INVESTIGATORUL Aprilie

5Coloana a cincea

InvESTIgAToRuL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro 1

INVESTIGATORULINTERVIU EXCLUSIV TUDOREL FILIMON

Povestea Comisarului Moldovean, Ardelean şi Ungurean continuă cu un nou film: "Supravieţuitorul de la Ministerul Culturii".

APR

ILIE

201

0

0,5 l

ei

ANUL

IV , N

R. 6

(27)

Nu trage, dom' Semaca, sunt eu,

Nea Popa de La Bloc!

®

din primăvară până-n toamnă

2 InvESTIgAToRuL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

Investigatorul este o marcă înregistrată. Toate

materialele publicate în această revistă reprezintă

proprietatea grupului de presă Investigatorul şi sunt

protejate de legile dreptului de autor. Reproducerea

lor se face doar cu acordul scris al Investigatorul

SRL. Rubricile Playback, Departamentul Securităţii

Presei, Mens Sana, “...şi alte alea...”, sunt pamflete

şi vor fi tratate ca atare. Pentru a vă abona la

publicaţia INVESTIGATORUL, vă puteţi adresa

oricărui oficiu poştal din ţară. Preţul de 0,5 lei se

aplică doar pentru revistele vândute prin intermediul

reţelelor de distribuţie.

Investigatorul SRL , str. 11 iunie nr. 7, et.1, ap.2, sector 4, BucureştiDirector General: Emil POP

mobil: [email protected]

ISSN 1584-6202tiraj: 20.000 exemplareTel/fax 021-317.90.74

Flacăra violet loveşte din nou. De această dată în tabăra Cocoşilor şi găinilor din preajma preşedintelui "sistemului ticăloşit".

Autorul romanului

"Sunt un om pământean şi

mă interesează decât

Bucureştiul şi atât" a

constatat că "sumele alocate transportului în comun sunt

infirme".

Tătăiţă, pot şi eu să asist la procesul de

divorţ al lui Nuţi Udrea?Nu, dragul meu, îl

vezi şi tu la televizor ca toată lumea!

Având o relaţie foarte bună

cu cadrele didactice, m-au sunat o profesoară de română...şi

mi-a spus că nu îi place echipa nouă din conducerea PSD care am avut o

serie de probleme cu ei!

INVEST

IGATO

RUL®


tEoria ConSpiraŢiEi


Care va să zică, în loc să de-rive guvernul din majoritatea reprezentaţ ie i naţionale, deri-vă unanimitatea

acesteia de la guvern. Şi asta se întâmplă, re-gulat, în cazul cel mai bun, din trei în trei ani; adică cu un an mai puţin decât o legislatură întreagă... A căzut un guvern şi a venit altul, în-dată, toată administraţia ţării, şi cea de Stat, şi cea de judeţ, şi cea comunală -de la prefecţi şi secretari generali de ministere, până la cel din urmă agent de poliţie şi până la moaşa de ma-hala -se înlocuieşte, ... pentru mai mare expe-ditivitate chiar pe cale telegrafică. O clientelă pleacă, alta vine; flămânzii trec la masă, sătuii la penitenţă. Şi asta aşa mereu şi pe rând din trei în trei ani, ba şi mai des uneori.De la o administraţie astfel recrutată şi consti-tuită pe termene provizorii, se înţelege că nu-mai seriozitate şi scrupuluri nu se pot pretinde. Toţi oamenii de afaceri, începând de la aren-daşul care plăteşte milioane arendă şi sfârşind cu micul precupeţ, care învârteşte în mizerele-i daraveri abia câţiva lei, sunt rançonnés (siliţi să plătească răscumpărarea), în proporţie, de către aceşti baroni feudali mari şi mici, cari se numesc agenţii administraţiei Statului român. Şi oamenilor de afaceri asta trebue să le con-vină; în aşa stare de lucruri, numai astfel pot exploata fără nicio sfiială -poate nedreptăţi mare pe mic, poate înşela mic pe mare- puţini reducând în mizerie pe mulţi. Rar, din când în când, ca pentru paradă de lux, se aruncă un homme á la mer (un om aruncat în mare = aca-rul Păun) -cine ştie ce nenorocit agent care, lipsit de cel mai elementar tact, a făcut prea brutal o flagrantă delapidare sau s-a lăsat prea stângăceşte mituit. Încolo, sistema lucrează fără supărare pe toată linia, afară de netăgă-duite rare excepţii onorabile. De aceea, cu un zâmbet plin de amărăciune, Românul numeşte ţara lui patria bacşişului şi hatârului. Cu aşa parlamente se fac legi peste legi -cu aşa ad-ministraţie se aplică. Justiţia?... Judecătorii de pace şi membrii tribunalelor de primă instanţă, afară de prezidenţi, sunt amovibili, ca şi agenţii şi funcţionarii ordinari. În justiţie, poporul n-are încredere; ea are, astfel, autoritate, dar nu şi prestigiu; şi între această justiţie fără prestigiu şi poporul sceptic, se resfaţă formidabila şi ex-cesiv numeroasa clasă a avocaţilor -cea mai prosperă în România după a arendaşilor mari. Avocaţii constituiesc grosul intelectualilor; cla-sa lor este pepiniera cea mare a bărbaţilor de Stat. Să vedem acuma cum se fac în Statul ro-

mân educaţia şi cultura publică, în ce scop se fac şi ce rezultate dau.Toate şcoalele, de la cele populare până la Universităţi -şcoale primare, secundare, pro-fesionale, agricole, comerciale, de popi, de moaşe, de muzică, de alte arte, facultăţi de toate ramurile culturii înalte -toate dau mai mult sau mai puţin d'emblée (din capul locului) absolvenţilor lor drepturi la dignităţi şi funcţiuni publice. Astfel, şcoala română, în loc de a fi un mijloc de educaţiune şi cultură a poporului şi a claselor dirigente, devine un canal de scurgere al poftelor de întâietate între cetăţenii, de eftină parvenire, de scutire de îndatoriri, de sporire de drepturi şi privilegii. Şi din ce în ce, din gradul cel mai de jos până la cel de sus, şcoalele sunt nişte fabrici de funcţionari, de salariaţi publici şi de avocaţi -o pletoră de semidocţi, fără carac-tere, fără omenie, adevăraţi cavaleri de indus-trie intelectuală, cărora le trebuesc numaidecât onoruri cât de multe fără nici un merit şi câştig cât de mare fără multă osteneală.Aceste fabrici alimentează oligarchia publică ce stăpâneşte exclusiv ţara românească. Din aceste fabrici iese şi se premeneşte şi creşte, în oarba luptă de concurenţă pentru repurta-rea rangurilor, distincţiunilor şi profiturilor, oli-garchia de aventură. An cu an apar proaspeţi pe arena publică, în poze teatrale, teoreticie-nii, reformatorii şi patrioţii, placizii făuritori de sisteme noue, instigatorii exaltaţi, şovinişti, naţionalişti, iredentişti, antisemiţi, xenofagi, călărind pe întrecute fiecare pe calul său de bătaie, spre uimirea naivei trândavei plebe, servanta oligarchiei. Familiile sărmane din ple-bea orăşenească, lipsite de orce mijloace de producţie, trăind din mică precupeţie, or din slujbe sau slujbuşoare, or din cârciumăritul de mahala, ori din meserii mai puţin uşor de măr-turisit -toate aspiră, graţie şcoalelor naţionale, să-şi vadă copiii cât mai degrabă, după vârsta majoratului, în cel mai rău caz funcţionari; în cel mai bun, măcar deputaţi ministeriabili, dacă nu chiar miniştri... Şi, ca la cele mai absurde loterii, şi aci, nu toate iluziile sunt amăgite.Aşa se recrutează oligarchia care stăpâneşte ţara românească. Nu este o oligarchie măcar statornică, de tradiţie istorică, de bravură, de obligaţiuni morale, de nobilitate, ori de merite; este o oligarchie mutabilă, de perpetuă preme-neală, accesibilă oricui prin nemereală, prin loterie, prin aventură. Îndrăzneală multă, lipsă de orce scrupuluri, renunţare la demnitate per-sonală, la onoarea familiei, infamie chiar, dacă trebue, şi puţintel noroc -şi cariera strălucită e gata. Aşa se face concurenţa; aşa se parvine; aşa se intră în rangurile nobiliare ale oligarchi-ei române. Astfel dar, nici un salt social de la

o generaţie la alta, oricât de enorm, nu este exclus. Dintr-un fiu de ţârcovnic iese un bărbat de Stat care umple lumea cu personalitatea sa marcantă; dintr-un fiu de familie istorică, mari boeri până ieri, iese un escroc, care moare vic-tima viţiului, când a scăpat de puşcărie, graţie intervenţiei rudelor influente; dintr-un copil de cârciumăraş, un avocat ilustru, care, în câţiva ani, din sărac lipit, ajunge milionar; dintr-un fiu al unui ministru remarcabil, un mititel agitator, trepăduş electoral, la solda unui ambiţios poli-tic deja ajuns la culme, fost odinioară fecior în casă la casa răposatului ministru.Asta, în ţara românească, se numeşte cu tot seriosul sistemă democratică... Şi oligarchia asta, semicultă sau, în cel mai bun caz fals-cultă, pe cât de incapabilă de producţie utilă or de gândire, pe atât de lacomă la câştiguri şi onoruri, îşi arogă puterea întreagă a Statului: cu o crudă şi revoltătoare neobrăzare, ea tă-găduieşte ţăranilor (imensei mase, supusă şi cuminte producătoare a avuţiei naţionale), sub pretextul ignoranţei şi lipsei lor de maturitate politică, orce drept de amestec, fie măcar pur consultativ, la cârmuirea intereselor lor, la diri-jarea destinelor lor. Împărţită în două bande, ce se numesc cu pretenţie “istorice" - liberal şi conservator - bande mai nesocotite decât nişte seminţii barbare în trecere, fără respect de lege, fără milă de omenire, fără frică de Dumnezeu -această oligarchie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut ieri, preface mâine legile făcute azi, ca poimâine să le calce şi pe acelea, fără spirit de continuitate şi fără altă sistemă decât numai împăcarea momentană a exclusivelor ei inte-rese, pentru perpetuarea sacrei organizaţiuni numite aci democratice.Se-nţelege de la sine că tot ce spunem şi aci priveşte generalitatea; fireşte, între politicienii români şi în rândurile profesiunilor liberale, se găsesc şi mulţi oameni de inimă, de caracter şi de ispravă; ei văd şi deplâng, ca şi noi, răul patriei; dar, pierduţi în mulţimea celor răi n-au puterea să răstoarne blestemata sistemă, în care sunt ţinuţi captivi, cu zălogirea intereselor lor vitale...Iată ce se petrece d-asupra; ceea ce se petre-ce de-desubt am spus, şi lumea uimită asistă la prăpăstiosul faliment al oligarchiei de strân-sură din România, la catastrofa care era inevi-tabilă. Care ar fi leacul la aceste adânci rele?.. PS: V-am păcălit! Nu este editorialul meu! Este un text scris de mereu actualul Ion Luca Caragiale în anul 1907, adică acum 103 ani!

Emil POPDirector Investigatorul

Din primăvară până-n toamnă


DepartamentulSecuritatiipreSei

ucigaşul ucisUnul dintre marii şacali ai presei din Ro-mânia a fost dat afară de către patronul său. Răzvan Corneţeanu a fost folosit de către Dinu Patriciu pentru a scoate oa-menii de la publicaţiile Ringier şi apoi a fost concediat. Lui Patriciu îi place trăda-rea dar îi dă afară pe trădători.Un mincinos patentat atunci când îşi pre-zenta realizările de la Adevărul, Răzvă-nel a dat un comunicat de presă sub for-ma unei presupuse scrisori, de o "mare sinceritate", trimisă către foştii colegi. În scrisoare se plânge ca o lele că patronul l-a minţit.Iată ce alte mesaje am mai găsit noi în scrisoarea unuia care se intitulează cel mai bun manager de presă din România, dar care este de fapt un individ mediocru, nu doar fără condei, ci şi agramat:- Dinu Patriciu datorează bani unor mafi-oţi lipsiţi de scrupule;- Răzvănel are o serie de regrete;- Corneţeanu scrie "propietar" în loc de "proprietar", adică nu prea îşi făcea te-mele la gramatică atunci când era mic;- fostul manager are probleme grave de exprimare: "Am fost urmărit, ascultat, ameninţat, furat maşini, pus în pericol familia";- omul este convins că acea casetă cu Băsescu care loveşte un copil este un fals.domnule procuror, raportez: Intere-sant ar fi de văzut cum a reuşit Răzvănel performanţa de a fi jefuit de două maşini Lexus de teren, la interval de numai 24 de ore, în luna decembrie 2009. În ace-laşi timp, ar trebui să ne spună Corne-ţeanu şi la câte zeci de milioane de euro se ridică "gaura" financiară pe care i-a tras-o lui Patriciu cu Adevărul Holding.

Itsy Bitsy SpiderPiţipoanca care conduce postul de radio pentru copii Itsy Bitsy se laudă pe site-uri cum le-a dat ea peste bot celor de la McDonalds. Ea susţine că le-ar fi refuzat banii "ca să doarmă noaptea fericită" şi că ea face publicitate doar produselor sănătoase. Pe piţi o cheamă Nadia şi este nevasta lui Felix Tătaru, patronul de la GMP Advertising, firma de publicitate de casă a preşedintelui Băsescu."Am refuzat bani de la McDonald's de 3 ori, dar noaptea dorm liniştită!", decla-ră cu emfază femeia. Vă daţi seama ce neliniştită ar fi dormit ea dacă ar fi dat reclame la hamburgeri şi la băuturi car-bogazoase?! Aproape la fel de neliniştită ca în cazul în care ar fi pierdut Băsescu alegerile. Dacă motanul Felix Tătaru nu ar lua grămezi de bani din campaniile electorale, nu ar avea Nădiuţa cum să ţină coada atât de pe sus!

domnule procuror, raportez: Câte ex-cremete politice a servit cu polonicul so-ţul femeii pentru ca ea să îşi permită să facă mari gesturi de "moralitate"...

Reclamă mincinoasăConcurenţa dintre trustul de presă con-dus de Dan Voiculescu şi cel condus de Adrian Sârbu a scos din nou scântei!Ziarul "Săptămâna Financiară" al lui Voi-culescu a ieşit pe televiziune cu un vi-deoclip în care se afirma că ar fi "liderul absolut al presei economice". O reclamă mincinoasă, au considerat cei din trustul de presă scrisă al Pro TV, câtă vreme Zi-arul Financiar are cel mai mare tiraj de pe nişă.Potrivit celui mai recent Studiu Naţional de Audienţă (SNA), publicat în februarie 2010, “Săptămâna Financiară” este cel mai citit săptămânal de business din Ro-mânia, cu o audienţă medie de 305.000 în intervalul octombrie 2008-octombrie 2009. De cealaltă parte, Ziarul Financiar, editat de Publimedia, este cel mai citit cotidian de business, cu 242.000 cititori per edi-ţie, în perioada octombrie 2008-octom-brie 2009.domnule procuror, raportez: După ce au fost "pârâţi" la CNA, oamenii lui Voicu-lescu au retras rapid videoclipul!

Trandafirul portocaliuTeo Trandafir a dispărut de pe ecranele televizoarelor ca moderator, dar se în-toarce în postura de candidat la alegerile pentru postul de deputat în Colegiul 19, Bucureşti.La "întrecerea" care va avea loc pe 25 aprilie, singurul contracandidat al "tele-viziunei" este pecista Liliana Ghervasuc Minca, fost director al Loteriei. domnule procuror, raportez: La ba-nii curaţi şi murdari pe care îi învârt cele două politruce, alegătorii se vor simţi ca la o masă de alba-neagra!

Şpiţ după şpriţ"Vlădescu e ciufut, căpos şi nu ascultă!", a declarat Andrei Gheorghe după ce a luat un şut în dos de la ministrul Finan-ţelor. Sebastian Vlădescu nu l-a suportat pe fostul om de televiziune mai mult de 21 de zile.Principala problemă a fostului director de comunicare de la MF, Andrei Gheorghe, a fost că din nou l-a prins Rutiera cu şpri-ţul în nas la volan. De această dată nu i-a mai scuipat pe poliţişti, dar nici nu a vrut să sufle în fiolă.domnule procuror, raportez: Când a fost prins cu şpriţul în nas, Gheorghiţă a făcut un întreg circ despre cum Codul Rutier îi încalcă lui drepturile pentru că îl obligă să sufle în fiolă. Cât de neno-rocit trebuie să fii ca să bagi un text ca acesta?!

o nouă Românie LiberăDan Grigore Adamescu, şmecheraşul care a pus mâna pe magazinul Unirea, este acţionar şi conduce direct, sau prin intermediari, ziarul "România Liberă".De curând, după "lupte seculare care au durat câteva luni", ziarul s-a relansat în-tr-o nouă formulă grafică.Oficial s-a anunţat că pentru relansare Adamescu va scoate de la puşculiţă 2,5 milioane de euro. Posibil, dar nu proba-bil!Până una alta, Mario Garcia, cel care l-a dirijat pe românaşul care a redesenat zi-arul, a încasat 4-500.000 de euro pentru această operaţiune.În acest fel, pentru "numai" o jumătate de milion de euro, România Liberă şi-a pier-dut identitatea grafică, dar s-a ales şi cu un design foarte de tabloid.domnule procuror, raportez: Apa, ae-rul şi... Adamescu sunt elemente veşnice în natură!

Şi cu trădări, şi cu insolvenţăCaţavencu SA a depus, la începutul lunii martie, la Tribunalul Bucureşti, o cerere de intrare în insolvenţă.După ce un mare număr de redactori au "dezertat" şi au plecat să facă o publica-ţie-clonă, Academia Caţavencu este în situaţia de a rămâne şi fără firmă!domnule procuror, raportez: La ce datorii are firma, mişca-rea este făcută probabil pentru a-i lăsa pe creditori cu ochii în soare!

ce Mândruţă era StoicescuSurse din Antena 1 susţin că Dan Voi-culescu s-ar fi implicat personal pentru scoaterea de la Observatorul de seară a cuplului Alessandra Stoicescu - Lucian Mândruţă.Propunerea linşajului a venit de la Came-lia Voiculescu. Fiica lui Dănuţ, care preia încet-încet frâiele afacerilor familiei, şi-a vizitat tatăl să îi spună că s-a săturat de cât de des apar cei doi prezentatori în publicaţiile de scandal: Stoicescu împre-ună cu medicul căruia "i-a stricat casa", iar Mândruţă cu o mândruţă de mânuţă. Alta decât nevasta lui.domnule procuror, raportez: Vorba aceea, nu poţi să fii şi cu sufletul în rai şi cu trupul la pupitrul Observatorului de la Antena 1!

Puterea - "gardianul" reloaded, La Clubul Diplomaţilor, a fost lansat cu mult fast, în data de 14 martie 2010, un nou cotidian. Îi zice Puterea. De care pu-tere o fi vorba, încă nu se ştie. Unii zic că e vorba de puterea lui Hrebe de a in-terveni acolo unde-l doare, alţii că e vor-ba de puterea masonică de a aduna trei foşti şefi de stat într-un eveniment ca să


DepartamentulSecuritatii

preSei

transmită mesajul nu ştiu cărei Loje. Nu-mai de puterea presei (a patra, a cincea, a nu se mai ştie câta) nu e vorba. Cert e că nici nu a apărut bine şi cotidianul cu pricina e deja puternic contestat. Unii îi zic chiar "Putoarea", pentru că, aşa cum comentează chiar proprii angajaţi, nimic nu miroase a bine pe acolo. La Clubul Diplomaţilor au venit cu mic, cu mare, numai cei agreaţi de conduce-rea noului titlu, Puterea, al vechiului ziar, Gardianul. Adică trei foşti şefi de stat: Gorbaciov, Iliescu şi Constantinescu. Pentru decor, au mai fost aduse şi o puzderie de personalităţi, la grămadă cu staruri, starlete şi vedete ale momentului: Bogdan Baltazar, Georgiana Pogonaru, Florentin Tucă, Christian Ciocan, Ovidiu Tender, Florin Georgescu, Ovidiu Chiro-vici, George Butunoiu, Radu Moraru, Gri-gore Cartianu, Cozmin Guşă etc.Primul număr al ziarului a fost adus cu elicopterul pe peluză şi i-a fost înmânat lui Gorbaciov, care s-a pozat puţin cu el, după care s-a retras pentru interviul acordat numai celor de la Realitatea TV. Cei de la B1 şi Antena 1 au rămas moflu-ji, pentru că taica Gorby a pretextat că e obosit şi, deşi e rus, a şters-o "englezeş-te". Pentru milionul de euro pe care cică l-ar fi primit în schimbul acestei lansări, putea să facă şi el un efort mai mare!Separat de costul aducerii lui Gorby, cu-metria de la Clubul Diplomaţilor cică ar fi costat 200.000 de euro. De unde? Mis-ter! Alecu Racoviceanu lasă de înţeles că în spatele afacerii ar fi un grup german. Care anume, nu mai spune, păstrând o tăcere suspectă.Cert este că, într-un SMS dat lui Sorin Oancea, Hrebenciuc îi scria acestuia, chiar în ziua lansării: "Sorine, te rog să nu boicotaţi noul ziar Puterea..." şi "îţi ga-rantez că nu este nici ziarul lui Vîntu... nici al meu. Mulţumesc. Viorel". Faza tare este că Hrebenciuc recunoaşte SMS-ul, dar Oancea nu. Alte surse spun că Dan Voiculescu i-ar fi cerut lui Oancea să boicoteze lansarea noului ziar pentru că unul dintre cei implicati în noua aface-re ar fi Mihai Craiu, fost director plecat cu scandal din trustul lui Voiculescu.Post-eveniment, gurile rele au şi început să comenteze pe site-uri. Spicuim din bârfele postate:"Totul pare o bătaie de joc. Gorbaciov plătit regeşte, ziar adus cu elicopterul, asta în condiţiile în care redactorii vin de două luni la muncă la Puterea şi nu au primit nici un salariu. În plus, nimeni nu are vreun contract semnat. Şi cum se poate ca mobilierul şi calculatoarele de la un ziar intrat în insolvenţă (Gardianul) să se regăsească acum la noul ziar (Pute-rea). Nu trebuiau vândute, măcar astea, pentru a fi acoperite datoriile?""Racoviceanu şi-a luat multă carne la

pachet zilele astea de la negrişorii fără contract de la Putoarea. În primul rând, pentru că s-a aflat despre diferen-ţa dintre salariile celor care muncesc şi a acţionarilor, 500-1.000 de RON primii, şi 3-10.000 de euro baştanii. O să fie şi mai mare halimaua când o să se audă că s-au aruncat 200.000 de mii de euro pe întrunirea masonică/petrece-rea de fiţe de la Clubul Diplomaţilor. Mai ales că angajaţii nu au avut voie să par-ticipe, cu vreo două sau trei excepţii. Ex-cepţiile sunt pup-in-dos-iştii şefilor, unul de la IT, un fotograf şi un şofer.PS. Am auzit una şi mai bună, că blonda de Mischievici a făcut interviu cu Gorba-ciov, dar a uitat să pornească reportofo-nul şi că ar fi stat unii negri din redacţie cu sula în coastă să scoată povestea de pe altă înregistrare, mult mai proastă. Probabil una luată de la servicii.""Ce nu s-a spus despre “celebra” echi-pă de la Puterea (şefi/design/site) este că pentru primul număr s-a lucrat vreo trei zile. Au fost făcute în avans pagini la DTP şi cu toate astea a apărut la limită -spre disperarea lui Thiess din care ţâş-neau aburii de transpiraţie- cu întârziere la tipar şi multă bătaie de joc. Aşa că… de luni, Mediafax-ul va deveni “Senior Editor” iar “copy-paste” cel mai activ re-porter."domnule procuror, raportez: Pe cât de misterios se ţine sponsorul noii publi-caţii, pe atât de mari vor fi pumnii în gură pe care îi va încasa de la preşedintele Băsescu!

3d cu Mioriţa lui gigiVin vremuri searbede pentru Gigi Becali şi restul chibiţilor parveniţi printre ovine şi brazde. Când Adi Sârbu va strănuta a treia oară, ştirile din Pache Protopopescu vor fi 3D. Nu de 3 ori Dinamo, cum ar în-ţelege latifundiarul Stelei, ci... 3D, punct. Ca Avatarul la care l-a invitat bossul Bor-cea când a-nchiriat tot multiplexul din Cotroceni ca să nu vadă duşmanii cum se sperie. Fanii de la Peluza Sud despi-că deja pe bloguri ştirea în care Gigi îşi mulge oaia favorită în format 3D. Deo-camdată, Gigi, Breloc şi fanii lor se dau la News Pro Tv în format HD. Alţii n-au din astea. Dacă întreabă Gigi, livraţi-i un Distonocalm mic şi spuneţi-i că HD nu înseamnă "Hai Dinamo!". Explicaţi-i că-i zice High Definition, dar nu-l puneţi să re-pete că riscă să-şi scrântească limba de lemn. La mişto, poate încerca văru-său Virgil Breloc. De ce? Ca să râdă Gigi în format 3D. Dacă nu reuşiţi să-l convin-geţi... renunţaţi la HD şi explicaţi-i varian-ta cu SD 16/9. Dacă nici aşa nu merge... convingeţi-l că poate reclama situaţia la Bruxelles.

domnule procuror raportez: După ce a aflat cum e cu televiziunea 3D, euro-baciul Becali şi-a redescoperit vocaţia: transformă stadionul Steaua în Studiou-rile Ghencea şi face din Mioriţa... partea a doua din Avatar.

Alo, domnu Felix? Mile s-a dus... Mogulul a rămas cu ale lui. Cu banii lui, cu năravurile lui, cu banii lui, cu muncitorii lui... Căci la bani şi numai la bani se rezumă toată viaţa mogulului Antenelor. Nu degeaba, când Mile era deja în redacţia lui Dumnezeu, mogulul bătea din picior şi încerca să transforme cazul în marketing şi bani. “Scrie un gând în memoria lui Mile / Vă aşteptăm păre-rile la numărul de SMS 1244 (0,59 Euro/SMS, TVA inclus)”. Aşa că, în ziua morţii lui Mile Cărpenişan, la un deceniu de la prima sa apariţie la Observatorul lui Dan Felix Mogulul Crescent Voiculescu, ştirile principalei Antene… încercau să stoarcă bani din doliu. Pentru mogul, bani negri, nimic în plus. Un calcul simplu arată că pentru fiecare lacrimă trimisă la SMS-ul mogulului, Familia a încasat 0,165 euro. Fix don Voiculescu! Nimic în plus, nimic în minus. E criză mare în mintea mogu-lului, orice ban contează şi, vorba aia veche de când comunismul Crescentu-lui: oricine este de înlocuit, deci şi Mile Cărpenişan. domnule procuror raportez: Dacă vă enervează ideea de a face bani din moarte când nu patronezi pompe fune-bre… trimiteţi un SMS la 0722 ANTENE (milioane de euro, fără TVA). Şi în tim-pul liber, un gând bun spre cer. Pentru Mile...

Mircea, Ziare, Badea, Mitocan, Blog, Zoso Mircea Badea este cel mai popular ro-mân. Mircea Badea este cel mai bun ziarist în viaţă. Mircea Badea este cel mai deştept, cel mai frumos, cel mai aro-gant… Mircea Badea este primul cititor de ziare care a lăsat şomer un tânăr cu idei. Pe bloggerul Zoso, care îi amintea karatistului şpagatist din Balta Albă, sec-tor 3, că într-o zi, cândva în 2007, unde-va pe Pache Protopopescu, de faţă cu un boss pe nume Sârbu, numitul Badea Mircea a fost ghiocel. Ca să prindă un loc la brutăriile Mediapro… Asta l-a enervat pe cititorul de ziare: trecutul de fundaş în atacul vieţii. Aşa că, într-o seară, Mircică din Balta Albă a pus sula-n coasta patro-natului Gândul. Şi, după ce-a verificat ex-cluderea bloggerului Zoso din ediţia on-line, s-a gudurat mândru printre rândurile ediţiei tipărite. A băut un pahar cu apă, a conversat tâmp cu cameramanul din dreapta faţă… Şi-a arătat dinţii şi a mai zis ceva mândru de sine. Apoi ne-a lăsat cu crucile noastre şi cu ideea că oamenii sunt într-adevăr puţini.


DepartamentulSecuritatiipreSei

domnule procuror raportez: Aşa cum este normal în România noastră, aţi au-zit de jurnalistul Mircea Badea. Nu? Nu aţi auzit? Iertaţi-ne: nici noi! Am încercat doar un joc de cuvinte…

Jurnal de criză Ca să nu rămână sărac din vizita crizei, mogulul Felix şi-a scuipat în sân, a pus-o pe mezina Aurica să-i zică la ureche va-rianta scurtă de deochi, s-a închinat la nimic şi a bătut gongul: disponibilizări la Jurnalul. Câte? Păi cu runda întâi şi run-da a doua să tot fie 77-80. Aşa că, între o ştire şi-o comandă politică, muncitorii Jurnalului Naţional au primit ştirea de front: Rebreanu, Slavici şi restul care mai reuşesc să scrie cărţi ca să vândă ziarul în zi de marţi, rămân colaboratori. Câţiva reporteri însă… pleacă. Trei de la Sport au părăsit deja corabia Crescent. Alţii, în special cei care mai cred în marinari portocalii şi guralivi… se pregătesc. Cu Oana Dobre treaba-i alta. Ea este cea mai… Ea este… Aşa e: Mesi e talent na-tiv, Barcelona are şanse la titlu.

domnule procuror raportez: Într-o lume în continuă mişcare, musafirii vin, stau puţin şi, când gazdei i se face somn, sunt obligaţi să plece. În apartamentul “Jurnalul Naţional” al familiei Voiculescu se-ntâmplă la fel.

Turturica liberă Turturică turturea… Ştiţi placa? De trei ani se-nvârte ca şef prim la cârma Româ-niei Libere. Şi tot de trei ani, Dănuţ Turtu-rică are un vis. Îl vrea plecat din casă pe Eliade Bălan, dar nu prea ştie cum şi în ce fel. Căci, dacă-l dă afară, Bălan îi dă la rându-i gaură mare în buget: 24 de salarii compensatorii şi… nu prea-i roză turtu-reaua. Dănuţ cel viteaz are însă un plan mare. Ştie că cea mai bună metodă de a scăpa de cineva e să-l faci să creadă că-l avansezi în grad. Cum a muşcat-o şi el de la Ringier, pe vremea Evenimentului Zilei, când a ajuns... propriul şef la Ba-cău. Ars la orgoliu, Turturică vrea şi el s-o dea mai departe. Lui Eliade Bălan. Lista Turturicii nu se opreşte însă aici: redac-

torul şef adjunct Sabina Fati a fost pre-miată. Dan Turturică i-a dat şansa să re-alizeze câteva interviuri. Apoi, după cum se laudă mândru, o va da afară. Ca şi pe şeful redacţiei sport, căruia Turturică nu vrea să-i plătească 36 de salarii com-pensatorii ci… îi pregăteşte o cheie. Şi-a luat deja ajutoare: Laurenţiu Mihu şi Ga-briel Bejan. Cu ei face Turturică şedinţele de sumar, cu ei râde. Ei îi spun mereu că este cel mai tare. Turturică îi crede. Ana are mere, Nicu are pere. Stop. PS: Andrei Dumitru şi Florin Eşanu, ex-fotoreporterii României Libere, îl invită pe Turturică la Tribunal. domnule procuror raportez: De când este şef, Dan Turturică se crede stăpân. Cine este şef? Dan Turturică? Corect. Nu vă supăraţi domnule procuror, dar până când va fi şef Dan Turturică? Da? Bănu-iam!

[email protected]

Sorin, devenit profesor universitar în urma unui mare trombon, e un primar care, atunci când trage minciuni, nu se mai Oprescu.

Loredana "Groaza" se pregăteşte să îi explice soţului ei, Andrei Boncea, de ce unul dintre gemeni are o culoare "mai ciudată".

Duduie, după festivitate

poţi să vii la mine să te dezbraci, că nu îţi fac

nimic!

Dragă, la

maternitate am văzut un documentar

despre haiti, adică acele grupuri de lupi care atacă femei nevinovate

în nordul Moldovei!


Maestre, un mare număr de oameni vă cunosc ca "nea Popa" de “La Bloc”, datorită sitcomului de la PRo Tv în care aţi jucat. Pe mine jocul dumnea-voastră m-a fascinat încă din anii ‘80, atunci când v-am văzut în piesa “uBu rege” a lui Alfred Jarry. Pe atunci lu-mea din sală râdea la piesă înfundat, pentru că era, de fapt, o parodie a re-gimului comunist de atunci. cum v-a marcat acest rol, activitatea profesio-nală?Acel rol din 1980 a însemnat pentru mine, la 27 de ani, să intru într-un anumit circuit teatral şi nu numai la noi în ţară, pentru că piesa aceasta a fost elogiată şi pe unde am fost prin străinătate. Faptul că premi-era a avut loc în perioada ceauşistă m-a făcut să trec şi prin momente mai neplă-cute. De exemplu, în 1981, fiind lăudat la Europa Liberă de către Virgil Tănase, în ţară, tovarăşul Dulea -el răspundea de artişti- m-a interzis şi, un an de zile, nu am avut voie să mai am nico colaborare, niciunde. Bineînţeles că, în timp, am mai fost interzis o dată, la apariţia filmului “Pas în doi”, în regia lui Dan Piţa. Pentru că şi această peliculă trata nişte probleme ce nu concordau cu politica vremii, tovarăşul Du-lea m-a interzis din nou. Şi iar am stat un an de zile fără să am nicio colaborare.Dar spectacolul “UBU rege” l-am jucat 14 ani. Dacă mai erau câteva zile îi făceam şi buletin. L-am jucat şi, în timpurile acelea, venea lumea ca la bâlci. În primul rând, piesa nu era o parodie a cuplului Ceau-şescu. Era o parodie după piesa shakes-peariană, Macbeth, dar lumea înţelegea ce vroia. Sigur că spectacolul acesta m-a introdus şi într-o anumită lume. Rolurile au început să curgă în mod favorabil, am avut multe creaţii cu mari actori ai ţării, cu mari regizori ai ţării, am lucrat la televi-ziune, la film, am făcut seriale. Dacă de curând mi s-a spus “nea Popa”, asta se datorează unui personaj pe care l-am in-terpretat acum câţiva ani la PRO TV. Dar sigur că, acum, fiecare merge pe calea lui, prefer să nu mai fiu “nea Popa”. Prefer să fiu un alt personaj care să intre cel puţin la fel de bine în conştiinţa publicului.

Să înţelegem că există un conflict in-terior între actorul de teatru şi film Tudorel Filimon şi personajul “nea Popa” de “La Bloc”? Nu există nici un conflict interior. Conflic-tul există numai pe scenă, la propunerea scenaristului sau a regizorului. Dacă ac-torul nu creează conflicte, el nu există. Durabilitatea unui personaj în conştiinţa publicului depinde de felul în care tu, ca actor, îl creezi, de credinţa ta în persona-jul respectiv şi de felul în care îl reprezinţi, cât mai curat, cât mai sincer, ca şi cum ar face parte dintre oamenii de zi cu zi, din-tre spectatori. Totul înseamnă seriozitate şi dăruire în abordarea personajului care ţi s-a oferit. Aşa că, între mine şi „nea Popa” nu este nici un conflict.

E greu pentru un actor să facă publi-cul să râdă?Sigur că e foarte greu. Un mare actor spu-nea că, atunci când era mic, tatăl său i-a spus să nu se facă actor, că o să ajungă de râsul lumii. Şi uite că omul a ajuns de

râsul lumii. Dacă în viaţă cel mai uşor lu-cru e să râzi, la teatru, pe scenă, cel mai greu lucru e să faci lumea să râdă. În ci-nematografie, pe platoul de filmare, mai uzezi de mijloace tehnice, de cadratura aparatului, sau de măiestria operatorului de film. Dar pe scena de teatru n-ai ni-mic. Acolo dispui doar de posibilităţile şi de modalităţile tale de a reda un perso-naj. Este foarte greu, pentru că actorul de comedie joacă pe scenă situaţii triste, dramatice, care doar sunt îmbrăcate în fi-lon comic. Când pe scenă joacă un mare actor de comedie, lumea se prăpădeşte de râs chiar când acesta e trist, chiar când situaţiile sunt dramatice. Simţi că la mij-loc e măiestria, harul lui. Pentru că, ve-deţi dumneavoastră, sunt actori născuţi şi actori făcuţi. Actorii făcuţi sunt la, ştiu şi eu, la bâlciuri şi la anumite teatre ce nu se respectă. Teatrele care se respectă anga-jează actori născuţi.

“În politica românească, comedia e pe prim plan, dar din păcate, e o comedie a ridicolului.”

Tudorel FILIMon: "În timpul spectacolului, am făcut un

pas greşit şi am căzut în fosa operei din Timişoara!"


Lideri

Maestre sunteţi activ şi în viaţa poli-tică. care este opţiunea dumneavoas-tră şi cum aţi ajuns la ea?Păi am fost invitat de un coleg să fac parte dintr-un partid politic. La început am luat-o ca pe o glumă, ca pe o joacă şi, pe urmă, uşor-uşor, m-a pătruns această “joacă”, ajungând chiar să şi candidez acum vreo doi ani pentru funcţia de deputat în Parla-mentul României. Activitatea politică eu o consider însă o etapă importantă în viaţa unui om. Am mulţi colegi care fac parte din partide politice diferite de al meu, dar asta nu înseamnă că nu suntem prieteni. Noi suntem înainte de toate actori şi, ca atare, politica noastră este spectatorul, iar partidul nostru e teatrul.

v-a amuzat candidatura? Are viaţa politică românească ceva din come-dia teatrului?Domn'e, aicea, cum să spun, în politica românească, comedia e pe prim plan, dar din păcate, e o comedie a ridicolului. Care mai de care se înghesuie la televiziune să se facă de râs şi fiecare se face de râs din plin. Din păcate, drama este că subiectele de tratat nu sunt oamenii cărora trebuie să li se acorde întreaga atenţie, ci, ştiu eu, ciolanele care se pierd, sau se obţin. Şi, culmea, se şi pot obţine din gargara aceasta penibilă. Eu unul, în campania mea electorală, nu am apărut la televizor. Nu am ce spune la televizor, eu trebuie să vorbesc cu lumea. A vorbi la televizor înseamnă să înjur şi nu-i frumos, m-a în-văţat mama mea.

deci, practic, cum v-aţi făcut campa-nia?Mergeam cu o poză de-a mea, puţin mări-tă şi dădeam autografe. Şi sigur că lumea venea... Atâta tot!

Pentru o scurtă perioadă de timp, aţi lucrat şi în Ministerul culturii. cum s-a împăcat artistul din dumneavoas-tră cu postura de lucrător în serviciul public?Am citit presa, am fumat şi am băut cafea. Atât...

cât de mulţumit sunteţi de scenariile micilor producţii de televiziune în care jucaţi?E o întrebare foarte grea, pentru că de cele mai multe ori nu sunt mulţumit, dar bineînţeles că nu aplic nici soluţia “scapă cine poate”. Regula asta se aplica înain-te, pe vremea lui Ceauşescu, când era o piesă de teatru-comandă, dar acum nu. Sigur, când ai scenaristul pe lângă tine şi poţi discuta cu el, atunci anumite mo-mente care ţie ţi se par, ştiu eu, mai neîm-plinite, pot fi adaptate din mers. Sigur că munca aceasta, meseria de scenarist, e foarte grea. Ea înseamnă deschidere, în-seamnă experienţă şi umor. Şi sunt câţiva printre noi, unii foarte buni. Trecând peste micile reţineri, eu totuşi cred în scenariştii de astăzi, chiar şi în micii scenarişti, sau în scenariştii micului ecran. Fac diferenţi-erea pentru că una e să scrii un scenariu pentru o telenovelă şi alta e să scrii un scenariu pentru un sitcom. Scenariştii vin cu fel şi fel de oferte şi ideea e că trebuie aleasă cea mai bună, pentru că şi publicul apreciază acele texte lipsite de trivialităţi, lipsite de lucruri banale, penibile, ce se depărtează uşor de traiul normal al omu-lui de zi cu zi. Dacă un serial are viaţă şi se întinde pe mai mulţi ani înseamnă că şi scenaristul şi-a adus contribuţia şi a mers

pe o linie civilizată, deci pe o linie în care a crezut şi în care crede când scrie un epi-sod pentru serial. În rest, sunt peste tot scenarişti mediocri, cei de restaurant, cei de cârciumă, care sigur că sunt haioşi pe moment, dar dacă îi pui să pună pe hârtie, îţi dai seama că ai vorbit... discuţii.

care a fost cel mai amuzant moment din viaţa dumneavoastră?Sigur că au fost multe momente amuzan-te şi aproape mai mereu sunt momente amuzante, pentru că sunt un om deschis şi trăiesc din plin viaţa.O situaţie nostimă a fost acum vreo 10-12 ani, când eram într-un turneu la Timi-şoara. În timpul spectacolului, am făcut un pas greşit şi am căzut în fosa Operei din Timişoara, ducându-mă vreo 2,70 me-tri pe spate. Am încercat să mă ridic, nu ştiu cum, dar mi s-a văzut capul şi lumea aplauda în delir. Vedeţi că acel comic se obţine din mari trăiri interioare?

v-aţi rupt ceva atunci?Nu, atunci nu mi-am rupt, dar cred că am rămas cu un reumatism. Când se schim-bă vremea îmi amintesc de căzătura re-spectivă. Trebuie să ieşi dintr-o situaţie, să ai puterea şi să ştii cum să ieşi, lumea să nu-şi dea seama, să nu se gândească că a fost un accident. E bine ca publicul să creadă că a fost un efect ce a aparţinut spectacolului şi, atunci, lumea chiar aşa a şi crezut. Nimeni nu a ştiut că eu am căzut de la 2,70 metri în fosa Operei din Timi-şoara. Noroc că acolo nu au fost stative, că altfel ar fi fost mai grav, nu ştiu dacă mă mai ridicam.

voiam să vă întreb şi care a fost cel mai şocant eveniment din viaţa dum-neavoastră, dar mi se pare că tocmai mi l-aţi spus.Bine, asta cu momentele şocante... Un şoc a fost exact atunci când fiul meu cel mic a intrat la facultatea de teatru, deşi eu mă gândeam că nu are talent, că dacă ni-meni din familia mea nu a mai îmbrăţişat meseria asta, eu voi fi primul şi ultimul ac-tor. Dar uite că nu s-a întâmplat aşa şi fiul meu a intrat la facultate, fără nicio relaţie şi fără nicio intervenţie. Bine, pe urmă s-a retras din motivele lui, dar faptul că a intrat la o facultate de teatru m-a făcut să cred că, totuşi, de foarte multe ori, meseria se moşteneşte. Mai ales că în teatru apreci-erea, de cele mai multe ori, este subiec-tivă, pentru că acolo lucrează un om şi e apreciat de un alt om. Poate nu toţi copiii moştenesc, dar măcar unul cred că preia microbul tatălui, sau al mamei.


Se moşteneşte, dar se şi fură, spun unii. Aţi furat meserie de-a lungul timpului, maestre?Fără să vreau. Sigur, stând lângă nişte mari actori, uitându-mă, mergând la spec-tacole, am prins mari valori ale teatrului românesc jucând. Mergeam la spectacole de multe ori, sigur că mă interesa un gest al actorului respectiv, modalitatea de a da o replică. Fără să-mi dau seama, nu am imitat actorul respectiv, dar poate că i-am preluat gândurile şi seriozitatea de a da o replică, pentru că şcoala noastră de tea-tru era foarte bună. Acum, poate tocmai şi pentru că sunt multe şcoli în România, nu mai cred în eficienţa şcolii de teatru. Adică se scot actori pe bandă. N-are rost şi pentru că se distrug nişte oameni. Oa-menii tineri care sunt la teatru nu mai au posibilitatea să treacă printr-o competiţie, ori teatrul este o competiţie. Terminând nu ştiu câte sute de actori în fiecare an, ab-solventul ăla cu cine să se lupte, că nici măcar loc de muncă nu are. Şi de aceea îi vezi pe fel şi fel de “scene”, pe unde pot, în restaurante… Sigur că se experimen-tează diferite modalităţi teatrale, dar chiar pe toţi să-i vezi acolo... Cum să spun, ar trebui o reîntoarcere la ce a fost Institutul de Teatru, la ce a fost teatrul până în ’90, pentru că şi actorii aveau conştiinţa me-seriei lor. Nu se mai gândeau la altceva în momentul în care erau pe scenă. Pal-pitau, făceau lumea să palpite, aveau un limbaj comun. Acum ce rost are dacă vine

de la o şedinţă foto, sau de la un ciubuc din ăsta ordinar?! Nu mă refer la sitcomuri sau la televiziuni. Astea înseamnă indus-trie, dar e nevoie şi de actori! De actori, nu de amatori! Pentru că teatrul şi filmul, dar mai ales televiziunea, trebuie realizată cu actori. În meseria asta intră şi actriţele de profesie, nu aşa cum se practică acum, pentru că totuşi trebuie să ştii cum să te mişti în faţa unor camere de filmat, cum să-ţi dozezi efortul, mimica, deoarece ca-mera te fură imediat. Îţi arată toate defec-tele dacă vrei să pari tu mai altfel decât crezi. Camera de filmat e mai rea decât aparatul de fotografiat. Pentru că ăla îţi ia unghiul pe care îl doreşte regia, sau operatorul. Camera este foarte vicleană. Da...

de curând, maestre, v-aţi lansat şi în afaceri. despre ce este vorba?Ştiu, mulţi colegi de-ai mei s-au lansat în afaceri şi, ca să urmez exemplul lor, am deschis şi eu o agenţie de turism cultural şi medical. Suntem proaspăt înfiinţaţi, do-rim să intrăm în lupta aceasta a ofertelor, a turismului şi trebuie să spun că de multe ori nu e uşor.

În ce piesă de teatru puteţi fi văzut în această perioadă?Din păcate, joc doar în spectacolul “Azilul de noapte“ al lui Gorki, în regia lui Mircea Marin, la Teatrul Metropolis din Bucureşti,

cu o distribuţie foarte bună: cu Ştefan Ra-doff, cu Mircea Rusu, cu Alexandru Bin-dea, Nicolae Urs, cu prietenul meu de la Cluj, Ioan Gyuri Pascu, care face un rol foarte bun şi cu mulţi alţi actori buni. Si-gur că doresc ca anul ăsta să mai scot un spectacol. Probabil că voi reuşi în partea a doua a anului.

Publicitate

A consemnat,Emil PoP

1 0 InvESTIgAToRuL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

Deşi n-a dat-o pe soacră afară din casă, Prostă' umblă cu mâna pe sub masă!

Şi desfă drrragă

picioarele, să ne jucăm de-a scandalurrrile de pedofilie din Biserrrica

Catolică!

Scene din epopeea "Nu călcaţi iarba! Fumaţi-o!".

Auzi, bă, Patriciule, dacă mor

eu, Ion ăla micu vinde tot şi investeşte banii într-o plantaţie mare de coca în

Columbia. Te bagi?

InvESTIgAToRuL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro 1 1

Nuţi Udrea nu este doar ministresă dar şi prietena cea mai bună a preşedintelui. Blondă!

revista care îţi explică de ceavem drumuri proaste!

Domnu', nu vă supăraţi, în

Marina Civilă există gradul de subcăpitan de vas?

De când se ocupă mai puţin cu turismul, Nuţi Udrea este din ce în ce mai confuză şi mai dezvoltată regional.

I-am spus azi premierului

Boc că salariul meu nu este raportat corect la capacităţile mele. Mi-a răspuns că ştie, dar că nu poate să mă lase chiar

să mor de foame!


Trec pesedişti pe drum,

Drumu-i plin de fum, Fumu-i plin de scrum?

Foc ardea!

Ieri mi-am făcut pentru prima dată testul

de sarcină!

Şi au fost grele întrebările?

Vorba prietenului meu Marean:

"Pot să conduc chiar mai bun ca amândoi la un loc!"

Primă doamnă a PSD, prinţesă social democrată de Timiş şi europarlamentar de rahat cu ciocolată, Daciana Sârbu şi-a făcut un titlu de glorie din faptul că i-a stricat casa lui Victor Ponta.

După ce a primit de la DNA "neurmărirea începerii penale", primarul "care este" a ieşit să câştige procesele "pe toate liniile" transportului în comun "care mergem".

Foaie verde-i dracu' gol,

Strigaţi Prostănacu'n cor!


Scene din pelicula "Un pitic atât de mic de-l făceau ca pe-un ibric!".

Premierul Emil Boc-ănilă a participat la ceremonia de eliberare a permiselor de mic trafic pentru moldovenii primului-ministru Vladimir Filat, şi de KGB şi de ai noştri!Auzi,

băi, Boace, ţi-au dat salopeta asta jegoasă să îşi bată joc de tine. Nu

te-ai prins, nu?!

Stimată doamnă,

acest permis vă permite să faceţi, pe graniţa de est

a Uniunii Europene, mic trafic de ţigări,

alcool, cafea şi produse petroliere. Pentru mic

trafic de persoane aveţi nevoie de o altă categorie de

permis!

Chestionare pentru permisul de conducere categoria B

www.politiarutiera.ro


umr umr umr umrDeodată, deşi pe jumătate adormită, ea simţi mângâierile lui. La început timide, ca şi cum i-ar fi fost ruşine. Apoi, mân-gâierile deveniră mai îndrăzneţe. Mai mult, şi mai mult, pe tot corpul ei, mâi-nile lui se plimbau cu nesaţ aşa cum se întâmpla... nu-şi aducea aminte exact, cam cu patru, cinci ani în urmă. Senzaţii pe care le credea uitate se întorceau. Memoria sentimentelor era vie, şi o ajută să răspundă la fel. Mângâierile se îngrămădeau, se repetau, el o învăluia, o întorcea. Deodată... nimic.Absolut nimic.- Ce s-a întâmplat? Întreabă ea, surprin-să. Te rog, nu te opri, mai vreau!- Şhhhh... încercă el să o liniştească, gata, am terminat!- Cum adică ai terminat???- Gata, am găsit telecomanda, dormi liniştită!...

Când cer băieţii mâna fetelor?Când s-au săturat de a lor!

Un bărbat îşi sună soţia acasă şi spune:- Dragă, am fost invitat să merg la pes-cuit în Canada cu şeful meu şi câţivaprieteni de-ai lui. Vom fi plecaţi pentru o săptămână. Este o oportunitatepentru mine să obţin acea promovare pe care am aşteptat-o, aşa că ai puteasă-mi împachetezi suficiente haine pen-tru o săptămână, undiţa şi trusa meade pescuit? Vom pleca de la birou şi voi trece în fugă până acasă să-mi iau lucrurile... Oh, te rog, pune în bagaj şi noua mea pijama de mătase albastră.Soţiei i s-a părut puţin dubios ce a auzit,

dar, ca o soţie bună ce era, a făcut exact ce a rugat-o soţul ei.Weekendul următor soţul s-a întors puţin obosit dar, de altfel arătând bine.Soţia l-a întâmpinat acasă şi l-a întrebat dacă a prins mulţi peşti.El a spus:- Da! O mulţime de somoni şi câţiva peşti spadă. Dar de ce nu mi-ai impa-chetat noua mea pijama de mătase bleu, aşa cum te-am rugat?Soţia replică:- Dar am făcut-o. Am pus-o în trusa ta de pescuit.

Un preot mergea cu avionul. La 10 fix, vine stewardesa cu micul dejun.- Ce să vă dau, întreabă stewardesa.- Un whisky mic, zice preotul.Stewardesa vrea să toarne, dar preotul se răzgândeşte.- La ce înălţime zburăm?- La 10.000 de metri.- Ştii ceva? Mai bine dă-mi un ceai, că suntem prea aproape de şefu’.

Un român şi un neamţ se cazează la un hotel. Recepţionerul îi avertizează că în fiecare noapte, exact la miezul nopţii, apare o fantomă care vrea bani.La 12 noaptea fix, în camera românului intră fantoma.- Sunt fantoma de la 12 fix şi vreau bani!Românul, speriat, scoate 100 de euro din portofel şi-i dă fantomei.La 12 şi 5 minute, fantoma intră în ca-

mera neamţului.- Sunt fantoma de la 12 fix şi vreau bani!- Să fii sănătoasă, zice neamţul, că nu-ţi dau nimic! Ziceai că vii la 12 fix.

Mare concurs de full contact. În finală, Bulă şi un chinez, se bat, dar nu învinge nimeni.- Fiecare va avea dreptul la câte o lovitură, spune arbitrul. Să înceapă chinezul!Se apropie chinezul de Bulă, îi trage una de rămâne Bulă fără suflare câteva minute. Se scoală Bulă clătinându-se şi întreabă:- Ce-a fost asta?- Cheia dragonului, zice chinezul.Vine rândul lui Bulă să lovească. Bulă duce fulgerător mâna la spate, se roteş-te şi-l loveşte pe chinez de-l zboară din ring. Aruncă arbitrul apă pe chinez, se trezeşte chinezul cu greu şi întreabă cu ultimele puteri:- Ce-a fost asta?- Cheia franceză, răspunde Bulă.

Doi poliţişti găsesc trei grenade într-o groapă.Primul zice:- Ce facem cu ele?Al doilea:- Le ducem la secţie!Primul:- Şi dacă explodează una pe drum?Al doilea:- Spunem că am găsit doar două!

caricatura lui Horaţiu Mălăele


S-ar putea... Are

o figură care mi se pare foarte

cunoscută!

Admiraţie?

Nu, dragă, viteza

a doua!

Domnu' preşedinte, am auzit că Nuţi

Udrea conduce maşina de 10 ani şi nu a avut niciun accident. Ce ar trebui să îi

arăţi pentru asta?

Domna Nuţi, este

adevărat că domnu' Trăienică a fost primul

bărbat din viaţa dumneavoastră?

Şi-a transformat numele, într-un renume: Nuţi "Spaima Virtuţii".

Gurile rele susţin că o blondă a fost derutată într-o benzinărie de cifrele de la pompe: 95, 98... L-a abordat pe un angajat şi l-a întrebat: "Benzină din 2010 nu aveţi?".


Devenită europarlamentar după multe săruturi perpendiculare în dosul lui Moş Ion Iliescu, Corina Creţu este convinsă că folositul îndelung al buzelor şi limbii duc la dezvoltarea creierului.

Intru sub duşul de la hotel

şi dau să iau şamponul. Pe cutie scria "Pentru păr

uscat"! Nu l-am putut folosi. Eu aveam deja

părul ud!

Prietenă a unui recunoscut animal politic, Nuţi Udrea se orientează deseori în căsnicie după miros.

Şi ca să vă

demonstrez că nu vreau să divorţez, în această

dimineaţă m-am dat din nou cu parfumul Cocoş Anel!

Documents

INVESTIGATORUL Aprilie