UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “NICOLAE TESTEMITANU”

CATEDRA DE PEDIATRIE Sef catedra pediatrie facultatea rezidentiat si secundariat clinic

USMF”NICOLAE TESTEMITANU”,professor universitar dr.hab. med. SVETLANA SCIUCA

REFERAT: INSUFICIENTA RESPIRATORIE LA COPIL

A elaborate rezidenta an1 MED FAMILIE: ZAIT ZINAIDA GR 102

CHISINAU 2010

DEFINITIE

Insuficienta respiratorie este o grava tulburare respiratorie , datorita incapacitatii plamanilor de a face fata schimburilor fiziologice de gaze , in conditii de repaus si efort , producandu-se in felul acesta scaderea oxigenului din sange (hipoxemie ) , asociata sau nu cu cresterea bioxidului de carbon din sange(hipercapnie).

 

II   B CLASIFICARE

Insuficienta respiratorie imbraca doua mari forme si anume :

1. Insuficienta respiratorie acuta -  caracterizata printr-un debut recent de ore sau zile. De asemenea ea poate complica boli cu debut recent sau boli cronice.

Din punct de vedere al etiopatogeniei si fiziopatogeniei se descriu doua forme :a) insuficienta respiratorie acuta fara hipercapnie - caracterizata prin

hipoxemie , valorile hipercapniei fiind normale sau scazute (PaCO2 sub 45mmHg). Aceasta forma se intalneste cel mai frecvent asociata cu pneumonia virala si bacteriana , pneumonia de aspiratie , cu edemul pulmonar , embolii cu grasimi , boli pulmonare interstitiale , sindrom de detresa respiratorie la adult.

b) Insuficienta respiratorie acuta cu hiprcapnie - caracterizata atat prin hipoxemie cat si prin hipercapnie , valorile acesteia din urma fiind crescute (PaCO2 peste 45mmHg). Acest tip este intalnit in boli ale SNC , traumatisme cerebrale si toracice , AVC , supradozare cu droguri sau medicamente , boli medulare si neuromusculare (polimielita , miastenia gravis ), in pneumopatii diverse (bronsita cronica obstructive , enfizem pulmonar , bronsita acuta severa , astm bronsic ).2. Insuficienta respiratorie cronica - aceasta forma se dezvolta in luni

sau         ani si are la baza hipoxemia si hipercapnia cronica din contextul bolilor de baza.

                               

IIC   ETIOLOGIE

1. Cauze de origine bronhopulmonara :a) Stenoze functionale si organice ale cailor aeriene

superioare  (laringe , trahee):-   corpi straini-   edem Quincke-   laringite acute-   neoplasme-   traumatisme mecanice , chimice si termice

                                       -   afectiuni neuromusculareb) Bronhoalveolite de deglutitie :

                                           -   regurgitarea in caile aeriene a continutului gastricc) Crize de astm bronsicd) Reducerea acuta a campului respirator

-   pneumotorax spontan-   pleurezie masiva-   bronhopneumonie-   enfizem mediastinal

e) B.P.O.C.2. Cauze de origine cardiaca :

a) Astmul cardiacb) Infarctul minocardicc) Edemul pulmonar acutd) Embolie pulmonarae) Cordul pulmonar acut

3. Cauze de origine extrapulmonara : a) Alterarea functiei centrului respirator:

-   intoxicatii cu barbiturice , opiacee , alcool metilic-   acidoza metabolica

                                       -   oxigenoterapie irationala-   meningite-   tumori endocraniene-   A.V.C. 

b) Afectiuni paretice sau spastice ale muschilor respiratori:-   tetanos

-   poliomielita-   poliradiculonevrite-   traumatisme medulare-   come grave-   rahianestezie inalta

           c) Boli ale cutiei toracice:-   fracturi costale-   operatii pe torace-   traumatisme toracice si abdominale

           d) Boli ale sistemurui nervos:                                        -   traumatisme cranio-cerebrale

            -   sindroame de hipertensiune craniana                        e) Afectiuni abdominale:

-   ascite acute masive-   peritonite acute

                                       -   operatii laborioase pe abdomen4. Cauze generate             a) Intoxicatii acute cu medicamente , deprimante ale S.N.C., compusi

organo-fosforici , boixid de carbon.            b) Afectiuni sangvine

            -   anemii            c) Alte afectiuni

-   obezitate-   trichinoza-   stare de soc

 

II   D MANIFESTARI CLINICE

Manifestarile clinice sunt produse de hipoxemie , hipercapnie si acidoze respiratorii.

 Dispneea care poate aparea sub forma de :

        bradipnee inspiratorie insotita de tiraj , cornaj ce traduce

obstacole in caile respiratorii superioare

        bradipnee expiratorie , intalnita de regula in astmul bronsic

si edemul pulmonar acut.

        bradipnee intalnita in intoxicatii cu deprimante ale S.N.C.

        polipnee

        respiratie Kussmaul (in patru timpi) din acidoza

metabolica

        respiratie Cheyne-Stokes (polipneica) din afectiuni ale

S.N.C.

 Cianoza - ce exprima desaturarea de oxigen a sangelui arterial , respective cresterea hemoglobinei in sange. Se manifesta initial la buze , unghii , pavilionul urechii si apoi se generalizeaza.

 Modifiacrea amplitudinii miscarilor respiratorii -pot fi:        rare si ample.        frecvente si superficiale in fracruri costale.        miscari ale unui hemitorace in colectii pleurale abundente ,paralizia musculaturii unui hemitorace , pneumotorax spontan.

        respiratie paradoxala in plagi pleuro-pulmonare , volet

costal. Tahicardia - ce apare ca fenomen compensator Alte semne - ce pot apare si depind de cauza care a determinat

insuficienta resoiratorie :

        durere toracica cu sediu precordial , retrosternal , la baza

hemitoracelui si avand caracter constrictiv intens sau junghi toracic violent.        tegument cald si umed acoperit cu transpiratii abundente.

        hipersalivatie datorita hipoxemiei si hipercapniei.

        hipersonoritate.

        matitate.

 

        raluri de toate tipurile.

        anxietate.

        somnolenta.

        cofuzie.

        delir.

 

 

II E       ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INVESTIGATII SI

TRATAMENT

1. Examenul radiologic   ( radiografia pulmonara). Este normal intre crize , in timpul accesului apare aspect de hiperclaritate a ambelor campuri pulmonare , ceea cereprezinta semnul tipic de hiperinflatie , hiperaeratie , hiperdistensie alveolara. Se efectueaza si pentru excluderea altor cauze care pot determina bronhospasm , deci care pot mima insuficienta respiratorie.

 Pregatirea psihica a pacientului       se anunta pacientul , explicandu-i-se conditiile in care se vaface examinarea ( camera in obscuritate).

      pacientul va fi condus la serviciul de radiologie.      se explica pacientului cum trebuie sa se comporte in timpulexaminarii (va efectua cateva miscari de respiratie , iar radiografia se face in apnee dupa o inspiratie profunda.).

 Pregatirea fizica a pacientului

        se dezbraca complet regiunea toracica , parul lung al femeilor

se leaga pe crestetul capului , se indeparteaza obiectele radiopace.

        se aseaza pacientul in pozitie ortostatica cu mainile pe

solduri si coatele aduse inainte ( fara sa ridice umerii) in spatele ecranului , cu pieptul apropiat de ecran sau de caseta care poarta filmul.

        cand pozitia verticala este contraindicata se aseaza pacientul

in pozitie sezand sau in decubit dorsal.        in timpul examenului radiologic se ajuta pacientul sa iapozitiile cerute de medic.

 Ingrijirea pacientului dupa examen         pacientul va fi ajutat sa se imbrace dupa terminareaexamenului radiologic si va fi condus la pat.        se noteaza in foaia de observatie examenul radiologicefectuat. 

2. Examenul bronhoscopic Bronhoscopia este explorarea arborelui traheo-bronsic si se face cu ajutorul

bronhoscopului rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul).

 Pregatirea instrumentelor si materialelor necesare

        se face inventarul tuturor instrumentelor necesare ; masti de

unica folosinta sau casolete cu masti sterile , manusi sterile , pense , porttampoane , oglinda frontala , seringa laringiana , tavita renala , bronhoscopul cu toate anexele sterilizate        sterilizarea componentelor aparatelor principale se facetinand cont de instructmni.

        se verifica sursa de lumina si corecta cuplare a cablurilor.        se verifica aspiratorul si etanseitatea legaturilor.

        vor fi la indemana :  flaconul de anestezie (xilina

2%) ,flaconul cu ser fiziologic , flaconul cu solutie de adrenalina 1% , serigi de 10ml de unica folosinta , tampoane , comprese de tifon.

        suprafata mesei pe care se afla instrumentarul este incalzita la

40-45 grade Celsius pentru a preveni aburirea instrumentului optic.

 Pregatirea fizica sipsihica a pacientului

        pacientul trebuie convins de necesitatea examenului asupra

riscului pe care si-1 asuma refuzandu-1 , lipsind medicul de o informatie cu greutate in diagnostic.        se creeaza pacientului un climat de siguranta pentru aasigura cooperarea lui in toate momentele examinarii , punandu-1 in legatura cu alti pacienti carora li s-au efectuat o astfel deinvestigatie.        in ziua premergatoare examinarii se executa o testare laxilina pentru a determina o eventuala alergie ; la indicatia medicului pacientul va fi sedat atat in seara premergatoare explorarii cat si in dimineata zilei respective.

        pacientul trebuie anuntat ca nu trebuie sa manance

dimineata (Ajeune).

 

        pentru anestezie este asezat pe un scaun , in mana dreapta va

tine o tavita renala , iar cu mana stanga dupa ce isi deschide larg gura scoate limba si o mobilizeaza cu ajutorul degetelor.

        in prima faza medicul anesteziaza limba ,

rofaringele si hipofaringele cu xilina 2%(spray) , urmand sa anestezieze arborele traheo-bronsic instaland picatura cu picatura anestezicul usor incalzit cu ajutorul unei seringilaringiene.

        pacientul este condus in camera de bronhoscopie.

 Participarea la efectuarea tehnicii         sunt necesare doua asistente medicale.

        prima aseaza pacientul pe masa de examinare in decubit

dorsal , cu extremitatea cefalica in extensie.

        sub umerii lui se plaseaza o perna tare care coboara

capul la 12-15cm ajuta la extensia acestuia.        orienteaza capul in directia indicata de medic pentru apermite acestuia o orientare cat mai completa.        a doua asistenta serveste medicul cuinstrumentele si materialele solicitate.

 Supravegherea pacientului dupa bronhoscopie         dupa examinare pacientul nu va manca o ora.

        asistenta va supraveghea in acest timp parametrii vitali

(T.A., puls , respiratia).

        asistenta va avea la indemana hemostatice pe care le va

administra in cazul unei hemoptizii , chiar inainte de a anunta medicul (adrenostazin, venostat).

3. Spirometria Acesta investigate consta in masurarea capacitatii vitale cu ajutorul

aparatului numit spirometru.

Spirometrul este alcatuit dintr-un cilindru gradat ce comunica cu exterioml printr-un tub de cauciuc prin care sufla pacientul. Cilindrul gradat este scufundat intr-un cilindru mai mare care este plin cu apa.

  Efectuarea tehnicii

        pacientul se aseaza pe un scaun in fata spirometrului.

        cu ajutorul unei cleme se penseaza narile ,astfel inacat aerul

sa nu poata intra sau iesi din cavitatile nazale.

        la tubul de cauciuc al spirometrului se adapteaza o piesa

bucala sterile , pacientul introduce in gura piesa si executa o inspiratie maxima urmata de o expiratie.        aerul expirat face ca cilindrul gradat sa se ridice deasupra

apei , putandu-se citi astfel valoarea aerului expirat.

            Aceasta metoda se foloseste in mod obisnuit pentru determinarea capacitatii vitale. Capacitatea vitala cu 20% mai mica decat valoarea ideala reprezinta afectiune patologica.

Capacitatea vitala cu 40% mai mic adecat valoarea ideala indica automat aparitia sau prezenta dispneei.

 4. Spirografia

            Este metoda ce utilizeaza spirograful, aparat ce permite inregistrarea grafica a volumelor statice si dinamice. Cele mai utilizate aparate sunt:

          - aparatul Eutest , cu circuit deschis - bolnavul inspirand aer                atmosferic si pe care il expira in aparat          - aparatul Godart are circuit inchis          - pneumotestul- aparat electronic compiuterizat. Exista doua variante ale acestui test:          - una in care efortul se face treptat          - una in care efortul are aceeasi intensitate  Pregatirea pacientului     psihica si fizica

        pacientul este informat asupra importantei tehnicii

        va fi Ajeune sau testul se face la 3-4 ore dupa masa.

        cu 24 h inaintea testului nu se administreaza medicatie

excitanta sau inhibitorie a centrilor respirator 

        cu 30 minute inainte de test se face repaus fizic.

        pacientului i se da piesa bucala si i se penseaza nasul.        este pus sa inspire si sa expire de cateva ori pentru a seobisnui.        se trece la inregistrarea valorilor obtinute.

        dupa tehnica se noteaza varsta , sexul , inaltimea , greutatea ,

temperatura camerei , umiditatea si presiunea atmosferica.

    Interpretarea datelor            Valorile obtinute pe diagrama se compara cu valorile din tabele CECO.

        Valorile normale trebuie sa fie cuprinse intre 70-80% dinvalorile standard.        Pentru diagnostic se calculeaza capacitatea vitala , VEMS ,indicele TIFFNEAU (indice de permeabilitate bronsica) , ventilatia maxima indirecta: VEMS x 30/100.        Valorile mai mici de 70% din tabelul CECO indica miscarea

mobilitatii cutiei toracice sau reducerea parenchimului pulmonar saureducerea elasticitatii si permeabilitatii cailor respiratorii

In cazul spirografiei asistenta medicala urmareste si noteaza in timpul efortului si dupa efort urmatorii parametrii:

- parametrii respiratori ( consum de oxigen , eliminarile de bioxid de carbon , ventilatia pulmonara)- parametrii cardiaci (puls , tensiune arteriala , E.K.G.)- parametrii umorali (saturatia de oxigen in sangele arterial)

Interpretarea consta in compararea parametrilor in repaus cu cei de efort.

5. Probe ventilatorii Probele ventilatorii urmaresc evidentierea formelor incipiente de boala si

determina modul in care aparatul respirator satisface nevoile de oxigen ale organismului in stare de repaus, sau in cazul unei supreaincarcari fimctionale inscopul stabilirii capacitatii de munca.

 V-C. (volumul curent) -reprezinta cantitatea de aer mobilizata in timpul unei inspiratii si expiratii obisnuite in conditii de repaus.V.C. -500 cm de aer

 V.I.R. (volumul inspirator de rezerva) – reprezinta aerul introdus printr-o inspiratie fortata dupa un expir normal.V.I.R. = 1500-2000 cm

 V-E.R. (volumul expirator de rezerva) — reprezintaaerul expirat fortat dupa o inspiratie normala.V.E.R= 1000-1500 cm

 C.V. (capacitatea vitala) - reprezinta capacitatea maxima de aer care circula prin plamani la amplitudine maxima. Aceasta variaza in functie de varsta , sex , inaltime si de gradul de antrenament.C.V. = V.C. + V.I.R. + V.E.R.

 V.R. (volumul rezidual) - reprezinta volumul de aer ramas in alveole. Poate fi expulzat prin deschidereatoracelui.V.R. = 1500cm

 C.P. T. (capacitatea pulmonara totala)C.P.T. = C.V. + V.R.

 V.EM.S. (volumul expirator maxim pe secunda) - reprezinta vaolumul maxim de aer eliminat in prima secunda a unei expiratii fortate si dupa o inspiratie fortata.

 V.E.M.S. = 1600-5600cm

Acesta se poate raporta la capacitatea vitala (C.V.) sub forma indicelui Tiffeneau; valoarea normala a acestuia fiind 70% din C.V.Formula de calcul este V.E.M.S./C.V. x 100

6. Probe farmaco-dinamice Aceste probe depisteaza tulburarile de motricitate bronsica si se utilizeaza de

obicei in formele latente din astmul bronsic. Materiale necesare:

•   Spirograf

•   Substante bronhodilatatoare sau bronhoconstrictoare

•   Trusa de urgenta

 Testul bronhoconstrictor Se utilizeaza ca substanta bronhoconstrictoare acetilcolina 1% sau histamina

1% sub forma de aerosoli timp de trei secunde.

Testul se face prudent , bolnavul trebuie urmarit cu atentie pentru ca aceste substante pot induce o criza dispnee , ceea ce impune a se administra imediat aerosoli cu adrenalina sau alt derivat similar.

Interpretare:Daca V.E.M.S. scade cu mai mult de 10-15% fata de valoarea initiala atunci raspunsul farmaco-dinamic este bun. Bolnavii astmatici raspund pozitiv acestei probe si de regula V.E.M.S -ul scade cu peste 20%. 

 Testul bronhodilatator Este cel mai utilizat. Dupa determinarea V.E.M.S.-ului se administreaza

pacientului adrenalina 1% sub forma de aerosoli.   Se racordeaza la spirograf pentru a repeta V.E.M.S.-ul fie imediat , fie dupa o

pauza in functie de eficienta maxima a substantei administrate.Interpretare:Daca V.E.M.S.-ul creste cu peste 10% fata de valoarea initiala atunci

raspunsul farmacodinamic este bun. La bolnavii astmatici si cei bronsici valoarea creste cu peste 20%.

 7. Determinarea concentratiei gazelor Obiectivarea insuficientei respiratorii se face curent prin:

 Determinarea SaHbO2% (saturatia oxihemoglobinei) - valoarea normala a acesteia este de 95% si se realizeaza prin metoda oximetriei directe pe sange prelevat din artera , la adapost de aer.

 Determinarea PaO2 (presiunea partiala a oxigenului) din sange arterial.Valoarea normala a PaO2 este de 91mmHg. Scaderea sub 95% aSaHbO2 si sub 91mmHg a PaO2 exprima hipoxemie si obiectiveaza insuficienta respiratorie.

 Determinarea PaCO2(presiunea partiala a bioxidului de carbon din sangele arterial) Se realizeaza cu metode variate , cea mai curent utilizata fiind metoda Astrup. Valoarea normala a PaCO2 este de 40(+-)2mmHg Cresterea PaCO2 peste 45mmHg evidentiaza hipercapnie, element deseori insotitor al insuficientei respiratorii.

 Determinarea pH-ului  Se foloseste metoda electrometrica cu ajutorul unor aparate numite pH-metre.O scadere a pH-ului sub 7.35- limita inferioara a normalului - obiectiveaza acidoza respiratorie corelata cu unele forme de insuficienta respiratorie.

8. Oxigenoterapia

Scopul oxigenoterapiei este acela de a imbogati concentratia de oxigen din aeml inspirat in vederea combaterii starii de hipoxie.

Trcerea oxigenului de la plamani in sange este conditionata de:                         -presiunea partiala a O2 in aerul inspirat coeficientul de                            solubilitate al oxigenului                          -starea parenchimului pulmonar starea peretelui alveolar

 Surse de oxigen

        Statia centrala de O2

        Microstatii

        Butelii de O2

 Precautii in utilizarea surselor de oxigen

        Pentru ca O2 favorizeaza combustia prezenta trebuie

atentionata

        Pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului

fumatului , surselor de foc sau uleiurilor.

        Se vor verifica echipamentele electrice din incapere

        Aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in

partea opusa a sursei de O2        Buteliile de O2 vor fi plasate in pozitie verticala pe unsuport si fixate pe perete cu inele metalice departe de calorifer sau soba.        Cunoastera de catre personalul care manevreaza oxigenul , a

locului de amplasare a extinctoarelor si a modului de utilizare aacestora. 

 Metode de administrare a oxigenului

        Prin sonda nazala- este metoda cea mai des intalnita,

permitand administrarea oxigenului  in concentratie de 25-45%. Poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung , dar nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale.        Prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat). Permiteadministrarea oxigenului in concentratie de 40-60% , accentueaza starea de anxietate mai ales la copii , poate cauza iritatitegumentului fetei. Este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseitatea mastii. Nu se utilizeaza la pacientii cu arsuri la nivelul fetei.

                Prin ochelari nazali. Sunt prevazuti cu doua sonde ce se

introduc in ambele fose nazale. Se utilizeaza in general la copii si pacienti agitati.        Prin cortul de oxigen sau izoleta. Este metoda foarte desutilizata la copii. Concentratia oxigenului nu poate depasi 50%. Are dezavantajul ca atmosfera sub cort se incalzeste si se supraincarca cu vapori datorita faptului ca pacientul inspira si expira in acelasi mediu.Oxigenul inhalat nu poate fi umidificat deoarece a trecut prin instalatia de racire ce se afla in interiorul cortului. Necesita o supraveghere mai atenta deoarece cortul poate fi dizlocat de catre pacient.

 Materiale necesare

        Sursa de oxigen.

        Sonda nazala , masca , ochelari.

        Umidificator cu apa sterila 2/3 si 1/3 alcool.

        Romplast pentru fixarea sondei.

 Rolul asistentei in administrarea oxigenului

        Pregateste psihic pacientul.

        Pozitionarea corecta a pacientului.

        Verificarea instalatiei.

                           - Dezobstruarea cailor respiratorii.

 

        Amplasarea echipamentului.

                                         - Masurarea sondei de la nas la tragus.

                Umezeste sonda cu apa sterila .

                                   - Introduce sonda si o fixeaza.        Fixarea debitului de oxigen tinand cont de indicatia

medicului        Aprecierea raspunsului terapeutic (culoarea tegumentelor ,respiratia , puls).

        Supravegherea pacientului pentru depistarea eventualelor

complicatii.

        Supravegherea echipamentului de administrare a

oxigenului.

        Acordarea suportului psihic.

        Mobilizarea periodica a sondei.

        Scoate sonda o data pe zi si o introduce in cealalta nara.

        Curata echipamentul la terminarea tehnicii .

 Incidente si accidente         Daca recipientul pentru umidificare se rastoarna , lichidulpoate patrunde in caile respiratorii asfixiindu-1 prin bronhoembolie de aspiratie.        Utilizarea prelungita de oxigen si cu un debit marit poateconduce la iritarea locala a mucoasei nazale , edem alveolar , hemoragie intraalveolara , atelectazie.                Patrunderea oxigenului in esofag duce la distensieabdominala.

 II F TRATAMENT , EVOLUTIE , PROGNOSTIC

Tratament  In cazul insuficientei respiratorii acute -   reanimare respiratorie se impune

imediat si urmareste:

        Dezobstruarea cailor respiratorii si anume:Tractiunea limbii pentru a se evita alunecarea ei   posteroara ,

cauza frecventa de asfixie.Pozitia bolnavului in decubit ventral sau lateral cu capul mai jos

decat trunchiul , pozitie ce favorizeaza eliminarea secretiilor si previne caderea limbii posterior , sau pozitie ortopneica ce favorizeaza respiratia.

Intubarea traheala , aspiratia secretiilor.Umidificarea aerului.

        OxigenoterapiaTerapie folosita pentru combaterea hipoxiei (6-81/minut)

        Traheostomia - Metoda indicata in obstructii acute ale cailorrespiratorii superioare datorate unor traumatisme , inflamatii sau prezentei unor corpi straini.        Ventilatie mecanica utilizata in cazuri grave.

                Tratamenrul medicamentos ce consta in administrarea de

analeptice respiratorii , miofilin , mucolitice , proteolitice si antiinfectioase. In aceasta forma morfina si barbiruricele care pot produce moarte subita prin deprimarea centrului respirator bulbar sunt contraindicate. Nu se administreaza oxigen in caz de retentie de CO2 pentru a nu agrava hipercapnia.

  In cazul insuficientei respiratorii cornice    - tratamentul in

aceasta forma are in vedere:

        Oxigenoterapia ce duce la corectarea hipoxemiei

(1-31/minut)

        Tratamentul obstructiei bronsice se face cu bronhodilatatoare

(teofilina) , corticoizi (HHC) 100mgla6-8oreI.V.

 

        Tratamentul infectiei bronsice utilizeaza antibiotice

conform antibiogramei (doxiciclina , ampicilina , gentamicina)

        Controlul secretiilor bronsice se face prin tratarea corecta a

infectiei , printr-o hidratare adecvata , utilizarea de mucolitice (mucosolvin si bronhexin)

        Tratamentul hipertensiunii pulmonare si cordului

pulmonar cronic ce consta in administrarea de diuretice si digitala (furosemid , digoxin)        Intubatia si respiratia asistata impusa in cazuri grave (stopcardio-respirator)        Corectarea deficientelor nutritionale printr-un aport caloric de35-40cal/kg la 24h.        Gimnastica respiratorie. 

  Rolul asistentei medicale in ingrijirile pacientilor in   urgenta  

        Controlul si asigurarea permeabilitatii cailor aeriene.        Aplicarea masurilor de urgenta privind combatereainsuficientei  respiratorii.        Mentinerea pacientului in pozitia ortopneica.

        Identificarea factorilor care contribute la exacerbarea

manifestarilor clinice si indepartarea lor.

        Internarea pacientilor in stare grava

        Suplinirea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale

afectate.

        Asigurarea suportului psihic.

        Administrarea tratamentului prescris de medic in functie de

etiologie.

        Observarea unor efecte secundare (tahicardie , aritmii ,

greata).        Masurarea functiilor vitale si notarea lor in foaia deobservatie (reevaluare la 15 minute).

        Determinarea presiunii partiale a oxigenului (Pa02), a

C02  (PaC02) si a valorii pH-ului sangvin la o ora.        Interventie de urgenta in starile decompensate.        Recoltarea probelor sangvine pentru laborator.

        Hidratarea corespunzatoare pentru fluidificarea

secretiilor.

 Rolul asistentei medicale privind educatia   pacientului in respectarea tratamentului la   domiciliu.

                Modul de administrare a tratamentului la domiciliu

                Efectele secundare ce pot surveni        Regimul alimentar din timpul tratamentului cu corticoizi        Masuri de prevenire a crizelor (evitarea factorilor favorizanti).

        Importanta consumului de lichide.

        Modul de intretinere si utilizare a aparatului de aerosoli.        Necesitatea curelor balneo-climaterice (saline).

        Regimul de viata echilibrat.

        Gimnastica respiratorie.

                Toaleta cavitatii bucale dupa expectoratie si varsatura.

 Profilaxia Consta in combaterea si tratarea tuturor cauzalor pulmonare si

extrapulmonare care pot determina decompensari respiratorii.

Evolutie Depinde de afectiunea cauzala. In final se ajunge frecvent la cordul pulmonar

cronic care poate aparea prin doua mecanisme: Mecanism respirator (hipoventilatie alveolara) care duce pe cale reflexa

la vasoconstrictie pulmonara. Cand este generalizata aceasta antreneaza tulburari organice aparand hipertensiunea pulmonara.

      

 Mecanism circulator cu reducerea capilarelor pulmonare.Indiferent de forma clinica , insuficienta respiratorie odata aparuta , reflecta

evolutia invariabila catre exitus.Toate infectiile acute sau afectiunile care reduc si mai mult functia

respiratorie precipita evolutia, grabind deznodamantul. 

Prognostic Este in functie de reversibilitatea bolii de baza:

  Bun in astul bronsic.  Sever in disfunctii obstructive Foarte sever in insuficientele respiratorii restrictive.

  

II G EDUCATIA PENTRU SANATATE 

Educatia pentru sanatate trebuie sa aiba ca obiectiv prevenirea afectiunilor respiratorii prin protejarea aparatului respirator si calirea organismului.

 Masuri de profilaxie primara

                 Mentinerea unei bune pozitii a corpului.

        Practicarea exercitiilor fizice si a sportului.        Tratarea deformarilor musculo-scheletice din regiunea        toracica (deviatii ale coloanei vertebrale , vicii de atitudine ,sechele posttraumatice sau de alta natura) prin gimnastica corectiva sau tratament chirurgical.

        Evitarea fumatului deoarece acesta perturba functiile

fiziologice de autocuratire a cailor respiratorii , scade randamentul muncii fizice si intelectuale , performantele sportive , favorizeaza dezvoltarea unui numar mare de imbolnaviri.        Evitarea consumului de alcool si droguri-acestea inhibaactivitatea centrilor respiratori.

        Respectarea unui regim de viata si munca echilibrat

combinand activitatea fizica si intelectuala.        Evitarea eforturilor fizice intense si a stresului.        Evitarea respiratului pe gura in anotimpul rece si umed.        Evitarea schimbarilor bruste de temperatura.        Purtarea de imbracaminte corespunzatore anotimpului.        Calirea generala a organismului prin factori naturali.        Alimentatia echilibrata in proteine , glucide , lipide si bogatain legume si fructe.        Evitarea contactului cu persoane care prezinta afectiunirespiratorii.        Evitarea aglomerarilor mai ales in cursul epidemiilor gripale ,virale. 

        Tratarea precoce a afectiunilor cailor respiratorii

superioare.

        Tratarea afectiunilor care au rasunet si asupra aparatului

respirator (anemii , infectii , insuficienta cardiaca).

        Combaterea obezitatii.

        Evitarea mediului poluant.        Prevenirea tuberculozei.

BIBLIOGRAFIE

GHID DE NURSING - As. LUCRETIA TITIRCA

URGENTE MEDICO-CHIRURGICALE -

                                                     -As. LUCRETIA TITIRCA

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI -                                  -   PROF .DR. I.C. VOICULESCU

- PROF .DR. I.C. PETRICUPEDIATRIE TRATAT- -EUGEN PASCAL CIOFU -CARMEN CIOFU