Istoria Lui Andronic Şi a Athanasiei

8/16/2019 Istoria Lui Andronic Şi a Athanasiei

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-lui-andronic-si-a-athanasiei 1/4

Istoria lui Andronic şi a Athanasieisau despre nebunia şi înţelepciunea iubirii

Meşterea orice din aur sau argint. Îi plăcea să închipuiască animale de tot felulşi flori cum nu mai văzuse nimeni. Dar, mai ales, îi era drag să meşteşugească chi-

puri de sfinţi, pe raclele pentru moaşte. Aşa aunsese să prindă drag de ei. !i îi erauca nişte casnici. "a Athanasia sau ca cei doi copii ai săi. #or$ea cu sfinţii încă dedimineaţa, atunci c%nd intra în atelier să aţ%ţe focul.

&e spunea tot ceea ce avea pe inimă - g%nduri mai grele sau mai uşoare,tristeţi, $ucurii... Avusese în viaţă de toate. !i din unele şi din celelalte. Dar parcăacum, c%nd se uita la firicelul acesta de argint pe care tre$uia să-l încolăcească

pentru a închipui un vre, acum, în liniştea asta a serii, răm%nea o singură $ucurie.'a( )arcă aşa fusese dintotdeauna. 'l şi ea.

* văzuse într-o zi la t%rg, pe c%nd se ducea să caute pietre scumpe pentruinelul unui patrician. Înaltă, zveltă, sfioasă. Avea un păr lung şi negru şi doi ochi decăr$une. 'ra şi ea fiică de meşter aurar, unul priceput şi vestit. +-a îndrăgostit pe

nesimţite, dar n-a iu$it-o aşa cum iu$ea de o$icei. imic din o$işnuita furtunăcare-i rupea $ucăţi din suflet nu a anunţat noua dragoste. Aşa cum nu i se maiînt%mplase niciodată, s-a îndrăgostit lin. "um vine primăvara. ără să $agi de

seamă. * descoperi a$ia după ce nu mai vezi peticele de zăpadă şi după ce v%ntul,care adie seara dinspre muntele +ilpius, vine încărcat de miresme. !i mai straniuera că ea, deşi îi intrase în suflet încetişor, nu mai dădea semne că va să plece. Darnu pentru că era cea mai frumoasă fată din toată Antiohia, ci pentru felul ei de atrece printre lucruri. )entru z%m$et, pentru delicateţe, pentru graţia cu care le răs-

pundea tuturor la salut. )arcă nu era dintre păm%nteni. )arcă Domnul, atunci c%nd

îi plămădise sufletul, închisese în el şi un colţ de cer. !i cerul acela din ea îi st%rnea

un dor răscolitor şi, în acelaşi timp, liniştit. "eva ce nu mai simţise la nicio femeie,niciodată. Dar Athanasia nu era orice femeie. u degea$a îi dăduseră părinţii unnume ce însemna ără de moarte/. )entru că purta în ea o nemurire.

'a îl zărise, dar înţelesese t%rziu. &a început nici nu a ştiut cine e $ăr$atulacela puternic şi $l%nd care o urmărea cu privirea prin t%rg. După şorţul de piele,

ars pe alocuri, s-a g%ndit că e meşter aurar. "a şi tatăl său.0-a z%m$it, fără să ştie de ce. Apoi a auns acasă şi şi-a între$at surorile, care i-

au spus că e vestit şi dorit de multe fete din Antiohia. Dar ea nu simţea nimic. )oatedoar o uşoară părere de rău la g%ndul că el se va fi îndrăgostit dea, iar ea nu puteasă-i răspundă pe măsură.

Apoi l-a înt%lnit din nou şi au vor$it. u de dragoste şi nici de viaţă. Au vor$itde Dumnezeu. !i atunci i-a trecut prin minte c1 el este cel hărăzit, $ăr$atul l%ngă

care avea să-şi petreacă tinereţea, căruia avea să-i dăruiască prunci, pe care-2 vavedea încărunţind şi a cărui m%nă o va str%nge, poate, în pragul morţii. !i c%nd s-ag%ndit la asta, parcă s-a şi văzut suferind l%ngă el, sor- $indu-i ultimele cuvinte,amestec%ndu-se în aerul pe care el avea să-l tragă cu ultima suflare. !i, fapt greu deînţeles, s-a $ucurat. +-a $ucurat pentru că înlăuntru i s-a întins întreaga veşnicie încare aveau să fie doar ei doi. 'i doi şi lumina &ui. !i iu$irea pe care a întrezărit-o i-

a împrospătat inima şi rugăciunile, într-un chip nemaiştiut p%nă atunci. De aceea, îndimineaţa în care el a prins-o de m%nă, a ştiut că nu-i va mai da drumul. iciodată.Aşa că i-a str%ns palma aspră cu degetele ei su$ţiri şi al$e, p%nă c%nd a simţitsudoarea caldă a$u- rindu-i pielea. Andronic va fi omul ei. 'ra, dea, omul ei.

A cerut-o de soţie, părinţii ei au fost de acord, şi s-au căsătorit. ără peţit, fără

ocurile dragostei, ca şi cum ar fi fost împreună de c%nd lumea. De $ună seamă căDomnul îi ştiuse dinainte de a se fi înt%lnit. !i le milocise dragostea şi cununia.Sufletele Athanasiei'ra multă linişte între ei doi. 3ăceri, mai multe dec%t vor$e. !i multe

îm$răţişări. "alde, vii. * căuta des prin casă cu privirea. +au cu g%ndul. !i ea îi răs- pundea de fiecare dată. u se certaseră niciodată. ici nu aveau pentru ce. De micicrescuseră în credinţă, iar de c%nd se înt%lniseră, dragostea lor de Dumnezeu cres-cuse. Athanasia se ruga des şi stăruitor. "%nd îngenunchea, părea că nu-i mai trece

prin minte să se ridice. Domnul era pentru ea nu doar un sfetnic sau un părinte

ocrotitor, ci 0nima inimii ei. &ăuntrul mai apropiat de ea dec%t propriul sine.

După ce termina lucrul, venea şi Andronic, lăs%ndu-i pe ucenici să deretice înurmă. !i atunci, c%nd zarva casei şi a oraşului se potoleau şi c%nd doar foalele dinatelier continuau să respire ca un $alaur uriaş, atunci sufletele lor păreau că se atingîn rugăciune. Asta era viaţa lor. u micile grii şi nici chiar $ucuriile care vin odatăcu ele. u. 'i v%sleau în ape pe care locuitorii m%ndrei cetăţi siriene nu le $ănuiau

dec%t în rarele clipe în care se rugau cu adevărat. Dar pentru Andronic şi Athanasia,alipirea de Dumnezeu era continuă. irească.



u c%ştigau foarte mult, dar din primele clipe petrecute împreună se hotăr%serăsă ai$ă griă de săraci. Aşa se face că la sf%rşitul fiecărei zile, Andronic împărţeatoţi $anii în trei părţi egale4 una o dăruia săracilor, o alta $isericii, iar o a treia o

păstra pentru familie. !i, fapt minunat, poate că tocmai de aceea Domnul le sporeamereu avutul. "u c%t dăruiau, parcă se înmulţea. !i cu el, şi dorinţa lor de a se

dărui."opiii au venit firesc. "a mugurii care cresc dintr-o tulpină încă verde. înt%i

loan şi apoi Maria. Athanasia s-a lipit de ei cu totul. Îi lua cu ea pretutindeni. &a $iserică sau la piaţă, c%nd mergea să-şi vadă părinţii sau atunci c%nd îngriea de $ătr%nii $olnavi şi săraci ai Antiohiei. Mare parte din iu$irea ce fremăta în ea sescursese dea în trupurile celor doi micuţi. De la naşterea lor nu mai trăise pentru

ea.+ufletul i se împărţise în două 5 umătate trăia acum în loan, iar cealaltă în

Maria. 6%m$etele lor erau şi ale ei, $ucuriile lor o făceau fericită pentru întreaga zi,iar pl%nsetul îl simţea p%nă în rărunchi. )entru ea, Athanasia nu păstrase nimic.7ămăsese doar o cochilie goală, un loc care aştepta revărsarea harului.

Sfredelul lui Dumnezeu“Durerea e sfredelul lui Dumnezeu. Sfredelul lui Dumnezeu... El sefoloseşte de ea ca să ne străpungă platoşa grea a sufletului ca să a!ungă lainima noastră pentru a o trezi pentru a ne deştepta iubirea sau pentru a o

înflăcăra mai mult". "uvintele rostite de diaconul loan, cel pe care creştinii dinAntiohia îl porecliseră 8ură de Aur, pentru predicile sale de foc, îi răsunau şi acumîn minte lui Andronic. +fredelul acesta îi străpunsese şi lui viaţa şi schim$ase în eatotul.

în ziua aceea venise mai devreme de la atelier. u ştia de ce, dar rugăciunea nu

se lega ca de o$icei, iar vreurile de plante din argint, care altădată se încolăceau

cuminţi pe mica nicovală, se rupeau acum încăpăţ%nate. * presimţire grea îi at%rnade inimă. Aşa că s-a închinat şi a plecat, lăs%ndu-i pe ucenici să lucreze fară el.

"asa era goală. Înăuntru nu se auzea ca de o$icei chicotitul copiilor şi nicivocea $l%ndă a Athanasiei. 0-a strigat. u i-au răspuns. 0-a găsit pe am%ndoi în pat,arz%nd de fe$ră şi îngăim%nd vor$e fără şir, iar Athanasia era doar o um$ră suptă de

spaimă. u se treziseră de dimineaţă. Îi aflase $olind şi de atunci nu reuşea să-itrezească. )e faţa lui Andronic se întinse o um$ră neagră. !tia de ce sufereau. *

$oală care secerase mulţi copii în Antiohia. ăpraznică. 0ute. ără leac. +căparea9Avea să vină doar de +us. Dacă va veni... A alergat la $iserica +f%ntului Mucenic0ulian. 6idită în afara zidurilor cetăţii, adăpostea mormintele părinţilor săi. u aîndrăznit să ceară vindecarea copiilor. !tia că sufletul unui creştin se vădeşte înîncercări şi că tocmai acum tre$uia să ai$ă tăria să se lase în voia Domnului. "u

totul. Aşa s-a rugat. "easuri în şir &-a implorat să-i aşeze viaţa aşa cum ştia 'l mai $ine. 'l i-o scosese pe Athanasia în cale, 'l i-i dăruise pe Maria şi loan şi tot 'l, înînţelepciunea &ui, va să-i aştearnă drum nou.

"%nd Andronic s-a întors acasă, i-a aflat morţi. )e am%ndoi. 7ăspunsul larugăciuni fusese cumplit, dar tre$uia să ai$ă tăria să treacă peste toate acestea. +ănu se rupă de Domnul. +-a pră$uşit în faţa icoanei M%ntuitorului 5 “Domnul adat Domnul a luat precum a #oit Domnul aşa a făcut fie numele Domnuluibinecu#$ntat în #eci". )entru Athanasia, moartea copiilor a fost mult mai grea. Denetrecut. u mai vor$ea cu nimeni, nu mai m%nca, nu se mai ruga. Durerea îiîmpietrise inima. Murmura mereu 5 “Să mor şi eu ca fiii mei".

0-au înmorm%ntat pe am%ndoi la $iserica +f%ntului Mucenic 0ulian, alături de

$unicii lor. "u patriarh i episcopi, îm$răcaţi în haine al$e ca de îngeri, cu coruri deș

psalţi şi nori de tăm%ie. #enise toată cetatea înlemnită de moartea cea năpraznică.În astfel de momente, oamenii se str%ng chirciţi în urul durerii. Doar că pentru

Athanasia orice împreună-pătimire era în van. După slu$ă s-a pră$uşit în $iserică pe lespedea rece a morm%ntului, şoptind că vrea să moară. +ă moară şi... at%t.Andronic era prea departe de inima ei şi prea puternic. "um putea fi at%t denepăsător, c%nd Maria şi 0oan, lumina lor, plecaseră din lumea aceasta9

7ămăsese singură. 3răise doisprezece ani prin sufletele copiilor ei şi, odată plecate în cealaltă lume, viaţa ei se mutase şi ea cu totul dincolo. Acolo avea un

viitor. Aici, nimic. Doar o durere fără margini şi o inimă goală.

%n#iereaA venit la ea aprig, dar cu o m%nie sf%ntă. :n $ăr$at t%năr şi nespus de frumos,

îm$răcat în veşm%ntul călugăresc. “Femeie, de ce nu-ţi laşi copiii să se odihneas-

că? De ce le întuneci bucuria pe care o au acum în ceruri, de a primi lumina

dumnezeiască?”.

Athanasia îl auzea ca prin vis, dar, fapt ciudat, cuvintele lui îi răsunau parcădin inimă. 8%ndul acesta a cutremurat-o. u g%ndise p%nă atunci că durerea ei le



poate tul$ura copiilor tihna cerească. !i nici nu-i mai vor$ise cineva ca acest om.+-a întors să-i răspundă, dar plecase. A alergat la portarul $isericii să-l între$e cinefusese, dar acesta a privit-o ca pe o smintită, ară- t%ndu-i porţile încuiate. De laînmorm%ntare, nu mai lăsase pe nimeni înăuntru. )entru Athanasia a fost ca orevelaţie. A înţeles că monahul fusese un oaspete ceresc. )oate chiar +f%ntul

Mucenic 0ulian, ocrotitorul. !i acum, c%nd se uita la icoana lui, vedea o mare ase-mănare cu chipul străinului. !i în suflet i-a încolţit o nădede. #a trăi. Dar nu aici,nu în cetatea aceasta în care vedea chipul copiilor în orice colţ. Altundeva, departe,în alt chip. +ă intre într-o mănăstire din deşert, şi acolo, prin rugăciune stăruitoare,să-& afle din nou pe Domnul. )e Domnul pe care-& pierduse în clipa în care copiiiei muriseră. Da, monahie pentru toată viaţa. Aşa va putea trăi. Altcum, nu.

Andronic a încuviinţat. A primit să se despartă de trupul soţiei sale pentru a-isalva sufletul. A acceptat să nu o mai vadă niciodată, doar pentru a o regăsi pecelălalt mal al vieţii, în lumea de dincolo. Au mers la 0erusalim să se închine şi apoiau plecat în 'gipt, patria monahilor. Acolo s-au sfătuit cu un mare părinte, cuviosulDaniil, care le-a scris maicilor de la 3e$aida o scrisoare, rug%ndu-le să o primească

pe Athanasia în mănăstirea lor. )e Andronic, înţeleptul $ătr%n l-a oprit l%ngă el. 0-adat chilie singuratică să se deprindă cu liniştea şi cu rugăciunea. Aşa au trecutdoisprezece ani. )e mormintele copiilor din Antiohia a crescut iar$a, iar în sufletul

Athanasiei s-a aşezat, desăv%rşită, liniştea, îşi regăsise inima pierdută la moartealor.

&onahul cel sp$nDe ani de zile nu mai plouase. !i acum, c%nd stropii mari cădeau lovindu-i

faţa, amestec%ndu-i-se cu lacrimile, acum îşi aducea aminte de clipele în care-2reînt%lnise. 'ra o zi al$ă şi fier$inte, iar el se adăpostise la um$ra unui copac.

3recuseră doisprezece ani de c%nd ea plecase în mănăstirea maicilor din 3e$aida,

iar Andronic rămăsese cu $ătr%nul Daniil. Doisprezece ani în care amintireafostului ei soţ crescuse din nou, p%rolindu-i sufletul. 'ra vindecată, gata să seîndrăgostească de el din nou, dar urase curăţie şi ascultare şi sărăcie, iar caleamonahală nu are drum înapoi. Doar înainte, spre împărăţia cerurilor.

A ştiut că e Andronic, de c%nd i-a văzut spatele lat, rezemat de trunchiul

copacului. u putea să-i vadă faţa, dar ştia, ştia în ad%ncul inimii că e el. !tia dupăs%ngele care-i urcase în o$rai, după picioarele care se înmuiaseră, după m%inile

care începuseră să tremure. 'ra el. Andronic. Mai $ătr%n, mai liniştit şi, parcă, mai puternic. 'l, omul care avusese tăria să o lase să plece în deşert. !i care o urmase pe calea călugăriei. Ar fi putut să o lepede ca o zăludă, să-şi ia altă femeie, mait%nără. 'ra $ogat, frumos şi iu$it de toate femeile din Antiohia. Dar a preferat sărăm%nă la ea.

“Eşti Andronic, ucenicul cuviosului Daniil?”. ădăduia din tot sufletul să orecunoască şi, în acelaşi timp, ar fi vrut să-i răm%nă străină. +ă-şi vadă fiecare decalea lui. “Da”. #ocea gravă şi linişti tă i-a rupt $ăierile inimii. Îi venea greu să-şiţină lacrimile şi-şi frăm%nta rasa ca să le dea degetelor ceva de lucru. Altminteri arfi sărit singure să-l str%ngă, să-l atingă. u o recunoscuse. "arnea ei fusese z$icităde v%ntul deşertului, părul îi încărunţise, pielea era arsă de soare. )e l%ngă asta, de

c%ţiva ani, o$işnuia să se dea drept $ăr$at. )lecase din mănăstirea de maici pentru atrăi singură în deşert, într-o peşteră. Dar acest fel de nevoinţă era hărăzit doar $ăr-

$aţilor. Aşa că s-a făcut ca unul dintre ei. +e dădea drept monah. Îşi retezase părul,îşi schim$ase straiele şi nu-şi mai spunea Athanasia, ci Athanasie. &ui Andronic i-aspus tot aşa 5 “Eu sunt Athanasie, monah din Kellia" +oţul ei nu a $ănuit nimic.

Andronic plecase în pelerina la 0erusalim, iar ea l-a rugat să îi îngăduie să-lînsoţească. Au tăcut mai tot drumul. "a şi atunci c%nd se cunoscuseră în t%rg, nuaveau nevoie de multe cuvinte pentru a se înţelege. "%nd s-au întors în 'gipt ar fi

tre$uit să se despartă. Dar, undeva în ad%ncul sufletului, Andronic simţise cămonahul sp%n, tăcut şi ciudat cu care călătorise la 0erusalim nu e un om o$işnuit."ă poartă în el o taină. !i un har. !i că ar putea fi $uni prieteni. 3ovarăşi de nevoinţă.

%mpreună în deşert“Părinte ndronic, !oieşti să stăm am"ndoi într-o chilie?”. Între$area îl

năucise. Athanasia i-a pus-o chiar c%nd urmau să se despartă. !i nu ştia să-i răspun-

dă. Ar fi încuviinţat, dar ce ar fi zis $ătr%nul Daniil9 3oată viaţa sa de monah senevoise de unul singur. Dar cu monahul cel sp%n s-ar fi încumetat la o împreună-

petrecere. +ă fie ca fraţii. Aşa că au mers la $ătr%n spre $inecuv%ntare. Acesta az%m$it misterios şi a încuviinţat. Atunci Athanasia a ştiut că avva Daniil o recunos-cuse. !i totuşi, părintele duhovnicesc nu o trădase, $a chiar le dăduse

$inecuv%ntarea sa. Adică avea încredere în ea şi în planul ei ne$unesc. În ea şi îniu$irea ei pentru Andronic. Aşa au auns să fie din nou împreună. În aceeaşi



peşteră. Împărţeau m%ncarea şi rugăciunea şi somnul. Avea, fiecare dintre ei, olespede pe care se întindea puţin după răsăritul soarelui. Andronic nu $ănuia nimic.

!i Doamne, ce $ine era că nu ştia cine este( Măcar de nu ar recunoaşte-oniciodată( Măcar de şi-ar putea petrece restul zilelor veghindu-i somnul, văz%ndu-ispatele acela lat şi puternic cum se ridică şi co$oară în ritmul răsuflării, spatele

l%ngă care se cui$ărea pe c%nd erau soţ şi soţie, spatele îndărătul căruia se simţeamai în siguranţă dec%t în dosul zidurilor groase ale cetăţii Antiohiei. Îi era uneorinespus de greu.

+ă îi vadă m%inile aspre frăm%nt%nd aluatul din care-şi coceau puţină p%ine,sau împreunate în rugăciune, sau să le atingă atunci c%nd îi întindea ulciorul să $eaşi, totuşi, să nu le poată str%nge. +ă nu-şi facă degetele ei su$ţiri căuş în podul

palmei lui, să nu-şi rezeme capul pe umărul lui, să nu-2 poată str%nge în $raţeatunci c%nd adormea. * atingere şi, pro$a$il, totul s-ar fi spul$erat.

:neori, atunci c%nd se rugau, i se părea că iu$irea aceea mare şi al$ă aDomnului, de la Domnul şi pentru Domnul, se scurgea între ei şi le împreunasufletele ca o mare ad%ncă.

Atunci, în liniştea aceea deplină, o linişte cum numai deşertul poate zămisli, olinişte de dinainte de facerea lumii, atunci nu mai ştia unde începe el şi unde setermină ea. !i înlăuntru o năpădea o $ucurie vie. * $ucurie care nu o mai părăsea

zile întregi. În astfel de clipe, nu mai simţea ca pe o povară lipsa atingerii lui.Dimpotrivă. Îi era de auns o privire, sau doar vocea lui pentru a se scurge în inimalui Andronic şi a răm%ne acolo. Doar ei doi şi Dumnezeu.

'rau însă şi zile ca aceasta. 6ile cu ploaie. )loaie din cer sau doar din inima ei.6ile c%nd se uita la cerul din gura peşterii şi pl%ngea înă$uşit, îndurerată pe viaţacare-i răpise şi copiii, şi soţul. !i acum, c%nd privea stropii mari plesnind păm%ntul

şi ridic%nd praful deşertului, şi-ar fi dorit să se sf%rşească totul. +ă moară. !i ea, dar

şi el. +ă-şi lepede trupurile acestea $icisnice care nu puteau să se îm$răţişeze şim%inile care nu se puteau str%nge în întunericul cald al nopţilor de vară. !tia căacea clipă va veni. !i că Domnul îi va uni atunci pentru totdeauna şi că acea ultimăîm$răţişare, din lumea de dincolo, va fi şi prima care nu va avea sf%rşit. !tia. !itocmai de aceea, ca şi Andronic să ştie, scrisese pe un pergament vechi c%teva

cuvinte 5 “Să ştii Andronic că eu am fost soţia ta, Athanasia”. At%t. Îl dosise apoiîntr-un loc tainic, în care-şi ţinea c%teva lucruşoare, luate din Antiohia şi purtate

prin tot deşertul. Între ele era şi o păpuşă de c%rpă a Mariei şi un căluţ de argintdăruit de Andronic lui loan, c%nd împlinise trei anişori.

SomnulAndronic frăm%nta în m%nă $ucata de pergament. !i lacrimile îi curgeau mari

şi calde şi iz$ăvitoare pe cuvintele ei 5 “Eu am fost soţia ta, Athanasia”. * găsise

dimineaţa, c%nd a strigat-o, ca de o$icei, să vină să măn%nce. Murise noaptea, iartrupul îi era dea rece. +eara îi fusese rău, dar Andronic nu se g%ndise că at%t de rău.Apoi, c%nd au vrut să o îngroape, îi găsise su$ creştet pergamentul şi lucruşoarelecopiilor. Acum, solzii îi căzuseră de pe ochi. +e ura pentru nerozia lui. 3răise ani dezile cu soţia sa, în aceeaşi peşteră, zi de zi, clipă de clipă, şi crezuse că are tovarăşde chilie un monah sp%n şi ciudat. Dar în ad%ncul său $ănuise tot timpul ceva.

*chii şi glasul erau ale soţiei sale, dar $ănuiala era prea ne$ună şi prea ciudată casă o poată lua în seamă. "e să caute aici Athanasia, pe care o trimisese la leghedepărtare, tocmai în marea lavră a 3e$aidei9(9 !i totuşi, ea fusese. 3ravestită înhainele acelea largi şi cu numele doar puţin schim$at.

După înmorm%ntare, $unul şi $ătr%nul părinte Daniil a vrut să-l ia tovarăş de

chilie. 'ra o cinste pe care nu o mai făcuse nimănui. Dar Andronic l-a refuzat. #arăm%ne aici, în peşteră, l%ngă morm%ntul ei, veghind la căpăt%iul celei care-i fuseseşi soţie, şi tovarăş de nevoinţă; şi cel mai apropiat prieten. A petrecut aşa opt zile.

În a opta s-a stins şi el. &iniştit, înconurat de părinţii pe care apucase să-i cheme,su$ privirea $l%ndă a avvei Daniil.

0-au aşezat trupul în peşteră, în aceeaşi groapă săpată pentru Athanasia. !i,c%nd i-au redeschis sfintei morm%ntul, o mireasmă ca de trandafiri s-a răsp%ndit dintrupul ei nestricăcios, d%nd mărturie pentru harul dumnezeiesc care-o învăluiseîntreaga viaţă şi care acum i se făcea şi cărare spre cer. 0ar povestea lor, povestea

lui Andronic şi a Athanasiei, a z$urat călare pe v%ntul deşertului, poposind în toate

peşterile şi chiliile 'giptului, şi apoi, dusă de coră$ii, a auns şi în <ara +f%ntă şi înMuntele Athos şi de acolo în toată lumea creştină. !i răm%ne, peste veacuri, ceamai duioasă şi mai ne$ună poveste a iu$irii pe care Domnul o poate zămisli întreun $ăr$at şi o femeie. * iu$ire care vine doar de +us

Formula AS - anul XXIII, nr. 1071, mai 2013 • 27

Documents

Istoria Lui Andronic Şi a Athanasiei