Realizat de : Cojocaru Veronica ,cl.XI-a”A”

Profesor : Pascari Lia

Noțiuni generale.Particularități.Consecințe

Consideraţii generale

Chiar dacă originea cuvântului “alcool” este necunoscută, se consideră că probabil provine din limba arabă (prefixul “al” fiind cu siguranţă arab). Acest cuvânt a fost adus în Europa (împreună cu arta distilării şi cu substanţa însăşi) în secolul al XII-lea de către diferiţi autori europeni care traduceau şi popularizau descoperirile alchimiştilor islamici. O teorie susţinută de unele dicţionare arată că etiologia acestuia provine de la cuvântul ALCH = al-kuhul, la început acesta fiind numele unei pudre foarte fine de sulfură de stibiu (Sb2S3) folosită ca antiseptic şi machiaj pentru ochi. Pudra a fost preparată prin sublimarea unui mineral natural (stibnit) într-un vas închis, iar conform acestei teorii, înţelesul cuvântului alkuhul ar fi fost extins mai întâi pentru substanţele distilate în general, apoi fiind restrâns doar în cazul alcoolului etilic (etanol). Etimologia aceasta a fost întâlnită pentru întâia oară în Anglia, în anul 1672.

Alcoolii sunt unii dintre cei mai utilizaţi şi cunoscuţi compuşi chimici, fiind caracterizaţi prin existenţa cel puţin a unei grupări hidroxil legată de un atom de carbon saturat. Seria omoloagă a alcoolilor monohidroxilici saturaţi conţine ca termeni inferiori metanolul (CH3-OH), etanolul (CH3CH2-OH), n-propanolul (CH3CH2CH2-OH) şi n-butanolul (CH3CH2CH2CH2-OH). De asemenea, alcoolul benzilic este considerat un alcool deoarece, chiar dacă are în structură un inel aromatic, gruparea hidroxil nu este legată direct de acest inel (ca în cazul fenolului).

Metanolul se poate obţine prin reacţia monoxidului de carbon cu hidrogenul, folosind drept catalizator cupru, oxid de zinc şi oxid de aluminiu la 250ºC şi 50-100 atm.

Alcoolul etilic se poate obţine fie prin hidratarea directă a etenei în prezenţă de acid fosforic, la temperaturi şi presiuni ridicate, fie prin fermentaţia alcoolică a glucozei din fructe, în prezenţa drojdiei la temperatura mediului ambiant.

Alcoolul izopropilic se poate obţine ca produs secundar la distilarea petrolului, iar glicerina (trihidroxipropanul) este produsul secundar din industria săpunului.

Anumiţi alcooli sunt complet miscibili cu apa în orice proporţie, lucru care se datorează legăturilor de hidrogen care se stabilesc între oxigenul puternic electronegativ (din grupa hidroxil) şi hidrogenul electropozitiv din apă. Astfel, în cazul alcoolului etilic, moleculele de apă sunt atrase mai puternic de către moleculele acestuia decât între ele şi din acest motiv etanolul amestecat cu apă produce un amestec care are volumul mai mic decât suma volumelor celor două lichide luate separat. Etanolul (şi alţi alcooli) formează ceea ce se numeşte un amestec azeotrop cu apa şi chiar dacă cele două substanţe au puncte de fierbere diferite (78ºC, respectiv 100ºC), puterea atracţiei dintre ele le face ca la temperatura de 78,1ºC ele să se distile împreună ca un amestec azeotrop.

Alcoolii mai uşori (metanolul şi etanolul) sunt lichide cu vâscozitate redusă la temperatura camerei, dar înaintând în seria omoloagă, cu cât numărul atomilor de carbon creşte, alcoolii au tendinţa de a forma lichide mai vâscoase, unele fiind chiar solide moi. De asemenea, punctele de topire şi de fierbere cresc odată cu creşterea numărului de atomi de carbon.

Alcoolii sunt foarte buni solvenţi şi de aceea din ei se produc detergenţi, parfumuri, lacuri, vopsele şi mulţi alţi compuşi organici. Etanolul are un punct de topire foarte scăzut, ceea ce determină folosirea lui în termometre pentru măsurarea temperaturilor foarte scăzute.

Alcoolul izopropilic este un solvent industrial foarte mult utilizat, câteodată fiind folosit ca o variantă mai ieftină a etanolului.

Alcoolii se mai folosesc şi ca substanţe intermediare în unele sinteze organice şi ca agenţi de curăţare a produselor petroliere din rezervoarele de stocare şi conductele de transport.

2

Caracteristicile alcoolului etilic

Formula moleculară restrânsă a alcoolului etilic este C2H6O, iar cea structurală CH3-CH2-OH. Numărul de identificare din Chemical Abstracts este 64-17-5, masa moleculară este 46,07, p.t. = -114,1ºC şi p.f. = 78,5ºC. În unele publicaţii se întâlneşte sub următoarele denumiri: etanol, etanol absolut, hidrat de etil, hidroxid de etil şi spirt.

Alcoolul etilic este solubil atât în apă cât şi în solvenţi organici (acetonă, dietileter, dietilsulfoxid şi benzen) şi este întrebuinţat pentru prepararea diferitelor băuturi spirtoase, ca dizolvant în industria lacurilor şi vopselelor, în industria coloranţilor, la fabricarea explozivilor şi în industria farmaceutică. De asemenea, este un bun antiseptic, solvent şi agent de deshidratare.

Datele subacute ale toxicităţii alcoolului etilic asupra mamiferelor sunt următoarele:

Administrarea orală a 256 g/kg la femeie timp de 12 săptămâni cauzează efecte asupra sistemului nervos central;

Administrarea orală a 6600 g/kg doză totală, la intervale de 2 h sau expunerea condensată la 6600 g/kg/zi într-o perioadă de 4 zile la şobolan induce întârzieri în stabilirea echilibrului, iar după 12 zile produce microencefalie.

Cercetările privind efectele cancerigene şi pe termen lung ale alcoolului etilic au adus probe suficiente în ceea ce priveşte efectele cancerigene şi ale comportamentului alcoolic la om, însă probe needificatoare la animale.

Alcoolul etilic prezintă următoarele caracteristici referitoare la metabolism şi farmacocinetică:

Administrarea orală a 2000 mg/kg la şobolan a determinat maximul concentraţiei de alcool etilic în sângele şi ficatul mamei şi a fetuşilor la 2 ore, cu concentraţii mai mari în lichidul amniotic după 4-8 ore;

Administrarea orală şi intravenoasă a câte 100 mg/kg alcool etilic la bărbat a arătat un nivel mai redus în sânge sub administrare orală datorită metabolismului în timpul absorbţiei;

Metabolismul alcoolului etilic este mediat de hidrogeneza catalizată şi în sistemul microzomal alcool etilic-oxidazenzimă. Inducţia microzomală conduce la interacţiunea alcoolului cu drogurile, steroizii, agenţii hepatotoxici, vitaminele şi la o creştere a activităţii mutanţilor cancerigeni.

Alcoolul etilic a fost consumat de oameni încă din preistorie, sub forma băuturilor alcoolice, pentru o varietate de motive: igienice, alimentare, medicale, religioase, distractive, etc. Chiar dacă consumul ocazional şi în cantităti mici nu are efecte negative, ci dimpotrivă, dozele mai mari conduc la starea numită “ebrietate” sau intoxicare şi, depinzând de doză şi de regularitatea consumului, poate cauza probleme respiratorii acute, iar ingestia cronică are repercursiuni medicale grave, ducând până la deces.

Alţi alcooli sunt mai toxici decât alcoolul etilic, în mare parte pentru că durează mai mult până să fie metabolizaţi şi, nu de puţine ori, metabolizarea lor duce la apariţia unor substanţe mai toxice. De exemplu, metanolul este oxidat de către enzimele din ficat la formaldehidă, aceasta putând cauza orbirea sau moartea. Deşi pare paradoxal, un tratament eficient pentru prevenirea toxicităţii cu formaldehidă după ingerarea de metanol este administrarea de alcool etilic. Acesta va preveni transformarea metanolului în formaldehidă, iar formaldehida existentă va fi convertită în acid formic şi, astfel, eliminată prin excreţie înainte de a provoca vreun rău.

3

Influenţa negativă a alcoolului etilic asupra organismului uman

Corpul uman este afectat de acţiunea alcoolului etilic în 2 moduri:

Intră în contact cu gura, esofagul, stomacul şi intestinele, având o acţiune iritantă şi anesteziantă (cauzând lipsa senzaţiei de durere cu sau fără pierderea conştiinţei);

Doar 20% din cantitatea de alcool etilic ingerată este absorbită in stomac, restul de 80% fiind absorbită prin pereţii intestinali direct în sânge, ajungând în fiecare celulă a corpului.

Fiecare raţie de alcool etilic produce o intoxicare, alcoolul încetinind funcţionarea celulelor şi a organelor până când ajung să îşi desfăşoare activitatea cu mult mai puţină eficienţă. El afectează creierul, intervenind în activitatea centrilor care coordonează echilibrul, percepţia, vorbirea şi gândirea. Astfel, alcoolul etilic produce dificultăţi de vorbire şi erori în procesul de gândire, fiind afectaţi centrii coordinării şi apărând simptomele clasice: mersul împleticit şi căzăturile.

În mod paradoxal, deşi încetineşte funcţiile organismului, alcoolul etilic duce la dispariţia inhibiţiilor. De aceea, emoţiile sunt exprimate mult mai uşor, deoarece acea parte a creierului care ne ajută să ne controlăm comportamentul este scoasă din funcţie sau se relaxează excesiv astfel încât emoţiile devin exagerate. Dacă se consumă îndeajuns de mult alcool etilic, persoana va adormi sau, în cazuri extreme, va intra în comă.

Consumarea alcoolului etilic în cantităţi mari măreşte riscul apariţiei cancerului gurii, limbii, faringelui, laringelui, esofagului şi stomacului, probabil datorită acţiunii sale iritante. De asemenea, bolile ficatului cauzate de excesul de alcool etilic include inflamarea acestuia, hepatita, ciroza şi cancerul. Lipsa acută de anevrină (vitamina B1) poate cauza atacuri de cord combinate cu edeme pulmonare (colectarea de lichid în ţesuturi).

Alcoolul etilic măreşte riscul apariţiei bolilor de inimă (infarcturi şi tensiune arterială ridicată) şi cauzează apariţia următoarelor afecţiuni: gastrită, pancreatită, neurită (afecţiuni nervoase) şi ulcerul digestiv. De asemenea, persoanele care consumă alcool etilic in cantităţi mari au şanse ridicate să sufere de anxietate, paranoia sau depresie, şansele apariţiei demenţei fiind mult crescute. Pe termen scurt, organismul uman se poate adapta pentru a contracara efectele negative produse de alcoolul etilic, dar după o perioadă de timp el devine incapabil să-şi mai menţină echilibrul normal, apărând efecte dezastruoase. Menţinerea stării de echilibru funcţional a corpului uman este tot ceea ce poate face ficatul, neutralizând toxinele din organism.

Dacă după o oarecare perioadă se renunţă la consumul de alcool etilic, efectele negative apărute pot să dispară, dar dacă perioada de exces se prelungeşte prea mult pot să apară transformări ireversibile.

Alcoolul etilic poate produce sterilitate şi determină încetinirea dezvoltării fătului, a funcţiilor celulelor şi dezvoltarea organelor. De asemenea, acesta poate determina disfuncţionalităţi structurale şi funcţionale care pot ajunge pănă la retardare. Aceste disfuncţionalităţi (cunoscute sub numele de “sindromul alcoolului etilic la făt”) conduc la dezvoltarea incompletă a membrelor, diformităţi faciale şi dezvoltarea anormală a creierului, ceea ce dă naştere la dificultăţi de ordin intelectual şi motor. Experienţa a demonstrate că riscul avortului spontan este mult mai mare la femeile care consumă alcool etilic în exces ca şi cel al naşterii unor copii subdezvoltaţi sau cu dereglări comportamentale. Aceşti copii se dezvoltă mult mai încet decât cei ai mamelor care practică abstinenţa.

4

Acţiunea alcoolului etilic asupra creierului uman

Alcoolul etilic este o otravă care acţionează asupra întregului organism uman şi, în primul rând, asupra sistemului nervos central. Această acţiune se manifestă chiar şi la doze foarte mici de alcool etilic (de exemplu 20-30 g) şi priveşte în primul rând segmental superior al sistemului nervos (scoarţa cerebrală), de care este legat psihicul uman. Ulterior, acţiunea paralizantă a alcoolului etilic se propagă şi la segmentele inferioare ale creierului, în acest stadiu de intoxicaţie alcoolică tulburându-se toate funcţiile organismului pe care creierul le controlează şi le dirijează.

În cercetările sale, I.P. Pavlov a arătat că alcoolul etilic paralizează procesele nervoase cele mai sensibile ale inhibiţiei active interne şi, de aceea, în creier încep să predomine procesele de excitaţie. Acestea explică particularităţile de comportament ale bolnavului: irascibilitate, limbuţie excesivă, instabilitatea dispoziţiei, senzaţie amăgitoare de uşurinţă în mişcări şi gândire. După cum au dovedit experienţele şi observaţiile făcute de medici, în ciuda mobilităţii aparente şi senzaţiei unui surplus de putere, de fapt, chiar sub influenţa unor doze mici de alcool etilic puterea de muncă scade, se reduce în mod deosebit precizia mişcărilor, se înrăutăţeşte calitatea muncii şi slăbeşte atenţia. Totodată, creşte numărul greşelilor efectuate, iar omul începe să priceapă mai greu unele lucruri, gândirea sa devenind superficială. Cu cât munca este mai meticuloasă şi mai complexă, cu atât sunt suficiente doze mai mici de alcool etilic pentru ca să o afecteze. Această afirmaţie se referă, în special, la munca creatoare.

Extrem de periculos este consumul, chiar în cantităţi minime, de băuturi spirtoase înainte de lucru şi în timpul lucrului în transporturi, aceasta deoarece în acest caz se cer reacţii rapide şi exacte pentru ca să se preîntâmpine un accident.

Intoxicaţia acută cu alcool etilic

În beţia gravă, paralizia inhibiţiei active este urmată rapid de o paralizie a proceselor de excitaţie: se pierde complet capacitatea de control a acţiunilor, este tulburată coordonarea mişcărilor, se instalează o stare de toropeală (caracterizată prin perceperea dificilă a persoanelor din jur), se tulbură vorbirea, se întunecă conştiinţa şi, în sfârşit, apare somnolenţa care precede somnul profound.

Beţia gravă este însoţită de simtome specifice intoxicaţiei întregului organism: vărsături, slăbirea activităţii inimii, scăderea temperaturii corporale şi cianoza pielii. În unele cazuri, o asemenea stare de beţie se termină prin deces datorită paraliziei respiratorii. De asemenea, tulburarea coordonării mişcărilor la omul beat şi absenţa controlului asupra comportării sale pot duce la deces. În cazuri favorabile, după o beţie gravă omul îşi vine în fire, însă timp de câteva zile după aceasta, activitatea sa cerebrală superioară este redusă.

Concluzii

Consumul de alcool etilic este o problemă deosebit de gravă în majoritatea ţărilor lumii. Această afirmaţie este cu atât mai valabilă cu cât toţi alcoolicii la început au băut doar un singur pahar de alcool etilic (poate din curiozitate sau din cauza unor conjuncturi sociale), dar care apoi i-a prins în capcana sa şi treptat i-a transformat în persoane dependente.

Din acest motiv, alcoolul etilic este un drog periculos ce poate declanşa accidente, uneori foarte grave, iar supradoza poate provoca moartea.

5

Bibliografie

1. J.C. Crable, Pamela Metten, A.J. Cameron, D. Wahlsten, Analysis of the genetics of alcohol intoxication in inbred mice, Neuroscience and Biobehavioral Reviews, 28, 785-802 (2005)(traducere în română);

2. G. Ionescu, Curs despre alcoolomanie, Editura Universitaţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Bucureşti, 1995;

3. G.F. Koob, P.P. Sanna, F.E. Bloom, Neuroscience of Addiction. Neoron., 21, 467-476 (1998);

4. M. Zander, W.D. Mackenzie, What to do in an emergency, Reader’s Digest Association Limited, London, 1986, p. 350.

6

Cuprins:

1. Considerații generale...........................................................................................pag.2

2. Caracterisiticile alcoolului etilic..........................................................................pag.3

3. Influența negativă a alcoolului etilic asupra organismului uman........................pag.4

4. Acțiunea alcoolului etilic asupra creierului uman……………………………...pag.5

5. Intoxicația acută cu alcool etilic………………………………………………...pag.5

6. Concluzii……………………………………………………………………….pag.5

7. Bibliografie……………………………………………………………………..pag.6

7

8