46
Capitolul 3 INFIINTAREA SI DEMARAREA AFACERILOR Competente specifice Obiectivele capitolului vizeaza formarea urmatoarelor categorii de competente specifice : Cunoaşterea modalitatilor actuale moderne de intrare intr-o afacere si a pasilor necesari infiintarii unei noi firme; Intelegerea necesitatilor de alegere corecta a formei juridice de desfasurare a activitatii intreprinderii in functie de obiectul de activitate si dorintele antreprenorului intreprinzator; Cunoasterea modalitatilor de finanatare a unei afaceri si delimitarea acestora. Intrarea in afaceri. Initierea. Cumpararea. Franciza Întreprinzătorul are două metode principale de intrare în afaceri: iniţierea unei afaceri proprii şi cumpărarea unei afaceri existente. La aceasta se mai adaugă una, derivată din cumpărare : concesionarea (franciza). Intrarea in afaceri. Initierea. A. Iniţierea unei afaceriIniţierea unei afaceri este adesea cea mai bună metodă de lansare în afaceri şi uneori singura posibilă. Afacerile orientate spre oportunităţi pot fi iniţiate uneori doar prin începerea de noi afaceri întrucât oportunităţile pot fi exploatate numai în acest mod. Iniţierea unei afaceri are atât avantaje cât şi dezavantaje. 1. Avantajele iniţierii unei afaceri Flexibilitatea. Imagine. Alegerea personalului. Lipsa erorilor precedente. Amplasare adecvată. Noi materiale şi echipamente. Crearea de locuri de muncă.

Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Embed Size (px)

DESCRIPTION

antreprenoriat

Citation preview

Page 1: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Capitolul 3 INFIINTAREA SI DEMARAREA AFACERILOR

Competente specificeObiectivele capitolului vizeaza formarea urmatoarelor categorii de competente specifice:

Cunoaşterea modalitatilor actuale moderne de intrare intr-o afacere si a pasilor necesari infiintarii unei noi firme;

Intelegerea necesitatilor de alegere corecta a formei juridice de desfasurare a activitatii intreprinderii in functie de obiectul de activitate si dorintele antreprenorului intreprinzator;

Cunoasterea modalitatilor de finanatare a unei afaceri si delimitarea acestora.

Intrarea in afaceri. Initierea. Cumpararea. Franciza Întreprinzătorul are două metode principale de intrare în afaceri:

iniţierea unei afaceri proprii şi cumpărarea unei afaceri existente.

La aceasta se mai adaugă una, derivată din cumpărare : concesionarea (franciza).

Intrarea in afaceri. Initierea. A. Iniţierea unei afaceriIniţierea unei afaceri este adesea cea mai bună metodă de lansare în afaceri şi uneori singura posibilă. Afacerile orientate spre oportunităţi pot fi iniţiate uneori doar prin începerea de noi afaceri întrucât oportunităţile pot fi exploatate numai în acest mod. Iniţierea unei afaceri are atât avantaje cât şi dezavantaje.1. Avantajele iniţierii unei afaceri

Flexibilitatea. Imagine. Alegerea personalului. Lipsa erorilor precedente. Amplasare adecvată. Noi materiale şi echipamente. Crearea de locuri de muncă. Mândria. Responsabilitatea socială. Costul mai scăzut.

Dezavantajele iniţierii unei afaceriDezavantajele iniţierii unei afaceri trebuie evaluate cu atenţie. Cele mai multe din dezavantaje sunt, de loc surprinzător, avantajele cumpărării unei afaceri existente. Iată care sunt principalele dezavantaje ale începerii unei afaceri.

Rezistenţa consumatorilor. Timp de lansare îndelungat. Dificultăţi în finanţare. Răspunsul agresiv al concurenţilor. Dificultatea formării unei imagini proprii. Costuri suplimentare. Neluarea în considerare a ciclului de viaţă al produselor.

Page 2: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Efort prelungit. Birocraţie. Risc ridicat.

Fazele înregistrării şi autorizării constituirii unei firme propriiÎn vederea simplificării formalităţilor administrative, s-a adoptat Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice şi, ulterior, Ordonanţa de urgenţă nr. 75 din 30/09/2004, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 359/2004.

Solicitarea efectuării înregistrării în registrul comerţului se face la biroul unicdin cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal de către fondatori, administratori sau de reprezentanţii acestora, precum şi de orice persoană interesată, în condiţiile legii, prin întocmirea cererii de înregistrare. Solicitanţii dobândesc personalitate juridică, conform legii, de la data înregistrării în registrul comerţului a încheierii judecătorului-delegat, prin care se dispun autorizarea constituirii şi înmatricularea. La înmatriculare, solicitanţilor li se eliberează certificatul de înregistrare conţinând numărul de ordine din registrul comerţului şi codul unic de înregistrare atribuit de Ministerul Finanţelor Publice, însoţit de încheierea judecătorului-delegat, precum şi de alte acte prevăzute de prezenta lege. Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare şi, după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni este de 3 zile, respectiv 5 zile, calculat de la data înregistrării cererii potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, dacă judecătorul-delegat nu dispune altfel.

Solicitarea înregistrării fiscale se face prin depunerea cererii de înregistrare labiroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, iar atribuirea codului unic de înregistrare de către Ministerul Finanţelor Publice este condiţionată de admiterea cererii de înregistrare în registrul comerţului de către judecătorul-delegat. Ministerul Finanţelor Publice atribuie, în termen de maximum 8 ore, codul unic de înregistrare.

Autorizarea funcţionării solicitanţilor se face cu îndeplinirea proceduriiSolicitanţi sunt, potrivit legii, societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale, grupurile de interes economic, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste, sucursalele înfiinţate de acestea, precum şi alte persoane juridice care se înregistrează în registrul comerţului potrivit unor acte normative speciale.

În vederea eliberării de către biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţuluide pe lângă tribunal a certificatului de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare sau, după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni, solicitantul are obligaţia să depună, o dată cu cererea de înregistrare şi actele doveditoare, declaraţia-tip pe propria răspundere, semnată de asociaţi sau de administratori, din care să rezulte, după caz, că : a) persoana juridică nu desfăşoară, la sediul social sau la sediile secundare, activităţile declarate, o perioadă de maximum 3 ani; b) persoana juridică îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile precizate în declaraţia-tip. Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal înregistrează în registrul comerţului datele din declaraţiile-tip.

Page 3: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Procedura de autorizare a funcţionării pe baza declaraţiei-tip pe propria răspundere se desfăşoară prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, la care solicitantul are obligaţia înregistrării sediului social sau secundar Biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, pe baza declaraţiilor-tip, eliberează solicitanţilor certificate constatatoare care atestă că:

s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezultă că la sediulsocial sau secundar nu se desfăşoară activităţile prevăzute în actul constitutiv sau modificator;

s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezultă că suntîndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile declarate;

s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezultă modificărileintervenite faţă de declaraţia-tip anterioară. Certificatele constatatoare se eliberează o dată cu certificatul de înregistrare sau certificatul de înscriere de menţiuni. Pentru sediul social şi pentru fiecare sediu secundar se va elibera câte un certificat constatator care atestă că s-au înregistrat declaraţiile-tipÎn vederea efectuării controlului de către autorităţile publice competente privind conformitatea celor declarate, oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal transmite acestora copiile declaraţiilor-tip şi, pe cale electronică, datele de identificare ale persoanelor juridice, în termen de 3 zile de la data înregistrării în registrul comerţului. Autorităţile publice sunt:

- brigăzile şi grupurile de pompieri militari din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor;

- direcţiile de sănătate publică teritoriale din subordinea Ministerului Sănătăţii sau ministerele cu reţea proprie de sănătate publică;

- Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sau ministerele cu reţea sanitară veterinară proprie;

- autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului din subordineaMinisterului Mediului şi Gospodăririi Apelor;

- inspectoratele teritoriale de muncă din subordinea Ministerului Muncii,Solidarităţii Sociale şi Familiei. În cazul în care autorităţile publice competente constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale de funcţionare, notifică acest fapt solicitantului, la sediul înregistrat, acordând un termen de remediere a neregularităţilor constatate. Termenul curge de la data primirii notificării şi poate fi prelungit la cererea expresă a solicitantului, adresată autorităţii publice competente. Dacă neregularităţile nu sunt remediate, autorităţile publice competente notifică oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal actul prin care s-a interzis desfăşurarea activităţii, în termen de 3 zile de la emiterea acestuia, pentru a fi înregistrat din oficiu în registrul comerţului.În cadrul oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale se desfăşoară activităţi de asistenţă acordate solicitanţilor, la cererea şi pe cheltuiala acestora, pentru efectuarea procedurilor necesare înregistrării în registrul comerţului a actelor constitutive sau modificatoare. Serviciile de asistenţă se acordă înainte de depunerea cererii de înregistrare la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal.

Page 4: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

ETAPELE INFIINTARII UNEI FIRMEProcedura de înfiinţare a unei firme presupune parcurgerea următoarelor etape:

Etapa 1. Alegerea obiectelor de activitate, potrivit clasificării din codul CAEN;stabilirea obiectului principal de activitate şi a obiectelor secundare de activitate.

Etapa 2. Alegerea formei juridice. Activitatea antreprenorială se poate desfăşurasub două forme: persoane fizice şi societăţi comerciale (societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni, societate cu răspundere limitată). Caracteristicile fiecărei forme juridice sunt prezentate în capitolul următor.

Etapa 3. Alegerea numelui firmei şi a emblemei societăţii şiverificarea/rezervarea firmei/emblemei. Firma este numele sau denumirea sub care un comerciant îşi exercită activitatea. Termenul „firmă” utilizat în legislaţia română este echivalent cu cel de „nume comercial” din legislaţiile altor state. La rezervarea firmei trebuie respectate următoarelor cerinţe:

- să fie disponibilă – adică să nu fie deja înregistrată în Registrul comerţului sau rezervată anterior de alţi solicitanţi;

- să fie distinctivă – adică sa nu fie o denumire generică; - să fie licită – să nu încalce dispoziţiile legale privind ordinea publică sau bunele

moravuri, şi în general, limitele concurenţei loiale; -să fie scrisă în primul rând în limba română; - să nu cuprindă o denumire utilizată în sectorul public; - să respecte regulile de compunere prevăzute de lege.

Se recomandă, de asemenea, pentru societăţile cu răspundere limitată (S.R.L.), societăţile pe acţiuni (S.A.) şi societăţile în comandită pe acţiuni (S.C.A.) să se ţină cont şi de următoarele sugestii:

- să identifice produsul sau serviciul; - să fie în legătură cu partea de piaţă propusă; - să dea afacerii o imagine pozitivă; - să fie uşor de pronunţat şi memorat; - să fie “modernă”;

Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen.Condiţiile de validitate a firmei se aplică şi emblemei.Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă, pe facturi, scrisori, afişe, publicaţii şi în orice alt mod, numai dacă vor fi însoţite în mod vizibil de firma comerciantului.Dacă emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisă cu litere având mărimea de cel puţin jumătate din cea a literelor cu care este scrisă emblema.Firma şi emblema reprezintă drepturi de proprietate industrială. Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei şi emblemei se dobândeşte prin înscrierea acestora în Registrul comerţului. Firma şi emblema sunt incluse în fondul de comerţ.Verificarea şi rezervarea firmei/emblemei se pot efectua :

- la nivelul firmelor înregistrate pe aria unui judeţ sau a municipiului Bucureşti; - pe raza mai multor judeţe; - la nivel naţional.

Page 5: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

În urma verificării disponibilităţii firmei şi/sau emblemei solicitantul obţine - Dovada de disponibilitate a firmei şi/sau Dovada de disponibilitate a emblemei.Etapa 4. Întocmirea actului constitutiv. Actul constitutiv este sintagma care desemnează actele prin care se constituie o societate şi se întocmeşte în conformitate cu forma de organizare juridică aleasă de asociaţi pentru noua societate şi care pot fi :

- contract de societate pentru societatea în nume colectiv şi societatea încomandită simplă;

- contract de societate şi statut pentru societatea pe acţiuni, societatea încomandită pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată;

- statut, pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic. - contract de societate şi statut încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act

constituti.vDenumirea de act constitutiv desemnează atât înscrisul unic, cât şi contractul de societate şi/sau statutul societăţii.Actul constitutiv trebuie să conţină prevederi referitoare la:

- Identificarea părţilor contractante; - Identificarea viitoarei societăţi comerciale: denumirea sau firma, forma juridică,sediul şi emblema societătii; - Caracteristicile societăţii: obiectul de activitate, durata societăţii, capitalulsocial; - Conducerea şi gestiunea societăţii; - Drepturile şi obligaţiile asociaţilor; - Sediile secundare ale societăţii; - Dizolvarea sau lichidarea societăţii.

Actul constitutiv se încheie sub semnatură privată, se semnează de toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când:

printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren; se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă; societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.

Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registrului comerţului.

Etapa 5. Alegerea sediului social Sediul social al societăţii poate fi stabilit într-unspaţiu proprietatea unuia sau a mai multor asociaţi ori într-un spaţiu aflat în folosinţa acestora. Dovada se constituie prin actele următoare: contract de vânzare-cumpărare, intabulat; contract de schimb, intabulat; contract de închiriere: - înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice, pentru cel încheiat între persoane fizice şi persoane juridice sau neînregistrat la Administraţia Finanţelor Publice, pentru cel încheiat între persoane juridice; contract de subînchiriere; contract de concesiune, intabulat; contract de leasing imobiliar; contract de comodat, în original, în formă autentică sau sub semnătură privată, însoţit de actul doveditor al proprietarului, intabulat; contract de donaţie, în formă autentică, intabulat; contract de uz; contract de uzufruct; extras de carte funciară, în termen de valabilitate la depunere - pentru oricare din actele prevăzute ca dovadă de sediu (inclusiv în cazul aportului la capitalul social la constituirea societăţii, pe numele asociatului care aportează); certificat de rol fiscal/rol agricol, în termen de valabilitate; certificat de moştenitor; act notarial de ieşire din indiviziune sau de delimitare a proprietăţii, intabulat; hotărâre judecătorească definitivă privind proprietatea (intabulată)

Page 6: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

sau folosinţă/uzufructul; hotărâre judecătorească definitivă de ieşire din indiviziune, intabulată; proces verbal de recepţie a construcţiei, intabulat; act de adjudecare a imobilului vândut în cadrul executării silite; contract de asistenţă juridică privind stabilirea sediului social la sediul profesional al avocatului.

La acelaşi sediu vor putea funcţiona mai multe societăţi, dacă este îndeplinită celpuţin una dintre următoarele condiţii: imobilul, prin structura lui, permite funcţionarea mai multor societăţi în încăperi diferite; cel puţin o persoană este, în condiţiile legii, asociat în fiecare dintre societăţi; dacă cel puţin unul dintre asociaţi este proprietar al imobilului ce urmează a fi sediul societăţii.Etapa 6. Vărsarea capitalul social şi plata, taxelor judiciare. Aportul în bani la capitalul social este obligatoriu la constituirea oricărei forme de societate. Aporturile în numerar se depun la orice bancă sau la C.E.C. Se plătesc taxa judiciară şi taxa de timbru pentru înmatricularea societăţii comerciale. Etapa 7.

R edactarea şi obţinerea declaraţiei pe propria răspundere a fondatorilor, aadministratorilor şi a cenzorilor că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege. Declaraţia pe proprie răspundere se completează de: comercianţi persoane fizice; fondatorii şi asociaţii unei societăţi comerciale; administratori; cenzori; lichidatori; conducătorii sucursalei; reprezentanţii desemnaţi de persoanele juridice, prin contract de administrare, ca administratori sau lichidatori; reprezentanţii SRL cu asociat unic, persoana juridică.

Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fostcondamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracţiuni prevazute de legea societăţilor comerciale. Aceeaşi lege extinde prevederea de onorabilitate şi asupra administratorilor, cenzorilor şi reprezentanţilor unei societăţi comerciale, comanditaţilor şi lichidatorilor.Etapa 8. Solicitarea înregistrării în Registrul Comerţului, a înregistrării fiscale şi după caz, a autorizării pe baza:

cererii de înregistrare în registrul Comerţului; cererii de înregistrare fiscală; cererii de autorizare (pentru persoanele juridice); acte doveditoare; declaraţia-tip pe propria răspundere (pentru autorizare).

Solicitarea efectuării înregistrării în Registrul Comerţului se face la Biroul Unic din cadrul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă tribunalul în a cărui rază se va afla sediul societăţii, de catre fondatori, administratori (reprezentanţii acestora), precum şi de orice persoană interesată, conform legii. La Oficiul Registrului Comerţului au loc următoarele formalităţi:

Se verifică dacă dosarul de înfiinţare a societăţii comerciale depus conţine toatedocumentele necesare;

Judecătorul delegat de Tribunalul teritorial verifică legalitatea actelor depuse şidispune autorizarea înmatriculării societăţii;

Se transmite spre publicare în Monitorul Oficial al României încheiereajudecătorului delegat;

Înmatricularea societăţii;

Page 7: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Eliberarea către asociaţi sau reprezentanţi a certificatului de înregistrare, aîncheierii judecătorului delegat şi a unui certificat constatator.Etapa 9. Obţinerea avizelor şi autorizaţiilor de funcţionare. Toate avizele sau actele de autorizare vor fi solicitate autorităţilor publice în funcţie de obiectul de activitate al societăţii

ETAPE ULTERIOARE INFIINŢĂRII FIRMEI 1. Confecţionarea ştampilei societăţii. Se face de firmele specializate pe baza

copiilor după actele societăţii, a delegaţiei pentru reprezentantul firmei şi, eventual, a copiei după actul de identitate al acestuia.

2. Deschiderea contului bancar. La dosarul ce a fost depus la O.N.R.C. s-auataşat copii după chitanţele emise de banca la care s-a depus capitalul social. După înregistrarea firmei, se va face deschiderea efectivă a unui cont al societăţii, prezentând chitanţele originale.

3. Confecţionarea tipizatelor: facturier, chitantier, etc. Se realizează pe bazaactelor societăţii în original, a delegaţiei pentru reprezentantul firmei şi, eventual, a copiei după actul de identitate al acestuia.

4. Declaraţia de înregistrare fiscală se depune la Administraţia Financiarăcompetentă în termen de 30 de zile de la data înfiinţării societăţiiActele ce trebuie depuse la dosar pentru inregistrarea firmei la O.N.R.C.:

Cerere (formular O.N.R.C.) ; Rezervarea denumirii firmei (in judet sau la nivel de tara;) Act constitutiv (autentificat de catre avocat sau notarul public) la intocmirea

caruia trebuie lamurit, in mod obligatoriu: -obiect principal de activitate;-obiect secundar de activitate;- denumire firmei (cu numarul rezervarii eliberate de catre O.N.R.C.);-asociatii / administratorii firmei;- aportul la capitalul social al fiecaruia dintre asociati;

Cazier fiscal al fiecaruia dintre asociatii si administratorii firmei; Contract de comodat / inchiriere al spatiului unde se stabileste sediul social; Acordul asociatiei de proprietari / locatari; Acordul vecinilor (riveranii); Copie actului de proprietate al sediului social; Copie C.I./ Pasaport asociati; Specimen de semnatura al administratorului (administratorilor) firmei; Declaratii ale asociatilor firmei (autentificate); Procura asociatilor pentru persoana imputernicita sa depuna dosarul la O.N.R.C.

(autentificata); Dovada depunerii capitalului social la banca aleasa de asociatii firmei; Declaratie (formular O.N.R.C.) semnata de catre unul dintre asociati (model

declaratie asociat cu / fara activitate la sediu ); Vectorul Fiscal; Alte documente (dupa caz):- in cazul schimbarii numelui / numarului strazii este

necesara si o Adeverinta eliberata de Primaria competenta (biroul de cadastru)- adverinta pentru studentii ce intrunesc toate

conditiile si doresc sa beneficieze de facilitatile legale ce li se ofera.Persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale

Page 8: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

De menţionat că potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale s-a modificat procedura de autorizare a acestora. Astfel, autorizarea nu se mai efectuează de către primării, urmându-se acceaşi procedură de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării persoanelor fizice autorizate precum şi a întreprinderilor individuale şi familiale (noua denumire a asociaţiilor familiale).

Astfel, cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionăriise depune la registrul comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în care solicitantul îşi stabileşte sediul profesional. Cererea va fi însoţită de următoarea documentaţie:1. Documentaţia de susţinere a cererii de înregistrare în registrul comerţului şi de

autorizare a funcţionării PFA

1.1. Carte de identitate sau paşaport - fotocopie certificată olograf de către titularprivind conformitatea cu originalul

   1.2. Document care să ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional,precum contract de închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie de luare în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată

   1.3. Declaraţie pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilorlegale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii

   1.4. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătireaprofesională, dacă aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale

   1.5. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţa profesională, dacă este cazul 2. Documentaţia de susţinere a cererii de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării întreprinderii individuale

2.1. Carte de identitate sau paşaport al titularului întreprinderii individuale –fotocopie certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul

   2.2. Document care să ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional,precum contract de închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie de luare în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată

   2.3. Declaraţie pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilorlegale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii

   2.4. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătireaprofesională, dacă aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale

   2.5. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţaprofesională, dacă este cazul

Page 9: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

3. Documentaţia de susţinere a cererii de înregistrare în registrul comerţului şi autorizare a funcţionării întreprinderii familiale

   3.1. Carte de identitate sau paşaport al fiecărui membru - fotocopie certificatăolograf de către titular privind conformitatea cu originalul

   3.2. Document care să ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional,precum contract de închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie de luare în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată

   3.3. Declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului, care să atesteîndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii

   3.4. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională, dacă aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale

   3.5. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţaprofesională, dacă este cazul

   3.6. Acordul de constituire şi procura specială

4. Documente care atestă pregătirea sau experienţa profesională Pregătirea sau experienţa profesională se atestă, după caz, cu documente cum sunt: diploma, certificatul sau adeverinţa, prin care se dovedeşte absolvirea unei instituţii de învăţământ, certificatul de calificare profesională sau de absolvire a unei forme de pregătire profesională, organizată în condiţiile legii, în vigoare la data eliberării acestuia, certificatul de competenţă profesională, cartea de meşteşugar, carnetul de muncă al solicitantului, declaraţie de notorietate cu privire la abilitatea de a desfăşura activitatea pentru care se solicită autorizarea, eliberată de primarul localităţii respective în mod gratuit în cazul meseriilor tradiţionale artizanale, atestatul de recunoaştere şi/sau de echivalare pentru persoanele fizice care au dobândit calificarea în străinătate, atestatul de recunoaştere a calificării dobândite în străinătate, în afara sistemului de învăţământ, orice alte dovezi care să ateste experienţa profesională.

Înregistrarea în registrul comerţului Înregistrarea în registrul comerţului a persoanei fizice autorizate, a întreprinderii

individuale şi a întreprinderii familiale se face în baza rezoluţiei motivate a directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, fără a fi necesară pronunţarea de către judecătorul delegat a încheierii judecătoreşti.

În cazul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, certificatul constatator emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, precum şi alte acte prevăzute de lege, după caz. Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare şi, după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni este de 3 zile lucrătoare, respectiv 5 zile lucrătoare, calculat de la data înregistrării cererii sau, după caz, de la data completării cererii cu documentele solicitate.

Certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, este documentul care atestă înregistrarea în registrul comerţului, autorizarea funcţionării, precum şi luarea în evidenţă de către autoritatea fiscală competentă.

Page 10: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt scutite de taxa judiciară de timbruşi de timbru judiciar.

O persoană poate avea câte un singur certificat de înregistrare pentru statutul juridic, respectiv cel de PFA, titular de întreprindere individuală sau membru al

unei întreprinderi familiale pentru care a fost autorizată.

Birourile de asistenţă şi reprezentarePrimăriile pot să îşi constituie birouri de asistenţă şi reprezentare a persoanelor fizice  Persoanele fizice pot opta să efectueze formalităţile de înregistrare şi prin intermediul birourilor de asistenţă şi reprezentare. Birourile de asistenţă şi reprezentare pot să reprezinte persoana fizică solicitantă în cadrul procedurilor de obţinere a autorizaţiei şi înregistrării în registrul comerţului, în temeiul unei cereri de reprezentare. Birourile de asistenţă şi reprezentare au următoarele competenţe:

   a) primesc şi ordonează documentaţia pentru înregistrare şi autorizare;    b) remit cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a

funcţionării, însoţită de documentaţia de susţinere, la registrul comerţului competent, efectuează corespondenţă cu acesta în scopul obţinerii înregistrării şi autorizării, precum şi pentru primirea certificatului de înregistrare şi a celorlalte acte, în original;

   c) remit solicitantului actele în original primite de la registrul comerţului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii din partea acestuia; actele se socotesc comunicate solicitantului la data la care acestea devin disponibile destinatarului pe suport hârtie;

   d) acordă solicitanţilor asistenţă privind operaţiunea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării.

Pentru serviciile prestate primăriile vor putea percepe taxe pe care le pot stabili autonom, în temeiul principiului autonomiei locale.

Primăriile vor pune la dispoziţia publicului un formular standard al cererii dereprezentare. Cererea de reprezentare, cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de

autorizare a funcţionării şi documentaţia de susţinere pot fi remise la registrul comerţului competent în format electronic, utilizând Sistemul de autorizare şi înregistrare online şi/sau pe suport hârtie, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu conţinut declarat, ori direct la registrul comerţului.

În scopul liberului acces al cetăţenilor la servicii publice administrative de calitate, birourile de asistenţă şi reprezentare pot primi cereri de reprezentare şi pot presta servicii de asistenţă, indiferent de sediul profesional al solicitantului şi de registrul comerţului căruia i se adresează acesta.

Înfiinţarea firmelor de către studenţiStudenţii care vor să pornească o afacere beneficiază de scutiri de la plata taxelor si tarifelor:

Pentru operaţiunile de înmatriculare efectuate de Oficiul Naţional al RegistruluiComerţului;

Pentru operaţiunile efectuate de Biroul unic din cadrul oficiilor Registrului Comerţului; Pentru autorizarea funcţionarii comercianţilor;

Page 11: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Pentru obţinerea de la administraţia publică locală a autorizaţiei de desfăşurare a unor activităţi economice în mod independent;

Pentru publicarea, în extras, în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, a încheierii de înmatriculare pronunţate de judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă tribunal;

Taxele de timbru pentru activitatea notarială, aferente actelor în cazul cărora esteprevazută obligativitatea încheierii acestora în formă autentică:

când printre bunurile subscrise ca aport în natură la capitalul social se aflaun teren;

când forma juridică a societăţii comerciale implică răspunderea nelimitată a asociaţiilor sau a unora dintre ei pentru obligaţiile sociale;

când societatea comercială se constituie prin subscripţie publică.

Facilităţile pentru înfiinţarea firmei se acordă o singură dată, în momentul constituirii societăţii, pentru studenţii care îndeplinesc următoarele condiţii:

urmează cursurile unei forme de învăţământ superior de lungă sau de scurtă durată la o instituţie de învăţământ superior acreditată; este cel puţin în anul II de studiu şi a promovat toate obligaţiile prevăzute de senatul universităţii; nu a depăşit vârsta de 30 de ani. În cazul în care, într-o perioadă de până la 3 ani de la înfiinţarea firmei (înmatriculare), intervine cesionarea sau înstrăinarea parţială ori totală a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute la societăţile comerciale constituite astfel, studentul are obligaţia restituirii integrale a sumelor reprezentând taxele şi tarifele pentru care s-a acordat scutire de plată. Dovada faptului ca studentul îndeplineşte în mod cumulativ toate condiţiile stipulate în lege se face cu o adeverin ţ ă eliberată de secretariatul facultăţii ale cărei

II. CUMPĂRAREA UNEI AFACERI EXISTENTE Întreprinzătorii care nu vor să treacă prin avatarurile înfiinţării unei firme noi pot cumpăra une deja existentă. Deşi ambele variante au ca scop deţinerea unei afaceri, modalităţile de realizare practică a lor sunt complet diferite. Şi cumpărarea unei afaceri existente are avantajele şi dezavantajele ei.1. Avantajele cumpărării unei afaceri existente

Există suficiente argumente pentru a cumpăra o afacere deja existentă. Cele maiimportante le redăm în continuare. a.Continuitatea. b.Imagine formată. c.Amplasament corespunzător. d.Relaţii cu furnizorii stabilite. e.Personal calificat. f.Sistem de control prestabilit. g.Previziuni pe baza unor date reale. h.Finanţare mai accessibilă.

Page 12: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

i.Posibilitatea cumpărării la un preţ de chilipir. j.O singură tranzacţie financiară.

CUMPĂRAREA UNEI AFACERI EXISTENTE Dezavantajele cumpărării unei afaceri existente În cumpărarea unei afaceri unele avantaje pot deveni şi dezavantaje. De aceea,fiecare afacere trebuie evaluată în mod diferit. Printre dezavantajele cumpărării unei afaceri existente mai imporatnte sunt: a.Inexistenţa unei afaceri de vânzare. b.Imagine nefavorabilă.. c.Echipamente învechite şi stocuri demodate. d.Dificultăţi privind personalul. e.Amplasament necorespunzător. f.Situaţie financiară proastă. g.Dificultatea introducerii schimbărilor. h.Neonestitatea vânzătorului. i.Schimbări imprevizibile. j.Supraevaluarea afacerii

Căutarea unei afaceri de cumpăratDacă întreprinzătorul s-a decis să cumpere o afacere existentă, următorul pas îl reprezintă găsirea celei mai convenabile afaceri. Pentru aceasta, el trebuie să-şi stabilească o serie de criterii cu privire la ceea ce înseamnă o afacere convenabilă pentru el (domeniul de activitate, zonă etc.). După aceea, va căuta afacerea care să corespundă cel mai bine acestor criterii. Pentru aceasta va trebui să efectueze o serie de cercetări sau să-şi facă publică intenţia sa de cumpărare.Cercetarea domeniul de activitate. Căutarea unei afaceri în domeniul preferat de întreprinzător poate fi anevoioasă. În ramurile noi sau cu o dezvoltare fragmentară efortul de a găsi o afacere corespunzătoare poate fi deosebit de ridicat din cauza lipsei informaţiilor necesare. În ramurile cu tradiţie se pot găsi mai uşor informaţii despre firmele supuse vânzării. În tabelul 3.3. redăm câteva astfel de surse de informaţii.

Cercetarea zonei preferate. Dacă întreprinzătorul doreşte să cumpere o afacereîntr-o anumită zonă, cercetarea se va opri, fireşte, la acea zonă. Pentru aceasta poate apela la aceleaşi surse de informaţii din tabelul 3.1 şi care sunt disponibile în zona respectivă. Apelarea la specialişti. Contra unei anumite sume, intermediarii vânzării afacerilor vor efectua cercetări privind afacerile supuse vânzării şi care satisfac criteriile întreprinzătorului. În felul acesta întreprinzătorul va fi scutit de efortul de a avea în vedere toate firmele supuse vânzării, dar care nu îi satisfac criteriile. Intermediarul îi poate oferi chiar o listă a tuturor firmelor din domeniu care îi satisfac exigenţele şi din care unele nu sunt supuse vânzării. La intermediar este recomandat să se apeleze şi atunci când întreprinzătorul doreşte să cumpere o afacere din altă zonă pe care nu o cunoaşte suficient.

Page 13: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Reclama proprie. O ultimă metodă de căutare a unei afaceri de vânzare, adesea foarte eficientă, este publicarea unui anunţ fie în ziarele locale, fie în cele naţionale prin care se specifică intenţia de cumpărare a unei anumite firme. Aceasta poate aduce un număr semnificativ de oferte de vânzare care nu pot fi luate în considerare, dar şi unele oferte cu adevărat viabile.

Etapele procesului de cumpărare a unei afaceri Cumpărarea unei afaceri existente presupune parcurgerea atât a unor etape

oarecum similare iniţierii afacerii, cât şi etape specifice acestei acţiuni. În continuare, redăm etapele procesului de cumpărare a unei afaceri existente.

Stabilirea unor obiective şi scopuri realiste. Cercetarea pieţei. Motivaţia vânzării afacerii.

CUMPĂRAREA UNEI AFACERI EXISTENTE>Etape Multe din aceste motive îi pot scăpa unui întreprinzător novice. Elaborarea unui studiu de fezabilitate îi va uşura însă demersul.

Evaluarea situaţiilor financiare. Evaluarea situaţiei bunurilor tangibile şi intangibile. Evaluarea relaţiilor de muncă, a moralei şi productivităţii. Investigarea aspectelor legale ale cumpărării şi continuării activităţii. Determinarea valorii afacerii. Probabil că cea mai dificilă etapă în cumpărareaunei afaceri o constituie determinarea unui preţ acceptabil. Elaborarea ofertei de cumpărare. Negocierea cumpărării şi încheierea afacerii

FrancizaO altă modalitate de a intra în afaceri este franciza. Franciza reprezintă o oportunitate de afaceri prin care proprietarul unui serviciu sau produs înregistrat (francizor) garantează drepturi exclusive unei persoane (francizat) pentru distribuţia şi /sau vânzarea locală a serviciului sau produsului, în condiţiile respectării standardelor de calitate şi în schimbul unei plăţi sau redevenţe. Acordul legal dintre cele două părţi este denumit contract de franciză.

În România, franciza este reglementată prin ordonanţa nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei.

Tipuri de franciză Există două tipuri principale de franciză: franciza de produs sau mărci de comerţ

şi franciza de tip afacere. a.Franciza de produs sau mărci de comerţ (denumită şi franciză de prima

generaţie. Franciza de produs este utilizată de producătorii de autoturisme, băuturi răcoritoare, cauciucuri şi de staţiile de benzină.

b.Franciza de tip afacere (denumită şi franciză de a doua generaţie). Franciza de tip afacere este utilizată îndeosebi de restaurantele de tip fast-food şi în industria hotelieră. Pe plan mondial acest tip de franciză are o tendinţă de creştere

Page 14: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Domenii de activitate ale francizei Există trei domenii importante în care fiinţează francizele. Acestea sunt: Franciza de distribuţie presupune acordarea francizatului dreptul de a vinde

anumite produse sub marca de fabrică sau de comerţ a francizorului (producătorului) printr-o reţea de distribuire selectivă şi limitată. Aceasta are trei variante.

Franciza producător-comerciant cu amănuntul ; Franciza comerciant cu ridicata-comerciant cu amănuntul ; Cele două feluri de franciză se mai numesc şi francize de retail (cu amănuntul). Franciza producător-comerciant cu ridicata.

Franciza serviciilor presupune acordarea francizatului dreptul de prestare a unor servicii; Franciza din industrie presupune procese de prelucrare.

Evaluarea francizeiAlegerea francizei ca modalitate de intrare în afaceri se face pe baza evaluării avantajelor şi dezavantajelor acesteia şi compararea lor cu cele ale celorlalte modalităţi de intrare în afaceri. 1. Avantajele francizatului

a. Produse şi servicii verificate. b.Asistenţă tehnică şi managerială. c.Putere de cumpărare superioară. d.Reclamă la scara naţională. e.Recunoaştere imediată. f.Asistenţă financiară. g.Capital de lucru mai redus. h.Posibilităţi de creştere superioare. i.Standarde recunoscute. j.Şanse de succes mai mari. In România, rata de succes a francizelor este estimată la 93%.

2. Dezavantajele francizei Deşi prin contractul de franciză se stabileşte o relaţie reciproc avantajoasă între

francizor şi francizat, franciza are şi o serie de dezavantaje, pe care le redăm în continuare.

a.Costul ridicat al francizei. În România, taxa de intrare pentru aderarea la reţelele de franciză variază între 500 şi 250.000 Euro. Redevenţele din domeniul retailului variază între 0 şi 5-6%, iat cele din servicii între 6 şi 20%. Taxa de publicitate variază între 3şi 6%.

b.Dependenţă puternică faţă de francizor. c.Speranţe neîmplinite. d.Imagine nefavorabilă, datorită principiului dominoului. e.Expirarea termenului francizei. f.Restricţii privind vânzarea francizei.

Page 15: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Contractul de franciză Documentul prin care se stipulează drepturile şi obligaţiile francizorului şi francizatului se numeşte contract de franciză. El este întocmit de francizor şi cele mai multe prevederi sunt în favoarea sa. De aceea, el trebuie citit cu atenţie de francizat şi numai după o negociere convenabilă trebuie semnat. Cele mai importante prevederi ale unui asemenea acord sunt: costul achiziţiei francizei; redevenţe – calculate ca procent din vânzările brute, cheltuieli de publicitate – calculat de regulă ca procent din vânzările nete; prevederi privind durata francizei; condiţiile de reînnoire a francizei; prevederi privind dreptul de distribuţie exclusivă; prevederi privind standardele de calitate; prevederi privind aprovizionarea; înfăţişarea clădirii; modul de ţinere a evidenţei financiar contabile; prevederi privind personalul (instruire, înfăţişare); programul de lucru; echipamente şi modul lor de întreţinere. Desigur, unele prevederi pot lipsi, în funcţie de specificul francizei. De asemenea, unele dintre ele nu sunt negociabile – programul de lucru, înfăţişarea generală, modul de ţinere a evidenţei, echipamentele şi modul lor de întreţinere.

Incubatoarele de afaceri

Pentru creşterea competitivităţii economice în România, prin dezvoltarea IMM-urilor şi crearea de noi locuri de muncă a fost elaborat Programul Naţional Multianual pe perioada 2004 – 2008 pentru înfiinţarea şi dezvoltarea incubatoarelor tehnologice şi de afaceri al ANIMMC. Programul va realiza acest lucru prin înfiinţarea de noi incubatoare de afaceri, care vor asigura IMM-urilor servicii de sprijin subvenţionate.

Încubatorul de afaceri este un laborator economic care oferă asistentţă IMM-urilor şi care contribuie la stimularea şi cultivarea talentului antreprenorial. Acesta pune la dispoziţie asistenţă şi spaţiu pentru schimbul de idei, cursuri de pregătire şi perfectionare, programe de pregătire pentru manageri şi salariati, oferă consultanţă gratuită şi uşurează contactele cu bănci si parteneri.

În prezent, în România numărul şi impactul incubatoarelor de afaceri este destulde scăzut, pentru a satisface nevoile specifice ale IMM-urilor aflate în stadiul de început de dezvoltare al afacerii, sau care funcţionează deja. Distribuţia geografică inegală şi rata de supravieţuire foarte mică, au făcut ca o serie de incubatoare înfiinţate cu sprijin internaţional să înceteze să funcţioneze în momentul în care s-a încheiat finanţarea, dat fiind faptul că sprijinul din partea autorităţilor locale / guvernului / sectorului privat a fost inexistent sau insuficient pentru a le menţine în funcţiune până când acestea ar fi putut să se autosusţină.

Alegerea formei juridice de desfasurare a activitatii Pentru a determina forma juridică cea mai adecvată condiţiilor sale specifice, întreprinzătorul trebuie să aibă în vedere următoarele criterii de alegere:

suma de bani necesară iniţierii afacerii şi a modului ei de obţinere; calificarea specială şi competenţa pe care o are şi care îl vor ajuta în derularea cu

succes a afacerii; experienţa pe care o are în sfera de activitate a afacerii; perspectiva de dezvoltare a afacerii şi talentul managerial al întreprinzătorului; cota-parte din capitalul social care doreşte să o deţină şi, implicit participarea la

Page 16: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

luarea deciziilor şi împărţirea profiturilor; taxele necesare iniţierii afacerii şi procedurii de constituire şi impozitele ce

trebuie plătite; protejarea bunurilor personale de creditorii afacerii; responsabilitatea pe care înţelege să şi-o asume în caz de faliment; măsura în care doreşte ca afacerea să continue în caz de incapacitate sau chiar de

moarte; dorinţa de a fi unic întreprinzător sau asocierea cu alte persoane ; dacă îl satisface obţinerea de profit din banii investiţi, fără a participa la luarea

deciziilor; răbdarea şi dispoziţia pe care o are pentru elaborarea unei documentaţii

birocratice necesare iniţierii şi derulării unei afaceri de o relativ mai mare anvergură.

Forme juridice de defăşurare activităţii antreprenoriale I. Persoane fiziceCea mai simplă formă de manifestare a iniţiativei particulare în economie o constituie desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice. Persoanele fizice pot desfăşura activităţile economice după cum urmează:

individual şi independent, ca persoane fizice autorizate; ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; ca membri ai unei întreprinderi familiale.

Activitatea acestora este reglementată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale Orice persoană fizică, cetăţean român sau cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European, poate desfăşura activităţi economice pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de lege. Activităţile economice pot fi desfăşurate pentru activităţile prevăzute de Codul CAEN şi în toate domeniile, meseriile, ocupaţiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres pentru libera iniţiativă.

Pot desfăşura activităţi economice persoanele fizice care: au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice care solicită autorizarea

pentru desfăşurarea de activităţi economice ca PFA, şi întreprindere individuală şi respectiv vârsta de 16 ani, în cazul membrilor întreprinderii familiale;

nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina financiar-fiscală, de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;

au un sediu profesional declarat; declară pe propria răspundere că îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute

de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi al protecţiei muncii.

O persoană poate avea câte un singur certificat de înregistrare pentru statutuljuridic, respectiv cel de PFA, titular de întreprindere individuală sau membru al unei întreprinderi familiale pentru care a fost autorizată.

Orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional sau temporar în

Page 17: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrată şi autorizată. Persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice, în termen de 15 zile de la încheierea acordului de constituire.

Persoana fizică autorizată, titularul întreprinderii individuale şi reprezentantul întreprinderii familiale vor ţine contabilitatea în partidă simplă, potrivit reglementărilor privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil.

PFA Persoanele fizice autorizate (PFA) sunt persoane fizice autorizate să desfăşoare

orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă.

PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta afost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul său, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate privind procedura insolvenţei, dacă are calitatea de comerciant. Creditorii îşi vor executa creanţele potrivit dreptului comun, în cazul în care PFA nu are calitatea de comerciant. Patrimoniul de afectaţiune reprezintă totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.

Avantajele persoanei fizice autorizate sunt: persoană poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al

unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel pentru care PFA este autorizată;

PFA este asigurată în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege;

PFA îşi desfăşoară activitatea folosind în principal forţa de muncă şi aptitudinile sale profesionale;

PFA poate cere ulterior schimbarea statutului juridic dobândit şi autorizarea ca întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale.

Dezavantajele desfăşurării activităţii sub forma persoane fizice autorizate sunt: PFA nu poate angaja cu contract de muncă terţe persoane pentru desfăşurarea activităţii pentru care a fost autorizată; şi nici nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează, chiar dacă colaborarea este exclusivă; PFA nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează, chiar dacă există o colaborare exclusivă; PFA nu poate cumula şi calitatea de întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale; PFA nu are personalitate juridică.

Page 18: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Întreprinderea individuală

Întreprinderea individuală este o întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică. Întreprindere economică este o activitate economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului.

Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate privind procedura insolvenţei.

Întreprinderea individuală este o întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică. Întreprindere economică este o activitate economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului.

Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate privind procedura insolvenţei.

Avantajele persoanei fizice titulară a întreprinderii individuale sunt: Poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la

inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii; Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale este

asigurat în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.

Dezavantajele persoanei fizice titulară a întreprinderii individuale sunt: Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale nu va fi considerat un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează dacă există o colaborare este exclusivă; Întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului.

Întreprinderea familialăÎntreprinderea familială este o întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa.

Familia este formată din soţ, soţie, copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării întreprinderii familiale, rudele şi afinii până la gradul al patrulea inclusiv.

Întreprinderea familială este constituită din 2 sau mai mulţi membri ai unei familii.

Page 19: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Membrii întreprinderii familiale sunt comercianţi persoane fizice de la dataînregistrării acesteia în registrul comerţului şi răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare.

Avantajele întreprinderii familiale sunt următoarele: Membrii unei întreprinderi familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unor

întreprinderi individuale; Membrii unei întreprinderi familiale pot cumula şi calitatea de salariat al unei

terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-au organizat întreprinderea familială;

Membrii unei întreprinderi familiale sunt asiguraţi în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi au dreptul de a fi asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.

Prin acordul de constituire a întreprinderii familiale, membrii acesteia pot stipula constituirea unui patrimoniu de afectaţiune.

Dezavantajele întreprinderii familiale sunt: Întreprinderea familială nu poate angaja terţe persoane cu contract de

muncă; Întreprinderea familială nu are patrimoniu propriu şi nu dobândeşte

personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului.

II. Societăţi comercialeSe constituie ca persoane juridice, conform Legii nr. 31/1990, republicată şi actualizată cu Legea 441/2006, prin asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, pentru a efectua acte de comerţ. Societatea comercială dobândeşte personalitate juridică de la data înregistrării în Registrul comerţului. Societăţile comerciale se pot constitui în una din următoarele forme juridice :

societate în nume colectiv (SNC); societate în comandită simplă (SCS); societate pe acţiuni (SA) prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social de către semnatarii

actului constitutiv; cu constituire prin subscripţie publică (societate pe actiuni deschisă); societate în comandită pe acţiuni (SCA); societate cu răspundere limitată (SRL).

Societatea în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni se caracterizează prin existenţa a două categorii de asociaţi:- comanditaţi – asociaţii care administrează societatea şi răspund nelimitat şi solidarpentru obligaţiile societăţii; - comanditari – asociaţii care răspund numai până la concurenţa capitalului subscris.

Societatea în nume colectiv Societatea în nume colectiv. Societatea în nume colectiv este forma de asociere

în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor.

Page 20: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Alegerea partenerilor se face în primul rând în funcţie de calităţile şi interesele personale ale asociaţilor, de regulă, puţini la număr. Fiind o societate de persoane în care calităţile personale ale asociaţilor sunt factori hotărâtori pentru a se constitui şi funcţiona, societatea în nume colectiv realizează o concentrare redusă de capitaluri. Societatea în nume colectiv are atât avantaje cât şi dezavantaje. Avantajele societăţii în nume colectiv sunt următoarele: Nu este stabilit prin legislaţie un capital minim obligatoriu. Societatea în nume

colectiv nu are nici o restricţie legală privind nivelul capitalului necesar. Costuri mai mici de înregistrare. Posibilitatea utilizării sistemului simplificat de contabilitate şi a impozitării

venitului, în cazul întrunirii condiţiilor legale pentru microîntreprinderi. Flexibilitate în organizare şi conducere. Datorită simplităţii ei şi numărului redus

de persoane, societatea în nume colectiv poate suferi uşor modificări în sistemul de organizare şi conducere.

Păstrarea secretului. Unicul partener sau uneori şi asociatul său pot păstra mai uşor secretul afacerii decât acolo unde mai multe persoane cunosc acest secret.

Dezavantajele societăţii în nume colectiv sunt: Răspunderea solidară şi nemărginită. Răspunderea nelimitată presupune

că întreprinzătorul este personal răspunzător de toate datoriile întreprinderii sale. În caz de faliment, sunt vândute toate activele firmei şi dacă acestea nu acoperă toate datoriile, îi pot fi vândute şi activele sale personale pentru a acoperi datoria. Falimentul afacerii este de fapt şi falimentul întreprinzătorilor.

Accesibilitatea limitată de capital. Creşterea sau expasiunea societăţii necesită resurse financiare suplimentare. Totuşi, mulţi întreprinzători care aleg societatea în nume colectiv ca formă de societate comercială îşi folosesc, de regulă, aproape toţi banii în constituirea firmei şi adesea îşi pun drept garanţii bunurile personale. În aceste condiţii, întreprinzătorii care constituie o societate în nume colectiv vor reuşi să-şi dezvolte afacerea numai dacă au suficienţi bani, întrucât din împrumuturi există puţine şanse să-i obţină.

Pregătirea profesională limitată. Întreprinzătorul care constituie o societate în nume colectiv poate să nu aibă cunoştinţe în toate domeniile de activitate pe care le presupune afacerea. Dacă întreprinzătorul are succes într-o afacere iniţială în care are experienţă, este tentat să-şi extindă afacerile şi în domenii la care nu se pricepe. În aceste condiţii, adesea va intra în încurcătură şi dacă mai este şi orgolios şi nu cere sau acceptă sfaturi, falimentul este iminent.

Societatea în comandită simplă.Societatea în comandită simplă. Societatea în comandită simplă reprezintă forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; comanditarii răspund numai până la concurenţa aportului lor.

Avantajele societăţii în comandită simplă sunt aceleaşi ca şi cele ale societăţii în nume colectiv, cu menţiunea că pentru a se constitui cea dintâi trebuie să aibă cel puţin doi asociaţi: comanditaţii care răspund solidar şi nemărginit şi comanditarii care au răspundere limitată la aportul social subscris.

Page 21: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Aportul comanditarilor poate fi constituit în numerar, în natură sau în industrie (aportul pe care un asociat îl aduce prin sarcinile, munca şi cunoştinţele sale profesionale), în timp ce aportul comanditarilor poate fi numai în numerar sau natură.Având o responsabilitate limitată, comanditarii participă la beneficii, nu şi la conducerea societăţii.

Dezavantajul esenţial al acestei forme de societate comercială este acela că asociatul comanditar nu are dreptul de a interveni direct în actele întreprinderii, pentru promovarea şi bunul mers al afacerilor, el fiind un simplu consilier al administratorului.

Societatea pe acţiuni.Societatea pe acţiuni. Societatea pe acţiuni reprezintă forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, acţionarii fiind obligaţi numai la plata acţiunilor lor, a căror valoare nominală nu poate fi mai mică de 0,1 lei. Această formă de societate comercială este cea mai complexă dintre toate formele de societăţi comerciale. Ea reprezintă o entitate distinctă de proprietarii acesteia şi poate angaja afaceri, încheia contracte, să stea în judecată şi să plătească taxe. Datorită acestei distincţii, proprietarii societăţii, denumiţi acţionari, pot să-şi vândă acţiunile lor fără a afecta derularea afacerilor.

Societatea pe acţiuni are următoarele avantaje: Acţionarii săi au o răspundere limitată, fiind obligaţi doar la plata acţiunilor lor.

În acest fel, creditorii societăţii nu pot ataca activele personale ale asociaţilor pentru a-şi acoperi datoriile societăţii la care sunt acţionari. Această protecţie legală este de o mare importanţă pentru investitorii potenţiali.

Posibilitatea de a atrage capitaluri mari. Bazându-se pe protecţia răspunderii limitate, societăţile pe acţiuni s-au dovedit a fi cele mai eficiente forme de asociere în acumularea unor mari capitaluri. Limitând doar numărul (sau ponderea) acţiunilor pe care să le deţină un acţionar, societatea pe acţiuni poate lesne obţine bani fie pentru constituire, fie pentru expasiune.

Durata potenţială de viaţă mai ridicată. Dacă nu este stabilită prin actele de înfiinţare durata, societăţile pe acţiuni au o durată potenţială de viaţă mai mare decât orice altă formă de societate comercială. Existenţa societăţii pe acţiuni nu depinde de soarta unei singure persoane sau a unui număr redus oameni. Ea are o viaţă mai lungă decât a celor care au înfiinţat-o. Această trăsătură îi conferă un alt avantaj major - tansferabilitatea proprietăţii.

Transferabilitatea proprietăţii. Dacă unui acţionar nu-i convine cum evoluează societatea, el poate să-şi vândă acţiunile altcuiva. Acţiunile pot fi, de asemenea, transferate moştenitorilor din generaţie în generaţie. Zilnic, sunt tranzacţionate milioane de acţiuni. Dacă cineva doreşte să deţină acţiuni într-o anumită firmă şi altcineva este dispus să vândă acţiuni ale acestei firme, schimbul se poate lesne realiza. În timpul acestor tranzacţii afacerea se derulează normal.

Posibilităţi superioare de valorificare a talentului, cunoştinţelor şi deprinderilor. Societatea pe acţiuni poate beneficia de cunoştinţele, deprinderile şi capacitatea unui număr mare de funcţionari superiori şi a consiliului de administraţie. Chiar şi micile întreprinderi pot atrage în consiliul lor de administraţie persoane ale căror cunoştinţe şi experienţă le vor folosi în restructurarea direcţiei firmei. În multe cazuri funcţionarii superiori acţionează ca sfătuitori ai acţionarilor, având avantajul multor ani de activitate în aceeaşi societate.

Page 22: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Obiect nelimitat de activitate. Societăţile pe acţiuni se pot înfiinţa în orice domeniu de activitate, desigur sub rezerva dreptului naţional al fiecărei ţări.Societăţile pe acţiuni au şi unele dezavantaje.

Formalităţi multiple la înfiinţare care cer mult timp şi bani. Societăţile peacţiuni pot fi constituite numai dacă se îndeplinesc următoarele formalităţi : redactarea un proiect de statut; subscrierea publică a capitalului social şi consemnarea lui în anumite proporţii; întrunirea adunării generale constitutive şi adoptarea statutului etc. Aceste formalităţi cer o îndelungată activitate, ceea ce înseamnă importante cheltuieli pe care trebuie să le avanseze membrii fondatori.

Plafon ridicat al capitalului minim. Societăţile pe acţiuni se pot constitui legal numai dacă au un capital minim de 90.000 lei. Guvernul poate modifica, cel mult o dată la 2 ani, valoarea minimă a capitalului social, ţinând seama de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro. Unele afaceri, precum comerţul cu amănuntul, nu au nevoie de un capital prea mare, însă dacă se constituie în societăţi pe acţiuni vor imobiliza fonduri care pot fi realizate şi pe alte căi, printre care obţinerea de credite pe termen, mediu sau lung.

Negociabilitatea acţiunilor. Deşi transferabilitatea acţiunilor este un avantaj esenţial al societăţilor pe acţiuni, totuşi negociabilitatea acţiunilor permite achiziţionarea de acţiuni care în foarte dese cazuri, nu sunt folosite pentru interesul pe care îl prezintă obiectul societăţii, ci pentru a fi speculate, în continuare, la bursă. De asemenea, achiziţionarea unui anumit pachet de acţiuni este determinată de interesul manifestat de un anumit grup financiar de a interveni în conducerea societăţii, cu scopul de a o orienta într-o direcţie care să corespundă intereselor proprii.

Posibilităţi mai reduse de manifestare a talentului managerial. Atunci când membrii fondatori realizează că ei nu obţin toate avantajele din talentul lor antreprenorial pot avea resentimente faţă de deţinătorii de acţiuni. Ei vor avea impresia că cei care nu au investit "decât" bani au obţinut nişte avantaje gratuit, datorită ingeniozităţii şi muncii depuse de fondatori. Adesea ei nu mai sunt stimulaţi să contribuie la bunul mers al afacerii. Deşi nu este neaparat logic, acest lucru se poate întâmpla totuşi datorită faptului ca fiecare om vede aportul său ca fiind esenţial în bunul mers al afacerii.

Societatea în comandită pe acţiuniSocietatea în comandită pe acţiuni. Societatea în comandită pe acţiuni reprezintă forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi, asociaţii comanditari fiind obligaţi numai la plata acţiunilor lor. Ea cuprinde elemente atât din cadrul societăţilor în comandită simplă referitoare la situaţia şi activitatea comanditaţilor, cât şi din cadrul societăţii pe acţiuni care se referă la situaţia comanditarilor. Modul de constituire şi funcţionare al societăţilor în comandită pe acţiuni este mai apropiat de cel al societăţii pe acţiuni decât de cel al societăţii în comandită simplă.Societatea cu răspundere limitatăSocietatea cu răspundere limitată. Societatea cu răspundere limitată reprezintă forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii, în număr limitat, răspund numai cu părţile lor sociale.Avantajele societăţii cu răspundere limitată sunt următoarele:

Page 23: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Răspunderea limitată a asociaţilor. În cadrul societăţii cu răspundere limitată asociaţii sunt obligaţi numai la plata părţilor sociale, creditorii neputând deci urmări averea personală a asociaţilor pentru a acoperi datoriile întreprinderii.

Formalităţi simple la înfiinţare. Pentru constituirea societăţii cu răspundere limitată este suficient să se redacteze statutul societăţii şi să se elaboreze contractul de societate.

Capital minim acceptabil. Societatea cu răspundere limitată se poate constituidacă aportul la capitalul social este de cel puţin 200 lei, împărţit în părţi sociale de cel puţin 10 lei. Acest fapt permite investirea unui volum relativ mic, capitalul nejucând primul loc, ci creditul obţinut de la partenerii comerciali sau de la organele bancare specializate.

Limitarea superioară a numărului de asociaţi. Nu există o limită inferioară de asociaţi pentru constituirea societăţii cu răspundere limitată. Aceasta se poate înfiinţa chiar şi dacă există un asociat unic. În schimb, există o limită superioară care în România este de 50 asociaţi, ce nu permite penetrarea în sânul societăţii a unor persoane neagreate. În acest fel, părţile se cunosc, tratează avantajele, calităţile şi garanţiile pe care le prezintă, după care se ia decizia finală.

Controlul asupra mersului afacerilor şi asupra gestiunii se poate realiza direct de asociaţi pe parcursul anului financiar şi constituiţi la sfârşitul anului în adunare ordinară.

Este singura formă de societate comercială care poate avea un asociat unic. Toate celelalte forme de societate coercială necesită cel puţin doi asociaţi.

Un asociat poate să înfiinţeze şi/sau să participe la oricâte S.R.L.-uri doreşte, fapt care nu se poate întâmpla în cazul celorlalte societăţi comerciale.Societatea cu răspundere limitată are şi unele dezavantaje.

Obiect limitat de activitate. Obiectul de activitate al societăţilor cu răspunderelimitată este limitat (nu se pot constitui societăţi cu răspundere limitată care să aibă ca obiect operaţiuni de asigurare, de depuneri şi economii, operaţiuni bancare, profesia de agent de schimb, societăţi de investiţii).

O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu raspundere limitată. O persoană poate participa la mai multe S.R.L.-uri care au doar mai mulţi asociaţi.

O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcatuită dintr-o singură persoană.

Lipsa de continuitate a afacerii. Acest dezavantaj se înregistrează doar cândexistă un singur întreprinzător. În caz de boală, afacerea poate avea de suferit, iar în caz de deces firma se dizolvă, dacă întreprinzătorul nu şi-a luat măsuri de a-şi pregăti un succesor. Dacă se încalcă aceste restricţii, societatea va fi dizolvată.

Finantarea noii afaceri Priceperea întreprinzătorului şi o piaţă atractivă nu sunt deci suficiente pentru succesul afacerii. Pentru a face bani este nevoie de bani. Estimarea cerinţelor financiare se face după ce întreprinzătorul s-a decis asupra produselor/serviciilor pe care le va realiza/vinde şi asupra amplasamentului afacerii.Estimarea cerinţelor financiare se face în funcţie de tipurile de capital necesar iniţierii afacerii: capital de pregătire a afacerii şi capital de începere a activităţii.

Page 24: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Capitalul necesar pregătirii afacerii reprezintă investiţia care se face înainte de începerea afacerilor. Cerinţele de capital variază în funcţie de natura activităţii, mărimea firmei, amplasament.

Cumpărarea echipamentelor şi a unor obiecte de inventar este un alt domeniu încare trebuie făcute investiţii. Întreprinzătorul are nevoie de fişete, birouri, scaune, echipamente de birou. Uneori sunt necesare utilaje şi maşini complexe.

O altă categorie de cheltuieli este destinată achiziţionării stocurilor, înainte de începerea lucrului. Nu toţi furnizorii acordă credit comercial unei noi afaceri, aşa că plata se face de multe ori la livrare.

În categoria cheltuielilor de pregătire a afacerii intră şi cele referitoare la plata diferiţilor consultanţi, cum ar fi avocaţii, contabilii, experţii tehnici în evaluarea clădirii şi utilajelor etc. De asemenea, pentru unele afaceri sunt necesare obţinerea de licenţe speciale, care trebuie cumpărate înainte de demararea afacerii. Capitalul de începere a activităţii reprezintă investiţiile care se fac cu puţin timp înainte de începerea afacerii, în timpul lansării afacerii şi imediat după iniţierea afacerii. Noua afacere poate atrage clienţi încă de la început, însă vânzările înregistrate nu acoperă de multe ori cheltuielile mari care trebuie făcute în această perioadă. Mulţi clienţi potenţiali vor trata noua afacere cu suspiciune şi precauţie. De aceea, întreprinzătorul trebuie să se gândească la faptul că la începutul existenţei sale firma va avea un deficit financiar.

Categorii de capital necesar iniţierii afacerilor Managerii financiari identifică în mod obişnuit trei categorii principale de

necesităţi de capital: Capitalul fix este necesar achiziţionării fondurilor fixe ale întreprinderii. Capitalul de lucru (circulant, fondul de rulment) reprezintă fondurile temporar

necesar derulării activităţilor pe termen scurt. Capitalul suplimentar este destinat extinderii afacerii sau modificării obiectului

principal de activitate al acesteia. Surse de obţinere a fondurilor Există două surse de obţinere a fondurilor:

finanţarea proprie, împrumuturile.

Finanţarea proprie 1. Economiile personale. Majoritatea capitalului necesar iniţierii unei afaceri este

formată din economiile personale ale întreprinzătorului. Ca regulă generală, întreprinzătorul trebuie să aibă cel puţin jumătate din fondurile necesare iniţierii afacerii.

2. Prieteni, rude. 3. Partenerii.

Surse de obţinere a capitalurilor de împrumutCele mai importante surse de împrumuturi sunt: creditul bancar, programele de promovare a întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), capitalul de risc, creditul comercial, leasingul, creditele pe efecte de comerţ (factoringul şi scontarea). A. Creditul bancar. Băncile comerciale reprezintă adevărata "inimă" a pieţii

financiare.Băncile acordă împrumuturi pe baza următoarelor elemente: contractul de împrumut, garanţii materiale, documente de susţinere a împrumutului.

Page 25: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

a.Contractul de împrumut prevede condiţiile de creditare ale băncii şi obligaţiile ce le revin părţilor.

b.Garanţiile materiale (gajul) reprezintă mijlocul legal prin care se asigură suma împrumutată. Pentru a veni în sprijinul întreprinzătorilor care nu au suficiente bunuri materiale pe care să le pună drept garanţie s-a înfiinţat două fonduri de garantare: Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM şi Fondul de Garantare a Creditului Rural.

c. Documentele de susţinere a împrumutului sunt: documente care certifică existenţa firmei: actul de înfiinţare, certificatul de înregistrare, documente privind necesitatea şi oportunitatea creditului şi posibilitatea de rambursare a acestuia: cerere de credite, plan de afaceri (studiu de fezabilitate); documente financiar-contabile: bugetul de venituri şi cheltuieli, balanţa de verificare, bilanţul anual contul de profit şi pierdere, situaţia patrimonială, planificarea fluxului de numerar.Băncile comerciale acordă două categorii de împrumuturi: împrumuturi pe termen scurt şi împrumuturi pe termen mediu şi lung.

a. Împrumuturile pe termen scurt reprezintă cea mai obişnuită categorie de împrumut acordată de către băncile comerciale noilor afaceri.

b. Împrumuturile pe termen mediu şi lung se acordă peste un an şi sunt folosite, în mod normal, pentru cumpărarea de fonduri fixe, echipamente şi alte articole folosite pentru expansiunea afacerii.

B. Programele de promovare a întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM). Deoarece băncile sunt mai reticente în a acorda credite în special firmelor noi, s-au creat o serie de programe de finanţare care să vină în sprijinul acestora, dar şi a celor care intenţionează să îşi dezvolte activităţile.C. Finanţări din fonduri structurale

1. Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţi Economice”, Axa Prioritară 1: Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient, Domeniul de interventie D1.1, Operaţiunea a): Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţi tangibile şi intangibile;

2. Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţi Economice”, Axa Prioritară 1: Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient, Domeniul de intervenţie D1.1, Operaţiunea b): Sprijin pentru implementarea standardelor internaţionale;

3. Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţi Economice”, Axa Prioritară 1: Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient, Domeniul de intervenţie D1.1, Operaţiunea c) Sprijin pentru accesul IMM pe noi pieţe şi internaţionalizare;

4. Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice”, Domeniul de intervenţie

D1.3, Axa Prioritară 1: Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient, Operaţiunea b) Sprijin pentru consultanţă acordat IMM-urilor; 5. Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice”, Axa Prioritară 1: Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient, Domeniul de intervenţie D1.3, Operaţiunea c) Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanţurile de furnizori sau clustere; 6. Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice”, Axa

Page 26: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

Prioritară 2: Cercetare, Dezvoltare Tehnologică şi Inovare pentru creşterea competitivităţii; 7. Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice”, Axa Prioritară 3: Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiilor pentru Sectoarele Privat şi Public; 8. Programul Operaţional Regional; 9. Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane; 10. Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală (PNDR); 11. Programul Operaţional 2007-2013, Axa 4 - Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local.

D. Finanţări din fondurile de garantare: 1. Garanţie IMM; 2. Compensare parţială a dobânzii plătite de operatorii economici la creditele înlei; 3. Finanţări cu dobândă subvenţionată a operatorilor economici, în numele şi contul statului; 4. Garanţii pentru credite şi alte instrumente de finanţare; 5. Garanţii pentru credite şi alte instrumente de finanţare destinate implementări proiectelor finanţate din fonduri europene; 6. Finanţări susţinere programe

E.Microfinanţări: 1. Schema de microfinanţare pentru întreprinderi nou înfiinţate şi microîntreprinderi; 2. Microcredite pentru întreprinzătorii, fermierii şi întreprinderile micro, mici şimijlocii.

F. Fondurile de capital de risc. Prin sistemul capitalurilor de risc, întreprinzătorul primeşte un partener în afacere, care aduce o infuzie importantă de capital în firmă. Deşi în România fondurile cu capital de risc nu sunt destinate în special IMM-urilor, ci firmelor mari, există posibilitatea ca un fond de risc să dorească să fie partener cu o firmă mică sau mijlocie cu potenţial de creştere ridicat. În general, fondul doreşte o participare minoritară la capital pentru cca. cinci ani. Dintre aceste fonduri de risc, mai relevante pentru IMM-uri sunt: Fondul Român Post-Privatizare (FRPP), K+ SME Romania Fund, ORESA VENTURES, ROMANIA & MOLDOVA DIRECT FUND.

G. Creditul comercial. Când băncile refuză să împrumute banii necesari unei afaceri nou înfiinţate deoarece consideră că riscul acordării împrumutului este ridicat, întreprinzătorul poate recurge la creditul comercial, care este una din cele mai ieftine finanţări. Furnizorii finanţează, în mod obişnuit, procesul de aprovizionare. Creditul comercial se realizează între parteneri care prezintă încredere reciprocă, iar sumele vehiculate nu sunt prea mari, creditul acordându-se pe termen scurtH. Leasingul (finanţarea achiziţionării de echipamente). În dorinţa de a încuraja întreprinzătorii de a le achiziţiona echipamente, unii furnizori se oferă să finanţeze acest proces. Această modalitate de finanţare este asemănătoare creditului comercial, singura deosebire constând în termenele de plată (mediu şi lung). Această metodă de finanţare este utilizată frecvent la iniţierea unei afaceri.

Page 27: Infiintarea Si Demararea Afacerilor

I. Creditele pe efecte de comerţ (factoringul şi scontarea). Factoringul reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de băncile comerciale prin compensarea creditului furnizor. Creditul se garantează cu o factură înainte de scontare. Factura apare dintr-un contract de vânzare-cumpărare între un furnizor şi un cumpărător. Scontarea. Scontarea reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de băncile comerciale prin achitarea înainte de scadenţă a unor efecte comerciale (trate, bilete la ordin etc