi următoarele

piese grafice :

- Reprezentarea elementelor topografice la transmiterea sistemului de

referinţă ;

- Transmiterea sistemului de referinţă al cotelor ;



21


. - Punctele noi, încadrate nu trebuie să depăşească o eroare maxim

admisibilă de ±10cm/punct ;

- Stabilirea analitică a elementelor de calcul a erorilor de transmitere .

Reţeaua topografică de ridicare se realizează diferit faţă de reţeaua topografică

de apropiere, care are acelaşi scop .

Particularitatea esenţială, a reţelei topografice de ridicare constă în forma acesteia

impusă de dispunerea în plan şi în altitudine a lucrărilor geodezo-topografice. Această

formă se obţine din trasee poligonale închise sau deschise, simple sau complexe în

funcţie de situaţia lucrărilor executate şi de configuraţia lor geometrică.

Pentru obţinerea reţelei de ridicare se va proceda astfel :

- se vor materializa puncte poligonale pe trasee determinate de traseele

principale ;

- pe aceleaşi trasee se materializează puncte de nivelment (cele două reţele

de ridicare astfel formate trebuie sa aibă legături corespunzătoare cu punctele ce

materializează cele doua sisteme de referinţă – planimetric şi al cotelor);

- se efectuează măsurători de unghiuri, distanţe şi înălţimi în reţelele de

ridicare ;

- se prelucrează mărimile măsurate utilizând teoria micilor pătrate, metoda

aproximativă a măsurătorilor indirecte sau condiţionate ;

- se stabilesc coordonatele plane şi cotele punctelor ce formează reţelele de

ridicare în sistemul de referinţă naţional cu respectarea toleranţelor impuse în astfel de

lucrări ;

- Se poate apela, după posibilităţii, la metode moderne de tip GPS cu

condiţia cunoaşterii tehnologiei şi verificării corectitudinii acestora ;

- se stabilesc preciziile în determinarea poziţiilor punctelor ce aparţin reţelelor

de trasare şi care se vor utiliza în continuare la realizarea obiectivului precizat în tema

proiectului de absolvire ;

- Se vor preciza măsurile privind N.T.S. în cadrul şi pe timpul desfăşurării

operaţiunilor de măsurare ;

Partea grafică corespunzătoare problemelor rezolvate la punctul §.3.2.8.3.

constă din planurile reţelelor de ridicare planimetrică şi de nivelment .

3.2.7. Ridicarea detaliilor

22


. Elementele de ridicare sunt mărimile topografice (unghiuri, distanţe, diferenţe de

nivel), cu ajutorul cărora se transpune pe planul topografic un anumit obiectiv comun sau

special, o anumită instalaţie fixă.

În acest scop se impun următoarele lucrări pregătitoare :

- se dezvoltă reţelele topografice de ridicare ( planimetrică şi nivelitică ) prin

lucrări topografice plane şi de nivelment (drumuiri) până în apropierea obiectivului

nominalizat în tema proiectului de absolvire ;

- Se stabilesc după situaţia din teren elementele geometrice cu ajutorul

cărora se defineşte poziţia în spaţiu a obiectivului (unghiuri de orientare şi înclinare a

axelor de simetrie, dimensiuni de gabarit, distanţe între axe, coordonatele plane şi cotele

diferitelor puncte principale de centru sau de contur etc.).

Odată rezolvată o asemenea etapă a proiectului, sunt identificate mărimile

topografice de poziţionare planimetrică şi nivelitică a detaliilor topografice naturale şi

artificiale ;

Pentru aceasta :

- se stabilesc elementele topografice de ridicare în numărul şi de natura

corespunzătoare topografiei, geometriei şi construcţiei corecte a obiectivului pentru care

se face releveul topografic ;

- Se stabilesc elementele topografice de ridicare a obiectivului în studiu ;

- Se analizează gradul de precizie cu care se materializează în teren şi se

execută reţeaua de ridicare şi metoda sau metodele de ridicări de detalii ale obiectivului

studiat ;

- Se determină elementele topografice şi se întocmeşte schiţa măsurătorilor,

se culeg date structurale , forme curbe greu de evaluat topografic, toponimii, mici detalii

caracteristice, orice alte detalii tehnice ) necesare în procesul de desenare şi control a

reprezentărilor în timpul execuţiei planului sau hărţii obiectivului (unde este cazul).

Partea grafică care susţine materialul scris se compune din :

- planul topografic cu dezvoltarea reţelei topografice de ridicare ;

- Planul topografic cu detalii constructive ale obiectivului ce trebuie relevat ;

- Planul topografic cu elementele topografice de trasare.

- Schiţe cu detalii semnificative.

3.2.8. Redactarea planului topografic

23


.

S-a menţionat că proiectul de absolvire trebuie să prezinte rolul şi

realizarea tehnică a obiectivului proiectat.

In acest paragraf se face precizarea că sub titlul « Tehnologia de executare

şi conducere topografică a obiectivului proiectat », absolventul trebuie să-şi stabilească

metoda (sau metodele) de conducere topografică a lucrărilor de ridicare a obiectivului, în

funcţie de tehnologia stabilita precum şi lucrările topografice necesare pentru releveul

tuturor detaliilor topografice , printre care spaţiului liber , montarea diferitelor instalaţii (de

transport, de gaz, electricitate, de evacuare a apelor etc.).

Pentru aceasta este important a stabili şi aplica următoarele :

- elementele constructive ale obiectivului relevat ;

- Elementele constructive ale componentelor obiectivului ;

- Elementele constructive ale instalaţiilor ce urmează a fi relevate ;

- Tehnologia de realizare tehnică a obiectivului cu amenajările şi dotările

corespunzătoare ;

- Accesul topografic la elementele constructive ;

- Metodele şi lucrările topografice de releveu şi control a lucrărilor

topografice ;

- N.T.S. care se impun în timpul desfăşurării lucrărilor.

In legătura cu problemele rezolvate în aceasta parte a proiectului sunt necesare

piese grafice şi anume :

- schiţe cu detalii ale obiectivului ;

- schiţe cu detalii constructive ale componentelor de amenajare ;

- schiţe cu detalii constructive ale instalaţiilor subterane şi supraterane ;

- plan topografic de detaliu cu elementele de conducere şi control a

obiectivului .

3.2.9. Culegerea datelor tehnice , economice, juridice şi demografice

(Executarea interviului). Fişa corpului de proprietate

Întocmirea lucrărilor de cadastru necesită culegerea unor date tehnice,

economice şi juridice, cu privire la obiectivul în studiu. Culegerea informaţiilor şi a datelor

începe odată cu acceptarea lucrării, continuă prin aflarea detaliilor privind proprietatea,

folosirea şi folosinţa, amplasamentul, poziţionarea, configuraţia, vecinii (eventualul

24


. proces verbal de vecinătate ), inexistenţa pretenţiilor teritoriale etc. In faza de teren,

odată cu măsurătorile se culeg informaţii privind :numele, iniţiala tatălui, prenumele,

numele purtat anterior şi eventuala poreclă ( ciufală ), număr cod personal ale

proprietarului ( proprietarilor ), număr de locuitori, pe familii, numele, iniţiala tatălui,

prenumele, numele purtat anterior şi eventuala poreclă ( ciufală ) a proprietarului

( proprietarilor ) vecinilor de la nord, sud, est, vest, adresa obiectivului, adresa

proprietarilor, categoria de folosinţă a terenului, construcţii pe corpuri de clădiri, număr de

nivele, facilităţi, utilităţi , finisaje , anul construirii etc. pe baza cărora se întocmeşte “Fişa

corpului de proprietate”

3.2.10. Întocmirea planului cadastral

Din punct de vedere tehnic un plan cadastral are la bază măsurătorile

topografice prelucrate şi raportate pe planul topografic, dezbrăcat ulterior de elementele

topografice ( curbe de nivel, forme de relief etc. )şi completat cu elemente cadastrale -

reambulat – ( categorii de folosinţă, toponimii, proprietăţi, folosinţe, arii etc. ). Planul

cadastral va fi întocmit la scara indicată de comanda beneficiarului sau Instrucţiunile în

vigoare. El va fi însoţit de schiţa de încadrare în zonă, releveul bunului imobil etc. la scări

corespunzătoare.

3.2.11. Evaluarea corpului de proprietate

Evaluarea corpului de proprietate – bonitarea - este un calcul sintetic real al

bunului imobil compus din construcţii, instalaţii, conducte, terenuri , după categoria de

folosinţă , grad de fertilitate, poziţia bunului imobil în intravilan sau extravilan etc. La baza

acestui calcul stau norme, normative, cataloage de preţuri, reactualizări de preţuri în

raport de devalorizarea monetară, curs valutar, coeficient de inflaţie , coeficienţi de

utilizare, vârsta şi durata construcţiei etc.

3.2.12. Trasarea topografică a obiectivului proiectat

25


. Lucrarea, în sine, face apel la Topografia inginerească , sau mai bine

precizat, problema inversă topografică şi anume transpunerea topografică a proiectelor

în teren.

În fapt pot fi întâlnite două situaţii şi anume :

- trasarea topografică a unei construcţii, baraj, dig , canal etc.

- trasarea cadastrală a unui teren, parcelare, în speţă a unor graniţe,

hotare etc.

Pe lângă elementele analitice, grafice şi tehnologice, ce formează proiectul,

trebuie indicate construcţiile spre execuţie, cu dimensiuni şi procedee de trasare:

- capre, repere, laţ, echer de pantă, şabloane, furtunuri de nivel etc.;

- studiul erorilor de trasare.

Astfel reţeaua topografică de trasare se realizează diferit faţă de reţeaua

topografică de apropiere, care, în fond, poate avea acelaşi scop.

Particularitatea esenţială, a reţelei topografice de sprijin pentru trasare constă în

forma acesteia, impusa de dispunerea în plan şi în altitudine a lucrărilor supuse trasării.

Această formă se obţine din trasee poligonale închise sau deschise, simple sau

complexe în funcţie de situaţia lucrărilor executate şi de configuraţia lor geometrica.

Pentru obţinerea reţelei de trasare se va proceda astfel :

- se vor materializa puncte poligonale pe trasee determinate de lucrările

principale ;

- pe aceleaşi trasee se materializează repere de nivelment (cele două reţele

de trasare astfel formate trebuie să aibă legături corespunzătoare cu punctele ce

materializează cele două sisteme de referinţă – planimetric şi al cotelor) ;

- se efectuează măsurători de unghiuri, distanţe şi înălţimi în reţelele de

trasare ;

- se prelucrează mărimile măsurate utilizând teoria micilor pătrate, metoda

aproximativă, a măsurătorilor indirecte sau condiţionate ;

- se stabilesc coordonatele plane şi cotele punctelor ce formează reţelele de

trasare în sistemul de referinţă naţional cu respectarea toleranţelor impuse în astfel de

lucrări ;

- se stabilesc preciziile în determinarea poziţiilor punctelor ce aparţin reţelelor

de trasare şi care se vor utiliza în continuare la realizarea obiectivului precizat în tema de

proiect;

- se vor preciza măsurile privind N.T.S. în cadrul şi pe timpul desfăşurării

operaţiunilor de măsurare.

26


. Partea grafica corespunzătoare problemelor rezolvate la punctul §.3.2.14 constă

din planurile reţelelor de trasare planimetrică şi de nivelment .

Elementele de trasare sunt mărimile topografice (unghiuri, distanţe, diferenţe de

nivel) cu ajutorul cărora se transpune în teren un anumit obiectiv comun sau special, o

anumită instalaţie fixă.

In acest scop se impun următoarele lucrări pregătitoare :

- se dezvoltă reţelele topografice de trasare ( planimetrică şi nivelitică ) prin

lucrări topografice plane şi de nivelment (drumuiri) până în apropierea obiectivului

nominalizat în tema de proiect;

- se stabilesc după proiectul tehnic de executare al obiectivului elementele

geometrice cu ajutorul cărora se defineşte poziţia în spaţiu a obiectivului (unghiuri de

orientare şi înclinare a axelor de simetrie, dimensiuni de gabarit, distante între axe,

coordonatele plane şi cotele diferitelor puncte principale de centru sau de contur etc.).

Odată rezolvată această etapă a proiectului, sunt îndeplinite condiţiile topografice

de determinare a elementelor de trasare şi de analiză a operaţiilor de trasare.

Pentru aceasta :

- se stabilesc elementele topografice de trasare în numărul şi de natura

corespunzătoare construcţiei corecte a obiectivului ;

- se stabilesc elementele topografice de conducere a lucrărilor de execuţie a

obiectivului ;

- se analizează gradul de precizie cu care se materializează în teren şi se

executa obiectivul proiectat ;

- se determină elementele constructive şi se întocmeşte schiţa unor

instrumente tehnice ( şabloane ) necesare în procesul de conducere şi control a

lucrărilor, în timpul execuţiei obiectivului (unde este cazul).

Partea grafică care susţine materialul scris de la §.3.2.9. se compune din :

- planul topografic cu dezvoltarea reţelei topografice de trasare ;

- planul topografic cu detalii constructive ale obiectivului ce trebuie realizat ;

- planul topografic cu elementele topografice de trasare ;

- schiţe cu detalii constructive a instrumentelor de trasare .

3.2.13. Analiza economică a lucrărilor efectuate în proiect

27


. Reprezintă o cerinţă a fiecărui proiect de absolvire pe care trebuie s-o realizeze

fiecare absolvent.

Analiza economică constă în a studia problemele tehnice şi topografice la capitolul

unde sunt tratate prin prisma consecinţelor etc.

De exemplu, lucrările economice se vor prezenta, atât sub aspectul concret în

care se află, dar şi sub aspectul variantei economice optime ; lucrările topografice se vor

organiza în aşa fel încât să nu influenţeze negativ procesul de producţie, iar sub aspect

economic să contribuie la realizarea sarcinilor curente. De asemenea, analiza preciziilor

în determinarea reţelelor topografice de trasare asigură realizarea tehnică conform

proiectului, a obiectivului nominalizat în temă, eliminând posibilitatea compromiterii

lucrării, fapt ce ar conduce la consecinţe economice nedorite şi imputabile.

Analiza economică constă în evaluarea economică a lucrărilor geodezice şi

topografice efectuate prin realizarea obiectivului nominalizat în temă. Se va avea în

vedere că pentru lucrările geodezice şi topografice de la suprafaţa să existe indicator de

norme de deviz pe genuri şi tipuri de lucrări.

Indiferent de locul unde sunt plasate cheltuielile ocazionate cu executarea

lucrărilor geodezice, topografice şi cadastrale, calculul scolastic va cuprinde cuantumul

de lucrări pe categorii, cantităţi care se vor înmulţii cu preţurile unitare extrase dintr-un

« Catalog de preţuri de deviz « O » »,propriu lucrărilor topografice, preţuri care trebuie

reactualizate cu coeficientul de inflaţie. Acelaşi lucru se poate rezolva şi prin consultarea

« Normelor de timp « O » », care se vor înmulţi cu retribuţiile orare actualizate. Costurilor

totale li se vor aplica majorării corespunzătoare : C.A.S., Şomaj, Angajator, T.V.A. etc. în

conformitate cu legislaţia financiară în vigoare. Se va întocmi o lista de materiale, cu

costurile corespunzătoare, se vor prevedea sume destinate transportului , delegărilor,

sporuri etc. Întregul calcul se va face pe formulare tip « Deviz postcalcul », şi costul total

se va raporta la unitatea de suprafaţă pentru a afla Costul unitar, indice care va arăta

eficienţa economică a lucrărilor topografice.

3.2.14. Concluzii şi propuneri

Ca urmare a documentării şi realizării proiectului de licenţă, în general, în condiţiile

desfăşurării activităţii la unitatea economică, absolventul reuşeşte să cunoască fluxul

tehnologic, condiţiile de exploatare, tehnologiile de lucru, Normele de Tehnica Securităţii

28


. muncii, precum şi metodele geodezice şi topografice de ridicare, trasare şi conducere în

timpul execuţiei a lucrărilor principale şi speciale care se realizează.

Există aşadar elemente necesare şi suficiente pentru ca pe baza lor să se

stabilească concluzii şi propuneri care să evidenţieze stadiul de rezolvare a unor

probleme de tehnică tehnologică şi topografică precum şi posibilităţile de perfecţionare

ale acestora.

Direcţiile asupra cărora trebuie stabilite concluziile şi propunerile necesare, sunt

următoarele :

- Condiţiile locale, de teren în care se realizează procesul tehnologic cu

consecinţele corespunzătoare ;

- Condiţii tehnice şi organizatorice în care sunt executate lucrările de

investiţii ;

- Condiţiile de microclimat şi teren în care se desfăşoară activitatea

tehnologică ;

- Organizarea şi desfăşurarea activităţii topografice ;

- Dotarea tehnică a lucrărilor topografice ;

- Competenţa cadrelor cu activitate în domeniul topografic şi geodezic,

precum şi modul de rezolvare a problemelor geodezice şi topografice ;

- Pregătirea teoretică şi practică a absolventului ;

- Posibilităţi de perfecţionare a cadrelor tehnice ;

- Gospodărirea raţională a materiilor prime şi a energiei, recuperarea,

recondiţionarea şi refolosirea materialelor ;

- Respectarea N.T.S ;

- Îmbunătăţirea tehnologiilor geodezice, topografice şi cadastrale ;

- Posibilităţi de informatizare a lucrărilor topografice ;

- Crearea băncii de date etc.

Bibliografie

Enumerarea surselor bibliografice ar fi de dorit să se facă în cuprinsul

fiecărui capitol, în subsolul fiecărei pagini, în ordinea cronologică a titlurilor. În cazul în

care se omite această recomandare, se indică enumerarea surselor bibliografice în

ordinea cronologică a apelării la ele. În cazul în care s-a omis şi această recomandare, în

ultimă instanţă se va face trecerea în revistă a autorilor, titlurilor, volumelor, editurii,

localitatea şi anul apariţiei, în ordine alfa-numerică. O grijă deosebită trebuie acordată

29


. modului de formatare şi scriere a Bibliografiei, aceasta comportând un anume tipic ( vezi

Bibliografia acestui Îndrumător , din finalul lucrării ).

Anexe, tabele, grafice şi planşe

Aşa cum sunt definite în titlu, totalitatea acestor părţi, grafice, analitice şi

scriptice trebuie să fie în număr suficient, deosebit de explicite şi la scări

corespunzătoare astfel încât să fie un corolar al întregului proiect, eventual să poată fi

folosite ca planşe de expunere ( eventual nepliate, plierea şi introducerea în proiect,

făcându-se după susţinerea în faţa comisiei ), astfel încât să fie pentru licenţiabil o sursă

de inspiraţie în timpul susţinerii.

4. Tipuri de teme de proiect. Structura şi conţinutul lor

4.1. Trăsături comune

La paragraful 2.4 pentru teme care au obiectiv trasarea şi conducerea în

execuţie (montare) a lucrărilor şi instalaţiilor s-a prezentat o structură de întocmire a

proiectului de absolvire, structură care a fost dezvoltată în conţinut la paragraful §.3

(părţile 3.2.1-3.2.8)

Un anumit număr din aceste părţi de structură se regăseşte şi în

cazul altor teme de proiect.

Este vorba de părţile 1-10 şi 15, 16 şi următoarele care sunt comune,

indiferent de obiectivul la care se referă, pentru majoritatea temelor de proiect. Aspectul

comun trebuie înţeles, atât din punct de vedere al scopului ce îl au părţile de structură

respective, cât şi al conţinutului lor.

Evident că apar unele particularităţi în prezentarea problematicii. De

exemplu, la un proiect a cărui temă are ca obiectiv principal „Trasarea lucrărilor de

execuţie în construcţii” partea de structură referitoare la „Lucrări existente şi de

perspectivă” va cuprinde lucrări specifice construcţiilor civile, industriale, de drumuri şi

poduri, geniu, tuneluri, rolul şi caracteristicile tehnologice ale acestora.

Aşadar, se vor prezenta în continuare părţile de structura specifice şi

conţinutul lor, la unele tipuri de teme de proiect, înţelegând că la asemenea teme trebuie

să se considere şi tematica ce figurează în paragraful 3 cu referire la părţile 1 -10 şi 15 -

30


. 16 din structura analizată , respectiv paragrafele §.3.2.1 -§.3.2.10 şi §.3.2.15 - §.3.2.16

şi următoarele.

4.2. Părţile de structură specifice temei şi conţinutul lor

4.2.1 Lucrări geodezice şi topografice necesare întocmirii

planurilor topografice de situaţie

Planul topografic de situaţie , poate fi considerat documentul grafic cel mai utilizat

de către toţi consumatorii de produse topografice, document ce incumbă în cuprinsul lui,

pe lângă scara la care a fost realizată reprezentarea metrică , elemente dintre cele mai

simple, prezentând în mod convenţional terenul cu detaliile topografice, elemente de

conţinut , denumiri etc. Planul de situaţie poate fi considerat suprafaţa convenţională de

studiu pentru implementarea proiectelor, sintetizarea poziţională, configurativă,

comensurabilă , economică şi constatativ-juridică a proprietăţii funciare a unui bun imobil.

Realizarea topografică a unui plan de situaţie comportă aplicarea unor procedee

topometrice, în funcţie de destinaţia “Planului de situaţie”, cum sunt: scara reprezentării,

gradul de detalii, definirea detaliilor , elemente de conţinut etc.

În capitolele 4.2.1.1. - 4.2.1.8. se va urmări conţinutul de la §.3.2.1-§.3.2.8., cu

următoarele precizării :

O grijă deosebită trebuie acordată materializării şi determinării reţelei geodezice

şi topografice de ridicare, ţinând cont de precizarea că în funcţie de scara planului,

punctele de detaliu, pentru terenuri accidentate, să aibă între ele distanţe în jur de 1 cm.

În funcţie de extinderea zonei pentru care trebuie redactat planul de situaţie şi de

scara impusă pentru redactare se stabilesc puncte geodezice care să formeze reţeaua

de nivelment necesară operaţiilor topografice de ridicare.

Pentru reţeaua planimetrică, punctele geodezice sunt de ordinul IV şi V şi

fac parte din reţeaua geodezică de stat (dacă asemenea puncte sunt materializate în

zona respectivă) sau fac parte dintr-o reţea geodezică locală.

În primul caz sunt necesare lucrări topografice pentru verificarea punctelor

geodezice ( ca în §.3.2.6 ), în al doilea caz sunt necesare lucrări topografice ale reţelelor

locale şi anume:

- proiectarea reţelelor topografice (care poate fi triangulaţia, trilateraţia,

poligonometrie) ;

31


. - verificarea proiectului ;

- marcarea şi semnalizarea punctelor ;

- efectuarea măsurătorilor ;

- prelucrarea mărimilor măsurate ;

- determinarea coordonatelor punctelor ce formează reţeaua topografică .

Pentru reţeaua de nivelment, punctele geodezice sunt de ordinul IV şi aparţin de

regulă unui traseu sau reţele de nivelment local. Metoda utilizată este a nivelmentului

geometric de la mijloc, iar etapele de obţinere a punctelor geodezice de nivelment sunt

aceleaşi ca la reţelele plane.

Se precizează că în cazurile în care punctele geodezice determinate

nu răspund cerinţelor de densitate impuse de multitudinea şi caracterul detaliilor ce le va

conţine planul de situaţie, se procedează la dezvoltarea reţelelor geodezice aplicând

metodele cunoscute de dezvoltare şi obţinând puncte geodezice şi topografice noi, într-

un număr optim şi pe poziţii corespunzătoare.

Partea grafică corespunzătoare problemelor tratate la §.4.2.1.6 se

compune din:

- reprezentarea reţelei geodezice (de stat sau locala) în plan ;

- reprezentarea reţelei de nivelment ;

- dezvoltarea reţelelor geodezice în plan şi înălţime .

Determinarea punctelor de detaliu, are în vedere o tehnologie specifică.

În acest scop se procedează astfel:

- se stabileşte densitatea punctelor de detaliu în funcţie de scara de

reprezentare , relief, mulţimea şi caracterul detaliilor ;

- se materializează punctele de detaliu ;

- se stabileşte metoda de ridicare, instrumentaţia şi se efectuează măsurătorile

necesare .

Grafic se va întocmi planul topografic cu redarea topografică a suprafeţei

terenului şi reprezentarea punctelor de detaliu ridicate.

La întocmirea planului de situaţie se ţine cont de necesitatea întocmirii planului

cotat al suprafeţei , după care planul topografic se completează cu curbe de nivel.

Se observă că în acest paragraf se realizează grafic documentele obţinute,

care sunt documente grafice finale ce rezolvă tema de proiect.

Este important de reţinut următorul aspect:

32


. Dacă obiectivul temei de proiect priveşte întocmirea planului de situaţie a

lucrărilor miniere şi a dotărilor corespunzătoare existente la un orizont oarecare sau la

mai multe orizonturi apar câteva particularităţi.

Este vorba de următoarele cerinţe:

- transmiterea în subteran la orizonturile implicate a sistemului de referinţă (după

indicaţiile menţionate)

- materializarea şi determinarea la orizonturile respective a reţelei topografice de

ridicare (prin drumuiri planimetrice şi de nivelment) în aşa fel încât să permită ridicarea

tuturor detaliilor

- ridicarea detaliilor prin metode specifice a elementelor constructive

corespunzătoare lucrărilor miniere ( puţuri plane înclinate, suitori, galerii orizontale ,

lucrări speciale ) precum şi a elementelor de amenajare a acestora.

Ca urmare a particularităţilor scrise rezultă partea grafică specifică, respectiv :

- situaţia grafică a transmiterilor ( îndesirilor ) ;

- planul de situaţie al reţelei de ridicare ;

- planul cotat al detaliilor ridicate .

Chintesenţa acestor precizări pot fi structurate după cum urmează în capitolele :

4.2.1.9. Ridicarea detaliilor

După destinaţia planului de situaţie, derivă densitatea punctelor de detaliu, a căror

ridicare topometrică poate fi făcută prin metode simple, cu tahimetre sau teodolite, iar

pentru densităţi mari de puncte cu staţii totale sau roboţi.

4.2.1.10. Prelucrarea măsurătorilor

Prelucrarea măsurătorilor este cu atât mai simplă cu cât sunt utilizate aparate mai

complexe-moderne. Scopul prelucrării măsurătorilor constă în obţinerea unui inventar de

coordonate şi cote a punctelor de detaliu , raportabile pe planurile de situaţie .

4.2.1.11. Raportarea măsurătorilor prelucrate, neprelucrate

Poziţia planimetrică a punctelor de detaliu se obţine pe planul de situaţie prin

reguli ale “Geometriei cotate” ( poziţia plană grafică şi cota analitică ), prin intermediul

inventarului de coordonate şi cote. Totodată o serie de detalii se raportează în stare

neprelucrată, detalii care întregesc planul de situaţie.

33


. 4.2.1.12. Trasarea curbelor de nivel, a detaliilor. Completarea planurilor cu

elemente de conţinut şi toponimie

Curbele de nivel reprezintă unul din cele mai sugestive procedee de reprezentare

a suprafeţei topografice, în speţă, a formelor de relief. Trasarea curbelor de nivel se

poate face manual prin interpolare între puncte, grafic cu izograful, sau automat prin

procedee ale informaticii. În acelaşi timp este o reprezentare comunicativă cu terţe

persoane , reprezentarea ce oferă utilizarea planului de situaţie ca instrument de lucru

( pot fi făcute măsurători cu scărarul, pot fi apreciate şi deduse pante etc. ). O dată cu

raportarea curbelor de nivel şi a detaliilor topografice , planul de situaţie va fi completat

cu elemente de conţinut , folosind semne şi culori convenţionale , precum şi elemente de

toponimie.

Capitolele 4.2.1.13. , 4.2.1.14. şi următoarele, vor urmări conţinutul de la §.3.2.13

- §.3.2.14 şi următoarele.

4.2.2. Documentaţie privind reconstituirea dreptului de proprietate

Reconstituirea dreptului de proprietate poate fi făcută în condiţiile istorico-

reparatorii, procedeul fiind aplicat de instituţii autorizate ale statului, sau pe baza unei

hotărâri judecătoreşti. In ambele situaţii lucrarea se execută în sistemul de proiecţie şi

referinţă “Stereografic 1970”, având ca suprafaţă de referinţă pentru cote Suprafaţa

ZERO dată de sistemul “Marea Neagră 1975”

Elementele de structura ale proiectului referitoare la 4.2.2.1. –4.2.2.8. sunt

identice cu cele de la §.3.2.1. – §.3.2.8. şi se vor trata ca atare.

În conţinutul capitolului 4.2.2.9. se vor respecta specificările de la §.3.2.9.

Capitolul 4.2.2.10. va cuprinde “Ridicarea detaliilor cadastrale în scopul

reambulării planului topografic “

Atributele Cadastrului sunt: tehnice , economice şi juridice , atribute la care trebuie

să răspundă planul cadastral. Astfel, introducând datele menţionate se cheamă că un

plan topografic a fost dezbrăcat de caracterul topografic şi completat cu date cadastrale

= REAMBULAT. Aşadar, folosind metode topografice de ridicări de detalii , compatibile

scării planului, multitudinii de detalii, raportându-le pe planul topo-cadastral, şi culegând

prin comensurări, observaţii şi intervievări celelalte detalii cadastrale, acestea vor fi

trecute pe planul cadastral prin procedee specifice.

Capitolul 4.2.2.11. Întocmirea documentaţiei analitice, scriptice şi juridice

specifice dreptului de proprietate

34


. Întreaga documentaţie analitică, scriptică şi juridică se rezumă la completare

formularelor , tabelelor şi documentelor tipice acestei activităţi. Este partea unde

activitatea inovaţională nu-şi are locul , deoarece documentaţia fiind folosite de diferitele

instituţii ( Carte funciară, Judecătorie, Notariat etc. ) legislative şi executive, sunt

necesare cutume unice .

În capitolul 4.2.2.12. se vor respecta indicaţiile de la §.3.2.12.

Capitolele 4.2.1.13. , 4.2.1.14. şi următoarele se va urmări conţinutul de la

§.3.2.13., §.3.2.14. şi următoarele.

4.2.3. Documentaţie necesară unei tranzacţii imobiliare şi înscrierea în

Cartea funciară

O astfel de tema urmăreşte , în special crearea documentaţiei tehnice, analitice

şi scriptice , cu caracter economic – unde este cazul, completată cu documentaţia

juridică, privind o tranzacţie imobiliară în condiţiile economiei de piaţă – CERERE şi

OFERTĂ . Indubitabil preţul poate fi tranzacţionat, deci LIBER , poate fi impus de o

HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ sau de NORMATIVE privind deducerea preţului real.

Acestea necesită un complex de operaţiuni financiar-contabile şi de evaluare specifice.

În ansamblu eşalonarea lucrării va urmări următoarea desfăşurare:

Capitolele 4.2.3.1. – 4.2.3.8. va urmări conţinutul de la §.3.2.1. – §.3.2.8 ;

Capitolele 4.2.3.9. – 4.2.3.12. sunt asemănătoare cu §.3.2.9. – §.3.2.12. cu

insistare deosebită asupra problematicii EVALUĂRII CORPULUI DE PROPRIETATE

Capitolele 4.2.1.13. , 4.2.1.14. şi următoarele se va urmări ad-literam conţinutul

de la §.3.2.13 respectiv §.3.2.14 precum şi următoarele.

4.2.4. Documentaţie topo-cadastrală privind evaluarea patrimoniului

imobiliar în conformitate cu HG 834/1991

Evaluarea patrimoniului imobiliar al societăţilor comerciale cu capital de stat este o

necesitate , în perspectiva privatizării şi a dezvoltării economiei de piaţă prin întreprinderi

mici, mijlocii şi de alte categorii. Prin lucrarea topo-cadastrală în sine se urmăreşte

stabilirea elementelor tehnice, economice şi juridice ale bunului imobil, valoarea acestuia

, gradul de ocupare a terenului .

35


. Abordarea unei atare teme necesită parcurgerea următoarelor etape:

Capitolele 4.2.4.1 – 4.2.4.8. va urmări conţinutul de la §.3.2.1. – §.3.2.8.

Capitolul 4.2.4.9. va urmări conţinutul de la §.3.2.9. fără întocmirea Fişei corpului

de proprietate. În schimb vor apărea elemente suplimentare ca :

Certificat de constituire a Societăţii comerciale ;

Constituirea Comisiei de evaluare ;

Proces verbal de vecinătate ;

Extrase de Carte funciară , acte de proprietate , decrete de expropriere etc.

Capitolul 4.2.4.10. va urmări conţinutul de la §.3.2.10., inclusiv un Bilanţ al

suprafeţelor pe categorii de folosinţă .

Capitolul 4.2.4.11. va urmări cuprinsul §.3.2.11. după un model specific., cu avize

autorizate.

Capitolul 4.2.4.12. va fi constituit din întreaga documentaţie scriptică, analitică şi

grafică încadrată în cutumele H.G. nr. 834 / 1991.


§.3.2.13, §.3.2.14 şi următoarele.

4.2.5. Documentaţie topocadastrală de dezmembrare a unui imobil şi

înscrierea în Cartea funciară

O astfel de problemă poate apărea fie într-o tranzacţie de vânzare cumpărare, fie

în urma unei hotărâri judecătoreşti de împărţire a unei proprietăţi .

Dezmembrarea poate fi făcută, atât a construcţiei , cât şi a terenului, dar şi a

amândurora .

În rezolvarea punctelor 4.2.5.1. - 4.2.5.8. se va urmări conţinutul de la §.3.2.1.-

§.3.2.8.

Capitolul 4.2.5.9. va urmări conţinutul de la §.3.2.9. şi §.3.2.10.

Capitolul 4.2.5.11. va urmări conţinutul de la §.3.2.11.

Capitolul 4.2.5.11. Parcelarea şi întocmirea Fişelor corpurilor de proprietate

rezultate Prima parte va fi o problemă specifică de parcelare după criterii riguroase de

împărţeală şi cu aplicaţie tehnică riguroasă. Partea a doua constă în întocmirea Fişelor

bunurilor imobile separate, ca rezultat al dezmembrării bunului imobil în studiu, pentru

fiecare bun imobil rezultat.

Capitolul 4.2.5.12. va respecta parcursul §.3.2.12.

Capitolele 4.2.5.13. şi 4.2.5.14. şi următoarele se va urmări conţinutul de la

§.3.2.13 - §.3.2.14 şi următoarele.

36


.

4.2.6. Introducerea cadastrului reţelelor edilitare în localităţi

Abordarea unei atare teme necesită parcurgerea următoarelor etape:

Cuprinsul capitolelor 4.2.6.1. - 4.2.6.8. va urmări conţinutul de la §.3.2.1. - §.3.2.8.

Capitolul 4.2.5.9. va cuprinde culegerea datelor tehnice, măsurători supraterane şi

subterane pe suprastructura şi în infrastructura căilor de comunicaţie ( străzi ) prin

metode specifice – directe, radio , ultrasunete etc. - pe categorii de utilităţi ( electricitate,

apă , canal, gaz, telefon, termoficare, ape pluviale ş. a. ) .

Capitolul 4.2.5.10. va urmări conţinutul de la §.3.2.11 cu specificul reţelei stradale.

Capitolul 4.2.5.11. va fi o problemă specifică de Întocmirea Fişei tehnice a

tronsonului de reţea stradală pe straturi ( layere ) după criterii riguroase de separate

pentru fiecare bun imobil rezultat.

Capitolul 4.2.5.12. va respecta Tehnologia GIS de întocmire a cadastrului

reţelelor edilitare în localităţi, pe categorii de utilităţi .

Capitolele 4.2.7.13. şi 4.2.7.14. şi următoarele se vor inspira din conţinutul de la

§.3.2.13 - §.3.2.14 şi următoarele.

4.2.7. Lucrări topografice aferente trasării lucrărilor de construire a unui bloc

de locuinţe.

Dacă este vorba de un obiectiv social, ca de exemplu “Trasarea şi

executarea unei construcţii cu caracter de locuinţă”, acest obiectiv contribuie la

deschiderea unor noi perspective urbane sau rurale, contribuind , atât la creşterea

gradului de confort, cât şi la sistematizarea urbanistică, a amenajării teritoriului şi ridicare

a nivelului de utilităţi (apă, canalizare, electricitate, gaz etc. ) şi facilităţi, iluminat al

localităţii, evacuarea apelor pluviale, acces la magazine, ateliere de servire, sport, cultură

ş.a. ceea ce va conduce la crearea unei noi capacităţi de locuit, la un ridicat grad de

civilizaţie.

Abordarea unei atare teme necesită parcurgerea următoarelor etape:

Capitolele 4.2.7.1. - 4.2.7.8. se va urmări conţinutul de la §.3.2.1. - §.3.2.8

37


. Capitolul 4.2.7.9. Întocmirea proiectului de trasare a elementelor de construire,

cuprinde totalitatea datelor de trasare , in sistem general sau local şi necesită

poziţionarea proiectului de construire pe planul topografic, cu următoarele observaţii

Cantitatea de pământ săpată să fie egală cu cantitatea de pământ

rambleiată, astfel ca pământul să nu fie scos din incintă ;

O grijă deosebită trebuie acordată stratului vegetal ( bogăţie inestimabilă ),

ca acesta să fie scarificat şi folosit în continuare pe terenurile arabile din incintă ;

Analizată construcţia în general, din punctul de vedere al modulării sau

particularizării structurilor , de unde va deriva o primă idee a trasării axelor ca element de

determinante în ordinea şi precizia trasării ,

Analiza tipului fundaţiei - continuă sau discontinuă – caracteristici care vor fi

determinante varianta optimă de întocmire a planului de trasare ;

Aducerea cotelor construcţiei în sistem local ( cota parterului = ± 0,00 ) , ca

alt factor determinant în alegerea variantei optime de trasare .

Capitolul 4.2.7.10. Trasarea axelor construcţiei în teren

Axele se trasează pe teren pe capre , cu şabloane, teuri, echere, laţuri etc. În

următoarele condiţii:

- să se materializeze capetele axelor dependent de punctele reţelelor de

triangulaţie, apropiere sau ridicare, în zonele stabile sau pe treptele înalte, cu vizibilitate

spre punctele topografice de sprijin aferente actualelor şi viitoarelor lucrări topografice ;

- să se constituie, în funcţie de forma suprafeţei şi de tehnologia de

construire, poligonaţii şi drumuiri de nivelment care să aibă o cât mai bună fiabilitate;

- să se efectueze măsurători de unghiuri, distanţe şi diferenţe de nivel care

să urmărească traseele poligonale şi drumuirile de nivelment ;

- să se efectueze măsurători aferente determinării periodice a poziţionării

construcţiei ;

- să se efectueze măsurători topografice privind siguranţa stabilităţii în timp a

construcţiei.

Acestea pot fi realizate dacă se ţine cont de :

- efectuarea măsurătorilor de unghiuri să se facă prin metode cu un grad

ridicat de precizie şi siguranţă ;

- efectuarea măsurătorii de distanţe să se facă pe cât posibil prin metode

directe prin serii de măsurători, asigurând astfel gradul de precizie impus;

38


. - măsurarea diferenţelor de nivel să se facă pe cât posibil prin nivelment

geometric de la mijloc, anticipând certitudinea preciziei preconizate ;

- prelucrarea mărimilor măsurate să se facă prin utilizarea teoriei erorilor de

măsurare şi a principiului micilor pătrate ;

- apreciere calitativă a rezultatelor să se facă în raport cu toleranţele

corespunzătoare.

Se va ţine şi aici cont de recomandările făcute în partea a doua §.3.2.8.2.

Partea privind determinarea elementelor de trasare se referă strict la stabilirea

elementelor topografice privind :menţinerea axelor , poziţia zidurilor, a pereţilor în condiţii

optime, atât în timpul construirii, cât şi în condiţiile tehnologice , şi de siguranţă.

Astfel metoda de trasare prevede menţinerea unor dimensiuni strict

geometrice ale reţelei de trasare, motiv pentru care trebuie, din punct de vedere

topografic, urmărite:

- stabilirea elementelor topografice ale axelor şi a celorlalte elemente

constructive, instalaţii etc.;

- stabilirea elementelor de trasare periodice a elementelor constructive;

- stabilirea metodelor de evaluare a volumelor săpate şi a situaţiei realizărilor

dacă aceasta revine în sarcina topografului în concordanţă cu planul preliminat de

construire ;

- stabilirea elementelor de trasare privind amplasarea şi transferarea

utilajelor de construire şi transport a săpăturii în timp şi în raport cu preliminatul ;

- stabilirea traseelor de evacuare a apelor pluviale şi freatice în scopul evitării

influenţei acestora asupra construcţiei şi a siguranţei acesteia ;

- urmărirea în timp a evoluţiei şi corelării dintre metoda de trasare şi

elementele topografice de condiţionare a caracteristicilor geometrice ale axelor şi

elementele geometrice ale construcţiei în scopul asigurării reuşitei în execuţia

construcţiei.

Căile de rezolvare ale acestor cerinţe sunt:

- alegerea, amplasarea, materializarea unor repere topografice în afara zonei

de construire, cu stabilitate şi timp de folosinţă mai mare;

- legarea reperelor topografice de reţeaua de trasare, dependentă la rândul

ei de sistemul de referinţă topografic;

- alegerea metodelor, procedeelor dintre cele clasice sau chiar ad-hoc

(personale) care să permită urmărirea în timp a executării construcţiei ;

- alegerea operaţiunii adecvate preciziei impuse de rezultatele scontate;

39


. - efectuarea măsurătorilor (directe şi indirecte) în conformitate cu metodele,

aparatele şi preciziile scontate;

- revenirea pe şantier după obţinerea rezultatelor şi stabilirea, chiar

materializarea limitelor admisibile pentru diferitele faze de operaţii;

- formularea unor propuneri privind îmbunătăţirea metodelor de trasare în

concordanţă cu evoluţia construcţiei pe baza corelării cu măsurile de siguranţă în

exploatare, în urma măsurătorilor topografice.

Capitolul 4.2.7.11. Bilanţul volumelor de pământ mişcate ( săpătură =

umplutură).

Se referă strict la calculul, prin metode tehnico-inginereşti, a volumelor de

săpătură şi umplutură, mişcate în procesul de construire a unui obiectiv, astfel încât să

nu fie nici expulzate , nici importate cantităţi de pământ. Ecologic, lucrurile pot fi rezolvate

astfel ca stratul vegetal să fie folosit pentru agricultura casnică şi grădinărit , iar sterilul să

fie folosit la geometrizarea terenului pentru evitarea inundaţiilor, combaterea igrasiei,

crearea de miniparcuri ( grădini japoneze ). Toate acestea fac parte din peisagistică

aplicată prin metode tehnico-inginereşti de conducere şi executare a lucrărilor,

parcurgând următoarele etape:

- dirijarea prin metode de trasare a dispunerii şi transferării în timp a maselor

de pământ ;

- dirijarea prin metoda de trasare topografică a utilajelor de construire în

concordanţă cu vegetaţia şi flora existentă ;

- dirijarea prin metode topografice a lucrărilor de evacuare a apelor în scopul

evitării influenţei nefavorabile a acestora asupra execuţiei construcţiei şi siguranţei

hidrofuge ulterioare ;

- corelarea topografică între toţi factorii care concură la construire pe de o

parte şi de siguranţă a exploatării construcţiei pe de altă parte;

- preconizarea în timp a măsurilor aferente redării în folosinţă a suprafeţei

afectată de şantierul construcţiei în curs.

Capitolul 4.2.7.12. Trasarea cotelor construcţiei

Operaţia în sine are o mare importanţă, gândind numai la executarea corectă a

canalizării, atât a apelor uzate , dejecţii, cât şi la posibilitatea evacuării rapide a apelor

pluviale. Astfel translând sistemul de cote într-un sistem local, la care cota ± 0,00 m. este

cota parterului, pot fi trasate pantele , înclinările săpăturilor, calată corect tubulatura

canalizării. Succesiunea operaţiunilor de trasare va continua pentru fundaţii, stâlpi,

pereţi, planşee, pod, acoperiş ş. a., până la planarea terenului, nivelarea şi crearea de

40


. pante ergonomice pentru circulaţie, dar şi pentru circulaţia apelor pluviale şi nespălarea

solului vegetal .

Partea grafică va cuprinde:

planul de situaţie al terenului ;

- planul de bază al construcţiei şi instalaţiilor ;

- planul de bază al săpăturilor ;

- planul de bază al utilităţilor din subsol ;

- planul de bază al subsolului ;

- planul de bază al fundaţiilor ;

- planul de bază al parterului ;

- planul de bază al etajelor ;

- planul acoperişului ;

- secţiuni verticale ;

- secţiuni pe travei ;

(Toate aceste planuri vor conţine în mod obligatoriu traseele instalaţiilor, de

alimentare cu energie, de evacuare a apelor, canalizare etc. )

- secţiuni şi profile aferente instalaţiilor ;

- planuri, schiţe şi calcule privind precizia trasărilor .

Capitolele 4.2.7.13. , 4.2.7.14. şi următoarele vor respecta conţinutul de la

§.3.2.13. , §.3.2.14 şi următoarele.

4.2.8. Trasarea topografică a barajului hidroenergetic şi a lucrărilor anexă

Complexul hidroenergetic , pentru că despre un complex este vorba , se compune

din lacul de acumulare, barajul hidrocentralei ,monolit din beton, sau format din

anrocamente, argilă etc. stăvilar, ecluze, drumuri ,castel de apă, staţii de

transformatoare, uzina electrică supraterană sau subterană, canale de fugă, puţuri,

galerii de vizitare etc. , este un ansamblu de construcţii, amenajări şi utilaje ,

interdependente şi funcţionale în scopul producerii energiei electrice prin presiunea dată

de căderea liberă a apei. Proiectarea şi trasarea unui astfel de complex necesită o

ridicare topografică de detaliu în sistemul naţional de referinţă, ridicare pe baza căreia se

face proiectarea şi trasarea în teren a întregului complex.

Abordarea unei atare teme necesită urmărirea următoarelor:

În capitolele 4.2.8.1.- 4.2.8.8. se va urmări conţinutul de la §.3.2.1.- §.3.2.8

41


. Capitolul 4.2.8.9. Stabilirea reţelei de trasare a barajului

Materializarea şi determinarea reţelei de trasare a barajului şi a lucrărilor anexă

din cadrul şantierului energetic comportă :

- să se definească sistemul de referinţă ( planimetric şi nivelitic ) în care sunt

rezolvate, la unitatea energetică, problemele geodezice şi topografice;

- să se stabilească lucrările geodezice şi topografice de acoperire a

perimetrului respectiv şi de apropiere de principalele lucrări topografice specifice

procesului tehnologic de execuţie a lucrărilor şi stabilitate a acestora ;

- să se materializeze în perimetrul punctele de legătură cu viitoarele lucrări

topografice ;

- să se formeze reţeaua geodezică de puncte care să determine sistemul

plan de referinţă caracteristic perimetrului, reţea dependentă de reţeaua naţională ;

- să se formeze reţeaua geodezică de nivelment dependentă de nivelmentul

de stat care să definească sistemul nivelitic de referinţă din perimetrul respectiv ;

- să se dezvolte în plan reţeaua geodezică plană formată în scopul verificării

punctelor geodezice ;

- să se dezvolte reţeaua geodezică (plană şi de nivelment) şi să se obţină

coordonatele şi cotele punctelor care definesc sistemul de referinţă al lucrării

hidroenergetice .

La rezolvarea etapelor menţionate trebuie avute în vedere o serie de precizări

specificate la §.3.2.6.

Stabilirea reţelei topografice de sprijin

Se analizează urmărind următoarele faze:

- să se materializeze în zonele stabile sau pe zonele înalte punctele

topografice de sprijin aferente viitoarelor lucrări topografice ;

- să se constituie, în funcţie de forma şantierului hidroenergetic şi de metoda

de execuţie a barajului , poligonaţii şi drumuiri de nivelment care să aibă o cât mai bună

fiabilitate ;


să urmărească traseele poligonale şi drumuirile de nivelment;

- să se efectueze măsurători aferente determinării periodice a volumelor de

pământ şi roci excavate ;

- să se efectueze măsurători topografice privind siguranţa stabilităţii

taluzurilor de săpare.

Acestea pot fi realizate dacă se ţine cont de:

42


. - efectuarea măsurătorilor de unghiuri să se facă prin metode sigure , cu un

grad ridicat de precizie ;


directe prin serii de măsurători, asigurând astfel gradul de precizie impus ;

- măsurarea diferenţelor de nivel să se facă pe cât posibil prin nivelment

geometric de la mijloc, creându-se certitudinea preciziei preconizate ;


măsurare şi a principiului micilor pătrate ;

- apreciere calitativă a rezultatelor să se facă în raport cu toleranţele

corespunzătoare.

Se va ţine şi aici cont de recomandările făcute în partea a doua a §.3.2.8.2.

Capitolul 4.2.8.10. Determinarea elementelor de trasare a barajului

Această parte se referă strict la stabilirea elementelor topografice privind trasarea

topografică şi urmărirea stabilităţii în timp a barajelor şi construcţiilor anexă în funcţie de

dimensiunile şi formele geometrice ale construcţiilor componente şantierului

hidroenergetic, în condiţii optime, atât tehnologice, cât şi de siguranţă.

Astfel metoda de construire prevede menţinerea unor dimensiuni strict

geometrice ale barajului, motiv pentru care trebuie, din punct de vedere topografic,

urmărite:

- stabilirea elementelor topografice ale barajului şi chiar ale întregului

complex ;

- stabilirea elementelor de trasare periodică a barajului şi a amenajărilor

anexe ;

- stabilirea metodelor de evaluare a volumelor de săpătură şi betoane turnate

în concordanţă cu planul preliminat de producţie ;

- stabilirea elementelor de trasare privind amplasarea şi calarea utilajelor de

producere a curentului electric şi transport a energiei electrice în timp şi în raport cu

graficul de executare a lucrărilor de construire ;

- stabilirea traseelor de schimbare a traseului apei curgătoare pe care se

construieşte hidrocentrala, a traseelor de evacuare a apelor pluviale şi freatice, în scopul

evitării influenţei acestora asupra construirii hidrocentralei, a exploatării şi siguranţei

exploatării hidroenergetice ;

- stabilirea elementelor de urmărire de readucere a cursului de apă în spatele

barajului, umplerea cursului provizoriu deviat, urmărirea volumelor de masă de pământ si

mase sterile mişcate în şantier ;

43


. - urmărirea în timp a evoluţiei şi corelării dintre metoda de construire şi

elementele topografice de condiţionare a caracteristicilor geometrice ale barajului, a

versanţilor bazinului hidrografic în scopul asigurării siguranţei în exploatare (a stabilităţii

întregii hidrocentrale ).


- alegerea, amplasarea, materializarea unor repere topografice pe trepte

înalte, cu stabilitate mare şi timp de folosinţă îndelungat ;

- legarea reperelor topografice de reţeaua de trasare dependentă la rândul ei

de sistemul de referinţă topografic;


(personale ) care să permită urmărirea evoluţiei în timp a trasării barajului şi a

construcţiilor anexă ;


- efectuarea măsurătorilor (directe şi indirecte) în conformitate cu metodele,

aparatele şi preciziile scontate ;

- revenirea pe etape de măsurători după obţinerea rezultatelor şi stabilirea,

chiar materializarea limitelor admisibile pentru diferitele faze de operaţii;

- formularea unor propuneri privind îmbunătăţirea metodelor de trasare pe

baza corelării dintre metodele de construire şi a măsurilor de siguranţă în execuţie şi

exploatare, în urma măsurătorilor topografice.

Capitolul 4.2.8.11. Trasarea şi conducerea în săpare a lucrărilor miniere

Se referă strict la metode tehnico-inginereşti de conducere şi executare a

lucrărilor miniere din subteranul hidrocentralei , cum sunt: tuneluri, galerii, puţuri,

conducte subterane, camere, pe care circulă apa , realizând căderea de nivel necesară

presiunii apei, montarea uzinei subterane, accese de vizitare şi de urmărire a bunei

funcţionării a întregului ansamblu.

Lucrările de Topografie minieră constau din :

- trasarea la suprafaţă a acceselor în subteran, folosind ca reţea topografică

reţeaua de sprijin a hidrocentralei ;

- dirijarea prin metode de trasare a avansării lucrărilor miniere în subteran ;

- comensurarea realizărilor odată cu echiparea lucrărilor miniere ;

- transmiterea de la suprafaţă în subteran a sistemului planimetric şi nivelitic

de sprijin – joncţiuni, proiectări , legături ;

- dirijarea prin metoda de trasare topografică a săpării lucrărilor miniere, a

camerelor;

44


. - dirijarea prin metode topografice a lucrărilor de evacuare a apelor ,

confecţionarea de laţuri şi echere de pantă, şabloane etc. ;

- corelarea topografică între toţi factorii care concură la execuţie pe de o

parte şi de siguranţă a exploatării pe de altă parte;

- preconizarea în timp a măsurilor aferente schimbării cursului apei, cu

dirijarea către baraj şi a readucerii în circuitul economic (în general agricol) a suprafeţei

afectată de şantierul hidrocentralei.


- planul de situaţie al hidrocentralei ;

- planul de bază al hidrocentralei cu toate construcţiile anexe, drumuri,

poduri, accese în subteran ;

- planul de bază al subteranului hidrocentralei cu toate construcţiile

subterane, accese în subteran, galerii, puţuri, conducte, camere subterane;

- planul cu deviere apei pe perioada construirii barajului ;

- metodele de săpare a lucrărilor miniere subterane ;

- metoda sau metodele de evaluare a volumelor excavate în subteran, cu

înregistrarea datelor pe planul de bază şi în conformitate cu metodele de săpare;

- preliminarul lucrărilor de excavare în subteran ;

(Toate aceste planuri vor conţine în mod obligatoriu traseele de transport, de

alimentare cu energie, de evacuare a apelor etc.)

- secţiuni şi profile aferente metodelor de săpare şi metodelor de evaluare a

volumelor excavate ;

- schiţe privind predarea primirea aliniamentele , direcţiile, pantele.

Capitolul 4.2.8.12. Trasarea poziţiei utilajelor hidrotehnice

Este una din cele mai delicate activităţi tehnico-inginereşti, ea executându-se atât

de topografi, cât şi de inginerii constructori. Dacă poziţionarea pe orizontală admite

abateri subcentimetrice, poziţionarea pe verticală admite doar abateri sub ±0,1mm. În

ambele cazuri sunt utilizate metode speciale de trasare, utilizând în afara teodolitului

nivelei şi mirelor de înaltă precizie, şublere, rigle, dreptare şi bolobocuri industriale de

înaltă precizie.

Capitolele 4.2.8.13. , 4.2.8.14. şi următoarele vor urmări conţinutul §.3.2.9. ,

§.3.2.10. şi următoarele.

4.2.9. Trasarea topografică a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare

45


.

Gospodărirea raţională a apei la nivel local , zonal, naţional, european şi

global face parte din cerinţele ecologice de primă importanţă, fapt ce preocupă pe

majoritatea inginerilor şi nu numai, din diverse domenii de activitate practică, socială,

economică şi politică. Lucrările care se întreprind pentru procurarea apei, sunt lucrări

inginereşti de mare anvergură, lăsând la o parte speculaţiile privind previziunile

meteorologice, începând cu colectarea apelor din precipitaţii (apa meteorologică),

menţinerea ei în recipiente , bazine, lacuri aducţiuni, canalizarea sa, păstrarea şi

protejarea în pânza freatică, precum şi dirijarea în lucrări de irigare în folosul agriculturii,

neomiţând apa potabilă de uz casnic sau cea folosită în industrie.

Lucrările de îmbunătăţiri funciare au ca scop pe lângă conservarea şi utilizarea

apei dirijat în agricultură şi lucrările de consolidare a terenurilor cu ape în scopul păstrării

stabilităţii acestora, sistematizarea şi raţionala lor folosinţă.

Abordarea unei astfel de teme necesită urmărirea următoarelor etape:

Capitolele 4.2.9.1. - 4.2.9.10 se va urmări conţinutul de la §.3.2.1. - §.3.2.10

Capitolul 4.2.9.11. Proiect de Îmbunătăţiri funciare

Pe baza studiului făcut prin metode specifice Îmbunătăţirilor funciare pe planul

topografic cu curbe de nivel şi a planului cadastral pe care sunt specificate Teritoriile

Economic Omogen ( TEO) , în funcţie de planurile de Organizare a teritoriului , vor fi

trasate sistematizări, trasări de canale de evacuare a apelor în exces, a canalelor de

irigare , a staţiilor de irigare , bazinelor de retenţie, lucrări de stabilizare a terenurilor , a

malurilor apelor , trasarea şi construirea digurilor , a barajelor , şi eventual în combinaţie

cu hidrocentrale şi salbe de hidrocentrale etc.

Capitolul 4.2.9.12. va urmări §.3.2.12

O atenţie deosebită se va acorda stabilirii reţelei de trasare, cu următoarele etape:

- stabilirea elementelor topografice ale lucrărilor şi chiar a întregii zone ;

- stabilirea elementelor de trasare periodice a lucrărilor ;

- stabilirea metodelor de evaluare a volumelor de teren vegetal şi steril în

concordanţă cu planul preliminat de îmbunătăţiri funciare ;


utilajelor de exploatare şi transport în timp şi în raport cu întreaga lucrare ;


influenţei acestora asupra exploatării şi a siguranţei zonei;

46


. - urmărirea în timp a evoluţiei şi corelării dintre metoda de exploatare şi

elementele topografice de condiţionare a caracteristicilor geometrice ale terenurilor

exploatate în scopul asigurării siguranţei în exploatare (a stabilităţii solului vegetal ).


- alegerea, amplasarea, materializarea unor repere topografice vizibile, în

locuri cu stabilitate şi timp de folosinţă mai lung ;

- legarea reperelor topografice de reţeaua de trasare dependentă la rândul ei

de sistemul de referinţă topografic ;


(personale) care să permită urmărirea evoluţiei în timp a lucrărilor de îmbunătăţiri

funciare ;



aparatele şi preciziile scontate;

- revenirea pe teren după obţinerea rezultatelor şi stabilirea, chiar

materializarea limitelor admisibile pentru diferitele faze de operaţii;

- formularea unor propuneri privind îmbunătăţirea metodelor de îmbunătăţirii

funciare pe baza corelării dintre metodele de exploatare şi a măsurilor de siguranţă în

exploatare, rezultate în urma măsurătorilor topografice.

Tehnologia de executare şi conducere a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare se

referă strict la metode tehnico-inginereşti de conducere şi executare a lucrărilor de

îmbunătăţiri funciare şi va avea ca scop, punerea în practică a rezultatelor obţinute la

§.4.2.4.5. parcurgând următoarele etape:

- dirijarea prin metode de trasare a dispunerii şi transferării în timp a utilajelor

de îmbunătăţiri funciare ;

- dirijarea prin metoda de trasare topografică a utilajelor de transport în

concordanţă cu utilajele de îmbunătăţiri funciare şi stabilitatea a terenurilor;


evitării influenţei nefavorabile acestora asupra exploatării şi siguranţei în exploatare a

terenurilor ;

- corelarea topografică între toţi factorii ce concură la exploatare pe de o

parte şi de siguranţă a exploatării pe de altă parte;

- preconizarea în timp a măsurilor aferente redării în circuitul economic (în

general agricol) a suprafeţei afectată de alte exploatări în derivă , precum şi recuperări

de terenuri părăsite ( silişti ).

47


. Capitolele 4.2.9.9. şi 4.2.9.10. vor urmări conţinutul §.3.2.9. şi §.3.2.10.


- planul de situaţie al teritoriului agricol în studiu ;

- planul de bază a zonelor susceptibile a fi îmbunătăţite funciar ;

- metodele de lucru aferente îmbunătăţirilor funciare ;

- metoda sau metodele de evaluare a volumelor (vegetal, steril), mişcate în

scopul îmbunătăţirilor funciare, pe planul de bază şi în conformitate cu metodele aplicate;

- preliminarul lucrărilor de îmbunătăţiri funciare ;


irigare, staţii de pompare, alimentare cu energie electrică, de evacuare a apelor în exces

etc.)

- secţiuni şi profile aferente metodelor de îmbunătăţiri funciare şi metodelor

de evaluare a volumelor ;

- schiţe privind studii de stabilitate a terenurilor , malurilor , versanţilor etc.


§.3.2.13. , §.3.2.14 şi următoarele.

4.2.10. Releveul topo-cadastral al unei construcţii complexe

Scopul pentru care se face releveul unei construcţii de mari dimensiuni este:

evaluarea patrimoniului, modernizarea, schimbarea destinaţiei, vânzarea cumpărarea,

înscrierea în cartea funciară etc. În acest context , ridicarea trebuie să aibă caracter

topografic pe de o parte şi constructiv - evaluativ , pe de altă parte. Topografic lucrarea

trebuie să se execute în sistemul de referinţă naţional.

Constructiv – evaluativ, trebuie urmărite ,comparativ cu planurile de construire şi

eventualele modificări de compartimentare , schimbarea destinaţiei diferitelor încăperi,

modificări în structura de rezistenţă, apariţia fisurilor, crăpăturilor ca efect seismic,

fiabilitate etc.

Ca atare în capitolele 4.2.10.1. - 4.2.1.10 se va urmări conţinutul de la §.3.2.1 -

§.3.2.10

Capitolul 4.2.10.11. Releveul construcţiei

Măsurătorile se fac prin procedee topografice de detalii de construcţii , pentru

fiecare nivel la înălţimea de 1 m. faţă de pardoseală, atât pe exteriorul clădirii, cât şi în

interiorul acesteia. Cota de bază va fi cota parterului. Schiţa construcţiei se face cu

48


. intrarea din josul planşei, sau cu Nord-ul în susul planşei. La nevoie se vor întocmi

secţiuni şi chir sondaje pentru identificarea fundaţiilor.

Capitolul 4.2.10.12. Evaluarea şi întocmirea Fişei corpului de proprietate

Evaluarea clădirii se va face după metodologii, normative şi reactualizări de preţuri

în conformitate cu starea clădirii, vârstă etc. ( vezi §.3.2.11 ) .

Întocmirea Fişei corpului de proprietate se va face în lumina celor arătate în

§.3.2.9.


- planul de situaţie al bunului imobil (construcţie, curte) ;

- planul fundaţiei ;

- plan subsol ;

- plan parter

- plan mezanin

- plan etaje ;

- plan mansardă ;

- plan pod ;

- plan învelitoare

- secţiuni

- relevee ale faţadelor ;



În capitolele 4.2.10.13. , 4.2.10.14 şi următoarele se va urmări conţinutul de la

§.3.2.13. -§.3.2.14 şi următoarele.

4.2.11. Studiul comportării barajului, a construcţiilor înalte, în timpul

funcţionării lor

Se referă la urmărirea unei construcţii masive, dezvoltate atât pe orizontală cât şi

pe verticală, cum ar fi barajul unei hidrocentrale, sau o construcţie supusă unor vibraţii

tehnologice sau amplasată pe un teren instabil. Elementele de structură ale proiectului

referitoare la 4.2.11.1 –4.2.11.8 sunt identice cu cele de la §.3.2.1 – §.3.2.8 şi se vor

trata ca atare.

În ceea ce urmează este de fapt tema specială a lucrării de licenţă şi constă în

crearea unei reţele topografice, planimetrice şi nivelitice de o precizie corespunzătoare

49


. urmăririi comportării construcţiilor în timp, urmărire necesară stabilirii fezabilităţii

construcţiei în sine. Interpretarea rezultatelor măsurătorilor poate conduce la luarea unor

măsuri pe parcurs, şi chiar oprirea funcţionării construcţiilor, utilajelor etc. Studiul, în

afara părţii scrise şi analitice, mai conţine o serie de piese grafice printre care :

- secţiuni şi profile ;

- schiţe privind studiul comportării construcţiilor ;

- grafice privind variaţia deplasărilor orizontale (longitudinale, laterale),

verticale: înclinare, scufundare, compresiune, întindere precum şi limitele admisibile ale

variaţiilor respective .

Deosebit de interesante sunt în acest caz concluziile care se desprind referitor la

fenomenul respectiv, concluzii care pot fi utilizate în viitoarele proiecte.

Capitolul 4.2.11.9. Crearea reţelei de urmărire a stabilităţii construcţiilor

La baza reţelei de urmărire stă reţeaua de triangulaţie geodezică din zonă,

iar în lipsa acesteia se creează o reţea geodezică locală cu toate atributele ei.

Reţeaua de urmărire este constituită din puncte încadrate cu o precizie de

±1cm , puncte marcate cu borne şi mărci, plasate în teren stabil , cu vizibilitate, atât la ,

cât şi de la punctele de triangulaţie, între ele, precum şi către reperele de urmărire .

Totodată sunt determinate repere de nivelment, dependente de reţeaua

naţională de nivelment, a căror precizie de încadrare va fi de sub ±1mm.

Determinarea cotelor acestor repere se va face numai prin nivelment

geometric-geodezic, dublu, de înaltă precizie.

Tot în această parte a proiectului se va face o descriere a elementelor

constructive ale construcţiilor şi instalaţiilor definite prin tema de proiect. De asemenea,

se vor prezenta şi elementele geometrice aferente acestora .

La descrierea elementelor constructive ale construcţiilor şi instalaţiilor se

vor face referire la axe, contururi, stâlpi, ziduri, pentru construcţii, axe, orizontale,

verticale, abateri, construcţii înalte metalice cu variaţii la diferenţe de temperatură etc.

Partea grafică aferentă acestui paragraf va cuprinde schiţe şi secţiuni cu

detaliile constructive ale construcţiilor şi instalaţiilor în timpul funcţionării.

Capitolul 4.2.11.10. Controlul topografic a stabilităţii barajului

Controlul topografic de urmărire în funcţionare a barajului este un caz special

deoarece pe lângă urmărirea unor repere din coronamentul barajului se mai urmăresc

repere plasate la diferite nivele pe baraj , dar şi o serie de repere plasate în interiorul

barajului în galerii şi puţuri de vizitare. Metodele utilizate sunt metodele topografice

50


. clasice radieri, poligonaţii, intersecţii, dar şi metode ad-hoc, cum sunt metodele

geometrico-inginereşti cu dispozitive create după necesităţii.

Controlul topografic va cuprinde :

- verificarea verticalităţii barajului ;

- verificarea axei barajului comparativ cu axa proiectată ;

- verificarea unghiului de deviere a poziţiei reperelor ;

- verificarea scufundării reperelor ;

Partea scrisă a acestui capitol va cuprinde:

- metodologia de efectuare a observaţiilor ;

- aparatura utilizată ;

- precizia necesară măsurătorilor;

- metodologia de calcul a elementelor verificate ;

- compararea elementelor verificate cu cele proiectate sau impuse prin Norme.

Partea grafică va conţine schiţe şi planuri cu elementele verificate

Capitolul 4.2.11.11. Controlul topografic a stabilităţii construcţiilor înalte

Se referă la:

- verticalitatea axelor ;

- verificarea pereţilor ;

- verificarea verticalităţii construcţiilor metalice ;

Partea scrisă va cuprinde:

- descrierea metodelor de verificare a verticalităţii, aparatura utilizată , precizii

necesare ;

- efectuarea observaţiilor necesare ;

- prelucrarea datelor

- NTS legate de efectuarea observaţiilor ;


- planuri de situaţie cu secţiuni verticale şi orizontale ;

- diagrame speciale de reprezentare a deformaţiilor importante ale pereţilor ;

- grafice cu secţiunea verticala .

Capitolul 4.2.11.12. Întocmirea studiului privind stabilitatea construcţiilor

Studiul în sine sintetizează măsurătorile, comparându-le cu măsurătoarea

anterioară şi cu măsurătoare “Zero” iniţială. Prin relaţii de definire pot rezulta o serie de

parametri precum: scufundarea, deplasarea laterală, alungirea, alungirea specifică, raza

de curbură etc. parametri care vor fi introduşi în grafice, peste care se suprapun abaterile

maxime admisibile, toleranţe etc. Acest studiu poate atrage atenţia asupra stabilităţii

51


. barajului, construcţiei sau utilajului, luându-se măsuri imediate de remediere sau, chiar

de scoatere din funcţiune.


§.3.2.13-§.3.2.14 şi următoarele.

4.2.12. Întocmirea şi întreţinerea Cadastrului agricol

Capitolele 4.2.12.1. - 4.2.12.8. se va urmări conţinutul de la §.3.2.1. - §.3.2.8

Referitor la reţelele geodezice şi topografice de sprijin, apropiere şi de ridicări de

detalii, datorită extinderii suprafeţelor agricole, o aplicaţie deosebită pot avea metodele

GPS, metode cu largi perspective în aplicaţiile topografice.

Datorită suprafeţelor mari de teren, ocupate cu folosinţe agricole, aportul

fotogrammetriei poate fi de o importanţă deosebită . Această parte a topografiei se

bazează pe poziţionări topografice – reperaje - , ca elemente de orientare exterioară, iar

imaginile aerofotogrammetrice au în conţinutul lor, parte din atributele tehnice şi

economice cu privire la calitatea terenurilor, umiditate, culturile şi calitatea culturilor

agricole. Metoda fotogrammetrică se înscrie în clasa de precizie suficientă pentru

lucrările de Cadastru agricol. De asemenea, nu este de neglijat metoda GIS ca procedeu

de perspectivă în domeniu.

Capitolul 4.2.12.11. Bonitarea terenurilor agricole

Stabilirea valorii de folosinţă a terenurilor agricole este una din cerinţele de bază

în cadastrul agricol, operaţiune prin care pot fi făcute prognoze, planuri de dezvoltare,

organizarea teritoriului. Astfel bonitarea terenurilor agricole poate fi făcută prin oricare din

metodele convenţionale: economic, ecologic etc. o dată cu stabilirea Teritoriilor

Economic Omogene, ca modalitate de studiu în aprecierea terenurilor agricole la

adevărata valoare.

Capitolul 4.2.12.12. Întocmirea şi întreţinerea cadastrului agricol

Întocmirea Cadastrului agricol este obligatorie, indiferent de modul de deţinere a

terenurilor agricole, în condiţiile punerii bazei agriculturii intensive ca prim pas spre o

agricultură modernă. Centralizarea datelor cadastrului agricol se face pe Fişe sintetice,

pe sate, comune ,oraşe, judeţe şi total ţară.

Întreţinerea Cadastrului agricol este de dorit să se facă, dacă nu anual, în mod

obligatoriu, o dată la cel puţin patru ani, urmându-se o tehnologie specifică.

52


. Capitolele 4.2.12.13, 4.2.12.14. şi următoarele va urmări conţinutul §.3.2.13. ,



- hărţi agricole cu situaţia la zi a culturilor ;

- planuri cadastrale pe parcele şi culturi ;

- situaţia rotirii culturilor ;

- grafice privind producţiile şi comparativul dintre vocaţia terenurilor şi

realizări ;

- preliminarul lucrărilor şi a culturilor agricole ;

- situaţia schimbului de terenuri ;

- situaţia schimbării destinaţiei terenurilor ;

- posibilităţii de recuperare de terenuri agricole prin lucrări de îmbunătăţiri

funciare.

În capitolele 4.2.12.13. , .4.2.12.14 şi următoarele se va urmări conţinutul de la

§.3.2.13-§.3.2.14şi următoarele.

4.2.13 Întocmirea şi întreţinerea Cadastrului viticol.

Cadastrul viticol era parte intrinsecă a cadastrului agricol, dar o dată cu

posibilităţile de privatizare în agricultură s-a impus bine definirea Cadastrului viticol, de

sine stătător.

Capitolele 4.2.13.1.- 4.2.13.12. se va urmări conţinutul de la §.3.2.1. - §.3.2.12.

Capitolele 4.2.13.13. şi 4.2.13.14. vor urmării conţinutul 4.2.12.13. - 4.2.12.14.


- hărţi viticole cu situaţia la zi a culturilor viticole;

- planuri cadastrale pe tipuri de culturi viticole ;

- grafice privind producţiile şi comparativul dintre vocaţia terenurilor şi

realizări ;

- preliminarul lucrărilor şi a culturilor viticole;

- situaţia schimbului de terenuri ;

- situaţia schimbării destinaţiei terenurilor ;

- posibilităţii de recuperare de terenuri viticole prin lucrări de îmbunătăţiri

funciare.

53


. Capitolele 4.2.13.13. , 4.2.13.14. şi următoarele vor urmări conţinutul §.3.2.13. ,


4.2.14. Întocmirea şi întreţinerea Cadastrului forestier

Cadastrul forestier, are prin definiţie rolul de inventariere şi evidenţă a fondului

forestier local şi naţional, lucrare complexă şi de mare responsabilitate în condiţiile unei

legislaţii destul de labile şi a necunoaşterii adevăratelor atribute ale fondului forestier

În capitolele 4.2.14.1.- 4.2.14.10. se va urmări conţinutul de la §.3.2.1.- §.3.2.8.

Referitor la reţelele geodezice şi topografice de sprijin, apropiere şi de ridicări de detalii,

datorită lipsei de vizibilitate în pădure nu sunt de neglijat metodele GPS, metode cu largi

perspective în aplicaţiile topografice.

Capitolele 4.2.14.11. şi 4.2.14.12. vor urmării conţinutul 4.2.12.11. - 4.2.12.12.

O atenţie deosebită trebuie acordată prezentării şi aplicării metodelor de

măsurare topografică în amenajamentele silvice. Aici aportul fotogrammetriei este de o

importanţă deosebită . Această parte a topografiei se bazează pe poziţionări topografice

– reperaje - , ca elemente de orientare exterioară, iar imaginile aerofotogrammetrice au

în conţinutul lor, parte din atributele tehnice şi economice cu privire la parchetele de

pădure. Metoda fotogrammetrică se înscrie în clasa de precizie suficientă pentru lucrările

de Cadastru forestier. De asemenea, nu este de neglijat metoda GIS ca procedeu de

perspectivă în domeniu.


- hărţi silvice zonale ;

- planul cadastral al amenajărilor silvice ;

- planuri de exploatare silvică ;

- metoda sau metode de evaluare şi întreţinere a fondului forestier prin

lucrării de investiţii ;

- preliminarul lucrărilor de exploatare ;

(Toate aceste planuri vor conţine în mod obligatoriu traseele drumurilor forestiere,

de exploatare, planuri de evacuare a apelor etc.)

- secţiuni şi profile aferente metodelor de exploatare şi metodelor de

evaluare a volumelor de masă lemnoasă ;

- schiţe privind studii de stabilitate a terenurilor forestiere ;

- planuri de creare a perdelelor de pădure .

54


. Capitolele 4.2.14.13. , 4.2.14.14. şi următoarele va urmări conţinutul §.3.2.13. ,


4.2.15. Întocmirea şi întreţinerea Cadastrului drumurilor

Inventarierea şi evidenţa terenurilor ocupate de drumuri, ca poziţie, configuraţie şi

mărime, preocupă specialiştii din domeniul Cadastrului drumurilor şi în dorinţa de a limita

spaţiile de siguranţă şi protecţie, în perspectiva creării confortului în circulaţia rutieră în

condiţii de siguranţă maximă.

Capitolele 4.2.15.1. - 4.2.15.10. se va urmări conţinutul de la §.3.2.1.- §.3.2.10.

Capitolul 4.2.15.11. Ridicarea detaliilor în Cadastrul drumurilor . Întocmirea

Fişei tronsonului de drum

Modalităţile de abordare a problematicii ridicării detaliilor în Cadastrul drumurilor,

sunt de la cele clasice tahimetrice, poligonal, nivelment geometric cu radieri , până la

cele moderne cu staţie totală, metode GPS şi GIS.

Fişa tronsonului de drum este o lucrare specială de cadastru rutier deoarece

sintetizează scriptic , analitic şi grafic toate datele cadastrale ale tronsonului de drum,

într-o bază de date total informatizată.

Capitolul 4.2.15.12. Întocmirea documentaţiei specifice Cadastrului

drumurilor

Informatizarea lucrărilor topo-cadastrale îşi aduce din plin aportul în crearea bazei

de date din domeniul Cadastrului drumurilor, reactualizarea datelor, încadrarea în

cutumele Cadastrului general, face ca aplicaţiile să contureze lucrări de o deosebită

factură în domeniu. La toate acestea, adăugându-se tehnica GPS şi GIS, fac posibilă

modernizarea şi automatizarea în cadastru.


- planul de situaţie al antreprizei drumului pe categorii ;

- planul de detaliu al tronsoanelor de drum ;

- metoda de ridicare topografică ;

- secţiuni şi profile longitudinale şi transversale aferente tronsoanelor de

drum ;

- schiţe privind reperajul punctelor pe categorii ;

55


. Toate aceste planuri vor conţine în mod obligatoriu traseele de transport, de

alimentare cu energie, de evacuare a apelor, cu benzi de siguranţă şi protecţie etc. , şi

vor fi informatizate .

Capitolele 4.2.15.13., 4.15.14. şi următoarele se va urmări conţinutul de la

§.3.2.13-§.3.2.14 şi următoarele.

Capitolul 4.2.16. Întocmirea şi întreţinerea Cadastrului feroviar

Întocmirea Cadastrului feroviar în criteriile impuse de Cadastrul general , este

posibilă prin crearea unei reţele de triangulaţie la cerinţele de precizia impusă, o reţea de

apropiere standard, şi o reţea de ridicare corect constituită, care asigură corectitudinea

ridicărilor topo-cadastrale. Realizarea acestor lucrări se face în capitolele 4.2.16.1.-

4.2.16.10. prin respectarea conţinutului de la §.3.2.1.- §.3.2.10.

Capitolul 4.2.16.13. Ridicarea detaliilor în Cadastrul feroviar. Întocmirea

Cazierului

Ridicarea detaliilor se va face pe traseele de cale ferată kilometrate, prin metode

clasice, radieri, poligonaţii, nivelment geometric combinat cu radieri, sau moderne prin

metoda GPS şi staţia totală . Pentru fiecare tronson de cale ferată trebuie întocmită o fişă

tehnică denumită Cazier.

Capitolul 4.2.16.12. Întocmirea documentaţiei specifice Cadastrului feroviar

Această documentaţie trebuie să îndeplinească cerinţe cum sunt :

să fie întocmită în conformitate cu cerinţele Cadastrului general ;

să fie întocmită pe tronsoane bine definite ;

să fie informatizată ,


- planul de situaţie al traseului de cale ferată kilometrat ;

- planul de detaliu al tronsonului ;

- secţiuni şi profile aferente tronsoanelor de cale ferată ;

- schiţe de reperaj a punctelor de ridicare.

Toate aceste planuri vor conţine în mod obligatoriu traseele de semnalizare,

de alimentare cu energie electrică, de evacuare a apelor etc., toate informatizate,

redactate prin procedee informatice, depozitate pe suporturi informatice.

Capitolele 4.2.16.13., 4.2.16.14. şi următoarele se va urmări conţinutul de la

§.3.2.13-§.3.2.14 şi următoarele.

56


.

4.2.17. Introducerea Cadastrului hidroenergetic

Complexul hidroenergetic este dezvoltat, atât pe orizontală, cât şi pe verticală, cu

construcţii la suprafaţă şi în subteran. Un astfel de complex ocupă imense suprafeţe de

teren a căror provenienţă este bine identificată ca de exemplu : domeniul public,

proprietatea statului, persoane particulare etc. Înainte de construirea hidrocentralei

schimbul de terenuri se reglementează prin diferite forme cum sunt: vânzare-cumpărare,

schimburi de terenuri, expropriere pentru caz de utilitate publică etc.

Construirea hidrocentralei este un proces complex, de lungă durată, necesitând

eforturi financiare deosebite, dar rezultatul este deosebit deoarece, o astfel de investiţie

aduce o seamă de avantaje , cum sunt: producerea de energie electrică, hidroamelioraţii,

captare de apă potabilă, stabilitate de terenuri, retenţie de apă în pânza freatică, drumuri,

dezvoltarea unei industrii compatibile, electrificare, turism, sporturi nautice, navigaţie etc.

Procesul tehnologic de producere a curentului electric este simplu, înţelegerea sa

incumbă cunoaşterea unor utilaje la a căror bună funcţionare îşi aduc aportul topografii

implicaţi în procesul montării.

Inventarierea şi evidenţa sistematică a tuturor terenurilor, amenajărilor,

sistematizărilor şi construcţiilor aparţinătoare complexului hidroenergetic, este sarcina

Cadastrului energetic. O astfel de sarcină poate fi îndeplinită parcurgând o serie de

etape, intr-o anumită ordine, după cum urmează:

Capitolele 4.2.17.1.- 4.2.17,10. vor urmări ad-literam conţinutul de la §.3.2.1.-

§.3.2.10.

Capitolul 4.2.17.11. Ridicarea detaliilor în Cadastrul hidroenergetic.

Întocmirea Fişei tehnice a obiectivului energetic

Ridicarea detaliilor este o problemă mai complexă, comparativ cu ridicarea

detaliilor în cadrul lucrărilor curente de cadastru, deoarece ridicările se desfăşoară, atât

la suprafaţă, cât şi în subteran. Pot fi folosite de la procedeele simple, tahimetrice, la

procedeele şi metodele complexe uzitând de o staţie totală, a căror puncte de sprijin să

fie poziţionate prin metode GPS.

Totodată se întocmeşte Fişa tehnică a complexului hidroenergetic, o inventariere

tehnică de utilaje, capacităţii, uzură etc.

Capitolul 4.2.17.12. Întocmirea documentaţiei specifice Cadastrului energetic

Se desfăşoară după Normele de introducere a cadastrului energetic.

57


. Partea grafică va cuprinde:

- planul de situaţie al Complexului hidroenergetic ;

- planul de bază al subteranului hidrocentralei ;

- planul cadastral al întregului complex ;

- bilanţul suprafeţelor pe categorii ;

- secţiuni şi profile suprafaţă subteran ;

Toate aceste planuri vor conţine în mod obligatoriu traseele de transport,

staţii de transformatoare şi de distribuire a energie electrice etc.

Capitolele 4.2.17.13., 4.2.17.14. şi următoarele se va urmări conţinutul de la

§.3.2.13-§.3.2.14 şi următoarele.

4.2.18. Introducerea Cadastrului arheologic

Terenurile pe care sunt localizate siturile arheologice trebuie trecute vremelnic sau

definitiv în patrimoniu naţional, astfel ca acolo unde situl va rămâne un muzeu în aer

liber, să beneficieze de protecţie. Inventarierea şi evidenţa terenurilor ocupate cu

şantiere şi situri arheologice, cade în sarcina Cadastrului arheologic. O astfel de lucrare

cadastrală trebuie să parcurgă o serie de etape printre care :

Capitolele 4.2.18.1. - 4.2.18.10. se vor întocmi în concordanţă cu §.3.2.1.- §.3.2.10

Capitolul 4.2.18.11. Ridicarea detaliilor cadastrale în siturile arheologice

Pe lângă ridicările arheologice propriu-zise pe care le fac arheologii,

topografilor le revine ca sarcină, poziţionare sitului, cu spaţii de siguranţă, protecţie şi

acces corespunzătoare, prin metode clasice, sau moderne GPS.

Ridicarea detaliilor va consta în identificarea sitului pe orizontală şi altimetric, în

concordanţă cu ridicările tehnic arheologice.

Capitolul 4.2.18.12. Introducerea şi întreţinerea Cadastrului arheologic

Cadastrul arheologic îşi găseşte aplicare mai ales în condiţiile în care proprietatea

privată este reconstituită în condiţiile folosirii economice a terenurilor de orice categorie,

atât în extravilan, cât mai ales în intravilan.


- planul de situaţie al sitului arheologic ;

- planuri de detaliu a ridicărilor arheologice ;

- secţiuni şi profile prin situl arheologic ;

- schiţe privind studii de perspectivă a sitului arheologic ;.

58


. Toate aceste planuri vor conţine în mod obligatoriu accese, drumuri, traseele de

transport, de alimentare cu energie electrică, de evacuare a apelor etc.

În capitolele 4.2.18.13., 4.2.18.14. şi următoarele se va urmări conţinutul de la

§.3.2.13-§.3.2.14 şi următoarele.

:

4.2.19. Delimitarea cadastrală a intravilanului localităţilor

Buna gospodărire a terenurilor arondate unei localităţii este un atribut al bunei

administraţii, gospodărire în care ar trebui limitată extinderea construcţiilor în afara

intravilanului , motiv pentru care limitele intravilanului trebuie riguros stabilite şi mai ales

riguros trasate în teren. Delimitare intravilanului unei localităţi este lucrare care are la

bază studii demografice, economice de arhitectură, sistematizare, urbanism şi

amenajarea teritoriului. Toate aceste studii au la bază planul cadastral al localităţii a

cărui realizare se face după următorul parcurs:

Capitolele 4.2.19.1.-4.2.19.10. vor urmării conţinutul de la §.3.2.1.- §.3.2.8.

4.2.19.11. Proiectarea intravilanului

Se face pe baza normativelor şi cutumelor impuse de Ministerul Lucrărilor Publice

şi Amenajării Teritoriului, precum şi la sugestia administraţiilor locale respectând tradiţiile

locale, perspective etc.

Capitolul 4.2.19.12. Trasarea hotarelor intravilanului

Trasarea în teren a intravilanului se face în baza unui inventar de coordonate ale

punctelor de hotar , din care se deduc unghiuri şi distanţe, cu care se poziţionează în

teren punctele de hotar. Marcarea punctelor de hotar se face cu borne standard din

beton, îngropate şi reperate.


- planul de situaţie al localităţii ;

- planul cadastral al localităţii ;

- conturul intravilanului ;

- schiţe de reperaj pentru reconstituirea poziţiei punctelor de hotar.

Capitolele 4.2.19.13., 4.2.19.14. şi următoarele vor urmării conţinutul de la

§.3.2.13 - §.3.2.14 şi următoarele.

4.2.20. Lucrări topo-cadastrale privind întocmirea Planului de urbanism

59


.

Schimbările politico-economice şi sociale ale unei localităţii incumbă în

consecinţă modernizarea habitatului la noile cerinţe, lucru care nu poate fi planificat în

mod sectar numai în interiorul unei localităţi, ci trebuie avută în vedere modernizarea

întregii ţări, la nivel de judeţe, municipii, oraşe , comune sate, prin alocări de fonduri din

bugetul naţional, judeţean şi local.

Capitolele 4.2.20.1. - 4.2.20.10. se va urmări conţinutul de la §.3.2.1.- §.3.2.8 .

Capitolul 4.2.20.11. Întocmire studiului privind Planul de urbanism general,

sau zonal, sau de detaliu.

Dezvoltarea şi modernizarea urbană , în condiţiile creşterii nivelului de trai, a

modernizării localităţilor printr-un grad ridicat de civilizaţie pot fi realizate prin planuri de

urbanism de la macro la micro, prin programe ale administraţiei de stat şi locale , prin

grija Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului , în condiţii democratice, de

autonomie locală, ţinând cont de specific local, tradiţii etc.

Capitolul 4.2.20.12. va urmării întocmai §.3.2.12.

Partea grafică va cuprinde :

- planul de situaţie general ;

- planul de situaţie zonal ;

- planul de situaţie de detaliul ;

- planul de urbanism general ;

- planul de urbanism zonal ;

- planul de urbanism de detaliu ;

- metoda de exploatare;



- secţiuni şi profile aferente modernizării , suprapuse pe situaţiile de facto ;

- schiţe privind studii de amplasament .

Capitolele 4.2.20.13. , 4.2.20.14. şi următoarele vor respecta conţinutul

§.3.2.13. , §.3.2.14. şi următoarele.

4.2.21. Lucrări topo-cadastrale privind organizarea teritoriului

Folosirea raţională a terenurilor agricole, silvice, etc. din extravilanul

localităţilor impun strategii moderne, în perspectiva dezvoltării unei agriculturi intensive,

având ca efect producţii cantitative ridicate, calitativ superioare, ecologice, având la bază

60


. seminţe selecţionate, amendate cu îngrăşăminte naturale, tratamente cu insecticide şi

insectofungicide adecvate, cu lucrări agricole făcute la termen şi recoltării în faza optimă.

Probleme asemănătoare le pune folosirea raţională a spaţiului construibil din

intravilanul localităţilor , iar când acesta nu este suficient, fie prin dezvoltarea localităţii,

fie prin modernizarea habitatului prin construirea de locuinţe moderne, individuale , la

curte , cu toate utilităţile şi facilităţile.

Capitolele 4.2.21.1.- 4.2.21.10. se va urmări conţinutul de la §.3.2.1.- §.3.2.10.

Capitolele 4.2.21.11. Strategii de organizare şi / sau amenajare a teritoriului

Prima parte a acestui capitol va conţine în mod obligatoriu şi un studiu de bonitare

în conformitate cu 4.2.12.11. In fond , aşa cum este conceput titlul acestui capitol

strategiile fac referirii organizatorice de perspectivă privind folosirea la adevărata

capacitate a terenurilor pe categorii de folosinţă pentru modernizarea reală, prin politici

naţionale şi europene.

Problema amenajării teritoriului intravilan poate fi rezolvată prin politici de

sistematizare, creşterea gradului de civilizaţie prin racordări la utilităţi cu sunt reţelele de

canalizare , apă , electricitate , gaz , telefoane etc.

De asemenea pot fi făcute sistematizări de străzi, atât pe orizontală* proiectarea

curbelor corespunzător vitezei maxime de circulaţie a autovehiculelor), cât şi pe verticală,

prin, de exemplu , prezenţa trotuarelor , canalizarea apelor pluviale etc.

Capitolul 4.2.21.12. va urmării desfăşurarea §.3.2.12.


- planul de situaţie al exploatării miniere la zi ;

- planul de bază a exploatării miniere la zi ;

- metoda de exploatare;

- metoda sau metode de evaluare a volumelor (util, steril), imputat

(implantate) pe planul de bază şi în conformitate cu metoda de exploatare;

- preliminarul lucrărilor de exploatare;



- secţiuni şi profile aferente metodelor de exploatare şi metodelor de

evaluare a volumelor

- schiţe privind studii de stabilitate a treptelor.



61


.

4.2.22. Evidenţa masei de substanţă minerală utilă excavată într-o carieră

Cariera este exploatarea la zi a unui zăcământ de substanţă minerală utilă

( cărbune, minereu, balast etc.) Exploatarea minieră este o ştiinţă complexă care are

rolul, pe lângă extragerea substanţei minerale utile , de a asigura protecţia minierilor ,

gospodărirea raţională a zăcământului, a terenurilor acoperitoare şi adiacente exploatării,

precum şi protecţia mediului . O carieră , sau la dimensiuni mari o exploatare minieră la

zi , necesită, pe lângă trasarea treptelor de exploatare în condiţii de stabilitate şi

siguranţă , şi evaluarea şi evidenţa maselor miniere mişcate ( sol vegetal, steril din

descopertă şi intercalaţii, cărbune , minereu, roci, balast etc. ) într-un interval de timp

bine definit. O grijă deosebită trebuie acordată refacerii terenurilor şi reactivării lor în

circuitul economic.

Abordarea capitolelor 4.2.21.1.- 4.2.21.8. va urmări conţinutul de la §.3.2.1.-

§.3.2.8.

Capitolul 4.2.22.9. Stabilirea reţelei de trasare

Crearea unei reţele topografice de sprijin necesare tuturor lucrărilor

tehnologice este o cerinţă expresă , deoarece ea trebuie să răspundă multor cerinţe în

condiţii de precizie ridicată. O astfel de abordare incumbă parcurgerea următoarele

etape:

Materializarea şi determinarea sistemului de referinţă în câmpul minier al

exploatării la zi

Succesiunea etapelor ce trebuie urmărite poate fi:

- să se definească sistemul de referinţă minier (planimetric şi nivelitic) în care

sunt rezolvate, la unitatea minieră, problemele geodezice şi topografice;

- să se stabilească lucrările geodezice şi topografice de acoperire a câmpului

sau bazinului minier respectiv şi de apropiere de principalele lucrări topografice specifice

procesului tehnologic de exploatare şi stabilitate ;

- să se materializeze în perimetrul sau bazinul minier punctele de legătură cu

viitoarele lucrări topografice ;

- să se formeze reţeaua geodezică de puncte care să determine sistemul

plan de referinţă caracteristic câmpului sau bazinului minier, reţea dependentă de

reţeaua naţională ;

62


. - să se formeze reţeaua geodezică de nivelment dependentă de nivelmentul

de stat care să definească sistemul nivelitic de referinţă din bazin ;

- să se dezvolte în plan reţeaua geodezică plană formată în scopul verificării

punctelor geodezice ;

- să se dezvolte reţeaua geodezică ( plană şi de nivelment ) şi să se obţină

coordonatele şi cotele punctelor care definesc sistemul de referinţă la suprafaţa bazinului

minier.

La rezolvarea etapelor menţionate trebuie avute în vedere o serie de precizări

specificate la 3.2.8.

Stabilirea reţelei topografice de sprijin

Se analizează urmărind următoarele faze:

- să se materializeze în zonele stabile sau pe treptele de exploatare punctele

topografice de sprijin aferente viitoarelor lucrări topografice ;

- să se constituie, în funcţie de forma carierei şi de metoda de exploatare,

poligonaţii şi drumuiri de nivelment care să aibă o cât mai bună fiabilitate ;


să urmărească traseele poligonale şi drumuirile de nivelment ;

- să se efectueze măsurători aferente determinării periodice a volumelor de

substanţe minerală utilă şi steril excavate ;

- să se efectueze măsurători topografice privind siguranţa stabilităţii treptelor

de exploatare.

Acestea pot fi realizate dacă se ţine cont de :

- efectuarea măsurătorilor de unghiuri să se facă prin metode cu un grad

ridicat de precizie şi siguranţă ;


directe prin serii de măsurători, asigurând astfel gradul de precizie impus ;

- măsurarea diferenţelor de nivel să se facă pe cât posibil prin nivelment

geometric de la mijloc, urmărindu-se certitudinea preciziei preconizate ;


măsurare şi principiul micilor pătrate ;

- aprecierea calitativă a rezultatelor să se facă în raport cu toleranţele

corespunzătoare.

Se va ţine şi aici cont de recomandările făcute în partea a doua a §.3.2.8.2.

Capitolele 4.2.22.10. Trasarea treptelor de exploatare

63


. Această parte se referă strict la stabilirea elementelor topografice privind

urmărirea schimbării dimensiunilor şi formei geometrice, a exploatării miniere la zi în

condiţii optime, atât tehnologice, cât şi de siguranţă .

Astfel metoda de exploatare prevede menţinerea unor dimensiuni strict

geometrice ale treptelor de exploatare, motiv pentru care trebuie, din punct de vedere

topografic, urmărite :

- stabilirea elementelor topografice ale treptelor şi chiar a întregii exploatări;

- stabilirea elementelor de trasare periodice a treptelor de exploatare ;

- stabilirea metodelor de evaluare a volumelor în concordanţă cu planul

preliminat de producţie ;


utilajelor de exploatare şi transport a producţiei şi sterilului în timp şi în raport cu

exploatarea ;


influenţei acestora asupra exploatării şi a siguranţei exploatării ;

- urmărirea în timp a evoluţiei şi corelării dintre metoda de exploatare şi

elementele topografice de condiţionare a caracteristicilor geometrice ale treptelor de

exploatare în scopul asigurării siguranţei în exploatare (a stabilităţii carierei).

Căile de rezolvare ale acestor cerinţe sunt :

- alegerea, amplasarea, materializarea unor repere topografice pe trepte cu

stabilitate şi timp de folosinţă mai mare ;

- legarea reperelor topografice de reţeaua de trasare dependentă, la rândul

ei, de sistemul de referinţă topografic ;


(personale) care să permită urmărirea evoluţiei în timp a treptelor de exploatare ;

- alegerea operaţiunii adecvate preciziei impuse de rezultatele scontate ;


aparatele şi preciziile scontate ;

- revenirea pe trepte după obţinerea rezultatelor şi stabilirea, chiar

materializarea limitelor admisibile pentru diferitele faze de operaţii ;

- formularea unor propuneri privind îmbunătăţirea indicelui de descopertă pe

baza corelării dintre metodele de exploatare şi a măsurilor de siguranţă în exploatare, în

urma măsurătorilor topografice.

Tehnologia de executare şi conducere a lucrărilor miniere

64


. Se referă strict la metode tehnico-inginereşti de conducere şi executare a lucrărilor

de exploatare şi va avea ca scop, punerea în practică a rezultatelor obţinute prin lucrările

anterioare, parcurgând următoarele etape:

- dirijarea prin metode de trasare a dispunerii şi transferării în timp a utilajelor

de exploatare;

- dirijarea prin metoda de trasare topografică a utilajelor de transport în

concordanţă cu utilajele de exploatare şi stabilitatea treptelor şi a carierei;


evitării influenţei nefavorabile acestora asupra exploatării şi siguranţei în exploatare;

- corelarea topografică între toţi factorii ce concură la exploatare pe de o

parte şi de siguranţă a exploatării pe de altă parte ;

- preconizarea în timp a măsurilor aferente redării în circuitul economic (în

general agricol) a suprafeţei afectată de exploatarea minieră la zi.


- planul de situaţie al exploatării miniere la zi ;

- planul de bază a exploatării miniere la zi ;

- metoda de exploatare ;

- preliminarul lucrărilor de exploatare;

- secţiuni şi profile aferente metodelor de exploatare ;

- schiţe privind studii de stabilitate a treptelor.



Capitolul 4.2.22.12. Evaluarea prin metode topografice a volumelor excavate

Recepţia producţiei realizate în exploatările miniere la zi comportă mai multe

etape, şi anume :

Evaluarea solului vegetal descopertat ;

Evaluarea sterilului descopertat ;

Evaluarea substanţei minerale excavate .

Metoda sau metodele de evaluare a volumelor (util, steril), depind de extinderea

exploatării pe orizontală, pe verticală, valoarea zăcământului, condiţii geominiere,

metoda de exploatare şi haldare etc. Pot fi folosite: metoda înălţimii medii pe treaptă,

metoda secţiunilor, metoda profilelor etc. In urma măsurătorilor şi a prelucrării acestora,

pe planul de bază şi în conformitate cu metoda de exploatare, se vor raporta realizările

lunare, semestriale, anuale ( după caz ).; Vor fi întocmite secţiuni şi profile aferente

65


. metodelor de exploatare şi metodelor de evaluare a volumelor. În paralel vor fi întocmite

situaţii analitice şi scriptice cu realizările.

Capitolul 4.2.22.12. Evaluarea prin metode fotogrammetrice a volumelor

excavate

Referitor la această parte a proiectului este necesar să se parcurgă următoarele

etape:

- să se definească baza topografică de sprijin planimetrică şi nivelitică;

- să se formeze o reţea de sprijin din puncte ce aparţin reţelei geodezice (de

coordonate cunoscute) care să ofere posibilitatea determinării coordonatelor punctelor

de staţie pentru preluările fotogrammetrice (direct sau în etape) ;

- să se formeze la suprafaţă o reţea de nivelment legată de reţeaua nivelitică

de stat care să ofere posibilitatea determinării cotelor punctelor de staţie şi a punctelor

de reperaj fotogrammetrice ;

- să se rezolve reţeaua de sprijin formată în plan şi în înălţime, în scopul

verificării punctelor topografice necesare ridicărilor fotogrammetrice;

- să se dezvolte reţeaua de sprijin plană şi de nivelment prin puncte

topografice nou create (în etape sau direct) în scopul determinării punctelor de reper

necesare orientării exterioare a fotogramelor.

Pentru rezolvarea etapelor menţionate, trebuie avute în vedere următoarele

precizări:

- reţeaua de sprijin se va forma după regulile de proiectare aplicate la

crearea unei reţele de triangulaţie, trilateraţie , poligonometrie, sau GPS ;

- punctele ce formează reţeaua de sprijin vor fi de ordinul IV sau V şi aparţin

reţelei geodezice de stat;

- elementele topografice (direcţii, unghiuri, distanţe) se vor măsura cu

aparate specifice, în prealabil verificate, cu preciziile indicate de importanţa lucrării,

respectându-se toleranţele de măsurare ;

- prelucrarea mărimilor măsurate se face utilizând „Teoria celor mai mici

pătrate” - metoda măsurătorilor indirecte sau condiţionate (după caz, bine justificat) ;

- la determinarea punctelor topografice, obţinute prin dezvoltarea reţelei, se

folosesc metode riguroase de prelucrare a măsurătorilor, cu calculul preciziilor în

obţinerea coordonatelor ;

- reţeaua de nivelment se formează din trasee de nivelment geometric

deschise sau închise, legate de reţeaua nivelitică de stat care se dezvoltă apoi în trasee

simple de nivelment geometric până la punctele de staţie sau de reperaj fotogrammetric ;

66


. - măsurătorile pentru stabilirea diferenţelor de nivel se efectuează pe trasee

dus-întors cu aparate de precizie ridicată, verificate în prealabil şi cu respectarea

toleranţelor de măsurare;

- prelucrarea mărimilor măsurate în traseele de nivelment geometric se face

prin metode riguroase cu stabilirea erorilor medii pătratice.

Rezolvarea problemelor mai sus menţionate necesită întocmirea unei părţi grafice

corespunzătoare (reţeaua de sprijin planimetrică şi nivelitică, dezvoltarea reţelei de

sprijin în plan şi înălţime).

Preluările fotogrammetrice vor fi făcute prin metoda stereofotogrammetrică cu

imagini pereche, pe cât posibil, aerofotogrammetric etc. Prelucrarea preluărilor se face

în laboratoare specializate unde se obţin planuri fotogrammetrice, secţiuni şi profile.

Aflarea volumelor se face, fie numeric, fie informatizat, asemănător cu metodele

topografice.

Produsul fotogrammetric este sigur, iar precizia rezultatelor este comparabilă

metodelor topografice.



4.2.23. APLICAREA TEHNOLOGIEI GIS ÎN URMĂTOARELE DOMENII DE

ACTIVITATEE ACTIVITATE: Cadastru General, Cadastru Imobiliar, Cadastru edilitar,

Cadastru Silvic, Cadastru Minier, alte cadastre de specialitate, Modelare Digitală a

Terenului (ex. proiectare de drumuri, umărirea exploatării carierelor, etc.).

1. ELABORAREA ŞI INTEGRAREA BAZELOR DE DATE SPAŢIALE ŞI

ATRIBUT

1.1 Modelarea datelor spaţiale

La baza dezvoltării modelelor spaţiale stă achiziţia datelor spaţiale. Aceasta se

realizează printr-un proces îndelungat de observaţii şi măsurători. Datele spaţiale

(geografice) sunt date de o complexitate mult mai mare decât alte tipuri de date datorită

faptului că ele trebuie să conţină şi informaţii referitoare la poziţie, atribute ale entităţilor

prezente precum şi posibile legături topologice. Punctul de pornire pentru orice GIS este

67


. construirea unui model de date. În termeni GIS, prin crearea unui model de date se

înţelege întregul proces de translatare a problemei geografice într-o simulare

computerizată. Un model de date poate fi definit ca o descriere generală a unui anumit

set de entităţi şi a relaţiilor dintre acestea. În termeni geografici o entitate poate fi o casă,

o parcelă sau cursul unui râu. Fiecare entitate trebuie să fie identificabilă şi distinctă.

Se vor specifica cum se vor reprezenta fenomenele studiate , prin:

Puncte (ex. stâlpi electrici)

Linii (ex. reţele de alimentare cu apă)

Suprafeţe (ex. corpuri de proprietate)

Reţeaua (ex. reţea de drumuri)

Suprafaţa 3D (ex. modelul 3D al unei cariere)

În prezent există două există două moduri de reprezentare grafică a entităţilor

spaţiale cu ajutorul calculatorului: vector şi raster. Se va prezenta modul de

reprezentare grafică a entităţilor spaţiale. În cazul structurilor vector se va preciza dacă

se utilizează structuri de date vector cu sau fără topologie, funcţie de analizele spaţiale

utilizate.

În GIS, pe un strat de hartă se reprezintă distribuţia spaţială a unei singure

categorii de entităţi. Se vor menţiona straturile de hartă utilizate şi simbologia acestora

(culoare, tip linie, grosime linie, etc).

În cazul în care se modelează o suprafaţă 3D se va face referire la modele prin

care realizează acest lucru (TIN, GRID, etc.).

1.2 Sursele datelor

Cele mai importante surse de date pentru GIS sunt: harta, aerofotogramma, date

obţinute prin teledetecţie, baze de date existente şi date obţinute din măsurători. Se vor

descrie sursele de date utilizate (hărţi, planuri, ortofotoplanuri, imagini satelitare, planuri

existente în format vector, date obţinute prin măsurători, etc.)

1.3 Captura şi integrarea datelor grafice în GIS

68


.

Un GIS permite integrarea datelor în sistem, operaţie extrem de dificilă de realizat

prin alte metode. Prin această operaţie se urmăreşte combinarea unor date diverse

pentru obţinerea de informaţii noi prin analize succesive. Trecerea de la sursele datelor

la baze de date necesită mai multe etape de planificare atentă a capturării şi integrării

datelor.

Într-un GIS sunt prelucrate două tipuri de date:

Date spaţiale

Date de tip atribut (descriptive).

Datele spaţiale sunt necesare pentru a descrie mărimea, forma şi poziţia

entităţilor spaţiale. Entităţile spaţiale pot fi exprimate ca: puncte (obiectele având poziţie

şi neavând întindere), linii (obiecte cu o dimensiune), suprafeţe (obiecte cu două

dimensiuni), suprafeţe 3D (cu 3 dimensiuni) şi reţele.

Aceste elemente pot fi create în format vector sau în format raster. Datele în

format vector reprezintă sistemul principal pentru descrierea existenţei entităţilor spaţiale.

Entităţile punct sunt caracterizate de o singura pereche de coordonate, liniile de minim

două perechi de coordonate (una la inceputul liniei şi una la sfârşitul ei) iar suprafeţele de

minimum 4 perechi de coordonate, prima şi ultima fiind identice.

Datele în format raster, spre deosebire de sistemul vector, consideră spaţiul ca o

serie de celule discrete. Poziţia şi întinderea oricărei entităţi este definită prin ocuparea

celulelor.

Datele de tip atribut sunt necesare pentru a descrie caracteristicele entităţilor

spaţiale. Datele de tip atribut ce descriu entităţile trebuie să fie legate de datele spaţiale.

Datele de tip atribut pot să ia diferite forme. Astfel, ele pot sa fie simple, furnizând o

etichetă unică unei entităţi (numele regiunii sau a râului), pot să cuprindă o clasificare

descriptivă sau un cod ( tipul solului, tipul drumului) sau în cele mai multe cazuri

atributele conţin valori cantitative ce descriu proprietăţile entităţilor (mărimea, densitatea,

etc.).

1.3.1 Captura datelor

Datele din diferite surse trebuie colectate şi transformate în format digital. Seturi

diferite de date spaţiale au deseori o structură diversă (scară, proiecţie, unităţi de

69


. măsură, etc.), deci trebuie efectuate conversii pentru a asigura consistenta bazei de

date. Captura datelor reprezintă procesul de conversie a datelor din forma în care există

într-una care poate fi utilizată de un GIS (Aronoff S., 1989).

Captura date lor se poate realiza în 4 moduri:

Introducerea manuală de la tastatură (utilizată atât pentru captura datelor de

tip atribut cât şi a datelor spaţiale. Este utilizată în primul rând pentru

introducerea seturilor de atribute simple sau ca o ultimă alternativă, când alte

moduri de captură a datelor nu mai sunt accesibile.)

Scanarea - prin scanare rezultă un fişier care reprezintă imaginea scanată şi

care este compus din celule de formă rectangulară, dispuse pe linii şi coloane.

Densitatea reţelei exprimă rezoluţia de scanare. Rezoluţia reprezintă numărul

de puncte pe unitatea de lungime (dpi = dots per inch). Cu cât numărul

punctelor (dots) este mai mare pe unitatea de lungime (inch), cu atât rezoluţia

este mai fină. Scanarea este totodată şi o etapă intermediară în vectorizarea

manuală (digitizare la ecran sau on screen. De asemenea, au fost

perfecţionate programe software GIS cu ajutorul cărora vectorizarea se poate

realiza semiautomat sau automat.

Obţinerea planurilor digitale pe baza măsurătorilor topografice sau GPS

Transfer electronic de date - Faţă de limitele introducerii datelor de la

tastatură sau costul echipamentelor de scanare şi digitizare, colectarea datelor

prin transfer electronic este o metoda fezabilă şi atractivă. Datorită creşterii

volumului datelor digitale existente şi deoarece toate datele satelitare se

furnizează în formă digitală, transferul electronic al datelor reprezintă o soluţie

viabilă. Acest proces implică transferul datelor dintr-un loc în altul prin

intermediul unui mediu de transfer apropiat (ex: CD-uri, reţele de calculatoare,

etc.).

Se va face referire la metoda de captura a datelor şi modalitatea concretă prin

care s.a realizat aceasta.

În cazul datelor de tip atribut se vor specifica atributele care descriu entităţile

spaţiale şi structura bazei de date.

1.3.2 Editare/Curăţire grafică

70


. Datele obţinute nu sunt perfecte pentru GIS, ele conţin o serie de erori care

trebuie identificate şi corectate.

Cea mai importantă etapă în detectarea şi controlul erorilor este cea imediat după

captura datelor. Aceste erori trebuie găsite şi corectate deoarece ele contaminează GIS-

ul, generând în final informaţii greşite.

În cazul datelor spaţiale erorile sunt greu de identificat. Este foarte important ca

datele spaţiale să fie analizate foarte atent în ceea ce priveşte identificarea şi corectarea

erorilor spaţiale, pentru ca rezultatele obţinute în urma analizelor şi modelările viitoare

să fie corecte.

Erorile spaţiale (geografice) pot proveni din datele iniţiale sau pot apărea în timpul

procesului de achiziţie a datelor (erori la scanare, vectorizare sau coruperea datelor în

cazul transferului acestora). Aceste erori există în multe forme, depinzând de tipul datelor

şi metoda capturii.

În cazul datelor spaţiale în format vector, pot fi identificate şi corectate manual (ex:

numere cadastrale lipsă, numere cadastrale duplicat, etc.) sau pot fi identificate şi

corectate automat cu ajutorul unor funcţii de curăţire grafică prezente în unele produse

sofware GIS. Operaţiile de curăţire grafică sunt obligatorii înainte de aplicarea topologiei.

Se va face referire la metodele utilizate.

În cazul datelor spaţiale în format raster posibilele erori sunt fenomenul de zgomot

(sub forma unor pixeli împrăştiaţi care nu corespund clasei din fundal), utilizarea unor

date iniţiale de calitate îndoielnică sau îngroşarea liniilor. Ca soluţii se recomandă

filtrarea sau subţierea liniilor.

Datele de tip atribut pot fi afectate de erori provenite din datele originale, erori de

introducere sau erori induse de procesul de transfer al datelor. Se vor menţiona

metodele prin care s-au verificat ca datele de tip atribut să fie corect introduse.

1.3.3 Georeferenţierea

Înainte de a fi utilizate în cadrul unui GIS, datele spaţiale trebuie raportate la un

sistem comun, în care să se stabilească cu exactitate poziţiile corespunzătoare din

natură. Aceasta se realizează în cadrul unui proces numit georeferenţiere prin care se

identifică elipsoizii şi proiecţiile cartografice ce simulează spaţiul real. Georeferenţierea

presupune încadrarea unei reprezentări, a unui plan, într-un anumit sistem de referinţă,

într-o anumită locaţie. Deci georeferenţierea reprezintă referenţierea datelor geografice,

operaţie prin care datele geografice vor avea poziţii care corespund poziţiilor lor naturale.

71


. Precizia operaţiei de georeferenţiere este determinată de diferenţele dintre valorile

coordonatelor punctelor de control din hartă şi cele ale punctelor corespondente din

realitate. Principalul parametru care ne dă informaţii asupra acestor diferenţe este

eroarea medie pătratică (RMS – Root Mean Square), care exprimă distanţele de la

punctele de control georeferenţiate la punctele din teren. Cu cât valoarea RMS este mai

mică, cu atât georeferenţierea este mai precisă.

(5.1)

unde: RMS – eroarea media pătratică

, - coordonatele punctelor din teren

- coordonatele punctelor georeferenţiate

1.3.4. Potrivirea marginilor de hartă

În cazul în care aria studiată se întinde pe o suprafaţă mai mare, suprafaţa

respectivă se regăseşte pe mai multe hărţi sursă. Fiecare hartă este digitizată separat,

iar după operaţiile de filtrare şi editare este necesară asamblarea lor pentru a obţine o

singură hartă în format digital.

Digitizarea introduce o serie de nepotriviri între foile de hartă învecinate. Pentru

reconstituirea hărţii este necesară potrivirea marginilor hărţii, după ce fiecare dintre

acestea a trecut prin fazele de corectare şi editare. Potrivirea marginilor hărţilor se

efectuează prin rezolvarea nepotrivirilor de pe marginile fiecărei foi de hartă, recrearea

topologiilor, deoarece prin unirea liniilor de pe mai multe foi au lat naştere noi linii şi/sau

poligoane şi ştergerea liniilor de graniţă considerate a fi redundante.

1.4 Controlul calităţii datelor

Este un deziderat atât pentru beneficiarii, cât şi pentru proiectanţii unui produs

final de tip GIS, ca acesta să corespundă din punct de vedere calitativ. În GIS, calitatea

datelor reprezintă un compromis între cerinţe şi costuri (Bernhardsen, 1992).

72


. Un set de date poate fi evaluat din punct de vedere calitativ în funcţie de:

acurateţea georeferenţierii şi a datelor descriptive, actualitatea, completitudinea şi

rezoluţia datelor. Eroarea reprezintă diferenţa dintre valoarea utilizată şi valoarea reală.

Controlul calităţii şi detectarea erorilor reprezintă o parte fundamentală a tuturor

operaţiilor GIS, adesea ignorându-se acest lucru.

Erorile ce pot afecta un GIS sunt de 2 tipuri: de poziţionare şi de tip atribut.

Erorile de poziţionare sau spaţiale provin din:

georeferenţierea incorectă a elementelor spaţiale. Acest tip de eroare se

manifestă printr-o mică deplasare a elementelor grafice faţă de poziţia reală de pe

harta de bază. Acest tip de eroare poate fi controlat prin funcţii ataşate procedurii

de georeferenţiere;

Erori prezente în hărţile sursă;

Erori apărute la scanare (depinde de modelul de scaner folosit);

Erori apărute în procesul de digitizare, vectorizare manuală (on screen),

vectorizare semiautomată sau automată. Se pot utilizează proceduri de editare şi

curăţire grafică;

Erori apărute în potrivirea marginilor de hartă. Cele mai mari erori se introduc

dacă hărţile au scări diferite;

Erori apărute în urma generalizării.

Erorile de tip atribut se referă la corectitudinea atributelor ataşate entităţilor

spaţiale. Ele pot să provină din greşeala utilizatorului, din calcule sau interogări. Eroarea

de conţinut poate altera identificatori (etichete), geometria şi poziţia obiectului geografic,

relaţiile dintre entităţile spaţiale.

Au fost create o serie de instrumente prin care să se menţină un nivel ridicat de

calitate a datelor: liniaj, standarde şi metode de detectare a erorilor.

Liniajul (Lineage) reprezintă înregistrarea istoriei datelor. Liniajul este foarte util

ca să ne reamintim procesele folosite, fiind utilizată mai ales în cazul în care sunt

implicate şi alte persoane sau organizaţii. Liniajul stochează contextul şi caracteristicile

informaţiilor sursă precum şi modul în care informaţiile au fost modificate şi manipulate.

AGI (Association for Geographical Information – Asociaţia pentru Informaţii

Geografică) si NCDCDS (National Committe for Digital Cartographic Data Standards –

Comitetul Naţional pentru Standardul Datelor Cartografice Digitale) a definit următoarele

cerinţe ale liniajului:

73


. Descrierea surselor de date: conţine orice informaţie relevantă cu privire la sursele

datelor: denumirea, locul de unde au fost procurate, data obţinerii şi modalitatea de

obţinere, data ultimei modicări, producătorul, scara hărţii, proiecţia, etc.

Documentaţii privind transformările efectuate: cuprind detalii despre operaţiile şi

acţiunile efectuate ce au condus la producerea datelor în forma prezentă. Acestea

includ: comenzi, parametri, contextul în care au fost utilizate.

Specificaţii de intrare/iesire: includ formatele fişierelor, formatele de transfer,

proceduri input/output.

Informaţii dependente de fiecare aplicaţie în parte: cuprind orice informaţie despre

deciziile luate prin, care s-au generat un set particular de date.

Liniajul nu detectează erorile, ci furnizează informaţii despre probabilitatea ca

aceste erori să existe sau chiar să ofere certitudinea că erorile sunt prezente într-un fişier

de date. Dacă erorile ramân neverificate atunci ele vor genera alte erori in fişierele ce

utilizează datele de intrare din fişierele iniţiale.

Dacă se intocmeşte liniajul, avem posibilitatea să găsim datele ce conţin erori.

După ce găsim fişierul ce conţine erori, acesta poate fi administrat şi se repetă procesul

analizelor.

Standarde de date. Standardul de date este formatul fişierului de date care

permite transferul către şi din platforme diferite. Existenţa unor standarde de date atrage

posibilitatea transferului între diverşi utilizatori sau diferite aplicaţii, menţin un nivel de

calitate corespunzător şi reprezintă o garanţie în momentul achiziţionării setului respectiv

de date.

Metode de detectare a erorilor.

Pentru a depista erorile se folosesc mai multe metode, printre care:

Compararea datelor introduse cu datele sursă ;

Căutarea valorilor imposibile;

Controlul valorilor extreme;

Controlul consistenţei interne (calcul – total, medii);

Diagrame de distribuţie a valorilor şi identificarea valorilor celor mai depărtate de

dreapta de regresie;

Prin analize comparative se depistează discrepanţele din structura spaţială (hărţi

de reprezentare şi analiza rezultatelor);

Alegerea variantei de testare depinde de tipul şi volumul datelor, de nivelul de

cuprindere şi înţelegere a elementelor reale la care se referă datele, de gradul de efort şi

de influenţa lor asupra rezultatelor.

74


.

2. ANALIZE SPAŢIALE

Sistemele Informatice Geografice îşi dovedesc raţiunea de a fi şi adevărata

utilitate în cadrul analizei spaţiale. Funcţionalitatea GIS este incompletă fără metodele şi

procedeele de analiză spaţială. De fapt, realizarea analizelor spaţiale este ceea ce

diferenţiază un GIS de alte sisteme informatice.

2.1 Analize spaţiale simple.

Analizele spaţiale simple sunt operaţiile spaţiale care se realizează pe un singur

strat de hartă. Foarte mulţi dintre utilizatorii GIS-ului utilizează aceste tipuri de analize.

2.1.1 Măsurători: distanţe, perimetre, arii.

În modelele vector distanţele sunt măsurate utilizând teorema lui Pitagora, astfel

că se obţin distanţele euclidiene.

Perimetrele se calculează însumând laturile componente ale poligonului.

Ariile se obţin prin însumarea ariilor unor poligoane mai simple în care se împarte

poligonul analizat.

În modelele vector lungimile, perimetrele şi ariile pot fi stocate într-o baza de date,

ca atribute. Avantajul este că acestea se vor calcula o singură dată, valorile rezultate

fiind salvate în baza de date asociată, din care se vor citi ori de cite ori este necesar.

2.1.2 Interogări.

Aplicaţiile GIS presupun utilizarea unui volum mare de date şi trebuie să permită

legătura facilă între două tipuri distincte de date: spaţiale şi de tip atribut.

Interogarea reprezintă o mulţime de proceduri destinate regăsirii şi afişării datelor

existente în baza de date şi care sunt dorite de către utilizator la un moment dat.

Interogarea în GIS se bazează pe legătura implementată în cadrul modelului de

reprezentare a datelor geografice, între datele grafice şi cele de tip atribut ataşate. Dacă,

în cazul hărţilor aflate pe suport analogic, utilizatorul are la dispoziţie legenda hărţii care

75


. oferă doar informaţii globale asupra entităţilor desenate, în GIS, utilizatorul prin

procedeele de interogare are acces la informaţii de detaliu asupra fiecărei entităţi, cu

condiţia ca acestea să fi fost introduse în prealabil. Regăsirea datelor prin interogarea

unei baze de date GIS reprezintă una dintre cele mai utilizate operaţii utilizate în

aplicaţiile GIS. Interogările se pot realiza asupra unor date care fac parte din baza de

date existentă, dar se pot realiza şi asupra unor date rezultate în urma unor operaţii

analitice.

În general există două tipuri de interogări:

1. Interogări aspaţiale (atribut) – “ce este...?”

2. Interogări spaţiale (grafice) – “unde este...?”

În cazul interogărilor spaţiale se folosesc procedee de selecţie a entităţilor după

criterii de localizare şi au ca scop, regăsirea şi afişarea datelor de tip atribut ataşate

uneia sau mai multor entităţi grafice. Interogarea aspaţială (atribut) se bazează pe

specificarea unor criterii de selecţie aplicate atributelor entităţilor grafice. De exemplu

interogările aspaţiale au o formulare de genul: “care sunt valorile atributelor acestei

entităţi?”, spre deosebire de interogările spaţiale care răspund unor întrebări cum ar fi:

“unde sunt localizate entităţile care au aceste valori ale atributelor?”.

2.1.3 Funcţii de vecinătate.

Funcţiile de vecinătate evaluează caracteristicile ariei din jurul unei locaţii grafice

specificate.

În general, orice funcţie de acest tip necesită precizarea a cel puţin 3 parametrii:

Una sau mai multe locaţii de interes;

O caracteristică a vecinătăţii din jurul fiecărei locaţii de interes;

O operaţie care se va efectua asupra elementelor din acea vecinătate.

Printre cele mai cunoscute operaţii de vecinătate este buffering-ul, o operaţie prin

care se crează “zone” în jurul unei entităţi sau unui set de entităţi spaţiale.

2.1.3.1 Buffering.

Buffering-ul este o operaţie spaţială simplă prin care se creează zone de interes

la anumite distanţe în jurul unor entităţi existente (puncte, linii, poligoane). Principiul de

bază este identificarea zonei aflate la o distanţă de entitate (numită buffer) şi

76


. transformarea acestei zone într-o nouă entitate. În acest fel se creează informaţii noi

care pot fi utilizate în continuare ca intrări pentru alte tipuri de analize.

Există o mare varietate de tipuri de buffer-e; ele se clasifică în funcţie de tipul de

entitate pentru care se aplică, distanţa constantă sau variabilă faţă de entitate sau

aplicarea buferr-ului în interiorul sau în exteriorul entităţii. În funcţie de tipul problemei pe

care o are de rezolvat, utilizatorul va alege tipul de buffer corespunzător precum şi

distanţa de aplicare.

2.1.3.2 Vecinătăţi raster şi operaţii de clasificare.

În mediul raster există operaţii suplimentare pentru buffering, ce sunt descrise prin

termenul de “vecinătate”. Majoritatea dintre acestea au fost dezvoltate pentru procesarea

datelor satelitare. Prin definiţie, operaţiile de vecinătate implică schimbarea valorii unui

pixel pe baza valorilor unui set de pixeli aflaţi în vecinătate. Acest proces este cunoscut

sub denumirea de filtrare. Din filtrarea datelor clasificate va rezulta reclasificarea pixelilor.

Reclasificarea poate fi supervizată sau nesupervizată.

În reclasificările supervizate, utilizatorul deţine controlul asupra procesului de

reclasificare, stabilind clasele ce vor fi utilizate, reglându-se modificările asupra unei

anumite celule (pixel). La reclasificarea nesupervizată se utilizează un anumit algoritm

care calculează o nouă valoare a unei celule în funcţie de valorile celulelor învecinate.

Filtrarea va schimba valoarea claselor pixelilor în relaţia cu vecinătăţile lor şi

reprezintă un tip de clasificare nesupravegheată. Astfel, se modifică valoarea atibutului

unei celule pe baza valorilor atributelor celulelor învecinate. Un filtru este construit din

pixelii din jurul pixelului ţintă. Mărimea şi forma filtrului este determinată de utilizator sau

de tipul filtrului ales. Filtrul este acceptat din setul de date şi este utilizat pentru

recalcularea valorii pixelului ţintă sau a grupului de pixeli care se află în centru. Valoarea

atribuită centrului este calculată folosind unul dintre algoritmii de filtrare (ex. media,

valoarea maximă, valoarea minimă, valoarea totală, etc.).

2.2 Analize spaţiale multiple.

Analiza spaţială multiplă presupune utilizarea datelor ce provin din:

două sau mai multe straturi de hartă dintr-un GIS;

două sau mai multe obiecte într-un GIS bazat pe obiect;

un strat de hartă GIS şi o sursă externă de date.

77


. Trebuie să fim conştienţi că integrarea mai multor straturi de hartă nu este un

lucru simplu, trebuie să ţinem cont de o serie de aspecte pentru a fi siguri că putem

realiza asupra lor analize spaţiale multiple.

2.2.1 Suprapunerea spaţială (overlay).

Suprapunerea spaţială (overlay) în modelul raster

Suprapunerea în modelul raster este o operaţie simplă, care constă din crearea

unui nou strat de hartă utilizând valorile provenite din două sau mai multe straturi de

hartă sursă. Pentru fiecare valoare a pixelului din straturile de hartă sursă, se pot aplica

diverse operaţii matematice (ex. adunare, scădere, înmulţire, etc.). Valoarea pixelului

rezultat din aceste operaţii matematice, este chiar rezultatul operaţiilor matematice

efectuate de calculator.

În continuare sunt prezentate cele mai uzuale metode privind combinarea straturilor de

date raster (valorile pixelilor de intrare sunt x si y iar valoarea pixelului rezultat prin

suprapunere este z):

1. Valoarea rezultată este egala cu suma valorilor de intrare z = x + y

2. Valoarea rezultată este egală cu înmulţirea valorilor de intrare z = x * y

3. Valoarea rezultată este egală cu diferenţa valorilor de intrare z = x - y

4. Valoarea rezultată este egala cu împărţirea valorilor de intrare z = x / y

5. Valoarea rezultată este egală cu cea mai mare dintre valorile de intrare:

dacă x>y, z=x

6. Valoarea rezultată este determinată folosind operatori logici:

daca y>10, z=y, altfel z=x

7. O nouă valoarea rezultată pentru fiecare combinaţie de valori de intrare

de exemplu: x y z

6 2 1

6 3 2

5 2 3

5 3 4

8. Valoarea rezultată este determinată prin alte calcule.

Se vor specifica operaţiile matematice utilizate.

Suprapunerea spaţială (overlay) în modelul vector

78


. Suprapunerea spaţială (overlay) reprezintă o operaţie fundamentală în GIS. Orice

aplicaţie privind selectare anumitor situri, implică efectuarea efectuarea operaţiei de

suprapunere spaţială.

Înainte de a efectua operaţii de suprapunere spaţială pentru două straturi de hartă

în modelul de date vector, trebuie să ne asigurăm că ele sunt corecte din punct de

vedere topologic. Astfel, harta rezultată în urma operaţiei de overlay va fi corectă din

punct de vedere topologic. În urma operaţiei de suprapunere spaţială, se vor adăuga

date topologice noi (noduri noi şi poligoane noi).

În modelele de date vector există 3 tipuri de suprapuneri spaţiale:

punct în poligon

linie în poligon

poligon în poligon

Se vor specifica tipurile de suprapuneri spaţiale utilizate

2.3 Aplicaţii ale DEM-ului.

Calculele şi analizele care se pot realiza pe baza unui DEM, şi anume:

Calculul pantei şi aspectului

Analize de vizibilitat - . Întrebarea la care răspunde analiza de vizibilitate este

următoarea: dintr-o celulă x al unui DEM raster sau dintr-un punct y situat într-

un triunghi al unui TIN, care sunt celulele sau triunghiurile vizibile?

Modelarea răspândirii - Se referă la modelarea răspândirii unui anumit

fenomen în anumit zone. De exemplu: dacă izbucneşte un incendiu în punctul

x dintr-o pădure, se va extinde până în punctul y? dacă răspunsul este da, în

ce perioadă de timp va fi afectat acest punct? Deorece răspândirea

fenomenelelor are loc pe o anumită suprafaţă, este necesar să avem un DEM.

2.4 Analize de reţea.

O reţea reprezintă un sistem de linii interconectate, reprezentând o serie de

entităţi grafice, prin care circulă un flux de resurse. Lumea reală este plină de exemple

organizate ca reţele: reţelele de drumuri, reţelele hidrografice, reţelele de alimentare cu

apă şi canalizare, reţelele electrice, reţelele de căi ferate, etc.

79


. În cadrul reţelelor se pot realiza o serie operaţii, cum ar fi:

Drumul cel mai scurt (routing)

Problema comis voiajorului (travelling salesperson)

Alocarea de resurse (resource allocation)

Trasarea izocronelor

Drumul cel mai scurt. Găsirea drumului cel mai scurt este una dintre cele mai

utilizate operaţii şi este crucială pentru serviciile de ambulanţă, pompieri, transporturi

rutiere sau călătorii de afaceri. De asemenea mai poate fi aplicată în cazul în care

autobuzul unei şcoli trebuie să găsească cea mai eficientă rută trecând prin mai multe

puncte, sau un agent comercial trebuie să găsescă cea mai rapidă rută trecând prin

mai multe puncte specificate (ex. se pot introduce date cu privire la limitări de viteză,

drumuri cu sens unic sau drumuri blocate). Dacă sunt introduse ca atribut numele

străzilor putem obţine un raport care să ne indice un set de direcţii. Reţelele de

drumuri se reprezintă sub forma unor linii de centru ale acestora, iar pentru a modela

şi lăţimea drumurilor acestea pot fi afişate sub forma unei linii mai groase.

Problema comis voiajorului. Comis voiajorul trebuie să viziteze un număr de clienţi

după care să se întoarcă la sediu. Este posibil să parcurgă un drum de două ori, acest

lucru fiind un dezavantaj din punct de vedere al costurilor, deoarece trebuie să îşi

crească eficienţa prin evitarea repetării unui traseu. Dacă de exemplu trebuie să aibă

10 opriri, are 9!=362880 rute posibile. Astfel, în GIS există o serie de algoritmi pentru a

ne indica din multitudinea de posibilităţi cea mai eficientă rută.

Alocarea de resurse. Alocarea de resurse presupune definirea unor centre din reţea

care au o anumită capacitate pentru bunuri sau oameni. Astfel, putem avea şcoli,

centre de sănătate sau depozite de mărfuri cu capacităţi ce pot deservi un anumit

areal. Rezultatul alocării de resurse reprezintă o hartă care ne va indica arealele

deservite de fiecare centru şi se utilizează pentru dispunerea unei noi şcoli,

recalcularea arealelor deservite de spitale sau calcularea arealului de distribuţie al

unui depozit de mărfuri, etc.

Izoliniile. Izoliniile sunt linii ce unesc puncte de aceeaşi mărime în timp (ex. puncte

izobare, puncte care au aceaşi presiune). Se pot utiliza pentru simularea transportului

unui poluant printr-o reţea hidrografică dintr-un punct sursă sau pentru stabilirea

zonelor de cost pentru transportul mărfurilor (ex. zona A gratis, zona B un preţ mediu

şi zona C un preţ ridicat deoarece se află la distanţă prea mare). Izocronele se pot

obţine pe baza unor puncte care să includă criterii care se bazează pe date de tip

80


. atribut, pentru a obţine rezultate cât mai aproape de realitate (ex. atribute cum ar fi

limite de viteză, capacitate, etc pentru a identifica puncte parcurse în acelaşi interval

de timp).

Bibliografie

1. Cornelius S., Heywood I., (1994), GIS: An Overview. Course Notes, Department of

Environmental and Geographical Sciences, The Manchester Metropolitan

University, 5th Edition

2. Cornelius S., Heywood I., (1995), Spatial Operations. Course Notes, Department

of Environmental and Geographical Sciences, The Manchester Metropolitan

University 4th Edition

3. Dumitru G., (2001), Sisteme Informatice Geografice GIS, Editura Albastră, Cluj

Napoca

4. Haidu I., Haidu C., (1998), S.I.G.Analiza Spatială, Ed. HGA, Bucureşti

5. Keller I.E, (2010), GIS. Sisteme Informatice Geografice, Casa Cărţii de Ştiinţă,

Cluj Napoca

5. PRECIZĂRI METODOLOGICE

Proiectul de absolvire este o lucrare ştiinţifico-tehnică complexă, pentru

întocmirea căreia absolventul trebuie să utilizeze o gamă largă de cunoştinţe asimilate în

perioada de pregătire teoretică şi practică pe care a parcurs-o în cadrul universităţii.

La elaborarea acestei lucrări absolventul este coordonat de un cadru

didactic nominalizat de decanat, care îndrumă întreaga activitate de practică, cercetare şi

proiectare, prevăzută în planul de învăţământ pentru acest scop, examinează şi vizează

periodic textul proiectului, schiţele, calculele şi planşele întocmite; de asemenea aprobă

redactarea proiectului în formă finală.

Importanţa proiectului de absolvire fiind deosebită, este necesar să se ţină

seama de unele aspecte de ordin metodologic.

81


. Este vorba în primul rând de originalitatea lucrării în sensul că, acesta

trebuie să fie rezultatul gândirii şi muncii absolventului.

Trebuie avut grijă ca între titlul temei de proiect şi conţinut să existe o

perfectă corelare pentru a răspunde în acest fel scopului ce îl are tema.

Ca prezentare, proiectul de absolvire trebuie să îndeplinească unele

cerinţe. Acest lucru presupune ca lucrarea să fie legată. Coperta sa, ca de altfel prima

pagină să cuprindă: denumirea ministerului, instituţia de învăţământ, facultatea absolvită,

titlul şi tema proiectului de absolvire , numele şi prenumele îndrumătorului de proiect,

oraşul şi anul absolvirii (conform anexei 1). Următoarea pagină va fi tema în original

eliberată de decanat care va purta viza întreprinderii unde s-a întocmit proiectul de

absolvire . Urmează apoi cuprinsul proiectului de absolvire , divizat şi subdivizat, cu

indicarea paginaţiei corespunzătoare lucrării. Astfel se recomandă folosirea cifrelor

arabe: prima sau grupul de două cifre este atribuit diviziunilor principale, ce se despart

de subdiviziunile lor prin puncte, de exemplu: capitolul 10, subcapitolul 5, articolul 4,

paragraful 12 se scrie 10.5.4.10.

Se recomandă nominalizarea şi numerotarea în aceeaşi ordine a: schiţelor,

tabelelor, figurilor, formatelor etc. ca şi a planşelor din anexa cu partea grafică.

Textul trebuie să facă trimiteri la bibliografie, notând între paranteze pătrate

numărul de ordine al materialului.

Toate măsurătorile topografice efectuate, calcule, rezultate etc. vor fi

înscrise în formulare şi protocoale tip, identice cu cele indicate în „Albumul de formulare

tipizate” multiplicat în cadrul institutului.

Pe toate formularele în care este prevăzut un spaţiu liber pentru schiţă se

vor desena schematic schiţele respective cu numerotarea completă a punctelor

topografice respective.

De asemenea, nu se admite folosirea în calcule a unor rezultate obţinute

anterior (coordonate, orientări, cote etc.) fără a se face trimiteri precise la numărul

formulei, tabelului, paginii capitolului, unde aceste rezultate au fost obţinute.

Se vor folosi unităţile de măsură şi notaţiile din sistemul internaţional,

evitându-se exprimarea după sisteme diferite.

În finalul părţii scrise va fi întocmită bibliografia utilizată la întocmirea

proiectului de absolvire .

Bibliografia consultată se va întocmi fie în ordinea în care au fost utilizate

materialele bibliografice în text, fie în ordinea strict alfabetică a autorului principal, după

82


. modelul dat în anexa 2 cu bibliografia strict necesară la întocmirea proiectului de

absolvire .

Planşele ce formează partea grafică se întocmesc pe calc la scară, folosind

tuş negru şi colorat, cu scriere tehnică, respectând grafica topografică. Partea grafică va

fi ataşată proiectului în anexă cu planşe pliate corespunzător şi introduse între coperţile

proiectului.

Predarea proiectului de absolvire se face la secretariatul facultăţii în ziua

indicată de decanat.

Participarea la examenul de absolvire se face după încheierea şi lichidarea

tuturor obligaţiilor şcolare şi în baza unui referat asupra proiectului de absolvire întocmit

de coordonatorul lucrării de absolvire .

Susţinerea proiectului de absolvire se face public în faţa comisiei

examenului de absolvire după o planificare stabilită anticipat. Prezentarea proiectului de

absolvire se face pe planşe (de expunere) executate în număr suficient, pe format - de

regulă – A1 la scară şi colorate convenţional. Se pot folosi şi planşe din anexa proiectului

cu condiţia ca acestea să corespundă unor astfel de expuneri. Planşele de expunere

trebuie să reprezinte clar şi complet problematica proiectului pentru a ajuta absolventul în

mod corespunzător la susţinerea examenului de absolvire .

Prezentarea proiectului trebuie să se încadreze în 15-20 minute şi constă în

expunerea liberă a aspectelor esenţiale legate de tema rezolvată.

În final se vor purta discuţii între membrii comisiei şi absolvent pe marginea

temei proiectului de absolvire şi a modului de rezolvare.

ANEXE

Anexele au fost astfel alese încât să ofere absolventului o parte importantă

din tabelele cu toleranţe şi formularele, valabile la data redactării prezentului Îndrumător,

pe parcurs ele suportând modificări odată cu schimbarea legislaţiei.

Printre acestea se remarcă toleranţe legate strict de cadastru, sau tabele,

protocoale, de genul:

Schiţă de reperaj

Fişa corpului de proprietate

Bilanţul suprafeţelor

Evaluarea terenurilor

83


. Calculul coeficientului C.U.T.

Calculul procentului P.O.T

Proces verbal de vecinătate etc.

Lămurirea modului de folosire, completarea, adaptarea, acolo unde este permis, îi

revine absolventului, împreună cu coordonatorul, după cerinţele legiuitorului , sau ale

beneficiarului.

84

UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE specializarea: MĂSURĂTORI TERESTRE SI CADASTRU .

ANEXA .2.

TOLERANŢE LA MĂSURAREA UNGHIURILOR PRIN METODA TURULUI DE ORIZONT

Denumirea erorii

Toleranţa

Teodolit de

2cc

Teodolit de 5’’

Variaţia dublului erorii de colimaţie în serie ± 25cc ± 10’’

Diferenţa între două coincidenţe ± 4cc ± 5’’

Neînchiderea turului de orizont pentru o semiserie ± 15cc ± 10’’

Nepotrivirea dintre valorile direcţiilor măsurate cu cerc vertical stânga

şi cerc vertical dreapta± 15cc ± 10’’

Variaţia între diferitele măsurători ale aceloraşi direcţii, reduse la

origine

± 15cc ± 10’’

71


ANEXA Nr.3.

TOLERANŢE LA VERIFICAREA RULETELOR ŞI PANGLICILOR

Tipul ruleteiLungimea

nominală (m)

Toleranţa

(mm)

Tipul

panglicii

Lungimea

nominală (m)

Toleranţa

(mm)

Ruleta

obişnuită din oţel

5

10

20

25

50

2

3

4

5

8,5

Panglică

topografică din

oţel

10

20

50

1,5

3

6

Alte rulete20

30

-1÷ +3

-2÷ +3

Lungimea

intermediară ce se

verifică

5

45

1

5

72


ANEXA Nr. 4

PRECIZIA NECESARĂ ÎN REŢELELE GEODEZICE PLANE

Ordinul reţelelorLungimea medie a

laturii Km.

Triangulaţie – TrilateraţiePoligonometrie

Baza Laturi

Reţele

geodezice de stat

25 la munte

20 la şes

1 :800 000 1 :400 000 1 :300 000

Ord. I

Ord. II 13 1:600 000 1:300 000 1:250 000

Ord. III 8 1:400 000 1:200 000 1:200 000

Ord. IV 4 1:400 000 1:200 000 1:150 000

Reţele

geodezice locale2 1:50 000 1:30 000 1:10 000

Pentru realizarea acestor precizii (erori relative) este necesar ca eroarea medie pătratică de măsurare

sa fie mai mică decât ± 1 cm. pentru toate ordinele.

73


ANEXA Nr.5

TOLERANŢELE NEÎNCHIDERILOR DIFERENŢELOR DE NIVEL LA TRASARE ŞI REŢELE DE NIVELMENT

Tipul traseelor sau reţelelor

OrdinulLungimile medii ale traseelor sau poligoanelor în Km. Toleranţa ObservaţiiIn ansamblu In intravilan

Nivelmentgeometric

I 1200-1500 - ± 3 mm

L = lungimea traseului sau pligonului în Km.

II 500-600 5-10 ± 5 mm III 150-200 2-5 ± 10 mm IV 100 1-3 ± 20 mm

Nivelment tehnic

Este în funcţie de lungimea lucrărilor de construcţii (de ordinul sutelor de metri si kilometri)

±3mm

pentru înclinări mici

±3mm

pentru înclinări mari

Nivelmenttrigonometric

Ordinul punctelor geodezice (plane) sau de indesire

Nivelment trigonometric la distanţe mari (>300m)

Nivelment trigonometric la distanţe mici (<300m)

± 25 mm

Nivelment trigonometric la distanţe mici ± 30 mm

74


ANEXA Nr.6TOLERANŢE LA MĂSURAREA TAHIMETRICĂ A DISTANŢELOR ŞI A DIFERENŢELOR DE NIVEL

Natura

măsurătoriiToleranţa la măsurarea de doua ori a aceleiaşi marimi Observaţii

Distanţe± 20 cm / 100 m ÷ ± 40 cm / 100 m in funcţie de

mărimea unghiului de panta

Pentru o distanţă oarecare D, toleranţa

se obţine înmulţind toleranţa

corespunzătoare la 100 m cu (D se

ia în metri).

Diferenţa de nivel± 3cm / 100 m ÷ ± 16 cm / 100 m pentru unghiuri de

panta cuprinse între 3g şi 25g

75


.

Anexa Nr.7.1

SUPRAFEŢELE TRAPEZELOR ÎN PROIECŢIE GAUSS ŞI STEREOGRAFICĂ 1970

ÎNTRE LATITUDINILE SUPRAFATA

TRAPEZULUI

la scara 1:5.000

SUPRAFATA

TRAPEZULUI

la scara 1:10.000

’ ’’

48 20 00

536.88002147.9548 18 45

537.095048 17 30

537.3100

2149.6848 16 15

537.5300

48 15 00

537.7450

2151.4148 13 45

537.9600

48 12 30

538.1750

2153.1448 11 15

538.3950

48 10 00

538.6100

2154.8748 8 45

538.8250

48 7 30

539.0400

2156.6048 6 15

539.2600

48 5 00

539.4700

2158.5248 3 45

539.6900

76


.

48 2 30

539.9050

2160.0548 1 15

540.1200

48 00 00

540.3350

2161.7747 58 45

540.5500

47 57 30

540.7700

2163.5047 56 15

540.9800

47 55 00

541.2000

2165.2247 53 45

541.4100

47 52 30

541.6300

2166.9447 51 15

541.8400

47 50 00

542.0600

2168.6647 48 45

542.270047 47 30

Anexa Nr.7.2

77


.


ÎNTRE LATITUDINILE : SUPRAFATA TRAPEZULUIla scara 1:5.000

SUPRAFATA TRAPEZULUIla scara 1:10.000

’ ’’

47 47 30

542.4900

2170.3847 46 15

542.7000

47 45 00

542.9150

2172.0947 43 45

543.1300

47 42 30

543.3450

2173.8147 41 15

543.5600

47 40 00

543.7750

2175.5347 38 45

543.9900

47 37 30

544.2050

2177.2447 36 15

544.4150

47 35 00

544.6300

2178.9547 33 45

544.8450

47 32 30

545.0600

2180.6647 31 15

545.2700

47 30 00545.4850

78


.

2182.3747 28 45

545.7000

47 27 30

545.9150

2184.0447 26 15

546.1250

47 25 00

546.3400

2185.7947 23 45

546.5550

47 22 30

546.7650

2187.4947 21 15

546.9800

47 20 00

547.1950

2189.2047 18 45

547.4050

47 17 30

547.6200

2190.9047 16 15

547.830047 15 00

79


. Anexa Nr.7.3




’ ’’

47 15 00

548.0450

2192.6147 13 45

548.2600

47 12 30

548.4700

2194.3147 11 15

548.6850

47 10 00

548.8950

2196.0147 8 45

549.1100

47 7 30

549.3200

2197.7147 6 15

549.5350

47 5 00

549.7450

2199.4147 3 45

549.9600

47 2 30

550.1700

2201.1047 1 15

550.3800

47 00 00

550.5950

2202.8046 58 45

550.805046 57 30

80


.

551.0150

2204.4946 56 15

551.2300

46 55 00

551.4400

2206.1946 53 45

551.6550

46 52 30

551.8650

2207.8846 51 15

552.0750

46 50 00

552.2850

2209.5746 48 45

552.5000

46 47 30

552.7100

2211.2646 46 15

552.9200

46 45 00

553.1300

2212.9546 43 45

553.3450

46 42 30

Anexa Nr.7.4

81


. SUPRAFEŢELE TRAPEZELOR ÎN PROIECŢIE GAUSS ŞI STEREOGRAFICĂ 1970

ÎNTRE LATITUDINILE: SUPRAFATA TRAPEZULUIla scara 1:5.000


’ ’’

46 42 30

553.5550

2214.6446 41 15

553.7650

46 40 00

553.9750

2216.3246 38 45

554.1850

46 37 30

554.3950

2218.0146 36 15

554.6100

46 35 00

554.8200

2219.6946 33 45

555.0250

46 32 30

555.2400

2221.3746 31 15

555.4450

46 30 00

555.6550

2223.2546 28 45

555.8700

46 27 30

556.0750

2224.7346 26 15

556.2900

46 25 00

556.50002226.41

82


.

46 23 45556.7050

46 22 30

556.9200

2228.0946 21 15

557.1250

46 20 00

557.3400

2229.7746 18 45

557.5450

46 17 30

557.7550

2231.4446 16 15

557.9650

46 15 00

558.1750

2233.1246 13 45

558.3850

46 12 30

558.5950

2234.7946 11 15

558.800046 10 00

Anexa Nr.7.5

83





’ ’’

46 10 00

559.0100

2236.4646 8 45

559.2200

46 7 30

559.4300

2238.1346 6 15

559.6350

46 5 00

559.8450

2239.8046 3 45

560.0550

46 2 30

560.2650

2241.4746 1 15

560.4700

46 00 00

560.6800

2243.1445 58 45

560.8900

45 57 30

561.0950

2244.8045 56 15

561.3050

45 55 00

561.5100

2246.4645 53 45

561.7200

45 52 30

561.93002248.1345 51 15

84


.

562.1350

45 50 00

562.3450

2249.7945 48 45

562.5500

45 47 30

562.7600

2251.4545 46 15

562.9650

45 45 00

563.1750

2253.1145 43 45

563.3800

45 42 30

563.5900

2254.7745 41 15

563.7950

45 40 00

564.0000

2256.4245 38 45

564.210045 37 30

Anexa Nr.7.6

85


. SUPRAFEŢELE TRAPEZELOR ÎN PROIECŢIE GAUSS ŞI STEREOGRAFICA 1970



’ ’’

45 37 30

564.4150

2258.0845 36 15

564.6250

45 35 00

564.8300

2259.7345 33 45

565.0400

45 32 30

565.2450

2261.3945 31 15

565.4500

45 30 00

565.6550

2263.0445 28 45

565.8650

45 27 30

566.0700

2264.6945 26 15

566.2750

45 25 00

566.4800

2266.3445 23 45

566.6900

45 22 30

566.8950

2267.9945 21 15

567.1000

45 20 00

567.30502269.6445 18 45

86


.

567.5150

45 17 30

567.7150

2271.2845 16 15

567.9250

45 15 00

568.1300

2272.9345 13 45

568.3350

45 12 30

568.5400

2274.5745 11 15

568.7450

45 10 00

568.9500

2276.2145 8 45

569.1550

45 7 30

569.3600

2277.8545 6 15

569.565045 5 00

Anexa Nr.7.7

87





’ ’’

45 5 00

569.7700

2279.4945 3 45

569.9750

45 2 30

570.1800

2281.1845 1 15

570.3850

45 00 00

570.5900

2282.7744 58 45

570.7950

44 57 30

571.0000

2284.4044 56 15

571.2000

44 55 00

571.4100

2286.0444 53 45

571.6100

44 52 30

571.8150

2287.6744 51 15

572.0200

44 50 00

572.2250

2289.3044 48 45

572.4250

44 47 30

572.63002290.9344 46 15

88


.

572.8350

44 45 00

573.0400

2292.5644 43 45

573.2400

44 42 30

573.4450

2294.1944 41 15

573.6500

44 40 00

573.85502295.82

44 38 45

574.0550

44 37 30

574.2600

2297.4544 36 15

574.4650

44 35 00

574.6650

2299.0744 33 45

574.870044 32 30

Anexa Nr.7.8

89





’ ’’

44 32 30

575.0750

2300.7044 31 15

575.2750

44 30 00

575.4800

2302.3244 28 45

575.6800

44 27 30

575.8850

2303.9444 26 15

576.0850

44 25 00

576.2900

2305.5644 23 45

576.4900

44 22 30

576.6950

2307.1844 21 15

576.8950

44 20 00

577.1000

2308.8044 18 45

577.3000

44 17 30

577.5000

2310.4144 16 15

577.7050

44 15 00

577.90502312.0344 13 45

90


.

578.1100

44 12 30

578.31002313.6444 11 15

578.5100

44 10 00

578.7100

2315.2544 8 45

578.9150

44 7 30

579.1150

2316.8644 6 15

579.3150

44 5 00

579.5200

2318.4744 3 45

579.7150

44 2 30

579.9200

2320.0944 1 15

580.125044 00 00

Anexa Nr.7.9

91





’ ’’

44 00 00

580.3200

2321.6943 58 45

580.5250

43 57 30

580.7200

2323.2943 56 15

580.9250

43 55 00

581.1250

2324.9043 53 45

581.3250

43 52 30

581.5250

2326.5043 51 15

581.7250

43 50 00

581.9250

2328.1043 48 45

582.1250

43 47 30

582.3250

2329.7043 46 15

582.5250

43 45 00

582.7250

2331.3043 43 45

582.9250

43 42 30

583.12502332.9043 41 15

92


.

583.3250

43 40 00

583.5250

2334.5043 38 45

583.7250

43 37 30

583.9250

2336.10

43 36 15

584.125043 35 00

ANEXA Nr.8

SCHIŢĂ DE REPERAJ

SCHIŢĂ DE REPERAJLUCRAREA :

NR.PUNCT

MODULBORNĂRII

DESCRIEREA TOPOGRAFICĂ,COORDONATE etc.

SCHIŢA

0 1 2 3

Partea II: Reguli de redactare a lucrării de licenţă

93


. Imprimarea tuturor paginilor lucrării se va realiza doar pe o faţă a fiecărei foi.

Formatul întregii lucrări este A4, numărul de pagini fiind între 60 şi 80, cu următoarele

elemente:

a. Marginile paginii – se vor utiliza următoarele valori pentru marginile paginii

(Page Setup -> Margins):

− stânga: 2,5 cm;

− dreapta: 2 cm

− sus: 2 cm

− jos: 2 cm

b. Spaţiere între rânduri - textul va respecta o spaţiere între rânduri de 1,5 linii

(Format->Paragraph->Line spacing-> 1,5 lines);

c. Alinierea textului - textul din cadrul paragrafelor normale va fi aliniat între

marginile din stânga şi dreapta (justified). Primul rând al fiecărui paragraf va avea o

indentare de 1,5 cm (Format-> Paragraph-> Indentation-> Left). Excepţie fac titlurile

capitolelor, care vor fi aliniate centrat, precum şi etichetele tabelelor şi figurilor. Titlurile

capitolelor se vor scrie bold, centrat cu litere mari; titlurile paragrafelor se vor scrie bold,

cu indentare de 1,5 cm având litere mici. Se lasă câte un rând liber intre titlurile

capitolelor, paragrafelor şi corpul textului. În corpul textelor nu trebuie să abunde

sublinierea, boldarea sau scrierea cu caractere italic a textului;

d. Font – fontul utilizat pentru redactare va fi Arial, cu dimensiunea de 12 puncte,

utilizând diacriticele specifice limbii române (ă, ş, ţ, î, â - pentru limba română);

e. Numerotarea paginilor – numerotarea paginilor se face începând cu pagina de

titlu, până la ultima pagină a lucrării, exceptând anexele. Numărul de pagină se

inserează în subsolul paginii, centrat.

f. Tabele – tabelele se numerotează cu 2 cifre, prima reprezentând numărul

capitolului, iar cea de a doua reprezentând numărul tabelului din capitolul respectiv.

Fiecare tabel are număr şi titlu, care se menţionează deasupra tabelului, aliniat la

marginea din dreapta. Dacă este cazul, sursa datelor se precizează sub tabel, aliniat

între marginile din stânga şi dreapta (justified), indicând în mod obligatoriu numele

autorului(lor), lucrarea (cartea), editura, anul, pagina sau adresa de Internet completă;

g. Figuri – figurile (aici sunt incluse imagini, grafice, capturi de ecran) se

numerotează cu 2 cifre, prima reprezentând numărul capitolului, iar cea de a doua fiind

numărul figurii din capitolul respectiv; fiecare figură are număr şi titlu, care se

menţionează sub figură, centrat; dacă este cazul, sursa figurii se indică pe rândul

94


. imediat următor, justified, indicând numele autorului(lor), lucrarea (cartea), editura, anul,

pagina sau adresa de Internet completă; 6

h. Note de subsol - în situaţia în care se citează se vor introduce note de subsol

(Footnotes) pentru a se indica sursa(ele). Acestea se numerotează unitar pentru toată

lucrarea.

i. Bibliografia - se structurează pe următoarele paliere: materiale tipărite (cărţi şi

lucrări de autor în edituri, studii şi articole în reviste de specialitate sau prezentate la

conferinţe), resurse în format electronic (articole şi lucrări conferinţe disponibile on line,

site-uri consultate), documente emanate de la diferite organisme şi instituţii şi acte

normative. Aceste liste bibliografice se vor ordona alfabetic şi vor respecta următoarele

reguli de redactare:

1. Carte cu unul sau mai mulţi autori

Exemplu:Autor (i), Titlul cărţii, Editura, locul apariţiei, anul.

2. Articol dintr-o revistă la care s-a avut acces direct, a fost consultată forma

tipărită a revistei

Exemplu:Autor (i), Titlul articolului, Revista, nr., anul, paginile.

3. Documente ale unor organizaţii, la care s-a avut acces direct sau on-line:

Exemplu:Instituţia, Documentul / Regulamentul, anul apariţiei, locul, paginile sau site-ul

de unde a fost preluată informaţia.

4. Articol dintr-o revistă la care s-a avut acces on-line

Exemplu:Autor (i), Titlul articolului, Revista, nr., anul, paginile, site-ul de unde a fost

preluată informaţia

Partea III: Reguli de prezentare a lucrării de licenţă

Prezentarea lucrării de licenţă în faţa comisiei de examinare este la fel de

importantă ca şi redactarea acesteia. Nota finală obţinută de către absolvent reprezintă

atât rezultatul evaluării lucrării de către cadrul didactic coordonator (evaluare

consemnată într-un referat semnat în original), cât şi rezultatul evaluării comisiei, în

urma prezentării şi susţinerii acesteia de către absolvent.

Reguli de prezentare şi susţinere a lucrării de licenţă:

a. Momentul şi locaţia prezentării: absolvenţii vor fi anunţati asupra datei, orei şi

locaţiei la care îşi vor putea susţine lucrarea de licenţă în faţa comisiei.

95


. Neprezentarea absolventului la data, ora şi locaţia stabilite atrage eliminarea acestuia

din examenul de licenţă;

b. Prezentarea lucrării: absolventul îşi va susţine rezultatele cercetării realizate în

mod liber cu ajutorul unei prezentări multimedia concepute în PowerPoint;

c. Timp maxim de prezentare: 10 minute;

d. Întrebări: membrii comisiei pot adresa absolventului oricâte întrebări referitoare

la subiectul lucrării de licenţă şi/sau metodologia şi resursele folosite;

Recomandări pentru realizarea prezentării multimedia:

− prezentarea va conţine între 10 şi 15 diapozitive (slide-uri);

− existenţa obligatorie a unui slide de titlu, care va conţine cel puţin titlul lucrării,

numele absolventului şi numele cadrului didactic coordonator);

− slide cu introducere în tematica lucrării;

− 7-11 slide-uri cu text, tabele, figuri (cu ajutorul acestora se vor prezenta acele

aspecte ale lucrării ce se doresc a fi comunicate comisiei);

− 1-2 slide-uri pentru concluzii şi propuneri;

− slide-urile nu vor conţine prea mult text, iar absolventul nu va citi informaţia

de pe diapozitiv.

Anexa nr. 1 – Coperta cartonată a lucrării

ROMÂNIA

96


. MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MAREFACULTATEA DE ŞTIIŢE FACULTATEA DE RESURSE MINERALE SI MEDIU

SPECIALIZAREA „MĂSURĂTORI TERESTRE ŞI CADASTRU”FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT ZI

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR*, ABSOLVENT,

ALBA IULIA2 0 11

* Gradul didactic şi titlul ştiinţific al cadrului didactic îndrumător.

Anexa nr. 2 – Pagina de titlu a lucrării

97


. ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUIUNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MAREFACULTATEA DE ŞTIIŢE FACULTATEA DE RESURSE MINERALE SI MEDIU

SPECIALIZAREA „MĂSURĂTORI TERESTRE ŞI CADASTRU”FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT ZI

LUCRARE DE LICENŢĂTITLUL LUCRARII

COORDONATOR*, ABSOLVENT,

ALBA IULIA2 0 10

98


. Anexa nr. 3 – Exemplu de cuprins

CUPRINS*

INTRODUCERE .......................................................................................................7

CAPITOLUL I TEMA DE PROIECT ..........................................................................9

1.1. Exemplu ..............................................................................................................9

1.1.1. Exemplu..........................................................................................................10

1.1.1.1. Exemplu........................................................................................................11

1.2. Exemplu..............................................................................................................32

CAPITOLUL II ....................................................39

CAPITOLUL II........

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................69

ANEXE .........................................................................................................................71

* Această structură a cuprinsului este orientativă, fiecare lucrare va avea propriile ei

titluri de capitole şi paragrafe

Anexa nr. 4 – Exemplu de bibliografie

BIBLIOGRAFIE

Cărţi şi lucrări de autor în edituri

1. Burchard, B.;Pitzer, D.- Totul despre AutoCAD 2000, Editura Teora, Bucureşti, 2000;

2. Burchard, H. - AutoCAD 2002, Editura Teora, Bucureşti, 2002;

3. Pădure, I.; Tudoraşcu, M.;Oprea, L.- Cadastru Funciar, seria Didactica, Universitatea

„1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2005;

Studii şi articole în reviste de specialitate sau prezentate la conferinţe

1. Boş, N.;Palamariu, M.- Lexiconul geodezic – cadastral o problemă de actualitate,

Revista de Cadastru RevCAD nr. 7,Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2007;

2. Ienciu, I.;Oprea, L.- Verificarea a trei puncte GPS prin metode convenţionale, Revista

de Cadastru RevCAD nr. 2, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2002;

Resurse în format electronic

1. *** - http://www.ancpi.ro;

2. *** - http://ovc.catastro.meh.es/, Servicios Web De La Oficina Virtual Del Catastro;

3. *** - http://www.landregistry.ie;

Acte normative

99


. 1. *** - Hotărâre nr. 1210 din 29 iulie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei

Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, publicată în M.O. nr. 718 din 9 -august

2004;

2. *** - Ordin nr. 634 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea

Regulamentului privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în

vederea înscrierii în cartea funciară, publicat în M. O. 1048 din 29/12/2006;

100

Documents

Indrumator Pt Licenta Baia Mare 2011