INVESTIGATORUL Septembrie 2011

T I R M A G A Z I N | S E P T E M B R I E 2 0 1 1 | w w w . t i r m a g a z i n . r o 1

infoInfo utile

INVESTIGATORULINTERVIU ExcLUSIV:

dORINA chIRIAc

Actriţei Dorina Chiriac nu îi place cum e folosit actorul, "că pare că nu-i trece nimic prin cap niciodată".

Nu suport

trântitul uşilor la cabină, comentariile răutăcioase, viaţa de culise care tinde să

devină mai importantă decât aia de pe

scenă!

®

războiul Voiculescu-Teszari1,

1 lei

594

9992

7501

19

42

ANUL

V , N

R. 9/

2011

(44)

SEPT

EMBR

IE 2

011

2 InvESTIgaToRul | SEPTEMBRIE 2011 | www.investigatorul.ro

Investigatorul este o marcă înregistrată. Toate

materialele publicate în această revistă reprezintă

proprietatea grupului de presă Investigatorul şi sunt

protejate de legile dreptului de autor. Reproducerea

lor se face doar cu acordul scris al Investigatorul

SRL. Rubricile Playback, Departamentul Securităţii

Presei, Mens Sana, “...şi alte alea...”, sunt pamflete

şi vor fi tratate ca atare. Pentru a vă abona la

publicaţia INVESTIGATORUL, vă puteţi adresa

oricărui oficiu poştal din ţară. Preţul de 0,7 lei se

aplică doar pentru revistele vândute prin intermediul

reţelelor de distribuţie.

Investigatorul SRL , str. 11 iunie nr. 7, et.1, ap.2, sector 4, BucureştiDirector General: Emil POP

mobil: [email protected]

ISSN 1584-6202tiraj: 20.000 exemplareTel/fax 021-317.90.74INV

ESTIGA

TORU

L®Dr. Elena Lăţcan, doctorand O.R.L. în Chirurgie Reconstructivă-Reabilitare protetică oro-maxilo-facială în Centrul Medical PRAIN din Bucureşti, a realizat un studiu, timp de 7 ani, pe 94 de paci-enţi, pentru a putea să formuleze unele concluzii cu privire la reconstrucţia pro-tetică oro-maxilo-facială, prin folosirea siliconului şi a implantului de titaniu.Potrivit specialistei, implantul de tita-niu este foarte bine tolerat de organism (chiar toată viaţa) deoarece nu este toxic sau alergic. Procesul de osteointegrare este unul de oxidoreducere, ce duce la creşterea osului în jurul implantului, după o perioadă de circa 3-6 luni de la fixarea chirurgicală. Dr. Elena Lăţcan recoman-dă implanturile în cazul malformaţiilor congenitale, a pierderii de substanţă în urma accidentelor ori intervenţiilor chirur-gicale extinse (tumori benigne, cancer), a deformării piramidei nazale la naştere. Specialista este de părere că fixarea epi-tezelor cu implanturi de titaniu este indi-

cată după vârstă de 5 ani, când grosimea osului este suficientă. Pacientul trebuie să fie motivat pentru a accepta implantul, pentru a asigura o igienă corespunzătoa-re zonei. Este important să nu sufere de tulburări psihice, iar starea generală a pacientului să permită acest tip de trata-ment chirurgical. În cazul pierderii implantului, după apro-ximativ 12 luni implanturile de titaniu pot fi din nou fixate. În general, s-au obţinut rezultate foarte bune în osteointegrare şi menţinerea acestora. Urmărirea pacientului postoperator se face săptămânal timp de o lună. Ulterior, acesta va rămâne în legătură permanen-tă cu medicul operator şi va fi necesar să revină la control din 6 în 6 luni pentru verificarea stabilităţii implantului şi a igi-enei tegumentului din jurul acestuia. La externare, dr. Elena Lăţcan îi dă indicaţii în scris pacientului cu privire la folosirea protezei şi efectuarea igienei în jurul im-plantului.

Implicaţii medico-legaleDr. Elena Lăţcan atrage atenţia că este nevoie de muncă în echipă: chirurg (ORL, oftalmologie, chirurgie plastică, chirurg general, pediatru, oncolog, orto-dontist, ortoped), protezist, psiholog, lo-goped, audiolog, sociolog. Pentru a se obţine cele mai bune rezul-tate este nevoie de o bună informare a pacientului: prezentarea tipurilor similare de proteze, fotografierea, filmarea zonei implicate înainte şi după, predarea de materiale de documentare, prezentarea de pacienţi trataţi care au avut aceeaşi afecţiune, întocmirea unui plan de prote-zare (ce se poate obţine prin reconstruc-ţia protetică), alegerea tipului de proteză şi prezentarea calităţilor acesteia, speci-ficarea procedurii de fixare cu incidente, accidente şi complicaţii, modul de întreţi-nere personală a protezei şi a locului de fixare a acesteia. DR. Elena Lăţcan subliniază că proteza confecţionată este unicat întotdeauna. Se construieşte special pentru defectul pacientului respectiv. După ce se prezintă toate avantajele şi dezavantajele reconstrucţiei, este im-portant ca medicul să obţină acceptul în scris al pacientului sau al părinţilor. Ei trebuie să îşi dea acordul numai după ce sunt bine informaţi şi convinşi că această metodă este unică în realizarea înfăţi-şării umane, pentru o bună integrare în familie şi societate. Medicul trebuie să-i explice pacientului că i se va confecţio-na o proteză, care va înlocui zona care îi lipseşte. Bolnavul trebuie să fie infor-mat că proteza poate să nu corespundă integral speranţelor sale, iar ceea ce se va obţine prin reconstrucţie va constitui maximum raportat la ce se poate realiza pentru întinderea pierderii de substanţă în zona respectivă.

Rolul PSIhologuluIPsihologul îl va ajuta pe pacient să se obişnuiască rapid cu noua înfăţişare. Acesta va sublinia rolul estetic al prote-zei, chiar dacă, de cele mai multe ori, va fi puţin funcţională. (E.N.)

alternative de reconstrucţii în defectele corpului uman

InvESTIgaToRul | SEPTEMBRIE 2011 | www.investigatorul.ro 3

DepartamentulSecuritatii

preSeigSP Tv şi războiul voiculescu-Teszari

Totul a început ca o mare prietenie. Doi şmecheroi s-au asociat pentru a cumpă-ra drepturile de televiziune pentru meciu-rile de fotbal din «Liga lui Mitică”. Grupul de presă al lui Dan Voiculescu şi reţeaua de cablu RCS&RDS, patronată de Zoltan Teszari, au intrat într-o dubioasă combi-naţie pentru a cumpăra pe trei ani meciu-rile primei divizii româneşti, pentru suma exorbitantă de 100 de milioane de euro, plus TVA. Audienţa modestă pe care o au posturile de televiziune sportive Digi TV, al lui Teszari, şi GSP TV, al lui Voicu-lescu, nu au asigurat nici pe departe re-cuperarea sumei investite în campionat. Şi, datorită crizei economice, calculele hârtiei nu s-au potrivit cu realitatea din piaţa de publicitate. Dacă s-ar fi recupe-rat banii, poate relaţiile dintre cele două mari grupuri de firme ar fi rămas OK.

Nemulţumirea a apărut în momentul în care nici Voiculescu şi nici Teszari nu au mai vrut să acopere găurile financiare generate de această asociere. Cele două grupuri au început să se acuze reciproc de diverse manevre financiare contrare înţelegerii contractuale iniţiale. Principala nemulţumire a lui Teszari a fost aceea că difuzarea diviziei «fantastice» a lui Miti-că nu numai că i-a adus pierderi uriaşe dar nici nu i-a sporit semnificativ numărul de abonaţi la RCS&RDS, interesaţi de a vedea cele mai bune opţiuni ale etapelor pe care le avea DigiTV Sport. Pe de altă parte, pentru că Antena 1 are o audienţă mult mai bună, grupul Intact (Antena Gro-up) a reuşit să recupereze din publicitate o sumă mult mai substanţială, chiar dacă la final a rămas tot pe pierdere.

Din ce în ce mai furioşi unul pe celălalt, Dănuţ şi Zoli au început să îşi fure oa-meni unul celuilalt. Ca să recupereze o parte din pierdere, în luna martie 2011, grupul media al lui Voiculescu a dat în judecată RCS&RDS. Iată câteva spicuiri din comunicatul de presă dat de oame-nii lui Voiculescu cu acest prilej: «Ante-na Group cere companiei de cablu să înceteze practica ilegală de exploatare a dreptului şi obligaţiei de retransmitere a canalului de televiziune Antena 1 cu încălcarea prevederilor articolului 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, rea-lizată prin modificarea în «condiţionat» a caracterului necondiţionat din punct de vedere financiar al retransmiterii către public a postului Antena 1. În acest sens, Antena Group cere ca RCS-RDS să creeze un pachet distinct de servicii de

programe necondiţionat tehnic sau finan-ciar, care să includă Antena 1 şi celelalte televiziuni must carry, aşa cum rezultă din evidenţele Consiliului Naţional al Au-diovizualului. Astfel, abonatul trebuie să aibă posibilitatea să contracteze exclusiv numai pachetul gratuit de servicii de pro-grame libere la retransmisie”.

Totodată, Antena Group doreşte recupe-rarea prejudiciului estimat la suma de 60 de milioane de euro, “cauzat de RCS-RDS, în ultimii trei ani, prin perceperea ilegală de la publicul abonat a tarifelor pentru retransmiterea canalelor must carry”, se spune în comunicat.

“Suma este cuantificată pentru ultimii trei ani, pe baza cifrei de afaceri realizată de RCS-RDS, prin retransmisia de servicii de programe, în raport cu o cotă medie de audienţă de 12%, înregistrată de ca-nalul de televiziune al Intact Media Gro-up”, se mai spune în comunicat.

Totodată, Antena Group cere RCS&RDS «să realizeze toate actele necesare sau adecvate pentru a nu afecta negativ, sub orice formă, parametrii actuali de recep-ţionare de către public a canalului de televiziune Antena 1 şi a celorlalte ser-vicii de programe ale televiziunilor must carry» şi «să notifice toţi abonaţii săi cu privire la faptul că, pentru recepţionarea canalului de televiziune Antena 1, alături de celelalte servicii de programe ale te-leviziunilor must carry, niciun abonat al RCS-RDS nu mai datorează vreo sumă de bani; totodată, RCS-RDS trebuie să ofere abonaţilor contractarea pachetului gratuit de servicii de programe must car-ry».

În plus, Antena TV Group SA a cerut, la 1 martie 2011, la Tribunalul Bucureşti, insolvenţa companiei de telecomunicaţii RCS&RDS, pentru o creanţă de 2,1 mili-oane lei, inclusiv TVA.

La rândul său, la 30 martie 2011, RCS&RDS a notificat Antena TV Group să plătească 100 de milioane euro, «cu titlul de daune materiale şi morale», pen-tru prejudiciile materiale şi morale pro-duse companiei de telecomunicaţii, în urma «campaniei media de denigrare» desfăşurate prin televiziunile şi celelalte canale media ale Intact.

Totodată, RCS&RDS a spus că «res-pinge în mod categoric orice pretenţie formulată de Antena TV Group SA împo-triva societăţii RCS&RDS SA». «Apreci-em că, în mod tendenţios şi fără niciun

temei legal, se interpretează că, lipsa condiţionărilor tehnice sau financiare, prevăzute în cuprinsul art. 82 din Legea nr. 504/ 2002 a audiovizualului, cu modi-ficările şi completările ulterioare (Legea audiovizualului, n.r.), s-ar referi la relaţia dintre distribuitorii care retransmit servicii de programe prin reţelele de comunicaţii electronice şi abonaţii acestor distribui-tori», spunea RCS&RDS.

Enervat la culme, Teszari a decis să scoată GSP TV din grila de programe a RCS&RDS. În contraatac, Voiculescu a declarat GSP TV post gratuit la retrans-misie şi astfel l-a încadrat în categorie «must carry», adică obligatoriu pentru pachetele de bază ale cabliştilor, potri-vit reglementărilor Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA). Teszari a refuzat să reintroducă GSP TV în grila de cablu şi grupul Intact a început o campanie prin care telespectatorii celorlalte canale erau chemaţi «la luptă» pentru recepţia cana-lului de sport.

Datorită reclamaţiilor abonaţilor cablişti-lor, în joc a intrat şi CNA care, în august 2011, a atenţionat RCS&RDS că trebuie să retransmită GSP TV.

Potrivit articolului 81 din Legea Audiovi-zualului, “orice distribuitor care retrans-mite servicii de programe prin reţele de comunicaţii electronice, cu excepţia ce-lor care utilizează exclusiv spectrul radio, are obligaţia să includă în oferta sa servi-ciile de programe ale Societăţii Române de Televiziune destinate publicului din România, precum şi alte servicii de pro-grame, libere la retransmisie şi fără con-diţionări tehnice sau financiare, ale ra-diodifuzorilor privaţi, aflaţi sub jurisdicţia României, în limita a 25% din numărul to-tal de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivă, precum şi serviciile de televiziune a căror obligativitate de re-transmitere este stabilită prin acorduri in-ternaţionale la care România este parte. Criteriul de departajare pentru radiodifu-zorii privaţi este ordinea descrescătoare a indicelui anual de audienţă.”. GSP TV se încadrează în criteriul de audienţă. Pe de altă parte, legea nu dă un termen clar în care un cablist trebuie să introducă un program “must carry” în grilă.

Domnule procuror, raportez: La ce şmecheroi este Teszari, va mai trage probabil încă mulţi ani de zile de acum de timp până să retransmită GSP TV!

[email protected]


Premierul Emil Boc a plecat în China pentru a putea să declare că a stabilit preţul de vânzare al acţiunilor Petrom, care au mai rămas în proprietatea statului, împreună cu preşedintele Traian Băsescu.

Preşedintele Băse l-a atacat dur pe fostul monarh. El a susţinut că abdicarea a fost un act de trădare a intereselor naţionale din partea Regelui Mihai.

Uităm că România avea

atunci un şef de stat. Antonescu era prim-ministru. Unuia îi dăm averile, pe altul îl

facem criminal de război. De ce? Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi? Dacă ar fi fost slugă

la americani, ar fi fost altceva...

Decizia a fost luată

împreună cu preşedintele, dar nici atunci, ca şi acum, nu eram cu apa la gură. Eu aveam la gură un caş

şi Băse o sticlă de whisky!


Piaţa transferurilor şi negocierile la un şpriţ duc numai la rezultate bune: Evreul Levy, monedă de schimb pentru omuleţul surpriză din oul Kinder: Boc!

Pentru turiştii care vor să pătrundă în gropile Bucureştiului, care vor să descopere maidanezii, buticurile stradale care vând chiloţi în buricul oraşului şi vânzătorii ambulanţi - toate astea cu Tour Bus de Bucureşti!

Am abonament

de student de la Universitatea "Deschide uşa, creştine Dimitrie

Cantemir"!Biletul dumneavoastră

la control!

Ţi-l dau pe Ronny

Levy, tu mi-l dai pe Boc ca antrenor? Aşa

tu îmbunătăţeşti situaţia economică a ţării, iar eu am cui să-i sparg ouă în

cap, dacă echipa nu are rezultate!

Bun e whisky-ul ghiurghiuliu,

Am să beau de nu mai ştiu!Pe Bănel eu îl doresc

Ca pe România să-l păstoresc!


Lideri

amintiri din copilărie, de Dorina Chiri-ac. Ce vă amintiţi din acea perioadă?

M-am născut pe 21 ianuarie 1973, în Bu-cureşti. Sunt al doilea copil al unei familii de oameni frumoşi, de oameni atenţi, să-nătoşi, integri, sensibili şi cu mult umor. Co-pilăria mea a fost normală. Când veneau la noi musafiri, tatăl meu mă punea să dese-nez cu două mâini un pahar. Am avut mul-te animale: câini, pisici, hamsteri, vrăbii, ce n-am avut... Ţin minte că mă jucam de-a Bobby şi Pamela din "Dallas". Am suferit toată copilăria că nu am avut unde să mă duc la ţară. Toţi colegii plecau la bunici. Şi acum, dacă plec undeva, îmi place să exis-te o curte, să stau în aer liber.

Eraţi un copil-problemă?

Mâzgăleam toţi pereţii casei. În rest, mân-cam roşii cu brânză...

Care a fost prima dumneavoastră dra-goste?

Am fost îndrăgostită la 10 ani de Mircea Badea. Eram o copilă, făcusem o pasiune pentru el, dar a trecut repede.

Primul sărut?

Aveam 12 ani. Stabilisem că mergem să ne sărutam în pivniţa casei din Buşteni. Acolo îmi petreceam vara cu familia. El era băiatul unor alţi turişti. Ţin minte şi acum că era blond şi avea pistrui. Ne-am dus în piv-niţă, ne-am întins, şi am stat puţin unul lân-gă altul, rigizi, în întuneric. După aceea, am ieşit la joacă, fiind convinşi că am făcut-o şi că avem un secret. N-am mai simţit ceva peste această intensitate cu un băiat!

În ce perioadă aţi luat pentru prima oară contact cu „viaţa artistică”?

Prima dată când am luat contact cu sce-na şi televiziunea a fost încă din clasa I. Atunci prezentam emisiunea "Lumea copi-ilor". M-am dedicat total vieţii artistice abia după 1989.

a urmat perioada studiilor...

Am picat examenul la Pedagogic şi am făcut liceul la Caragiale. După această pe-rioadă importantă, am dat o dată la Aca-demia de Teatru şi am intrat. Am studiat teatrul la clasa profesorilor Sanda Manu şi Gheorghe Visu.

Ce materie vă dădea bătăi de cap? Eram corigentă la matematică. Printr-o mi-nune, am luat notă de trecere să intru în Bac. Altfel, eram olimpică la rusă, la en-gleză, dar eram corigentă la matematică. Şi cu nicio şansă să intru în Bac, pe care l-am luat la limită, cu nota 6,98. Am auzit la radio că se dădeau probe eliminatorii la teatru. Am zis: „Ce-am de pierdut?“. Am luat probă eliminatorie după probă elimina-torie şi am intrat a treia, într-o vreme când se intra foarte greu. Dacă mă pregăteam, garantez că nu luam. Aşa am ajuns să dau la teatru şi am rămas acolo pentru că sunt un om leneş. N-am înţeles nimic în primul an. Am stat mai mult pe margine să mă uit

Studenţii de la Regie îi spuneau actriţei: „Eşti prea bună pe teatru ca să poţi fi bună pe film.“

DoRIna ChIRIaC: atunci când întâlnesc regizori care chinuiesc actorii, mă întristez!


Lideri

pentru că nu înţelegeam ce se întâmplă şi prin anul al doilea m-am gândit serios. După care, am terminat facultatea şi am dat concurs la Comedie.

Cum aţi intrat, de fapt, în această me-serie?

N-am fost niciodată disperată să fac ceva sau să-mi iasă ceva în vreun fel. N-am fost disperată nici să mă fac actriţă. M-am gân-dit, cum spuneam mai devreme, prin anul doi de facultate să mă fac actriţă. Prima întâlnire cu Lucian Pintilie a fost pentru că îmi doream foarte tare să-l cunosc. De fapt, m-au chemat la nişte probe pentru un film. N-am vrut să mă duc, pentru că mi s-a zis în facultate că n-am faţă de film. Stu-denţii de la Regie îmi spuneau: „Eşti prea bună pe teatru ca să poţi fi bună pe film“. Exista acest clişeu. M-am dus ştiind că n-o să iau proba, ci doar să dau mâna cu cel care a făcut „Reconstituirea“. Am dat mâna cu el şi am luat şi proba. A fost o probă grea, dar nu eram atât de disperată să-mi dau cu stângu-n dreptu' de emoţie. De-aia am luat şi examenul de admitere la Facul-tatea de Teatru, pentru că nu muream să fac asta.

În anul 1995 aţi intrat la Teatrul de Comedie şi aţi urmat, în paralel, viaţa cinematografică. Cum aţi trăit acele momente?

Într-adevăr, în '95 am luat concursul la Teatrul de Comedie. Am jucat în nişte fil-me care mi-au plăcut. Am avut noroc să mă întâlnesc cu regizori care mă ţin minte şi acum. În afară de Lucian Pintilie au fost Sanda Manu, Alexandru Darie, Cătălina Buzoianu, Horaţiu Mălăele, Costa Gavras, Radu Muntean, Florin Piersic Jr., Alexan-dru Dabija.

Care a fost primul rol important pe care l-aţi jucat? Primul meu rol a fost atunci când Magda Catone n-a mai putut să joace pentru că pleca în Anglia. Eram singura actriţă dis-ponibilă din teatru. Am avut un rol mai im-portant într-o piesă a lui Goldoni, „Zvonuri, bârfe, flecăreli“. Am jucat o vânzătoare de haine vechi şi acela a fost primul meu rol de luat în seamă.

aţi jucat şi în filmul „Furia”, un real succes. Cum a fost această experienţă pentru dumneavoastră?

În 2002, am jucat în filmul „Furia” de Radu Muntean. Eu am interpretat rolul Monei, o tânără care doreşte să fie actriţă, dar o joacă pe Albă-ca-Zăpada în magazinul uni-

versal. Mona îşi doreşte să plece din ţară şi susţine că ar fi în stare să plece oricând, chiar şi cu un fost coleg de liceu, interpretat de Dragoş Bucur. Alături de el, personajul meu trece, preţ de o noapte, prin nişte în-tâmplări foarte periculoase.

Cariera dumneavoastră de actriţă de film a devenit internaţională o dată cu rolul din "amen", din 2002. Cum a fost să lucraţi într-un asemenea proiect?

A fost extrem de interesantă şi antrenantă colaborarea cu regizorul Costa Gavras. O asemenea colaborare te ridică foarte mult din punct de vedere profesional. A fost o experienţă unică pentru mine.

la ce proiecte lucraţi în momentul de faţă?

Bineînţeles, lucrez cu Teatrul de Comedie. Colaborez cu Silviu Purcărete. El face, după mult timp, o piesă în Capitală. Nu sunt înnebunită după Bucureşti, din cauza vieţii de aici. În alte oraşe există, sau exis-ta, numai teatru. Actorilor nu le este distra-să atenţia nici de reclame, nici de film. În Capitală, există multe lucruri cu care îţi mai poţi rotunji salariul. În toată cariera mea, acum a venit momentul să lucrez cu Sil-viu Purcărete. Este vorba despre "Feme-ia care şi-a pierdut jartierele", de Eugene Labiche. Piesa e în trei personaje interpre-tate de George Mihăiţă, Horaţiu Mălăele, Dorina Chiriac. Premiera a avut loc la Ro-mexpo, pentru că spaţiul de joc presupune public pe două părţi. Acest lucru nu-l poţi face în niciunul dintre teatrele din Bucureşti din cauza numărului redus de spectatori. Este un vodevil, ceea ce înseamnă un uşor musical, o comedie uşoară a cărei intrigă, bogată în răsturnări, se bazează în general pe confuzie. O caracteristică a vodevilului este aceea că are întotdeauna un final fe-ricit.

aţi mai abordat până acum acest gen de teatru?

Acest gen nu l-am mai abordat din vre-

mea facultăţii, din anul IV. Atunci am făcut, la Casandra, un vodevil în regia Sandei Manu. Am avut un mare succes! S-a jucat apoi şi la Teatrul de Comedie.

Cum a început colaborarea cu domnul Purcărete?

Am pornit colaborarea din vara trecută. Când m-am dus la George Mihăiţă în birou să-i spun că vreau să plec la mare cu feti-ţa mea, Sonia, mi-a zis: „Trebuie să intri la Purcărete!“. I-am zis: „Mă-ntorc mai devre-me de la mare!“. Am început cu repetiţiile muzicale, care s-au întâmplat chiar în faţa Teatrului de Comedie. Vasile Sirili a com-pus muzica într-un mod cu totul special, caracterizată prin delicateţe şi candoare. Motiv pentru care lucrează pentru Disne-yland Paris. Îmi aduc aminte că oamenii treceau prin zonă la zece dimineaţa, iar eu cu Mălăele şi Mihăiţă învăţam nişte partituri de operetă curată. Este un lucru extraordi-nar să-i urmăreşti cum cântă. La un mo-ment dat, chiar îi ziceau Mălăele şi Mihăiţă lui Purcărete: "Bine, dar ai adus-o pe asta? Ea chiar cântă!". Le-am zis că eu sunt în dezavantaj în faţa lor şi nu ei în faţa mea. Asta pentru că succesul va fi al lor, efectul comic va fi de partea lor.

Cum e lucrul între aceşti mari actori şi acest mare regizor?

Sunt doi mari actori şi un mare regizor, iar eu mă ţin după ei. E foarte mişto că este o distribuţie mică şi atunci nu sun-tem foarte stresaţi de mulţimi, de grămezi de oameni care trebuie controlate. Silviu Purcărete face, de obicei, spectacole cu multă lume, mişcări de trupe, imagine. Şi aici e un spectacol de imagine. Ne dăm cu părerea şi lucrăm foarte bine. Nu se pune problema să demonstrezi ceva cum se întâmplă, de obicei, într-o distribuţie foarte pestriţă şi cu foarte multe categorii de vârstă şi de experienţă. Aco-lo sunt pariuri, sunt lucruri de demonstrat, sunt orgolii de menajat, care aici nu există. vă cocoloşesc cei doi colegi de scenă?

Nu, ne mai dăm ghionturi, ne mai sfătuim. Asta e foarte mişto. Când îţi vine o idee, o spui, poate să fie bună sau nu. E luată-n seamă sau nu. Totul e extrem de liber pen-tru că n-avem de demonstrat nimic între noi. Atunci e o atmosferă pe care am trăit-o numai în proiectele mele independente de la Green Hours, unde m-am întâlnit cu cine mi-a plăcut, am acceptat texte care mi-au plăcut şi piese regizate de cine mi-a plă-cut.


Lideri

Ce rol jucaţi?

Joc rolul Fideline, la schimb cu Mihaela Teleoacă. Este rolul unei lenjerese, care a inventat un sistem personal de prindere a jartierelor. Se îndrăgosteşte de ea un domn ceva mai în vârstă, interpretat de George Mihăiţă. Horaţiu Mălăele este cel care vine să se angajeze valet la George Mihăiţă. Restul e surpriză. Scenografia este chiar a lui Purcărete, venit de la Limoges, unde a pus această piesă în urmă cu zece ani, în franceză, la teatrul de acolo, tot cu Mălăele împreună cu doi actori francezi.

vi se pare că este un rol greu?

Este destul de diferit faţă de ceea ce am făcut până acum. În ultimul timp, am ju-cat numai bărbaţi şi fete care îşi închi-puie că aud voci –şi poate chiar aud– şi m-am dus puţin într-o altă zonă. Acum trebuie să revin în zona frivolă, pe care o stăpâneam, fără să-mi dau seama, pe la 20 şi ceva de ani, acum am 36 spre 37. Sunteţi implicată şi în alte proiecte, în această perioadă?

Am refuzat toate proiectele pentru vară, nişte piese de teatru şi două filme, pentru că mi-am dorit să-mi petrec acest timp cu fetiţa mea. La Silviu Purcărete nu mă aş-teptam. În toamnă, reiau spectacolele de la Comedie, de la Metropolis, de la Bulandra şi continuu repetiţiile la „Femeia care şi-a pierdut jartierele“. Toată lumea mă invită să fac un spectacol de una singură, în care să cânt şi să dansez.

Cum vă simţiţi de această dată în postura de actor de teatru? Este ceva nou?

Dacă eşti relaxat în această meserie, la fel ca în oricare alta, vezi ce se întâmplă în jurul tău şi trebuie să foloseşti ceea ce vezi. Atunci când întâlnesc regizori care chinuiesc actorii, mă întristez. Actorului tre-buie să îi acorzi, în primul rând, încredere şi respect.

Îmi puteţi povesti o întâmplare haioasă care vi s-a întâmplat, legată de profe-sia dumneavoastră?

Ştiu că am avut de primit un premiu impor-tant pentru interpretare, de la Timişoara. În momentul ăla eu am întrebat câţi bani se dau. Înainte să se nască fetiţa mea, Sonia, nu puneam astfel de întrebări. Mi-au spus că erau câteva zeci de milioane. Apoi m-au întrebat: „Trofeul unde vi-l trimitem?”. „Ao-leu, este şi-un trofeu?! Pe ăla să îl trimiteţi

la Teatrul Metropolis, pentru că nu am loc acasă la mine”. Pe urmă, mi-au reproşat că întreb de bani şi trofeul îl trimit la teatru. Eu am răspuns:„Gloria mă încurcă la mers. Nu mă primesc cu trofeul la hipermarket”. A fost o glumă pe care a înţeles-o persoana, dar pe undeva este adevărat. Ce să fac eu cu trofeul la hipermarket?! Nu pot să cum-păr pamperşi. Dar trofeele sunt importan-te! Dacă un actor le primeşte, înseamnă că este un profesionist. Trebuie să fii cinstit cu tine şi să te cunoşti foarte bine ca ac-tor. Trebuie să fii capabil să transformi, să creezi. Sunt condiţii obligatorii în meseria asta. Pentru că eu am 1,55 m şi un chip de spiriduş, iar vârsta m-ar împinge probabil să joc roluri de dive.

Dacă aţi fi mai înaltă, aţi alege rolurile de divă? Nu ştiu. Dacă stai şi cauţi permanent o mo-tivaţie, în a deveni credibil cu toate poveşti-le închipuite, spectatorul simte că eşti real, se recunoaşte în tine. Asta fac eu de apro-ximativ zece ani. Sap de când mi-a deschis

apetitul Horaţiu Mălăele. El lucrează non-stop, ca un maniac. Nu poţi să-ţi propui să faci fix ceva. Vine din pasiune, atunci când ai o vocaţie, acel ceva te macină şi nu te opreşti până când nu reuşeşti.

Care sunt secretele dumneavoastră ca actor? Ce v-a ajutat în modelarea ca artist?

Lucrez tot timpul la ceva. Observ lu-crurile din jurul meu, evenimente-le, oamenii şi îi imit, le preiau atitudi-nea, o exersez şi o folosesc pe scenă.

actriţa Dorina îşi alege spectacolele în care joacă?

Da, aleg să joc în funcţie de „text şi con-text“, dar şi de persoanele cu care urmea-ză să lucrez.

aţi simţit vreodată că, după ce specta-colul a luat sfârşit, n-aţi mai putut ieşi din pielea personajului?

Asta nu se întâmplă decât dacă se petrece ceva la nivel patologic. După ce cobori de pe scenă, ai nevoie de o trenă energetică, pentru că ai consumat. Mobilitatea interi-oară, emoţională, se obţine în timp, de la începutul facultăţii.

Care este partea cea mai urâtă din această meserie?

Cea din culise. Orgoliile din culise. Oamenii care joacă „a fi actor“ în culise şi au preten-ţia să fie slujiţi. Nu suport trântitul uşilor la cabină, comentariile răutăcioase, viaţa de culise care tinde să devină mai importantă decât aia de pe scenă.

Care e starea dumneavoastră de spirit înainte de un spectacol?

Vorbesc cu toată lumea. Mă cam risipesc. Nu pot să vă spun care sunt glumele care se făceau înainte de piesa „Ioana şi focul“. Tot timpul mi se aducea aminte: „Te urci pe scenă şi joci o sfântă. Şi-ai mai fost nomi-nalizată şi la Premiile UNITER. Ai făcut un rol bun, cică“. Marius Manole, prietenul şi partenerul meu din această piesă, îmi tot spunea lucrul acesta. De fapt, sunt para-lizată de emoţie. Iau tone de glucoză, de calciu. În rest, fumez tot timpul. Defectul meu cel mai mare este fumatul. Îmi place totul foarte tare până apare publicul. Nu ştiu de ce se întâmplă asta.

vă intimidează publicul?

M-am obişnuit acum. Green Hours a fost un exerciţiu foarte bun. A fost greu la înce-put să mă obişnuiesc cu faptul că se uită oamenii la mine în timp ce joc. Pentru că e cineva care te vede, pe care nu-l poţi păcăli, pentru că e prea aproape. Pentru că ceea ce faci e o minciună. Încercăm să facem minciuna credibilă.

De la cine aţi furat meserie?

De la Horaţiu Mălăele cel mai mult. Pe Horaţiu „îl fur“ non-stop. Acum nici nu-mi mai dau seama c-o fac. Atât de mult mi-am însuşit sistemul lui de lucru. Admir tipul de implicare al Marianei Mihuţ şi, în acelaşi timp, detaşarea Valeriei Seciu. Am jucat cu amândouă în „Lear“ şi-am „furat“ foarte mult de la ele.

Ce îmi puteţi spune despre fetiţa dumneavoastră, Sonia?

Am noroc că o am pe Sonia, fetiţa mea, care mă obligă să nu-mi pierd speranţa. Cu speranţă privesc anul care vine, tocmai pentru că o am pe ea. Altfel simt enorm,


văd monstruos. E din ce în ce mai tulbure totul. Îmi doresc să am putere şi răbdare.

Cum decurge o zi normală pentru dumneavoastră?

Ziua mea trece, în general, repede. Nu am nimic pregătit. Mă bucur că primesc tele-foane de prin toată ţara, de unde nici nu mă aştept, şi că ies la iveală oameni pe care i-am întâlnit în turnee şi îşi aduc amin-te că este ziua mea. Astfel, a mai trecut un an. Am aproape 39 de ani deja. O zic cu mândrie că ştiu că nu se vede. Dacă aş fi trăit în aceste timpuri şi aş fi fost la şcoală, cred că aş fi ales acelaşi drum. Sper ca şi Sonia să facă la fel. Am avut norocul să îmi descopăr destul de devreme abilităţile, am fost lăsată de părinţii mei. Nu am fost bru-iată şi obligată să fac nişte lucruri.

Ce părere aveţi despre actualul sistem de învăţământ?

Am învăţat foarte bine ce mi-a plăcut, la restul eram aproape corigentă. Nu m-a obligat nimeni, nu m-a împins nimeni de la spate, nu am suferit de comparaţie între mine şi restul clasei. Mă sperie sistemul actual de învăţământ. În primul rând că profesorii nu mai au pregătirea pe care o aveau profesorii noştri. Sigur că există diferenţe între cum sunt plă-tiţi, dar, în acelaşi timp, eu ştiu că această meserie, ca şi meseria mea, este una vo-caţională. Eu nu pot să joc pe scenă în funcţie de câţi bani primesc de la stat. Cred că nu este normal să depună efort atât cât sunt plătiţi, pentru că depinde foarte mult

de cum se joacă ei cu sufletele copiilor.

Este de vină sistemul?

Nu-mi place sistemul, nu-mi place pericolul care este în şcoli. Nu umblăm la educaţie de la esenţă, dacă elevii vin cu droguri şi arme la şcoală, noi mai punem nişte gar-duri şi nişte gardieni şi apoi o să ajungem să scoatem pixurile pentru că şi acelea sunt nişte arme. În loc să o luăm din inte-rior, de la relaţia aceea afectivă, de atra-gere a copiilor către şcoală. Fac de mult traduceri din engleză sau invers, piese care se joacă, traduc destul de bine, vreau să spun că am învăţat engleză pentru că mi-a plăcut profesoara. Nu am avut medi-tator de limbă engleză, ai mei nu-şi permi-teau aşa ceva, dar am învăţat foarte bine pentru că m-a atras profesoara spre asta.

Profesorul era el un pasionat şi te chema şi pe tine spre asta. Cei mai mulţi din clasa mea erau atraşi de literatură, de gramati-că, datorită lui. Ori asta înseamnă vocaţie.

Ce părere aveţi despre filmul româ-nesc?

Aş juca mai mult şi în filme, dar nu-mi place ce se întâmplă cu filmul românesc. Ar co-menta unii că dacă nu mă ia nimeni în filme de ce să zic de bine, dar declar că părerea mea despre filmul românesc la ora asta e chiar proastă, nu-mi place deloc cum fac filme cei din tânăra generaţie. Mă bucur că au mare succes, poate şi datorită teme-lor pe care le aleg, dar nu-mi place cum e folosit actorul, că pare că nu-i trece ni-mic prin cap niciodată. Mai sunt accidente,

gen Vlad Ivanov, care este un mare actor, însă recunosc că aş juca într-unul din fil-mele acestea pentru că-ţi aduc foarte mulţi bani.

Sunteţi solicitată de multe teatre, este o mândrie?

Am noroc că sunt încă cerută prin mai multe teatre. Am o educaţie cuminte, bal-canică, acasă, şi atunci nu prea îmi saltă nasul, o fi şi din cauză că sunt mai mică şi de aceea am fost mirată atunci când am fost în juriu la un festival de teatru pentru actori foarte tineri, iar trei dintre premianţi mi-au mulţumit mie personal pentru că le-am fost inspiraţie să se apuce de teatru. Uite că se poate juca şi în felul acesta, cre-dibil, că este ceva ce ei urmăresc. Credibi-litatea. M-am simţit într-un fel, mi-am spus că se vede. Am simţit că nu e degeaba. Sunt câţiva care observă exact particula-rităţile tale. Mănânc ciocolată înainte de spectacol, asta urmez din ce mi-a spus profesoara mea, Sanda Manu. Mai este un lucru pe care ni l-a zis de o sută de mii de ori, dar îl practic pentru că acum fetiţa mea a devenit cea mai importantă latură a existenţei mele, şi anume că lucruri grave pe lume sunt doar boala şi moartea. Restul îl ocolesc. Dacă iau totul uşor, chiar îmi e. Dacă reuşeşti să te detaşezi, poţi vedea lu-crurile dinafară şi le poţi planifica şi rezolva mai uşor.

Care este locul care v-a impresionat cel mai tare?

Dintre ţările pe care le-am văzut, cel mai mult mi-a plăcut Finlanda, pentru că acolo am dat sens cuvântului „pace”.

Ce pasiuni aveţi?

Pasiunea pentru limbi străine m-a ajutat chiar şi în teatru. Am tradus câteva piese care au fost puse în scenă, sunt mândră de acest lucru. Îmi place mişcarea, sunt practicantă de fitness.

Doriţi să le transmiteţi un mesaj citito-rilor noştri?

Le doresc sănătate, rezistenţă, fericire, dar mai ales clarviziune. Îi invit să vină mai des la teatru. Atunci când ne întâlnim, vreau să existe un aer pozitiv, să avem puterea să dăm la o parte toate relele!

a consemnat,Cătălin vĂCaRu

Lideri

1 0 InvESTIgaToRul | SEPTEMBRIE 2011 | www.investigatorul.ro

Vinul (din latină : vinum, "viţă") este o bă-utură alcoolică cu o compoziţie chimică complexă şi se obţine, în general, prin fermentarea mustului de struguri prove-nind de la diverse varietăţi ale speciei Vitis vinifera (Viţă de vie). Transformarea strugurilor în vin se numeşte vinificare.Varietatea mare de vinuri din întreaga lume există datorită numărului mare de tipuri de soluri şi de viţă de vie. Astfel, există vinuri roşii, roze sau albe şi, de asemenea, vinuri seci sau dulci, statice sau spumante. Viticultura a colonizat de-a lungul vremii o mare parte a lumii şi multe ţări au devenit producătoare de vin.

Existenţa vinului a fost confirmată cu mii de ani în urmă. În stadiul actual al cu-noştinţelor noastre, prima atestare docu-mentară legată de existenţa viticulturii a fost descoperită în Iran, la nord de munţii Zagros. André Tchernia, arheolog şi unul dintre cei mai buni specialişti în materie de vinuri din antichitate, a declarat că a fost descoperită urma unui reziduu găl-bui depusă pe peretele unui vas neolitic, vechi de 7000 de ani. Acesta a fost găsit în Hajji Firuz Tepe, Iran. S-a putut dovedi astfel amestecul de acid tartric cu răşină. Aceasta ar fi cea mai veche atestare a procesului de vinificaţie.Această tehnică a fost posibilă prin amestecul cu răşina tip „thérébinthe",

denumirea populară a stejarului. Pentru Marinval Philippe, cercetător la Centrul pentru Antropologie din Toulouse, exis-tă dovezi că oamenii din neolitic au băut vin. Culturile neolitice au fost atestate în sud-estul Anatoliei şi nordul Mesopota-miei la aproximativ 8000 îHr. Bazate pe cele mai recente descoperiri arheologice, specialişti precum Alexis Li-chine au situat locul de origine al mustului în Armenia, în timp ce Hugh Johnson nu reuşeşte să constate cu exactitate locul de origine al strugurilor. El presupune că strugurii sunt originari din zona muntelui Ararat, aflat la graniţa de nord dintre Tur-cia şi Armenia de Est. Legenda biblică vorbeşte despre plantarea viţei de vie din vremea lui Noe, la sfârşitul Potopului. O descoperire recentă a extins şi mai mult data de debut a viţei de vie şi a vinului. În cursul anului 2007, o echipă de 26 ar-heologi irlandezi, americani şi armeni au găsit un sit în vecinătatea râului Arpa, în apropierea comunităţii Areni. Au fost gă-site vase umplute cu seminţe de struguri care datează de acum 6000 de ani. Descoperirea de seminţe de struguri, în 2007, în Dzor Vayots, regiune armeană din partea de sud, a determinat National Geographic Society să finanţeze o nouă campanie, în anul 2010. Săpăturile ar-heologice efectuate pe site-ul Areni-1, au relevat un vin complex datat din 6100 îHr. Autorii descoperirii încearcă să sta-bilească acum cu exactitate cărei culturi aparţineau oamenii care produceau vinul în această zonă şi care au lăsat în urmă şi mocasinul descoperit anul trecut. Cel mai probabil, aceştia aparţineau cultu-rii Kura Araxes, o străveche civilizaţie trans-caucaziană.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, excavările făcute au dezvăluit o societate comple-xă, în care vinul juca un rol ceremonial. Unitatea de vinificaţie din Armenia a fost descoperită în situl arheologic Areni 1, care are o suprafaţă de peste 700 de metri pătraţi.„Descoperirea făcută reprezintă cel mai vechi complex de vinificare din lume.”, a

declarat Gregory Areshian, de la Univer-sitatea California Los Angeles (UCLA). Datarea radiometrică cu carbon 14 a in-dicat faptul că rămăşiţele de viţă de vie şi struguri deshidrataţi, descoperite într-un mecanism ce seamănă cu o presă de struguri, au fost recoltate în jurul anului 4.000 îHr.

Acesta este primul vin al umanităţii, al strămoşilor popoarelor Kuro-Araxes, aparţinând unei civilizaţii străvechi din Caucaz. Acest sit este înconjurat de zeci de morminte, ceea ce sugerează că vinul a jucat un rol ceremonial. Este sigur pen-tru paleo-botanişti că seminţele sunt Vitis vinifera sativa, soiul de viţă de vie care produce cele mai bune vinuri în prezent. Podgoria, iniţial identificată drept sălbati-că şi Vitis vinifera Silvestri, a fost trans-formată de la starea de must de struguri Lambrusco. "În mod clar, strugurii s-au zdrobit cu picioarele şi astfel s-a proce-dat în toate regiunile în care se producea vinul. ", a declarat Gregory Areshian.

Prezenţa pe sit de malvidin, pigment din plante responsabil de culoarea roşie a vinului, este un alt semn care confirmă faptul că aceste facilităţi au fost folosite şi în producţia de vin, au mai remarcat arheologii. Acest lucru dovedeşte că viţa de vie a fost domesticită de acum peste şase milenii. Înainte de această descoperire, cea mai veche unitate de producere a vinului des-coperită de arheologi avea o vechime de 5.150 de ani şi a fost găsită, la sfârşitul anilor 1980, în mormântul faraonului egiptean Scorpion I.Descoperirea de pe platoul armean şi Transcaspian a fost, de asemenea, susţi-nută de găsirea seminţelor de struguri în mai multe straturi datând din al patrulea şi al treilea mileniu îHr, atât în Georgia cât şi în Câmpia de Harput. În acelaşi timp, alte săpături au relevat, în apropie-re de Armenia, prezenţa rezervelor mari de vin din trecut.

Cătălin vĂCaRu

Despre vechimea vinului

Wine Club

InvESTIgaToRul | SEPTEMBRIE 2011 | www.investigatorul.ro 1 1

După ce reţeta Coca-Cola a fost făcută publică, a fost rândul lui Constantin Stroe să deconspire secretul Automobile Dacia.

Scenariu Sci-Fi: După ce a purtat rochii şi poşete de zeci de mii de euro, în anul 2015, Nuţi este invitată la lansarea unui nou traseu turistic.

Noul tur pe

care îl oferim turiştilor are ca temă centrală "Pădurea spânzuraţilor"!

Suntem fruntaşi într-o ţară de c...t!


Dialoguri "all inclusive" între Blonda de la PDL şi "doctorul de serviciu" al Primăriei Bucureştiului.

ŞOC! Pregătindu-se pentru Palatul Cotroceni, DD-ul se uită în direct, la sondajele din poalele blondelor.

SENZAŢIONAL!

Da, apropie-te! Cifrele

sondajelor sunt în scădere!

Ţi-am

explicat de patru ori că sunt primarul

bestial, care fumează iarbă

legal!

Te comporţi

ca un Cocoş de România care crede că poate construi orice... înţelegi şmecheria?


umr umr umr umr

Alinuţa face glume de 1 aprilie:- Mamă, mamă!!! S-a spânzurat tata în pod!Mama merge în pod şi nu găseşte pe nimeni.Alinuţa:- Ha, ha, te-am păcălit! S-a spânzurat în garaj!

Alinuţa lipseşte 3 zile de la şcoală. Când vine, o întreabă învăţătoarea: De ce nu ai venit la şcoală?Alinuţa: A murit mama!Învăţătoarea: Cum a murit?Alinuţa: A bătut un cui în perete şi s-a lovit cu ciocanul peste deget.Învăţătoarea: Bine, bine, dar nu se moare din asta.Alinuţa: Se chinuia prea mult şi tatei i s-a făcut milă de ea şi-a împuşcat-o.

Alinuţa merge la bunica ei. La un moment dat este prinsă şi violată de lup. După ce îi dă drumul acesta o întreabă:- Ce ai să îi spui bunicuţei?- Păi, că m-am întâlnit cu tine şi m-ai violat de 4 ori.- De patru ori?, se miră lupul.- Da' ce, te grăbeşti, lupule?...

Într-o zi, vine Bulă acasă fericit foc.Taică-s'u curios îl întreabă care-i motivu'.- Tată, astăzi am avut prima experienţă sexuală!, zice Bulă cu zâmbetul pe buze.- Serios? Ia şezi şi spune-mi cum a fost?- Nu pot, mă, tată, că mă doare fundul.

Bulă se duce la poştă să trimită o scrisoare în străinătate.- Par avion?, îl întreabă funcţionară.Bulă o priveşte cu atenţie, şi apoi răspunde decis:- Nu! Nu păreţi.

După cutremur:- How zgudu you do?- Tencuiesc verry much!

- De ce e Moş Crăciun mereu fericit?- Pentru că ştie unde stau fetiţele rele...

Un tip stilat, elegant, la costum, iese dintr-un magazin select împingând un coş plin ochi cu alimente de toate felurile: şampanie, caviar, mezeluri fine, etc. În momentul în care se apropie de portbagajul BMW-ului său observă un om slab, prăpădit, care umblă de colo-colo rupând ierburi ce creşteau la îmbinarea dintre carosabil şi bordură.- Domnule, dar ce faceţi aici?- Adun iarbă ca să mănânc. Trebuie să duc şi acasă că nu mai avem nimic.- Adevărat?! Dacă-mi permiteţi, poftiţi cartea mea de vizită şi veniţi să mâncaţi la mine acasă!- E frumos din partea dumneavoastră, domnule, dar am şi nevastă şi 8 copii...- Da, bineînţeles! Veniţi cu familia dumneavoastră!- Chiar că sunteţi foarte generos! Numai că, din copii, unii sunt deja căsătoriţi, au şi ei copii...- Vă rog, aduceţi-i pe toţi!- Sigur nu vă deranjează?!?... pentru că mai sunt şi surorile şi cumnaţii mei, suntem destul de mulţi.- V-am spus, insist, îmi va face plăcere! La mine acasă iarba e uite-aşa de înaltă, dacă sunteţi mulţi, cu atât mai bine, în trei ore terminaţi!

Într-o seară, se întorcea Bill Gates de la Microsoft, de la lucru. Mergând către casă se opreşte să-şi vadă noua vilă în construcţie. Fiind neatent şi obosit, cade într-un şanţ unde, pierzându-şi cunoştinţa, îl vizitează nişte îngeri. Unul din ei se adresează lui Bill:- Bună, Bill! Am două veşti să-ţi dau: una bună, iar alta proastă. Cu ce să încep?- Începe cu vestea cea bună, răspunse Billy.- Vestea cea bună e că la noi, în cer, pe toate PC-urile ne-am pus Windows!- Foarte bine! Dar care e vestea cea rea?- Vestea cea rea este că avem o mică problemă şi te luăm cu noi în ceruri să o rezolvi...

Trei tipi rupţi de beţi la o masă:- Bă, io-s trimisul lui Dumnezeu pe pământ!


umr umr umr umr- Taci, mă, că io-s trimisul lui Dumnezeu pe pământ!- Tăceţi, băi amândoi, că n-am trimis pe nimeni!

Un somn sănătos nu numai că prelungeşte viaţa, dar şi reduce ziua de lucru!

Într-un magazin intră o doamnă foarte grasă:- Aş dori să văd un costum de baie care mi-ar veni...Vânzătorul:- Şi eu...

- Prin ce se deosebeşte soţia de un terorist?- Cu teroristul poţi să mai negociezi...

În zilele noastre, pietonii sunt de două categorii: rapizi şi accidentaţi.

Trece un cortegiu funerar. Un trecător întreabă pe o blondă:- Cine e mortul?- ... cred că cel din sicriu...

- Care e lucrul cel mai înţelept pe care îl poate spune un bărbat?- "Nevastă-mea zice că... "

Întrebare: Ce faci dacă mâine vine sfârşitul lumii?Răspuns: Vin în România pentru că noi suntem cu 100 de ani în urmă!

Care femei sunt cele mai fidele? Blondele? Brunetele? Roşcatele?Răspuns: Căruntele...

Doi poliţişti gonesc cu maşina. La un moment dat, ocolesc o groapă şi intră într-un pom. Ies amândoi dintre fiarele contorsionate, iar unul dintre ei zice:- Să ştii că merităm o primă! Niciodată nu am ajuns aşa repede la locul accidentului.

- Doctore, în fiecare seară, când mă culc, e cineva ascuns sub pat. Mă scol, mă uit şi acolo nu-i nimeni. Mă culc la loc, dar după un timp mă dau jos şi iar mă uit sub pat dar nu-i nimeni. Chestia asta mă distruge. Puteţi face ceva?- Vă vindec în doi ani de psihoterapie, cu câte trei şedinţe pe săptămână.- Şi cam cât mă va costa?- 100 pe şedinţă!- Hm... mă mai gândesc...După 6 luni, psihiatrul se întâlneşte cu pacientul:- N-ai mai revenit pe la cabinet...- Cu 100 per şedinţă??? Băiatul care-mi aduce pizza mi-a rezolvat problema cu doar 5!- Băiatul cu pizza?!? Chiar aşa??? Şi cum a procedat?- Mi-a zis să tai picioarele de la pat!

Soţul aşteaptă lângă salonul de înfrumuseţare. După mult timp, soţia iese.El se uită, respiră adânc şi spune:- Bine măcar că ai încercat...

- Hai la o bere!- De când s-a mutat soacra la mine, nu mai beau!- De ce?

- N-am chef s-o văd în dublu exemplar...

- Ai auzit ce-a păţit Popescu?- Nu!- A fugit cu nevastă-mea!

- Mâine aniversăm 30 de ani de la căsătorie; am putea tăia curcanul... - De ce? Doar nu e vina lui...

Adam şi Eva se plimbă prin Paradis.Eva: - Adam, mă iubeşti?Adam: - Am vreo alternativă?

- Prietene, n-am avut noroc cu nici o nevastă!- Cum aşa?- Prima a fugit cu un italian...- Şi-a doua?- Nu vrea să fugă...

Discuţie între doi cowboy:- Mie mi se pare imoral să faci cunoştinţă cu viitoarea soţie într-un bar!- Ai dreptate. Dar tu cum ai cunoscut-o pe a ta?- Am câştigat-o la o partidă de biliard!


Ce surprize mai pregăteşte Captain T. la următoarele alegeri prezidenţiale, ne poate spune doar Zâna "Stupizelor", Andreea Marin-Bănică.

Înainte de a gafa imnul la inaugurarea stadionului "National Arena", Marcel Pavel a luat lecţii de la Marean Vanghelie.

“Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, un sânge de roman

Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani, şi

cruzii tăi duşmaniAcum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,

La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani, şi cruzii tăi duşmani”

A trecut atâta

vreme de când n-am mai făcut o baie de mulţime...

Domnu' Piratu', dacă vrei să mai stau lângă

tine, trebuie să faci... Nu-i aşa?!... o baie cu apă şi

săpun!

Exact, trebuie să-l ejaculăm pe

persoană fizică pe Traian din această "poiezie", care

este pe goagăl!


Gaddafi, conducătorul "unei anumite părţi" a Libiei, a avut o întâlnire de lucru cu cei doi foşti preşedinţi francezi: Jac şi Rac.

Preşedintele Traian Băse a devenit un înflăcărat suporter al exploatărilor de aur străine în munţi româneşti.

Ion Iliescu este o bunicuţă care crede că Nicolae Ceauşescu a terfelit idealurile muzicii de petrecere de pe vremea comunismului.

Dacă acest proiect

stă îngropat din 1997 până acum, să ştiţi că unul din motivele serioase este laşitatea oamenilor

politici, care nu au vrut să-i doară capul. Pe mine m-a durut

în...

Şi acum, aşa

cum ne-am înţeles, îi cântăm tovarăşului Charles Aznavour "Internaţionala

socialistă"!

Documents

INVESTIGATORUL Septembrie 2011