Ingriirea pacientului cu guta

Definitie

• Guta (numită și podagră atunci când afectează degetul mare de la picior) este o boală definită de obicei prin atacuri repetate de artrită inflamatorie acută — o încheietură umflată, roșie, moale și febrilă. Articulația dintre metatarsiene și falange de la baza degetului mare este cel mai des afectată (în aproximativ 50% din cazuri). Totuși, guta se poate prezenta și ca depozite de urați, calculi renali sau nefropatie urică. Este produsă de nivelurile ridicate de acid uric în sânge. Acidul uric cristalizează iar cristalele se depun pe încheieturi, tendoane și țesuturile din jurul lor.

Semne si simptome• Guta se poate manifesta în mai multe feluri, deși de obicei se manifestă ca

artrită inflamatorie acută (o încheietură umflată, roșie, moale și febrilă). Articulația dintre metatarsiene și falange de la baza degetului mare de la picior este cea mai des afectată, în circa jumătate din cazurile de gută. Alte articulații, cu ar fi călcâiele, genunchii, articulațiile mâinii și degetelor pot fi de asemenea afectate. Durerile articulare încep de la orele 2-4 și pot dura de-a lungul nopții. Motivul durerilor nocturne este temperatura mai scăzută a corpului de-a lungul nopții. Alte simptome pot apărea rar împreună cu durerile articulare, acestea fiind oboseala și febra ridicată.

• Nivelul crescut de acid uric din sânge (hiperuricemie) care durează pe termen lung poate avea și alte rezultate, cum ar fi depozite tari, nedureroase de cristale de acid uric, numite tofusuri. Tofusurile de mari dimensiuni pot duce la artrită cronică din cauza erodării oaselor. De asemenea, nivelurile crescute ale acidului uric pot determina formarea de cristale de acid uric în rinichi, care formează apoi calculi renali și sunt urmate de nefropatie produsă de urați.

Cauze

• Hiperuricemia este principala cauză a gutei. Ea poate apărea din mai multe motive, printer care alimentația, predispoziția genetică sau excreția redusă a uraților, sărurile acidului uric. Excreția redusă a acidului uric este cauza primară a hiperuricemiei, apărând în 90% din cazuri, în timp ce supraproducția de acid uric constituie o cauză în mai puțin de 10% din cazuri. Aproape 10% din oamenii cu hiperuricemie pot suferi de gută la un moment dat. Riscul, totuși, variază în funcție de gradul de hiperuricemie. Când valorile sunt cuprinse între 415 și 530 μmol/l (7 și 8,9 mg/dl), riscul este de 0,5% pe an, în timp ce la persoanele cu valori mai mari de 535 μmol/l (9 mg/dL), riscul este de 4,5% pe an.

Fiziopatologie• Guta este o tulburare a metabolizării purinei, care apare atunci când

metabolitul final al acesteia, acidul uric, se cristalizează sub formă de urat monosodic, precipitându-se la încheieturi, pe tendoane și în țesuturile învecinate. Aceste cristale produc apoi o reacție inflamatorie imunomediată, iar una din proteinele esențiale din cascada inflamatorie este interleukina 1β La oameni si primatele superioare, pierderea, în decursul evoluției, a uricazei, care descompune acidul uric, a produs această boală.

• Factorii care produc precipitarea acidului uric nu sunt bine înțeleși. În timp ce acesta se poate cristaliza la niveluri normale, probabilitatea de cristalizare crește odată cu creșterea nivelurilor. Alți factori despre care se crede că ar fi importanți în declanșarea episoadelor acute de artrită includ temperaturile scăzute, schimbările rapide ale valorilor acidului uric, hidratarea articulară și proteinele matricelor extracelulare, cum ar fi proteoglicani, colageni și sulfat de condroitină.

Diagnostic• Guta poate fi diagnosticată și tratată fără investigații suplimentare la

persoanele cu hiperuricemie și podagră clasică. Analiza lichidului sinovial trebuie făcută dacă există dubii asupra diagnosticului. Razele X, deși sunt folositoare pentru a identifica guta cronică, nu au utilitate pentru atacurile acute de gută

• Diagnosticul definitiv de gută se bazează pe identificarea cristalelor de urat monosodic în lichidul sinovial sau într-un tofus Toate probele de lichid sinovial prelevate din articulațiile inflamate nediagnosticate trebuie examinate pentru decelarea acestor cristale La microscopul cu lumină polarizată, acestea se prezintă sub forma unor ace cu birefringență puternic negativă. Această analiză este dificil de realizat și necesită adesea un observator calificat. De asemenea, lichidul trebuie examinat la timp relativ scurt după aspirare, deoarece solubilitatea cristalelor este afectată de temperatură și pH.

Tratament• Obiectivul terapeutic inițial este de a reduce simptomele unei crize acute Crizele

repetate pot fi prevenite prin utilizarea a diferite medicamente care scad valorile acidului uric seric. Aplicarea gheții timp de 20 până la 30 de minute de câteva ori pe zi reduce durerea. Opțiunile pentru tratamentul episoadelor acute includ (AINS), colchicina și steroizii,] iar opțiunile pentru prevenție includ alopurinol, febuxostat și probenecid. Scăderea valorilor acidului uric poate duce la vindecare. De asemenea, este importantă tratarea comorbidităților.

• AINS.De obicei, AINS sunt tratamentul de primă intenție pentru gută, și nu există un agent anume care să fie mult mai eficace sau mai puțin eficace decât alții. Îmbunătățirile pot fi constatate în decurs de câteva ore, iar durata recomandată a tratamentului este de una sau două săptămâni. Totuși, AINS nu sunt recomandate persoanelor care au și alte probleme de sănătate, de exemplu hemoragie gastrointestinală, insuficiență renală sau insuficiență cardiacă.Deși indometacina a fost AINS cel mai frecvent utilizat în trecut, un medicament alternativ, ca ibuprofenul, poate fi preferat datorită profilului mai bun al reacțiilor adverse, în lipsa unei eficacități superioare. Persoanelor expuse riscului de reacții adverse gastrice din cauza AINS li se poate administra suplimentar un inhibitor al pompei de protoni.

Procesul de îngrijire • Procesul de îngrijire reprezintă un set de acțiuni prin care se

îndeplinesc îngrijiri de nursing de care pacientul are nevoie.• Procesul nursing este un proces intelectual compus din diferite etape,

logic coordonate având ca scop obținerea unei stări mai bune a pacientului. Acesta permite acordarea de îngrijiri individualizate adaptate fiecărui pacient.

• • Aceste etape sunt:• Culegerea de date• Analiza și sinteza datelor• Planificarea îngrijirilor• Implementarea îngrijirilor• Evaluare