Ingrijirea Pacientului Cu Rujeola

CAPITOLUL I

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A VIRUSULUI RUJEOLEI

Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav în

sânge, în secreţiile nazofaringiene şi respiratorii, în elementele eruptive

cutanate. Virusul nu se intalneşte la persone sănătoase, deoarece nu există

purtatori de virus rujeolic.

Morfologie - virusul rujeolic este o particulă sferică de 120 - 128μm în

diametru, cu mici proiecţii aciculare de suprafaţă. Structural, conţine o

nucleocapsidă, cu A.R.N şi un înveliş exterior constituit din lipide,

glicoproteine şi polipeptide. Infectivitatea este legată de acest înveliş ca şi de

proprietăţile de hemaglutinare şi hemoliză. Antigenul pentru reacţia de fixare a

complementului este prezent in nucleocapsidă, iar anumite specificitaţi sunt

date de inveliş. Spre deosebire de alte virusuri înrudite, virusul rujeolic nu

posedă neuraminidază. Există un singur tip antigenic.

Izolarea virusului rujeolic s-a făcut pe culturi de ţesuturi ( rinichi uman,

sau de maimuţă ), utilizând sânge, sau spălăturile faringiene de la bolnavii de

rujeolă.

Gazde receptive. Maimuta inoculata parenteral cu virus rujeolos face o

boala asemanatoare cu a omului. Virusul poate fi izolat din sange, exudat

faringian, recoltat in primele 24 de ore de la debut, pe culturi celulare din

rinichi de maimuta sau om.

1

Virusul rujeolic a fost adaptat si la embrionul de gaina pe cale amniotica

si la multiple tipuri de culturi celulare de om si maimuta.

Dezvoltarea virusului in culturi se face lent in 6 – 8 zile si se duce la modificari

citopatice caracteristice, celulele isi pierd conturul, apar vacuole si mase

sincitiale cu numerosi nuclei (celule gigantice) iar intranuclear apar incluziuni

acidofile.

Structura antigenica.Virusul rujeolic poseda o activitate

hemaglutinanta. Fenomenul este specific inhibat de serul antirujeolos.

Virusul poseda si un antigen fixator de complement care poate fi pus in

evidenta in lichidul supernatant al culturii de celule infectate cu virus, care

reactioneaza specific cu serul de convalescent.

Rezistenţa în mediu extern şi la factorii fizici - virusul rujeolic este

puţin rezistent în mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezistă câteva

saptămâni la frigider şi mai multe luni în stare ingheţată la –150 sau- 790 C. La

370C îşi pierde jumatate din infecţiozitate în 2 ore. La temperatura camerei şi la

umiditate scăzută, rezistă mai bine dar, pierde 50-70% din infecţiozitate, în

conditii de umiditate crescută. Este distrus repede de ultraviolete. Acţiunea

formolului (1/4000), timp de 4 zile la 370, duce la inactivarea virusului (pierderea

completă a infecţiozitaţii). Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic.

2

morbilivirus – virusul rujeolic

3

DEFINITIE

Este o boala acuta foarte contagioasa, specific umana, produsa de virusul

rujeolic si caracterizata printr-o evolutie autolimitanta cu febra, exantem si

enantem caracteristice, complicatii frecvente, severe si imunitate durabila dupa

boala.

Este cunoscuta de populatie sub numele de “pojar”, “cori” sau “

morbili”.

4

ISTORICUL BOLII

Rujeola, boala cvasiobligatorie a copilului neimunizat, este grevata de un

mare procentaj de mortalitate, mai ales prin complicatiile respiratorii si

encefalitice, in special la malnutriti, dar care beneficiaza, in ultimii 30 de ani,

de un vaccin cu o mare eficacitate si inocuitate. Introducerea campaniilor

vaccinale in masa a fost acompaniata de scaderea spectaculoasa a morbiditatii,

urmata de o cvasieradicare a bolii in tarile in care au dus o vasta campanie

sustinuta de vaccinare, concomitent cu reducerea mortalitatii infantile la

subiectii vaccinati.

Rujeola este ecologic vorbind, un clasic exemplu de infectie virala

autolimitanta, in fata careia gazda extrem de receptiva este practic descoperita.

Prin incidenta sa, afectand 90% din populatia susceptibila de varsta prescolara,

rujeola a fost privita in trecut ca un “ rau necesar” al primei copilarii tot atat de

frecvent ca durerile ce insotesc formarea dentitiei deciduale. Evolutia – in

general benigna - a bolii, aparitia complicatiilor dupa estomparea semnelor

paognomonice ale maladiei, lipsa inregistrarii cazurilor au determinat

subestimarea rujeolei ca problema de sanatate publica.

Boala a evoluat diferit in diverse arii geografice, in raport cu nivelul

social-economic al acestora. In opozitie cu relativa benignitate a rujeolei,

caracteristica Europei si Americii de Nord, este bine cunoscuta severitata si

mortalitatea acestei afectiuni in Africa, America Latina si Asia, unde boala

5

este responsabila, direct sau indirect, de moartea a peste un milion de copii

anual, ceea ce corespunde la o letalitae de 10% in zonele rurale si 2 - 3% in

zone urbane.

In Romania, prima campanie nationala de imunizare antirujeolica s-a

desfasurat in perioada 20 mai - 25 iunie 1979, uilizandu-se 1200000 de doze de

vaccin antirujeolic viu supraatenuat, fiind cuprinsa grupa de varsta 9 luni-4 ½

ani. In trimestrele III si IV ale anului 1979, morbiditatea a scazut de peste 16

ori fata de anul 1978, iar grupa de varsta 1- 4 ani de peste 23 ori.

Mortalitatea prin rujeola inregistrata in anul 1979, comparativ cu anul

1978, a scazut la jumatate de la 1,1/100000 locuitori, l a 0,62 cazuri.

Cel mai bun mijloc de eliminare al rujeolei este acela de a avea o

populatie imunizata, iar imunizarea universala – care face parte din buna

ingrijire a sanatatii – trebuie efectuata prin programe de rutina si intensive la

toate nivelurile.

Programele de vaccinare a copiilor contra rujeolei la varsta de 15 luni,

trebuie stabilite si mentionate in toate colectivitatile umane si deasemenea

trebuie inclusi toti suspectii, indiferent de varsta. In anul 1984 s-au raportat in

tarile in curs de dezvoltare care nu practica vaccinarea antirujeolica in masa,

mai mult de 1,5 milioane copii morti cu rujeola si complicatiile ei.

In programul OMS – EPI (Expanded Programme on Immunization) s-a

inclus combaterea prin vaccinarea a sase boli infectioase: difterie, tetanos,

tertussis, polomielita, rujeola si tuberculoza – care omoara 10mcopii pe glob la

fiecare minut si handicapeaza inca 10. Rujeola este responsabila de 1/3 din

aceste morti si sechele.

6

Patogenie

Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană şi

conjunctivală. Unii autori au susţinut că poarta de intrare a virusului ar fi numai

mucoasa conjunctivală ( copii receptivi la rujeolă, puşi în contact cu bolnavii

de rujeolă, nu au facut boala, dacă li s-au aplicat ochelari, care acopereau

întreaga regiune orbitală sau dacă li s-a instilat ser de convalescent în sacul

conjunctival ).

După patrunderea prin mucoasă virusul ajunge în ţesuturile limfoide,

unde se multiplică ( perioada de incubaţie ). Virusul a putut fi izolat din sânge,

în această perioadă, la maimuţe. Când s-a realizat o multiplicare maximă a

virusului, acesta invadează sângele şi organele, provocând primele manifestari

ale bolii. Virusul rujeolic se izolează în această perioada din sânge, din secreţii

nazofaringiene şi din urină. În sânge, virusul rujeolic este localizat îndeosebi în

leucocite, în care se şi multiplică ( ceea ce ar explica leucopenia şi modificările

cromozonice frecvente din rujeolă ).

În rujeolă, se produc şi alte modificari imunologice şi metabolice. Astfel,

în formele severe de rujeolă s-a constatat o imunosupresie importantă ( mai

ales a imunitaţii celulare ), demonstrează printr-o scădere a numărului de

limfocite T, şi scăderea rezistenţei la infecţii bacteriene.

Rujeola gravă care apare frecvent la tropice, se insoţeşte de o eliminare

mai prelungită a virusului rujeolic şi de prezenţa prelungită a celulei gigante (8-

29 zile), faţă de o durată medie de 6 zile în rujeola

7

obisnuită. Se consideră că acest aspect revelator de gravitate se datorerşte unei

puternice deprimari a imunitaţii celulare, la copiii cu malnutriţie, ceea

ce ar favoriza proliferarea virală şi gravitatea bolii.

8

STATISTICI MEDICALE

Rujeola a fost de departe cea mai frecventa boala infectioasa, indicii de

morbiditate in tarile in care inregistrarea s-a facut regulat si sistemic au ajuns la

1500 – 1600 ls 100 000 de locuitori.

Incidenta rujeolei in regiunea europeana in perioada 1980 -1991

inregistreaza un continuu declin, in 1991 fiind raportate 107 525 cazuri, ceea ce

reprezinta o scadere de 7,7 ori fata de 1980.

In Romania in perioada 1968 – 1978 (perioada dinaintea vaccinarii

antirujeolice in masa) morbiditatea a variat intre 325,54 la 100 000 de locuitori

(1968) si 738,93 la 100 000 de locuitori (1969), in restul anilor fiin in jur de

500 – 600 cazuri la100 000 de locuitori.

Nivelul morbiditatii in anii epidemici a atins 600 – 750 de cazuri la 100

000 de locuitori, fata de 220 – 330 cazuri in anii interepidemici.

Evolutia rujeolei in Romania dupa introducerea vaccinarii antirujeolice

in 1979 prezinta urmatoarele caracteristici:

- Scaderea morbiditatii de la 540,4 / 100 000 locuitori in 1978 l

avalori de sub 22/100 000 locuitori in perioadele interepidemice, adica o

scadere de aproximativ 24,6 ori.

- Mentinerea periodicitatii multianuale cu aparitia unor epidemii la

intervale din ce in ce mai lungi (de la un an la trei si apoi la patru ani) si cu

reducerea incidentei in epidemie sub nivelul epidemiilor din perioada

prevaccinala.

9

- Amploarea acestor variatii epidemice tine de masa de receptiva

cuprinsa, prin acumularea de noi generatii receptive.

- Miniepidemiile de rujeola continua sa fie raportate cand grupuri

largi de susceptivili sunt reunite, in colectivitati inchise.

Curba lunara si sezoniera a incidentei rujeolei in Romania a atins nivelul

maxim in lunile de primavara (aprilie – mai) cu 34,07% cazuri, 28.97% cazuri

iarna, pe cand vara s-au inregistrat 21,325 din imbolnaviri, iar toamna 15,64%.

Repartiatia pe grupe de varsta

Importanta particulara a varstei, in ceea ce priveste morbiditatea prin

rujeola, este un fapt binecunoscut.

Majoritatea cazurilor se situeaza in grupa 2–10 ani, morbiditatea fiind

sensibil egala pentru cele doua subgrupe componente: 1–5 ani si 5–10 ani.

Diverse statistici de pe glob consemneaza morbiditatea cea mai ridicata,

de aproximativ 2 500/100 000, la grupepe 1-5 si 5-9 ani.

Pana la 15 ani, rujeola apare la 98,84 5 dintre copii, un procent infim

facand rujeola dupa aceasta varsta.

In tarile in curs de dezvoltare, observatiile epidemiologice releva ca

scaderea nivelului de trai se acompaniaza cu scaderea varstei contagiunii,

rujeola afectand cu precadere, sugarii si copii.

Formarea de colectivitati de copii mici (crese, gradinite) favorizeaza

deplasarea morbiditatii spre aceste vaste, cazuri sub 2 ani si chiar sub 1 an,

fiind frecvente ceea ce impune vaccinarea antirujeolica sub varsta de 1 an.

10

Sexul se pare ca nu joaca un rol important in incidenta bolii.

In Romania in perioada 1978-1992 mortalitatea scade progresiv de la

1,17/100 000 de locuitori in 1978 an prevaccinal) la 0,03/100 000 de locuitori

in 1992, adica scade de 39 de ori.

11

Tablou clinic

Incubaţia în medii este de 10 zile (cu variaţii între 8 şi 11 zile), fiind una

din perioadele de incubaţie cele mai fixe. Poate fi prelungită pănă la 21-28 de

zile, dacă în cursul acestei perioade s-a administrat gammaglobulină.

a) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv, perioada catarală ).

Această perioadă durează 3-4 zile, pănă la apariţia erupţiei. Debutul este

gradat (şi nu brusc ca în scarlatină ), cu febră care creşte treptat la 380-390C,

insoţită de cefalee, indispoziţie şi de fenomene catarale conjunctivale şi ale

căilor respiratorii superioare.

Catarul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roşii, pleoape

umflate, ochi lacramoşi; este insoţit adesea de fotofobie.

Catarul căilor respiratorii este localizat iniţial la nazofaringe şi laringe.

Bolnavul strănută şi prezintă o secreţie nazală, abundentă, seromucoasă sau

mucopurulentă, care irită narinele, insoţită uneori de epistaxis. Catarul ocular

şi nazal dau feţei bolnavului un “facies de copil plâns”. Catarul se extinde apoi

la laringe, instalându-se laringita exprimată prin voce aspră, răguşită, tuse

uscată supărătoare. Catarul laringean poate fi mai accentuat, luând aspectul

unei laringite obstruante (crup rujeolic). Către sfârşitul perioadei de invazie,

catarul se extinde descendent sub forma unei traheobronşite acute.

12

Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în

evidenţă, în peste jumatate din cazuri, imagini de pneumonie interstiţială.

Cavitatea bucală .

Din primele zile de boală, mucoasa bucală este congestionată, mai ales

în fundul gurii. Pe acest fond hiperemiat, se observă pete intens congestive,

uneori chiar hemoragice. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5 mm în diametru),

cu contur neregulat, fiind fregvente pe vălul palatin şi în fundul gâtului. Limba

este saburală, dar roşie pe margini cu tendinţe de descuamare în zilele

următoare

Semnul Koplik, modificare caracteristică rujeolei în această perioadă;

este constituit din căteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare

albastru deschis, izolate sau în mici grupuri, aşezate pe o zona roşie, cu un

diametru de câţiva milimetri. Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa

jugală, lângă ultimii molari, mai rar pe gingii, în şanţul jugomaxilar şi

excepţional în alte părţi (mucoasa nazală). Ele au fost comparate cu grăunţele

de griş sau cu mici stropituri de var, presărate pe o suprafaţă congestionată.

Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngroşări epiteliale, fiind destul de

aderente de mucoasă.

Semnul Koplik apare din perioada de invazie, de obicei in a 2-a zi şi

persistă câteva zile, cuprinzând şi 2-3 zile din perioada eruptivă, apoi dispar

începând cu punctele albicioase, care lasă în loc un punct hemoragic pe o

areolă congestivă (,,rest de Koplik”). Semnul Koplik are o mare valoare în

diagnosticul precoce al rujeolei, putând fi considerat chiar patognomonic

pentru această boală. Ganglionii limfatici, mai ales cei cervicali, sunt usor

măriti.

13

b) Perioada eruptivă. Febra, care la sfârşitul perioadei de invazie

avusese o tendinţă de scădere, creşte din nou şi mai mult, realizând astfel o

curbă febrilă cu aspect difazic, asemănătoare cu aceea din alte boli virale

(gripă, poliomielită).

Simptome generale şi nervoase - indispoziţie, agitaţie, insomnie, chiar

delir, se accentuează. Erupţia apare concomitent cu această exacerbare a

simtomatologiei generale.

Erupţia rujeolică apare, de obicei, în cursul nopţii, astfel încât este

descoperită dimineaţa. Primele pete apar înapoia urechilor şi pe ceafă, pe frunte

şi obraji, coborând spre gât. A 2-a zi, erupţia se extinde pe torace şi pe rădăcina

membrelor, pentru ca in a 3-a zi, să cuprinda în întregime trunchiul şi

extremitătile membrelor. Erupţia are deci un caracter descendent şi centrifug,

generalizarea fiind desăvârşită de obicei în a 3-a zi. Uneori, erupţia ,,iese” mai

greu, generalizându-se în 4-5 zile .

Erupţia rujeolică este constituită din macule congestive (dispar la

presiune), de culoare roz, la început mici (diamedrul de câţiva mm) putând

rămăne ca atare (erupţie micromaculoasă) sau crescând în suprafaţă (de 1-3 cm

în diametru), cu margini neregulate, sau uşor dinţate (erupţia macromaculoasă).

Petele uşor reliefate si catifelate la pipăit sunt izolate, dar de obicei

confluiază, lăsând pe alocuri porţiuni de piele sănătoasă, ca niste insule cu

contur neregulat. Acest aspect este vizibil mai ales pe fese, unde erupţia este

mai puţin accentuată, chiar în cazul unei erupţii intens confluiente. În general,

pielea capătă un aspect pătat, ca şi cum ar fi stropită cu o culoare roşie. Erupţia

poate fi uşor pruriginoasă.

14

Dupa 2-3 zile, elementele eruptive pălesc şi dispar, în ordinea în care au

apărut, lăsând in urma lor, timp de câteva zile, pete gălbui - cafenii, cu valoare

diagnostică retrospectivă. Acest aspect rezidual este mai intens, când eruptia a

fost hemoragică, (mult pigment sanguine extravazat). De obicei, urmează o

descuamaţie fină, furfuracee.

c) Perioada posteruptivă (convalescenţa). În rujeola necomplicată,

temperatura revine la normal, odată cu pălirea şi ştergerea elementelor

eruptive, iar bolnavul îşi recapătă treptat starea anterioară. În această perioadă,

convalescentul este expus la variate complicaţii bacteriene.

Evoluţia rujeolei este de obicei benignă, decurgând fără, sau cu puţine

complicaţii, mai ales la copii în stare de nutriţie normală şi în condiţii de bună

îngrijire.

În epidemii mari, mai ales în regiunile cu populaţie subnutrită şi cu

rezistenţă scăzută, rujeola se îndrăţeşte de complicaţii.

Complicaţii mai frecvente, la copii sub 2 ani, la rahitici, la distrofici, sau

la cei cu focare infecţioase preexistente, apar nu numai în cursul bolii, dar

deseori către sfârşitul acesteia şi în convalescenţă.

Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate complicaţiilor.

Etiopatogenia complicatiilor este complexă, contribuind îndeosebi la scăderea

rezistenţei generale (anergia rujeotică) şi a celei locale (mucoasa respirator şi a

cavităţilor adiacente respiratorii - urechea medie, sinusuri), prin leziunile

inflamatorii provocate de virusul rujeolic. Se deschid, astfel numeroase porţi de

intrare pentru suprainfecţii bacteriene. Majoritatea complicaţiilor sunt deci

bacteriene, survenind pe un teren preparat de acţiunea virusului rujeolic.

15

Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane

commune, îngrijiri insuficiente). Unele complicaţii sunt determinate chiar de

virusul rujeolic (laringita, pneumonia interstiţială, encefalita).

16

Forme clinice in rujeola

După aspectul erupţiei:

1. Rujeola cu erupţie reliefată.

2. Rujeola cu erupţie miliară.

3. Rujeola cu erupţie buloasă.

4. Rujeola cu erupţie purpurică.

5. Rujeola cu erupţie confluentă.

6. Rujeola modificată sau mitigată ( după administrare de

gammaglobuline în perioada de incubaţie) are aspect atipic, lipsind unele

simptome, sau apărând într-o formă discretă; simptomele catarale pot lipsi, iar

erupţia constă dintr-un număr redus de pete risipite pe corp; această formă

poate apărea la 3-5 luni de la naştere, la sugarii care mai deţin un rest de

imunitate maternă.

7. Rujeola fără erupţie apare la vaccinaţi sau la cei care au primit un

material de imunizare pasivă, această formă trebuie diagnosticată însă pe baze

sigure : clinice, epidemiologice

17

După intensitatea simtomatologiei:

1. Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5-7 zile) sau

mai scurtă (1 zi); semnul Koplik apare tardiv, concomitent cu erupţia

( probabil prin modificarea reactivităţii organismului; în urma unei alte boli

infecţioase, sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la

începutul bolii).

2. Rujeola atipică la imunizaţi cu vaccin inactivat. La copiii astfel

vaccinaţi, s-a constatat apariţia, la câţiva ani după vaccinare, a unei rujeole

atipice şi severe ( datorată sensibilizării ), ceea ce a condus la renunţarea la

acest vaccin.

3. Rujeola la copii malnutriţi ( rujeola tropicală ). La copii subnutriţi

( în special în regiunile tropicale din ţările în curs de dezvoltare ), evoluţia

rujeolii este deosebit de severă, cu frecvente complicaţii şi mortalitate mare

( până la 50% ). La aceştia viremia este persistentă, virusul rujeolic putând fi

izolat până la a 13-a zi.In limfocite, se găsesc cantităţi mari de antigen viral, iar

anticorpii hemaglutinanţi şi neutralizanţi sunt în titru foarte coborât în sânge.

4. Rujeola hemoragică, cu trombocitopenie, erupţie hemoragică,

gingivorogii, epistaxis, metroragii, etc.,evoluează grav, adesea mortal.

5. Rujeola hipertoxică, apare la copii mici sub 2 ani; se manifestă cu

febră mare, dispnee accentuată, cianoză, insuficienţă circulatorie, din cauza

unui catar bronşic intens (bronşiolită capilară sau rujeolă ,,sufocantă”).

18

După vârstă :

Rujeola este mult mai severă la copilul mic, prin frecvenţa mare a

complicaţiilor; de peste 7 ori mai frecvente (87,9%), faţă de copii mari (12%),

a celor mai grave complicatii (bronhopneumonii, laringite, encefalite,

suprainfecţii bacteriene sistemice), precum şi printr-o evoluţie mai severă

(forme hemoragice, forme hipertoxice mai frecvente), cu o letalitate de 2,2%

(faţă de 0,4 la copii mari). La sugari uneori mai ales în primele 6 luni, rujeola

prezintă aspecte atipice (eruptie discretă şi de scurtă durată, febră mică, absenţa

semnului Koplik ).

Adulţii fac o rujeolă intensă şi suportă greu boala.

19

Evolutie si prognostic

În general, prognosticul rujeolei este favorabil, mai ales la copii cu stare

de nutriţie normală şi în condiţiile actuale de îngrijire. Astfel letalitatea a scăzut

în Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Colentina, de la 8,8% (1939-1944), la 2,3

% (1945-1959) şi la 0,5-1% (după 1960 ), pe cazurile spitalizate.

Prognosticul este influenţat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2 ani

), de starea de nutritie ( distrofie, rahitism) şi de unele asocieri morbide

( scarlatină, tuberculoză ), de sarcină şi în general, de complicaţii ( îndeosebi

pneumonii, care dau 25% mortalitate şi encefalita rujeolică ). În Africa

mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6-12 %.

20

Complicaţii ale aparatului respirator

Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente complicaţii in rujeolă:

1. Pneumonia interstiţială rujeolică poate fi pusă în evidentă chiar din

perioada prodromală. Acestă pneumonie este de o deosebită gravitate la copii

sub 2 ani, când se prezintă sub forma difuză şi bilaterală, cu simptome

funcţionale severe (dispnee şi cianoză ) şi evoluţie gravă.

2. Pneumonia cu celule gigante este severă. Apare, de asemenea, la copii

cu imunitate alterată, prin tratamente prelungite cu imunosupresive, sau la

suferinzi de leucoze.

3. Pneumonia şi bronhopneumonia prin suprainfecţie bacteriană

(stafilococ, pneumococ, bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri).

Deseori, au un caracter trenant, probabil din cauza componenţei virale

subadiacente; cel mai adesea sunt pneumonii mixte.

4. Abcesul pulmonar şi pleurezia purulentă pot să apară uneori.

5. Bronşita capilară (“catarul sufocant”), manifestate cu dispnee, cianoză

şi evoluând de obicei spre moarte, apare la copii mici.

6.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt, prin suprainfecţie bacteriană.

21

Complicaţii ale sistemului nervos

Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicaţii.

1. Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul

rujeolei, mai frecvente la începutul erupţiei .Aceste modificari indică o afectare

tranzitorie a encefalului, mult mai frecventă decât o arată manifestările clinice

2. Encefalita rujeolică este cea mai gravă complicaţie a rujeolei. Apare

de obicei târziu, către sfârşitul perioadei eruptive sau la începutul

convalescenţei. Este o complicaţie rară (frecvenţe de 1/1000 de cazuri de rujeolă),

dar de o mare gravitate prin evoluţia letală posibilă şi prin sechelele

neuropsihice pe care le lasă. Debutul este brusc, cu modificări neuropsihice,

delir, inconştienţă, comă, convulsii, etc.

3. Panencefalita subacută sclerozantă (P.E.S.S.). Se apreciază că această

boală apare cu o frecvenţă de 5-10 cazuri pentru fiecare 1.000.000 de cazuri de

rujeolă. Riscul apariţiei acestei panencefalite după vaccinarea cu vaccin

rujeolic viu atenuat este practic neglijabilă.

Alte complicaţii:

1. Complicaţii oculare: conjunctivite purulente, ulcer corneean.

2. Complicaţii bucale (mai ales la copii distrofici, denutriţi, cu

rezistenţă scăzută): stomatită (bacteriană, sau micotică), amigdalită.

3. Otita medie supurată. Apare în circa 10% din cazuri fiind urmată

adesea de mastoidită.

4. Miocardita. Este exprimată prin modificări EKG, tranzitorii , care se

constată în 0,5 –33% din cazuri.

5. Complicaţii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al

mucoasei digestive favorizează dezvoltarea unor infecţii bacteriene , sau

redeşteptarea unei infecţii dizenterice prezentă până atunci sub formă latentă

sau ca stare de purtător ).

Rujeola şi sarcina: rujeola, apărută în primele trei luni de sarcină, poate

provoca malformaţii congenitale la făt. Riscul de malformaţii se apreciază la

50% pentru rujeola apărută în prima lună de sarcină, scăzând apoi în lunile

următoare. Moartea fetală şi naşterile premature rămân pe primul plan în lunile

următoare.

DIAGNOSTICUL POZITIV

In general, diagnosticul pozitiv se sprijina pe date epidemiologice (lipsa

rujeolei in antecedente, contact infectat cu 10 - 12 zile inainte ) datele clinice si

datele de laborator (leucopenie cu neutrofile la inceput, apoi limfocitoza).

Izolarea virusului rujeolic se poate face din secretiile (nazofaringiene,

traheobronsice, conjuctivale) si din sange, dar nu constituie o metoda de

rutina.

Diagnosticul serologic este posibil si util, in cazurile problema de

diagnostic sau pentru verificarea eficacitatii antirujeolice.

24

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

In stadiul preeruptiv rujeola poate fi confundata cu viroza respiratorie

(gripe, adenoviroza, guturai) de care trebuie diferentiata anamneza

epidemiologica, examenul local, semnul Koplik , triplu catar: catar

conjunctival ( “facies plans”), catar digestiv (greata, varsaturi, diaree), catar

respirator (tuse, rinoree, tulburari respiratorii) si manifestari neurologice (mai

ales la adulti), iritabilitate, cefalee, uneori fenomene de tip encefalitic.

In stadiul eruptiv diagnosticul diferential se face cu urmatoarele boli:

scarlatina (angina evidentiata, absenta catarului respirator, eruptie cu

caracter punctat, aspru, cu paloare circumorala)

rubeola ( prodroame discrete, eruptia este rara si de scurta durata,

adenopatii evidente, evolutie usoara)

varicela si variola – caracterul veziculelor, al eruptiilor respective cu

topografia si evolutia caracteristica

infectii cu enterovirusi – echo tipurile 2, 4, 9, 16, insotite de eruptie

rujeoliforma

25

“ Facies plans”

26

Semnul Koplik

27

Eruptia rujeolei

28

TRATAMENTUL RUJEOLEI

Tratamentul rujeolei este simptomatic şi de susţinere. Nu există nici un

mijloc de tratament specific. Gammaglobulinele au numai o valoare preventivă

şi nu curativă. După unii administrarea de gammaglobuline în stadiul

prodromal ar scădea frecvenţa complicaţiilor şi întrucâtva gravitatea bolii.

Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri, igienă, dietă,

medicaţie cât mai simplă); spitalizarea este indicată numai pentru formele

severe complicate, sau în situaţii de necesitate. Repaosul la pat este indicat

pentru toată perioada febrilă şi câteva zile după aceea.

Izolarea va fi individuală, excluzându-se orice vizită. În spital, pe cât

posibil, izolarea se face într-o cameră individuală sau de cel mult 2-3 paturi,

evitându-se contactul cu bolnavi cu leziuni supurative, cu germeni piogeni, cu

complicaţii pulmonare, sau cu tuberculoză.

Tehnica aseptică este obligatorie, ca şi dezinfecţia continuă şi cea

terminală. Îngrijirea tegumentelor se face cu loţiuni cu apă alcoolizată (baia

este permisă în convalescenţă). Îngrijirea mucoaselor necesită multă atenţie.

Ochii trebuie protejaţi de acţiunea iritativă a luminii şi ţinuţi curaţi prin

spălături zilnice cu ceai de muşeţel călduţ.Cavitatea bucală trebuie curat

întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel , apă de gură).

29

Secreţiile se îndepărtează, iar uscăciunea mucoasei se combate printr-o

hidratare adecvată şi prin aplicări de comprese umede. Cavitatile nazale se

curăţă de secreţii, iar narinele se ung cu o cremă simplă. Urechile şi mastoidele

se controlează atent zilnic.

Dieta constă, în perioada febrilă, din lichide (supe, ceaiuri, limonadă,

sucuri de fructe, lapte, apă minerală, sifon, etc), administrate cu stăruinţă şi

grijă, în funcţie de toleranţa gastrică. Vărsăturile repetate, urmate de

deshidratare, necesită o hidratare pe cale parenterală. Imediat ce toleranţa

gastrică permite, dieta se îmbogăţeşte treptat, devenind completă în

convalescenţă (fără nici o restricţie ).

Febra se combate cu medicamente antitermice (Acid acetilsalicilic,

Aminofenazonă, supozitoare, Paracetamol comprimate şi supozitoare , Acalor

supozitoare) şi cu împachetări umede. Tusea iritativă supărătoare se tratează cu

antitusive (Calmotusin, Codenal ). Ulterior, se pot da ceaiuri sau siropuri

expectorante. Laringita poate fi calmată cu comprese umede şi calde, inhalaţii

şi umidificarea aerului. Împotriva vărsăturilor, se dau poţiuni calmante (cu

novocaină), sau antiemetice (Emetiral). În caz de agitaţie, se poate recurge la

doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan), care se pare că au şi

efectul de a atenua erupţia. Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carenţe

anterioare (denutriţi, distrofici).

Indicaţiile antibioticelor şi sulfamidelor. Nimic nu justifică folosirea de

rutină a substanţelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. Folosirea acestora

în scop “profilactic”, pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene, dă rezultate

nefavorabile, prin selectarea unei flore rezistente şi apariţia de

30

complicaţii mai frecvente şi mai grave (la un grup de bolnavi trataţi

“profilactic” astfel, au apărut complicaţii bacteriene în 28% din cazuri, în timp

ce la grupul netratat, au apărut în numai 14% din cazuri). Unii autori

recomandă, totuşi, folosirea profilactică a antibioticelor în formele severe de

rujeolă, mai ales la copii distrofici sau cu diateză exudativă (copii “catarali”) şi

la convalescenţii de la alte boli infecţioase.

Rujeola complicată. Antibioticele vor fi folosite, imediat ce a apărut, sau

se suspectează o complicaţie bacteriană.

Pneumoniile şi bronhopneumoniile se tratează cu antibiotice în doze

mari, folosindu-se antibiotice diferite (Penicilină G, Eritromicină, Tetraciclină,

Cloranfenicol, Peniciline semisintetice), în funcţie de bacteria cauzală şi de

sensibilitatea ei la antibiotice. Bineinteles, se adaugă tratamentul simptomatic

şi de susţinere (oxigen, analeptice, cardiovasculare, prişniţe toracice, etc).

Crupul rujeolic se tratează, în formele uşoare, cu aer umidificat,

inhalaţii, comprese calde şi sedative (luminal, antihistaminice). În cazurile

severe, se recurge la corticosteroizi, pentru acţiunea lor antiinflamatoare

(hidrocortizon, hemisuccinat; 100 mg x 3/zi, timp de 2-3 zile). Se mai

administrează după nevoie, oxigenoterapie, aspiraţia secreţiilor, antibiotice (de

obicei, există suprainfecţie bacteriană) şi eventual traheostomie.

Encefalita (encefalomielita) rujeolică se tratează cu sedative, (la nevoie),

soluţii hipertonice intravenoase de glucoză, soluţie de sulfat de magneziu,

antipiretice, vitamine din grupul B şi mai ales, aplicarea

31

intravenoasă precoce şi în doze mari de corticosteroizi (hidrocortizon,

hemisuccinat: 200 -600 mg/zi), urmată de corticoterapie orală (Prednison).

Corticoterapia dă rezultate excelente, în comparaţie cu cei trataţi fără

corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic etc.

32

41

CAPITOLUL II

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN PANUL DE INGRIJIRE

Asistenta medicala reprezinta cadrul sanitar care se ocupa de ingrijirea

bolnavilor si care trebuie sa aiba pe langa pregatirea de specialitate si o

conduita etica adecvata acestei meserii.

Este necesar sa cunoasca: epidemiologia bolilor infecto-contagioase

precum si modul lor de prevenire; modul de prevenire al infectiilor

intraspitalicesti; tehnici de pregatire a bolnavilor pentru investigatii; tehnici de

administrare a medicamentelor; rezolvarea problemelor de alimntatie.

Totalitatea afirmatiilor de mai sus este oglindita intr-o alta afirmatie a

Virginiei Henderson: “Nursa este constiinta celor fara constiinta, iubirea de

viata a celui care a incercat sa se omoare, picorul celui care i-a fost amputat,

ochii unui nevazator, puterea de a se misca a sugarului, increderea tinerei

mame, gura celor care sunt prea slabiti sau care se tem sa vorbeasca.

Cand sensibilitatea ei catre nevoile umane este cumulata cu abilitatea de

a se foilosi de o opinie experta si de a aplica in practica – influenta asistentei

asupra ingrijirii bolnavilor nu cunoaste limite in intreaga lume.”

42

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN EDUCATIA SANITARA

Asistenta medicala informeaza bolnavul si familia acestuia despre boala

si transmiterea ei, prevenire si tratament.

Pacientul se izoleaza pentru a nu transmite infectia si pentru a-i proteja

mai ales pe cei cu rezistenta scazuta, izolarea (la domiciliu sau spital) se face

de la primele semne de boala pana la 6 zile dupa aparitia eruptiei.

Dezinfectia continua si cea terminala, camerei bolnavului sunt necesare.

Suspectii sunt izolati pana la precizarea diagnosticului. Carantina contactilor

este necesara, desi dificil de realizat in practica. Se aplica in colectivitatile de

copii, unde s-a ivit un caz, prin interzicerea intrarii de noi copii receptivi si de

vizitatori. Scolile nu se inchid, insa copii sunt supusi unui control medical

zilnic. Copiii – contacti, la care se cunoaste data precisa a contactului, pot fi

lasati la scoala primele zile de incubatie, dupa care este recomandabil sa fie

izolati la domiciliu sau spital.

Asistenta medicala educa bolnavul sa-si mentina igiena cavitatii bucale

prin: spalarea dintilor, gargara cu ceai de musetel asupra curatarii corecte a

cavitatii nazale si protectia narinelor prin aplicarea de creme simple.

43

Asistenta medicala sfatuieste bolnavul sa-si acopere nasul si gura cu o

batista atunci cand tuseste sau stranuta; sa foloseasca batista de hartie pentru

tuse si pentru expectoratie; acestea se arunca dupa folosire intr-un recipient

prevazut aproape de patul bolnavului.

Asistenta medicala aeriseste si umidifica aerul din incaperea bolnavului,

de mai multe ori pe zi, foloseste metode umede de curatire a prafului.

Asistenta medicala sfatuieste bolnavul privind respectarea unui regim

alimentar in perioada febrila alcatuit din : lichide, supe, ceaiuri, limonada,

sucuri de fructe etc. Administrate cu staruinta, in functie de toleranta gastrica.

Varsaturile repetate, urmate de deshidratare, necesita o hidratare pe cale

parentala. Imediat, daca toleranta gastrica permite, dieta se imbogateste treptat.

Asistenta medicala promoveaza vacinarea copiilor in jurul varstei de 12

luni cu vaccinul antirujeolic, iar in cazurile de risc mare de contact infectios

pentru sugari (epidemii in crese, morbiditate mare la varsta mica), este indicat

sa se faca vaccinarea de la varsta de 6 luni.

Experienta a aratat ca efectuarea sub varsta de 12 luni poate reduce

sansa si gradul de seroconveriuni, din cauza persistentei mai prelungite a

anticorpilor transmisi de la mama. In aceste cazuri, este insa necesar sa se

repete vaccinarea la varsta de 15 luni, pentru o protectie completa ( sub 12 luni

protectia este de 67 % ). Copiii mai mari si adolescentii se vaccineaza daca

sunt receptivi. Expunerea la rujeola (contact infectant) nu constituie o

contraindicatie a vaccinarii. Daca vaccinul este efectuat in primele 3 zile de

contact, vaccinul induce o protectie, care impiedica dezvoltarea rujeolei.

44

Se exclude de la vaccinare gravidele (risc de malformatii de fat ), copiii

cu boli febrile severe, tuberculoza activa, precum si cei cu imunitate alterata

(leucoze si alte boli de sange, persoane tratate cu corticoizi, citostatice,

iradiate),din cauza pericolului de dezvoltare a unor reactii grave. Copiii cu

aceste contraindicatii se protejeaza (in caz de contact infectant) cu

imunoglobuline “standard” sau specifice.

45

Salonul asistentei medicale

46

Utilizarea planului de interventii elaborat (precizarea corecta a

inerventiilor).

5.Evaluarea consta in analiza rezultatului obtinut (daca interventiile au

fost adecvate, daca s-a obtinut rezultatul dorit sau nu) si daca au aparut noi date

in evolutia starii pacientului (care trebuie notate) si, eventual, daca este

necesara reajustarea interventiilor si obiectivelor (proces ciclic).

CAZUL I

Nume: M

Prenume: S

Starea civilă: necăsătorită

Talie: 1,56 m

Greutate: 40 kg

Data naşterii: 17.VIII.1990

Ocupaţia: elevă

Data internării: 16.05.2006 ora 845

Data externării: 23.05.2006 ora 14

Numărul de zile de spitalizare: 8

Diagnostic la internare: rujeola forma severa cu eruptie intensa si

sinuzita acutizata

50

I . Comunicarea.

Pentru a putea concepe planul de nursing pentru îngrijirea bolnavei, am

purtat discuţii cu aceasta din care am obţinut următoarele date referitoare la

apariţia primelor semne şi simptome ale bolii, motivele internării, dacă a mai

prezentat şi alte boli asociate, antecedentele heredo-colaterale şi personale,

modul de viaţă anterior internării.

Motivele internării: Astenie fizică, paloare, cefalee.

Antecedente heredocolaterale: HVA la 9 ani, fără importanţă.

Antecedente personale: Hepatită cronică.

Antecedente patologice: Amigdalită, otită medie supurativă.

Condiţii de viaţă şi muncă: Bune.

Venit mediu lunar: Alocaţie de stat.

Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial.

Istoricul bolii: Din relatările bolnavei rezultă că prezintă astenie fizică,

paloare, cefalee, febra, eruptie la nivelul fetei si trunchiului. Nu a făcut

tratament în ambulator şi se prezintă la camera de gardă.

Examen clinic: S-au găsit următoarele aspecte patologice:

- aparatul respirator: tuse frecventa, neproductiva

- aparatul circulator: nu prezinta simptome

- aparat digestiv: nu prezinta simptome

51

II . Aprecierea.

Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv efectuat

de medic şi din observaţiile personale am stabilit următoarele.

Manifestări subiective: astenie fizică, cefalee.

Manifestări obiective: paloare, febra,eruptie la nivelul fetei si

trunchiului.

III . Analiza datelor culese.

Coroborând datele din anamneza şi istoricul bolii cu datele obţinute din

examenul clinic al bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observaţie precum

şi cu observaţii proprii s-a suspicionat diagnostic de: rujeola forma severa cu

eruptie intensa si sinuzita acutizata.

IV . Evaluare.

Din analiza datelor obţinute am stabililt că din punct de vedere al

dependenţei pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola forma severa cu

eruptie si sinuzita acutizata , care necesită îngrijiri infirmiere privind

combaterea semnelor şi simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, cefalee,

febra, tuse seaca, eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului.

Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu fizic şi uman, care

să-i permită refacerea psihică şi fizică, asigurarea administrării medicaţiei

prescrisă de medic, educaţia sanitară privind modul de comportare în spital şi

apoi la domiciliu.

52

Planul de îngrijire nursing

După conceptul Virginiei Henderson

Data: 16.05.2006

Problema:

- astenie fizică

- febra

- cefalee

- eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului

- tuse seaca

Manifestări de dependenţă:

- slăbiciune, oboseală

- odihna insuficienta

Surse de dificultate:

- proces infecţios

- noua imagine corporala

Obiective:

- combaterea durerii

- prevenirea complicaţiilor

- supravegherea funcţiilor vitale

Intervenţii proprii:

- psihoterapie

- urmărirea pulsului, temperaturii, respiraţiei.

53

Intervenţii delegate:

- administrarea tratamentului prescris de medic

- pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge şi urină indicate de

medic

Evaluare: Bolnava parţial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a-şi

păstra o bună postură, a dormi şi a se odihni, necesită ajutorul nursei pentru

aceste nevoi.

Recoltari de produse biologice si patologice:

16.05.2006 :

exudat faringian – SH – absent, stafilococ - absent

VSH = 21 mm/h

Urocultura - negativ

17.05.2006 :

hemoleucograma

- leucocite = 4700

- limfocite = 13 %

- monocite =13 %

- neutrofile = 71,5 %

- eozinofile = 1,9 %

- bazofile = 0,5 %

Nr. hematii = 4310

Hg = 13,3 g/dl

Hematocrit = 38,8 %

54

Tratament : antitusive, mucolitice, polivitamine, antitermice,

antiinflamatoare, analgezice.

Epicriza: rujeola forma deosebit de severa cu eruptie intensa, manifestari

neuropsihice (depresie), febra care a cedat foarte greu la antitermice, inapetenta

totala. Evolutie favorabila sub tratament antiinfectios al sinuzitei acutizate,

antiinflamator, vitamine.

55

NEVOIA

FUNDAMENTALA

PROBLEM

A

SURSA DE

DIFICULTATE

OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

AUTONOME DELEGATE

A bea si a manca Slabiciune,

pierderea in

greutate

Eruptia

rujeolica, durere

Sa fie echilibrata

nutritional si

hidroelectrolitic

Prescrierea

unui regim

adecvat

Administrarea

alimentelor

bogate in

vitaminele A si

C

Pacienta este

restabilita

hidric

De a elimina Disconfort Anxietate,

diminiuarea

peristaltismului

intestinal

Sa aiba mictiuni

normale ca si

frecventa si

tranzit intestinal

Rezolvarea

problemelor

pacientului

Administrarea

de alimente in

cantitati mici

(ceaiuri, sucuri

si compot) si la

ore regulate

Nu are semne

de iritatie

meningeala

De a se misca si a avea

o buna postura

Starea de

boala

Anxietate,

dezechilibru,

eruptie la

Sa aiba o pozitie

care sa

favorizeze

Instruirea unui

program zilnic

Supravegherea

pacientei, o

pozitie

Pacienta

prezinta

eruptia

nivelul fetei,

trunchiului

respiratia si

circulatia,

disparitia

eruptiei

adecvata rujeolica pe

membrele

inferioare si

superioare

De a dormi si a se

odihni

Boala Dispnee,

anxietate

Introducerea

unui scaun

corespunzator

Crearea

conditiilor

specifice unui

som linistit

Prescrierea de

sedadive si

somnifere

(Fenobarbital

si Romergan)

Pacienta este

in stare de

somnolenta

A mentine

temperatura corpului

in limite normale

Febra, eruptia

de pe piele

boala Sa aiba o

temperatura in

limite normale

Pacienta sa

bea cat mai

multe lichide

Asistenta

administreaza

antitermice

(Paracetamol,

Novocalmin) in

caz de febra

Pacienta si-a

restabilit

temperatura

A mentine igiena

corporala

boala Eruptia

rujeolica

Sa aiba

tegumente si

mucoase normal

colorate

Pastrarea

conditiilor de

igiena

Administrarea

tratamentului

corespunzator

Tegumentele

incep sa-si

revina la

normal

CAZUL II

Nume: P

Prenume: V


Talie: 1,45 m

Greutate: 48 kg

Data naşterii: 13.02.1990

Ocupaţia: elev


Data externării: 19.05.2006 ora 14ºº


Diagnostic la internare: eruptie rujeolica forma medie, pneumonie interstitiala

Motivele internării: Astenie fizică, paloare, cefalee, febra in urma cu o zi,

tuse,eruptir la nivelul fetei si a membrelor.

Antecedente heredocolaterale: varicela.

Antecedente personale: bronsiolita in 1993

Antecedente fiziologice: Prima menstruaţie 5.I.2003

Condiţii de viaţă şi muncă: Nu consumă alcool sau cafea.

Venit mediu lunar: alocatie.

Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial. Istoricul

bolii: Din relatările bolnavei rezultă că prezintă astenie fizică, cefalee, febra 39

ºC, conjunctiva purulenta, tuse frecventa productiva.Nu a făcut tratament în

ambulator şi la Policlinică.


- tegumente – eruptie la nivelul intregului corp

- apararul digestiv – digestie necorespunzatoare

- aparatul cardiovascular normal

- aparat respirator – tuse frecventa, productiva

- celelalte organe şi sisteme sunt în limite normale

61

II . Aprecierea.

Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv

efectuat de medic şi din observaţiile personale am stabilit următoarele:

Manifestări subiective: cefalee.

Manifestări obiective: astenie, febra, tuse, eruptia pielii, semnul

Koplick..




şi cu observaţii proprii s-a suspicionat diagnostic de rujeola forma medie.

IV . Evaluare.

Din analiza datelor obţinute am stabililt că din punct de vedere al

dependenţei pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola forma medie, parţial

dependentă, care necesită îngrijiri infirmiere privind combaterea semnelor şi

simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, cefalee, febra, eruptia pielii,

tuse. Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu fizic şi uman, care să-

i permită refacerea psihică şi fizică, asigurarea administrării medicaţiei

prescrisă de medic, educaţia sanitară privind modul de comportare în spital şi

apoi la domiciliu.

62



Data:14.05.2006

Problema:

- astenie fizică

- febra, cefalee


- tuse productiva frecventa

- conjunctiva purulenta





- proces infecţios

- noua imagine corporala

Obiective:





- psihoterapie


63



- pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge indicate de medic

Evaluare:

Bolnava parţial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a-şi păstra o

bună postură, a dormi şi a se odihni, a evita pericolele, a mentine temperatura

corpului in limite normale necesită ajutorul nursei pentru aceste nevoi.


15.05.2006 :

exudat faringian – SH – absent, stafilococ - absent

VSH = 20 mm/h

hemoleucograma

- leucocite = 4100

- limfocite = 14,2 %

- monocite =14,6 %



- bazofile = 0,6 %

Nr. hematii = 4600

Hg = 11,5 g/dl

Hematocrit = 39,6 %

Tratament : antitusive, antitermice, antiinflamatoare, analgezice,

polivitamine, mucolitice, antibiotice (Gentamicina si Eritromicina).

64

Epicriza: rujeola forma medie cu manifestari depresive, cu stare febrila

care a cedat foarte greu in urma administrarii de antitermice. Evolutie

satisfacatoare sub tratament. I se recomanda repaus la pat, izolare fata de

persoanele sanatoase, urmarea tratamentului si acasa si revenirea la control.

65

NEVOIA

FUNDAMENTALA

PROBLEMA SURSA DE

DIFICULTATE


AUTONOME DELEGATE

A bea si a manca Starea de

slabiciune

Eruptia

rujeolica

Sa aiba un

regim hidric

si alimentar

adecvat

Asistenta

recomanda

alimente

bogate in

vitamine si

minerale

Administrarea

alimentelor la

ore regulate

Pacienta este

restabilita

hidric

De a elimina disconfort Anxietate,

boala

Sa aiba

mictiuni

normale

Asistenta

recomanda

consumarea

de lichide

Clisma

evacuatoare

Eliminare

usor

ingreunata

De a se misca si a

avea o buna postrura

Stare de

boala

Integritatea

pielii afectata

Sa aiba o

pozitie

adecvata

pentru o

respiratie

buna

Instituirea

unui program

de recreere

Supravegherea

pacientei

Pacienta face

plimbari

scurte

De a dormi si a se

odihni

Eruptia de pe

piele

Dispnee, boala Sa aiba un

somn linistit

si confort

Crearea

conditiilor

specifice unui

somn linistit

Administrarea

de sedative si

somnifere

Pacienta

doarme

conform

orarului

De a respira Respiratie

accelerata,

tuse

frecventa

boala Sa aiba o

respiratie

buna

Supravegherea

bolnavei

Administrarea

de antitusive

(Calmotusin si

Codenal)

Pacienta

tuseste si are

o respiratie

accelerata

De a mentine igiena

corporala

boala Oxigenarea

insuficienta a

pielii

Sa aiba

tegumente si

mucoase

normal

colorate

Tratarea

eruptiei

rujeolice

Creeaea de

conditii

optime pentru

o buna

integritate a

tegumentelor

Tegumentele

incep sa-si

revina la

normal

A mentine

temperatura

corpului in limite

normale

Febra,

eruptia de pe

piele

boala Sa aiba o

temperatura

in limite

normale

Pacienta sa

bea cat mai

multe lichide

Sa ia

antitermice in

caz de febra

Bolnava si-a

restabilit

temperatura

CAZUL III

Nume: D

Prenume: L


Talie: 1,17 m

Greutate: 20 kg

Data naşterii: 26.09.2000

Ocupaţia: prescolar


Data externării: 08.11.2006 ora 14


Diagnostic la internare: rujeola eruptie forma medie, pneumonie interstitiala

Motivele internării: febra , frisoane, tuse.

Antecedente heredocolaterale: scarlatina.

Antecedente personale: otita severa.

Condiţii de viaţă şi muncă: alimentatie mixta, variata.

Venit mediu lunar: alocatie

Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial. Istoricul

bolii: Din relatările bolnavei si apartinatorilor rezultă că prezintă ,

febra,frisoane, tuse. La 24 de ore pe tegumente si-a facut aparitia o eruptie

rujeolica care s-a extins pe trunchi.


- tegumente – eruptie la nivelul intregului corp

- apararul digestiv –normal

- aparatul cardiovascular normal

- aparat respirator – tuse neproductiva

- celelalte organe şi sisteme sunt în limite normale

71

II . Aprecierea.

Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv

efectuat de medic şi din observaţiile personale am stabilit următoarele:

Manifestări subiective: cefalee, lipsa apetitului.

Manifestări obiective: astenie, febra, tuse, eruptia pielii, semnul

Koplick..




şi cu observaţii proprii s-a suspicionat diagnostic de: rujeola in eruptie forma

medie.

IV . Evaluare.

Din analiza datelor obţinute am stabilit că din punct de vedere al

dependenţei pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola forma medie, parţial

dependentă, care necesită îngrijiri infirmiere privind combaterea semnelor şi

simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, febra, eruptia pielii, tuse.

Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu fizic şi uman, care să-i

permită refacerea psihică şi fizică, asigurarea administrării medicaţiei prescrisă

de medic, educaţia sanitară privind modul de comportare în spital şi apoi la

domiciliu.



Data: 30.04.2006

Problema:

- astenie fizică

- febra , feisoane


- tuse neproductiva

- conjunctiva purulenta





- proces infecţios

- anxietate

- durere, boala

Obiective:




- asigurarea odihnei suficiente

73


- psihoterapie


- crearea unui climat corespunzator



- pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge indicate de medic

Evaluare:

Bolnava parţial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a dormi şi a

se odihni, nevoia de a respira, de a mentine igiena corporala, de a invata cum

sa-si pastreze sanatatea, de a mentine temperatura corpului in limite normale

necesită ajutorul nursei pentru aceste nevoi.


30.04.2006 :

exudat faringian : SH – absent, stafilococ - absent

VSH = 32 mm/h

hemoleucograma

- leucocite = 3500

- limfocite = 34,5 %

- monocite = 15,6 %



- bazofile = 0,5 %

74

Nr. hematii = 4970

Hg = 13,7 g/dl

Hematocrit = 37,7 %

Tratament: antitusive, antitermice, antiinflamatoare, analgezice,

polivitamine.

Epicriza: Pacienta internata cu rujeola forma medie a evoluat satisfacator

in urma tratamentului cu antitermice, antitusive, analgezice si vitamine.

75

NEVOIA

FUNDAMENTALA

PROBLEMA SURSA DE

DIFICULTATE


AUTONOME DELEGATE

A se alimenta Stare de

slabiciune

Eruptia

rujeolica

Sa aiba un

regim hidric

si alimentar

adecvat

Prescrierea

unui regim

adecvat

Administrarea

alimentelor

bogate in

vitamine

Pacienta este

restabilita

hidric

A dormii si a se

odihnii

Eruptia de pe

piele

Dispnee,

anxietate

Sa aiba un

somn linistit

Crearea

conditiilor

specifice unui

somn linistit

Prescrierea de

somnifere si

sedadive

(Fenobarbital

si Romergan)

Pacienta

doarme

conform

orarului

De a respira Respiratie

accelerat,

tuse

boala Sa aiba o

respiratie

buna

Supravegherea

bolnavei

Administrarea

de antitusive

(Codeina

fosfatat )

Pacienta

tuseste si are

o respiratie

accelerata

De a mentine igiena

corporala

boala Oxigenarea

insuficienta a

pielii

Sa aiba

tegumente si

mucoase

Tratarea

eruptiei

rujeolice

Creearea de

conditii

optime pentru

Tegumentele

incep sa-si

revina la

normal

colorate

o buna

integritate a

tegumentelor

normal

De a mentine

temperatura

corpului in limite

normale

Piele calda,

transpiratii

profunde

Durere, stres Pacienta sa-

si pastreze

temperatura

in limite

normale

Pacienta sa

bea multe

lichide

Administrarea

de antitermice

Temperatura

pacientei se

restabileste

De a invata sa-si

pastreze sanatatea

Starea de

indispozitie

si

neadaptarea

la rolul de

bolnava

Adinamie,

durere,

mancarime,

usturime

Sa cunoasca

propria

boala si sa

colaboreze

cu

personalul

medical

Invatarea

profilaxiei in

vederea

prevenirii

unor

complicatii

Invatarea

pacientei sa

indeparteze

obiceiurile

daunatoare

sanatatii

Bolnava

cunoaste

multe lucruri

legatea de

boala si

tratarea

acesteia

BIBLIOGRAFIE

1. Titirica Lucretia – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si

ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale, Editura Viata

Medicala Romaneasca, 2007

2. Titirica Lucretia – Ingrijiri speciale acordate pacientilor de

catre asistentii medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca,

2006

3. Mózes Carol – Tehnica ingrijirii bolnavului, vol. I, Editura

Medicala, 1967

4. Mózes Carol – Tehnica ingrijirii bolnavului, vol. II, Editura

Medicala , 1967

5. Brezeanu Al., Dimache Ghe., Radu Valentin – Microbiologie

si parazitologie, Editura Didactica si Pedagogica, 1970

6. Titirica Lucretia – Dictionar de termeni pentru asistenti

medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2003

7. Oxford – Dictionar de Medicina , Editura All, 2005

8. Chiotan Mircea – Boli Infectioase , Editura Medicala Nationala,

2002

9. Voiculescu Marin - Boli Infectioase, Editura Medicala, 1981

10. Borundel Corneliu – Manual de Medicina Interna pentru cadre

medii, Editura All, 1998

80

Documents

Ingrijirea Pacientului Cu Rujeola