Istoria calculatorului

2

INDUSTRY WATCH

Anii de liceuSingurul meu mentor a fost profe-

sorul de matematicã, Dan Bortã, de laliceul comunal din Moldoviþa-judeþulSuceava, care mi-a oferit niºte cãrþi ex-traordinare, printre care ºi culegerea deprobleme de geometrie a profesoruluiÞiþeica. Parcurgeam zilnic 12 km câtmãsura distanþa de la casa pãrinteascã depe vârful dealului pânã la liceul din co-muna Moldoviþa ºi înapoi. Liceul, undeam învãþat pânã în 1969, avea o singurãclasã pe nivel, în care eu, fiind foarteambiþios am fost mereu premiant. Posi-bilitãþile familiei noastre la acea vremeerau limitate ºi nu mi-au permis sãurmez un liceu cu internat în Suceavasau chiar Iaºi. Pãrinþii mei erau oamenimodeºti, nu lipsiþi de inteligenþã dar fãrãmijloace materiale, simpli agricultori înacea zonã de munte. Probabil nici acestliceu nu l-aº fi urmat dacã nu era aceaperioadã de deschidere pentru dez-voltarea industriei, care a atras dupã sineºi crearea multor licee teoretice sau in-dustriale, cum a fost ºi liceul teoretic(acum industrial) din Moldoviþa.

Studenþia la IaºiCa absolvent al Facultãþii de mate-

maticã a Universitãþii Alexandru IoanCuza din Iaºi mi-am dorit sã realizezceva important în domeniul mate-maticii: o teoremã nouã, un algoritm decalcul, o carte de matematicã, ceva caresã rãmânã în urma mea. Dar, acest lucrunu reuºeºte întodeauna sau reuºeºte nu

aºa cum ne doream sã fie în entuziasmultinereþii.

În perioada facultãþii, 1969-1973, in-formatica abia pãtrundea ca secþie de în-vãþãmânt ºi catedrã în structurile fa-cultãþilor. În penultimul an de facultateam fãcut un curs de informaticã la carese predau tehnici ºi limbaje de progra-mare. Cam atunci se înfiinþase ca o mareminune Centrul de Calcul din Iaºi, dotatcu un calculator Felix C256. Pe acest cal-culator studenþii au rulat primele lormici programe în Fortran, un limbaj denivel înalt destul de accesibil, în care de-fineam variabile ºi scriam instrucþiunirelativ complexe. Formularele scrise în Fortran erau colectate de asistentul dela cursul de informaticã ºi duse la Cen-trul de Calcul unde se obþineau acelecartele perforate (20-30 la numãr), care dupã compilare (operaþie prin carese verificau eventuale erori), erau proce-

sate de calculator: se efectuau operaþiilematematice respective ºi se edita la imprimantã un listing cu programul ºi rezultatele acestor operaþii. Tema mea era sã calculez numarul e =2.718281828459045235 (numãrul luiEuler) dar dintr-o greºealã de scriere aprogramului rezultatul a fost doar cifra2. Reluarea întregului proces era imposi-bilã pentru cã timpul de acces la un FelixC256 era strict limitat. Aici veneau ºistudentii de la Politehnicã ºi de altfelmulþi alþii din tot judeþul. Astfel cã, pen-tru majoritatea studenþilor, este tot ceeace s-a facut în facultate la cursul de cal-culatoare. Eu personal nu pot spune cãmã ataºasem de informaticã dupã numaiun episod atât de scurt (ºi nereuºit).

Stagiatura din ITCRepartizarea mea la ITC se datoreazã

unei conjuncturi.

Pagini sponsorizate de Business Information Systems

Business

Information

Systems

Cum ºahiºti i au rãpus “dihaniapreistoricã” numitã Felix C256!

Viorel Darie – creatorul primului program de ºah pe calculator din România

Istoria calculatorului

3

INDUSTRY WATCH

Pe vremea aceea, la repartiþia pe postaveau prioritate studenþii casatoriþi, cumera ºi cazul meu ºi al soþiei mele, care, caabsolvenþi ai aceleiaºi facultãþi ºi avândºi medii de absolvire bune, puteam sã nealegem repartiþia unde vroiam, în acelaºioraº sau chiar aceeaºi unitate dacã exis-tau minim douã posturi libere.

Aºa se face cã am fost “obligaþi” sãalegem ITC-ul din Bucureºti, unde erau6 locuri libere, cu toate cã ne camtemeam de un oraº aºa de mare ca Bu-cureºti. Ne-am prezentat la post chiardin prima zi, la 01 august 1973 când, cuchiu cu vai, am gãsit adresa institutuluiºi, spre bucuria noastrã, posturile nuerau ocupate de alþii, aºa cum ne gân-deam cã se putea întâmpla. Fiind dinMoldova, de la þarã, fãrã nici un sprijin,dintr-un sãtuc la margine de pãdure, ºivenind în Bucureºti, ne speria puþin per-spectiva de a gãsi locurile ocupate, de arãmâne pe dinafarã ºi chiar de a plãticheltuielile de ºcolarizare.

Dar, ITC-ul ne-a primit cu braþeledeschise ºi pe mine ºi pe soþia mea.

Eu am fost repartizat la domnulMaºek Corneliu, într-un laborator pen-tru sisteme de operare iar soþia mea a lu-crat la început la doamna Popescu Lucia,într-un laborator de testare ºi docu-mentare.

Dupã puþin timp ne-am dus în au-dienþã la domnul Vasile Baltac, care eradirector adjunct (Dinu Buznea era direc-tor general), pentru a solicita o casã ºiam fost incluºi pe o listã de aºteptare. Dl. Vasile Baltac era un om foarte apre-ciat ºi respectat în institut, avea docto-ratul luat ºi era considerat un foarte buninformatician.

În perioada urmãtoare am plecat înarmatã astfel încât 6 luni am fãcut infor-maticã doar gândindu-mã la ea. Chiar ºiaºa, am reuºit sã pun bazele unui algo-ritm pentru jocul de ºah pe calculator iarcând m-am întors în institut am începutsã lucrez la un program de ºah. A trebuitsã învãþ întâi sã fac programare pentrucã eu din facultate nu ºtiam decât prin-cipii generale de programare în Fortran.

Nu înþelegeam cum funcþioneazã anumite instrucþiuni, de ce apar uneleerori ºi multe alte lucruri pentru care amapelat la rãbdarea ºi cunoºtiinþelecolegilor mai vechi decât mine în pro-

gramare. Acest lucru m-a ajutat sã pro-gresez. Dupã un an de stãruinþã ºi perse-verenþã am început sã primesc ºi lucrãrimai complexe ºi sã mã afirm. Cândva,mult mai târziu, dupã ani de lucru îm-preunã, unii colegi mi-au mãrturisit cãla început îºi cam pierduserã nãdejdea cãvoi putea sã ajung cândva programator.

Primele programe de jucat ºah pecalculator

În paralel cu activitatea de la institut,când am considerat cã ºtiu biniºor pro-gramare, am început sã scriu programulde ºah Felix 64, care funcþiona pe calcu-latorul Felix C256. Pe acest calculatoraveam aºa numitele teletype-uri. Erau cao maºinã de dactilografiat în care puteaisã scrii un scurt text ºi dând “enter”,mesajul intra în calculator care îl analizaºi trimitea un rãspuns, dialogul dintreoperator ºi maºinã reluându-se. Practic,cu ajutorul programului de ºah, mutãrileerau introduse în calculator de la tas-taturã iar calculatorul îþi transmitea mu-tarea lui pe o rolã de hârtie.

Algoritmul pentru programul de ºahl-am conceput prima data singur. Citindmai mult am vãzut cã ºi alþii au mers peaceeaºi idee. Era un aºa zis algoritm“mini-max”: eu vreau sã maximizezprofitul meu iar adversarul vrea sã mi-nimizeze beneficiul meu ºi sã maxi-mizeze beneficiul lui. Rezultã o luptãîntre piesele albe ºi cele negre.

Dacã laºi numai criteriile materiale,adicã numãrul ºi valoarea pieselor pe

care le posezi în raport cu cele ale adver-sarului, se ajunge la un ºah destul demodest. În analiza pe care calculatorul oface în jocul de ºah se creazã o structurãarborescentã: sã presupunem cã dintr-oanumitã poziþie, calculatorul are 20 demutãri posibile, adversarul la rândul luiare sa spunem alte 20 de mutãri derãspuns dupã care calculatorului i se deschid alte 20 de variante de a muta.Astfel cã, pentru ca un calculator sa gân-deascã iatã cu numai douã mutãri înainte(ale lui plus mutarea adversarului) tre-buie sã analizeze 8000 de posibile vari-ante.Dar, dacã la fiecare poziþie de ºah semai analizeazã ºi altceva decât mate-rialul, asta consumã ºi mai multe resursedin puterea de calcul. De aceea, existã înalgoritmul “mini-max” niºte raþionalizãrinumite “alfa-beta”, care reduc numãrulde variante de mutãri la cele “raþionale”,eliminându-le din analizã pe cele care nuduc la îmbunãtãþirea poziþiei.

Totuºi, un program de ºah pe calcu-lator evoluat se realizeazã dupã criteriide analizã inspirate din principiileºahiste în diferite faze ale jocului – des-chiderea: regele ascuns, pionii în centru,figurile în urma pionilor în poziþii de-schise ºamd., - jocul de mijloc: sã aispaþiu, sã ocupi coloane, sã distrugiapãrarea regelui, sã promovezi un pion,sã câºtigi material. În fine, sunt finalurilepentru care existã tehnici ºi mai specia-lizate, extrem de fine, pentru cã înaceastã fazã o întârziere de o mutarepoate duce la pierderea partidei. Se cere

o analizã pe foarte multe mutãri înaintepentru a realiza un joc corect ºi clar-vãzãtor. Chiar dacã nu poate anticipamiliarde de mutãri, un jucãtor de ºahuman cu experienþã “simte” mutãrilebune, la care calculatorul nu ar puteaajunge decât prin calcul exact.

Pe de altã parte, pãrãsind algoritmulde naturã matematicã, simplist, de tip“mini-max” ºi introducând prea multecriterii de analizã, programul devinefoarte stufos. Criterii de analizã ºahisticãprecum: alergatul dupã pionul advers,transformãrile, distrugerea rocadei re-gelui, blocarea regelui, perechea de ne-buni, piese legate ºamd creazã noi ºi noialgoritmi care, dacã nu sunt corelaþi, potconduce în joc la situaþii hazlii, la ano-malii, calculatorul putând lua deciziitotal iraþionale, fãrã noimã.

Cei din Vest, care au creat roboþipentru jocul de ºah, au lucrat în echipede programatori dedicaþi, cu algoritmifoarte rafinaþi.

Eu am desfãºurat aceastã activitatedoar ca un hoby, în timpul meu liber ºicâteodatã ºi la serviciu, pentru cã la unmoment dat aceste realizãri deveniserão faimã ºi pentru institut.

Perioada de ascensiune ºi declin a ºahului pe calculator

Dupã ce am fãcut primul program deºah ºi s-a aflat acest lucru, imediat a apã-rut la institut domnul Ulricht (Uli) Fried-berg Vãlureanu, ziarist la România Li-berã, care þinea rubrica de ºtiri externe,un om pasionat de curiozitãþi ºtiinþifice,în particular de acest program de ºah, pemarginea cãruia a fãcut multã vâlvã.

O datã s-a organizat la Casa Scânteii oîntâlnire cu Octavian Paler, pe atunci di-rectorul ziarului RL ºi care era pasionatde ºah. Am realizat o conexiune telefoni-cã prin modem (la vremea aceea o marenoutate tehnicã) prin care directorul zia-rului, având la redacþie un display impor-tat din Franþa, a jucat o memorabilã par-tidã de ºah (pe care a ºi câºtigat-o, dupãmultã gândire) cu programul meu instalatpe calculatorul Felix C 256 rulat la ITC.

Uli Valureanu ºi-a þinut în ziar o ru-bricã de ºah programat în care a publicattoate partidele de ºah cu personalitãþilevremii din ºah: Florin Gheorghiu, Eli-zabeta Polihroniade º.a.

Apoi, în “Magazinul” – revistã ºtiinþi-ficã sãptãmânalã - Vãlureanu a organi-zat un concurs de ºah între cititori ºiprogram. Era publicatã mutarea calcula-torului ºi cititorii dãdeau diferite pro-puneri de mutãri ºi cea care întruneacele mai multe voturi era comunicatãcalculatorului. Pe la mutarea 20 progra-mul nu a vãzut cã este în situaþie de “matîn 3 mutãri” (3 paºi), ceea ce a permiscititorilor (buni cunoscãtori ai jocului deºah) sã câºtige partida ºi sã “recomande”programului, în glumã, sã exerseze acei“3 paºi” la grupa micã de la grãdiniþã.

Florin Gheorghiu a jucat o partidã deºah “în deplasare” la Fabrica de Calcula-toare. Partida a fost televizatã. Totul afost bine pânã când Florin a câºtigat unpion, dupã care deznodãmântul a fostfoarte rapid. Nu existau la vremea aceeacalculatoare care sã joace la nivelul unuiºahist de talia lui Florin Gheorghiu.Probabil cã Florin ar fi câºtigat un si-multan cu 100 de calculatoare. Progra-mul încã ducea lipsã de viziune, destrategie, de culturã ºahisticã, mergea peo idee ºi nu vedea alte lucruri, mai alesidei noi care se naºteau mereu în timpuljocului plin de imaginaþie al mareluimaestru romãn.

Ideea unui program de ºah care joacãcu publicul a stârnit interesul ºi înAmerica. O popularã publicaþie a lansatun concurs similar de ºah între cititoriiamericani ºi calculator. Cu diferenþa cã,fiind cotidian, la ei jocul s-a desfãºuratîntr-un ritm mai alert. Referitor la par-tida din România, publicaþia americanãcomenta faptul cã cititorii români iu-bitori de ºah au rãpus “dihania preis-toricã” numitã Felix C256 care valoradouã milioane de USD !!!!!!. Acolo deja

se trecuse la generaþia de minicalcula-toare, cu un preþ de 100 de ori mai micdecât Felix ºi cu performanþe mai bune.

Treptat am trecut ºi noi la rulareaprogramului de ºah pe microcalcula-toare, mai ales pentru participarea latârguri ºi expoziþii. Acestea erauaproape ca un PC: aveau dischete de 8inch ºi un monitor cu tastaturã.

Urmãtoarea versiune a programuluide ºah a fost pentru calculatorul M18.

Mai târziu, în laboratorul lui TraianCiobanu din ITC s-a creat un automatde jucat ºah, numit Labirint 64, unroboþel foarte miniaturizat, de formatA4, cu taste, afiºaj pentru mutãri ºi otablã de ºah. Mai târziu acesta a fostdotat ºi cu un difuzor pentru semnaleleacustice ale robotului. Cu acest roboþelam avut mari succese la competiþii,turnee la care se participa ºi cu roboþidin Vest sau chiar cu PC-uri. Erauapãrute deja calculatoatele Sinclair saucalculatoarele Prae de la Cluj în careprogramele de ºah se încãrcau de pecasete audio, cu ajutorul casetofonului,pentru cã suntem prin anii 83-85.

Turneele erau organizate de diversecluburi de ºah. Din partea ITC am fostcu robotul nostru Labirint 64 ºi încãvreo 10 microcalculatoare, la un turneude programe de ºah la Bãile Herculane,la care a participat ºi Werner Shatz careera creatorul primului program de cal-culat matul în douã mutãri.

Am mai fost în perioada aceea ºi laBudapesta la un concurs de microcalcu-latoare care joacã ºah, cu participare dinVest: americani, englezi, germani, tot ceera mai bun in materie de programe desah pentru microprocesoare la vremeaaceea: Prestige, Sargon, Mephisto – cenume! Programele erau fie pe PC-uri,fie sub forma de table electronice pen-tru jucat sah.

Ideea comercializãrii robutului deºah a stârnit mult entuziasm la noi dar,din diverse motive, nu ºtiu dacã eco-nomice sau de altã naturã, nu s-a mate-rializat ºi în România. Dupã anii 90 eupersonal am considerat ca nu am maifãcut progrese semnificative în aceastãdirecþie ºi am abandonat -sper nu pen-tru totdeauna - dezvoltarea acestui gende aplicaþii software, orientându-mãcãtre alte activitãþi. �

Istoria calculatoruluiINDUSTRY WATCH

4