'SBN 973-36-0224-8

MIUntL rUUUAUL I

ISTORIA SEXUALITĂŢII

' il <ffl Traducere deBEATRICE STANCIU Şl ALEXANDRU ONETE

_________ .ti MW cer Hor Externe,Direcţia Cărţii - Ambasada Franţei in România

Traducerea s-a făcut după: Michel Foucault, Histoire de la sexualité, 1, La volonté de savoir, Gallimard, 1976; 2, L'usage des plaisirs,

EDITURA DE VESTTimişoara, 1995

Gallimard, 1984; 3, Le souci de soi, Gallimard, 1984.

9 - Toate drepturile asupra prezentei versiuni aparţin Editurii de Vest, Piaţa Sfântul Gheorghe 1, Timişoara, ROMÂNIA.

1

VOINŢA DE A CUNOAŞTE

NOI, VICTORIENII

Am fi îndurat multă vreme, ba chiar am mai îndura şi astăzi, un regim de tip victorian. Imperiala mironosiţă ar figura pe blazonul •.exualităţii noastre, rezervată, mută, ipocrită.

Se afirmă că pe la începutul secolului al 18-lea un anumit soi de lipsă de prefăcătorie mai avea trecere. Practicile sexuale nu prea erau tăinuite, cuvintele erau rostite fără excesivă pudoare, iar faptele nu prea aveau nevoie de perdea; în relaţiile cu ilicitul exista o tolerantă familiariate. Codurile în funcţie de care se defineau trivialul, obscenul, indecenţa erau deosebit de permisive, dacă stăm să le comparăm cu cele din veacul al 19-lea. Gesturi pe faţă, vorbe spuse pe şleau, necuviinţe vădite, anatomii dezgolite şi împreunate fără prea multă jenă, copii dezgheţaţi se perindau fără sfială ori teamă de scandal printre hohotele de râs ale adulţilor; trupurile se fuduleau precum păunii înfoiaţi în coadă.

Un amurg sosit cu,repeziciune s-ar fi lăsat apoi peste acest spectacol desfăşurat până atunci în plină lumină, urmat de mono-tonia nopţilor burgheziei victoriene. Venise vremea ca sexualitatea să fie ascunsă grijuliu sub obroc. Să sălăşluiască aiurea. E confiscată

,_____ « iiiuoyui ue runcţia de rj |producere, aflată sub semnul seriozităţii. Tăcerea se aşterne în jur sexului. Cuplul, legitim şi procreator, îşi impune legea. El se erijeazl în model, face să-i fie preţuită norma; e deţinător al adevărului; iş păstrează dreptul de a vorbi, dar îşi rezervă şi dreptul la taină. îl spaţiul social, ca şi înlăuntrul oricărei case, nu mai rămâne decât u ungher destinat sexualităţii recunoscute - dar un loc utilitar şi fecunc dormitorul părinţilor. Iar cât priveşte restul, n-are decât să se a« cundă în umbră; o atitudine cuviincioasă impune să se eschivez trupul; decenţa cuvintelor purifică discursurile. Iar dacă nerodnici; vrea să se arate cu prea multă insistenţă, i se va conferi statut d< anormalitate, fiind sancţionată

ca atare. Ceea ce nu este menit pro creării ori nu este transfigurat prin aceasta e privit ca lipsit de noimă Şi nici drept la cuvânt nu are. Este deopotrivă fugărit, tăgăduit ori redus la tăcere. Nu numai că nu există, dar nici nu trebuie să existe, şi va fi nimicit la cea mai mică manifestare, în faptă ori vorbă. Cât despre copii, de pildă, se ştie prea bine că ei nu au sex; e îndreptăţit deci ca acesta să le fie interzis, să nu li se îngăduie să vorbească despre el, să fie siliţi să închidă ochii şi să-şi astupe urechile oricând acesta dă să se arate; e îndreptăţită strădania de a impune o tăcere generală în această privinţă, lată deci ce ar constitui specificul reprimării şi ceea ce o deosebeşte de interdicţiile menţinute de simpla lege penală: funcţia represivă apare deopotrivă ca o condamnare la I dispariţie, cât şi ca un îndemn la tăcere: se afirmă inexistenţa, după 1 care se face mărturie că despre toate astea nu este nimic de spus, I nici de văzut, nici de ştiut. Astfel, cu logica-i schiloadă, ar opera făţărnicia societăţilor noastre burgheze. Fiind totuşi silită la unele con- | cesii. Dacă trebuie neapărat făcut loc şi manifestărilor nelegitime ale sexualităţii, ducă-se să facă zarvă aiurea, acolo unde, dacă nu pot fi constrânse să intre în circuite de reproducere, să participe măcar la realizare de profituri. Lupanarul şi ospiciul vor fi aceste spaţii de toleranţă; prostituata, clientul acesteia şi codoşul, psihiatrul şi iste- ' icul său - „un alt soi de victorieni", ar zice Stephan Marcus - par să i deplasat pe furiş plăcerea din sfera lucrurilor ce nu se spun în cea i lucrurilor care se numără. Cuvintele, gesturile, permise acum în surdină, se preschimbă aici pe preţ bun. Doar în acest chip sexul i sălbatic" ar avea drept la forme de existenţă în real - însă izolate, :u grijă - şi la tipuri de discurs clandestine, bine delimitate, codifica- 9; oriunde altundeva puritanismul modern şi-ar fi impus întreitul său ecret instituind interdicţia, inexistenţa, tăcerea.

Ne vom îi eiiDerai oare pe uepnu uo —-------------in i are istoria sexualităţii ar trebui citită în primul rând ca o cronică n (oprimării crescânde? Prea puţin, ni se mai spune. Datorită lui Freud, ponte. Dar cu câtă circumspecţie, cu câtă doftoricească prudenţă, ( II cAtă ştiinţifică garantare a caracterului de inocuitate! Şi ce de pre- i miţii mai sunt luate spre a îndigui totul, fără risc de revărsare peste iiiiugini, în acel spaţiu dintre toate cel mai sigur şi cel mai discret - Intre divan şi discurs: încă un şopotit într-un pat, aducător de profit. I.i i urn s-ar putea ca lucrurile să stea altfel? Ni se dau explicaţii cum [fit, i .că

reprimarea a fost, începând cu perioada clasică, modali- Ini«', esenţială de legătură dintre putere, cunoaştere şi sexualitate, nu putem scăpa de acest jug decât plătind un preţ considerabil: ar ii.'bui pentru aceasta nu mai puţin decât o violare a legilor, o abolire n interdicţiilor, o irumpere a cuvântului, o reacordare a locului cuvenit plncerii în real, precum şi o economie cu totul nouă în cadrul mecanismelor puterii; căci până şi cea mai mică scânteie de adevăr are i» condiţionare politică. Nu putem aştepta deci astfel de efecte nici do la simpla practică medicală, nici de la un discurs teoretic, chiar dncă el ar fi riguros, lată de ce sunt denunţate conformismul lui Freud, 111 neţii le de normalizare ale psihanalizei, şi de ce se ascunde atâta timiditate sub pornirile furioase ale lui Reich, denunţându-se totodată ,i nnsamblul efectelor de integrare asigurate de „ştiinţa" sexului ori do practicile întrucâtva suspecte ale sexologiei.

Acest discurs asupra reprimării moderne a sexului „ţine", pro- babil fiindcă... e uşor de ţinut. O gravă cauţiune de ordin istoric şi politic îl protejează: stabilind începutul erei represiunii în secolul al 17-lea, după sute de ani de aer liber şi de exprimare neînfrânată, iată că putem face să coincidă apariţia reprimării cu dezvoltarea capitalismului; reprimarea sexului şi orânduirea burgheză ar merge deci mână în mână. Povestioarei despre sex şi renghiurile la care a fost supus i se face loc în ceremonioasa istorie a modurilor de producţie. Caracterul ei frivol dispare. Un principiu explicativ se conturează din faptul însuşi: dacă sexul este reprimat cu atâta străşnicie, pricina stă în aceea că el nu este compatibil cu o generală şi intensivă „punere la treabă"; într-o perioadă în care forţa de muncă este exploatată sistematic, s-ar putea oare tolera ca ea să se irosească în plăceri, exceptându-le pe acelea, reduse la minimum, care-i permit să se reproducă? Poate că sexul şi efectele sale nu sunt lesne de descifrat; dar, în schimb, astfel resituată, reprimarea sexului poate fi mai uşor analizată. Iar cauza sexului, cea a libertăţii

_ ______y. uo a v«roi qwspre ei,se găseşte în mod legitim- legată de onoarea unei cauze politice: sexul se înscrie şi el în viitor. Un spirit bănuitor s-ar putea întreba dacă atâtea precauţii menite să-i ofere sexului o aşa de considerabilă cauţiune morală nu poartă încă pecetea vechilor

pudori: ca şi cum n-ar lipsi decât aceste corelaţii valorizante pentru ca discursul să poată fi ţinut ori recepţionat.

Dar există poate şi un alt motiv care face pentru noi avantajoasă formularea în termeni de reprimare a raporturilor dintre sex şi putere: este ceea ce am putea numi „avantajul vorbăreţului".

Dacă sexul este reprimat, adică menit prohibirii, inexistenţei şi tăcerii, chiar şi numai faptul de a vorbi despre el, ca şi cel de a

vorbi despre reprimarea lui, aduc oarecum cu o transgresare făcută în mod deliberat. Cel ce ţine acest discurs se pune, chiar dacă numai într-o mică măsură, în afara puterii; el nesocoteşte

legea, anticipă chiar, întrucâtva, libertatea ce va să vină. De aici rezultă acea solemnitate cu care, azi, se vorbeşte despre sex.

Primii demografi şi psihiatri din .ocolul al 19-lea, atunci când erau nevoiţi să evoce sexul, apreciau ca trebuie să invoce iertare din

partea cititorilor, pentru că le reţineau atenţia cu subiecte atât de josnice şi de frivole. Iar noi, în ceea co ne priveşte, de câteva zeci de ani nu abordăm un asemenea subiect decât cu o anume doză

de afectare: cu conştiinţa că sfidăm ordinea stabilită, cu un ton al vocii vădit subversiv, cu o ardoare de a înlătura prezentul şi cu

invocarea unui viitor la grăbirea căruia gândim că am contribui. Ceva din revolta, din libertatea făgăduită, din vremea apropiată ce

va lăsa loc altei legi intră cu uşurinţă în acest discurs privind reprimarea sexului. Unele din funcţiile tradiţionale ale profeţiei sunt în acest caz reactivate. Sexul cel bun va să vie mâine! In

virtutea faptului că această reprimare este afirmată, se mai poate ncă face să coexiste, discret, ceea ce teama de ridicol ori amără- iunea istoriei ne împiedică pe mai fiecare dintre noi să apropiem:

evoluţia şi fericirea, ori revoluţia şi un alt trup, mai nou, mai frumos - )a chiar revoluţia şi plăcerea. Să vorbeşti împotriva

puterilor, să roşeşti adevărul şi să promiţi plăcerea supremă, să contopeşti ilumi- i.ire, izbăvire şi voluptăţi înteţite; să rosteşti un

discurs în care să îmbine ardoarea cunoaşterii, vrerea de a schimba legea, nădăj- uind în acelaşi timp la grădina desfătărilor - iată ceea ce susţine ară tăgadă în noi îndârjirea de a vorbi despre

sex în termeni de oprimare: iată ceea ce explică probabil şi valoarea comercială ce i e atribuie nu numai oricărei rostiri despre

„el", ci şi simplului fapt dea ciuli urechea spre cei ce doresc sa-I suprime erectele, NOI aicatuim, în definitiv, singura civilizaţie în care slujbaşi anume

primesc leafă ca să .isculte pe fiecare făcând confidenţe despre sexul său; ca şi cum pofta de a vorbi despre „asta" şi profitul aşteptat de aci ar fi trecut cu mult poste posibilităţile ascultării, unii şi-au dat chiar urechile cu chirie.

Dar mai mult decât această incidenţă de ordin economic, esenţială îmi pare existenţa în vremea noastră a unui discurs în care sexul, revelaţia adevărului, răsturnarea legii lumii, vestirea unei alte zile şi făgăduiala unei anume fericiri fac corp comun. Astăzi sexul nste cel ce serveşte drept suport vechii forme atât de familiare şi de importante în Occident a predicării. Un important tip de predică pe teme sexuale, care şi-a avut teologii săi subtili şi voci cu priză la public, a străbătut societăţile noastre de câteva zeci de ani încoace: prin intermediul ei a fost biciuită vechea rânduială, au fost denunţate făţărnicii, s-a înălţat imn de slavă drepturilor la imediat şi la real, s-a sădit visul despre o cetate altfel întocmită. Să ne gândim la franciscani: şi să ne întrebăm cum s-a putut întâmpla că lirismul, religiozitatea, ce însoţiseră atâta vreme proiectul revoluţionar, s-au transferat în societăţile industriale şi occidentale, în bună măsură, în domeniul sexului.

Ideea de sex reprimat nu este deci doar o chestiune de teorie. Afirmaţia despre o sexualitate ce n-ar fi fost niciodată supusă constrângerii cu mai multă asprime decât în era făţarnicei burghezii preocupată de afaceri şi conturi, face casă bună cu emfaza unui discurs sortit să spună adevărul despre sex, să-i modifice economia în real, să submineze legea căreia trebuie să i se supună, să-i preschimbe viitorul. Enunţul despre oprimare şi forma de predicare sunt solidare între eie, se sprijină reciproc. A spune că sexul nu este reprimat ori, mai degrabă, a spune că între sex şi putere raportul nu este de reprimare, riscă să nu fie decât un paradox steril. Procedând astfel, nu s-ar zdruncina doar o teză bine acceptată. Ar însemna să se meargă împotriva întregii economii, împotriva tuturor „intereselor" discursive care o subîntind.

Aici şi-ar afla rostul seria de analize istorice cărora această carte le serveşte deopotrivă drept introducere şi drept primă rapidă trecere în revistă: stabilirea câtorva aspecte semnificative din punct de vedere istoric şi schiţarea unor probleme teoretice. în sfârşit, se impune să examinăm cu atenţie cazul unei societăţi care de mai bine de un secol se flagelează în mod zgomotos

pentru făţărnicia ei, vorbeşte din belşug despre propria-i tăcere, se înverşunează să deta- o« se «MDereze de povara legilor care i-au asigurat luncţio-narea. Aş vrea să examinez din toate punctele de vedere nu numai aceste discursuri, dar şi voinţa care le determină şi intenţia strategică ce le susţine. întrebarea pe care aş vrea să o pun nu este: de ce suntem reprimaţi, ci: din care pricină spunem noi, cu atâta patimă, cu atâta ură ascunsă faţă de trecutul nostru cel mai apropiat şi faţă de prezentul nostru, împotriva noastră înşine, că suntem reprimaţi?Străbătând ce drum întortocheat am ajuns să afirmăm că sexul este negat, să arătăm făţiş că îl tăinuim, să spunem că îl trecem sub tăcere - şi să formulăm toate acestea în cuvinte explicite, căutând să-l dezvăluim în realitatea sa cea mai nudă, afirmându-l în pozitivitatea puterii sale şi în cea a efectelor sale? Este în mod cert legitim să ne întrebăm pentru ce atâta vreme au fost asociate sexul şi păcatul - şi încă ar mai trebui să cercetăm cum s-a făcut această isociere şi să ne ferim de a afirma în mod global şi grăbit că sexul -ste „condamnat" - dar ar mai trebui să ne întrebăm şi din ce pricină TOI ne învinovăţim astăzi cu atâta tărie pentru faptul că am pre- .chimbat altădată sexul în păcat. Urmând ce căi anume am ajuns să im „în culpă" faţă de sexul nostru? Şi să devenim o civilizaţie destul le bizară, dacă am ajuns să ne spunem că s-a „păcătuit" vreme ndelungă, continuându-se şi astăzi, împotriva sexului, prin abuz de utere? Cum s-a făcut această deplasare care, deşi pretinde că ne espovărează de natura păcătoasă a sexului, ne striveşte încă sub ovara unei mari vini istorice, care ar fi constat tocmai în imaginarea cestei naturi supuse greşelii, ajungându-se din pricina acestei cre- inţe la efecte dezastruoase?

Mi se va răspunde că dacă există atâţia oameni astăzi care ioveresc existenţa reprimării, aceasta se datorează faptului că re- imarea este istoriceşte evidentă; şi că, dacă ei vorbesc despre re- imare în chip atât de abundent şi de atâta amar de vreme, pricina ;te că această reprimare este adânc ancorată, că ea are rădăcini temeiuri solide, că ea apasă asupra sexului în mod atât de riguros ;ât nu doar o simplă denunţare ne-ar putea izbăvi de această po- ră: ne aşteaptă o îndelungă trudă. Cu atât mai lungă, fără îndoială, cât specificul puterii - şi mai cu seamă cel al unei puteri precum a care funcţionează în societatea

noastră - este de a fi represivă de a reprima cu o grijă deosebită energiile inutile, intensitatea păca- )r şi purtările deşănţate. Trebuie deci să ne aşteptăm ca efectele eliberare în raport cu această putere represivă să aibă o manifestare

lonta; încercarea de a vorbi liber despre sex şi de a-l accepta în toalitatea sa este atât de stranie pe parcursul unei istorii de acum milenare şi, în plus, este atât de ostilă mecanismelor intrinsece ale puterii, încât în mod neîndoios ea va bate încă multă vreme pasul po loc înainte de a izbândi în sarcina pe care şi-a propus-o.

Or, în raport cu ceea ce aş numi „ipoteza represivă", se poale evidenţia existenţa a trei dubii serioase. Primul dubiu: reprimarea .(.'xului este, într-adevăr, o evidenţă istorică? Ceea ce se dezvăluie l.i o primă privire, îndreptăţind prin urmare să se accepte o ipoteză «ie plecare, este întrebarea dacă avem de a face cu o accentuare ori cu o instaurare, începând cu secolul al 17-lea, a unui regim de leprimare a sexului. Este o întrebare de natură pur istorică. Al doilea dubiu: mecanica puterii - şi în special a celei ce funcţionează într-o •.ocietate ca a noastră - este în esenţă de ordin represiv? Tabuul, cenzura, tăgăduirea sunt oare formele potrivit cărora puterea se exercită, la modul general, poate, în orice societate şi, cu certitudine, intr-a noastră? Este o întrebare istorico-teoretică. Şi, în fine, al treilea dubiu: discursul critic la adresa reprimării vine să întâmpine, cu scopul de a-i bara calea, un mecanism de putere ce funcţionase până atunci fără să fie contestat, ori el face parte din aceeaşi reţea istorică ce include şi ceea ce ea denunţă (şi fără îndoială travesteşte) dându-i numele de „reprimare"? Există realmente o ruptură istorică între epoca reprimării şi analiza critică a reprimării? lată o întrebare istorico-politică. Admiţând aceste trei dubii nu înseamnă doar să emitem nişte contraipoteze, simetrice şi opuse în raport cu primele. Nu e vorba să spunem: sexualitatea, departe de a fi fost reprimată în societăţile capitaliste şi burgheze, a beneficiat, dimpotrivă, de un regim de necontenită libertate; nu e vorba nici să spunem că: puterea, în societăţi precum ale noastre, este mai degrabă tolerantă decât represivă, iar critica ce i se aduce reprimării, oricât ar lua ea aparenţe de ruptură, face parte dintr-un proces mai vechi decât reprimarea însăşi şi, în funcţie de sensul pe care i-l dăm acestui proces, ea va apărea ca un nou episod în atenuarea

interdicţiilor, ori ca o formă mult mai şireată - sau mult mai discretă - a puterii.

Dubiile pe care eu aş dori să le opun ipotezei represive au drept scop mai puţin să arate că această ipoteză este falsă, cât să o reaşeze într-o economie generală a discursului asupra sexului în cadrul societăţilor moderne, începând cu secolul al 17-lea. Din ce cauză s-a vorbit despre sexualitate, cum anume s-a vorbit despre ea? Care au fost efectele de putere induse de către ceea ce se

__ ,.9u.uii a(jnr intre aceste dis-cursuri, între aceste efecte de putere şi plăcerile pe care ele le în-grădesc? La ce fel de .cunoaştere se ajunge plecând de aici? Pe scurt, trebuie să determinăm - spre a-i vedea funcţionarea şi raţiunile sale de a fi - regimul de putere-cunoaştere-plăcere pe care se fundamentează în societatea noastră discursul asupra sexualităţii umane. De aici rezultă faptul că problema esenţială (cel puţin la o primă abordare) nu este atât de a şti dacă sexului i se spune da sau nu, dacă se formulează interdicţii sau permisiuni, dacă i se afirmă importanţa sau dacă i se neagă efectele, dacă se epurează ori nu cuvintele folosite pentru a-l exprima, ci să se ia în considerare faptul că se vorbeşte despre sex, luând de asemenea în considerare pe cei care vorbesc, locurile şi punctele de vedere din care se vorbeşte, instituţiile care instigă să se vorbească despre „el", care arhivează ori răspândesc cele spuse, pe scurt „faptul discursiv" global, „transpunerea în discurs" a sexului. De aici rezultă şi faptul că aspectul esenţial va fi acela de a afla sub ce forme anume, prin ce canale, orin ce insinuare şi de-a lungul căror discursuri puterea răzbate până a conductele cele mai fine şi cele mai individuale; ce căi îi permit să itingă formele rare ori abia perceptibile ale dorinţei, cum pătrunde ?a şi cum controlează plăcerea noastră cea de toate zilele - toate icestea cu efecte ce pot fi de refuz, de baraj, de descalificare, dar ;i de incitare, de intensificare - pe scurt, „tehnicile polimorfe" ale luterii. De aici, în sfârşit, rezultă şi faptul că aspectul important nu a fi acela de a stabili dacă aceste producţii discursive şi aceste fecte de putere conduc la formularea adevărului despre sex ori, impotrivă, a unor minciuni menite să îl oculteze; ceea ce trebuie videnţiat este „voinţa de a cunoaşte" care le serveşte deopotrivă rept suport şi drept instrument.

Să ne înţelegem bine. Eu nu pretind că sexul nu ar fi fost rohibit, stăvilit, mascat ori desconsiderat începând cu perioada clacă; nu afirm nici măcar că el ar fi fost, cu începere din acel mo- ent, mai puţin supus ca înainte acestor oprelişti. Eu nu afirm că terdicţiile privind sexul ar fi simple năluci; dar afirm că este amă- )ală faptul de a privi aceste oprelişti ca fiind elementul fundamen- I şi constitutiv pornind de la care s-ar putea scrie istoria a ceea ce a spus despre sex începând cu epoca modernă. Toate aceste ele- 3nte negative - interdicţii, refuzuri, cenzurări, tăgăduiri - pe care Dteza represivă le adună într-un mare mecanism centra! având ul de a spune „nu" - sunt fără îndoială doar piese care au un rol

! local şi tactic de jucat într-o transpunere In discurs, într-o tehnică de putere, într-o voinţă de a cunoaşte - dar care sunt departe de a se reduce numai la acestea.

în concluzie, aş vrea să-mi îndepărtez analiza de la privi-legiile ce sunt de obicei acordate economiei de raritate şi principiilor de rarefiere, pentru a cerceta, dimpotrivă, instanţele de producere discursivă (care, desigur, lasă loc şi unor tăceri), de producere de putere (având uneori drept scop pe acela de a interzice), ale producerilor de cunoaştere (care fac adesea să circule erori ori ignorări sistematice); aş vrea să scriu istoria acestor instanţe şi a prefacerilor lor. Or, o primă abordare generală rapidă, făcută din acest punct de vedere, pare să indice că, de pe la sfârşitul veacului al 16-lea, .transpunerea în discurs" a sexului, departe de a suferi un proces de restrângere, a fost, dimpotrivă, supusă unui mecanism de incitare crescândă; că tehnicile de putere care se exercită asupra sexului nu ■;-au supus unui principiu de riguroasă selecţie ci, dimpotrivă, celui de diseminare şi de implementare a unor sexualităţi polimorfe; şi că voinţa de a cunoaşte nu s-a oprit în faţa unui tabu ce nu putea fi suprimat: ea s-a îndârjit - trecând, desigur, prin multe erori - să constituie o ştiinţă a sexualităţii. Aceasta este deci dinamica pe care eu - trecând oarecum în spatele ipotezei represive şi al faptelor de interdicţie ori de excludere'pe care ea le invocă - aş vrea să o fac să apară în mod sistematic, luând drept punct de plecare câteva fapte istorice cu valoare relevantă.

IPOTEZA REPRESIVĂ

1

INCITAREA LA DISCURSURI

Secolul al 17-lea: aici s-ar afla începutul unei epoci de re- imare, specifică societăţilor numite burgheze, şi de care, pare-se, i ne-am fi eliberat încă pe deplin. A-i spune sexului pe nume ar fi ;venit din acest moment mai anevoios şi mai păgubos. E ca şi cum, ;ntru a-l putea stăpâni în real, ar fi trebuit mai întâi să-l micşorăm nivelul limbajului, controlându-i-se libera circulaţie în discurs, alun- îndu-l dintre lucrurile rostite şi înlăturând acele cuvinte care i-ar ce prea puternic simţită prezenţa. Şi chiar acestor interdicţii le-ar teamă, s-ar zice, să-i spună pe nume. Chiar dacă nu e nevoită să-l jmească pe şleau, pudoarea modernă ar obţine să nu se vor- ;ască despre „el", prin simplul joc al prohibirilor ce se

II

sprijină reci- oc: muţenii care, tăcând necontenit, impun tăcerea. Cenzura.

Or, dacă stăm să luăm în considerare aceste trei secole din mă în prefacerile lor necontenite, lucrurile ne apar cu totul diferite: istă, în jurul sexului şi cu privire la el, o adevărată explozie sCursivă. Să ne înţelegem. E cu putinţă să fi existat o epurare - şi

t >

■Ilar extrem ae riguroasa»- a -----...»______M no fi codificat o întreagă retorică a aluziei şi a metaforei. E neîn-doielnic că noi reguli de decenţă au filtrat cuvintele, ducând la o Uleia reglementare a enunţurilor. Exercitând în acelaşi timp un con- liol şi asupra enunţărilor: s-a definit în mod mult mai strict unde şi 0|nd nu era cu putinţă să se vorbească despre sex, în care situaţie, Imlio ce locuitori, şi în cadrul căror raporturi sociale; s-au stabilit astfel /<mo dacă nu de tăcere absolută, cel puţin de tact şi de discreţie: Intre părinţi şi copii, de pildă, ori între educatori şi elevi, între stăpâni i i .lujitori. A existat în această privinţă - e un fapt aproape sigur - o mlroagă economie restrictivă. Ea se integrează în acea politică a limbii şi a vorbirii - stabilită spontan în cazul primei şi concertat în i nlălalt caz - care a însoţit redistribuirile sociale din perioada clasică.

în schimb, la nivelul discursurilor şi al domeniilor lor, fenomenul este aproape invers. Discursurile privitoare la sex - discursuri npocifice, diferind atât prin formă cât şi prin obiectul lor - nu au în- ■ ni.it să prolifereze: se produce o efervescenţă discursivă ce s-a înteţit începând cu secolul al 18-lea: Eu nu mă gândesc acum atât de mult la multiplicarea probabilă a discursurilor „ilicite", a discursu- illor infracţionale care, fără menajamente, îi spun sexului pe nume •.pre a lua în derâdere ori a insulta noile pudori; mai marea stricteţe in ceea ce priveşte regulile de convenienţă a dus, se pare, prin efect1 ontrar, la o punere în valoare şi la o intensificare a vorbirii necu-viincioase. Dar esenţială este înmulţirea discursurilor despre sex în chiar câmpul de exercitare a puterii: se vădeşte o incitare de ordin Instituţional la a se vorbi despre el, ba chiar la a se vorbi tot mai mult; instanţele de putere se încăpăţânează să audă vorbindu-se despre „el" şi să-l facă să se rostească el însuşi, sub forma articularii desluşite şi a detaliului cumulat la nesfârşit.

lată, de pildă, cum evoluează pastorala catolică şi taina pe-nitenţei după Conciliul de la Trento. încetul cu încetul este voalată goliciunea întrebărilor pe care le formulau manualele privind spovedania din Evul Mediu şi un număr important din cele ce se mai utilizau în secolul al 17-lea. Se evită să se mai intre în acele'amănunte pe care unii, cum ar fi Sanchez ori Tamburini, le crezuseră multă vreme strict necesare pentru ca spovedania să fie

completă: poziţia fiecăruia dintre parteneri, atitudini, gesturi, pipăieli, clipa exactă a momentului suprem - o întreagă urmărire scrupuloasă a actului sexual pe toată desfăşurarea sa. în mod tot mai insistent se recomandă discreţia. Cea mai mare rezervă se cere în cazul păcatelor

2 - Istoria sexualităţii n -7

f

, ______UI HUI uaca tăcem acensta numai spre a o-avârli departe de noi, ea tot ne pătează şi ne murdăreşte" (1). Iar m târziu Alphonse de Liguori va prescrie să se înceapă - şi, mai ales câH e vorba de copii, chiar să se continue - în acelaşi chip, adică adr sând întrebări „mai cu ocolişuri şi ceva mai puţin desluşit" (2).

Dar limbajului nu-i este greu să se „înnobileze". Importau mărturisirii, mai cu seamă a mărturisirii păcatului trupesc, nu înc tează să crească deoarece Contrareforma se străduieşte în toat ţările catolice să sporească ritmul spovedirii pe parcursul unui an. E| încearcă să impună reguli meticuloase privind examenul personal d conştiinţă. Şi, mai ales, pentru că ea acordă din ce în ce mai rnult^ importanţă în cadrul penitenţei - şi aceasta, poate, în dauna alto păcate - tuturor ispitirilor cărnii: gânduri, dorinţe, închipuiri voluptuoas desfătări, mişcări concomitente ale sufletului şi ale trupului - toat acestea trebuie de acum încolo să intre, cu toate detaliile, în proces dura spovedaniei şi a duhovniceştii îndrumări. Sexul, potrivit noii pas torale, nu mai trebuie numit decât cu prudenţă; dar toate aspectele corelaţiile şi efectele sale trebuie urmărite până la cele mai mici în crengături: o mică umbră pe parcursul unei reverii, o închipuire pre lent alungată, o complicitate nu îndeajuns evitată între dinamica trupului şi îngăduinţa spiritului: totul trebuie spus. O dublă evoluţie tinde să facă din ispitele cărnii rădăcina tuturor păcatelor şi să deplaseze momentul cel mai important al actului însuşi către aspectul tulbure, atât de anevoie de perceput şi de formulat, al dorinţei: dorinţa fiind un rău ce atinge omul în întregul lui, şi sub înfăţişările cele mai tainice: „Cercetaţi-vă dar cu osârdie toate darurile sufletului vostru: ţinerea de minte, înţelegerea, vrerea. Aşijderea cercetaţi-vă şi gândurile toate, şi toate vorbele, precum şi faptele toate. Cercetaţi-vă până şi visele, spre a afla dacă, fiind în preajma treziei, nu care cumva le-aţi dat încuviinţare. Şi, în sfârşit, să nu credeţi cumva că în această supărătoare şi atât de primejdioasă latură a omului ar exista ceva prea neînsemnat ori prea uşure spre a putea rămâne nebăgat în seamă" (3). Un discurs obligatoriu şi atent trebuie deci să urmeze toate meandrele liniei de îmbinare dintre trup şi suflet; acest discurs face să apară, sub epiderma păcatelor, nervura neîntreruptă a cărnii. La adăpostul unui limbaj epurat cu grijă, astfel încât în cadrul lui Să nu mai fie numit direct, sexul este pus sub observaţie şi întrucâtva hărţuit de către un discurs ce pretinde să nu-i lase nici întunecimi, nici răgaz.

E poate întâia dată când se impune SUD îorma unei constrângeri de ordin general această injoncţiune atât de specifică Occidentului modern. Nu vorbesc despre obligaţia de a mărturisi infracţiunile Im logea sexuluî, aşa cum pretindea penitenţa tradiţională; mă refer In obligaţia, aproape necontenită, de a spune, de a-şi spune sieşi şi «In a spune

18

altcuiva - cât mai des cu putinţă - tot ceea ce poate să rtiha legătură cu jocul plăcerilor, simţiri şi gânduri fără număr care, prin mijlocirea sufletului ori a trupului, au o oarecare afinitate cu laxul. Acest proiect al unei „transpuneri în discurs" a sexului se formulase cu multă vreme înainte, în miezul tradiţiei ascetice şi mo- nnstice. Secolul al 17-lea a făcut din el o regulă pentru toţi. Veţi npune că, de fapt, această regulă nu putea fi aplicată decât unei toarte puţin numeroase elite; masa crfedincioşilor care nu mergeau Hocât arareori în cursul unui an la spovedanie scăpa de aceste prescripţii atât de complexe. Dar faptul important, fără îndoială, este că «coastă obligaţie a fost cel puţin statornicită, ca un punct ideal, pentru orice bun creştin. O obligaţie categorică a fost stabilită: nu doar wi-ţi mărturiseşti actele contrare legii, ci şi să cauţi să-ţi preschimbi ■ lorinţa, întreaga ta dorinţă, în discurs. Nimic, dacă este cu putinţă, nu trebuie să scape acestei formulări, chiar dacă vorbele folosite se cuvin a fi cu grijă neutralizate. Pastorala catolică a înscris drept datorie de căpătâi grija de a face să treacă tot ce ar avea vreo legătură cu sexul prin moara fără de slârşit a vorbirii (4). Interzicerea unor i uvinte, decenţa expresiilor, toate operaţiile de cenzurare a vocabularului ar putea să nu fie decât nişte dispozitive secundare în raport cu această constrângere: modalităţi având drept scop să facă din sex ceva moralmente acceptabil şi util din punct de vedere tehnic.

S-ar putea trasa o linie ce ar duce drept de la pastorala secolului al 17-lea la ceea ce a devenit proiecţia ei în literatură, cu deosebire în literatura „scandaloasă". Să spui totul, repetă duhovnicii, „nu doar actele săvârşite deplin, ci şi mângâierile senzuale, toate privirile necurate, toate vorbele neruşinate... toate gândurile ascunse cărora le-ai dat încuviinţare" (5). Sade relansează îndemnul în termeni ce par preluaţi direct din tratatele de îndrumare duhovnicească: „Se cuvine a da în istorisirile voastre amănunte cât mai numeroase şi cât mai desluşite; nu vom putea aprecia în ce măsură patima ce o istorisiţi se referă la moravurile şi la firea omenească decât în măsura în care nu puneţi sub obroc nici una din împrejurări; cele mai neînsemnate dintre eie slujesc de altfel nespus aşteptărilor noastre de la istorisirea ce o faceţi" (6). Iar la sfârşitul secolului al 19-lea, autorul

19

aşare, tara inuuiu.», _e către Dumnezeu, un efect i\z\c ae piea.y—muşcăturilor ispitei ce i se opune. în aceasta — •Iul. In faptul că omul occidental s-a consacrat de vreo trei secole coace acestei sarcini de a spune totul despre sexul său, că înce- And cu perioada clasică a existat o înteţire constantă şi o tot mai ntro punere în valoare a discursului despre sex; şi că s-au aşteptat •» la acest discurs, deosebit de analitic, efecte multiple de depla- iire, de intensificare, de reorientare, de modificare ţintind dorinţa niâşi. Nu numai că s-a lărgit domeniul a ceea ce se putea spune iunpre sex şi că oamenii au fost siliţi să îl extindă fără încetare, dar, nml ales, s-a făcut conexiunea dintre sex şi discurs, potrivit unui dispozitiv complex şi cu efecte variate, care riu poate fi epuizat prin nimpla raportare la o lege de interdicţie. înseamnă asta cenzură uraipra sexului? Putem spune mai degrabă că a fost pusă în funcţie i» maşinărie având drept funcţie producerea de discursuri, de tot mai multe discursuri privind sexul, aptă să funcţioneze şi să influenţeze mopria sa economie. Această tehnică ar fi rămas probabil legată de (••¡tinul spiritualităţii creştine ori de economia plăcerilor individuale, iaca n-ar fi fost sprijinită şi relansată de alte mecanisme. Mai ales Iu un „interes public". Ceea ce nu înseamnă o curiozitate ori o sen- ilhilitate colectivă; nici o nouă mentalitate. E vorba de mecanisme de putere pentru a căror funcţionare discursul despre sex - din pricini < atiupra cărora va trebui să revenim - a devenit esenţial. Apare în pioajma secolului al 18-lea o incitare politică, economică, tehnică la a se vorbi despre sex. Şi nu atât sub forma unei teorii generale a l^oxualităţii, ci sub formă de anaUze, de contabilitate, de clasificare bl de definire a speciilor, sub forma unor cercetări cantitative ori i núzale. A lua „în seamă" sexul, a ţine despre el un discurs care să nu aibă doar un aspect moral, ci- şi de ordin raţional, a fost o necesitate destul de nouă pentru ca la început să fie ea însăşi uimită şi

•..i-şi ceară scuze.Cum ar putea să vorbească „despre asta" un discurs raţional?

„Hareori filozofii au privit cu un ochi sigur aceste obiecte situate un- i între dezgust şi ridicol, şi în cazul evocării cărora

trebuie evi-deopotrivă ipocrizia şi scandalul" (8). Şi, la mai bine de un secol - de la care ar fi trebuit să ne aşteptăm să fie mai K.,ia să formuleze

- se mai poticnea

21

aceste

22

al şi cu stăruinţă, in discurs: efecte de stăpânire de sine şi de.ccrp fără îndoială, dar şi de reconvertire spirituală, de reîntoar-

—«wt fizic de preafericită durere la simţireaIrup a mu^..- . — «cta rezidă esen-

în faptul că omul occidental s-a >o trei î— H p a cunune totul despre sexul său, că m^

—-t^ntă si o tot mai

se supunea şi el aceleiaşi pl .loşuut a fost pesemne, în aparenţă cel puţin, un soi ] libertin tradiţional; el a avut ideea ca această viaţă, pe care o chinase aproape în întregime activităţii sexuale, să o împlinească o povestire din cele mai detaliate a fiecăruia din episoadele sale. scuză uneori, punând în evidenţă grija sa pentru educaţia celor tin el care a tipărit în doar câteva exemplare cele unsprezece volume c sacrate până şi celor mai mărunte din aventurile sale, plăcerilor senzaţiilor legate de sexul său. Se cuvine să-l credem atunci câ lasă să răzbată în textul său vocea purei necesităţi care l-a înde nat la o astfel de istorisire: „Povestesc faptele aşa cum ele au avi loc, în măsura în care pot să mi le amintesc; e tot ceea ce pot fac „istorisirea unei vieţi tainice nu trebuie făcută omiţând ceva din e nu există nimic de care să trebuiască să-ţi fie ruşine..., niciodată poţi cunoaşte îndeajuns natura umană" (7). Singuraticul din Viaţi tainică a spus adesea, ca o justificare pentru că le descria, că cele m stranii practici ale sale erau cu certitudine împărtăşite de mii d oameni de pe faţa acestui pământ. Dar cea mai stranie dintre pra ticile sale, aceea de a le povesti pe toate, din fir a păr şi zi cu zi, er un principiu sădit în sufletul omului modern de mai bine de două sej cole. Mai degrabă decât să vedem în acest om aparte un curajo evadat dintr-un „victorianism" ce-l silea la tăcere, aş fi ispitit să cred că într-o epocă în care dominau consemne foarte încâlcite îndem* nând la discreţie şl la pudoare, el a fost reprezentantul cel mai direct, şi într-o bună măsură cel mai naiv, al unei incitări datând de ma multe secole la a se vorbi despre sex. Pudorile manifestate de „puritanismul victorian" ar fi mai degrabă accidentul istoric; regimul victorian ar însemna doar o peripeţie, un rafinament, o retragere tactică în cadrul marelui proces de transpunere în discurs a sexului.!în mult mai mare măsură decât suverana sa, acest englez lipsit de

identitate poate servi drept figură centrală într-o istorie a sexualităţii moderne ce prinde contur deja, în bună măsură, o

dată zu pastorala catolică. E neîndoios că, în opoziţie cu aceasta, pentru îl se impune să înteţească toate acele senzaţii încercate,

prin rela- area lor amănunţită. Ca şi Sade, el scria - în sensul tare al expre- iei - „pentru propria-i plăcere"; el întreţesea cu grijă

redactarea şi îcitirea textului său cu scene erotice ce constituiau nu numai o re- stare a celor descrise, dar şi o prelungire ori un

stimulent. Dar la ma urmei până şi pastorala catolică încerca să producă efecte ecifice asupra dorinţei, prin simplul fapt că ea le

transpunea, in-

dova ate

mai apoi. me«™. ce trebuia sa TOJ — ţnvăluie

'ffirSSW să vorbeasca. .Umbr

luynioci 91 uo/'jusiui pe care eie in înr.pirn, .111 ffiflopărtat din totdeauna de ele privirile observatorilor... Am şovăit îndelung daq să introduc ori nu în acest studiu tabloul dezgustător..." (9). FaptU esenţial nu stă în aceste scrupule, în „moralismul" pe care ele îl trJ dează, ori în ipocrizia pe care o putem bănui în spatele lor. Ci îi recunoaşterea necesităţii că ar trebui depăşite aceste obstacole! Despre sex trebuie vorbit public şi într-un mod care să nu fie menj să facă o demarcare între licit şi ilicit, chiar dacă vorbitorul menţin respectiva delimitare pentru sine (şi tocmai pentru a arăta aceastj se fac acele solemne declaraţii liminare); trebuie vorbit „despre asta] ca despre un lucru ce nu trebuie doar condamnat ori tolerat, ci can trebuie administrat, introdus în sisteme de utilitate, reglementat spri binele tuturor, pus să funcţioneze în condiţii optime. Sexul nu se cad a fi doar judecat, ci şi apreciat. El depinde de puterea publică, re clamă proceduri de administrare, trebuie să fie „luat în grijă" prin dis cursuri analitice. Sexul, în secolul al 18-lea, devine „o treabă de po liţie". Dar în sensul deplin şi puternic dat atunci acestui cuvânt. N era vorba de o reprimare de tip poliţienesc a dezordinii, ci de o înteţir ordonată a forţelor colective şi individuale: „Să fie întărită şi sporităi prin înţelepciunea regulamentelor, puterea internă a statului şi cu această putere nu constă numai în Republică în genere, ci îri fiecărei din membrii ce o compun, ca şi din aptitudinile şi talentele tuturor celori ce o alcătuiesc, rezultă că reglementarea trebuie să se ocupe întru; totul de aceste mijloace şi să le facă să slujească fericirii generale Ţintă ce nu poate fi atinsă decât prin cunoaşterea fiecăruia di pomenitele foloase" (10). „Poliţie" a sexului: ceea ce nu înseamn rigoarea unei prohibiri, ci necesitatea de a reglementa sexul prin dis-1 cursuri utile şi publioe.

lată doar câteva exemple. Una din marile noutăţi introduse în tehnicile de putere în secolul al 18-lea a fost apariţia unei alte' probleme economice şi politice, cea a „populaţiei" - populaţia ca bo-găţie, populaţia ca mână de lucru ori capacitate de a lucra, populaţia reclamând un echilibru între propria-i creştere şi resursele de care dispune. Guvernele îşi dau seama că nu au de a face doar cu „su-puşi", şi nici măcar cu un „popor", ci cu o „populaţie" având feno-menele ei specifice şi propriile-i variabile: natalitate, morbiditate, du-rată de viaţă, fecunditate, stare de sănătate, frecvenţă a bolilor, mod de alimentare şi condiţii de locuit. Toate aceste variabile se găsesc la punctul de intersectare dintre dinamica specifică vieţii şi efectele specifice instituţiilor: „Statele nu se populează conform unei progresii

23

Iituinle, ci in Tunupe uo muuoi..., ,------r„fnrltele instituţii... Oamenii se înmulţesc aidoma producţiilor

solului, ţi proporţional cu avantajele şi cu resursele pe care le dobândesc

iin lucrarea lor" (11). în miezul problemei economice şi politice a nptilaţiei se află sexul. Se cuvin a fi analizate rata natalităţii, vârsta i cnsâtorie, naşterile legitime şi cele nelegitime,

precocitatea şi frec- Vtnţn raporturilor sexuale, modul de a le face fecunde ori sterile, •fadul celibatului ori al interdicţiilor, efectul practicilor contraceptive - •orile „funeste taine" despre care demografii, în ajunul Revoluţiei, ţliu ca ele sunt familiare la ţară. Desigur, trecuse multă vreme de (¡Aiul se afirma că o ţară trebuie să fie popuiată dacă vrea să fie ho(|.ită şi puternică. Dar este prima dată când, cel puţin în mod con- Ktnnt, o societate afirmă că viitorul şi soarta sa atârnă nu numai de numărul şi de virtutea cetăţenilor, nu numai de normele căsătoriilor ti do organizarea familiilor, ci şi de modul în care fiecare din ei îşi foloseşte sexul. De la lamentaţiile rituale privind destrăbălarea lipsită ()• plod a celor bogaţi, a celibatarilor ori a libertinilor, se trece la un dlRours în care comportamentul sexual al populaţiei devine deopo- lilva obiect al analizei şi ţintă a intervenţiei. De la tezele masiv popu- Inţioniste din epoca mercantilistă se ajunge la încercări de regu- Inrizare mai fine şi mai bine calculate, care oscilează în funcţie de obiective şi de urgenţe într-o direcţie natalistă ori într-una antina- lnli!5tă. Prin intermediul economiei politice a populaţiei se formează un întreg sistem de observaţii asupra sexului. Se naşte analiza comportamentelor sexuale, a cauzelor şi a efectelor acestora, la limita dintre biologic şi economic. Apar de asemenea acele campanii sistematice care, dincolo de mijloacele tradiţionale - îndemnuri morale oii religioase, măsuri fiscale - încearcă să facă din comportamentul soxual al cuplurilor o conduită economică şi politică concertată. Ra- iiismele din secolele al 19-lea şi al 20-lea îşi vor găsi aici câteva puncte de sprijin. Trebuie ca statul să ştie ce se petrece cu sexul concetăţenilor săi, dar trebuie, de asemenea, ca fiecare să fie capabil să controleze folosinţa pe care i-o dă sexului său. între stat şi individ sexul a devenit o importantă miză, o miză publică: o întreagă urzeală de discursuri, de sisteme de cunoaştere, de analize şi de injoncţiuni l-au împânzit.'

f

La fel stau lucrurile cu sexul copiilor. Se spune adesea că perioada clasică l-ar fi supus unei ocultări de care n-ar fi scăpat

24

înainte de apariţia celor Trei încercări ori beneficile angoase ale micului Hans. E adevărat că o veche „libertate" a limbajului a putut

. - - - .......... .......... . . ' T ' " * . .. . • - ■ w . — .

.

peaagog din secolul al 17-lea nu l-ar fi sfătuit public pe discipolul său, aşa cum o făcuse Erasmus în Dialogurile sale, cum sa-şi alea-gă o prostituată convenabilă. Iar râsetele zgomotoase ce însoţiseră atâta vreme şi, se pare, în toate clasele sociale, sexualitatea pre-coce a copiilor, s-au stins încetul cu încetul. Dar asta nu înseamnă pur şi simplu o întronizare a tăcerii. Avem mai degrabă un nou regim al discursurilor. Nu că s-ar spune mai puţin, dimpotrivă. Dar se spune altfel; alţi oameni sunt cei ce spun, pornind de la alte puncte de vedere şi spre a obţine alte efecte. Muţenia chiar, lucruri ce ţi le refuzi să le rosteşti ori care sunt interzise a fi numite, discreţia ce se cere din partea unor vorbitori, constituie mai puţin limita absolută a discursului, cealaltă latură de care îl desparte o graniţă riguroasă, cât elemente ce funcţionează alături de lucrurile spuse, cu ele şi în raport cu ele, în carul unor strategii de ansamblu. Nu e cazul să se facă o separare binară între ceea ce se spune şi ceea ce nu se spune; ar trebui încercat să se determine diferitele modalităţi de a nu le spune, modul în care se distribuie cei care pot şi cei care nu pot să vorbească despre sex, ce tip de discurs este îngăduit sau ce formă de discurs este cerută din partea unora ori a altora. Nu există doar o tăcere, ci mai multe, şi toate fac parte integrantă din strategiile care subîntind şi traversează discursurile.

Să luăm cazul colegiilor de învăţământ din veacul al 18-lea. La o privire globală am putea avea impresia că despre sex aici aproape că nici nu se vorbeşte. Dar este de ajuns să aruncăm o privire asupra unor aspecte legate de arhitectură, asupra regulamentelor de disciplină şi asupra întregii organizări interne, şi vom vedea că despre sex se vorbeşte neîncetat. Constructorii s-au gândit la această problemă, şi încă în mod explicit. Responsabilii ţin permanent cont de ea. Toţi cei ce deţin o fărâmă de autoritate sunt puşi într-o stare de necontenită alertă, pe care amenajările ce se fac, precauţiile ce sunt luate, gama de pedepse şi de responsabilităţi le amintesc neîncetat. Aspectul clasei, forma meselor, amenajarea curţilor pentru recreaţii, aspectul dormitoarelor (cu sau fără despărţituri, cu sau fără perdele), regulamentele prevăzute pentru supravegherea culcării ori a somnului, toate acestea fac trimiteri din cele mai prolixe la

25

sexualitatea copiilor (12). Ceea ce s-ar putea numi „discursul intern al instituţiei" - cel pe care şi-l ţine sieşi şi care circulă printre cei care o fac să funcţioneze - este într-o bună măsură fundamentat pe constatarea că sexualitatea copiilor există, precoce, ni tiva, permanenta. Dar se poate constata mai mult decât atât: sexul şcolarului a devenit pe parcursul secolului al 18-lea - şi într-un mod mult mai pregnant decât cel al adolescenţilor în general - o pro- hlomă publică. Medicii se adresează directorilor de instituţii de învă- l.imânt şi profesorilor, dând în acelaşi timp sfaturi familiilor; pedagogii "i.iborează proiecte pe care le supun autorităţilor; dascălii se în- (Iroaptă către elevi, le dau recomandări şi redactează pentru ei cărţi ii«- îndemnuri, de pilduire morală ori cu sfaturi medicale. în jurul li- i «anului şi în jurul sexului acestuia proliferează o întreagă literatură do precepte, sfaturi, observaţii, proiecte de reforme, planuri de in- •.lituţii ideale. O dată cu Basedow şi cu mişcarea „filantropică" germană, această „transpunere în discurs" a sexului adolescentin a luat o amploare considerabilă. Saltzmann organizase chiar o şcoală experimentală, a cărei principală caracteristică era un control şi o edu- ' .iţie a sexului atât de bine chibzuită încât universalul păcat al tinereţii n-ar fi trebuit nicidecum să fie practicat. Şi în toate aceste masuri luate copilul nu trebuia să fie pbiectul mut şi inconştient al unor preocupări doar ale adulţilor înţeleşi între ei; i se impunea copilului un anume discurs rezonabil, limitat, canonic şi adevărat asupra uoxului - un fel de ortopedie discursivă. Marea serbare organizată la l'hilantropinum în luna mai 1776 are valoare de simbol.

A avut loc atunci, într-o formă amestecată, cuprinzând ele-mente de examen, de jocuri florale, de distribuire de premii şi de comisie de încorporare prima comuniune solemnă dintre sexul adolescent şi discursul rezonabil. Ca să se arate succesul educaţiei sexuale ce se dădea elevilor, Basedow invitase aici toată „floarea" notabilităţilor germane (Goethe fusese unul din puţinii ce nu răspunseseră invitaţiei). în faţa publicului adunat acolo, unul dintre profesori, Wolke, .idresează elevilor întrebări privind tainele sexului, naşterea, procrearea: îi pune să comenteze gravuri reprezentând o femeie în- •.arcinată, un cuplu, un leagăn. Răspunsurile sunt documentate, lip- r.ite de ruşinare ori sfială. Nici un râset nelalocul lui nu vine să le tulbure - de n-ar fi fost cele ale unui public mai copilăros decât copiii înşişi, public pe care Wolke îl dojeneşte cu asprime. Şi în final sunt iplaudaţi aceşti copii bucălaţi care, în faţa

26

celor mari, împletesc cu ştiinţă şi dibăcie cununi din discurs şi din sex (13).

Ar fi inexact dacă am afirma că instituţia pedagogică i-a im-pus masiv tăcere sexului copiilor şi adolescenţilor. Dimpotrivă, înce-pând cu secolul al 18-lea, ea a înmulţit discursurile ce-l aveau ca obiect; a stabilit pentru sex puncte de implantare diferite; a codificat «wvitrnnvm« 91 i-ci vwiowot pe vurtmori. « vorm despre sexul copiiloif a-i face pe educatori, pe medici, pe administratori şi pe părinţi si vorbească despre el, ori a le vorbi despre el, a-i face să vorbească pe copiii înşişi, precum şi a-i cuprinde cu putere într-o urzeală de discursuri care ba li se adresează lor, ba vorbesc despre ei, ba lai impun cunoştinţe canonice ori formează, pornind de la acesta discursuri, un sistem de cunoaştere care lor le scapă - toate acesJ tea îngăduie să se închege o intensificare a puterilor şi o multiplicară a discursurilor. Sexul copiilor şi al adolescenţilor a devenit, începând cu secolul al 18-lea, un obiectiv important în jurul căruia au fost stabilita! nenumărate dispozitive instituţionale şi strategii discursive. E posibil să li se fi interzis adulţilor şi copiilor înşişi un anumit mod de a vorbi despre sex, descalificat deoarece era prea direct, crud, grosolan] Dar acesta nu era decât o compensaţie, contrariul, dublura, şi poatej o condiţie pentru ca să funcţioneze alte discursuri, multiple, întreţesutei ubtil ierarhizate, toate puternic articulate în jurul unui mănunchi dej relaţii de putere.

S-ar putea cita mai multe focare, activate, începând cu sel colul al 18-lea ori al- 19-lea, pentru a stârni discursuri privind sexul! Medicina în primul rând, prin intermediul „bolilor de nervi"; psihiatria! apoi, atunci când începe să se caute mai întâi în „excese", apoi înj onanism, iar mai târziu în instatisfacţie şi - în sfârşit - în „fraude la procreare", etiologia bolilor mentale, dar mai cu seamă atunci când medicina îşi anexează, ca fiind de propriul ei domeniu, ansamblulj perversiunilor sexuale; justiţia penală de asemenea, ce multă vreme avusese de a face cu sexualitatea mai ales sub forma „crimelor e-| norme" şi contra firii care, către mijlocul secolului al 19-lea, se deschide jurisdicţiei mărunte, cea a micilor atentate, a ultrajelor minore, a perversiunilor lipsite de importanţă. în fine, toate aceste controale sociale ce se dezvoltă la sfârşitul secolului trecut, şi care trec prin sită sexualitatea cuplurilor, a părinţilor şi a copiilor, a adolescenţilor periculoşi ori aflaţi în pericol, străduindu-se să protejeze, să separe, să prevină, semnalând peste tot primejdii, suscitând vigilenţe, solicitând diagnosticuri, îngrămădind rapoarte, organizând terapeutici; spre

27

sex iradiază discursuri, intensificând conştiinţa unui neîncetat pericol care, la rândul său, dă o nouă vigoare imboldului de a vorbi despre sex.

într-una din zilele anului 1867, un muncitor agricol din satul _apcourt, mai slăbuţ la minte, lucrând cu ziua, în funcţie de anotim-puri, ba la unii, ba la alţii, hrănit ici-colo, ori din milă, ori pentru a fieo treabă din cele mai penioiie, aaaposiiT prin şuri ori prin ml, o denunţat: pe un hat obţinuse de la o fetişcană câteva uAiori", aşa

cum i se mai întâmplase, şi cum văzuse că făceau oiajma lui băietanii din sat; căci la marginea pădurii ori în şanţul ului ce ducea

spre Saint-Nicolas, era obişnuit jocul căruia îi unu „de-a laptele covăsit", lată-l deci semnalat de către părinţi aiului, denunţat de

primar jandarmilor, care îl „umflă" şi îl duc |n Judecătorului, acesta îl învinuieşte şi îl supune examinării de mi prim medic, apoi de către alţi doi experţi care, după ce îşi ii< i. a/a raportul, îl şi publică (14).

Ce e important în toată povestiţii;!? Caracterul ei mărunt, împrejurarea că un fapt divers al nulităţii săteşti cotidiene, acele neînsemnate desfătări prin tufişuri, (mint deveni, începând cu un

moment anume, obiect nu numai al i intoleranţe colective, ci al unei acţiuni judecătoreşti, al unei in- on|n medicale, al unui examen clinic

atent şi al unei întregi ela- An tooretice. Important este faptul că acestui personaj, până H<;i parte integrantă a vieţii săteşti, s-a

ajuns să i se măsoare In craniană, să i se studieze osatura feţei, să i se cerceteze anala, bănuindu-se posibilele semne de

degenerescentă; că a fost o t.a vorbească, a fost interogat asupra gândurilor, pornirilor, obi- uillor, simţirilor, asupra modului cum

judecă. Şi că s-a decis în r,it, renunţându-se a i se mai pune în cârcă un delict, să fie nnformat într-un pur obiect medical, de studiu - un

obiect menit să ificuns până la capătul vieţii la spitalul de la Mareville, cazul său d, totuşi, adus la cunoştinţa lumii savante printr-o analiză detalii Am putea paria că tot în vremea aceea

învăţătorul din Lapcourt Ulntuia pe şcolarii săi să-şi mai şlefuiască limbajul, evitând să vor- n:.ca despre unele lucruri cu voce tare. Dar în aceasta consta, m îndoială, una din condiţiile pentru ca instituţiile

de cunoaştere şi putere să poată aşterne peste aceste mici scene de toate zilele ||( ursul lor solemn. Peste aceste gesturi fără vârstă, peste aceste I/K.ori abia tăinuite ce se preschimbau între ^simpluţi la minte şi opui mai dezgheţaţi, ială că societatea noastră - şi ea a

fost, fără îndoială, prima din istorie - a impus un întreg aparat menit să creeze ¿(»cursuri, să analizeze, să afle.

28

între englezul libertin, ce se înverşuna să scrie pentru el în- (11 i ciudăţeniile vieţii sale tainice, şi contemporanul său, prostănacul (Im la ţară, ce dădea câţiva gologani fetiţelor pentru îngăduinţe pe i nro i le refuzau fetele mai mari, există fără urmă de îndoială o le- untură adâncă: de la o extremă la cealaltă sexul a devenit, oricum, >va ce irenuie menii spunerii, ce trebuie spun pana in pânzele albei >nform unor dispozitive discursive diverse, dar care, toate, fiecaro felul său, realizează constrângere. Fie câ este vorba de o con- lenţă subtilă ori de un interogatoriu autoritar/ sexul - rafinat ori gro- )lan - trebuie spus. Unui identic imbold cu multiple feţe i se supun ât anonimul englez cât şi bietul ţăran loren, al cărui nume soarta a ut să fie ...Jouy!*

începând cu secolul al 18-lea, sexul n-a încetat să provoaco i soi de eretism discursiv generalizat. Şi aceste discursuri privind (xul nu s-au multiplicat în afara puterii ori împotriva ei, ci acolo liar unde aceasta se exercita şi ca o modalitate de exercitare a ei; etutindeni au fost declanşate mecanisme de incitare la vorbire, au instalat dispozitive de ascultat şi de înregistrat, pretutindeni au pus la punct proceduri de observare, de interogare, de for- jlare. Sexul este scos din ascunzişurile sale şi e constrâns la o istenţă discursivă. Din imperativul aparte care cere fiecăruia să Dă din propria sa sexualitate un discurs permanent, până la me-j nismele multiple care, în domeniul economiei, al pedagogiei, al ■dicinii, ori al justiţiei, stârnesc, extrag, amenajează, instituţipna- ează discursul despre sex, societatea noastră a pretins şi a or- inizat o imensă prolixitate. Poate că nici un alt tip de societate n-a umulat vreodată, şi într-o perioadă istorică relativ atât de scurtă, aşa de mare cantitate de discursuri privind sexul. S-ar părea că spre sex s-a vorbit mai mult decât despre orice altceva; stăruim înverşunare în a o face, dintr-un straniu scrupul ne convingem pe i înşine că nu am rosti niciodată îndeajuns despre el, că suntem sa timizi şi temători, că ne ascundem nouă înşine orbitoarea evi- nţă, din inerţie şi din supunere, şi că ne scapă neîncetat esen- lul, trebuind iar şi iar să pornim în căutarea lui. Se pare că, în ea ce priveşte sexul, cea mai neistovită, cea mai nerăbdătoare ître. societăţi ar putea fi a noastră.

Dar această primă examinare de suprafaţă ne arată că este îi puţin vorba de un discurs asupra sexului cât despre o sume- nie de discursuri produse de o întreacjă serie de dispozitive care

* Numele se pronunţă la fel cu imperativul „Jouis!' = „bucură-te, desfată-te, juisează!" (N T.) Substantivul francez „sujet", subiect, are şi sensul de „supus" (N.T.)

29

icţionează în instituţii felurite. Evul mediu organizase în jurul te- ;i ispitelor cărnii ori a practicii penitenţei un discurs destul de bine :hegat. în cursul ultimelor secole această relativă unitate a fost scompusă, dispersată, fărâmiţată într-o explozie de discursuri■Blinrie, care au prma luima ■■■ ..._______ .jftihlatrie, psihologie, morală, pedagogie, critica politică. Mai mult »1»" Al atât: legătura trainică ce lega una de cealaltă teologia morală n i micupiscanţei şi obligaţia de a mărturisi (discursul teoretic asupra felului şi formularea sa la persoana întâi), această legătură deci a ftibi daca nu ruptă, cel puţin slăbită şi diversificată; între obiectivarea IHHIIIII în cadrul unor discursuri raţionale şi dinamica prin care fie-

*1 o o supus corvoadei de a-şi istorisi propriul său sex, s-au produs IM Mp.ind cu secolul al 18-lea o întreagă serie de tensiuni, de eonii' Iu, rle eforturi de ajustare, de încercări de

recodificare. Deci nu |mh ,i simplu în termeni de extindere continuă trebuie să vorbim de K uastă creştere discursivă; trebuie să vedem în ea mai degrabă o 'ii .pnr;are a focarelor din care irump aceste discursuri, o diversi- IloMi' a formelor lor şi o desfăşurare complexă a reţelei care le lea- u i împreună. Mai degrabă decât preocuparea uniformă de a tăinui luxul, mai degrabă decât acea generalizată pudoare afectată a lim- ln|iilui, ceea ce a marcat în Occident ultimele trei secole a fost va- f|nlalea; ampla dispersare a dispozitivelor ce au fost născocite spre i ic vorbi despre sex, pentru a determina să se vorbească despre »»I pentru a asculta, a înregistra, a transcrie ori a distribui ceea ce MU .pune despre sex. în jurul sexului se ţese o întreagă urzeală de Itnnspuneri în discurs variate, specifice şi coercitive; va fi fiind vorba Un o cenzurare masivă, pornind de la decenţele verbale impuse de |»Btloada clasică? Avem de a face mai degrabă cu o incitare bine re-glementată şi polimorfă spre discursivizare.

1

Mi se va obiecta poate că, dacă, pentru a se vorbi despre lux. a fost nevoie de atâtea stimulări şi de atâtea mecanisme con- lliangătoare, aceasta s-a întâmplat deoarece era dominantă, în an- l«mblu, o anume interdicţie fundamentală, şi doar nişte necesităţi pnicise - urgenţe economice, utilităţi de ordin politic - au putut determina să fie abolită această interdicţie şi să se deschidă discursului ilnspre sex câteva căi de acces, tot limitate însă şi foarte atent codi- lli ate; a vorbi atâta despre sex, a institui atâtea insistente dispozitive • II scopul de a face să se vorbească despre el - însă în condiţii mnete - nu constituie o dovadă că sexul ar fi pus la

30

secret şi, mai nli's, că s-ar căuta ca el să fie menţinut în această stare? Dar ar imbui cercetată tocmai această temă atât de răspândită, potrivit că- ima sexul s-ar afla în afara discursului şi că doar înlăturarea unui obstacol, deconspirarea unui secret ar putea deschide calea care să iiucă până la el. Această temă nu face oare parte din injoncţiunea

—,w u.uiiiai|>ic UIAUUIOUI! UAIU iipţiimiu a mena sa SG VO'

beasca despre „el" şi pentru a se reîncepe necontenit acest diseur este „el", sexul, prezentat ademenitor, la limita exterioară a oricăru discurs actual, precum secretul ce trebuie neapărat scos din a: cunziş - ca un lucru ce este în mod abuziv constrâns la muţenie, u lucru în acelaşi timp şi trudnic şi necesar, şi periculos dar şi preţi de a fi rostit? Nu trebuie uitat că pastorala creştină, făcând din sex mai mult decât din orice altceva, ceea ce trebuie să fie mărturisit, l-a| prezentat în chip necurmat ca pe o neliniştitoare enigmă; nu ca p ceea ce se arată cu încăpăţânare, ci ca pe ceva ce se ascunde pre iutindeni, o insidioasă prezenţă la chemarea căreia rişti să răm h surd, într-atâta vorbeşte cu o voce coborâtă şi adesea prefăcuta i 'oate că secretul privind sexul nu este realitatea fundamentală în raport cu care se situează toate incitările de a se vorbi despre el j fie că ele încearcă să-l nimicească ori, în mod obscur, îi asiguri perpetuarea prin modul însuşi în care ele se rostesc.

Este vorba mai degrabă de o temă ce face parte din mei ( nica însăşi a acestor incitări: o modalitate de a da formă exigenţei de a se vorbi despre el, o fabulă indispensabilă economiei prolife i; nd la nesfârşit a discursului despre sex. Ceea çe le este carac t eristic societăţilor moderne nu este faptul că au cpndamnat sexul să rămână în umbră, ci că s-au condamnat pe sine să vorbească necurmat despre sex, făcându-l să treacă drept „secretul" însuşi.

2

IMPLANTAREA PERVERSĂ

Ar putea să se ridice o obiecţie în această privinţă: am greşi dacă am vedea în această proliferare a discursurilor un simplu fenomen cantitativ, ceva semănând cu o simplă creştere, câ şi cum

31

ceea ce se spune ar fi indiferent, ca şi cum faptul că se vorbeşte ar fi în sine mai important decât formele ce le îmbracă imperativele la care este constrâns când se vorbeşte. Căci această transpunere în discurs a sexului nu se subordonează oare obligaţiei de a alunga din realitate formele de sexualitate ce nu se supun economiei stricte a

lucerii, spunanci nu acuvuaţiior neiecunae, alungând plăcerile jlnale, reducând ori excluzând practicile care nu au drept scop

lucerea? De-a lungul atâtor discursuri a sporit numărul con- iii.trîlor judiciare privind micile perversiuni; dezordinea sexuală a .mexată

maladiei mentale; începând din eopilărie până lă bă- <|o, a fost definită o normă a dezvoltării sexuale şi au fost ca- ■ii/ate cu grijă toate devierile posibile; au fost organizate con- pedagogice şi cure

medicale; în jurul celor mai mici fantezii inh ,.in, dar şi medicii - mai cu seamă ei - au asmuţit iarăşi întreg ibularul emfatic al mârşăviei; nu sunt ele tot atâtea mijloace in lucrare pentru a resorbi, în folosul

unei sexualităţi centrate funcţia de reproducere, atâtea plăceri lipsite de plod? Toată »iiî.la atenţie sporovăitoare, cu Care

provocăm vâlvă în jurul se- ilii.iţii de vreo două-trei secole încoace, nu este ea oare mânată preocupare elementară: cea de a asigura

popularea, reprodu- i.\ forţei de muncă, reproducând şi forma raporturilor sociale; pe irt cea de a organiza o sexualitate

economiceşte utilă şi conser- tn.ire diri punct de vedere politic? Eu nu ştiu încă dacă acesta obiectivul final. Dar, oricum ar sta

lucrurile, nu prin reducere s-a imit atingerea lui. Secolul al 19-lea şi al nostru au fost mai de- fftli.i perioade de multiplicare: o

dispersare a sexualităţilor, o con- )lid.ire a formelor lor disparate, o instalare în multiple forme a „perver- _ inilor". Epoca noastră a fost

iniţiatoare de heterogeneităţi sexuale.Până la sfârşitul secolului al 18-lea, trei mari coduri explicite - ■ ilara reglementărilor prin cutume şi constrângeri de opinie - re- —

HTiontau practicile sexuale: dreptul canonic,.pastorala creştină şi l";l civilă. Ele fixau, fiecare în felul său, linia de demarcaţie dintre ilicit. Or, ele erau toate centrate pe relaţiile matrimoniale: da- ÎII.I conjugală, capacitatea de a o îndeplini, modul în care era dusă îndeplinire, exigenţele şi violenţele ce o însoţeau, „mângâierile" iutile ori necuvenite cărora această îndatorire le servea drept pre- »xi, caracterul ei fecund ori modul în care se acţiona împotriva fe- lundităţii, momentele în care avea loc solicitarea (perioadele peri- ¡Ulonse ale^arcinii şi alăptării, perioada interdicţiilor din vremea

Î

32

postului ori a abstinenţelor), frecvenţa ori raritatea raportului - iată ceea ; •> cu deosebire era saturat de prescripţii. Sexul celor căsătoriţi era înnluit de reguli şi de recomandări. Relaţia rezultând din căsătorie |rn locarul cel mai intens al restricţiilor; despre ea se vorbea mai mult decât despre orice altceva; mai mult decât oricare alta ea era

_____ ,,.«•• CAI I IC II IUI Iţii.YOOOA SUD supraveghere maximă; de cum cadea în greşeala, de indn« trebuia să se înfăţişeze şi să se explice de faţă cu martori. „Rtntlll rămânea mult mai puţin desluşit; să ne gândim la incertitudinea statutului „sodomiei" ori la indiferenţa privind sexualitatea copiilor.

în plus, aceste coduri diferite nu făceau o delimitare clari între infracţiunile la regulile matrimoniale şi deviaţiile în rapoil iJ procrearea. încălcarea legilor căsătoriei ori căutarea de plăceri mn|l bizare duceau oricum la condamnare. în lista păcatelor grave, d<>o| sebite doar prin importanţa lor, figurau destrăbălarea (relaţii nesul puse căsătoriei), adulterul, răpirea, incestul spiritual ori carnal, d.trl şi sodomia ori „mângâierea" reciprocă. în ceea ce priveşte tribunu l lele, ele puteau condamna atât homosexualitatea cât şi infidelitate®! căsătoria fără consimţământul părinţilor ori bestialitatea. Atât în ori dinea civilă cât şi în cea religioasă, ceea ce se lua în considerare erJ o fărădelege de ansamblu. Probabil că păcatul „contra firii" era privii ca ceva abominabil; dar el era perceput doar ca o formă extremă J ceva ce era „contra legii"; erau încălcate, desigur, decrete - decrete Io] fel de sacre ca şi cele ale căsătoriei şi care fuseseră stabilite spre ■ se pune ordine între lucruri şi între fiinţe. Prohibiţiile referitoare la sex] erau în esenţă de natură juridică. „Natura" la care se putea apeln spre a le fundamenta era tot un fel de drept. Multă vreme hermafrodiţii au fost consideraţi criminali, ori vlăstare ale crimei, deoarece alcătui-rea lor anatomică, fiinţa lor chiar punea în încurcătură legea care deo-j sebea sexele şi prescria unirea lor.

în acest sistem centrat pe alianţa legitimă explozia discursivă din secolele al 18-lea şi al 19-lea a impus două modificări. Mai întâi o mişcare centrifugă în raport cu monogamia heterosexuală. Desigur, câmpul practicilor şi al plăcerilor continuă să se refere la ea ca la regula sa internă; dar despre ea se vorbeşte din ce în ce mai puţin şi, în orice caz, cu o sobrietate crescândă. Se renunţă la a o urmări în tainele ei; nu i se mai cere să se exprime public zi de zi. Perechea legitimă, cu sexualitatea sa în regulă, are

33

dreptul la mai multă discreţie. Tinde să funcţioneze ca o normă, poate mai riguroasă, dar mai tăcută. în schimb se cercetează mai cu sârg sexualitatea copiilor, cea a nebunilor şi cea a criminalilor;'ca şi plăcerea celor cărora nu le place sexul opus, fie că e vorba de simple reverii, de mici manii ori de furii deosebite. E rândul acestor figuri, abia întrezărite mai înainte, să treacă acum în faţă ca să ia cuvântul spre a face mărturisirea dificilă despre ceea ce sunt. Nu că ar fi mai puţin con-

34

■^Mp riDI.U UU11 IIUcI I cl. U c l \ Sinii C?l cioouiicip, 91 uaua 00 Iinani^iu

jfllii nou luată la întrebări sexualitatea regularizată, aceasta se itlinii o mişcare de reflux, pornind dinspre aceste sexualităţi ■Im ii o

A-.Hol se ajunge la evidenţierea, în câmpul sexualităţii, a unei BitiHiini specifice a „contra firii". în raport cu alte forme condam- L CC' în ce mai puţin condamnate), cum ar fi adulterul ori răpirea, Kj dobândesc autonomia: a te căsători cu o rudă apropiată ori a |H(! 1 .odomia, a seduce o călugăriţă ori a avea un comportament Mii,

o |i inşela soţia ori a viola cadavre devin lucruri cu totul deo- ■11« l )i »meniul la care se referea cea de a şasea poruncă începe ■C

disocieze. Iar în domeniul dreptului civil se descompune cate- jfl 1 onfuză a „destrăbălării", care de mai bine de un veac fusese ||i 'Im motivele cele mai frecvente ale recluziunii de ordin adminis- JRy |)|

n resturile sale se ivesc pe de o parte infracţiunile privind jHiiii|i< 1 (ori morala) căsătoriei şi a familiei, iar pe de altă parte încăl- ii

privind regularitatea unei funcţionări fireşti (abateri pe care, de <|i>l, lngea poate să le sancţioneze). Aici găsim poate un motiv, Iuti

1' altele, explicând prestigiul de care s-a bucurat Don Juan şi pe i m i r s e c o l e nu au reuşit să-l stingă. Dincolo de marele infractor ■ iixjulilor căsătoriei - răpitor de femei, seducător de fecioare, ru- lllin a familiilor şi insultă la adresa soţiilor şi părinţilor, răzbate un

alt ■monaj: cel care e străbătut, fără voia lui, de întunecata nebunie ii .oxului. Dincolo de libertin - perversul. El încalcă

deliberat legea, llnr în acelaşi timp un fel de natură ieşită din matca ei îl împinge dincolo de orice natură; moartea sa constituie momentul când reve- niioa supranaturală a ofensei şi a răzbunării

se întâlneşte cu fuga în 11 intra natură". Cele două sisteme de reguli pe care Occidentul le-a 1 (început rând pe rând pentru a

guverna sexul - legea căsătoriei şi punerea ordinii în dorinţe - sunt ambele răsturnate de existenţa lui Don Juan, apărută la graniţa lor

comună. Să-i lăsăm pe psihanalişti na se întrebe pentru a afla dacă el era homosexual, narcisist ori neputincios.

Nu fără încetineală şi echivoc legile naturale ale matrimonia- lităţii şi regulile imanente ale sexualităţii încep să se înscrie pe două registre distincte. Se delimitează o lume a perversiunii care întretaie domeniul infracţiunilor legale ori morale, fără să fie o varietate a acestora. Un întreg popor mărunt se naşte, diferit de cel al vecinilor libertini, în ciuda unor legături de apropiată rudenie. De la sfârşitul secolului al 18-lea până în vremea noastră ei aleargă printre inter-

3 - Istoria sexualităţii

4

35

33

c .»v41 -7oua, jc i i nu iiiioiuoauna in mcnisori, DOlnnvi poate, dar scanda-l loase, periculoase victime aflate în prada unui rău straniu ce se mal numeşte şi viciu, iar uneori delict. Copii prea devreme dezgheţaţi, fetiţe precoce, colegieni echivoci, servitori şi educatori dubioşi, soţi cruzi ori maniaci, colecţionari însinguraţi, plimbăreţi cu stranii porniii: sunt clienţii obişnuiţi ai consiliilor de disciplină, ai caselor de corecţie, ai coloniilor penitenciare, ai tribunalelor ori ai ospiciilor; îşi târăsc ti căloşia în^faţa medicilor şi boala în faţa judecătorilor. Ei constituioi nenumărata familie a perverşilor, vecini cu delincvenţii şi rubedenii ale nebunilor. Au purtat succesiv, de-a lungul secolelor, stigmatul „nebuniei morăle", pe cel al „nevrozei genitale", al „aberaţiei simţului genezic", al „degenerescenţei" ori al „dezechilibrului psihic".

Ce semnifică apariţia tuturor acestor sexualităţi perifericeTI Faptul că ele pot să apară în plină lumină este oare un semn că regula îşi micşorează strânsoarea? Sau faptul că li se acordă atâta atenţie] dovedeşte un regim mai sever şi grija de a se exercita asupra lor un control riguros? In termeni de represiune lucrurile sunt ambigue. Ari fi vorba de indulgenţă, dacă ne gândim că asprimea codurilor privind1 delictele sexuale s-a atenuat considerabil în secolul al 19-lea, şi că adesea justiţia le-a lăsat în seama medicinei; dar se poate să fie vorba şi de o şiretenie în plus a severităţii, dacă ne gândim la instanţele de control şi la toate mecanismele de supraveghere instituite de pedagogie ori de terapeutică. E foarte posibil ca intervenţia Bisericii în sexualitatea conjugală şi respingerea de către ea a „fraudelor"! la procreare să-şi fi pierdut mult din insistenţă de vreo 200 de anii încoace. în schimb medicina a intrat puternic în domeniul plăcerilor cuplului; ea a inventat o întreagă patologie organică, funcţională ori' mentală care s-ar naşte din practicile sexuale „incomplete"; a cla-< sificat cu grijă toate formele secundare ale plăcerii; le-a integrat în „dezvoltarea" şi în „perturbaţiile" instinctului; a început să le administreze. Importanţa nu stă, poate, în gradul de indulgenţă ori în cantitatea de reprimare, ci în forma de putere care se exercită. Când este numită, ca pentru a o face să se ridice, toată această vegetaţie de sexualităţi disparate, este vorba de a le exclude din real? Se pare că funcţia puterii ce se exercită în acest caz nu ar fi cea de interdicţie, ci că ar fi vorba de patru operaţii mult deosebite de simpla prohibire.

1. Să luăm în considerare vechile prohibiri ale alianţelor con- saguine (oricât de numeroase şi complexe ar fi) ori condamnarea

4

36

„........... • i iuwvonţa , O C T C A C T I i IM ian I , y j G UK d l lc t ( J c l l l t i ,

recente la care a fost supusă începând cu secolul al hiiiilltaten copiilor, prigonindu-se „obiceiurile lor solitare". < in.ni i .1 nu

acţionează acelaşi mecanism de putere. Nu atât »1 ti vorba in acest caz de medicină, în celălalt de lege; de •ni i i do penalitate

dincolo; dar şi pentru că tactica ce se......tio aceeaşi. în aparenţă ar fi vorba în ambele cazuri de

jH|to Un a le elimina, mereu sortită eşecului şi necontenit cons- |a oua de la capăt. Dar interdicţia asupra „incestelor" urile u.i ,.i

atingă ţinta printr-o scădere asimptotică a ceea ce ea l|tiiA io timp ce controlul asupra sexualităţii copiilor vizează o im

ilinultană a propriei puteri cât şi a obiectului asupra căruia oi itn Procedează conform unei duble creşteri prelungită la ill I '"'.Mur, pedagogii şi medicii au combătut onanismul copiilor II i'phlomie

pe care ar fi vrut să o facă să dispară complet. |h t.i|it de-a lungul întregii campanii seculare ce a mobilizat |§ mlulta în jurul sexului

copiilor, s-a căutat să se găsească unio .....te plăceri mărunte, făcându-le să treacă drept secrete

i" deci să se ascundă spre a putea fi descoperite), mer- >ii. |h< firul lor spre obârşii ori coborând până la efecte, pri- ini ( oea ce

ar putea să le inducă ori măcar să le îngăduie; i|ţ(i't rl'.c.JU ele să se manifeste au fost instalate dispozitive de Htv.t«|hoie, s-au pus

capcane spre a sili la mărturisire, s-au im-...... inepuizabile şi corective; au fost puşi în stare de alar-|i(uin|u şi educatorii, li s-a sădit în suflet bănuiala că toţi copiii il

Viu«>vaţi, precum şi teama că ar fi ei înşişi vinovaţi dacă nu şi-ar t|lf' ta copiii în suficientă măsură; au fost puşi în gardă în faţa

mini p.Micol recidivant; li s-a prescris conduita şi li s-a recodificat ltu|iM|ia; în spaţiul familial au fost amenajate puncte de sprijin

lloi nn întreg regim medico-sexual. „Viciul" copilului e considerat II diM|iabă un suport decât un inamic; el poate fi, desigur,

desem- l| llmpt râul menit să fie suprimat; dar eşecul inevitabil, stăruitoarea |Al|lio într-o lucrare oarecum zadarnică ne fac să bănuim că i se Mi |n persiste, să prolifereze la limitele dintre

vizibil şi invizibil, mai lyinha decât să dispară pentru totdeauna. De-a lungul acestui în- >■ i »ti,lom de sprijin puterea înaintează,

îşi înmulţeşte conexiunile ■luciole, în timp ce ţinta ei se extinde, se subdivizează şi se rami- • pătrunde în real ţinând pasul cu puterea. în aparenţă este vorba nn dispozitiv de baraj; în fapt au fost dispuse

peste tot în jurul ului linii de penetraţie la nesfârşit.£

w__________»uumapiui pernnrice auce ■

o incorporare a perversiunilor şi la o nouă clasificare în specl a indivizilor. Sodomia - cea din vechile coduri civil şi 37

canonic - erl o categorie aparte de acte interzise; autorul lor nu era decât un sil biect juridic. Homosexualul din secolul al 19-lea a devenit un pefl sonaj - are un trecut, o istorie şi o copilărie, un caracter, o formă dl viaţă, are şi o morfologie, cu o anatomie indiscretă şi probabil o liJ ziologie misterioasă. Nimic din ceea ce este el în complexitatea sfl nu scapă sexualităţii sale. Pretutindeni în el sexualitatea este pio« zentă: subiacentă întregului său comportament, pentru că ea corJ stituie în toate principiul insidios şi cu nesfârşită lucrare; înscrisă fărl pudoare pe chip şi pe trup, ea constituie un secret ce se trădeazl necontenit. îi este consubstanţială, mai puţin ca un păcat de habiti4 dine cât ca o natură aparte. Nu trebuie uitat că s-a constituit catel -.goria psihologică, psihiatrică şi medicală a homosexualităţii în ziua in care ea a fost caracterizată - apariţia faimosului articol al lui Westl phal din 1870 privind „senzaţiile sexuale contrarii" poate fi considel rată ca dată de naştere (15) - mai puţin ca un tip de relaţii sexualei cât ca o calitate anume a sensibilităţii sexuale, un mod anume dd inversare în sine a categoriilor de masculin şi feminin. Homosexual litatea a apărut ca una din figurile sexualităţii atunci când a fost del turnată dinspre practica sodomiei spre un soi de androginie internă! un hermafrodism sufletesc. Sodomitul era un recăzut în păcat, în vreme ce homosexualul devine de acum o specie.

După cum tot specii devin toţi aceşti mărunţi perverşi pe carej psihiatrii secolului al 19-lea îi entomologizează dându-le stranii numai de botez: exbiţioniştii lui Lasegue, fetişiştii lui Binet, zoofilii şi zooe-j raştii lui Krafft-Ebing, auto-monosexualiştii lui Rohleder; apoi mixoJ scopofilii, ginecomaştii, presbiofilii, invertiţii sexoestetici şi femeile) dispareuniste. Aceste frumoase nume ale ereziilor fac trimitere la o natură care s-ar uita în suficientă măsură pe sine spre a scăpa legii, dar şi-ar aduce suficient aminte de sine spre a continua să producă specii, chiar acolo unde nu mai există ordine. Mecanica puterii care prigoneşte întreg acest ansamblu disparat nu pretinde să-l suprime decât dându-i o realitate analitică, vizibilă şi permanentă: ea îl vâra în corpuri, îl strecoară sub comportamente, face din el un principiu de clasificare şi de inteligibilitate, îl întemeiază ca pe o raţiune de a fi şi ca pe o categorie firească de dezordine. Să fie o excludere a acestor mii de sexualităţi aberante? Câtuşi de puţin; e vorba mai degrabă de o specificare, de o consolidare de fapt limitată a fiecăreia HR vin rrin aiseminare eie ireouie presaraie in reai şi incorporateIpMiJului.

Mai mult decât vechile interdicţii, această formă de putere Bft novóle, pentru a se exercita, de prezenţe constante,

38

atente, ba Mm curioase; ea presupune apropieri; procedează prin examinări şi ■knivăii insistente; pretinde un schimb de discursuri, exercitat prin i^Mtiionari care smulg mărturisiri şi confidenţe ce merg dincolo de JJILN 111, II i. Ea implică o apropiere fizică şi o gamă de senzaţii intense. ||§ilii .ilizarea insolitului sexual este totodată şi efect şi instrument în

an-.lá privinţă. Vârâte în trup, devenite caracter profund al Hlvi/ilor, bizareriile sexului fac parte dintr-o tehnologie a

sănătăţiiR

rt patologicului. Şi, invers, din moment ce ele sunt o realitate medi- ilA ori medicalizabilă, va trebui să încercăm să le surprindem fie ilmintrul organismului, fie pe întinderea

pielii ori printre semnele deS....iportament, sub formă de leziuni, de disfuncţii ori ca simptom.lulmca care îşi asumă astfel sexualitatea îşi face o datorie din a tllniju in treacăt trupurile: le mângâie cu privirea, le activează unele IIMIU electrizează suprafeţe, dramatizează momente tulburi; înşfacă impui sexual. Sporeşte, probabil, eficienţa şi extinde domeniul con- iMii.it Dar se ajunge concomitent la o senzualizare a puterii şi la llnoficiu de plăcere. Ceea ce produce un dublu efect: i se dă un fWAnt puterii, prin simplul fapt că ea se exercită; o plăcută emoţie tu plăteşte controlul ce supraveghează şi îl împinge mai departe; liilnnsitatea mărturisirii stimulează curiozitatea chestionarului: plăce- f(M descoperită se revarsă peste puterea care o împresoară. Dar ilAlea întrebări insistente singularizează, la cel care trebuie să răspundă, plăcerile pe care acesta le încearcă; privirea le fixează, aten- jin Ic izolează şi le însufleţeşte. Puterea funcţionează ca un meca- III .m de ademenire: atrage, extrage aceste ciudăţenii peste care ea Wnghează. Plăcerea se transmite puterii care o prigoneşte; puterea lixează plăcerea pe care abia a scos-o din ascunziş. Chiar dacă examenul medical, investigaţia psihiatrică, raportul pedagogic, controa- litln exercitate de familie pot avea ca obiectiv global şi aparent pe in ola de a spune nu tuturor sexualităţilor rătăcitoare şi neproductive, in fapt ele funcţionează ca nişte mecanisme cu dublu impuls: plă- i ere şi putere. Plăcere de a exercita o putere care interoghează, supraveghează, pândeşte, spionează, scotoceşte, pipăie, scoate la lumină; şi, de cealaltă parte, plăcere care se înflăcărează tocmai Inndcă trebuie să scape de această putere, să fugă de ea, să o înşele ori să o travestească. Putere care se lasă invadată de plăcereaHu wic w puyutio^ie; iar in raţa ei, putero co fi o afirmă în plăcere! de a se arăta, de a scandaliza ori de a rezista. Captare şi seducţii! înfruntare şi consolidare reciprocă: părinţii şi copiii, adultul şi adcl lescentul, educatorul şi elevii, medicii şi bolnavii, psihiatrul cu

39

isterici şi perverşii săi nu au încetat să joace acest rol începând cu secolul al 19-lea. Aceste chemări, aceste eludări, aceste incitări în cerc al aşezat în jurul sexelor şi al trupurilor nu frontiere de netrecut, ci splj rale fără de sfârşit ale puterii şi ale plăcerii.

4. De aici acele dispozitive de saturaţie sexuală, atât da caracteristice spaţiului şi riturilor sexuale din secolul al 19-lea. Se spunl adesea că societatea modernă a încercat să reducă sexualitatea li cuplu - la cuplul heterosexual şi pe cât posibil legitim. Am putea spunl tot atât de bine că ea, dacă nu cumva a inventat, cel puţin a corul stituit cu grijă şi a făcut să prolifereze grupuri cu elemente multipli şi cu sexualitate circulantă: o distribuire de puncte de putere, ierarl hizate ori înfruntându-se între ele: plăceri „căutate", adică deopotrivă râvnite şi prigonite; sexualităţi parcelare îngăduite ori încurajatei proximităţi ce se oferă ca procedee de supraveghere ori care funcl ţionează ca nişte mecanisme de intensificare; contacte inductoarei Astfel acţionează, de pildă, familia ori, mai degrabă „cei ai casei" 4 părinţi, copii şi, în unele cazuri, servitori. Familia secolului al 19-leJ este ea într-adevăr o celulă monogamică şi conjugală? Poate că dai într-o anumită măsură. Dar ea este în acelaşi timp o reţea de plăl ceri - puteri articulate în multiple puncte şi cu relaţii variabile. Sepal rarea adulţilor de copii, polaritatea stabilită între camera părinţilor şl cea a copiilor (devenită regulă canonică în acest secol, atunci cândl a început construirea de locuinţe populare), segregarea relativă al băieţilor şi a fetelor, consemnele riguroase cu privire la îngrijirile! acordate sugarilor (alăptarea maternă, igiena), vigilenţa veşnic trează înl privinţa sexualităţii infantile, pretinsele pericole ale masturbării! importanţa acordată pubertăţii, metodele de supraveghere sugeratei părinţilor, îndemnurile, secretele şi temerile, prezenţa, deopotrivă! preţuită şi temută, a servitorilor, toate acestea fac din familie, chiar] redusă la cele mai mici dimensiuni ale sale, o reţea complexă, satul rată de sexualităţi cu forme multiple, fragmentare şi mobile. A le re-] duce la relaţia conjugală, cu riscul de a le proiecta, sub formă de] dorinţă interzisă, asupra copiilor, nu poate da o prezentare corectă a acestui dispozitiv care este, în raport cu amintitele sexualităţi, mai] puţin un principiu de inhibare decât un mecanism incitator ori multi- rlli .itor. Instituţiile şcolare ori psihiatrice, cu populaţiile lor nume- iM.r.o, cu ierarhia lor, cu amenajările spaţiale, cu sistemul lor de su- pnivoghere, constituie, alături de familie, un alt mod de a distribui jiu ul puterilor şi al plăcerilor; dar ele delimitează - şi ele - regiuni de puternică saturaţie sexuală, cu spaţii şi rituri privilegiate, cum ar fi tnl.i de

40

clasă, dormitorul, vizita ori consultaţia: formele unei sexualii. I | I

neconjugale, neheterosexuale, nemonogame sunt ademenite limpre ele şi instalate.

Societatea „burgheză" a veacului al 19-lea ca şi, probabil, a noastră încă, constituie o societate a perversiunii scânteietoare şi pulverizată în scântei. Şi aceasta nu sub forma ipocriziei, căci nimic nu .i fost mai evident şi mai prolix, mai evident asumat de către dis- i ui uri şi instituţii; nu pentru că, vrând să ridice împotriva sexualităţii0 oprelişte prea riguroasă ori prea generală, ar fi stârnit fără voia ei " întreagă germinaţie perversă şi ar fi dus la o lungă patologie a Instinctului sexual. Este vorba mai curând de tipul de putere pe care na l-a făcut să acţioneze asupra trupului şi a sexului. Şi tocmai Această putere nu are nici forma legii, nici efectele interdicţiei. Ea nperează, dimpotrivă, prin multiplicarea sexualităţilor ieşite din comun. Nu îi fixează frontiere sexualităţii, ci îi prelungeşte diversele loime, dezvoltându-le conform unor linii de penetraţie la nesfârşit. Nu o exclude, ci o include în corp ca mijloc de specificare a indivizilor. Nu încearcă să o evite; îi atrage varietăţile pe spirale unde placerea şi puterea se consolidează; nu ridică obstacole; amenajează locuri de saturaţie maximă. Produce şi fixează heteroclitul sexual. So-1 ictatea modernă e perversă, nu spre a-i face în ciudă puritanismului ni ori ca un fel de contrareacţie la ipocrizia sa; ea e perversă realmente şi în mod direct.

Realmente. Sexualităţile cu forme multiple - cele ce apar o dată cu vârstele (sexualitatea sugarului ori a copilului), cele care se lixează în gusturi ori în practici (sexualitatea invertitului, cea a geron- tofilului, a fetişistului...), cele care pătrund sub o formă difuză în < adrul unor relaţii (sexualitatea din raporturile medic-bolnav, peda- gog-elev, psihiatru-nebun), cele care bântuie unele spaţii (sexualitatea din cadrul internatului, al şcolii, al închisorii) - toate formează corelativul unei proceduri precise de putere. Nu trebuie să ne închipuim că toate aceste lucruri până atunci tolerate au atras atenţia ori au primit vreo calificare peiorativă atunci când s-a dorit să se acorde un rol regularizator singurului tip de sexualitate susceptibilă să reproducă îorţa do munca şi tipul do înmiii»1 Aceste comportamen polimorfe au fost realmente extrase din trupul oamenilor şi din plă cerile lor; ori, mai bine spus, au fost închegate în aceste plăceri; prii multiple dispozitive de plăcere s-a apelat la ele, au fost scoase I. lumină, izolate, intensificate, încorporate. Creşterea perversiunilor ni este o temă moralizatoare care ar fi obsedat spiritele scrupuloasi ale

41

victorienilor. Este produsul real al interferenţei dintre un tip d putere cu trupurile şi plăcerile lor.

Se prea poate ca Occidentul să nu fi fost capabil să'născo ceaşcă noi plăceri, şi e probabil că el nu a descoperit vicii inedite Dar el a definit noi reguli ale jocului puterilor şi al plăcerilor: astfel s-a conturat faţa încremenită a perversiunilor.

Direct. Această implantare a perversiunilor multiforme nu reprezintă o batjocură din partea sexualităţii, care s-ar răzbuna p o putere ce i-ar impune o lege deosebit de represivă. Nu este vorba nici de forme paradoxale ale plăcerii care s-ar întoarce spre putere pentru a i se impune sub forma unei „plăceri ce poate fi suportată". Implantarea perversiunilor este un efect-instrument: prin izolarea, intensificarea şi consolidarea sexualităţilor periferice, relaţiile puteri cu sexul se ramifică, se multiplică, străbat trupul şi pătrund în comportamente. Iar pe această poziţie avansată a puterilor se consolidează sexualităţi diseminate, fixate la o vârstă, la un spaţiu, la un gust, la un tip de practici. Proliferarea sexualităţilor prin sporirea puterii, căreia fiecare din aceste sexualităţi regionale îi oferă o suprafaţă de intervenţie; această înlănţuire, începând mai ales din secolul al 19-lea, este asigurată şi consolidată de nenumăratele profituri economice care, graţie intermedierii pe care o fac medicina, psihiatria, prostituţia, pornografia, s-au prins simultan în horă cu această înteţire analitică a plăcerii şi cu această sporire a puterii care le con-trolează. Plăcere şi putere nu se anulează, nu se ridică una împo-triva celeilalte: ele se urmăresc, se intersectează şi se stimulează reciproc. Se înlănţuie conform unor mecanisme complexe şi pozitive de excitare şi de incitare.

Se pare deci că trebuie să părăsim ipoteza conform căreia societăţile industriale moderne au inaugurat o epocă de reprimare sporită a sexualităţii. Nu numai că se asistă la o explozie evidentă a sexualităţilor eretice. Dar, mai ales - şi acesta este aspectul esenţial - un dispozitiv foarte diferit de cel al legii, chiar dacă el se sprijină local pe proceduri de interdicţie, asigură - printr-o reţea de meca- ^■PRCT) NE MIAII|UIE — |JI UM«I UI CEI [JIUUOIMUI

WKWW>..WW Y. pr*nfiuillta|ilor disparate. Nici o societate nu ar fi fost mai mar- Jllf pudoare afectată, ni se spune; niciodată instanţele de putere NI li procedat cu mai multă grijă pentru a simula că ignoră ceea }|« iiiltir/ic, ca şi cum n-ar vrea să aibă nimic comun cu aceasta. , i «I pu|m la o privire generală, se impune situaţia inversă: nici- If mi au oxistat mai multe centre de putere, niciodată nu s-a Ului o mai mare atenţie, vădită şi sporovăitoare; niciodată nu au | ( I I in.I I

42

numeroase contacte şi legături circulare; şi niciodată nu mai multe focare în care să fie aţâţate, spre a fi răspândite rtapnite, intensitatea plăcerilor şi îndârjirea puterilor.

Ill

SCIENTIA SEXUALIS

Presupun că mi se dă dreptate în ceea ce priveşte primell două puncte; îmi închipui că se acceptă afirmaţia că discursul despfl sex, de vreo trei secole încoace, a fost mai degrabă multiplicat decâj rarefiat; şi că, dacă el a purtat cu sine interdicţii şi prohibiţii, într-uri mod mai decisiv a asigurat consolidarea şi implantarea unei întregi sexualităţi disparate. Nu e mai puţin adevărat că toate acestea pal să nu fi jucat în esenţă decât un rol de apărare. Dacă se vorbeştaj atâta despre sex, descoperindu-l înmulţit, compartimentat şi spe-1 cificat acolo chiar unde a fost implantat, nu s-ar căuta în fond decâtl o mascare a sexului: discurs-ecran, dispersare în vederea eludării.! Până la Freud cel puţin discursul asupra sexului - discursul celor savanţi şi al

teoreticienilor - nu ar fi încetat să oculteze tocmai ceea ce constituia obiectul discursului. Am putea să luăm toate aceste lucruri spuse, toate aceste precauţii meticuloase şi aceste analize amănunţite drept tot atâtea proceduri menite să evite insuportabilul, prea periculosul adevăr despre sex. Şi doar faptul că s-a pretins să se vorbească despre el din punctul de vedere purificat şi neutru al unei ştiinţe este în sine semnificativ. Era de fapt o ştiinţă făcută dinludari; deoarecase afla în

imposibilitate - ori refuza - să vorbească ilotipre sexul însuşi, ea s-a referit mai ales la aberaţiile acestuia, la ptrversiuni, la ciudăţenii deosebite, la anulări patologice, la exas- |imari morbide. Era, de asemenea, o ştiinţă subordonată în esenţă imperativelor unei morale ale cărei delimitări le-a tot reluat, sub foru l . i normelor medicale. Sub pretext că spune adevărul, se stârneau iniitutindeni temeri; li se atribuia celor mâi mici oscilaţii ale sexualii.i|n o întreagă dinastie închipuită de rele menite să aibă repercusiuni peste generaţii; au fost prezentate ca fiind periculoase pentru întreaga societate deprinderile exercitate pe furiş ale tinerilor şi micile manii cele

43

mai solitare; la capătul plăcerilor mai neobişnuite a i'.i'zat nimic altceva decât moartea: cea a indivizilor, cea a gene- raţlilor, cea a speciei.

S-a legat astfel de o practică medicală insistentă şi indis-■ Mită, volubilă atunci când îşi proclama dezgustul, gata să alerge în .pujinul legii şi al opiniei, mai servilă faţă de puterile ordinii decât■ iiicilă în raport cu exigenţele adevărului. Fără de voie naivă în cazu- ulo cele mai bune şi cu voie mincinoasă în cele mai frecvente, com- plice a ceea ce denunţa, arogantă şi aţâţătoare, ea a instaurat un discurs licenţios asupra morbidului, caracteristic sfârşitului de veac nl 19-lea; medici precum Garnier, Pouillet, Ladoucette i-au fost în i ianţa scribii fără glorie iar Rollinat - cântăreţul. Dar dincolo de aceste plăceri tulburi ea îşi revendica şi alte puteri; se erija ca instanţă •.upremă a imperativelor de igienă, împletind vechile temeri faţă de bolile venerice cu temele mai noi ale asepsiei, îmbinând marile mituri evoluţioniste cu instituţiile

recente de sănătate publică; pretindea că .f igură vigoarea fizică şi curăţenia morală a corpului social; promitea tth-i elimine pe deţinătorii de tare, pe degeneraţi şi populaţiile corcite. In numele unei urgenţe de ordin biologic şi istoric justifica rasismele «le stat, atunci iminente. "Le întemeia pe adevăr."

Atunci când se compară aceste discursuri privind sexualitatea umană cu ceea ce era în aceeaşi epocă fiziologia reproducerii animale ori vegetale, decalajul surprinde. Conţinutul lor foarte sărac - ;,;i nici măcar nu mă refer la „ştiinţificitate", ci la raţionalitatea elementară - le conferă un loc aparte în istoria cunoaşterii. Ele formează o zonă extrem de confuză. Sexul, pe tot parcursul secolului al 19-lea, pare să se înscrie pe două registre de cunoaştere clar delimitate: o biologie a reproducerii, care s-a dezvoltat continuu conform unor norme ştiinţifice generale, şi o medicină a sexului ce se supunea unor norme de formare total diferite. între una şi cealaltă nu există

Tn raport cu cealaltă, decât rolul unei îndepărtate garanţii, cu tH fictivă: o cauţiune globală sub acoperirea căreia obstacolele moi ala opţiunile economice şi politice, temerile tradiţionale puteau fi rescm într-un vocabular cu consonanţă ştiinţifică. Totul s-ar petrece co <? cum o rezistenţă fundamentală s-ar opune ţinerii unui discuri, d formă raţională asupra sexului uman, asupra corelaţiilor şi efectoln ¿ale. O asemenea denivelare ar fi semnul că, în ceea ce priv^'ş acest discurs, problema nu era de a se

44

spune adevărul, ci doar c se blocheze producerea lui. în diferenţa dintre fiziologia reproducnl şi medicina sexualităţii ar trebui văzut altceva, şi mai mult decât tir progres ştiinţific inegal ori o denivelare între forme ale raţionaliia|ii| cea dintâi ar ţine de acea imensă voinţă de a cunoaşte care I susţinut instituţia discursului ştiinţific în Occident, în vreme ce 1 doua s-ar întemeia pe o îndârjită voinţă de ne-cunoaştere.

lată un fapt de netăgăduit: discursul savant ce s-a rostit duJ spre sex în secolul al 19-lea a fost traversat de credulităţi fără vârsta ca şi de orbiri sistematice; refuzul de a vedea şi de a auzi; dar - ■ acesta este probabil aspectul esenţial - refuz care se întemeia ex| act pe ceea ce făcea să apară la suprafaţă şi,a cărui formulare ei®! imperios solicitată. Căci nu poate să existe ne-cunoaştere decât pd fondul unui raport fundamental cu adevărul: a-l eluda, a-i bara accel sul, a-l disimula: sunt tot atâtea tactici locale care transpar şi carej printr-un tertip de ultim moment, vin să dea o formă paradoxală unei petiţii esenţiale de cunoaştere. A nu dori recunoaşterea constituie încă o peripeţie a voinţei de adevăr. Spitalul Salpetriere în vremea! lui Charcot poate servi drept exemplu în această privinţă: el era un imens instrument de observare, cu examinările, cu interogatoriile, cu întreg cortegiul său de experienţe, dar era în acelaşi timp şi o maşinărie de incitare, cu reprezentaţiile sale publice, cu teatrul crizelor! 'ituale pregătite cu grijă, folosind eterul ori nitratul de amil, cu în-l reaga comedie de dialoguri, de palpări, de mâini impuse, de posturi De care medicii, cu un gest ori cu un cuvânt, le provoacă ori le opresc,] ;u întreaga ierarhie a personalului care pândeşte, organizează, pro-] /oacă, notează, raportează, şi care acumulează o imensă piramidă le observaţii şi dosare. Or tocmai pe acest fundal de permanentă ncitare la discurs şi la adevăr vin să acţioneze mecanismele proprii )e-cunoaşterii, cum ar fi gestul lui Charcot întrerupând o consultaţie »ublică în care începea în chip prea vădit să fie vorba despre „asta"; ipoi. mai frecvent, eliminarea treptată, pe măsură ce se constituie osarele, a ceea ce, privitor la sex, fusese spus şi arătat de către

45

Wl, flnr şi vnzut, provocai, soncuai ue uuue imduiuh 1119191fii observaţiile publicate ulterior, se elimină aproape în jlint) (16).

Important în toată această poveste nu este nici UIUM ochilor ori astuparea urechilor, nici faptul că s-ar fi făcut ¡[pluviala, ci, înainte de toate, faptul că s-a construit în jurul ihii •,,! <;u privire la el un imens aparat de produs adevăr, chiar in ultima clipă, acesta este

mascat. Important este faptul că n .1 lo'.t doar o problemă de senzaţie şi de plăcere, de lege ori iloniicţie, ci şi de adevăr ori de

falsitate, că adevărul sexului a »1111 un lucru esenţial, util sau periculos, preţios ori de temut, pe li 1 ,1 sexul s-a constituit ca o

miză în jocul adevărului. Se va im duci nu atât pragul unei noi raţionalităţi, căreia Freud - ori un .11 marca descoperirea - ci

formarea treptată (precum şi tai milo) acestui „joc al adevărului şi al sexului" pe care secolul Iu Iun ni l-a lăsat moştenire şi de care

nimic nu dovedeşte că amliApat, chiar dacă ¡-am adus modificări. Ne-cunoaşteri, dări în- rti nludări nu au fost cu putinţă şi nu şi-au produs efectele decât finului acestei stranii acţiuniyspunerea adevărului despre sex. Iiinn care nu datează din secolul al 19-lea, chiar dacă aceasta a a |H>rioada în care proiectul de a constitui o „ştiinţă"

i-a conferit o ||IM deosebită. Ea este postamentul tuturor discursurilor aberante, llvt> :,;i viclene printre care cunoaşterea sexului pare să fi rătăcit niilung.

ÎDin punct de vedere istoric există două mari proceduri pentru

produce adevărul despre sex.Au existat, pe de o parte, societăţile - de altminteri

numeroase: Jllna, Japonia, India, Roma, societăţile arabo-musulmane - care s-au bi.it cu o ars erotica. în arta erotică adevărul este extras din

lflcorea însăşi, considerată ca o practică şi recoltată ca experienţă; jftcerea nu este raportată la o lege absolută a îngăduitului şi a in- •tvisului şi nici nu se face referire la un

criteriu de utilitate, ci, înainta de toate, ea este luată în considerare în raport cu sine, deci în funcţie de intensitatea sa, de calitatea ei specifică, de durata sa, de fnverberaţiile pe care le are în trup şi în suflet. Mai mult decât atât, |i eastă cunoaştere trebuie revărsată treptat în practica sexuală în- . r,.i, pentru a opera asupra ei oarecum din interior şi pentru a-i înteţi Ifectele. Astfel se alcătuieşte o cunoaştere care trebuie să rămână '■cretă, nu atât din cauza unei suspectări de infamie care ar

E

45

meii mare rezerva, deoarece, conform tradiţiei, ea şi-ar pierde f| cacitatea ori virtutea dacă ar fi divulgată. Raportul cu maestrul du ţinător al secretelor este deci fundamental: doar acesta poate I.A transmită la modul ezoteric şi la capătul unei iniţieri pe parcursul <;A reia el călăuzeşte, cu o ştiinţă şi o severitate fără greş, înaintam învăţăcelului. Efectele acestei arte magistrale, mult mai generoii:.«! decât ar lăsa să se presupună uscăciunea reţetelor, trebuie să-l tran« figureze pe cel asupra căruia lasă să cadă privilegiile sale: stăpânii* absolută asupra trupului, voluptate fără de seamăn, uitare a timpului ■ a limitelor sale. Elixir de viaţă lungă, alungare a morţii şi a ameninţărilor o|| Civilizaţia noastră, cel puţin la o primă abordare, nu deţine a ars erotica. în schimb ea este, probabil, singura ce practică oj scientia sexualis. Ori, mai degrabă, este singura care a dezvoll.it de-a lungul secolelor, pentru a spune adevărul despre sex, proceduil ce se supun în esenţă unei forme de putere - cunoaştere riguro« opuse artei iniţierilor şi secretului magistral: e vorba de mărturisim,il începând cu evul mediu cel puţin, societăţile occidentale aii plasat mărturisirea printre ritualurile majore de la care se aşteapl.i producerea de adevăr: reglementarea tainei penitenţei de către Con ciliul Lateran în 1215, dezvoltarea tehnicilor de spovedenie ce a doi curs de aici, scăderea rolului în justiţia criminalistică a proceduriloil acuzatorii, dispariţia probelor de vinovăţie (jurăminte, dueluri, „judol cata lui Dumnezeu") şi dezvoltarea metodelor de interogare şi do anchetă, partea tot mai mare ce revine administraţiei regale în urma- rirea infracţiunilor - şi aceasta în dauna procedurilor de tranzacţie privată, crearea tribunalelor Inchiziţiei, toate acestea au contribuit spre a-i acorda mărturisirii un rol central în cadrul puterilor civile şl religioase. Evoluţia sensului cuvântului „aveu" şi a funcţiei juridice pe care a desemnat-o este prin ea însăşi caracteristică: de la „mărturie"] ca act stabilind o vasalitate, chezăşie privind un statut, o identitate ori o valoare acordată cuiva de altcineva s-a trecut la „mărturisire",] recunoaştere de către cineva a propriilor acţiuni sau gânduri. Individul s-a autentificat multă vreme prin referire la alţii şi prin manifestarea legăturii sale cu aceştia (familie, jurământ de vasalitate, pro-tecţie); mai apoi a fost autentificat prin discursul de adevăr pe caro era capabil ori silit să-l ţină despre sine. Mărturisirea adevărului s-a înscris în miezul procedurilor de individualizare utilizate de putere.

în orice caz, alături de ritualurile de dovedire, alături de cau-ţiunile date de către autoritatea tradiţiei, alături de probele cu mar-

46 v

47

itlirlslrea a devenit, în Occident, una din tehnicile puse în IM

maximum pentru a produce adevărul. Noi am devenit, din mu ni o societate deosebit de „mărturisitoare". Mărturisirea UIMI i ici tole

până departe: în justiţie, în medicină, în peda- In înLiţillc de familie, în legăturile amoroase, în domeniul cel iilhtn piocum şi în ritualurile

cele mai solemne; se mărturisesc |ti mărturisesc păcatele, se mărturisesc gândurile şi dorinii mărturisim trecutul şi visele, ne

mărturisim copilăria, bolile Miiiln ii«' străduim să spunem cu cea mai mare exactitate ceea li i ni m,ii greu de spus; mărturisim în

public şi în particular, im şi educatorilor, medicului, celor pe care îi iubim; ne facem faflim. la plăcere ori la chin, mărturisiri ce ne-ar fi

cu neputinţă fjn i in .iltora şi le preschimbăm în cărţi. Mărturisim ori suntem (A iliaiturisire. Atunci când nu este spontană, ori .impusă de

Î|»iipniativ interior, mărturisirea este smulsă cu forţa şi e scoasă *ilni|ul sufletului ori e smulsă din trup. începând cu evul mediu H II

însoţeşte precum o umbră şi o susţine atunci când ea se ulm ii negri îngemănaţi (17). Aidoma tandreţii cele mai dezar- ^ puţurile

cele mai sângeroase au nevoie de mărturisire. Omul,....imit, a devenit un animal mărturisitor.[)n aici provine, probabil, o metamorfoză în literatură: de la li*>ii-

de a istorisi şi de a asculta, centrată pe povestirea eroică iniiaculosul „dovezilor" de bravură ori de sfinţenie, s-a trecut P n

literatură a cărei necontenită lucrare constă în a da la iveală «Afundul propriului eu, printre cuvinte, un adevăr căruia forma şi n

mărturisirii îi dă strălucirea inaccesibilului. Tot de aici pro- |l H castă nouă formă de a filosofa: căutarea raportului fundalul I II adevărul

nu pur şi simplu în noi înşine - în vreo uitată |(i .irir ori în vreo urmă originară - ci în examenul de sine, care ÎMut,.euză, dintre atâtea

impresii fugare, certitudinile fundamen- i||ic ' onştiinţei. Obligaţia de a mărturisi ne este de acum încolo i)| i 'Im atâtea puncte diferite,

ne este atât de adânc încorporată, ffl nu o mai percepem ca pe un efect al puterii care constrânge: ■ i'.ue. dimpotrivă, că adevărul, în

cele mai tainice adâncimi ale Antei nu „cere" nimic altceva decât să fie dat la iveală; iar dacă Vi i|unge la suprafaţă, aceasta se

datorează faptului că o con- liutme îl reţine, că o violenţă a puterii apasă asupra lui şi că el (' a putea rosti în cele din urmă decât cu

preţul unui soi de

__,______________W.Y./U..U, I^UIOICU I OUUL.O IU iuuur^^HH

varul nu aparţine categoriei puterii, dar oste într-o legătură do oii şie cu libertatea: tot atâtea teme tradiţionale ale filosofiei, pe ( ni „istorie politică a adevărului" ar trebui să le întoarcă pe dos, pm! a arăta că adevărul nu este liber prin natura sa, nici eroarea :.< I.J ci că producerea adevărului este în>întregime străbătută de rapofl de putere. Mărturisirea este un exemplu în această privinţă.

Trebuie să fii tu însuţi prea prins în capcana acestui intern al mărturisirii pentru a-i acorda cenzurii, interdicţiei de a spfl şi de a gândi, un rol fundamental; trebuie să-ţi faci o reprezcniJ complet inversată despre putere pentru a ajunge să crezi că dor» libertate ne vorbesc toate aceste glasuri care, de atâta anim 1 vreme pe parcursul civilizaţiei noastre, repetă neîncetat teribil.i ■ runcă de a spune ceea ce suntem, ce am făcut, ceea ce ne,aduni aminte ca şi ceeă. ce am uitat, ceea ce ascundem ori ceea col ascunde, ceea ce gândim ori ceea ce credem că nu gândim. Inmil lucrare la care Occidentul a supus generaţii întregi pentru a pi duce - în vreme ce alte forme de muncă asigurau acumularea c(fl talului - aservirea oamenilor' mă refer la alcătuirea lor ca „suinei în dublul sens al cuvântului: subiecţi dar şi „supuşi".* Să ne închipijl cât de exorbitant a putut să apară, la începutul secolului al 13 ll imboldul dat tuturor creştinilor de a îngenunchea, măcar o dalai an, spre a-şi mărturisi, fără a omite vreuna, toate greşelile. Şi sfl| gândim la acel obscur partizan care, şapte secole mai târziu, VM să se alăture, în creierii munţilor, rezistenţei sârbeşti, primeşte â partea comandanţilor acesteia ordinul să-şi povestească viaţal scris; atunci când el vine cu cele câteva biete foi scrise opinlili timpul nopţii, nu se aruncă o privire asupra lor şi i se spune doi „începe din nou, şi spune adevărul". Faimoasele interdicţii de limbi cărora li se acordă atâta importanţă, ar trebui oare să facă sa I uitat acest jug milenar al mărturisirii?

începând cu penitenţa creştină şi până azi, sexul a fost ui teria privilegiată a mărturisirii. S-a spus că el ar fi ceea ce se aj cunde. Şi dacă, dimpotrivă, în mod cu totul deosebit, el este tociri ceea ce se mărturiseşte? Dacă obligaţia de a-l ascunde nu era ddd un aspect al datoriei de a-l mărturisi? (Tăinuindu-I cu atât mai vru ti şi cu atât mai mare grijă cu cât mărturisirea lui este mai importonh ceea ce pretinde un ritual mai riguros şi promite efecte mai clei

Ir», ceea ce este plasat sub regimul neslăbit al mărturisirii? kunoMin în discurs a sexului, de care vorbeam mai sus, răs- li ,i consolidarea sexualităţilor disparate sunt, probabil, două pnlti ii" aceluiaşi dispozitiv, care se articulează graţie elemen- |li nit il .il unei mărturisiri care constrânge la enunţarea veridică 11 ii i ii 11.11 ii sexuale - oricât de extremă ar fi ea.In i îiocia, adevărul şi sexul se legau în cadrul pedagogiei, Anin

transmiterii, corp la corp, a unei preţioase ştiinţe; sexul m tii"|>i suport iniţierilor în cunoaştere. In ceea ce ne priveşte, ¿Mul vi soxul se împletesc în mărturisire, prin exprimarea obli- £ 91 1

ompletă a unui secret individual. Dar, de data aceasta, ade- gutn 1 ol ce serveşte drept suport sexului şi manifestărilor sale. 1 MI

mărturisirea este un ritual discursiv în care subiectul ce jftn ( oincide cu subiectul enunţării; este, de asemenea, un ri-

ijEm :;o desfăşoară în cadrul unui raport de putere, căci nu...... lara prezenţa, cel puţin virtuală, a unui partener care nu

ij Intnilocutorul ,pur şi simplu, ci instanţa care pretinde mărturi- H (1 impune, o apreciază şi intervine spre a judeca, a pedepsi, a i ţ i 1

inmola, a reconcilia; un ritual în care adevărul îşi vădeşte ^ilii Haina graţie obstacolului şi rezistenţelor pe care trebuie să ii i 1 :;pre a se

rosti; un ritual, în sfârşit, în care simpla enun- inilopondent de consecinţele sale externe, produce la cel care modificări intrinsece:

îl dezvinovăţeşte, îl răscumpără, îl ţnvaioază de greşelile sale, îl eliberează , îi făgăduieşte mân- i»t 1 imp de secole adevărul sexului

a păstrat, cel puţin în esenţa mi na'.la formă discursivă; şi nu în cadrul învăţământului (edu- l|ft «nxuală se va limita la principii

generale şi la reguli de pru- |i nici in actul iniţierii (rămas în esenţă o practică mută, pe care lilnrderii inocenţei" ori al deflorării o face

deosebit de ridicula rtcilonla). Este o formă care, se vede bine, este cea mai depărtată u|a de cea pe care o guvernează „arta erotică".

Prin structura ■niltuo care îi este imanentă, discursul de mărturisire nu poate MK| sus", cum se întâmplă în ars erotica, şi prin voinţa

suve- fiit 1 maestrului, ci „de jos", ca o rostire obligatorie, necesară, care ■ÉN, dlntr o constrângere imperioasă, peceţile reţinerii ori ale uitării. H|m mi se presupune a fi un secret nu este legat de preţul

ridicat ■ f*t n i o el are de spus şi de numărul restrâns al celor ce merită p Imimficieze de el, ci de obscura sa familiaritate şi de

josnicia sa §• mia Adevărul său nu este garantat de autoritatea semeaţă a

■ l^lMHil tllKUilIltăţil

50

49

, _ _______ ww»n|iaia ni uiauurs inire cel care vorbeai!şi faptele despre care vorbeşte. în schimb, instanţa de dominaţie ni] este de partea celui care vorbeşte (căci el este cel constrâns), ci dl partea celui care ascultă şi tace; nu de partea celui care ştie şi dţ răspuns, ci de partea celui care interoghează şi despre care se praj supune că nu ştie. Iar acest discurs de adevăr, în sfârşit, îşi produci efectul nu în cel care îl recepţionează, ci în cel de la care est! smuls. Cu aceste adevăruri mărturisite suntem deci cât mai depart! cu putinţă de savantele iniţieri întru plăcere, cu tehnica şi cu mistic! lor. Aparţinem, dimpotrivă, unei societăţi care a organizat trudnic! cunoaştere a sexului nu în trasmiterea unui secret, ci în jurul lentei ascensiuni a confidenţei.

Mărturisirea a fost deci, şi rămâne şi astăzi încă, matriceal generală care guvernează discursul adevărat asupra sexului. Ea J fost totuşi transformată în mod considerabil. Multă vreme mărtuJ risirea rămăsese solid încastrată în practica penitenţei. Dar, încet-încetl începând cu protestantismul, cu contrareforma, cu pedagogia secoJ lului al 18-lea şi cu medicina secolului al 19-lea, ea şi-a pierdut loca-l lizarea sa rituală şi exclusivă: s-a difuzat; a fost utilizată într-o în-j treagă serie de raporturi: copii şi părinţi, elevi şi pedagogi, bolnavi şi psihiatri, delincvenţi şi experţi. S-au diversificat atât motivaţiile şi efectele aşteptate de la ea, cât şi formele pe care le îmbrăca: inte-l rogatorii, consultaţii, istorisiri autobiografice, scrisori: ele sunt consemnate. transcrise, adunate în dosare, publicate şi comentate. Dar, mai cu seamă, mărturisirea se deschide, dacă nu spre alte tărâmuri,! cel puţin spre alte modalităţi de a le străbate. Nu mai e vorba doar de a spune ceea ce s-a făcut - actul sexual - şi cum; ci de a restitui, o dată cu acesta şi în jurul acestuia, gândurile care l-au dublat, obsesiile care îl însoţesc, imaginile, dorinţele, modulaţiile şi calitatea plăcerii care sălăşluiesc în el. E probabil prima dată când o societate s-a aplecat spre a solicita şi a asculta destăinuirea însăşi a plăcerilor individuale.

Diseminare deci a procedurilor de mărturisire, localizare mul-tiformă a constrângerii spre ele, extinderea teritoriului lor: încetul cu încetul s-a alcătuit o mare arhivă a plăcerilor sexului. Multă vreme această arhivă a fost trecută sub tăcere pe măsură ce se constituia.

50\

. . .dicina, psihiatria, pedagogia au început să o închege: Campe,pUiii.inn, apoi - mai ales - Kaan, Krafft-Ebing, Tardieu, Molie, Havelock ifll MI I adunat cu grijă toată această sărăcăcioasă lirică a sexua- HM" di:.parate. Astfel societăţile occidentale au început să ţină re- yiiiiiiil lai a de sfârşit al plăcerilor lor; le-au alcătuit ierbarul, le-au ilfi Hi< at, le-au descris deficienţele cotidiene ca pe nişte ciudăţenii ill - -. i perări. E vorba de un moment important. E uşor să râzi de illihi.iirii secolului al 19-lea, care îşi cereau scuze în mod emfatic lUnlui grozăviile ce aveau să le rostească, evocând „atentatele la. . .invuri" ori „aberaţiile simţurilor genezice". Eu aş fi mai degrabă|j|i>ii'. să le salut seriozitatea: aveau simţul evenimentului. Era mo- mii >iiuI în care plăcerile cele mai bizare erau chemate să ţină desprei....un discurs de adevăr ce nu mai trebuia să se articuleze pe cel¡>111' vorbea despre păcat ori despre mântuire, despre moarte ori jj. tipie veşnicie, ci pe cel care vorbea despre trup şi despre suflet - Uii -iricursul ştiinţei. Aveau de ce să tremure cuvintele! Se constituia (lunci acel lucru improbabil: o ştiinţă - mărturisire, o ştiinţă care se 11 a pe ritualele mărturisirii şi pe conţinutul acesteia, o ştiinţă care.....upunea această extorcare multiformă şi insistentă, fixându-şi ca§liioi t denemărturisitul - mărturisit. Scandal, desigur; respingere, în 0n< e caz, a discursului ştiinţific, atât de solid instituţionalizat în se- 1 ului al 19-lea, când a trebuit să fie luat în seamă tot acest discurs 0" venea de jos. Paradox teoretic, precum şi de metodă: lungile dis- • uţli privind posibilitatea de a constitui o ştiinţă a subiectului, vali- niatea introspecţiei, evidenţa trăitului ori prezenţa în sine a con- illlnţei răspundeau probabil unei probleme ce era inerentă funcţio- mirii discursurilor de adevăr în societatea noastră: pot fi articulate pioducţia de adevăr conform cu vechiul model juridico-religios al mărturisirii şi smulgerea destăinuirii în conformitate cu regula dis- i ursului ştiinţific? Spună ce vor acei care cred că adevărul sexului a lest suprimat în secolul al 19-lea în mod mai riguros ca oricând, piintr-un mecanism de baraj şi printr-o deficienţă centrală a discursului în realitate nu este vorba de absenţă, ci de exces, de supraîncărcare; mai degrabă prea mult decât neîndeajuns discurs, în orice caz interferenţă între două forme de a produce adevăr: procedurile mărturisirii şi discursivitatea ştiinţifică.

Şi, în loc să stăm să numărăm erorile, naivităţile, moralis- inele care au populat în secolul al 19-lea discursurile de adevăr asupra sexului, ar fi mult mai important să reperăm procedeele prin

52

wun vum Iracterizează Occidentul modern a făcut să funcţioneze ritua mărturisirii în schemele regularităţii ştiinţifice: cum s-a ajuns la a tuirea acestei imense şi tradiţionale extorcări de mărturisire sexu în forme ştiinţifice?

1. Printr-o codificare clinică a „stârnirii la discurs": binarea confesiunii cu examenul de conştiinţă, a povestirii des sine cu desfăşurarea unui ansamblu de semne şi de simptome cifrabile; interogatoriul, chestionarul „strâns", hipnoza sunt împl cu evocarea amintirilor, cu asocierile libere: tot atâtea mijloace tru a face să intre procedura mărturisirii într-un câmp de observ acceptabile din punct de vedere ştiinţific.

2. Prin postularea unei cauzalităţi generale şi difuze: cesitatea de a spune totul, putinţa de a interoga despre orice îşi găsi justificarea în principiul că sexul este dotat cu o putere cauz inepuizabilă şi polimorfă. Evenimentul cel mai discret din comp tamentul sexual - accident ori deviaţie, deficit ori exces - este pr supus capabil să antreneze consecinţele cele mai variate pe întrea durată a existenţei; practic nu există maladie ori tulburare psih pentru care secolul al 19-lea să nu fi imaginat măcar o parte etiologie de ordin sexual. De la relele deprinderi ale copiilor la ftizi adulţilor, la apoplexiile bătrânilor, la bolile de nervi sau la degene| rescenţa rasei, medicina de atunci a ţesut o întreagă reţea de cau zalităţi sexuale ce ar putea să ne pară fantastică. Principiul sexului „cauză a toate şi a orice", este reversul teoretic al unei exigenţe dt| ordin tehnic: a face să funcţioneze în cadrul unei practici de tip ştiin ţific procedurile unei mărturisiri care trebuie să fie deopotrivă totală, meticuloasă şi constantă. Pericolele nesfârşite pe care le aduce cu| sine sexul îndreptăţesc caracterul exhaustiv al cercetării inchizito riale la care este supus.

3. Graţie principiului unei stări latente intrinsece sexua lităţii: dacă trebuie smuls adevărul sexului prin tehnica mărturisirii aceasta nu se justifică doar prin faptul că el este greu de spus, ori pentru că e lovit de interdicţiile impuse de decenţă. Ci pentru că funcţionarea sexului este obscură, pentru că el este prin natura sa alunecos şi pentru că atât energia sa cât şi mecanismele sale se sustrag analizei; pentru că puterea sa cauzală este în parte clandestină. Integrându-I într-un proiect de discurs ştiinţific, secolul al 19-lea a deplasat mărturisirea; ea tinde să nu se mai refere la ceea |

5253

,, şi uaiu la lumină decât încetul cu inueiui,irln lucrarea unei mărturisiri la care, fiecare în felul său, participă, i cel care interoghează cât şi cel care este interogat. Principiul ai stări latente esenţiale sexualităţii permite să se articuleze pe o tctică ştiinţifică constrângerea la o mărturisire dificilă. Ea trebuieHilsă cu forţa, deoarece e ceva ce se ascunde.

4. Prin metoda de interpretare: dacă trebuie mărturisit,Wiista nu este doar pentru că cel căru\a i se mărturiseşte ar avea Jlorea de a ierta, de a consola şi de a îndruma. Ci fiindcă lucrarea i producere a adevărului, dacă trebuie validată ştiinţific, trebuie să B.ică prin această relaţie. Adevărul nu rezidă doar în subiect care, irtiturisind, l-ar scoate la lumină gata produs; adevărul se produce i|r-o dublă acţiune: prezent dar incomplet, orb sieşi înlăuntrul celui gre vorbeşte, el nu poate să se desăvârşească decât în cel care îl oltează. Numai el poate spune adevărul despre acest adevăr iscur: revelaţia mărturisirii trebuie însoţită de interpretarea a ceea i este spus. Cel care ascultă nu va fi doar stăpân pe dreptul de a ta, judecătorul ce condamnă ori achită: el va fi stăpânul adevă- sa este hermeneutică. în raport cu mărturisirea, o pretinde - înainte ca ea să fie fă- a fost proferată: graţie mărtu-

¡slrii - şi aesuiicu.v. ~ _ :o -Jemaifăcând din mărturisire o dovadă, ci un semn, u«..

----»-ahiiip interpretat, secolul al 19-lea şi-a dat putinţa

" " îr> forma ordo-

uoiectul ar ooncare nu poate sa vina

"Ui FUnCSte"nu numai de_a

tacanuu......tomrPtat secoiui d i ■—i . rmn

i'a * a 3f a c e^ s âTf u n c ţ to^e z e pr o c ^d urile de mă— ,n forma,G a unul discurs ştiinţific- . __________________-____obţinerea mar-

5.

:urs ştiinţmc.. Prin medicalizarea efectelor mărturisirii: obţinerea

n.«. turisirii şi efectele sale sunt recodificate sub formă de operaţii terapeutice. Aceasta înseamnă în primul rând că domeniul sexului nu va mai fi plasat doar în registrul greşelii şi al păcatului, al excesului ori al transgresării, ci sub regimul (care de altfel nu este decât o transpunere a primului) normalului şi al patologicului. Pentru prima oară se defineşte o morbiditate proprie realităţii sexuale; sexul apare ca un teren de înaltă fragilitate patologică: suprafaţă de repercutare pentru celelalte boli, dar şi focar al unei simptomatologii (nosografii) proprii, cea a instinctului, a predispoziţiilor, a imaginilor, a plăcerii, a comportamentului. Aceasta înseamnă şi că mărturisirea va primi o semnificaţie şi va apărea ca necesară printre intervenţiile medicale:

nată

4. uoluia ue meuic, ireDuincioasă pentru diagnostic şi eficace, prin tJ însăşi, în cură. Adevărul, dacă este spus la timp, cui trebuie, şi <11 către cel care este deopotrivă deţinătorul lui şi răspunzător pentru <M vindecă.

Să luăm în considerare nişte repere istorice mai ample: sd cietatea noastră, rupând cu tradiţiile a ceea ce a fost ars erotici şi-a făurit o scientia sexualis. Mai precis spus, ea a perseverat tl sarcina de a produce discursuri adevărate asupra sexului şi a făcii aceasta adaptând, nu fără greutate, vechea procedură a mărturisii la regulile discursului ştiinţific. Scientia sexualis, dezvoltată încJ pând cu secolul al 19-lea, îşi păstrează în mod paradoxal ca nuclefl ritul aparte al confesării obligatorii şi exhaustive, care a fost în OccH dentul creştin prima tehnică de producere a adevărului despre sexl Acest rit, încă de prin secolul al 16-lea, se desprinsese cu încetul di taina penitenţei şi prin intermediul îngrijirii sufletelor şi al duhov niceştii îndrumări - ars artium - a emigrat către pedagogie, cătrl raporturile dintre adulţi şi copii, către relaţiile de familie, medicină» psihiatrie. în orice caz, de aproape o sută cincizeci de ani, un dis-l pozitiv complex a fost creat spre a produce cu privire ia sex discursuri adevărate: un dispozitiv care străbate din plin istoria, deoa»| rece împleteşte vechea injoncţiune la mărturisire cu metodele de ascultare clinică. Şi graţie acestui dispozitiv a putut să apară ca ade< văr al sexului şi al plăcerilor sale ceva de soiul „sexualităţii".

„Sexualitatea" este corelativul acestei practici discursive lent dezvoltate care este scientia sexualis. Caracteristicile fundamentale' ale acestei sexualităţi nu ne redau nici o reprezentare mai mult ori mai puţin distorsionată de către ideologie, nici o ne-cunoaştere provocată de către interdicţii: ele corespund exigenţelor funcţionale ale discursului ce trebuie să-şi producă adevărul. în punctul de răscruce dintre o tehnică de mărturisire şi o discursivitate ştiinţifică, acolo unde a trebuit să se găsească între ele câteva mari mecanisme de adaptare (tehnică de ascultare, postulat de cauzalitate, principiu de latenţă, regulă de interpretare, imperativ de medicalizare), sexualitatea s-a definit ca fiind „prin natură" un teren permeabil pentru nişte procese patologice şi necesitând deci intervenţii terapeutice ori de normalizare; un câmp de semnificaţii ce se cuvin descifrate; un loc de procese ascunse de mecanisme specifice; un nod de relaţii cauzale nedefinite, o vorbire obscură ce trebuie deopotrivă să fie

54

iiiiiNa la iveală şi ascultată. Aceasta este „economia" discursurilor, |f|||< \ tehnologia lor intrinsecă, necesitatea funcţionării lor, tacticilen i are le aplică, efectele de putere pe care le subîntind şi pe care J ■/i'hiculează - toate acestea - şi nicidecum un sistem de reprezen-

llil fund cele ce determină caracteristicile fundamentale a ceea ce Hlt< .pun. Istoria sexualităţii - adică a celei care a funcţionat în secolul ii 10-lea ca domeniu de adevăr specific - trebuie să se facă în primul lând din punctul de vedere al unei istorii a discursurilor.

Î

Să admitem o ipoteză generală de lucru. Societatea care se .(«..•voltă în secolul al 18-lea - numiţi-o cum vreţi: burgheză, capita- HnUt ori industrială - nu a opus sexului un refuz fundamental de a-l tui unoaşte. Din contră, ea a pus la punct un întreg aparat pentru a....luce despre el discursuri adevărate. Nu numai că ea a vorbit multi. • .pre sex şi a constrâns pe fiecare să vorbească despre el, dar s-a i .irăduit să formuleze despre sex un adevăr reglementat. Ca şi i mn ea ar fi bănuit că în sex se găsea un secret capital, ca şi cum puntru ea era un lucru esenţial ca sexul să fie înscris nu numai într-o niKinomie a plăcerii, dar şi într-un regim organizat de cunoaştere. '^•.Kel el a devenit încet-încet obiectul unei mari suspiciuni; sensul ijnneral şi neliniştitor care ne străbate fără voia noastră comporta-mentele şi existenţele, punctul de fragilitate prin care vin în noi ameninţările răului; fragmentul de noapte pe care îl poartă în sine fiecare .im noi. Semnificaţie generală, secret universal, cauză omniprezentă, innmă necurmată. Astfel încât în această „chestiune" a sexului (în ' ole două sensuri ale cuvântului, de interogatoriu* şi de problematizare, de cerinţă de mărturisire şi de integrare într-un câmp de i iţionalitate) se dezvoltă două procese care fac neîncetat trimitere unul la celălalt: noi îi cerem să spună adevărul (dar ne rezervăm - deoarece el este taina şi îşi scapă sieşi - dreptul de a rosti noi înşine adevărul în sfârşit străluminat, în sfârşit descifrat despre idevărul său); şi îi cerem să ne spună adevărul nostru ori, mai 'degrabă, îi cerem să spună adevărul adânc tăinuit privind acest idevăr despre noi înşine pe care credem că îl posedăm în conştiinţa imediată. îi spunem adevărul său, interpretând ceea ce ne spune despre el, iar el ne spune adevărul nostru dând la iveală ceea ce se ascunde. Din acest joc s-a constituit în mod lent de-a lungul mai multor secole o cunoaştere a subiectului; cunoaştere nu atât a

■ v/imici &<ue, uui n ceea ce îl scindeaza; a ceea ce îl determina pd 1 dar mai ales îl face să scape de sine. Acest lucru a putut să p

* în limba franceză substantivul „question" are şi sensul de „tortură impusă acuzaţilor condamnaţilor spre a le smulge mărturisiri". (N.T.)

55

inopinat, dar nu trebuie să ne mire dacă ne gândim la lunga ist a confesiunii creştine şi judiciare, la deplasările şi la prefacerile aed forme de cunoaştere-putere, atât de capitală în Occident, care I mărturisirea: în cercuri din ce în ce mai strânse, proiectul unei şt I a subiectului a început să graviteze în jurul problemei sexului. C zalitatea în subiect, inconştientul subiectului, adevărul subiectulu celălalt, care ştie, cunoaşterea în el a ceea ce nu ştie el însuşi, t( acestea şi-au găsit loc de desfăşurare în discursul despre sex [ totuşi, nu în virtutea vreunei proprietăţi inerente sexului însuşi, o funcţie de tacticile de putere ce sunt imanente acestui discurs.

Scientia sexualis împotriva ars erotica - probabil. Dar buie notat că ars erotica nu a dispărut totuşi din civilizaţia occic tală; nici măcar nu se poate spune că ea a fost mereu absentă mişcarea prin care s-a căutat să se producă ştiinţa despre sex litate. A existat, în confesiunea creştină, şi mai cu seamă în în] marea şi în examenul de conştiinţă, în căutarea unirii spirituale i 1 dragostei lui Dumnezeu, o întreagă serie de procedee care se îr dese cu o artă erotică: călăuzirea de către maestru de-a lungul i drum de iniţiere, intensificarea experienţelor până şi în component lor fizice, sporirea efectelor prin discursul care le însoţeşte, fe menele de posesiune şi de extaz, care au avut o atât de mare fr venţă în catolicismul contrareformei, au fost probabil efectele nec trolate care au mers dincolo de tehnica erotică imanentă ace ştiinţe subtile a cărnii. Ar trebui să ne întrebăm dacă, începând secolul al 19-lea, scientia sexualis - sub fardul pozitivismului s decent - nu funcţionează, cel puţin prin unele din dimensiunile sg ca o ars erotica. Poate că această producere de adevăr, oricât intimidată ar fi fost ea de modul ştiinţific, a multiplicat, a intensifica ba chiar a şi creat - plăcerile sale intrinsece. Se spune adesea căjl nu am fost capabili să imaginăm plăceri noi. Dar noi, cel puţin, ' inventat un alt soi de plăcere: plăcerea adevărului despre plăce plăcerea de a cunoaşte adevărul, de a-l expune, de a-l descop de a fi fascinaţi la vederea lui, de a-l spune, de a captiva şi d captura pe ceilalţi prin el, de a-l mărturisi în taină, de a-l scoate iveală prin şiretenie; plăcere specifică discursului adevărat asu plăcerii. Nu în idealul, promis de către medicină, al unei sexualit hnioase, nici în himera umanistă a unei sexualităţi complete şi Imiloare, nici mai ales în lirismul despre orgasm şi bunele sen- ipnlo ale bio-energiei nu trebuie căutate elementele cele mai lioitante ale unei arte erotice legată de cunoaşterea de către noi iBxualităţii (nu e vorba aici decât despre utilizarea ei normali-

56

lonro); ele trebuie căutate în această multiplicare şi intensificare ih^crilor legate de producerea de adevăr asupra sexului. Cărţile Vrtiito, scrise şi citite, consultaţiile şi examenele, spaima de a răs- n.iu la întrebări şi deliciile de a se simţi interpretat, atâtea istorisiri ţihi' sieşi ori altora, atâta curiozitate, atât de numeroase confi- n|n cărora datoria de adevăr le susţine, nu fără a tremura un pic, mulului, belşugul de fantezii secrete pe care le plăteşte atât de iimp dreptul de a le susura cui ştie să le asculte, într-un cuvânt midabila „plăcere a analizei" (în sensul cel mai amplu al acestui lin cuvânt) pe care Occidentul, de mai multe secole, l-a aţâţat în ip '.avânt, toate acestea formează, într-un anumit sens, fragmen- i latăcitoare ale unei ars erotica pe care o vehiculează, în surdină, liturisirea şi ştiinţa despre sex. Trebuie să credem că această ilwntia sexualis a noastră nu este decât o formă deosebit de ars «iilca? Că ar fi versiunea occidentală extrem de sofisticată a ir.ici tradiţii aparent pierdute? Ori trebuie să presupunem câ toate BI.ic plăceri nu sunt decât subprodusele unei ştiinţe sexuale, un HHificiu care-i susţine nenumăratele eforturi?

în orice caz, ipoteza unei puteri represive pe care societatea iM'itră ar exercita-o asupra sexului, din motive de economie, pare Alte neînsemnată, dacă trebuie să ţinem cont de această întreagă mu de întăriri şi de intensificări ce apar la o primă privire: proli- 'i.no de discursuri, şi încă de discursuri cu grijă înscrise între exi- >n|c|e puterii; cristalizarea unei sexualităţi disparate şi constituirea • ilnpozitive sexuale susceptibile nu numai de a o izola dar şi de a «voca, de a o stârni, de a o constitui în focare de atenţie, de ui ursuri şi de plăceri; producere obligatorie de mărturisiri şi in- BUiare, pornind de aici, a unui sistem de cunoaştere legitimă şi a im economii de plăceri multiforme. Este vorba - în mult mai mare lAnură decât de un mecanism negativ de excludere ori de respin- mi■ - de crearea unei reţele subtile de discursuri, de cunoaşteri, de Ai cri, de puteri; este vorba nu de o mişcare ce s-ar încăpăţâna să mpingă sexul „sălbatic" în vreo regiune obscură şi inaccesibilă, ci, împotrivă, de procese care îl răspândesc la suprafaţa corpurilor şi impurilor, care îl excită, îl fac să se manifeste şi să vorbească, îl„.i^iuina ui i«cii şi ii oraonâ să spună adevărul; o întreagă scânteie vizibilă a realităţii sexuale pe care o reflectă multiplicitatea discurst rilor, obstinaţia puterilor şi jocurile cunoaşterii cu plăcerea.

Oare toate acestea nu sunt decât iluzii? Impresie grăbită I spatele căreia o privire mai atentă ar regăsi cu siguranţă marea mi şinărie deja cunoscută a represiunii? Dincolo de aceste câteva fo| forescenţe nu trebuie să găsim sumbra lege care spune neconten

57

nu? La aceasta va răspunde - ori ar trebui să răspundă - a.nchet( istorică. Anchetă asupra modului în care s-a format, de mai bine da trei secole, cunoaşterea sexului; asupra modului în care s-au multlj plicat discursurile care şi l-au fixat drept obiect şi asupra motivele! pentru care noi am ajuns să acordăm un preţ aproape fabulos pentri adevărul pe care aceste discursuri credeau că-l produc. Poate ci aceste analize istorice vor sfârşi prin a risipi ceea ce pare să sugtf reze această primă privire de ansamblu. Dar postulatul iniţial, pt care aş vrea să-l păstrez cât mai mult cu putinţă, este că aceşti dispozitive de putere şi de cunoaştere, de adevăr ori de plăceri aceste dispozitive atât de diverse ale reprimării nu sunt în mod obli' gatoriu secundare şi derivate; şi că reprimarea nu este totuşi funda» mentală şi victorioasă. Este deci vorba să luăm în serios aceste dis» pozitive şi să inversăm direcţia analizei: mai degrabă decât de o re« primare îndeobşte admisă şi de o ignorare moderată a ceea ce no| presupunem că ştim, trebuie să pornim de la aceste mecanismd pozitive, producătoare de cunoaştere, multiplicatoare de discursuri, inductoare de plăceri şi generatoare de putere, să le urmărim în con diţiile lor de apariţie şi de funcţionare şi să cercetăm în ce mod si distribuie în raport cu acestea faptele de interdicţie ori de ocultare ce sunt legate de ele. Este deci vorba în cele din urmă să definim strategiile de putere ce îi sunt imanente acestei voinţe de j cunoaşte. Pornind de la cazul precis al sexualităţii, să alcătuim „eco( nomia politică" a unei voinţe de a cunoaşte.

DISPOZITIVUL DE SEXUALITATE

Despre ce este vorba în această serie de studii? De trans- limii'iea în istorie a fabulei Bijuteriile indiscrete.

Societatea noastră poartă printre emblemele sale şi pe cea . gnxului care vorbeşte. A sexului care este surprins, care este inte- Mm.it şi care, constrâns şi volubil totodată, răspunde necontenit. Un anume mecanism, atât de fabulos încât devine invizibil, l-a capturat inii o zi. Şi îl face să spună, pe parcursul unui joc în care plăcerea !■ îmbină cu involuntarul - iar consensul cu inchiziţia - adevărul de- tpin -,ine şi despre alţii. Trăim cu toţii, de mulţi ani, în regatul prin ţului

58

Mangogul: pradă unei imense curiozităţi faţă de sex, ne înver- lun.im să-i punem întrebări, nesătui să-l tot auzim şi să auzim vor- liindu-se despre el, gata să inventăm toate inelele fermecate ce i-ar (iiilnn forţa discreţia. Ca şi cum ar fi esenţial pentru noi să putem M.linge din acest fragment al propriei noastre fiinţe nu numai plă- . |fn, dar şi cunoaştere precum şi un întreg joc subtil ce trece de la uiu la cealaltă: cunoaştere a plăcerii, plăcere de a cunoaşte plă- i urna, plăcere-cunoaştere; e ca şi cum acest animal atât de curios i plin de fantezie pe care îl găzduim în noi ar avea la rândul său o

___— — . UUI M uwsiui ae nienţi, o limbă şi un spiifldestul de bine făcute pentru a şti foarte multe despre ol si .1 li intri totul capabil să le spună, de îndată ce îl solicităm cu oarecarl iscusinţă. între fiecare din. noi şi sexul nostru Occidentul a ţesut 1 întreagă cerinţă de adevăruri: e rândul nostru să-i smulgem adevărul său, deoarece lui însuşi acesta îi scapă; iar el trebuie să ni-l spunl pe al nostru, deoarece el este cel care îl deţine, în umbră. Să fia deci sensul ascuns? Tăinuit de către noi pudori, menţinut sub obrol de către exigenţele lipsite de strălucire ale societăţii burgheze? lin dimpotrivă - el este incandescent. A fost aşezat, în urmă cu câteva] sute de ani, în centrul unei formidabile petiţii de cunoaştere. Dubli petiţie, căci noi suntem siliţi să cunoaştem ce se întâmplă cu el. Ini vreme ce asupra lui planează bănuiala că ştie ce se petrece cu noi

O anume pantă n^a condus, timp de câteva secole, la situai ţia de a adresa sexului întrebarea: ce suntem noi? Şi punem aceaslA întrebare nu atât sexului - natură (element al sistemului viului, obiect] al unei biologii), ci sexului - istorie, sexului - semnificaţie, sexului* discurs. Ne-am aşezat pe noi înşine sub semnul sexului, dar mal degrabă sub cel al unei Logici a sexului decât al unei Fizici. Nul trebuie ,să ne înşelăm în această privinţă: sub marea serie a opol ziţiilor binare (trup-suflet, carne-spirit, instinct-raţiune, pulsiuni-l conştiinţă) care păreau să trimită sexul spre o pură mecanică fărl raţiune, Occidentul a ajuns nu numai - şi nu atât de mult - sl anexeze sexul unui câmp de raţionalitate - ceea ce n-ar avea prol babil nimic remarcabil, într-atâta ne-au obişnuit grecii cu astfel dJ „cuceriri" - ci să ne facă să pătrundem, aproape în întregime - noii trupul nostru, sufletul nostru, individualitatea noastră, istoria noasl tră - sub semnul unei logici a concupiscenţei şi a dorinţei. De îndatăl ce se pune problema să ştim cine suntem noi, ea este cea care nai serveşte de acum încolo drept cheie universală. De mai multe de-i cenii geneticienii nu mai concep viaţa ca pe un mod de organizarel dotat în plus cu strania capacitate de a se reproduce; ei văd în mei

59

canismul reproducerii tocmai ceea ce introduce în dimensiunea biol logicului: matrice nu numai a fiinţelor vii, ci a vieţii. Or sunt secole] de când, într-un mod probabil prea puţin „ştiinţific", nenumăraţii teol reticieni şi practicieni ai senzualităţii au făcut deja din om vlăstarul! unui sex imperios şi inteligibil. Sexul-raţiune pentru tot şi toate.

Nu ar trebui deci să ne punem întrebarea: de ce este sexulj atât de secret? Care este acea forţă care atâta vreme l-a redus la] tăcere şi care abia de curând şi-a slăbit strânsoarea, permiţându-neI |VUI IUI I I 11 I II cuai I, uni J/\.YI I II I IV.1 I ICII IUOIUI UC iu I UPI N I IUI

uu■'.ii prin mijlocirea reprimării? în fapt această întrebare, atât de des

fi|uilată în epoca noastră, nu este decât forma recentă a unei afir- Muii considerabile şi a unei prescripţii seculare: acolo este adevărul;

nlo mergeţi să-l surprindeţi. Acheronta movebo: străvechea hotărâre. Voi cei ce sunteţi înţelepţi şi pătrunşi de-o înaltă

şi-adâncă ştiinţă! Voi ce pricepeţi şi ştiţi Cum, unde şi când se uneşte întregul ...Voi, înţelepţii cei mari, spuneţi-mi care e rostul Dezvăluiţi-mi ce se întâmplă cu mine Dezvăluiţi-mi unde, cum şi când Pentru -ce am avut parte de asemenea lucru? (18). Se cuvine deci să ne întrebăm înainte de toate: de unde vine Sun,cită mare injoncţiune? De ce această mare vânătoare ţintind m<l<-varul despre sex, hăituind adevărul în sex?

în povestirea lui Diderot, geniul cel bun, Cucufa, descoperă |H< lundul buzunarului său, printre câteva nimicuri - grăunţe sfinţite,

.....pagode din plumb şi bomboane mucegăite - minusculul inel demijint care, dacă i se răsuceşte piatra, face să vorbească organele niiitale întâlnite în cale. El îi dăruieşte inelul sultanului curios. Iar ouă nu ne mai rămâne decât să aflăm care inel miraculos ne con- hn,i o atare putere, în degetul cărui stăpân a fost el aşezat; ce joc iln putere ne îngăduie ori presupune el şi cum se face că fiecare .liiilre noi a putut să devină în raport cu propriu-i sex şi cu cel al Clorlalţi un fel de sultan atent şi imprudent. Acest inel fermecat, ni castă bijuterie atât de indiscretă atunci când e vorba să-i facă pe Omlalţi să vorbească, dar atât de puţin locvace când e vorba despre propriul său mecanism, e cel pe care trebuie să-l facem, la rândul unu, vorbăreţ; şi despre sine trebuie să vorbească. Trebuie făcută luloria acestei voinţe de adevăr, a acestei petiţii de cunoaştere care iln atâtea secole îi dă sexului o ademenitoare strălucire: istoria unei obstinaţii şi a unei înverşunări. Ce îi cerem sexului, dincolo de plă- (;ciile-i posibile, încât ne înverşunăm într-atâta? De unde această i.iOdare ori această aviditate de a-l alcătui ca taină, cauză atotpu-

60

Imnică, sens ascuns, teamă ce nu îngăduie odihna? Şi din ce pricină .mume îndatorirea de a descoperi acest trudnic adevăr s-a preschimbat în cele din urmă într-o ademenire spre desfiinţarea tabuurilor şi • ic năruire a zăgazurilor? Să fi fost lucrarea atât de anevoioasă încât ■ ■ia nevoie de o ademenire prin această făgăduială? Ori această

n, ,_____~ « . cunune pe Tiecnre acestei trude, sa-l

credinţăm că îşi va găsi în ea propria-i izbăvire?lată, pentru a situa cercetările următoare, câteva generalii

asupra a ceea ce este în joc, asupra metodei, a domeniului ce tr buie parcurs şi asupra periodizărilor ce le putem propune în m provizoriu.

1

CE ESTE ÎN JOC?/

ICare este rostul acestor cercetări? Imi dau bine seama că o

incertitudine a traversat problematica schiţată mai sus: riscul e mare să fie condamnate anchetele mai amănunţite pe care le-am*pro« iectat. De o sută de ori am tot repetat că istoria ultimelor secole ■ societăţilor occidentale nu prea vădeşte jocul unei puteri în esenţăl represivă. Mi-am consacrat discursul eliminării acestei noţiuni, pre-l făcându-mă a ignora că o critică se făcea pe alte căi şi probabilii într-un mod mult mai radical: o critică ce s-a dezvoltat la nivelul! teoriei dorinţei. Afirmaţia că sexul nu este „reprimat" nu e, Într-ade4| văr, prea recentă. E multă vreme de când psihanaliştii au spus-o. Big au recuzat mica maşinărie simplă care este imaginată fără reţineri atunci când se vorbeşte despre reprimare: ideea unei energii rebele ce ar trebui stăvilită le-a părut nepotrivită pentru a descifra modul în care] putere şi dorinţă se articulează; ei le-au imaginat ca fiind legate într-un mod mult mai complex şi mai originar decât acest joc dintrej o energie sălbatică, naturală şi vie, urcând neîncetat din jos, şi o ordine venită de sus care caută să i se opună; nu ar avea rost săi se imagineze că dorinţa ar fi reprimată, pentru bunul motiv că legea e cea care rămâne esenţială în

61

constituirea dorinţei şi a absenţei care o instaurează. Raportul de putere ar fi deja prezent acolo unde] există putere: ar fi deci o iluzie să-l denunţăm într-o reprimare ce s-ar exercita ulterior; dar ar fi la fel de zadarnic să pornim în căutarea unei dorinţe aflată în afara puterii.

62

jfoi'Da de noţiuni echivalente, eu am vorbit ba de reprimare, ba de lti(i<>, de interdicţie ori cenzură. Am trecut - fie din încăpăţânare, fie •lin neglijenţă - dincolo de tot ceea ce poate deosebi implicaţiile lor in. ii otice ori practice, ^i pricep lesne că sunteţi îndreptăţiţi să-mi i|iuneţi: referindu-vă neîncetat la tehnologiile pozitive ale puterii, lliuercaţi să obţineţi fără mari pierderi victoria pe două fronturi; le Mlilhuiţi adversarilor calităţile celui mai slab dintre ei şi, discutând ilonpre reprimare, vreţi în chip abuziv să lăsaţi să se creadă că v-aţi ili' .cotorosit de problema legii; şi totuşi păstraţi consecinţa practică fnonţială a puterii-lege, şi anume că nu poţi fugi de putere, că ea ■«In mereu deja prezentă şi că ea alcătuieşte chiar ceea ce se în- • iMică să i se opună. Din ideea unei puteri reprimante aţi reţinut elementul teoretic cel mai firav - pentru a-l critica; din ideea puterii-lege aţi Miţmut - însă spre a o păstra în folosul propriu - consecinţa politică > IM mai sterilizantă.

Intenţia anchetelor ce vor urma este mai puţin de a înainta fi|ni! o „teorie" cât, mai degrabă, către o „analitică" a puterii; adică u|nc definirea domeniului specific pe care îl alcătuiesc relaţiile de nutore, precum şi către determinarea instrumentelor ce permit ana- II.M Dar mi se pare că această analitică nu poate să se constituie (încât cu condiţia de a face loc gol şi de a ne elibera de o anume "•prezentare a puterii, cea pe care aş numi-o - veţi vedea îndată de 11' „juridico-discursivă". Aceasta e concepţia ce domină atât tema- Iii i reprimării cât şi teoria legii constitutive a dorinţei. Cu alte cuvinte, ceea ce deosebeşte una de alta analiza ce se face în termeni .1« reprimare a instinctelor de cea care se face în termeni de lege a 'lutinţei este cu siguranţă modul în care sunt concepute natura şi * dinamica pulsiunilor, şi nu modul în care e concepută puterea. Am- in'le recurg la o reprezentare comună a puterii care, în funcţie de utilizarea ce i se dă şi de poziţia ce i se recunoaşte în raport cu do- nnţa, duce la două consecinţe opuse: fie la făgăduinţa unei „eli- liurări", dacă puterea nu are asupra dorinţei decât o acţiune din afară, (Io - dacă ea este constitutivă dorinţei înseşi - la afirmaţia: sunteţi cu tulii deja prinşi în capcană. Nu e nevoie, de altfel, să ne închipuim i ,i această reprezentare ar fi proprie acelora care pun problema raporturilor dintre putere şi sex. Ea este de fapt mult mai generală; o yftsim frecvent în analizele politice ale puterii, iar rădăcinile ei pă- trund probabil adânc în istoria Occidentului.

63

Relaţin negativă. între putem şi -mx nu se stabileşte uii raport decât la modul negativ: respingere, excludere, refuz, obstrucţiei ori ocultare sau mascare. Puterea „nu poate" nimic asupra sexului ori asupra plăcerilor, în afară de a le spune nu; dacă se produc" ceva, e vorba de absenţe ori de lacune; puterea suprimă elemente^ introduce discontinuităţi, separă ceea ce este unit, trasează fronl tiere. Efectele sale îmbracă forma generală a limitei ori a absenţe®

- Instanţa regulei. Puterea ar fi ceea ce, în esenţă, îi dial tează sexului legea. Aceasta înseamnă în primul rând că sexul r.fj găseşte plasat sub un regim binar: licit şi ilicit, permis şi interzişi Ceea ce înseamnă şi că puterea impune sexului o „ordine" ce funcl ţionează simultan ca formă de inteMgibilitate: sexul este interpreta pornind.de la raportul său cu legea. înseamnă deci că puterea acţioj nează enunţând regula: înstăpânirea puterii asupra sexului s-ar faed prin limbaj ori, mai bine spus, printr-un act discursiv care creează prin faptul însuşi că se rosteşte, o stare de drept. Ea vorbeşte - l aceasta e regula. Forma pură a puterii s-ar găsi în funcţia legiulj torului: iar modul său de acţiune ar fi, în raport cu sexul, de tip jurii dico-discursiv.

- Ciclul interdicţiei: nu te vei apropia, nu vei atinge, nu vd consuma, nu vei simţi plăcere, nu vei vorbi, nu te vei înfăţişa; în cel| din urmă nici nu vei mai exista, decât în umbră şi în taină. Putere! nu ar face să funcţioneze asupra sexului decât o lege de prohibirea al cărei obiectiv ar fi ca sexul să renunţe la sine. Instrumentul folosii pentru atingerea acestui scop: ameninţarea cu o pedeapsă care n-J fi alta decât suprimarea lui. Renunţă tu însuţi - căci altminteri vei li suprimat; nu-ţi fă apariţia - dacă nu vrei să dispari. Existenţa nu-ţi vă fi conservată decât cu preţul anulării tale. Puterea nu constrângi sexul decât printr-o interdicţie care se slujeşte de alternativa dintrţj două inexistenţe.

- Logica cenzurii. Se presupune că această interdicţie îmi bracă trei forme: afirmaţia că nu este îngăduit, împiedicarea de a li spus, negarea existenţei. Forme în aparenţă greu de conciliat. Dai se trece atunci la imaginarea unui soi de logici în lanţ, care ar fi cal racteristică mecanismelor de cenzură: ea leagă împreună inexisl tentul, ilicitul şi inexprimabilul, astfel încât fiecare să constituie deol potrivă şi principiu şi efect al celuilalt: nu trebuie vorbit despre ceel ce este interzis decât după ce l-ai anulat în real; ceea ce este inexisl tent nu are drept la nici un fel de formă de manifestare, nici măcal

64

K*pnmat este alungat din real, ca fiind ceva interzis prin excelenţa, 'l <M|k:a puterii privind sexul ar fi deci logica paradoxală a unei legi ce i H II putea enunţa ca injoncţiune de inexistenţă, de nemanifestare şi (IM muţenie.

- Unitatea dispozitivului. Puterea asupra sexului s-ar exer- lilln ui acelaşi chip la toate nivelurile. De sus în jos, atât în ceea ce liiiveşte hotărârile globale cât şi în intervenţiile capilare, oricare ar li ,ip.iratele ori instituţiile pe care puterea s-ar sprijini, ea ar acţiona MII mod uniform şi masiv; intră în funcţie angrenajele simple, repro- llii'.c la nesfârşit, ale legii, ale interdicţiei şi ale cenzurii; trecând de 11 ».lat la familie, de la prinţ la părinte, de la tribunal la mărunţişul pedepselor zilnice, de la instanţele de dominare socială la structurile jiunslitutive ale subiectului însuşi, am găsit - doar că la scară dife- liin o formă unică a puterii. Această formă este dreptul, cu interacţiunea dintre licit şi ilicit, dintre transgresare şi pedeapsă. Fie că i se «i i lorma prinţului ce formulează dreptul, a tatălui care interzice, a ¡Mn/orului care impune tăcerea ori a stăpânului care rosteşte legea, Imite formele puterii se reduc la o schemă juridică: efectele i se de- liiio'.c ca obedienţă. în faţa unei puteri care este lege, subiectul ce Kjic constituie ca supus este cel care „ascultă". Omogenităţii de ordin fi ii mal a puterii i-ar corespunde de-a lungul tuturor acestor instanţe - In i ol care este constrâns - fie că e vorba de supus faţă de monarh, l(i'< cetăţean faţă de stat, de copil faţă de părinţi ori de discipol faţă l(l<< magistru - forma generală de obedienţă. De o parte se găseşte puterea legislatoare, de cealaltă subiectul obedient.

Sub tema generală că puterea reprimă sexul, ca şi sub ideea |t i|i| constitutive a dorinţei s.e regăseşte aceeaşi mecanică presupusă P puterii. Ea este definită într-un mod ciudat de limitativ. în primul i nul pentru că ar fi o putere săracă în resurse, economă în pro- I dilee, monotonă în ceea ce priveşte tacticile utilizate, incapabilă de |i inventa şi oarecum condamnată la a se tot repeta. în al doilea (And, pentru că este o putere care, practic, nu ar avea decât capa- i lintea de a spune „nu"; lipsită de posibilitatea de a produce ceva, Pi iiii doar să stabilească limite, puterea ar fi în esenţă anti-energie; r II adoxul eficacităţii sale ar fi cel de a nu putea nimic, decât cel mult «fi determine ca ceea ce se supune să nu poată face nimic la rândul |§Jiii. afară de ceea ce ea îi îngăduie să facă. în sfârşit, pentru că ||.ie o putere al cărei model ar fi în esenţă juridic, centrat doar pe

)i i .loria sexualităţii65

________ ninjuire s or reduce în cele din urmjHefectul de obedienţa.

De ce se acceptă atât de uşor această concepţie juiidic« puterii? înlăturându-se astfel tot ceea ce ar putea să-i confere]* cienţă productivă, bogăţie strategică, pozitivltate? îritr-o sociotJ precum a noastră, în care aparatele de putere sunt atât de nuni roase, ritualurile sale atât de vizibile şi instrumentele sale, în fol atât de sigure, în această societate'care a fost probabil, mai invfl tivă decât oricare alta în ce priveşte mecanismele de putere sub® şi pătrunzătoare, de ce această tendinţă de a nu o recunoaşte defl sub forma negativă şi descărnată a interdicţiei9 De ce să reducB dispozitivele de dominare doar ia procedura legii interdicţiei?

Există în aceasta o raţiune generală şi tactică ce pare dfl sebit de evidentă: puterea nu este tolerabilă de cat in masura în cţl ascunde o parte importantă din sine. Reuşita sa este proporţional cu ceea ce izbuteşte să masche/e din mecanismele sale. Ar fi pl terea acceptată dacă ar fi cu desăvârşire cinică? Secretul nu reprl zintă din partea ei un abuz: el este indispensabil funcţionării puteri şi nu numai deoarece îl impune celor pe care îi supune, ci şi fiindJ le esie şi acestora, poate, deopotrivă de indispensabil: l-ar accepl ei dacă nu ar vedea în el o simplă limită impusă dorinţei lor, carel permite să obţină o parte intactă - chiar dacă limitată - de libertatJ Puterea, ca pură limită trasată în calea libertăţii, este, în societatl noastră cel puţin, forma generaiă a acceptabilităţii libertăţii.

Există probabil în toate acestea o raţiune de ordin istorn Marile instituţii de putere care s-au dezvoltat în evul mediu - monai hia, statul cu aparateie sale - au luat avânt pe fundalul unei munj plicităţi de puteri preexistente - şi, până la un purict, împotrivindu-s acestora: puteri dense, dezordonate, confîictuale, puteri legate d dominaţia directă ori indirectă asupra pământului, de posedarea d arme, de iobăgie, de raporturi de suzeranitate şi de vasalitate. Dac ele au putut să se consolideze, dacă ele au ştiut, beneficiind de] serie întreagă de alianţe tactice să se facă acceptate, aceasta s-i întâmplat deoarece ele s-au înfăţişat ca instanţe de regularizare, di arbitrare, de delimitare, ca un mod de a introduce o ordine întrl aceste puteri, de a fixa un principiu spre a le îmblânzi şi a le distribil în funcţie de nişte frontiere şi de o ierarhie stabilită. Aceste mai forme de putere au funcţionat opunându-se unor puteri multiformi şi aflate în înfruntare, pe deasupra acestor drepturi heterogene, ciumblu unitar, d© a-şi identifica voinţa cu legea şi de a se exercita intermediul mecanismelor de interdicţie şi de sancţionare. For- ii pax et justitia desemna - în această funcţie ia care pretindea - |m ca prohibire a războaielor leuciale ori private şi justiţia ca lalilate de a suspenca reglementarea pe cale privată a litigiilor, b.ibil în cadrul acestei dezvoltări a marilor instituţii monarhice era K. altceva decât un edificiu pur şi simplu juridic. Dar acesta a fcst nijul puterii, aceasta a fosi reprezentarea pe care şi-a dat-o şi cu '¡ro la care aduce mărturie o întreagă teorie a dreptului public, »nu.-iată în evul mediu - ori reformulată pornind de la dreptu1 roii Dreptul nu a fost doar o armă iscusit mânuită de către monarhi; i i -prezentat

66

pentru sistemul monarhic modul de manifestare, i im şi forma acceptabilităţii sale. începând cu evul mediu, în H laţile occidentale exercitarea puterii se formulează neîncetat \ drept.

O tradiţie datând din secolul ai 18-lea ori a! 19-lea ne-a obiş- i â plasăm puterea monarhică absolută în zona ne-dreptului: niiariu, abuzuri, capriciu, bun plac, privilegii şi excepţii, conti- m a tradiţională a stărilor de fapt. Dar aceasta înseamnă să ui- n o trăsătură istorică fundamentală, şi anume că monarhiile occi- ntale s-au edificat ca sisteme de drept, şi-au găsii reflectarea în iu; de drept şi au făcut să funcţioneze mecanismele lor de putere li (orrrfa dreptului. Vechiul reproş pe care Boulainvilliers îl adresa marhiei franceze - de a se fi slujit de drept şi de jurişti pentru a <uli drepturile şi a slăbi aiistocraţia - este probabii în linii mari justi- aî Graţie dezvoltării monarhiei şi a instituţiilor sale s-a instaurat iu a stă dimensiune a juridico-politicuiui; ea nu este, de bună seamă, lor.vată modului în care puterea s-a exercitat şi se mai exercită: n ea este codul conform căruia puterea se înfăţişează şi cere ea i.asi să fie gândită. Istoria monarhiei şl codificarea faptelor şi a IM-durilor de putere într-un discurs juridico-pciitic au mers mână mână.

Dar, în ciuda eforturilor care s-au făcui pentru a desprinde scursul juridic de instituţia monarhică si pentru a elibera elementul iitic de

cel juridic, reprezentarea puterii a rămas tributară acestui tem. iată două exemple. Critica la adresa instituţiei monarhice în uinţa s-a

făcut nu contra sistemului juridico-monarhic, ci în numele nui sistem juridic pur, riguros, în care să poată fi introduse ~ dez- ftrate de

excese şi de riereguiarităţi - toate mecanismele de putere,_____ ... v.uuu «nininţiiuji îuib, irecea ■

contenit dincolo de drept şi se plasa pe sine deasupra legilor. Cutl politică s-a slujit atunci de o întreagă reflecţie politică ce însoţi dezvoltarea monarhiei spfe a o condamna; dar ea nu a pus lai doială principiul conform căruia dreptul trebuie să fie forma însăşi puterii şi că puterea trebuie întotdeauna să se exercite sub foni dreptului. Un alt tip de critică făcută instituţiilor politice a apărut! secolul al 19-lea - critică mult mai radicală, deoarece îşi propuneai demonstreze nu numai că puterea reală scapă regulilor dreptului, a şi că sistemul dreptului însuşi nu era deoâ: un mod de a exercl violenţa şi de a o anexa în folosul unora, făcând să funcţioneze, s| aparenţa legii generale, disimetriile şi injustiţiile unei dominaţii. Dl şi această critică a dreptului se face pe fondul unui postulat confoflj căruia puterea trebuie, în esenţă şi la modul ideal, să se exercllj conform unui drept fundamental.

în fond, în ciuda diferenţelor de epoci şi de obiective, reprl zentarea puterii a rămas obsedată de monarhie. în gândirea şi N analiza politică încă nu i s-a tăiat regelui capul; de aici importanţi care i se atribuie încă în teoria puterii problemei dreptului şi a violei ţei, a legii şi a ilegalităţii, a voinţei şi a libertăţii, şi mai cu seamj celei a statului şi a suveranităţii (chiar dacă aceasta nu mai este m terogată în persoana suveranului, ci într-o fiinţă colectivă). A gâni puterea pornind de la aceste probleme înseamnă a o gândi porniră

67

de la o formă istorică deosebit de caracteristică societăţilor noastri monarhia juridică. Deosebit de caracteristică dar, orice s-ar zici trecătoare. Chiar dacă multe din formele sale au persistat şi încă ml persistă, mecanisme foarte noi ale puterii au pătruns-o încetul cil încetul - şi aceste mecanisme noi nu se pot reduce la reprezenta! de drept. Vom vedea mai încolo că aceste mecanisme de puteri sunt cele care au început, în parte cel puţin, din secolul al 18-lel să guverneze viaţa oamenilor, a oamenilor priviţi ca trupuri vii. Ş dacă este adevărat că discursul juridic a putut sluji pentru a re] prezenta - probabil în mod neexhaustiv - o putere centrată, în esen ţă, pe prelevare şi pe moarte, acest discurs capătă un aspect deosebit de heterogen în cadrul noilor procedee de putere care funcţionează pe bază de tehnică şi nu de drept, de normalizare şi nu di lege, de control şi nu de pedeapsă - şi care se exercită la niveluri şl prin forme care trec dincolo de stat şi de aparatele sale. Noi art intrat - şi sunt secole de atunci - într-un tip de societate în care dis' cursul juridic poate în măsură tot mai mică să codifice puterea şi să\■fvnnsca arepi sibiem uc _____ . _|i|uiii,i tot mai mult de o dominare a dreptului, ce începuse deja să S i nlunde în trecut în perioada când revoluţia franceză - şi, o dată iii IM. era constituţiilor şi a codurilor - păreau să-i promită o dez- •II uo ulterioară.

Această reprezentare juridică este încă operantă în cadrul ■ftll/olor contemporane privind raporturile dintre putere şi sex. Dar fgjihlnma nu este de a şti dacă dorinţa îi este străină puterii, dacă MM otite anterioară legii, cum se crede adesea, ori dacă, dimpotrivă,

i umva legea este cea care o instaurează. Nu în aceasta constă miţialul; e vorba de un cu totul alt aspect. Oricare i-ar fi natura, nnja continuă, în orice caz, să fie concepută în

raport cu o putereS.....iderată mereu de ordin juridic şi discursiv - o putere ce-şi aflăItomontul central în enunţarea legii. Continuăm să rămânem legaţi §• o anume imagine a puterii - lege, a puterii-suveranitate, pe care fin .ilcătuit-o teoreticienii dreptului şi instituţiei monarhice. Şi tocmai l| această imagine trebuie să ne descotorosim - adică de privilegiul jjiuiDtic al legii şi al suveranităţii - dacă vrem să facem o analiză a tutorii considerată în interacţiunea concretă şi istorică a modurilor •ni«" de funcţionare. Trebuie să clădim o analitică a puterii, care nu Vn mai lua dreptul ca model şi cod.

Recunosc fără reţineri că această istorie a sexualităţii - ori N I . I I

degrabă această serie de studii privind raporturile istorice dintre imtiire şi discursul asupra sexului - este „circulară" - în sensul că •i in vorba de două tentative care trimit una la cealaltă. Să încercăm In ne desprindem de o reprezentare juridică şi negativă a puterii, să Hinunţăm a o gândi în termeni de lege, de interdicţie, de libertate şi iln suveranitate: cum vom mai analiza atunci ceea ce s-a petrecut ui istoria recentă cu acest lucru, în aparenţă unul din cele mai inter- |||o din viaţa noastră şi din trupul nostru - sexul? Cum altfel, dacă nu sub forma prohibirii şi a barajului, are puterea acces la sex? Prin Cme mecanisme, prin ce tactici, cu ajutorul căror dispozitive? Dar să

68

nimitem, în schimb, că o cercetare ceva mai atentă ar arăta că în ocietăţile moderne puterea nu a guvernat în fapt sexualitatea sub inima legii şi a suveranităţii; să presupunem că analiza istorică ar 'învălui prezenţa unei adevărate „tehnologii" în ceea ce priveşte nnxul, mult mai complexă şi, mai ales, mult mai pozitivă decât sim-plul efect al unei interdicţii; atunci acest exemplu - pe care nu putem •.a nu-l considerăm deosebit de privilegiat, deoarece, în domeniul ■.axului mai mult decât oriunde altundeva, puterea părea să funcţio-________- mu Mw sa auiniWMi: cu privire la puteiprincipii cíe analiză care nu îin de sistemul dreptului şi forma legii Trebuie deci ca, acceptând 6 altă teorie a puterii, sa constituir» acelaşi timp o altă grilă de interpretare istorică şi, examinând mafl aproape un întreg matenai istoric, să înaintam încetul cu Încetî spre o altă concepţie despre putere. Să gândim deopotrivă sexj fără lege şi puterea fără rege.

METODA

Să analizăm deci formarea unui anume tip de cunoaşteri privind sexul nu în termeni de reprimare cri de lege, ci de putenf Cuvântul „putere" riscă însă să ducă la multe confuzii. Confuzii vil zând identitatea sa, forma pe care o îmbracă, unitatea sa. Prin pil tere eu nu înţeleg „Puterea" adică ansamblul de instituţii şi de apaj rate care garantează supunerea cetăţenilor într-un stat determinat Şi nu înţeleg prin putere nici un mod anume de aservire care, sori deosebire de violenţă, s-ar prezenta sub forma reguiei. Şi, în sfârşii nu îi dau puterii sensul de sistem generalizat de dominaţie exercitai de către un element ori de către un grup asupra altuia, şi ale căn efecte, prin derivări succesive, ar parcurge corpul social în ansaml blul său. Analiza, în termeni de putere, nu trebuie să postuleze ca date iniţiale suveranitatea statului, forma de lege ori unitatea de anf samblu a unei dominaţii; acestea îi constituie mai degrabă formei« terminale. Prin putere mie mi se pare că trebuie să înţelegem îr| prirnui rând multiplicitatea raporturilor de forţă care sunt imanente domeniului în care se exercită, fiind constitutive organizării lor; jocul] care, pe calea luptelor şi înfruntărilor neîncetate, le transformă, întăreşte, le inversează; sprijinele pe care aceste raporturi de forţej ¡e găsesc unele într-alteie, astfel încât să formeze un lanţ sau un sistem, ori - dimpotrivă - decalajele, contradicţiile ce le izolează unelel de celelalte; strategiile, în fine, prin care îşi realizează

69

efectele şi al căror configuraţie generală - ori cristalizarea instituţională - se întru-f

n n aparatele statale, în formularea legii, m noyoinu......i Condiţia de posibilitate a puterii, în orice caz punctul de vedere n li permite să facă inteligibilă exercitarea ei, până la efectele mai „periferice" şi care permite de asemenea ca mecanismele fui fie utilizate drept grilă de inteligibilitate a câmpului social, nu ulo să o căutăm în existenţa originară a unui punct central, un focar unic de suveranitate din care ar radia forme derivate şi i .uideţe; aceasta nu este decât baza mobilă a raporturilor de cure induc fără încetare, prin inegalităţile lor, situaţii de putere, FII locale şi Instabile. Omniprezenţă a puterii, nu pentru că ea ar « ¡nivilegiul de a regrupa totul sub invincibila-i unitate, ci pentru <)«i v.o produce clipă de clipă, în fiece punct, ori mai degrabă în * irlaţie dintre un punct şi celalalt. Puterea este pretutindeni; nu Im că ea ar îngloba totul, ci pentru că ea vine de peste tot. Şi |unn ce ea are ca dimensiune permanentă, repetitivă, inertă, re- :!ucatoare, puterea nu este decât efectul de ansamblu care se lllule pornind de la toate aceste mobilităţi, înlănţuirea care se spri- pn fiecare din ele şi caută, la rândul său, să ie fixeze. De bună IM I, trebuie să fim nominalişti: puterea nu este o instiiuţie, nu •> structură şi nu esie nici un anumit potenţial cu care unii ar fi tjltmţi; este numele care i se dă unei instituţii strategice complexe0 societate anume.

Trebuie deci să inversăm formula şi să spunem că politica <) războiul dus cu alte mijloace? Poate că, dacă vrem să mai men- in a distanţă între război şi politică, ar trebui mai, degrabă să ad~ m că această multiplicitate de raporturi de foiţă poate fi coai- 'irt - în parte şi niciodată total - fie sub forma „războiului", fie în ji „politicului"; acestea ar fi cele două strategii diferite (dar gata | ri reverse una în cealaltă) în care pot fi cuprinse aceste raporturi (foiţa dezechilibrate, eterogene, instabile, tensionate.

Continuând în acşeaşi direcţie, am puiea să avansăm un urnit număr de afirmaţii:

că puterea nu este ceva ce se dobândeşte, se smulge ori împarte, ceva ce se poate păstra ori ce poate fi lăsat să scape; l#ma se

exercită din nenumărate puncte, şi această exercitare se1 rin interacţiunea unor relaţii inegale şi mobile; -- că relaţiile de

putere nu sunt în poziţie de exterioritate faţăhl:o tipuri de raporturi (procese economice, raporturi de cunoaşte,

mlaţii sexuale), ci că ele le sunt imanente, ele sunt efectele iMiiute ale delimitărilor, ale inegalităţilor ori dezechilibrelor care se

______ W»J. .Olllllll IU - reciproc - condiţiile interne ale acestor tirenţieri; relaţiile de putere nu şunt în poziţie de suprastructură, avi un simplu rol de prohibire ori de reproducere; ele au, acolo undM ţionează, un rol în mod direct productiv;

- că puterea vine de jos; ceea ce înseamnă că nu existí originea relaţiilor de putere şi ca matrice generală, o opoziţie biri şi globală între dominatori şi dominaţi, dualitate ce s-ar repercutí sus în jos, şi asupra unor grupuri din ce în ce mai restrânse, pil în

70

străfundurile corpului social. Trebuie mai degrabă să presupui! că raporturile de forţă multiple care se formează şi operează în fl ratele de producţie, în familii, în grupurile restrânse, în cadrul inj tuţiilor, servesc drept suport unor largi efecte de separare care s| bat întreg corpul social. Aceste efecte formează deci o linie de fJ generală care traversează înfruntările locale, legându-le; desigul rândul lor, acestea determină în sânul lor redistribuiri, aliniamerl omogenizări, dispuneri în serie, convergenţe. Marile dominaţii sj efectele hegemonice pe care le susţine necontenit intensitatea tul ror acestor înfruntări;

- că relaţiile de putere sunt deopotrivă intenţionale şi nei biective. Dacă, în fapt, ele sunt inteligibile, aceasta se întâmpla] pentru că ele ar fi efectul, în termeni de cauzalitate, al unei altei stanţe, care le-ar „explica", ci pentru că ele sunt, de la un capăt celălalt, străbătute de un calcul: nu există putere care să se exl cite fără o serie de intenţii şi de obiective. Dar aceasta nu înseam că puterea rezultă din opţiunea ori din decizia unui subiect individil să nu căutăm statui-major care îi conduce raţionalitatea; căci nl casta care guvernează, nici grupurile care controlează aparatele sţ tului, nici cei care iau deciziile economice cele mai importante sunt cei care administrează ansamblul reţelei de putere ce funcţi nează într-o societate (făcând-o să funcţioneze); raţionalitatea putâ este cea a unor tactici adesea foarte explicite la nivelul limitat care ele se înscriu - cinism local al puterii - care, înlănţuindu-se. ii plicându-se reciproc şi propagându-se, îşi găsesc unele într-alte sprijin şi condiţie; ele trasează în final dispozitive de ansamblu; această privinţă logica rămâne încă perfect clară, intenţiile sunt dei cifrabile, dar totuşi se întâmplă să nu mai fie identificat nimeni cal să le fi conceput şi să existe prea puţini spre a le formula: caractj implicit al marilor strategii anonime, aproape mute, care coordonel ză tactici locvace şi ai căror „inventatori" ori responsabili sunt adi sea lipsiţi de ipocrizie;W - că acolo unde există putere exista rezistenţa şn ca, lotuşi -

• M.ii degrabă datorită tocmai acestui fapt-, rezistenţa nu este imliit.i in poziţie de exterioritate în raport cu puterea. Trebuie să llillnm că suntem în mod necesar „în" putere, că nu putem să-i .i|Min", că nu există, în raport cu ea, exterioritate absolută, deoa-

• .un fi, fără putinţă de scăpare, supuşi legii? Sau că, dacă is-......Io şiretlicul raţiunii, puterea ar fi, la rândul său, şiretlicul is-lai cea care învinge neîncetat? Aceasta ar însemna să ignorăm i <i turul strict raţional al raporturilor de putere. Ele nu pot exista ' ni in funcţie de o multiplicitate de puncte de rezistenţă: acestea

«i în relaţiile de putere, rolul de adversar, de ţintă, ori de punct ini|in. Aceste puncte de rezistenţă sunt pretutindeni prezente în l<mi11.i puterii. Nu există deci, în raport cu puterea, un loc al mâ-ini Hofuz - suflet al revoltei, focar al tuturor răzmeriţelor, lege pură ni'/iiluţionarului. Există nenumărate rezistenţe - care sunt tot atâ- 11 .i/uri aparte: posibile, necesare, improbabile, sălbatice, solitare,....wtate, blânde, violente, ireductibile, dispuse la compromis, inte-

71

|ttl<> ori gata de sacrificiu; prin definiţie, ele nu pot exista decât în \in|)ul strategic al relaţiilor de putere. Dar aceasta nu înseamnă că « nu sunt decât o repercusiune, tiparul negativ care constituie, în i|n>rt cu dominaţia esenţială, un revers la urma urmei mereu pasiv, mit necontenit înfrângerii. Rezistenţele nu depind de câteva principii Ictinijene; ele nu constituie nici iluzie ori făgăduinţă în mod necesar 4|nmăgită. în cadrul relaţiilor de putere ele constituie celălalt ter- '•h. cel ce le stă necontenit în faţă. Aceste rezistenţe sunt şi ele lltrlbuite în chip neregulat: punctele, nodurile, focarele de rezis- •n|a sunt răspândite mai mult ori mai puţin dens în timp şi în spa- ii lac uneori să ţâşnească în prim plan grupuri ori indivizi în mod .«linitiv, dând incandescenţă anumitor puncte ale corpului, unor anunţ® tipuri de comportament. Mari rupturi radicale, masive divizări fln/ire? Uneori. Dar cel mai adesea avem de a face cu puncte de i/i tenţă mobile şi vremelnice, instaurând într-o societate separări !# r.e deplasează, sfărâmând unităţi şi provocând regrupări, mar- Andu-i pe indivizii înşişi, dezmembrându-i şi remodelându-i, trasând ii ui, în trupul şi în sufletul lor, regiuni de neîmpăcat. După cum re- timia relaţiilor de putere sfârşeşte prin a alcătui un ţesut dens care ili.ibate aparatele şi instituţiile, fără a se localiza precis în ele, tot ('.ut, roiul punctelor de rezistenţă traversează stratificările sociale şi mltaţile individuale. Şi, poate, codificarea strategică a acestor punc- . w. W pvjol DiLi o revoluţie, nitrucâţ^H

IUIUI in care statul se bazează pe integrarea in'stituţion 1 MI turilor de

putere.în acest cârnp al raporturilor de forţă trebuie să încercj^H

analizăm mecanismele de putere. Vom scăpa astfel de sisterri^H veran - Lege, care atâta vreme a fascinat gândirea politică si dfl e adevărat că Machiavelli a fost unul dintre putinii - şi in neu^f constă, probabil, scandalul „cinismului" său - care au gândit put^| Principelui în termeni de raporturi de forţă, poate că noi trebui»» facem un pas în plus, să ne debarasăm de persoana Principelui să descifrăm mecanismele de putere pornind de la strat^H imanentă raporturilor de forţă.

Revenind la sex şi la discursurile de adevăr care şi i-au aii mat. problema de rezolvat nu trebuie deci să fie: dată fiind ciitV structură statală, cum şi de ce puterea are nevoie să instituie®» sistem de cunoaştere a sexului? Nu e vorba nici de problema: cjfl| dominaţii de ansambiu i-a slujit grija acordată, din secolul al 18-lH producerii de discursuri adevărate privind sexul? Nu e vorba niţ i I aflăm ce lege a guvernat în egală măsură regularitatea compqH mentuiui sexual şi exactitatea a ceea ce se spunea despre eî. cfl mai degrabă că problema este următoarea: într-un tip dat de disc« despre sex. într-o formă "dată de extorcare a adevărului care apal istoriceşte şi în iocuri determinate (în jurui trupuiui copilului, privi® la sexul femeii, cu ocazia practicilor de restrângere a naşterilor elfl care sunt relaţiile de puiere, cele mai imediate, cele mai locale.-CM

operează? Cum fac ele cu putinţă aceste tipuri de discurs şi, invelB

72

cum !e servesc aceste discursuri drept suport? Cum este modifici* prin însăşi exercitarea lor, jocul acestor relaţii de putere: întărire! unor termeni, atenuare a altora, contraofensive, astfel încât nu exil tă un tip de aservire stabil, dat o dată pentru totdeauna? Cum ■ leagă unele de altele aceste relaţii de putere conform logicii uni strategii globale care ia retrospectiv aspectul unei politici unitare I voluntariste a sexului? Schematic vorbind: mai degrabă decât să rJ ducem ia forma unică a marii Puteri toate violenţele infinitezimali care se exercită asupra sexului, toate privirile tulburi ce îi sunt arul cate. toate instrumentele cu care i se anulează cunoaşterea posibila se impune să împlântăm adânc producţia îmbelşugată a discursurile! despre sex în câmpul relaţiilor de putere multiple şi mobile.

Este ceea ce ne determină să propunem, cu titlu preliminai] patru reguli; ele nu constituie totuşi imperative metodice, fiind cel mult nişte recomandări la prudenţă.

flogula de imanenţăIn liebuie să se considere că ar exista un domeniu anume |*IIM|II

care să ţină de drept de o cunoaştere ştiinţifică, dezin- W V liberă, dar asupra căruia exigenţele - de ordin economic jfloi|lc ale

puterii ar fi făcut să funcţioneze mecanisme de |H#. Dacă sexualitatea s-a constituit ca domeniu de cunoaş- U-n.r.la s-a făcut pornind de la relaţiile de putere care au in- xl ca obiect

posibil: în schimb, dacă puterea a putut să o ia ijfli i aceasta s-a întâmplat deoarece tehnici de cunoaştere, lud i ■ discurs au fost

capabile să o împresoare. între tehnicile J|r;tore şi strategiile de putere nu există nici o exterioritate, Ip' .i ele au fiecare în parte

un rol specific şi se articulează una ii|,iii i pornind de la diferenţa dintre ele. Punctul de plecare va |. ooa ce s-ar putea numi

„focarele locale" de putere - cunoaş- ilu piidă raporturile care se stabilesc între penitent şi confesor, jlffi ciodincios şi duhovnic: aici

- şi sub semnul „cărnii' ce se m fl stăpânită - diferite forme de discurs - cercare de sine, inte- Icni mărturisiri, interpretări,

convorbiri -- vehiculează, într-un fel [||ii< etate mişcări de du-te-vino, forme de aservire şi scheme de llivieie in acelaşi chip, corpul

copilului, supravegheat, înconjurat iBiirtnul său, în pat ori în camera sa de un cârd întreg de părinţi, |«cc servitori, pedagogi şi

medici, cu toţii atenţi ia cele mai mici lestări ale sexului său, a constituit, mai cu seamă începând cu liilni al 18-iea, un alt „focar

local" de putere-cunoaştere. 2. Reguli ale variaţiilor continueSă nu cercetăm cine deţine puterea pe tărâmul sexualităţii

Ifhniii, adulţii, părinţii, medicii) şi cine este privat de ea (femeiie, ||< ¿cenţii. copiii, bolnavii), nici cine are dreptul de a cunoaşte şi |M DLite menţinut cu forţa în ignorantă. Ci să căutăm mai degrabă lama modificărilor pe care raporturile de forţă le implică în virtutea ipriei lor funcţionări. „Distribuţiile de putere", „însuşirea cunoaşterii" ipic/mtă întotdeauna doar secţiuni instantanee făcute în procese de consolidare cumulată a celui mai puternic element, fie de in-

73

"|hare a raportului, ori de creştere simultană a ambilor termeni, ■laţiile de putere-cunoaştere nu sunt forme determinate de

repar- ||||it, ci „matrice de transformare"; ansamblul constituit în secolul al iu lea de către tată, mamă. educator, medic în jurul copilului şi al texului său a fost străbătut de modificări neîncetate, de deplasări iontinue. având drept cel mai important rezultat o stranie răsturnare: In vt< me ce sexualitatea copilului fusese la început problematizată ouu iui mă unui i tipui i ue se siaoiien airoct de la medic spre parii (sub formă de sfaturi, de îndemnuri la supraveghere, do ameninţi privind viitorul), în cele din urmă sexualitatea adulţilor înşişi a Ini pusă în discuţie în cadrul raporturilor psihiatru - copil.

*

3. Regula dublei condiţionăriNici un „focar local", nici o „schemă de transformare" nu I

putea funcţiona dacă, printr-o serie de înlănţuiri succesive, ea ij s-ar înscrie până la urmă într-o strategie de ansamblu. Şi, invers, nlj o strategie nu ar putea să asigure efecte globale dacă ea nu sl sprijini p'e relaţii precise şi subtile care îi servesc nu drept aplicai şi consecinţă, ci drept suport şi punct de ancorare. între unele j celelalte nu există discontinuităţi, ca şi cum ar fi vorba de două rj veluri diferite (unul microscopic şi celălalt macroscopic); dar nlfl omogenitate (de parcă unul n-ar fi decât proiecţia mărită ori mini» turizarea celuilalt); trebuie să ne gândim mai degrabă la o dublă coli diţionare a unei strategii în virtutea specificităţii tacticilor posibil« precum şi a tacticilor, prin efectul învelişului strategic care le face fl funcţioneze. Astfel, tatăl în cadrul familiei nu este „reprezentantul" suv* ranului ori al statului; iar suveranul şi statul nu reprezintă nicidecul proiecţiile la altă scară ale tatălui. Dar dispozitivul familial, tocmai pri ceea ce el avea insular şi heteromorf în raport cu celelalte mecâ nisme ale puterii, a putut servi drept suport marilor „manevre" ce al dus la controlul malthusian asupra natalităţii, la incitările populaţionisti la medicalizarea sexului şi la psihiatrizarea formelor sale negenitall

4. Regula polivalenţei tactice a discursurilorCeea ce se spune despre sex nu trebuie analizat ca simplă

su» prafaţă de proiecţie a acestor mecanisme de putere. Căci tocmai p| discurs vin să se articuleze puterea şi cunoaşterea. Şi tocmai din acest motiv discursul trebuie conceput ca o serie de segmente dia continue a căror funcţie tactică nu este nici uniformă, nici stabilă, Mai precis spus, nu trebuie să ne imaginăm o lume a discursului divizată între discursul admis şi discursul exclus, orj între discursul dominant şi cel care este dominat; trebuie să considerăm o multipli citate de elemente discursive care pot acţiona în strategii diverse, tocmai această distribuţie trebuie să ne-o reprezentăm, cu tot ce cuprinde sub formă de lucruri ascunse, de enunţuri solicitate interzise; cu ceea ce ea presupune ca variante şi efecte diferite funcţie de cel ce vorbeşte, de poziţia sa în cadrul puterii, de textul instituţional din care face parte; să ţinem cont, de aseme

74

----------Plete opuse. Discursurile, ca şi tăcerile, nu sunt o oaia penuu

lilmiuna aservite puterii ori în înfruntarea cu ea. Trebuie să ad- lloin o acţiune complexă şi instabilă în care discursul poate fi atkt iminent

cât şi efect de putere, dar şi obstacol, piedică; punct de f§/r.!'Tiţă şi de plecare pentru o strategie opusă. Discursul transmite ■ pioduce putere; el o întăreşte, dar, concomitent, o subminează, 2 ixpune, o

fragilizează şi permite să i se închidă calea. Tot astfel «tea şi secretul protejează puterea, înrădăcinează interdicţiile ftenlola, dar,

în acelaşi timp, îşi slăbesc strânsoarea şi fac loc unor B"Mnţe mai mult ori mai puţin obscure. Să ne gândim, de pildă, la j|t(>rln a ceea

ce a constituit, prin excelenţă, „marele păcat" împo- tftvn lirii. Extrema discreţie a textelor privind sodomia - această ca- IgOrle atât

de confuză -, reticenţa aproape generală de a se vorbi îl*- .pre ea, a permis vreme îndelungată o dublă funcţionare: pe de H iurte o

extremă severitate (arderea pe rug încă se mai aplica în fi|< olul al 18-lea, fără ca vreun protest important să fi fost formulat ■ninte de

mijlocul secolului), iar pe de altă parte o toleranţă incon- Ştitnbil foarte mare (ce se deduce indirect din puţinătatea condam- lUuiior judiciare, şi pe care o percepem mai direct graţie; unor măr- ; juni

privind societăţile masculine ce puteau să existe în cadrul ar- ■nfitni ori la unele Curţi). Dar apariţia, o dată cu secolul al 19-lea, în

(inhintrie, în jurisprudenţă ca şi în literatură, a unei serii întregi de Mi i ursuri asupra speciilor ori subspeciilor de homosexualitate, de

l»tiv.'i:,iune, de pederastie, de „hermafroditism psihic" a permis cu (iluuranţă un puternic avânt al controalelor sociale în această zonă

M" .perversitate"; dar ea a permis în acelaşi timp constituirea unui iii curs „în replică": homosexualitatea a început să vorbească despre

Biini', să-şi revendice legitimitatea ori „naturalitatea", şi adesea în f abular, cu categoriile prin care ea era din punct de vedere medi- £ni descalificată. Nu există într-o parte discursul puterii şi, de cea- I iii.i, un altul care să i se împotrivească. Discursurile sunt elemente \ (.o

blocuri tactice în câmpul raporturilor de forţă; în interiorul unei ¡MOtildiaşi strategii pot exista chiar discursuri contradictorii; după

cum pot circula, fără să-şi schimbe forma, între strategii opuse. Nu ImDuie să ne întrebăm în primul rând din care teorie implicită derivă lllficiirsurile despre sex ori ce delimitări morale implică ele, sau dacă l^ln reprezintă ideologia dominantă ori pe cea dominată; trebuie în

hohlmb să le analizăm la cele două niveluri: cel al productivităţii lor i II tice (ce efecte reciproce de putere şi de cunoaştere asigură ele)

___„wowm uniiiaren ioc in cutare ori cutepisod al feluritelor întâmplări care au loc).

Se cade, la urma urmei, sa ne orientăm către o concep despre putere cate substituie privilegiului legii punctul de vedem obiectivităţii; înlocuieşte privilegiul interdicţie! cu punctul de vederi eficacităţii tactice; în locul principiului suveranităţii aşază analiza u câmp rnuitipiu şi mobil de raporturi dc- forţă în care se produc efo globale dar niciodată întru totul stabile, de dominaţie. Apare model mai degrabă strategic decât unul al dreptului. Şi nu fac aceasta din opţiune speculativă ori din preferinţă teoretică; ci peni Că, într-

75

adevăr, una din trăsăturile fundamentale ale societăţilor oq dentaie este faptul că raporturile de forţă care multă vreme îşi ţ? siseră principala forma de exprimare în război, în toate formele război, au trecut încetul cu începui pe tărâmul puterii politice.

3

DOMENIUL

Nu trebuie să descriem sexualitatea ca pe o acţiune recal trântă, străină prin natura sa şi rebeiă din necesitate faţă de o p tere care, în ceea ce o priveşte, se istoveşte în încercarea de a supune, dând greş adesea în încercarea de a o stăpâni pe deplt Ea apare mai degrabă ca un punct de trecere deosebit de dens pe tru relaţiile de putere: între bărbaţi şi femei, întreţineri şi bătrâ între preoţi şi laici;între administraţie şi populaţie. în relaţiile de p tere sexualitatea nu este elementul cel mai surd, ci mal curând un din acelea care sunt dotate cu cea mal mare instrumentalitat putând fi folosită pentru numărul maxim de manevre şi putând ser drept punct de spijin, principal punct de articulaţie pentru strategii cele mai diverse.

Nu există o strategie unică, globală, valabilă pentru întreă« societate şi care să se refere la toate manifestările sexului; idee de exemplu, că s-ar fi căutat adesea, prin felurite mijloace, să ; reducă sexui la funcţia sa de reproducere, ia forma sa heterosexuală adultă, precum şi ia legitimitatea sa matrimonială, nu explică în mKnlltlcild sexuale referitoare la ambele sexe, la diferite vârste, la ■ftilto clase sociale.

La o primă abordare mi se pare că se pot distinge, începând■ i i.olul al 18-lea, patru mari strategii de ansamblu care dezvoltă K plivire la sex dispozitive specifice de cunoaştere şi de putere. Ele Kj & 11u născut exact în acel moment; dar atunci au dobândit coe- ■i| i au atins, pe tărâmul puterii, o eficienţă maximă, iar în cel al H1" i , terii o productivitate ce a permis ca ele să poată fi descrise■ o relativă autonomie.

Isterizarea corpului femeii: triplu proces prin care corpul Bi'Sli a fost analizat - calificat şi descalificat - ca un corp integral plliiMi de sexualitate; prin care corpul acesteia a fost integrat, sub Humca unei patologii care i-ar fi intrinsecă, în câmpul practicilor H'i" ile; prin care, în sfârşit, a fost pus în comunicare organică cu■ pul social (căruia trebuie să-i asigure cu regularitate fecundita-■ i cu spaţiul familial (unde trebuie să constituie un element swb- H|n11aI şi funcţional) şi cu viaţa copiilor (pe care o produce şi pe■ trebuie să o garanteze, printr-o responsabilitate de ordin biolo- m moral ce durează pe tot parcursul educaţiei): Mama, cu ima- IIIHM

ei negativă, „femeia nervoasă", constituie forma cea mai evi- Imiia a acestei isterizări.

76

Pedagogizarea sexului copilului: dubla afirmaţie că aproa- p loji copiii se dedau ori sunt susceptibili de a se deda unei activităţi Bkiiale, precum şi că această activitate sexuală, fiind nepotrivită-- Bipotrivă „firească" dar şi „contra firii" - ea poartă în sine pericole Um e şi morale, colective şi individuale; copiii sunt definiţi ca fiinţe fixuale „liminare", situaţi dincoace de sex, dar deja în interiorul lui, j§H.t|i pe o periculoasă linie de cumpănire, părinţii, familiile, educatorii, liodicii, psihologii şi, mai târziu, psihologii trebuie să se preocupe, în jhr: i continuu, de acest gen sexual preţios şi supus riscurilor, pri- w«|dios şi aflat/în primejdie: această pedagogizare se vădeşte mai ■o seamă în războiul contra onanismului ce a durat în occident mai «no de două secole.

Socializarea comportamentelor procreatoare: socializare * enomică, prin intermediul tuturor mecanismelor de incitare şl de ifjiii mare introduse, prin măsuri ,sociale" ori fiscale. în fecunditatea

iupiurilor; socializare de ordin politic, prin responsabilitatea cuplurilor n iaport cu întreg corpul social (care trebuie limitat ori,

dimpotrivă, nporit), socializare medicală, prin valoarea patogenă, pentru individ QM şi pentru specie, atribuită practicării unui control a! naşterilor.

f

... >>••««, ^vi-1-uiiia.ulv.u ^IKOUI II |JDI vdi.h: II ISIII IL.IUI btJXUctl Uizolat ca instinct biologic şi psihic autonom; a făcut analiza clin a tuturor formelor de anomalii de care el ar fi putut să fie atins; i atribuit un rol de normalizare şi de patologizare în cadrul oriei conduite; s-a căutat, în sfârşit, pentru toate aceste anomalii, o 1« nologie corectivă.

în cadrul preocupării pentru sex, aflată în creştere conţin de-a lungul secolului al 19-lea, patru figuri se conturează ca obioi privilegiate ale cunoaşterii, ţinte şi puncte de fixare pentru tentata de cunoaştere: femeia isterică, copilul masturbator, cuplul malih sian, adultul pervers - fiecare constituind corelativul uneia din acţ strategii care, fiecare în felul său, a străbătut şi a utilizat sexul <j piilor, al femeilor şi al bărbaţilor.

Despre ce este vorba în aceste strategii? De luptă împolrl sexualităţii? Ori de un efort spre a prelua controlul asupra ei? tentativă de a guverna mai bine şi de a masca tot ceea ce poal# în ea indiscret, prea bătător la ochi, rebel? O modalitate de a i mula, cu privire la ea, acea parte de cunoaştere care ar fi mă acceptabilă ori utilă? în realitate este vorba mai degrabă de producel sexualităţii însăşi. Aceasta nu trebuie concepută ca un fel de natural pe care puterea ar încerca să-l reprime, ori ca un dome obscur pe care tot puterea ar încerca, încetul cu încetul, să-l sco la lumină. Este numele care i se poate da unui dispozitiv istoric: unei realităţi aflată dedesubt, greu de stăpânit, ci unei mari reţele suprafaţă în care stârnirea trupurilor, intensificarea plăcerilor, îmboldii la discursuri, întărirea controalelor şi a rezistenţelor se înlănţuie unelo altele, pe baza câtorva mari strategii de cunoaştere şi de putere. 1 E posibil să se admită că relaţiile sexuale au produs în fiec societate un dispozitiv de aiianţă: sistem de căsătorie, de fixare de dezvoltare a legăturilor de rudenie, de transmitere a numelor a bunurilor. Acest

77

dispozitiv de alianţă, împreună cu mecanismele constrângere care îl garantează, alături de cunoaşterea adeg complexă pe care o pretinde, şi-a pierdut din importanţă pe măsi ce procesele economice şi structurile politice nu mai puteau găs el un instrument adecvat ori o bază suficientă. Societăţile occidi tale moderne au inventat şi au instituit, mai ales începând cu sec( al 18-lea, un nou dispozitiv care, suprapunându-se peste primul ( fără a-l elimina, a contribuit la scăderea importanţei sale. Este d pozitivul de sexualitate: ca şi dispozitivul de alianţă, el se eoni tează pe partenerii sexuali, dar în cu totul alt mod. Putem cont

78

_ „V* K--------------------- ---------------—,------------

f»M/a în juru! unui sistem de reguli ce definesc îngăduitul şi internii licitul şi ilicitul; dispozitivul de sexualitate funcţionează conform im lohnici mobile, polimorfe şi conjuncturale de putere. Dispozitivul t iiiunţă are, ca principale obiective, reproducerea ansamblului de |«|ll ,i menţinerea legii care le guvernează; în vreme ce dispozitivul finxualitate duce mai degrabă la o extindere permanentă a domeniilor -i turmelor de control. Pentru primul, ceea ce este pertinent este Aiura dintre parteneri cu statut definit; pentru cel de al doilea, per- i«iii<' sunt senzaţiile trupului, calitatea plăcerilor, natura impresiilor, li 11 de fine ori imperceptibile ar fi ele; în sfârşit, dispozitivul de liii|a oste puternic articulat pe economie, din pricina rolului pe care Muiir juca în transmiterea şi în circulaţia bogăţiilor; dispozitivul de Inutilitate este legat de economie prin numeroase şi subtile relee, ■I mai de seamă fiind trupul - trupul care produce şi care consumă, ■ţi lîurt, dispozitivul de alianţă are ca scop asigurarea unei homeo- ifll a corpului social, căruia trebuie să-i menţină funcţionarea; de I I mzultă legătura sa privilegiată cu dreptul; tot de aici rezultă şi Uliul t a momentul cheie este „reproducerea". Dispozitivul de sexua- •MI. ire drept principală raţiune de a fi nu reproducerea, ci acţiu- I* de proliferare, de inovare, de anexare; să inventeze, să păunii.i în trupuri din ce în ce mai minuţios şi să controleze populaţiile • mod din ce în ce mai complex. Trebuie deci să admitem trei sau 'iu teze opuse celei ce presupunea o sexualitate reprimată de Im lormele moderne ale puterii: sexualitatea este legată de dispo- Hlv» recente de putere; ea s-a aflat în continuă expansiune înce- ilnil cu secolul ai 17-lea; modul de organizare pe care s-a bazat "i>and cu acel moment nu este destinat reproducerii; încă de la Hlylnl s-a avut în vedere o intensificare a trupului, o sporire a valorii M »Muia ca obiect de cunoaştere şi ca element în cadrul raporturilor la putere.

Nu ar fi exact dacă am afirma că dispozitivul de sexualitate i ubstituit dispozitivului de alianţă. Este îndreptăţit să ne imagi- ||in ca într-o zi ar putea să-l înlocuiască. Dar, în realitate, în mo- Mntul actual, chiar dacă tinde să i se suprapună parţial, el încă nu H ipolit şi nu l-a făcut inutil pe primul. De altfel, din punct de vedere ilufli se constată că dispozitivul de sexualitate a apărut şi s-a con- înliilat în jurul şi pornind de la dispozitivul de alianţă. Practica peni- §n|ai, apoi examenul de conştiinţă şi îndrumarea duhovnicească i-au " i nucleul formator; or, am văzut deja că ceea ce a fost mai întâi

I ¡|||..... sexualităţii81

—______ >,miwi cu i>d suport ai li nilrelaţii; întrebarea ce se tot punea era cea privind legătură permli ori interzisă (adulter, relaţii în afara căsătoriei, legătura interzisa dl gradul de rudenie ori prin statut, caracterul legitim ori nu al actul! de împreunare); apoi, încetul cu încetul, o dată cu noua pastoral şi cu aplicarea ei în seminarii, în colegii şi în mănăstiri, s-a trecut dl la o problematică a relaţiei la o problematică a „cărnii", adică« trupului, a senzaţiei, a naturii plăcerii, a mişcărilor celor mai tainici ale concupiscenţei, a formelor subtile ale delectării şi ale consimţiri „Sexualitatea" era pe cale de a se naşte; se năştea dintr-o tehnici a puterii care îşi avea obârşia centrată pe alianţă. De atunci încoai ea n-a contenit să funcţioneze în raport cu un sistem de alianţă 1 sprijinindu-se pe acesta. Celula familială, aşa cum a fost ea pusă ti valoare în cursul secolului al 18-lea, a permis ca pe cele două cl mensiuni principale ale sale - axa soţ-soţie şi axa părinţi-copii - să J dezvolte elementele de bază ale dispozitivului de sexualitate (trupul IJ meii, precocitatea infantilă, regularizarea naşterilor şi, într-o măsuri probabil mai mică, categorisirea perverşilor). Nu trebuie să înţelegoi familia în forma ei contemporană ca pe o structură socială, politică I economică de alianţă ce exclude sexualitatea, ori cel puţin o ţine 11 frâu, o atenuează pe cât posibil şi nu-i reţine decât funcţiile utili Rolul ei este, dimpotrivă, să o înrădăcineze şi să o constituie ca supoil permanent al său. Ea asigură producerea unei sexualităţi care nu este omogenă în raport cu privilegiile alianţei, permiţând totuşi ca sistM mele de alianţă să fie străbătute de o întreagă nouă tactică de puti re, pe care nu o cunoscuseră până acum. Familia reprezintă punctul dl intersectare dintre sexualitate şi alianţă: ea transportă iegea şi dimenj siunea juridică în dispozitivul de sexualitate; şi în acelaşi timp, transj portă economia plăcerii şi intensitatea senzaţiilor în regimul de alianţă, Această îmbinare a dispozitivului de alianţă şi a dispozitivului de sexualitate în forma familiei permite să se înţeleagă un anumH număr de fapte: că familia a devenit începând cu secolul al 18-lea uri loc obligatoriu de afecte, de sentimente, de dragoste; că sexualitatel are ca loc privilegiat de exprimare familia; că, din acest motiv, ea s| naşte „incestuoasă". Se prea poate ca în societăţile în care predomi« nau dispozitivele de alianţă interzicerea incestului să fi fost o regulă de funcţionare indispensabilă. Dar într-o societate precum a noastră, în care familia este focarul cel mai activ al sexualităţii şi unde, desigur, exigenţele acesteia sunt cele care îi menţin şi îi prelungesc existenţa, incestul, din cu totul alte motive şi în cu totul alt mod, ocupă un loc ■(HM! in acest cadru el este fără încetare solicitat şi refuzat, obiect HHin.iroi şi al atracţiei, secret temut şi articulaţie indispensabilă. El HHIU drept ceea ce este, în cel mai înalt grad, interzis în sânul Bniiii'i. in aceeaşi măsură în care aceasta funcţionează ca dispozitiv Alianţă; dar în acelaşi timp incestul este necontenit solicitat, Jjniiii ca familia să fie un factor de incitare permanentă a sexua- !|fi|ii Dacă mai bine de un secol Occidentul s-a interesat atât de...II <L<? interzicerea incestului, dacă într-un acord aproape unanim

80

/n/ut în această interzicere un universal social şi unul din punc- <ln trecere obligatorii pentru cultură, aceasta s-a întâmplat pe- iK' pentru că se văzuse în respectiva interdicţie atât un mijloc de «io împotriva unei porniri incestuoase, cât şi împotriva extinderii implicaţiilor acestui dispozitiv de sexualitate care fusese instituit, ii < .irui ponos, printre atâtea foloase, era faptul că ignora legile imole juridice ale alianţei. A afirma că orice societate, deci şi a lin. este supusă acestei regului a regulilor, oferea garanţia că ii/itivul de sexualitate ale cărui efecte stranii începeau să fie ilpulate - şi, printre ele, se găsea intensificarea afectivă a spa- i familial - nu ar putea să scape de marele şi vechiul sistem al i|ei în acest chip dreptul, chiar în noua mecanică a alianţei, era ut Căci acesta este paradoxul unei societăţi care a născocit în- Irul cu secolul al 18-lea atâtea tehnologii de putere străine drep- liindu-i teamă de efectele şi de proliferările puterii, ea încearcă o recodifice în'forme de drept. Dacă vom admite că pragul Iroi culturi este interzicerea incestului, atunci sexualitatea se gă- ■ din adâncul timpurilor aşezată sub semnul legii şi al dreptului. >iogia, reelaborând necrumat de atâta vreme teoria transculturală lurdicţiei incestului, a adus eminente servicii întregului edificiu lorn al sexualităţilor şi discursurilor teoretice pe care acesta le luce.

Ceea ce s-a întâmplat în secolul al 17-lea poate fi interpretat nl dispozitivul de sexualitate, care se dezvoltase mai întâi la

....tlora instituţiilor familiale (în cadrul îndrumării duhovniceşti, al pe-î Mcqiei) se va recentra încetul cu încetul pe familie: ceea ce el

nimi include ca element străin, ireductibil, periculos chiar pentru ■pozitivul de alianţă - conştiinţa acestui pericol se manifestă în crinii«' atât de des adresate indiscreţiei duhovnicilor precum şi pe

par- BIMMII întregii dezbateri care, ceva mai târziu, are loc asupra edu- IM||HI private ori publice, instituţionale ori familiale a copiilor (19) - t|i<< acum reasumat de către familie - o familie reorganizată, re- IVM \A III RAPORI CU

ioi ine luncţn pe care le exercitase în dispozitivul de alianţă. Păririţ soţii devin în cadrul familiei principalii agenţi ai unui dispozitiv de xualitate care în exterior găseşte sprijin din partea medicilor, a pe« gogilor, mai târziu a psihiatrilor, şi în sânul căreia sunt acum dublul! ori „psihiatrizate" raporturile de alianţă. Apar în acest context pai sonaje noi: femeia nervoasă, soţia frigidă, mama indiferentă 0 asaltată de gânduri ucigaşe, soţul neputincios, sadic, prevers, !nt§ isterică ori neurastenică, copilul preoce şi deja epuizat, tânărul hj mosexual ce refuză căsătoria ori îşi neglijează soţia. Sunt figuilli mixte ale alianţei deviate şi ale sexualităţii anormale; ele transport! dezordinea sexualităţii pervertite pe tărâmul alianţei; constituie pentru sistemul de alianţă prilejul de a-şi susţine meritele pe tărâmul sW xualităţii. Şi atunci urcă din sânul familiei un necontenit apel: acoli de a fi ajutată să rezolve aceste nefericite şotii ale sexualităţii şi al| alianţei; prinsă în capcana unui dispozitiv de sexualitate ce a împresurat-o venind din exterior şi care contribuise la închegarea ei

81

în forma modernă, ea înalţă către medici, către pedagogi şi psihiatri, către preoţi şi pastori, către toţi „experţii" posibili, prelungul vaier n suferinţei sale sexuale. Totul se petrece ca şi cum ea ar descoperi; dintr-o dată temuta taină a ceea ce i se insuflase şi care i se sugera! neîncetat: ea, chivot al alianţei, era germenul tuturor nenorocirilor sexului. Şi iat-o, de la mijlocul secolului al 19-lea cel puţin, hăituind în chiar sânul ei până şi cele mai mărunte urme de sexualitate, smul« gându-şi sieşi cele mai cumplite mărturisiri, cerând ascultare de la toţi cei care-i par să ştie multe şi deschizându-se toată interogării fără de sfârşit. Familia constituie în dispozitivul de sexualitate cristalul: ea pare să difuzeze o sexualitate pe care de fapt doar o reflectă şi o difractă. Din cauza penetrabilităţii sale şi în urma acestui joc de reflexe spre în afară, ea constituie pentru acest dispozitiv unul din elementele tactice cele mai preţioase.

Dar toate acestea nu au avut loc fără încordare şi fără pro-bleme. Şi sub acest aspect Charcot reprezintă figura centrală. El a fost ani de zile cel mai de vază dintre aceia cărora familiile, împo-vărate de o sexualitate care le satura, le cereau arbitraj şi îngrijiri. Şi el - care primea, veniţi din toată lumea, părinţi ce îşi aduceau copiii, bărbaţi veniţi cu soţiile, soţii ce-ţi aduceau consorţii - avea ca primă grijă - dădea acest sfat discipolilor - să-l despartă pe „bolnav" de familia sa şi, spre a-l observa mai bine, să stea cât mai puţin de vorbă cu ea (20). El căuta să separe domeniul sexualităţii de siste- ■HI alianţei, urmana sa-i IRAIE^o pt> pumui |JIIIIII-U YIAUUOA

MIDUH/UI«

■ i ,irei caracteristici - tehnicitatea şi autonomia - erau garantate de Bnlnlul nurologic. Medicina relua astfel, pe propria-i socoteală şi ■linform regulilor unei cunoaşteri specifice, o sexualitate către care Bn însăşi îndemnase familiile să se preocupe,^ prezentăndu-le-o ca K o sarcină esenţială şi un pericol major. în mai multe rânduri Bhtircot notează cu câtă greutate familiile „cedau" pacientul unui me- fjlt la care, totuşi, veniseră spre a i-l încredinţa, cum asediau casele l| -..înătate unde subiectul era izolat şi cu ce interferenţe tulburau Hlncetat activitatea medicului. Şi totuşi familiile nu aveau motive să K neliniştească: căci doar pentru a li-i reda ca indivizi integrabili din H<111':t de vedere sexual în sistemul familiei intervenea terapeutul. Iar li «astă intervenţie care manipula corpul sexual nu-l autoriza pe me- ll să se rostească într-un discurs explicit. Nu trebuie vorbit despre l< uste „cauze genitale" - iată, rostită cu jumătate de voce doar, fra- 11 p care una din cele mai faimoase urechi ale epocii noastre a iiiiiirins-o, într-una din zilele anului 1886, pe buzele lui Charcot.în acest spaţiu al acţiunii a venit să se aciueze psihanaliza, Mna ce a

dus la o modificare considerabilă a regimului neliniştilor şi <ii rf încredinţărilor. La început ea a stârnit, desigur, neîncredere şi

G'.tilitate deoarece, împingând până la limită lecţia lui Charcot, încerca parcurgă sexualitatea indivizilor în afara controlului familiei;

ea■ oiea la iveală această sexualitate fără a recurge la modelul neu- mlogic; mai mult decât atât, în analiza pe care o făcea, punea în

82

rauză relaţiile familiale. Şi iată că psihanaliza care părea, în cadrul modalităţilor sale tehnice, să aşeze mărturisirea sexualităţii în afara suveranităţii familiale, regăsea în chiar miezul acestei sexualităţi, ca pe un principiu formator al său şi ca pe o cheie a inteligibilităţii sale, legea alianţei, jocurile împletite ale nunţii şi ale rudeniei, incestul. Garanţia că acolo, în străfundul sexualităţii fiecăruia, avea să fie re-găsit raportul părinţi—copii permitea, în chiar momentul când totul părea să indice procesul invers, să se menţină aşezarea dispoziti-vului de sexualitate pe sistemul de alianţă. Nu exista nici un risc pentru ca sexualitatea să apară, prin natura ei, străină legii: ea nu so alcătuia decât prin aceasta din urmă. Părinţi, nu vă fie frică să vă «luceţs copiii la analiză: ea îi va face să afle că, oricum ar sta lucrurile, tot pe voi vă iubesc. Copii, nu vă plângeţi prea mult de laptul că nu sunteţi orfani şi că regăsiţi mereu în străfundul vostru Mama-Obiect ori semnul suveran al Tatălui; prin ei ajungeţi voi la lărmul dorinţei, lată explicaţia faptului că, după atâtea reticenţe, se

«..«..ja şi aiaitmiui ramiiiei aveau nevoie de consolidare. Căci I aceasta constă unul din aspectele esenţiale în toată această istorl a dispozitivului de sexualitate; o dată cu tehnologia „cărnii", în creşl nismul clasic, el a luat naştere sprijinindu-se pe sistemele de alian| şi pe regurile care îl întemeiau; dar astăzi el joacă un rol inver) tinde să susţină vechiul dispozitiv al alianţei. De la îndrumarea dl hovnicească a conştiinţei la psihanaliză, dispozitivele de alianţă şi dl sexualitate, rotindu-se unul faţă de celălalt, conform unui lent proci ce datează de mai bine de trei secole, şi-au inversat poziţiile; în cj drul pastoralei creştine, legea alianţei codifica o „carne" pe cale J a fi descoperită şi îi impunea încă de la început o armătură ce nJ avea caracter juridic; o dată cu psihanaliza, sexualitatea devine ca care dă trup şi viaţă regulilor alianţei, saturându-le de dorinţă.

Domeniul ce se cere analizat în diversele studii ce vor alcătui un alt volum este deci acest dispozitiv de sexualitate: formarea d pornind de la „carnea" creştină; dezvoltarea sa de-a lungul cel« patru mari strategii care s-au dezvoltat în secolul al 19-lea: sexua lizarea copilului, isterizarea femeii, specificarea perverşilor, regulari /area populaţiilor: toate aceste strategii trecând printr-o familie care se vede bine a fi fost nu atât putere de interdicţie cât factor esenţial de sexualizare.

Primul moment ar corespunde necesităţii de a constitui t „forţă de muncă" (deci: nu „cheltuieli" inutile, nu energie irosită; toatl forţele concentrate doar spre muncă) şi de a-i asigura reproducerel (conjugalitate, fabricare a copiilor supusă reglementării). Al doilel moment ar corespunde acelei epoci de Spätkapitalismus în cari exploatarea muncii salariate nu pretinde aceleaşi coerciţii violente î fizice ca în secolul al 19-lea, iar politica trupului nu mai cere eliminarea sexului ori limitarea acestuia doar la rolul reproducător; el trece, mai degrabă, prin canalizarea sa multiplă, în circuitell controlate ale economiei; are loc o desublimare supra-represivă, cum se zice.

Or, dacă politica sexului nu pune în lucrare în primul rând legel interdicţiei cu un întreg aparat tehnic, dacă este vorba mai

83

curând di producerea „sexualităţii" decât de reprimarea sexului, trebuie să abar> donăm scandarea unei anumite lozinci, să desprindem analiza dl problema forţei de muncă şi să renunţăm, fără îndoială, la energe« tismul difuz ce susţine tema unei sexualităţi reprimate din raţiuni dfl ordin economic.

r

84

4

PERIODIZAREA

Dacă vrem să centrăm istoria sexualităţii pe mecanismele re- )iim.nii, trebuie să admitem două mari momente de ruptură. Primul lin loc în secolul al 17-lea: este vorba de apariţia marilor prohibiri; .'uimirea unei valori doar sexualităţii adulte şi matrimoniale; impera- ' " ile decenţă; eschivare obligatorie a trupului; reducere la tăcere f pudori impuse limbajului; cealaltă ruptură are loc în secolul al 19-lea; ii nltlel e mai puţin vorba de o ruptură decât de o inflexiune a curbei: iulo momentul când mecanismele de reprimare par a fi început »« ',! mai slăbească strânsoarea; de la interdicţii categorice privind -ixul s-ar trece la o tolerare relativă în domeniul relaţiilor prenupţiale |l ndramatrimoniale; s-ar fi atenuat descalificarea „perversiunilor", "tnl.imnarea lor prin lege se reduce parţial; au fost în bună parte i" liinţate tabuurile care apăsau asupra sexualităţii copiilor.

Trebuie să încercăm să urmărim cronologia acestor procese: mvnnţiile, mutaţiile de ordin instrumental, remanenţele. Dar mai trebuie luni»» în seamă calendarul utilizării lor, cronologia difuzării, efectele {iln supunere ori de rezistenţă) pe care le induc.

Desigur, aceste date nu coincid cu marele ciclu represiv, • «re este de regulă situat între secolul al 17-lea şi al 20-lea.

1. Cronologia tehnicilor înseşi are un început îndepărtat. Nu- (Inul lor originar trebuie găsit în practicile penitenţiale ale creştinis- mului medieval ori, mai degrabă, în dubla serie alcătuită de obligaţia ' onfesiunii, cuprinzătoare şi periodică, impusă tuturor credincioşilor •I.P către conciliul lateran, ca şi de metodele ascetismului: exersarea "pititului şi misticismul, dezvoltate cu deosebită intensitate de prin '•-.icul al 14 -lea. Reforma în primul rând, catolicismul de după con- iliul de la Trento, apoi, marchează o mutaţie importantă şi o ruptură in cadrul a ceea ce s-ar putea numi „tehnologia tradiţională a cărnii", liuptură a cărei profunzime nu trebuie ignorată; un anume paralelism nu trebuie însă exclus între metodele catolice şi cele protestante de ix.jmen de conştiinţă şi de pastoraţie: ici şi colo se fixează, cu sub- iilltăţi felurite, procedee de analiză şi de transpunere în discurs a concupiscenţei". Tehnică bogată, rafinată, care se dezvoltă de prin

.......cjiauuiMri leorence şi care încrertneşte la sfârşitul secolului al 18-lea in formule ce pot fi simboli/; de rigorismul atenuat al lui Alfonso de Liguori pe de o parte şi pedagogia wesleyană pe de alta.

Dar chiar la capătul acestui secol al 18-lea, şi din motive care va trebui să le determinăm, se năştea o tehnologie a sexului totul nouă: era nouă deoarece, fără să fie realmente independon de tematica păcatului, ea scăpa în esenţa ei instituţiei ecleziastic Prin intermediul pedagogiei, al medicinii şi al economiei ea făcea sex nu numai o chestiune laică, ci o problemă de stat; mai m decât atât, o

85

problemă în care corpul social în ansamblu, precum fiecare dintre indivizi, erau chemaţi să se pună sub supravegheri Era nouă şi fiindcă se dezvolta în conformitate cu trei axe: cea pedagogiei, având drept obiectiv sexualitatea specifică copilului, o a medicinei, al cărei obiectiv era psihologia sexuală specifică fem şi, în fine, axa demografiei, obiectivul fiind aici regularizarea sp tană ori organizată a naşterilor. „Păcatul tinereţii", „bolile de ner şi „fraudele la adresa procreării" (cum vor fi numite mai târziu acea „funeste taine") caracterizează astfel cele trei domenii privilegiate at acestei noi tehnologii. Probabil că pentru fiecare din aceste aspecf ea relua, simplificându-le totuşi, metode deja elaborate de căt creştinism: sexualitatea copiilor fusese deja problematizată în pedagoy spirituală a creştinismului (este relevant faptul că primul tratat consacr păcatului de Mollities, scris în secolul al 15-lea de Gerson, educ tor şi mistic, precum şi culegerea Onania, redactată de Dekker ţ secolul al 18-lea, reiau cuvânt cu cuvânt exemple aflate deja în pastora anglicană); medicina nervilor şi a tulburărilor nervoase, în secolul 18-lea, reia la rândul său domeniul de analiză reperat deja în ac moment când fenomenele de posesiune deschiseseră calea un crize grave în practicile „indiscrete" ale îndrumării duhovniceşti şi al: examenului de conştiinţă (maladia nervoasă nu fundamenta, desigui adevărul privind pesesiunea; dar medicina isteriei are fireşte ^ anume legătură cu vechea spovedire a „obsedatelor"); ¡âr campaniil privind natalitatea deplasează, într-o altă formă şi la un alt nivel controlul raporturilor conjugale a căror cercetare fusese dusă înaint cu atâta sârg de către penitenţa creştină. Continuitatea e vădită, da ea nu împiedică o transformare capitală: tehnologia sexului se v organiza în esenţă începând cu acel moment în jurul instituţiei me dicale, al exigenţei de normalitate; ea se va axa mai degrabă pe pro

■MM vieţii şi a bolii decât pe aceea a morţii şi a peaepsei veşnice. Krneu" este deturnată către organism.f[ Această mutaţie se află situată la răspântia dintre secolul al l| ic i şi al 19-lea; ea a deschis calea altor prefaceri, care derivă din IM

Una din ele în primul rând a detaşat medicina sexului de me- >«>11.i generală a trupului; ea a izolat un „instinct" sexual susceptibil, Hu n in absenţa unei alterări organice, să prezinte anomalii consti- Lllv*'. deviaţii dobândite, infirmităţi ori procese patologice. Psycho- pNtlilu sexualis a lui Heinrich Kaan, apărută în 1846, poate servi piatră de hotar: din acea perioadă datează relativa autonomi- | a sexului în raport cu corpul; apariţie corelată a unei medicine, ■EHi<a „ortopedii" (care s-ar referi la ea), într-un cuvânt începutul Bti.tui mare domeniu medico-psihologic al „perversiunilor", care Ivn.i >â înjocuiască vechile categorii morale ale destrăbălării şi ale ■( i".ului. în aceeaşi perioadă analiza eredităţii aşeza sexul (relaţiile Ei-iule. maladiile venerice, alianţele matrimoniale, perversiunile) în «din de „responsabilitate biologică" în raport cu specia: sexul nu KIIIIMI că putea fi afectat de maladii specifice, dar el putea, de Blniiv nea, dacă nu era controlat, fie să transmită maladii, fie să le

86

T|i/<! pentru generaţiile viitoare: el apărea astfel la originea unui lilmg capital patologic al speciei. De aici se naşte proiectul

medical - Im politic - de a se organiza o administrare de către stat a căsă- il'inlor, a naşterilor şi a supravieţuirilor; sexul şi fecunditatea sa se liivln a fi administrate. Medicina perversiunilor şi programele de Biui«nie au fost în cadrul tehnologiei sexului cele două mari inovaţii Hm a doua jumătate a secolului al 19-lea.

I

■ Inovaţii ce se articulau fără probleme, căci teoria „degene- ■|<;<;nţei" le permitea să facă neîncetat trimiteri de la una către cea- Wiiii.i. ea explica în ce mod anume o ereditate împovărată de maladii Idivnrse - fie ele organice, funcţionale ori psihice, n-are importanţă - I pioducea în cele din urmă un pervers de ordin sexual (cercetaţi genealogia unui exhibiţionist ori a unui homosexual: veţi găsi în ea nn .trămoş hemiplegie, un părinte ftizie cri un unchi atins de demenţă Eenilă); dar această teorie explica de asemenea în ce mod anume n p irversiune sexuală ducea la o sleire a descendenţei - rahitism al dnpiilor, sterilitate a generaţiilor următoare. Ansamblul perversiune- Ifinditate-degenerescenţă a constituit nucleul trainic al noilor teh- MI»togii ale sexului. Şi să nu ne închipuim că era vorba în acest caz ilnar de o teorie medicală insuficientă din punct de vedere ştiinţific ţi in mod abuziv moralizatoare. Ea a avut o mare suprafaţă de dis- ... , .»..vin. i oinictiMci, aar şi |ii

prudenţa, medicina legală, instanţele do control social, supravo rea copiilor periculoşi ori în pericol au funcţionat vreme îndelui „pe baza degenerescentei", în virtutea sistemului ereditate-pei siune. O întreagă practică medicală - pentru care rasismul de st reprezentat o formă în egală măsură exasperată şi coerentă, conferit acestei tehnologii a sexului o redutabilă putere şi ef până la mare distanţă.

Iar poziţia aparte a psihanalizei la sfârşitul secolului al 19 s-ar înţelege cu greu, dacă nu am vedea ruptura pe care a oper în raport cu marele sistem al degenerescenţei: ea a reluat proie unei tehnologii medicale proprii instinctului sexual, căutând totod să o elibereze de legăturile cu ereditatea şi să rupă, deci, cu to rasismele şi cu toate eugenismele. Putem acum vedea ceea ce ~ în cazul lui Freud voinţa de normalizare; putem de asemenea să nunţăm lesne rolul jucat ani de zile de instituţia psihanalitică; această mare familie a tehnologiilor sexului ce îşi are obârşiile de departe în istoria Occidentului creştin, şi printre cele ce s-au st duit, în secolul al 19-lea, să medicalizeze sexul, psihanaliza a fo până prin 1940, cea care s-a împotrivit în mod riguros efecte politice şi instituţionale ale sistemului perversiune-ereditat degenerescenţă.

Observăm că genealogia tuturor acestor tehnici, cu mutaţii lor, cu deplasările, cu continuităţile, cu rupturile din cadrul lor, > coincide cu ipoteza unei mari faze represive ce ar fi fost inaugura în epoca clasică şi pe cale de a se încheia lent pe parcursul sec lului al 20-lea. A existat mai degrabă o inventivitate necontenită, înmulţire constantă a metodelor şi a procedeelor, cu două momen deosebit de fecunde în această proliferantă istorie: către mijloc secolului al 16-lea, dezvoltarea procedurilor de îndrumare duhovn ceaşcă şi de

87

examen de conştiinţă; la începutul secolului al 19-lea apariţia tehnologiilor medicale ale sexului.

2. Dar toate acestea nu ar constitui decât o datare a tehnicii în sine. Alta a fost istoria difuzării lor şi a punctului de aplicare. Dac se scrie istoria sexualităţii în termeni de reprimare şi dacă se rapc tează această reprimare la utilizarea forţei de muncă, suntem sil să presupunem că s-au exercitat controale sexuale cu atât mai in tense şi mai scrupuloase cu cât ele se refereau la clasele sărace; a trobui să ne închipuim că ele au urmat linia dominaţiei celei mai ma sive şi a exploatării celei mai sistematice: adultul, tânărul, cel ce n

H|I nserveri menită să deplaseze energiile disponibile dinspre )|I BUM inutilă către munca obligatorie. Dar se pare că lucrurile s-au llim iit altfel în realitate. Tehnicile cele mai riguroase s-au con- ilill t,,i s-au aplicat, dimpotrivă, în primul rând şi cu maxima inten- ipla in cadrul claselor economiceşte privilegiate şi din

punct deI«ii...politic conducătoare. îndrumarea duhovnicească, examenulBiiiinştiinţă, întreaga amplă elaborare privind păcatele cărnii, «tiu l.irea cu scrupulozitate a concupiscenţei - erau tot atâtea propti........ubtile a căror aplicare ş,e putea face doar la grupuri restrânse.MIMII.I penitenţială a lui Alfonso de Liguori, regulile propuse de ffli-iy

metodiştilor le-au asigurat, desigur, o răspândire ceva mai lyrt, dar aceasta s-a făcut cu preţul unei simplificări considerabile, m putea spune acelaşi lucru despre familie ca instanţă de control i n loc de saturaţie sexuală; în cadrul familiei „burgheze" şi „aristo- •iiicr a fost mai întâi problematizată sexualitatea copiilor şi a ado- |< nn|ilor; aici a fost medicalizată sexualitatea feminină; ea a fost '.num alertată asupra problemei patologiei posibile a sexului, asupra

y«n|oi de a-l supraveghea şi a necesităţii de a inventa o tehnologie (tonală de corectare. Ea a fost cea dintâi care a constituit un loc | p .ihiatrizare a sexului. Ea a intrat prima în eretismul sexual, cre- tilti i temeri, inventând reţete, chemând în ajutor tehnici savante, n11tind, spre a şi le repeta sieşi, nenumărate discursuri. Burghezia iin prima care a început să considere că propriul ei sex este un MU important, firavă

comoară, taină a cărei cunoaştere este ab- •MIIII trebuincioasă. Nu trebuie să uităm că prima figură împresurată ■I»» 'h ipozitivul de sexualitate, una din primele supuse „sexualizării", lo-it femeia „trândavă", aflată la limitele dintre o „lume", în care ea ■Imia să figureze ca valoare, şi familia, în cadrul căreia i se atribuia

IM nou lot de obligaţii de ordin conjugal şi matern: astfel a apărut unuia „nervoasă", femeia atinsă de „nevricale"; aici şi-a

aflat isteri- KH H M femeii principalul punct de consolidare.K

Cât despre adolescentul ce-şi irosea în plăceri secrete vii- lirtfoa sa substanţă, copilul onanist ce i-a preocupat atât de mult pe ....iicii şi pe educatorii de la sfârşitul secolului al 18-lea până la sfâr-şitul celui de al 19-lea, obiectul acestei preocupări nu îl constituia upilul din popor, viitorul muncitor căruia ar fi trebuit să i se predea disciplinele privind trupul; cel care îi preocupa era colegianul,

88

copilul Im onjurat de servitori, de preceptori ori de guvernante, şi care risca in vi compromită nu atât o forţă fizică pe cât nişte capacităţi intelec- ,, ., .- T. «wngwţiu OC? a"l [J cl

lummei şi ciasei sale sociale o descendenţă sănătoasă. flBa, din contră, clasele populare au fost cele ce au scai)!

multă vreme dispozitivului de „sexualitate". Fireşte, ele erau sup ;i3|

conform unor modalităţi specifice, dispozitivului „alianţelor": valoâj acordată căsătoriei legitime şi fecundităţii, excluderea căsătoinlg consanguine, prescrierea endogamiei sociale ori locale. Estol schimb puţin probabil ca tehnologia creştină să fi avut vreodat.il acest caz vreo mare importanţă. Cât despre mecanismele de sul alitate, ele au pătruns lent în acest mediu şi, probabil, în trei etajj succesive.

Prima etapă e legată de problemele natalităţii, atunci c.}| s-a descoperit, pe la sfârşitul secolului a! 18-lea, că arta de a înşl natura nu era doar privilegiul orăşenilor şi al destrăbălaţilor, fiind d noscută şi practicată şi de către aceia cărora - fiind mult n apropiaţi de natură ca atare -, asemenea practici ar fi trebuit, m|! mult decât oricui altcuiva, să le repugne.

A doua etapă este iegată de organizarea familiei „canonici atunci când, pe la 1830, a apărut un instrument de control politici de regularizare indispensabil pentru aservirea proletariatului urbal este vorba de marea campanie de „moralizare a claselor săracei Şi, în sfârşit, a treia etapă corespunde unei dezvoltări, pal sfârşitul secolului al 19-lea, a controlului judiciar şi medical asud perversiunilor, îri numele unei protejări generale a societăţii şi a ■ sei. Se poate afirma că dispozitivul de „sexualitate", elaborat în l(i mele sale cele mai complexe şi cele mai intense pentru şi de căB clasele privilegiate, s-a răspândit acum în întregul corp social. Totuşi,! nu a îmbrăcat pretutindeni aceleaşi forme şi nu a utilizat peste 1 aceleaşi instrumente (rolurile respective ale instanţei medicale şi ■ instanţei juridice nu ,au fost aceleaşi într-un caz şi în celălalt; şi mj chiar modul în care a funcţionat medicina sexualităţii).

Aceste evocări de ordin cronologic - fie că e vorba de invel tarea tehnicilor ori de calendarul răspândirii lor - îşi au propria impd tanţă. Ele fac să devină foarte îndoielnică ideea unui ciclu reprsw care ar avea un început şi un sfârşit, ori cel puţin ar trasa o curb cu puncte de inflexiune: după cât se pare, nu a existat o epocă d restricţii de ordin sexual; evocarea acestei cronologii ne face de asfl menea să ne îndoim de caracterul omogen al proceselor ia toat

Brnilll IIC 91 III OC1VJIUI lUlUIUl UIUJUIUI UVVIUIW. MW u wmwiwi 1 V

^wntiwv»

89

xuală unitară. Dar, mai cu seamă, devin problematice sensul pro-lixului şi raţiunile sale de a fi: se pare că nu ca un principiu de limi- IMII a plăcerii celorlalţi a fost acest dispozitiv creat şi pus în aplicare 1« c.itre ceea ce, prin tradiţie, numim „clase conducătoare". S-ar fiiiioa că mai întâi ele le-au experimentat pe propria piele. Să re- Ifo/inte oare aceasta un nou avatar al acelui ascetism burghez de 11,iira ori descris cu referire la Reformă, la noua etică a muncii şi a ivAntului capitalismului? Se pare totuşi că nu este vorba în acest caz >i" ascetism ori, într-o oarecare măsură, de renunţare la plăcere şi IR o descalificare a cărnii, ci, dimpotrivă, de o intensificare a pro- limnei trupului, de o problematizare a sănătăţii sale şi a condiţiilor Inlr de funcţionare; este vorba de noi tehnici de optimizare a vieţii. Wal degrabă decât de o reprimare având drept obiectiv sexul claselor jl«l>loatate, a fost în primul rând vorba de trupul, de vigoarea, de liMiiievitatea, de progenitura, de descendenţa claselor care „domi- Htiu" în folosul lor s-a stabilit mai întâi dispozitivul de sexualitate, ca ¡8 nouă distribuire a plăcerilor, a adevărurilor şi a puterilor. Trebuie Ba vedem aici mai curând afirmarea de sine a unei clase decât aser- Bima alteia, un mijloc de apărare, o protecţie, o consolidare, o exal- ■un care mai apoi - după numeroase prefaceri - au fost extinse şi imipra celorlalţi ca mijloace de control şi de aservire politică. Prin ■< «astă introducere în propria-i sexualitate a unei tehnologii de pu- ■110 şi de cunoaştere inventată de ea însăşi, burghezia demonstra liMlta valoare politică ce o atribuia trupului său, senzaţiilor sale, plă- M>nlor, sănătăţii şi supravieţuirii sale. în toate aceste proceduri nu i".buie să lăsăm de o parte existenţa unor restricţii, a unor pudori, | unor eludări ori a tăcerii, pentru a le raporta la vreo interdicţie de unim constitutiv, la vreo refulare ori la un instinct al morţii. S-a con- tntuit o organizare de ordin politic a vieţii, constând nu într-o aservire 1 altuia, ci într-o afirmare de sine. Şi - departe de a spune că acea 1 iasă ce devenea hegemonică în secolul al 18-lea a crezut necesar |a :,i amputeze trupul de un sex inutil, cheltuitor şi primejdios de liniată ce nu mai servea reproducerii - se poate spune, dimpotrivă, GA ea şi-a atribuit un corp menit îngrijirii, protejării, educării, ocrotirii 'ic toate primejdiile şi de toate contactele, spre a se izola, spre a se ililorenţia de ceilalţi şi pentru ca el să-şi păstreze această valoare 'iilorenţiatoare; şi a realizat aceasta acordându-şi, printre alte mijloace, M lohnologie a sexului.

uoaui 11u oslo <auou fjane ci corpuiui pe care burghezia! trebuit să o discrediteze ori să o anuleze pentru a-i pune la lucru p cei dominaţi de ea. El reprezintă acel element constitutiv al ei can mai mult decât oricare altul, a preocupat-o, a neliniştit-o, care l] solicitat - şi căruia i-a acordat - îngrijiri şi pe care ea l-a cultivat A un amestec de spaimă, de curiozitate, de delectare şi înfrigurare. M identificat, ori cel puţin i-a supus corpul, atribuindu-i o putere mişti rioasă şi infinită asupra sa; a făcut să depindă de el viaţa şi moartî sa, făcându-l răspunzător pentru sănătatea-i viitoare; şi-a investii ||

90

el viitorul, pretinzând că el ar avea efecte ineluctabile asupra d«| cendenţei sale; i-a subordonat sufletul său, pretinzând că sexul i*j fi alcătuit elementul cel mai tainic şi cel mai determinant. Să nu fi imaginăm o burghezie care se castrează în mod simbolic spre a fl fuza şi mai vârtos celorlalţi dreptul de a avea un sex şi de a şi-l folaj după bunul lor plac. Trebuie mai degrabă să o vedem preocupai începând cu mijlocul secolului al 18-lea, să-şi atribuie o sexualitaj şi să-şi constituie, pornind de la aceasta, un corp specific, un cal „de clasă" caracterizat prin sănătate, igienă, descendenţă, rasă: J tosexualizare a corpului, încarnarea sexului în propriul corp, fl dogamie a sexului şi a corpului. Existau probabil mai multe motl^j pentru aceasta.

în primul rând o transpunere, în alte forme, a procedeeli utilizate de nobilime spre a-şi sublinia şi menţine distincţia de cast] căci aristocraţia nobiliară îşi afirmase şi ea specificitatea trupului, ill o făcuse sub forma sângelui, adică a vechimii ascendenţelor salej a valorii alianţelor matrimoniale; burghezia, în schimb, pentru an acorda un corp, a privit spre descendenţa sa şi spre sănătatea orgj nismului său. „Sângele" i-a fost burgheziei propriul sex. Şi nu vorba aici de un joc de cuvinte; multe din temele specifice manierei de castă ale nobilimii se regăsesc la burghezia secolului al 19-lej dar sub formă de precepte biologice, medicale ori de eugenie; prj ocuparea de ordin genealogic s-a transformat în nelinişte privind erj ditatea; pentru căsătorii s-au luat în considerare nu numai imperj tive economice şi reguli de omogenitate socială, nu numai speran| de moştenire, ci şi ameninţări la adresa eredităţii: familiile purtau ascundeau un fel de blazon răsturnat şi sumbru ale cărui simbolil infamante erau maladiile ori tarele rubedeniilor - paralizia generală' unchiului, neurastenia mamei, ftizia surorii mezine, mătuşile isteric ori erotomane, verişorii cu proaste deprinderi. Dar în această grij faţă de corpul sexual exista mai mult decât simpla transpunere IPIIM , . I (le un alt proiect: cel al unei expansiuni fără margini a forţei,. .....ni, a sănătăţii, a vieţii. Punerea în valoare a corpului este bine(A Iu» pusă în legătură cu procesul de creştere şi de consolidare a ■yomoniei burgheze: totuşi nu din pricina valorii comerciale dobân- Jja Ho forţa de muncă, ci din cauza a ceea ce putea reprezenta, din jjyin i de vedere politic, economic şi istoric pentru prezentul ca şi tfiniru viitorul burgheziei, „cultura" propriului său corp. Dominaţia sa Biindea în parte de aceasta; nu era doar o problemă de economie >1 Hi» ideologie, era şi o problemă „fizică". Aduc mărturie în această (flviiiM operele publicate în număr mare la sfârşitul secolului al 1(1 in.i privind igiena trupului, arta longevităţii, metodele pentru a da Hţtnro unor copii sănătoşi şi a-i păstra în viaţă cât mai mult cu pu- MMI'i. procedeele de ameliorare a descendenţei umane; ele atestă de ftmenea corelarea acestei griji faţă de trup şi sex cu un „rasism" - ld< unul foarte diferit de cel manifestat de nobilime, care avusese sco- .»< In esenţă conservatoare. Este vorba de un rasism dinamic, de »■ inflism de expansiune, chiar dacă nu-l aflăm decât în stare em- Konură şi trebuie să aşteptăm a

91

doua jumătate a secolului al 18-lea muin a-i vedea fructele din care am gustat şi noi.

Să mă ierte cei pentru care burghezie înseamnă eludare a Mimului şi refulare a sexualităţii, cei pentru care lupta de clasă o im-

i < pe cea menită să suprime această refulare. „Filozofia sponta- " ,i burgheziei poate că nu este nici atât de idealistă,

nici atât deK

MIultoare pe cât s-a spus; una din primele sale preocupări a fost, i nrl( e caz, aceea de a-şi făuri un trup şi o sexualitate - de a-şi asi-ttii i torţa, trăinicia, proliferarea prin secole a acestui trup graţie -l «in/ării unui dispozitiv de sexualitate. Iar acest proces era legat »§

mişcarea prin care ea îşi afirma diferenţa şi hegemonia. Trebuie flnin :;ă admitem că una din formele primordiale ale conştiinţei de 'SiMI este afirmarea corpului; cel puţin acesta a fost cazul pentru IUI'jliivie în cursul secolului al 18-lea; ea a preschimbai sângele Jpi .tru al nobililor într-un organism zdravăn şi într-o sexualitate să- i'fli" r.n; se înţelege pentru ce i-a trebuit burgheziei atâta timp şi de >)• 0 opus atâta reticenţă înainte de a recunoaşte un trup şi un sex |||i"i!alte clase - mai cu seamă celei pe care o exploata. Condiţiile Bâtiic era supus proletariatul, mai ales în prima jumătate a seco-lul .îl 19-lea, arată că ne găsim departe de preocuparea de a fi E(ii<< In seamă trupul şi sexul acestei clase (21). Puţin conta dacă ■tit,iti oameni trăiau ori mureau; oricum el se reproduceau de la

I

maie, pentru ca sănătatea sa, sexul său şi reproducerea sa să d stituie o problemă, a fost nevoie de conflicte (în special legata spaţiul urban: coabitare, proximitate, contaminare, epidemii pre< holera din 1834, ori prostituţia şi bolile venerice); a fost nevoie urgenţe economice (dezvoltarea industriei grele şi nevoia de m de lucru stabilă şi competentă, obligaţia de a controla fluxurilo populaţie şi de a se ajunge la regularizări demografice); a fost voie, în sfârşit, de aplicarea unei întregi tehnologii de control permitea să se menţină sub supraveghere acest trup şi această xualitate care îi erau recunoscute în cele din urmă (şcoala, polii condiţiilor de locuit, igiena publică, instituţiile de ajutorare şi de asl; rări, medicalizarea generală a populaţiilor, pe scurt un întreg ap administrativ şi tehnic care a permis introducerea fără pericol a pozitivului de sexualitate în rândul claselor exploatate; el nu risca să joace un rol de afirmare de clasă în raport cu burghezia rămânea instrumentul hegemoniei acesteia). Astfel se explică i> babil reticenţele proletariatului de a accepta dispozitivul; de aici t dinţa sa de a afirma că toată această sexualitate este o problem burgheziei, care pe el nu-l priveşte.

Unii cred că pot să denunţe deopotrivă două ipocrizii si trice: cea, dominantă, a burgheziei, care şi-ar nega propria sexu tate, şi cea, indusă, a proletariatului care, în ceea ce-l priveşte, ş respinge pe a sa, prin acceptarea ideologiei din faţă. A gândi as înseamnă a înţelege greşit procesul prin care burghezia s-a doi dimpotrivă, pe parcursul unei afirmări politice arogante, cu o sexu tate locvace pe care proletariatul a refuzat îndelungă vreme săj accepte, fiindu-i impusă ulterior în scopuri de aservire. Dacă e adevărat că

92

„sexualitatea" este ansamblul efectelor produse în t puri, în comportamente, în relaţiile sociale, de către un anume d pozitiv depinzând de o tehnologie politică complexă, trebuie să re noaştem că acest dispozitiv nu acţionează în mod simetric într- caz ori altul, că el nu produce deci pretutindeni aceleaşi efect Suntem deci nevoiţi să revenim la formulări discreditate: trebuie spunem că există o sexualitate burgheză, că există sexualităţi clasă. Ori, mai degrabă, că sexualitatea este de la obârşiile ei şi d punct de vedere istoric burgheză şi că induce, în cursul deplasării sale succesive şi al transfigurărilor sale, efecte de clasă specific

Şi încă ceva. A avut deci loc, în cursul secolului al 19-lea, generalizare a dispozitivului de sexualitate, pornind de la un foc hegemonie. în cele din urmă, deşi în moduri şi cu instrumen

93

Rlnlo a sexualităţii? Aici vedem că se asistă la introducerea unui ni »lement diferenţiator. Oarecum în acelaşi mod în care burghe- < In sfârşitul secolului al 18-lea, i-a opus sângelui valoros al nobili piopriul ei trup şi preţioasa sa sexualitate, ea va căuta, la sfâr- ini \l-colului al 19-lea, să redefinească specificitatea propriei se- )nliiri|i în raport cu cea a celorlalţi, va relua la modul diferenţiator H|III.I i sexualitate, va trasa o linie de despărţire care să-i singulari- M«I vi să-i protejeze trupul. Această linie nu va mai fi cea care insti-

i '.rxualitatea, ci, din contra, o linie care o blochează; diferenţa Vii -.labili prin interdicţie, ori cel puţin prin modul în care aceasta

N |*cicită şi prin severitatea cu care este impusă. Teoria reprimării, MIM încetul cu încetul va acoperi întreg dispozitivul de sexualitate MI

i da sensul unei interdicţii generalizate, îşi are aici punctul de pniio Teoria reprimării este istoriceşte legată de dispozitivul de ||n ilitate; pe de o parte ea îşi va justifica extinderea autoritară şi fiM .i afirmând principiul că orice sexualitate trebuie să fie supusă •Mu, mai mult decât atât, că ea nu este sexuaiitate decât prin efectul JIii nu numai că sexualitatea voastră trebuie să se supună legii, dar HU

veţi avea o sexualitate decât graţie acestei supuneri. Dar, pe de H||I

parte, teoria reprimării va compensa acea difuzare generalizată I ilr.pozitivului de sexualitate, prin analiza acţiunii diferenţiatoare a iiţlinilicţiilor în funcţie de clasele sociale. De la discursul care ¡a ¡lipitul secolului al 18-lea spunea: „Există în noi un element de preţ ■ CM re trebuie să ne temem şi pe care trebuie să-l ocrotim, căruia ■tulii) să-i dedicăm toate preocupările noastre, dacă nu vrem ca el |n <|rnereze rele infinite", s-a trecut la un discurs care spune: „Se-nilitatea noastră, spre deosebire de cea a celorlalţi, este supusă Imn regim de reprimare atât de intens încât de acum încolo în ■l'.r.tă reprimare constă pericolul: nu numai că sexul este un se- Ei redutabil, aşa cum nu au încetat să Ie-o spună generaţiilor SfNiInte duhovnicii, moraliştii, pedagogii şi medicii, nu numai că el UIMHG SCOS la lumină în adevărul său, dar, dacă el poartă în sine llftoa primejdii, aceasta este pentru că noi, prea multă vreme - din iMiipul, din prea acut simţ al păcatului ori din ipocrizie - luaţi-o cum ■B|I l-am redus la tăcere". De acum încolo diferenţierea socială se n .ifirma nu prin calitatea „sexuală" a trupului, ci prin intensitatea »«primării sale. •

r

în acest moment vine să-şi spună cuvântul psihanaliza: în luata măsură teorie a apartenenţei esenţiale la lege şi la dorinţă

i ilono sexualităţii

97

unde asprimea acesteia o făcea patogena, .psihanaliza nu poate fi disociată de generuiizarea aispozitivul sexualitate şi de mecanismele secundare de diferenţiere care produs în interiorul acestuia. Problema incestului este şi din aoi punct de vedere semnificativă. Pe de altă parte, am văzut deja, pi hibirea acestuia este aşezată ca un principiu absolut universal cMţ ne permite să gândim simultan sistemul de alianţă şi regimul sexuiţ lităţii; această interdicţie, sub o formă ori alta, este deci valall pentru întreaga societate şi pentru orice individ. Dar, în practioj psihanaliza îşi fixează ca sarcină să facă să înceteze, în cazul coi care recurg la ea, efectele de refulare pe care prohibirea incestul le poate induce; psihanaliza le permite să-şi articuleze în discurs 4 rinţa incestuoasă. Dar în aceeaşi perioadă se organiza o prigoafl sistematică a practicilor incestuoase existente la ţară ori în anumIM medii urbane la care psihanaliza nu avea acces; o reţea de sevj control administrativ şi judiciar a fost atunci stabilită spre a i se puiij capăt; o întreagă politică de protejare a copilului ori de punere al tutelă a minorilor aflaţi „în pericol" avea ca obiectiv, în parte d puţin, scoaterea lor din cadrul familiilor ce erau suspectate-J cauza lipsei de spaţiu, a unei proximităţi dubioase, a unor deprind!' de viaţă destrăbălată, a unui „primitivism" sălbatic ori a degenerai cenţei - că ar fi practicat incestul. în vreme ce dispozitivul de sexua litate intensificase, începând cu secolul al 18-lea, raporturile afectiv« apropierile corporale dintre părinţi şi copii, astfel încât exista o coft stantă incitare la incest în familia burgheză, regimul de sexualitaî aplicat claselor populare implica, dimpotrivă, excluderea^ practicii® incestuoase ori cel puţin deplasarea lor într-o altă formă. într-un mo ment când incestul este prigonit într-o parte, în altă parte psihanalizi se străduieşte să-l scoată la lumină ca dorinţă şi să înlăture pentru cei care suferă din pricina lui severitatea care îl oprimă. Nu trebuii să uităm că descoperirea lui Oedip a fost contemporană cu organk zarea juridică a decăderii din drepturile părinteşti (în Franţa prin le gile din 1889 şi 1898). în momentul în care Freud descoperea caia era dorinţa Dorei, permiţându-i să se formuleze, se pornea la luptă pentru a pune capăt, în alte straturi sociale, tuturor acestor apropieii blamabile: tatăl - într-

un loc - era înălţat la rangul de obiect obliga* toriu al dragostei; iar în alt loc - dacă el era amant - era decăzut prin lege. Astfel psihanaliza, ca şi practica terapeutică rezervată doai unora, juca în raport cu alte proceduri un rol diferenţiator, în cadrul

mu pnvntiyiui uc a o . M . . . w . ________Hiosede metoda care să permită să fie eliminată refularea.Istoria dispozitivului de sexualitate, aşa cum s-a dezvoltat el n|iând cu perioada clasică, poate fi privită ca o arheologie a psi- înlizei. Am văzut că psihanaliza joacă în acest dispozitiv mai jlln roluri simultan: este mecanism de fixare a sexualităţii în dispo- Ivul de alianţă; apare în poziţie adversă în raport cu teoria dege- M' icenţei; funcţionează ca element diferenţiator în tehnologia ge- rnla a sexului. în jurul psihanalizei, marea exigenţă a mărturisirii in se stabilise de atâta vreme căpăta sensul nou al unei prescrieri i n fi înlăturată o refulare. Sarcina adevărului se găseşte acum[iuta de punerea în discuţie a interdicţiei.

Or, tocmai aceasta făcea să devină posibilă o considerabilă (plasare tactică: să fie reinterpretat întregul dispozitiv de sexualitate Im meni de reprimare generalizată; să se lege această re?: esiune 1 mecanisme generale de dominare şi de exploatare; să se lege |M»le de altele procesele ce permit eliberarea şi de unele şi de altele, jllol s-a format între cele două războaie mondiale şi în jurul lui Reich flllca istorico-politică a reprimării sexuale. Valoarea acestei critici şi nlcctelor sale în realitate a fost considerabilă. Dar posibilitatea în- ftţtl a succesului era legată de faptul că ea se desfăşura mereu în iînriorul dispozitivului de sexualitate şi nu în afara ori împotriva lui. Aptul că atâtea lucruri au putut să se schimbe în comportamentul uxual al societăţilor occidentale, fără să fie realizată nici una din immisiunile ori condiţiile pe care Reich le imagina, este suficient mntru a o dovedi că toată această „revoluţie" a sexului, toată (Coastă luptă „antirepresivă" nu reprezenta nimic mai mult, dar nici m puţin - ceea ce deja era deosebit de important - decât o depla- înm şi o răsturnare de ordin tactic în marele dispozitiv de sexua- llnle. Dar se înţelege

95

in emergenţa ei isto« . ^ivilegiul exclusiv de a se preocupa d a^moralizarea dispozitivului f„„ privilegiul de a simţi ma, mult decâtt alj. ce f teJterfţia Şl are de diferenţiere care Wnosede metoda care să permită sa fie elimina a

totodată de ce nu i se putea cere acestei critici in constituie grila pentru o istorie a chiar acestui dispozitiv. Şi nici iilncipiu al unei mişcări menite să-l distrugă.

96

DREPT DE MOARTE Şl PUTERE ASUPRA VIEŢII

Multă vreme unul din privilegiile caracteristice ale puterii s: verane fusese dreptul de viaţă şi de moarte. Probabil că el deriva mod formal din vechea patria potestas ce dădea tatălui în famil romană dreptul de a „dispune" de viaţa copiilor săi ca şi de cea sclavilor; el le-o „dăduse", el putea să le-o ia. Dreptul de viaţă şi d? moarte, aşa cum este formulat la teoreticienii clasici, reprezintă formă deja considerabil atenuată. Nu se mai concepe ca el să 4 exercite de la suveran spre supuşi în mod absolut şi necondiţionn ci doar în cazurile când suveranul s-ar afla ameninţat în însăşi exi tenţa sa: un fel de drept la replică. Dacă îl ameninţă inamici dl afară, care vor să-l răstoarne ori să-i conteste drepturile, atunci Doate să poarte război în mod legitim şi să le ceară supuşilor săi al a parte la apărarea statului; fără „a-şi propune în mod dire noartea lor", îi este îngăduit să le „expună viaţa"; în acest sens îxercita asupra lor un drept „indirect" de viaţă şi de moarte (22). Dai facă unu! din supuşi se ridică asupra lui şi încalcă legea, atunci i joate exercita asupra vieţii acestuia o putere directă: drept pedeap ;ă, îl va ucide. Astfel înţeles, dreptul de viaţă şi de moarte nu ma

\ i

¡nn■H nn privilegiu absolut: el este condiţionat de apărarea suve- ■iim de propria-i supravieţuire. Trebuie să-l concepem aşa cum HH^ M llobbes, ca pe o transpunere operată în favoarea prinţului a lh < 1 Hm pe care fiecare l-ar deţine de la natură de a-şi apăra viaţa EH inului morţii altora? Ori trebuie să vedem în el un drept specific Ej «puni o dată cu formarea noii fiinţe juridice care este suveranul? Ih 1 >rlcum ar sta lucrurile, dreptul de viaţă şi de moarte, în formapi.....1« tna, relativă şi limitată, ca şi în vechea formă absolută, este|M....... disimetric. Suveranul nu-şi exercită dreptul asupra vieţii»>/>i I.k ind să acţioneze dreptul său de a ucide, ori suspendându-l;B...... manifestă puterea asupra vieţii decât prin moartea pe care||!« m măsură să o ceară. Dreptul ce se formulează ca „de viaţă şi■§....u te" este de fapt drept de a face să moară ori de a lăsa săţfA i * i La urma urmei, el era simbolizat de paloş. Şi poate că■ţ.......;a raportăm această formă juridică la un tip istoric de socie-HB HI care puterea se exercită în esenţă ca instanţă de prelevare, H I U I mecanism de sustragere, drept de însuşire a unei părţi de boii«", «Ic extorcare de produse, de bunuri, de servicii, de muncă ori §■ ti uige, impuse supuşilor. Puterea era, în toate acestea, mai pre- ittft i" orice, drept de a lua: să ia din lucruri, să ia din timp, să ia IM|MIII şi, în cele din urmă, drept de

\ i

a lua viaţa; culminând deci în pil iilul de a pune stăpânire pe ea pentru a o suprima.

Dar Occidentul a cunoscut începând cu perioada clasică o Ni»»" prefacere în cadrul mecanismelor de putere. „Prelevarea" tinde IM nu mai fie în cadrul acestora forma principală, ci doar un element liiniu> altele, având drept funcţie incitarea, consolidarea, controlul, i'i|n.ivegherea, amplificarea şi organizarea forţelor pe care le su- Imin o putere menită să producă forţe, să le sporească ori să le (Hiiiuieze mai degrabă decât să le închidă calea, să le supună ori să N- distrugă. Din acel moment dreptul de moarte va tinde să se depla- H o r i cel puţin să se sprijine pe exigenţele unei puteri ce guver- flPM/a viaţa şi să se supună acestor exigenţe. Această moarte, care §> întemeia pe dreptul suveranului de a se apăra ori de a fi apărat, I- u constitui ca un revers al dreptului pe care un corp social îl are in I asigura viaţa, de a o menţine şi de a o dezvolta. Şi totuşi nici- • i iia războaiele nu au fost mai sângeroase decât începând cu se- "lul al 19-lea şi chiar, păstrând toate proporţiile, niciodată până «lunci regimurile nu au supus propriile populaţii unor asemenea hoio- iMiu ituri. Dar această formidabilă putere de moarte - şi poate că im mai ea îi dă o parte din forţa şi cinismul cu care şi-a împins atât

___r,Uhl»in auum ua iiiriu un rei deplement al unei puteri care se exercit: in mod pozitiv asupra vifl care se străduieşte să o administreze, să-i dea valoare, să o^H tiplice, să exercite asupra ei controale precise şi regularizăl'^H ansamblu. Războaiele nu se mai poartă în numele suveranului ofl trebuie apărat, ci în numele existenţei tuturor; populaţii

\ i

întregi -w puse să se omoare între ele în numele necesităţii lor de a trăi. Mrn erele au devenit vitale.

Prezentându-se drept răspunzătoare pentru viaţă şi poilH supravieţuire, pentru trupuri şi persistenţa rasei, atâtea regimuilB putut să poarte atâtea războaie, făcând să se masacreze at|H oameni. Şi datorită unei răsturnări ce permite să se închidă cor® cu cât tehnologia a conferit războaielor mai multă forţă de distruţ» atotocuprinzătoare, Cu atât mai mult, de fapt, decizia care pornoB războaiele şi cea care vine să le pună capăt se subordonează rfl cu seamă problemei supravieţuirii. Situaţia impusă de armamenB atomic este rezultatul, astăzi, al acestui proces: puterea de a expuH o populaţie morţii generale este reversul puterii ce garantează ufl alte populaţii menţinerea ei în viaţă. Principiul: să poţi ucide penH a putea trăi, pe care se baza tactica luptelor, a devenit principiu (j| strategie între state; dar existenţa aflată în discuţie nu mai este de ordin juridic, a suveranităţii, ci aceea, biologică, a unei popul;i|l Dacă genocidul este într-adevăr visul puterilor moderne, aceasta S înseamnă o reactivare a vechiului drept de a ucide; înseamnă ■ puterea se situează şi se exercită la nivelul vieţii, al speciei, al raţl şi al fenomenelor masive de populaţie.

Aş fi putut să iau, la un alt nivel, exemplul pedepsei nfl moartea. Ea a fost multă vreme, alături de război, cealaltă formâ| dreptului paloşului; pedeapsa cu moartea constituia răspunsul suvB ranului adresat celor ce-i atacau voinţa, legea, persoana. Cei cal mor pe eşafod au devenit din ce în ce mai rari în raport cu cei caB cad în războaie. Dar aceleaşi motive explică de ce ultimii au devei® din ce în ce mai numeroşi, iar primii tot mai rari. Din momentul fl care puterea şi-a atribuit funcţia de a \ i

administra viaţa, nu naşteri unor sentimente umanitare, ci raţiunea de a fi a puterii şi logica exell citării sale au făcut să fie tot mai dificilă aplicarea pedepsei ci moartea. Cum ar putea o putere să-şi exercite, pedepsind ol moartea, cele mai înalte prerogative ale sale, dacă rolul său funda« mental este acela de a asigura, de a susţine, de a consolida, de I multiplica viaţa şi de a o ordona? Pentru o astfel de putere execuţii! capitală este în acelaşi timp limită, scandal şi contradicţie. De aifl

■■I Mpilll ca ea nu a puiui II ineii|iriuui ueuai nivui/anuu-oc mai■H ............NU ' ,i 11 K )/ il, i h m <;i in un; nuli ii I,I irigibilit >ion a, precum şiH|riiiiârca societăţii, decât enormitatea crimei în sine. Sunt ucişi

1(1 Isgitim cei care constituie pentru ceilalţi un fel de pericol biologic. .11 putea spune că vechiului drept de a face să moară

ori |l Ift't.i :,ă trăiască i s-a substituit puterea de a face să trăiască

■Hi* " nîspinge în moarte. Poate că aşa se explică această dis- rnliii ' i morţii ce marchează căderea recentă în desuetudine a lor ce o însoţeau.

fV (irija deosebită ce se acordă evitării morţii e legată de faptul ■ (Iutile de putere nu au încetat să se îndepărteze de ea mai

■ iiM docât de apariţia unei noi nelinişti care ar face-o insuporta- Rm.iotăţii noastre. O dată cu trecerea dintr-o lume în alta,■ mprezenta substituirea unei suveranităţi terestre cu o

alta, ii ii ii ii puternică; fastul care o înconjura făcea parte dintr-un cere-■M il politic. Puterea ia acum în stăpânire viaţa, şi o face de-a U|I>I întregii desfăşurări a acesteia; iar moartea devine \ i

momentul M B■ .ipa puterii; devine punctul cel rnai „tainic" al existenţei, cel ^■,1'iivat". Nu trebuie să ne mirăm de faptul că sinuciderea - con- ^Pl 'i i altădată o crimă, deoarece era o modalitate de uzurpare a ■|i n de moarte pe care suveranul - cel de aici ori cel din lumea I'IIIH olo - şi numai el, avea căderea de a-l exercita - devenise în IMIII -.ocolului al 19-lea unul din primele comportamente ce intrau ■ iJiMipul analizei sociologice; sinuciderea făcea să apară la fron- kji i în interstiţiile puterii ce se exercita asupra vieţii dreptul ■Ivi'in.il şi privat de a muri. Această îndârjire de a muri, atât de ■un. i totuşi atât de normală, atât de constantă în manifestările nt.it de puţin explicabilă totuşi prin particularităţi ori accidente H/idii.ile, a fost una din primele ocazii de uimire într-o societate în ■t initerea îşi atribuise sarcina de a administra viaţa.

în mod concret, această putere asupra vieţii s-a dezvoltat Bi<|und cu secolul al 17-lea în două forme principale: ele nu sunt Mistice, constituind mai curând doi poli de dezvoltare legaţi ■iii un întreg mănunchi intermediar de relaţii. Unul din poli - primul, l|i|ie, care s-a format - a fost centrai pe trup considerat ca ma- ■)ii linşarea acestuia, potenţializarea aptitudinilor sale, extorcarea ■ilniiii sale, creşterea în paralel a utilităţii şi a docilităţii sale, inte- |IH I lui în sisteme de control eficace şi economice, toate acestea |u In'.t asigurate prin proceduri de putere care caracterizează disci- lllM«lo: se constituie o anatomo-politică a trupului uman. Al

, .o jumaiatea ani wgi ni cu pe trupul-specie, pe trupul străbătui il«l nica viului şi slujind drept suport proceselor biologice: piolili naşterile şi

\ i

mortalitatea, nivelul de sănătate, durata vieţii. înot tea cu toate condiţiile ce pot să o facă să varieze; luam. seamă are loc în cadrul unei întregi serii de intervenţii şi do < QH

regulatoare: o bio-politică a populaţiei. Disciplinele corpului glementările de populaţie constituie cei doi poli în jurul cain desfăşurat organizarea puterii asupra vieţii. Crearea în cursul pa dei clasice a acestei mari tehnologii cu dublă faţă - anatomici || logică, acţionând asupra individului şi asupra speciei, îndreptai™ performanţele trupului, dar privind deopotrivă către proceseln caracterizează o putere a cărei funcţie supremă poate ca m este aceea de a ucide, ci aceea de a pătrunde viaţa de la un | la celălalt.

Străvechea putere a morţii în care era simbolizată puM suverană este acum acoperită cu grijă de administrarea corpuiltl de guvernarea calculată a vieţii. Se asistă la o dezvoltare rapull cursul perioadei clasice a diverselor discipline - în şcoli, în cologll cazărmi şi ateliere; apar, de asemenea, în câmpul practicilor pol şi în cadrul observaţiilor de ordin economic, problemele natalii ale longevităţii şi ale sănătăţii publice, ale condiţiilor de locuit şl migraţiei; o explozie deci de tehnici numeroase şi diverse destlnf să aservească trupurile şi să realizeze controlul asupra populaţii Se deschide astfel era unei „bio-puteri". Cele două direcţii în caro i se dezvoltă apar, clar delimitate, încă în secolul al 19-lea. în ca{ ce priveşte disciplina, avem instituţii precum armata ori şcoala; av* reflecţii asupra tacticii, asupra învăţării, a educaţiei, a ordinii sociali ele merg de la analizele pur militare ale mareşalului de

\ i

Saxa la rev riile politice ale lui Guibert ori Servan. în ceea ce priveşte reguli zările de populaţie, apar demografia şi estimarea raportului între r^ surse şi locuitori, are loc transpunerea în scheme a bogăţiilor şi circulaţiei lor, a vieţilor şi a duratelor lor probabile; îi avem Quesnay,.pe Moheau şi pe Susmilch. Filosofia „ideologilor" ca teorii a ideii, a semnului, a genezei individuale a senzaţiilor, dar şi teorii a îmbinării sociale a intereselor, ideologia ca doctrină a învăţării, dî şi a contractului ori a constituirii reglementate a corpului social suntl poate, forme ale discursului abstract în care s-a încercat coordonarea acestor două tehnici de putere spre a alcătui din ele teoria generală.

iin ulorea lor se va face la nivelul unui discurs specu- |FMIM unor conexiuni concrete care vor constitui marea § MiiUnII in secolul al 19-lea: dispozitivul de sexualitate va

* « i onoxlunl - şi chiar una din cele mai puternice. miiimkm u lost, în chip neîndoielnic, un element indispen- ,,ih..H i npiialismului; acesta nu s-a putut consolida decât

controlate a trupurilor în aparatul de producţie şi it«M nun udaptări a fenomenelor de populaţie la procesele m

h ti t. .1 cerut şi ceva mai mult: a fost nevoie de creşti yiioiti >i a celorlalte, de consolidarea lor concomitent cu

■laiului do utilizare şi a docilităţii; a fost nevoie de metode m hum npllbile să amplifice forţele, aptitudinile, viaţa în gene- 4 § in Im o totuşi mai greu de supus; dacă

dezvoltarea ma- §i-iii• 'I" .tat ca instituţii de putere a asigurat menţinerea <|Iih .ir producţie, rudimentele de

anatomo- şi de bio-politică, m In mcolul al 18-lea ca

\ i

tehnici de putere prezente la toate na i <M|iuiui social şi utilizate de instituţii foarte diverse (familia ŞIH > - onla şi

poliţia, medicina individuală ori administrarea co- RE)|HI i nu acţionat la nivelul proceselor economice, al dezvol- «i forţelor care sunt în lucrare şi le susţin; ele au operat de • HMM i ( i factori de segregare şi de ierarhizare socială,

acţio- ■upi.i forţelor respective şi ale unora şi ale altora, garantând

.....Io dominare şi efecte de hegemonie; adaptarea acumulării

llillor In cea a capitalului, articularea creşterii grupurilor umane ft.ur.iunea forţelor de producţie şi repartiţia diferenţiată a probi MII dovenit posibile în parte datorită exercitării bio-puterii în i|tfl" Şi cu diversele sale proceduri. Apropierea corpului viu, Eft i lui în valoare şi administrarea distributivă a forţelor sale au ffnii iu acel moment indispensabile.

:ie ştie de câte ori a fost pusă problema rolului pe care l-a Kyi nvoa, în faza incipientă de formare a capitalismului, o morală 4tMiii< i. dar ceea ce s-a petrecut în secolul al 18-lea în anumite ţări . ij| i udent, şi care a fost pus în legătură cu dezvoltarea capitalis- H|j|III or,te un fenomen diferit şi poate că de o mai mare amploare i^i.ii noua morală ce părea să discrediteze trupul; n-a fost nimic mai i|m docât pătrunderea fenomenelor specifice vieţii speciei umane "Hlinea asigurată de cunoaştere şi de putere - în câmpul tehnicilor iilico. Nu pretindem că în momentul acela s-a produs primul con- i ii vieţii cu istoria. Dimpotrivă, presiunea biologicului asupra

\ i

islo- ului rămăsese timp de milenii extrem de puternică: epidemia şi

■senilei»« uunsmuiau ceie aoua tormo dramatice ale acestui I ce rămânea astfel aşezat sub semnul morţii; printr-un proces-o Iar, dezvoltarea economică şi în special agricolă din secolul al ui creşterea productivităţii, mult mai rapid decât creşterea demogm pe care ea o favoriza, au permis să se îndepărteze într-o oami măsură aceste ameninţări profunde: perioada marilor ravagii ( rate foamei şi ciumei - exceptând câteva răbufniri - s-a încl înainte de revoluţia franceză; moartea începe să nu mai hărţui direct viaţa. Dar în acelaşi timp dezvoltarea cunoştinţelor pr viaţa în general, ameliorarea tehnicilor agricole, observaţiile şi m rătorile privitoare la viaţa şi la supravieţuirea oamenilor contrilu ia amintita îndepărtare a ameninţărilor; o relativă luare în stăpj a vieţii înlătura unele din iminenţele morţii. în spaţiul de acţiune 4 câştigat, organizându-i şi amplificându-l, procedee de putere f cunoaştere iau în considerare procesele vieţii şi se străduiesc | controleze şi să le modifice. Omul occidental învaţă încetul cu I tul ce înseamnă o specie vie într-o lume vie, ce înseamnă să a trup, condiţii de existenţă, speranţe de viaţă, o sănătate individ şi colectivă, forţe ce se pot modifica şi un spaţiu unde ele pot partizate în mod optim. Pentru prima dată în istorie, probabil, b gicul se reflectă în politic; faptul de a vieţui nu mai constituie profunzime inaccesibilă ce nu iese la iveală decât din când în c supusă hazardului morţii şi a fatalităţii sale; biologicul trece părţi câmpul de control al cunoaşterii şi de intervenţie a puterii aceasta din urmă nu va mai avea de a face doar cu subiecţi drept asupra cărora ultimul mod de a acţiona

\ i

este moartea, c fiinţe vii, iar acţiunea pe care o va putea exercita asupra lor va tr să se plaseze la nivelul vieţii însăşi; luarea în seamă a vieţii de a putere, în mai mare măsură decât ameninţarea vieţii cu moar este cea care îi permite puterii accesul până la trup. Dacă pu numi „bio-istorie" presiunile prin care dinamica vieţii şi proce istorice interferează unele cu altele, ar trebui să vorbim „bio-politică" pentru a desemna ceea ce face să intre viaţa şi canismeie sale în domeniul calculelor explicite şi face din p rea-cunoaştere un agent de transformare a vieţii umane; asta nu seamnă că viaţa ar fi fost în mod atotcuprinzător integrată în tehl care o domină şi o guvernează; ea le scapă fără încetare. Din de lumea occidentală foametea există, la o scară mai mare da oricând; iar riscurile biologice la care este expusă specia sunt pq mai mari, şi în orice caz mai grave, decât înainte de naşterea mi ■ţji' i Dar ceea ce ani puiea numi „praful rnoaerriiiapi uiuiuyn.-c I nocietâţi se situează în momentul în care specia intră ca un ■ut de risc în propriile ei strategii politice. Timp de milenii omul îmi', ceea ce el era pentru Aristotel: un animal viu şi, în plus, Hji de o existenţă politică; omul modern este un animal în a cărui ■im viata sa ca fiinţă vie este pusă în discuţie.

I (Această prefacere a avut urmări considerabile. E inutil să in- ■Rl ni< i asupra rupturii ce s-a produs atunci in regimul discursului Bile i asupra modului în care dubla problematică a vieţii şi a Iii i străbătut şi a redistribuit ordinea existentă în epistema dalbii .1 problema omului a fost pusă în specificitatea sa de fiinţă Hm .pecificitatea sa în raport cu fiinţele vii, motivul trebuie ■t iu noul tip de raport dintre istorie şi viaţă: în această

\ i

dublă ■f i vieţii, care o aşază concomitent în afara istoriei, ca limită l«|i< A a acesteia, şi în interiorul istoricităţii umane, pătrunsă de ■fi" oi de cunoaştere şi de putere. Este de asemenea de prisos H|'.(.im pe proliferarea tehnologiilor politice care, pornind de aici, piiu.i trupul, sănătatea, modalităţile de hrană şi de a locui, con- p i. viaţă, spaţiul întreg al existenţei.

i 1 altă consecinţă a acestei dezvoltări a bio-puterii este Ba uiţa crescândă ce o capătă acţiunea normei în dauna siste- H luridic al legii. Legea nu poate să nu fie înarmată, iar arma ei ■wcelenţă este moartea; celor ce o încalcă ea le răspunde, cel ■I I II titlu de ultimă resursă, prin această ameninţare absolută. P><i i.e referă întotdeauna la spada justiţiei. Dar o putere care are ■ op să se preocupe de viaţă va avea nevoie de mecanisme Iii111*1, regulatoare şi corective. Nu mai este vorba de a face să lim.-i' moartea în sfera suveranităţii, ci să se distribuie ceea ce ■V i într-un domeniu de valoare şi de utilitate. O astfel de putere Bj| :;a califice, să măsoare, să aprecieze, să ierarhizeze, mai ■iul decât să se manifeste în strălucirea ei ucigaşă; ea nu trebuie <ve linia ce îi separă pe supuşii obedienţi de inamicii suve- llin ea operează distribuţii în jurul normei. Nu vreau să spun că In ar estompa ori că instituţiile de justiţie ar tinde să dispară; I Inţiea funcţionează tot mai mult ca normă; că instituţia juridică piin jrează tot mai mult într-un continuum de aparate (medicale, Îmi liative etc.) ale căror funcţii sunt în primul rând regulatoare. Hlntate normalizatoare este efectul istoric al unei tehnologii de f}"> ' entrată pe viaţă. în raport cu societăţile pe care le-am cu- |i i până în secolul al 18-lea, noi am intrat într-o fază de regre- biuno a dimensiunii juridice; constituţiile sciise in lumea întreagă

\ i

da revoluţia franceză încoace, codurile redactate şi remaniate, o întro activitate legislativă permanentă şi zgomotoasă nu trebuie să cree/o I zii: ele sunt doar forme ce fac acceptabilă o putere normalizatoam

împotriva acestei puteri, încă recentă în secolul al 19 lui forţele care rezistă s-au sprijinit tocmai pe ceea ce puterea infilli^i ză - adică pe viaţă şi pe om ca fiinţă vie. începând cu secolul trodl marile lupte ce pun în discuţie sistemul general al puterii nu so flfl fac sub semnul unei reîntoarceri la vechile drepturi, ori în funcţiol visul milenar al unui ciclu al timpurilor ori al unei vârste de aur |l mai e aşteptat împăratul săracilor, nici împărăţia ultimelor zile, şi m măcar restabilirea unor justiţii închipuite ca ancestrale; ceea ce ofl revendicat şi serveşte drept obiectiv este viaţa, înţeleasă ca ansM blu de nevoi fundamentale, ca esenţă concretă a omului; realizari virtualităţilor sale, plenitudine a posibilului. Puţin contează dacă efl vorba ori nu de utopie; avem aici un domeniu foarte real de lupii viaţa ca obiect politic a fost luată oarecum în sensul propriu al n vântului şi întoarsă împotriva sistemului care se străduieşte sil controleze? Mai mult decât dreptul, viaţa a fost pusă în joc în cadfţj luptelor politice, chiar dacă acestea se formulează prin afirmaţii f drept. „Dreptul" la viaţă, la trup, la sănătate, la fericire, la împlinird nevoilor, dreptul de a regăsi, dincolo de toate oprimările şi de toa| „alienările", ceea ce suntem şi ceea ce putem fi, acest „drept" al de neînţeles pentru sistemul juridic clasic a fost replica politica w s-a dat tuturor acestor noi proceduri de putere care, la rândul lor, f| fac nici ele parte din dreptul tradiţional al suveranităţii.

\ i

Pe acest fundal se poate înţelege importanţa luată de sex o<{ obiect al înfruntărilor politice: el este elementul conector dintre dou| axe de-a lungul cărora s-a dezvoltat o întreagă tehnologie politică jj vieţii. Pe de altă parte el este obiect al disciplinelor corpului: dresări, intensificare şi distribuire a forţelor, adaptare şi economie a energiilofj Pe de altă parte, el este un element al regularizării populaţiilor prii) toate efectele globale pe care le induce. El se înscrie simultan pn două registre; prilejuieşte supravegheri infinitezimale, controale efea tuate clipă de clipă, organizări ale spaţiului operate cu o extremi meticulozitate, nesfârşite examene medicale sau psihologice, o în treagă micro-putere exercitată asupra trupului; dar prilejuieşte şi ml suri masive, estimări statistice, intervenţii vizând întreg corpul socii

fá trupului şi spre viaţa speciei. E folosit drept matrice a disci- mlor şi principiu regularizator. lată de ce, în secolul al 19-lea, se- lllluloa e urmărită până în pânzele albe ale existenţelor, este hăi- Ifl in comportamente, hărţuită în visuri, suspectată în spatele Im mai mărunte nebunii; e urmărită până şi în primii ani ai copi- mi dovine cifru al individualităţii, cheia ce permite ca aceasta să impusă unui dresaj. Dar o vedem de asemenea devenind temă a in operaţii politice, a unor intervenţii economice (prin stimuli ori ifi» In calea procreării) ori a unor campanii ideologice de mora- Ir» ori de responsabilizare: e pusă în valoare ca indicator al forţei tl -societăţi, revelator pentru aceasta nu numai al energiei politice, H fl al vigorii biologice. între un pol şi celălalt al acestei tehnologii Aliniază o întreagă serie de tactici diverse care combină în pro- n|ii

\ i

diferite obiectivul vizând disciplina corpului şi cel al regularizării Ipiilnţiei.

De aici importanţa celor patru linii de atac de-a lungul cărora înaintat în ultimele două secole politica sexului. Fiecare din ele a si un mod de a împăca tehnicile disciplinare cu procedeele regula- Inliure. Primele două s-au bazat pe exigenţele de regularizare - pe ■Irtagă tematică a speciei, a descendenţei, a sănătăţii colective - ulm a obţine efecte la nivelul disciplinei; sexualizarea copilului s-a ui :;ub forma unei campanii pentru sănătatea rasei (sexualitatea

m oce a fost prezentată din secolul al 18-lea până la sfârşitul se- Îiiliii al 19-lea ca o ameninţare epidemică ce riscă să

compromităimpotrivă sănătatea viitoare a adulţilor ca şi viitorul societăţii şi al Ifoyii specii); isterizarea femeilor, care a adus cu sine o

medica-Î. . .minuţioasă a trupului şi a sexului lor, a fost făcută în numeleSpunderilor pe care femeile le-ar avea faţă de sănătatea copiilor, |A do trăinicia instituţiilor familiale şi faţă de salvarea societăţii. în Himniul controlului naşterilor şi al psihiatrizării perversiunilor a acum! raportul invers: intervenţia era aici de natură regularizatoare, _ti IM trebuia să se bizuie pe exigenţa disciplinelor şi a dresajelor jlviduale. în mod general, la îmbinarea dintre „trup" şi „populaţie", Mul devine o ţintă pentru o putere ce se organizează mai degrabă ti jurul administrării vieţii decât a ameninţării cu moartea.

Sângele a rămas vreme îndelungată un element important

\ i

i mecanismele puterii, în manifestările şi în. ritualurile sale. Pentru societate în care sunt preponderente sistemele de alianţă, forma Dllllcă a suveranului, diferenţierea pe ordine şi

în caste, valoareaI

_____ CJJIUEMINE, VIOIOH

iau moartea iminentă, sângele constitui.: una din valorile fundai« tale; preţul său depinde în egală marina do rolui rau înriiumnB (puterea de a vărsa sângele), de funcţionarea sa în domeniul |H nelor (a avea un anumit sânge, a li de acelaşi sânge, a accepta ■ rişti sângele), ca şi de precaritatea sa (uşor de răspândit, :.ul secătuirii, mereu gata să se amestece, lesne supus corupH Societate de sânge - era să zic de „sangvinitate": slăvire a războH şi teamă de foamete, triumf al morţii, suveran cu spadă, cald suplicii, puterea vorbeşte prin glasul sângelui; acesta e o realii® cu funcţie simbolică. Noi, în schimb, ne găsim într-o societatl „sexului" ori, mai bine spus, funcţionând în virtutea „sexualitH mecanismele puterii se adresează trupului, vieţii, tuturor celot cfl fac să prolifereze şi îi consolidează specia, vigoarea, putinţa dl domina, ori aptitudinea de a fi utilizată. Sănătate, progenitura, ml viitor ai speciei, vitalitate a corpului sociai - puterea vorbeşte deujB sexualitate adresându-se sexualităţii; aceasta nu este semn« simbol: este obiect şi ţintă. Si ceea ce îi conferă importanţa® insistenţă este mai puţin raritatea ori precaritatea, cât insistenţa fl| prezenţa ei insidioasă, făptui că ea este pretutindeni în acelaşi Iuti întărâtată şi temută. Puterea îi dă contur, o provoacă şi se servo« de ea ca de sensul proliferant ce trebuie necontenit ţinut sub col trol pentru a nu-i scăpa; ea este un efect cu valoare de sens. li vreau să spun că o substituire a sângelui de către sex rezumă doi ea \ i

transformările ce marchează pragul modernităţii noastre. Eu il încerc să dau expresie sufletului a două civilizaţii, ori principiului J ganizator a două forme culturale; caut motivele pentru care sexu;« tatea, departe de a fi fost reprimată în societatea noastră, este, diiţj potrivă, necontenit provocată. Noile proceduri ale puterii elaboratei perioada clasică şi aplicate în secolul al 19-lea sunt cele care I determinat ca societăţile noastre să treacă de la o simbolică a sân gelui la o analitică a sexualităţii; căci dacă există ceva ce este d partea legii, a morţii, a transgresării, a simbolicii şi a suveranita|l| acesta este sângele; cât priveşte sexualitatea, ea este mai degrab de partea normei, a cunoaşterii, a vieţii, a disciplinelor şi a regularizărilu Sade şi primii eugenişti sunt contemporanii acestei treceri dl la „sangvinitate" la „sexualitate". Dar în vreme ce primele vise di perfecţionare a speciei împing problema sângelui într-o administran foarte siinică a sexului (arta de a determina căsătoriile bune, de i provoca fecundităţile dorite, de a asigura sănătatea şi longevitate

I;, III VIOMIC V^D I IUUO IUCC ».IC: III.-JCI III IUC O CI 91CUI YA POI II^U"

jlli• .mstocratice ale sângelui (spre a nu reţine decât efectele Mobile ale sexului). Sade introduce analiza exhaustivă a sexului

pi Miiisme exasperate ale vechii puberi de suveranitate şi sub ve- |ifo:;tigii menţinute în întregime de către sânge; acesta

curge il pmcursul plăcerii - sângele supliciului şi al puterii absolute, jnii■ (.astei care se respectă în sine, dar care este

totuşi făcut 11»(j. 1 in ritualurile supreme ale paricidului şi ale incestului, sân- 11< >1 lorului răspândit la discreţie, deoarece

cel care curge în vi- nnlei nu este demn nici măcar să fie numit.

\ i

Sexul la Sade este noimă, fără o regulă intrinsecă ce ar putea să se formuleze mm.i ci. la propria-i natură; dar el este supus

legii nelimitate a »i 1 >i 11 ri care, la rândul său, nu-şi cunoaşte decât propria-i lege; •« BU întâmplă să se impună prin joc

ordinea progresiunilor cu Disciplinate în zile succesive, acest exerciţiu o împinge să nu |i lin decât locul pur al ünei

suveranităţi unice şi nude: drept ||iiii.it al monstruozităţii atotputernice. Sângele a resorbit sexul.

In realitate nu contează dacă analitica sexualităţii şi simbo- Nliniiijelui ţin la origine de două regimuri de putere diferite; ele nu M) luncedat (şi nici cele două regimuri nu s-au succedat) fără supuneri, interacţiuni ori ecouri. în diferite chipuri preocuparea Mini .ânge şi lege a obsedat de mai bine de două secole adminis- llmt sexualităţii. Două din aceste două interferenţe sunt remarca- nnn din pricina importanţei sale istorice, cealaltă din cauza pro-. . .lor teoretice pe care le ridică. S-a ajuns, încă din a doua jumă-,1 secolului al 19-lea, ca tematica sângelui să fie folosită spre a

Mü"ia şi a susţine cu întreaga greutate pe care i-o conferea istoria li! do putere politică ce se exercita prin intermediul

dispozitivelor sexualitate. Rasismul se formează în acest moment (rasismul în 111,1 sa modernă, de stat, biologizantă); o întreagă politică a po- IllArli. a familiei, a căsătoriei, a educaţiei,

a ierarhizării sociale, a fmiotăţii, precum şi o lungă serie de intervenţii permanente la ni- pilnl liupului, al comportamentelor,

al natalităţii, al vieţii cotidiene au fliuil atunci aspect particular şi justificare ponind de la preocuparea HI. a de a se proteja

\ i

puritatea sângelui şi de a face să triumfe rasa. i i i'.mul a fost probabil combinaţia cea mai ingenuă şi cea mai şi- | şireată

pentru că ingenuă - dintre fantasmele sângelui şi pa- (piimele unei puteri disciplinare. O ordonare eugenetică a societăţii, 1

eea ce putea ea să conţină ca extindere şi amplificare a micro- iiilniilor, sub acoperirea unei etatizări nelimitate, însoţea

exaltarea________ 9, i iotul ut) n se supune pe sine unui sfi

total. Şi istoria a vrut ca politica hitleristă sa fi rămas o practică dei în vreme ce mitul se transforma în cel mai mare masacru (ii oamenii, cel puţin până acum, pot să-şi aducă aminte.

La extrema opusă se poate urmări, tot de la sfârşiţii colului al 19-lea, efortul teoretic de a înscrie tematica sexualii sistemul legii, al ordinii simbolice şi al suveranităţii. îi revine | nalizei - ori cel puţin acelei părţi din ea care a putut să fie co la extrem - onoarea politică de a fi suspectat - şi aceasta înc naşterea sa (adică de la ruperea sa de neuro-psihiatria degen cenţei) - ceea ce putea fi în mod ireparabil proliferant în acel canisme ale puterii ce pretindeau să controleze şi să adiminr sexualitatea cotidiană: de aici efortul freudian (probabil ca rea marea ascensiune a rasismului căreia îi era contemporan) de ca principiu sexualităţii legea - legea alianţei, a consangvinităţii zise, a Tatălui-Suveran, pe scurt de a pune în jurul dorinţei v ordine a puterii. Acestui fapt îi datorează psihanaliza de a fi fo* esenţa ei şi cunoscând doar câteva excepţii - în opoziţie practi fascismul. Dar această poziţie a psihanalizei a fost legată conjunctură istorică precisă. Şi nimic nu poate să împiedice ca ginarea ordinii sexualităţii în funcţie de instanţa legii, a morţii, a

\ i

gelui şi a suveranităţii - oricare ar fi referirile la Sade şi la Bat oricare ar fi garanţiile de „subversiune" care li se cer - să fie la urmei o „retro-versiune" istorică. Trebuie să gândim dispoz'tiv sexualitate pornind de la tehnicile de putere care îi sunt contemp

Mi se va spune că aceasta ar însemna să cădem într-u toricism mai degrabă prematur decât radical; să evităm, în fo unor fenomene, variabile poate, dar fragile, secundare şi, la urmei, superficiale, existenţa din punct de vedere biologic soli funcţiilor sexuale; ar însemna să vorbim despre sexualitate ca şi sexul nu ar exista. Şi aţi fi în drept să-mi obiectaţi: „Pretinde analizaţi în amănunţime procesele prin care au fost sexualizate ti femeii, viaţa copiilor, raporturile familiale şi o întreagă reţea cui zătoare de relaţii sociale. Vreţi să descrieţi această mare ascensi a preocupării faţă de sex începută în secolul al 18-lea şi îndârj crescândă cu care suspectăm în toate prezenţa sexului; să admi totuşi şi să presupunem că mecanismele de putere au fost efe

\ i

prima. Dar iată că aţi rămas foarte aproape de ceea ce, pro- iţl vrut să vă demarcaţi; în fond ne prezentaţi fenomene de n\o, de înrădăcinare, de fixare a sexualităţii; încercaţi să ne .n vedem ceea ce s-ar putea numi organizarea „zonelor erogene" ml social; s-ar putea ca dumneavoastră să nu fi făcut altceva Iranspuneţi la scara unor procese difuze nişte mecanisme n psihanaliza le reperase cu precizie la nivelul individului. Dar II|I ceea ce a putut să constituie baza de ia care această sene a putut să se opereze şi pe care psihanaliza în schimb nu NI şi

anume sexul. înainte de Freud se căuta să se localizeze Iii.itea în chip cât mai precis: în sex, în funcţiile sale de repro- • în focarele sale anatomice imediate; ea se referea la un funii biologic minim - organ, instinct, finalitate. în ce vă priveşte, laţi în poziţie simetrică şi inversă: nu v-au rămas decât efecte do bază; nişte ramificaţii fără rădăcini, o sexualitate lipsită de i aţi ajuns iarăşi la castrare".

!Cu privire la aceasta se pot pune două întrebări. Prima: ana-

ixualităţii ca „dispozitiv politic" implică oare în mod necesar moa corpului, a anatomiei, a biologicului, a funcţionalului? La I.I întrebare cred că se poate răspunde negativ. în orice caz, I prezentei cercetări este tocmai de a arăta în ce mod anume ilivele de putere se articulează direct pe trup - pe trupuri, pe pe procese fiziologice, pe senzaţii şi pe plăceri; departe de a Irupul să fie eludat, este vorba, dimpotrivă, să-l facem să iasă ila într-o analiză în care elementul biologic şi cel istoric nu s-ar la unul celuilalt, precum în evoluţionismul vechilor sociologi, ci ilanţui într-o complexitate crescândă, pe măsură ce se dez- i tehnologiile moderne de putere care iau viaţa drept ţintă. Deci

u o istorie a mentalităţilor", ce ar ţine seama de corpuri doar în n)0|ic de modul în care au fost percepute şi li s-a dat sens şi va-lute. ci „istorie a corpurilor" şi a modului în care a fost considerat

■9« ce este în ele lucrul cel mai material, cel mai viu.E

A doua întrebare, distinctă de prima: această materialitate la Irtie ne referim nu este ea oare cea a sexului, şi nu este paradoxal In /roi să faci o istorie a sexualităţii la nivelul trupurilor fără să fie IĂIIIŞI de puţin vorba de sex? La urma urmei puterea ce se exercită Klir sexualităţii nu se adresează ea, în mod specific, acestui ele- Mni al realului care este „sexul" - sexul în general? Că sexualitatea In nste, în raport cu puterea, o dimensiune externă, căreia, ea,

113

i.i sexualităţii

______ ..„WUMiaio «I repro/IM.„WW.U. NI JUIUI caruia ea îşi distribuie efectele? în realitate todifl aceasta idee a sexului nu poate fi acceptată fără o examinare. „Sol este, el, în realitate, punctul de înrădăcinare care suportă manife:.iflil „sexualităţii", ori este o idee complexă, istoriceşte formată în ini] riorul unui dispozitiv de sexualitate? S-ar putea arăta, în orice oW cum s-a format această idee „a sexului" în diferitele strategii alo |*j terii şi ce rol definit a jucat ea în cadrul acestora.

Pe toată întinderea marilor linii de-a lungul cărora s-a dfl voltat dispozitivul de sexualitate începând cu secolul al 19-lea ■ vede

cum se elaborează acea idee că există altceva decât trupi» organe, localizări somatice, funcţii, sisteme anatomo-fiziologice,

sen/«|i plăceri; ceva de altă natură şi în plus; ceva ce îşi are proprieta|ili| intrinsece şi propriile sale legi: „sexul". Astfel, în

procesul isteri/M 'emeii, „sexul" a fost definit în trei moduri: ca ceea ce aparţino £ :omun bărbatului şi femeii; dar şi ca ceea ce îi aparţine prin excelonffl >ărbatului şi deci îi lipseşte femeii - dar şi

ca ceea ce constituie, W loar, trupul femeii, subordonându-l pe de-a întregul funcţiilor de f#| »roducere şi perturbându-l

neîncetat tocmai prin efectele ace9ii jncţii; isteria este interpretată, în cadrul acestei strategii, ca o acţiun» sexului, în

măsura în care el este „unul" şi „celălalt", întreg şi pari» rincipiu şi lipsă. în sexualitatea copilăriei, ideea se elaborează peni ind de

la un sex care este prezent (în virtutea anatomiei), dar |l bsent (din punct de vedere al fiziologiei), prezent totuşi dacă i i|

Dnsideră activitatea, dar deficient dacă ne referim la finalitatea na a reproducere; sau, dacă vreţi, actual prin manifestările sale, dm îcuns în ceea ce priveşte efectele sale, care nu vor apărea în

toalâ avitatea lor patologică decât mult mai târziu; iar la adult, dacă sexul ipilului mai este încă prezent, aceasta se face sub

forma unei cau ilităţi secrete care tinde să anuleze sexul adultului (una din dog 9le medicinei din secolele al 18-lea şi al

19-lea a fost presupunerea precocitatea sexului duce ulterior la sterilitate, neputinţă, frigl ate, incapacitate de a simţi plăcerea, la

anestezierea simţurilor), xualizându-se copilăria s-a creat ideea unui sex marcat de interac nea dintre prezenţă şi absenţă, dintre

ascuns şi vădit; masturba i şi efectele ce i se atribuiau ar dezvălui în mod privilegiat acesl canism. în psihiatrizarea

perversiunilor, sexul a fost legat de func- » biologice şi de un aparat anatomo-fiziologic care îi dă „sensul", că finalitatea sa;

dar el este raportat de asemenea la un instinct

mm VI"M'° K' LAL Y- •»■■«»—----------------- —-------------R- --------------

■bm.' 11xa, face sa fie cu putinţa apariţia comportamentelor per- i.icându-le totodată inteligibilă geneza; astfel „sexul" se defi- |ii<> ca o îmbinare de funcţie şi de instinct, de finalitate şi de sem- ŞMi">; sub această formă el se manifestă, mai evident decât ori- («.)«. altundeva, în acea perversiune - model, „fetişismul" care, cel yin do la 1877 încoace, a servit drept fir conducător analizei tuturor •i"iinlto deviaţii, căci în el se citea clar fixarea instinctului pe un pim i la modul aderenţei istorice şi al inadecvării biologice. în fine, INII Irul socializării comportamentelor procreatoare, „sexul" este §{« ii;, ca fiind prins între o lege de realitate (pentru care necesităţi liitnmice constituie forma imediată şi cea mai dură) şi o economie iţ i-i icere care încearcă necontenit să o evite ori să o ignore de-a Itiptiil; cea mai celebră din „fraude", „coitus interruptus", reprezintă MII iul în care instanţa realului sileşte să i se pună capăt plăcerii, «li plăcerea tot mai încearcă să iasă la iveală, în ciuda economiei i* < ilse de real. Se vede bine că dispozitivul de sexualitate este cel In diversele lui strategii, creează această idee a „sexului"; iar........ patru mari forme - a isteriei, a onanismului, a fetişismuluiI[|I i oitului întrerupt-îl face să apară ca fiind supus interacţiunii ihlit> întreg şi parte, jocului principiului şi al lipsei, al absenţei şi al [<(«/«nţei, al excesului şi al deficienţei, al funcţiei şi al instinctului, al nimIiiiiţii şi al sensului, al realului şi al plăcerii.

Astfel s-a format încetul cu încetul osatura unei întregi teorii gMiHiiaie a sexului.

Iar această teorie, astfel apărută, a exercitat în dispozitivul unxualitate un anumit număr de funcţii ce au făcut-o indispensa-bilii I rei din aceste funcţii au fost cu deosebire importante.

înainte de toate noţiunea de „sex" a permis să se regrupeze <"i< 'i unitate artificială elemente anatomice, funcţii biologice, comiţii t imente, senzaţii, plăceri, şi a permis funcţionarea acestei unităţi Ihlivn ca principiu cauzal, sens omniprezent, secret de descoperit pre- liiindoni; sexul a putut deci să funcţioneze ca semnificant unic şi ca »unificat universal. în plus, prezentându-se simultan ca anatomie şi ca itp i ca funcţie şi ca latenţă, ca instinct şi ca sens, el a putut indica in i de contact dintre o ştiinţă a sexualităţii umane şi ştiinţele biologice ti» inproducerii; astfel prima, fără a împrumuta nimic de la celelalte - Ei «xcepţia câtorva analogii incerte şi a câtorva concepte transplan- j|)i» a căpătat prin privilegiul

115

vecinătăţii o garanţie de cvasi-ştiinţi- lh iinte; dar tot prin această vecinătate unele din conţinuturile biolo- ,

UUi.iaiod umana, in sfârşit, noţiunea de sex a asigulrăsturnare fundamentală; ea a permis Să Inverseze repre/cnlim raporturilor dintre putere şi sexualitate şi să o determine pe acmw din urmă să apară nu atât în relaţia ei esenţială şi pozitivă cu pul rea, cât sub forma unei înrădăcinări într-o instanţă specifică şil ductibilă pe care puterea încearcă să o aservească; în acosi ideea „sexului" permite să se eludeze ceea ce constituie „putafl puterii; ea permite* să fie gândită doar ca lege şi ca interdicţie. Sfl I această instanţă care pare să ne domine şi acest secret ce ne an I ca fiind subiacent în tot ceea ce suntem, acest punct care ne lan nează prin forţa pe care o manifestă şi prin sensul pe care îl cunde, căruia îi cerem să ne dezvăluie ceea ce suntem şi să cil reze ceea ce ne defineşte, sexul nu este, probabil, decât un pun ideal, devenit necesar datorită dispozitivului de sexualitate şi funoţi nării sale. Nu trebuie să ne imaginăm o instanţă autonomă a sex h care ar produce în mod secundar efecte multiforme ale sexualii»! pe toată suprafaţa sa de contact cu puterea. Sexul este, dimpotilvl elementul cei mai speculativ, cel mai ideal, cel mai lăuntric totod® al unui dispozitiv de sexualitate pe care puterea îl organizea/ffl cadrul încrustării sale în trupuri, în materialitatea lor, în forţele li în energiile, senzaţiile şi plăcerile lor. Hj

S-ar putea adăuga că „sexul" mai exercită şi o altă funcţiol ie străbate şi le susţine pe primele. Rol de data asta mai degr« practic decât teoretic. într-adevăr, fiecare din noi trebuie să treJ prin sex, punct imaginar fixat de către dispozitivul de sexualital pentru a putea avea acces la propria-i inteligibilitate (deoarecol sexul, este deopotrivă elementul tăinuit şi principiul producător« sens), la totalitatea trupului său (pentru că este o parte reală şi aifl ninţată a acestuia), la identitatea sa (deoarece el îmbină forţa ni pulsiuni cu singularitatea unei istorii). Printr-o răsturnare care, pl babil, începuse de multă vreme să aibă loc în mod clandestin -im de pe vremea pastoralei creştine asupra ispitelor cărnii - noi am a|ii|3 acum să cerem cheia inteligibilităţii noastre de la ceea ce a fost <;<■ siderat. vreme de atâtea secole, drept o nebunie; să revendicăm plM tudinea noastră de la ceea ce a fost atâta vreme stigmat şi rana, 1 percepem identitatea noastră în ceea ce trecea drept o obscură prţ siune fără nume. De aici importanţa pe care noi i-o acordăm, teaili reverenţioasă cu care îl înconjurăm, grija ce o acordăm cunoaşUi sale. De aici faptul că el a devenit, de-a lungul secolelor, mai impfl( tant decât sufletul nostru, aproape mai important decât vit|(|

116

■ | i | l i C7 a iu i la f j iu i oa IUCIIU o i i iy j ino io lunm i iu j./cn u iu< uyui

|»/logat în comparaţie cu aceasta taină, atât de minuscula în 114 din noi, dar a cărei densitatea o face mai plină de gravitate nil oricare alta. Pactul faustian prin care dispozitivul de [nulitate a înscris în noi ispita este de acum acesta: să ne dăm ¡it noastră întreagă în schimbul sexului, în schimbul adevărului şi ivoiunităţii sexului. Preţul sexului îl întrece pe cel al morţii: în sensul «Iţi, care este strict istoric, se poate spune că sexul este străini astăzi de instinctul morţii. Când Occidentul, cu multă vreme în lA a descoperit dragostea, i-a atribuit un preţ destul de mare IMrii a face ca moartea să devină acceptabilă; astăzi sexul e cel | pretinde la această echivalare, cea mai înaltă dintre toate. Şi vînme ce dispozitivul de sexualitate permite tehnicilor de putere reze viaţa, punctul fictiv al sexului, pe care el însuşi l-a marii i ►orcită suficientă fascinaţie asupra fiecăruia din noi pentru a ţipla să ne intre în auz vaierul ameninţător al morţii.

Creând acest element imaginar care este „sexul", dispozitivul >'<ualitate a stârnit unul din principiile sale de funcţionare cele il tr.onţiale: dorinţa de sex, dorul de a-l avea, de a ajunge la el, n I descoperi, de a-l elibera, de a-l articula în discurs, de a-l for- iin i ,i adevăr. El a întemeiat „sexul" însuşi ca pe ceva dezirabil. tocmai această dezirabilitate a sexului înrădăcinează în fiecare din H iii'iunca de a-l cunoaşte, de a-i scoate la lumină legea şi puterea; »rtt.lă dezirabilitate este cea care ne face să credem că noi afir- HIM împotriva oricărei puteri drepturile sexului nostru, în vreme ce i tpt ea ne înlănţuie în dispozitivul de sexualitate care a făcut să ■ n din străfundul nostru un fel de miraj în care noi credem că recu- i.i .tom neagra strălucire a sexului.

„Totul este sex, spunea Kate în Şarpele cu pene, totul este )|n ' :at de frumos poate fi sexul atunci când omul îl păstrează pu- NB'i' şi sfânt - şi când el umple lumea. El este aidoma soarelui ce i| inundă, vă pătrunde cu lumina sa."

Nu este deci necesar să raportăm la instanţa sexului o istorie*»xualităţii, ci să arătăm în ce fel „sexul" este sub dependenţa lEni.a a sexualităţii. Să nu aşezăm sexul alături de real şi

sexualitatea ilAliiri de idei confuze şi de iluzii; sexualitatea este o figură istorică niru totul reală, cea care a suscitat ca element speculativ, necesar jjjni iionării sale, noţiunea de sex. Să nu credem că, dacă acceptăm, P punem nu puterii; dimpotrivă, nu facem decât să urmăm firul dis- |||iiivuiui general al sexualităţii. Noi trebuie să ne eliberăm de inii tn|a sexului dacă vrem să dăm valoare, în încleştarea în care ne

i

117

T_...,___., .11 .nuuipiiuixaiea loi

v. ... fjoaiuiniaiea lor de rezistenţă, printr o răsturnare tactică a diferi' telor mecanisme ale sexualităţii. împotriva dispozitivului de sexualitate punctul de sprijin pentru contraatac nu trebuie găsit în sexul-dorinţft ci în trupuri şi în plăceri.

„A existat atâta acţiune în trecut, spunea D. H. Lawrence • mai cu seamă acţiune sexuală, o repetiţie atât de monotonă şi d» obositoare, lipsită de orice dezvoltare paralelă în gândire şi în înţo legere... Problema noastră e acum să înţelegem sexualitatea. înţele gerea pe deplin conştientă a instinctului sexual este astăzi mai im portantă decât actul sexual".

Poate că într-o zi ne vom minuna. Vom înţelege cu greu cu o civilizaţie de altminteri atât de preocupată să dezvolte imense apa rate de producţie şi de distrugere a găsit timp şi răbdare să se in terogheze cu atâta anxietate asupra a tot ceea ce privea sexui; so va surâde probabil la amintirea faptului că oameni ca noi au crezut că există în acesta un adevăr cel puţin tot atât de preţios ca cel pe care îl ceruseră de la pământ, de la stele şi de la formele pure al gândirii; va surprinde îndârjirea de care am dat dovadă pentru a ne preface că smulgem din noaptea sa o sexualitate pe care tot ce ne privea - discursuri, obişnuinţe, instituţii, reglementări, sisteme de cunoaştere - o prezenta în plină lumină şi o relansa cu zgomot. Şi se va pune întrebarea de ce am vrut noi atât de mult să rupem legea tăcerii referitoare la ceeâ ce alcătuia cea mai zgomotoasă dintre preocupările noastre. Privind în urmă, zgomotul va putea să apară excesiv de mare; mult mai stranie însă va părea încăpăţânarea noastră de a descifra în toate acestea doar refuz de a vorbi şi ordin de a tăcea.

Vor sta cei de-atunci să se întrebe ce anume a putut să ne facă să fim atât de nesocotiţi; vor cerceta din ce pricini anume ne-am atribuit meritul de a fi acordat, primii, sexului - împotriva unei morale milenare - importanţa pe care spuneam că ar avea-o, şi cum am putut să ne ridicăm în slăvi pentru faptul că ne-am fi eliberat, în fine, în secolul al 20-lea, de o lungă şi grea epocă de represiune - cea a unui ascetism creştin prelungit, modificat, cu zgârcenie şi minuţie-utilizat de imperativele economiei burgheze. Şi acolo unde noi vedem azi storia unei cenzuri anevoie abolite, ei vor recunoaşte mai degrabă unga înaintare prin secole a unui dispozitiv complex menit să facă nă se vorbească despre sex,

118

să ne facă să aţintim asupra ¡ui întreaga noastră atenţie şi toată preocuparea, pentru a ajunge să credem în suveranitatea legii sale atunci când noi suntem, de fapt, supuşi mecanismelor de putere ale sexualităţii.

Vor râde la auzul reproşului de pansexualism adus o vreme lui Freud şi psihanalizei. Dar acei care le vor apărea a fi fost cuprinşi de orbire nu vor fi cei care l-au formulat cât cei care l-au dat de o parte cu o simplă fluturare a mâinii, ca şi cum el ar fi fost doar expresia unor vechi pudori. Pentru că, în fond, primii au fost surprinşi de un proces care, de fapt, începuse cu foarte multă vreme în urmă şi care, fără ca ei să fi prins de veste, îi împresurase deja din toate părţile; ei atribuiseră numai geniului rău al lui Freud ceea ce fusese pregătit de multă vreme; se înşelaseră asupra datei referitoare la crearea, în sânul societăţii noastre, a unui dispozitiv general de sexualitate. Pe când ceilalţi au căzut în greşeală în ceea ce privea natura procesului: ei au crezut că Freud i-ar fi redat, în fine, sexului, printr o subită răsturnare, partea ce i se cuvenea şi care atâta vreme îi fusese contestată; ei nu au văzut că geniul bun al Iui Freud îl aşezase într-unui din punctele decisive, marcate începând cu secolul al 18-lea de strategiile de cunoaştere şi de putere; şi că el relansa astfel, cu o admirabilă eficienţă, demnă de cei mai mari făuritori de spiritualitate şi directori de conştiinţe din perioada clasică, îndemnul secular de a ne strădui să cunoaştem sexul şi de a-l transpune în discurs. Sunt adesea evocate nenumăratele procedee prin care creştinismul străvechi ne-ar fi făcut să detestăm trupul; dar să ne gândim puţin la toate .acele şiretlicuri prin care, de mai multe secole, am fost determinaţi să iubim sexul; prin care a fost sădită în noi dorinţa de a-l cunoaşte şi s-a dat preţ ia tot ce se spunea despre el; prin care am fost îmboldiţi să folosim întreaga noastră capacitate pentru a-l surprinde şi am fost supuşi datoriei de a extrage din el adevărul; cu ajutoru! cărora am fost culpabilizaţi pentru faptul că îl ignorasem atâta vreme. Ele ar trebui, astăzi, să ne stârnească uimirea. Şi trebuie să rie gând»m că poate, într-o bună zi, într-o altă economie a trupurilor şi a plăcerilor, va fi greu de înţeles în ce chip şiretlicurile sexualităţii şi cele ale puterii care îi susţine dispozitivul au reuşit să ne supună acestei monarhii a sexului într-o asemenea măsură încât noi ne am consacrat sarcinii fără de sfârşit de a-i forţa taina, pentru a smulge de la ace. istă umbră mărturisirile cele mai adevărate.

Ironia acestui dispozitiv: el ne lasă să credem că în joc este eliberarea noastră. mk

119

NOTE

1. P. SEGNERI, L'instruction du pénitent, traduction, 1695, p. 301.2. A. DE LIGUORI, Pratique des confesseurs (trad. française, 1854), p.

140.3. P. SEGNERI, loc. cit., p. 301-302.4. Pastorala reformată a fixat şi ea, dar în mod mai discret, reguli de trans-

punere în discurs a sexului.5. A. DE LIGUORI, Préceptes sur le sixième commandement (trad.

1835), p. 5.6. D.-A. DE SADE, Les 120 journées de Sodome, Ed. Pauvert, I, p. 139-

140.7. ANONIM, My secret Lyfe, reédité par Grave Press, 1964.8. CONDORCET, citat de J.-L. FLANDRIN, Familles, 1976.9. A. TARDIEU, Etude médico-légale sur les attentats aux moeurs, 1857, p. 114. 0 J. von JUSTI, Éléments généraux de police, trad. 1769, p. 20.1. C.-J. HERBERT, Essai sur la police générale des grains (1753), p.

320-321.2.Règlement de police pour les lycées (1809) „art. 67. - Va exista

întotdeauna, în timpul orelor de clasă şi de studiu, un pedagog care să supravegheze exteriorul, pentru a-i împiedica pe elevii ieşiţi spre a-şi satisface nevoile să se oprească ori să se adune la un loc.art. 68. - După rugăciunea de seară elevii vor fi conduşi din nou la dormitor, unde pedagogii vor veghea ca ei să se culce de îndată, art. 69. - Pedagogii nu se vor culca decât atunci când se vor fi asigurat că fiecare elev e în patul său.art. 70. - Paturile vor fi separate prin despărţituri înalte de doi metri. Dormitoarele vor fi iluminate pe timpul nopţii".J. SCHUMMEL, Fritzens Reise nach Dessau (1776), citat de A. PINLOCHE, La Réforme de l'éducation en Allemagne au 18-e siècle (1889), p. 125-129. H. BONNET şi J. BULARD, Rapport médico-légal sur l'état mental de Ch.-J. Jouy, 4 ianuarie 1868. WESTPHAL, Archiv für Neurologie, 1870.Cf., de exemplu, BOUNEVILLE, Iconographie de la Salpêtrière, p. 110 şi urm. Documentele inedite asupra lecţiilor lui Charcot - ele se mai pot găsi la Salpêtrière - sunt în această privinţă mult mai explicite decât textele publicate. Raportul dintre incitare şi omisiune se vede aici clar. O notă manuscrisă redă scena din 25 noiembrie 1877. „Subiectul prezintă o contractură isterică; Charcot suspendă criza punând mai întâi mâinile, apoi capătul unui băţ pe ovare; după care îndepărtează băţul: criza reîncepe; doctorul o accelerează upunând subiectul la inhalaţii de nitrat

116

de amil. Bolnava cere atunci băţul prin cuvinte lipsite de orice tentă metaforică... Este luată bolnava, al cărei delir continuă".

i / Dieptul vechilor greci îmbina deja tortura şi mărturisirea, cel puţin în cazul clavilor. Dreptul imperial roman i-a dat acestei practici o mai mare amploare. Voi relua această temă în Puterea adevărului, lu G A. BÜRGER, citat de Schopenhauer, Metafizica dragostei, m Tartuffe de Molière şi, la o distanţă de peste un secol, Preceptorul de Lenz dau glas ambele interferenţelor dintre dispozitivul de sexualitate şi dispozitivul familiei, în cazul îndrumării duhovniceşti (Tartuffe) ori al educaţiei (Perceptorul). .•(). CHARCOT, Leçons du Mardi, 7 ianuarie 1888:

„Pentru a putea trata cum se cuvine o fată isterică, ea nu trebuie lăsată cu tatăl şi mama sa, ci trebuie plasată într-o instituţie de sănătate... Ştiţi cât timp îşi plâng mamele fetele tinere, atunci când le părăsesc? ...Să luăm media, dacă vreţi: cam o jumătate de oră, ceea ce nu este mult..." 21 februarie 1888:

„în cazul isteriei băieţilor, ceea ce trebuie făcut este despărţirea de mamele lor. Atâta vreme cât sunt cu mamele, nu e nimic de făcut... Uneori tatăl este

tot atât de insuportabil ca şi mama. Cel mai bine ar fi să fie înlăturaţi amândoi". I Cf. K. MARX, Le Capital, LI, chap x, 2, „Le Capital affamé de

surtravail". •;>. PUFENDORFF, Le Droit de la nature (trad. 1734), p. 445. ' i „După cum un corp compus poate avea calităţi ce nu se găsesc la nici unul din corpurile simple care îl alcătuiesc, tot astfel un corp moral poate avea, în virtutea a înseşi unirii persoanelor care îl compun, anumite drepturi pe care

nu le are - luate ca particulari - nici una din persoanele respective - şi pe care doar conducătorilor le este îngăduit să le exercite". - Pufendorff, op.

cit., p. 455.

117

INTRODUCERE

1

MODIFICĂRI

Seria aceasta de cercetări apare mai târziu decât prevăzu-sem şi sub o formă total deosebită.

lată şi de ce. Ele nu trebuiau să fie nici o istorie a compor-tamentelor, nici una a reprezentărilor, ci o istorie a „sexualităţii": ghilimelele îşi au rostul lor. Intenţia mea nu era să reconstitui o istorie a conduitelor şi practicilor sexuale după formele lor succesive, evoluţie şi răspândire. Nu intenţionam nici să analizez ideile (ştiinţifice, religioase sau filosofice) prin care au fost reprezentate aceste comportamente. Voiam ca mai întâi să mă opresc în faţa noţiunii, atât de obişnuită şi atât de recentă, de „sexualitate": să iau distanţa necesară faţă de ea, să dau contur unei evidenţe devenite familiară şi să analizez contextul teoretic şi practic cu care este asociată. Termenul de „sexualitate" a apărut târziu, la începutul secolului al XlX-lea. Faptul nu trebuie subestimat, dar nici supradimensionat. El semnalează altceva decât o modificare de vocabular; dar nu indică o apariţie bruscă a subiectului la care se referă. Folosirea cuvântului s-a stabilit în relaţie cu alte fenomene: dezvoltarea unor domenii diverse ale

125

ştiinţei (cuprinzând atât mecanismele biologice ale reproducţiei, cât şi

____,____.M.UMIUIUI;, msuiuireunui aiit>ciiiiDiu ae reguli şi de norme, în parte tradiţionale, în part noi, susţinute de instituţii religioase, judecătoreşti, pedagogice sau medicale; schimbări şi în modul de determinare a indivizilor de a du sens şi valoare conduitei lor, îndatoririlor, plăcerilor, sentimentelor şl senzaţiilor, viselor. Era vorba de a vedea cum se constituise în socie» tatea occidentală modernă o „experienţă", în aşa fel încât indivizii sA se recunoască drept subiecţi ai unei „sexualităţi" deschisă spre do menii ale cunoaşterii foarte diverse şi articulată pe un sistem de reguli şi constrângeri. Era, deci, proiectul unei istorii a sexualităţii ca experienţă - dacă prin experienţă se înţelege corelaţia, într-o culturii, între cunoaştere, tipuri de normativitate şi forme de subiectivitate.

Faptul de a privi astfel sexualitatea atrăgea după sine eliberarea de o schemă de gândire, pe atunci destul de obişnuită: să se facă din sexualitate un invariant şi să se presupună că, dacă în manifestările sale ia forme istoriceşte aparte, acestea sunt efectul diverselor mecanisme de represiune la care este expusă în orice societate; asta înseamnă excluderea din câmpul istoric a dorinţei şi a cauzei dorinţei, pretinzând formei generale a interdicţiei să răspundă de istoricitatea conţinută în sexualitate. Nu era de ajuns, însă, refuzul acestei ipoteze. Considerarea „sexualităţii" ca o experienţă istoriceşte singulară, presupunea şi posedarea unor instrumente capabile să analizeze, în caracteristicile şi în corelaţiile lor, cele trei axe constitutive: instituirea ştiinţelor referitoare la ea, sistemele de

126

influenţă ce-i reglementează practicarea şi formele în care indivizii pot şi trebuie să se recunoască subiecţi ai sexualităţii. Pentru primele două puncte, studiul întreprins anterior - fie că se referă la medicină şi psihiatrie, fie că se referă la puterea punitivă şi procedurile disciplinare - mi-a oferit instrumentele necesare; analizarea practicilor discursive permitea înţelegerea formării unui ansamblu de cunoştinţe, sustrăgându-se dilemei ştiinţei şi ideologiei; analizarea relaţiilor de putere şi a tehnologiilor lor îmi permitea să le consider ca strategii deschise, scăpând alternativei unei puteri concepute ca dominare şi denunţată drept simulacru.

în schimb, studiul mijloacelor prin care indivizii sunt determinaţi să se recunoască drept fiinţe sexuale se dovedea mult mai dificil. Noţiunea de dorinţă, sau cea de subiect posedat de dorinţă, constituia atunci, dacă nu o teorie, măcar o temă teoretică general acceptată. Chiar şi această accepţiune era ciudată: tema se regăseşte, în anumite variante, chiar în centrul teoriei clasice a sexuali-

127

P II lUbl LLIUŢIEI nici, III aouuicio /\I/\ 91 /\/\, uc 1 a u 11 IUOIUI LYUIU

11 auipcBroştină. Experienţa sexualităţii poate fi apropiată, ca figură istorică •i'.iite, de experienţa creştină a „cărnii": amândouă par dominate de i-iincipiul „omului dorinţei". Oricum, mi se părea greu de analizat torni.una şi dezvoltarea experienţei sexualităţii începând cu secolul al «Vlll-lea, fără un studiu istoric şi critic în legătură cu dorinţa şi fiinţa ••i.ipAnită de dorinţă. Deci, fără a întreprinde o „genealogie". Prin ■•< «insta nu înţeleg o istorie a concepţiilor succesive despre dorinţă, Min/ualitate sau libido, ci o analiză a practicilor prin care indivizii au font determinaţi să-şi acorde atenţie, să se descifreze, să se recu- niiiiîică şi să se admită ca subiecte ale dorinţei, punând în mişcare Inlio ei şi şinele lor un anumit raport ce le permite să descopere în• înrlnţă adevărul fiinţei lor, fie el firesc sau deformat. Pe scurt, în in '»astă genealogie ideea era de a cerceta cum au fost determinaţi MU livizii să exercite, asupra lor înşişi şi asupra altora, o hermeneutică N dorinţei, în care comportamentul lor sexual a fost categoric mo- llvijl, dar nu domeniul exclusiv. într-un cuvânt, pentru a înţelege cum i'iiioa omul modern să se experimenteze pe sine ca subiect al „se-• ualităţii", era indispensabil ca mai întâi să aflu modalitatea prin• dio, timp de secole, omul occidental a fost determinat să se recunoască drept subiect al dorinţei.

Pentru a analiza ceea ce e adesea numit progresul cunoaş- iiiili. mi s-a părut necesară o deplasare teoretică: aceasta m-a■ nndus la ideea de a-mi pune întrebări asupra formelor practicilor■ iKcursive care articulau cunoaşterea. Mai era necesară şi o altă 'inplasare teoretică în scopul analizării a ceea ce adesea e descris 1 ,i manifestări ale „puterii": am ajuns, astfel, la ideea de a mă între- iin asupra relaţiilor multiple, a strategiilor deschise şi a tehnicilor mllonale care articulează exercitarea puterii. Acum, îmi apărea ca nece- anra şi o a treia deplasare, pentru a afla ce e desemnat drept „subiect"; no cuvenea să caut formele şi modalităţile relaţiei cu sine prin care individul se constituie şi se recunoaşte drept subiect. După studierea jocului adevărului unora în raport cu ceilalţi - bazându-mă pe unele vlllnţe empirice din secolele XVII şi XVIII -, apoi cea a jocului ade- /Arului prin

raportare la relaţiile de putere, de pildă practicile puni- llvij, se impunea o nouă cercetare: studierea mecanismelor adevă- tului în relaţia de la sine la sine şi constituirea sinelui ca subiect, luAnd drept domeniu de referinţă şi câmp de investigare ceea ce '1 ir putea numi „istoria omului dorinţei".uane aeparte de proiectul iniţial Trebuia sa aleg: ori păsiin jl stabilit, însoţit de o scurtă examinare, din punct de vad« c, a temei dorinţei, ori reorganizam întregul studiu în jurul lai lente, începând cu Antichitatea, a unei hermeneutici a sinului ptat pentru a doua alternativă, gândindu-mă că de mulţi ani m rea intenţia de a pune în lumină unele elemente care ar puie a o istorie a adevărului. Nu o istorie a adevărului cuprins în (, ore, ci o analiză a „mecanismelor adevărului", jocurile autoni şi ale falsului prin care fiinţa se constituie istoriceşte ca expn , adică fiinţa gândită. Prin ce mecanisme ale adevărului îşi gâlj omul propria fiinţă atunci când se consideră smintit sau bolnav se gândeşte ca fiinţă vie, vorbind şi muncind, când se judoo condamnă ca vinovat? Prin ce mecanisme ale adevărului oaşte fiinţa umană ca om al dorinţei? Mi s-a părut că punăn problema şi încercând să o elaborez, începând cu o periociilA 9 îndepărtată de orizonturile altădată familiare mie, abandonam avut în vedere, dar aduceam mai aproape întrebarea pe car răduiesc de multă vreme să o pun, chiar dacă acest lucru îmi câţiva ani de muncă în plus. Bineînţeles că existau şi riscuu î, insă, un mobil şi mi s-a părut că obţineam şi un oarecaio ij teoretic.

Riscurile? întârzierea şi perturbarea planului de apariţie piu Le sunt recunoscător celor care au urmărit traseele şi sinuozită»

rării mele - mă gândesc la auditorii de la Collège de France - n şi celor care au avut răbdarea să aştepte - Pierre Nora în rând. în ce-i priveşte pe cei pentru care a te strădui, a începo lua iar de

la capăt, a încerca, a te înşela, a schimba totul din , pentru care, în fond, decât să munceşti în incertitudine şl te e preferabil să

renunţi, ei bine, nu facem parte din locuitom îşi planete.Mai exista şi pericolul abordării de documente nu îndeajuns oscute mie (1). Riscam să mă obişnuiesc cu ele fără a realiza ine că unele forme de analiză sau modalităţi de a pune pro- abordate pe altă cale, nu li se potriveau; lucrările lui P. Brown adot, precum şi numeroasele convorbiri cu ei, mi-au fost de lutor. Pe de altă parte, se mai putea întâmpla ca, în strădania Î a mă familiariza cu textele vechi, să pierd firul problemeloi e; la

129

Berkeley, H. Dreyfus şi P. Rabinow mi-au îngăduit, graţie aţiilor. întrebărilor şi exigenţei lor, să realizez o reformulare ă şi metodologică. Sfaturi preţioase am primit şi de la F. Wahl.

in toţi aceşti ani am tost ajutat de P. Veyne in mod constant.B i n înseamnă o cercetare, ca un adevărat istoric ce e; dar cu- Btt vi labirintul unde pătrunzi, din momentul când vrei să realizezi ■IH

mecanismelor adevărului şi a falsului; face parte dintre cei, ■(••! <li- tari, care acceptă să înfrunte riscul cuprins, pentru orice ■¡IM. III

problema istoriei adevărului. Ar fi greu de delimitat influ- ■B

N.I .nupra acestor pagini.IB In privinţa motivului care m-a împins, e foarte simplu. Sper

■ftoiiiiu unii să fie el, în sine, suficient. E vorba de curiozitate - ilyi' 1 ii lei de curiozitate ce merită osteneala a fi practicată: nu ftu i .1 imila cunoştinţe, ci pentru a te putea distanţa de tine în- l| CAi ar mai preţui pasiunea faţă de cunoaştere, dacă ea n-ar ■lui i. lec.it dobândirea de cunoştinţe şi nu, într-un anume fel şi pe cât B 'ii vi

deruta celui care cunoaşte? Sunt momente în viaţă când H|iiuiira de a şti dacă se poate gândi şi altfel decât de obicei este H||ii n-.abilă pentru a continua să gândeşti. S-ar putea să mi se ■Bl i i a aceste

jocuri cu sine n-au decât să rămână în culise şi că,■ mult. <île fac parte din studiile pregătitoare, care dispar de la sine fini .cepul a fost atins. Dar ce înseamnă azi filosofia - vreau să Uni ictivitatea filosofică - dacă nu acţiunea critică a gândirii asupra

[tu . r.i? Şi dacă nu cumva, în loc să legitimeze ceea ce se ştie B,i ea nu constă în efortul de a afla cum şi până unde ar fi posibil | i huleşti altfel? Există întotdeauna ceva derizoriu în discursul filo- ptli itunci când, din afară, doreşte să impună altora legea, să le ■in.i unde se află adevărul lor şi cum să-l găsească, sau atunci Hui lace eforturi să-i judece de pe poziţii pozitiv naive; este însă Bi'iul său de a explora ceea ce poate fi schimbat în_propria judeca-■ ren folosirea unei cunoaşteri ce-i e străină. „încercarea", ce Itlmie înţeleasă ca o experienţă modificatoare a sinelui în mecanis- Bl1

adevărului şi nu ca o apropiere simplificatoare a semenului în pi'iiul comunicării - este trupul viu al filosofiei, dacă ea mai e ce era ■jlnieară, adică o „asceză", o exercitare a sinelui în gândire.

Studiile următoare, precum şi altele făcute mai înainte, sunt II'KIII de „istorie" prin domeniul tratat şi referinţe, dar nu sunt lucrări P istoric". Asta nu înseamnă că ele rezumă sau sintetizează mun-

it .iltora. Ele ar fi - dacă le privim din punct de vedere al „pragma- I II lor - protocolul unui îndelung exerciţiu, cu multe tatonări,

adesea K'iii.it şi corectat. Un exerciţiu filosofic: intenţia sa era de a şti în ce p.r.ură efortul de a gândi propria-i istorie poate elibera gândirea de ■jlonamente nemărturisite şi să-i permită să judece altfel.

t

I> lilnnn sexualităţii129

________.viu-mi auosie riscuri? Nu eu lis-o spun. Ştiu doar că, deplasând astfel tema şi reperele cronoll ale studiului meu, am găsit un oarecare câştig teoretic: am tra( două generalizări, ceea ce mi-a îngăduit să-i dau un orizont mal şi să precizez totodată metoda şi obiectul său

Urcând astfel în timp, de la epoca modernă, prin creştiil până în Antichitate, mi s-a părut că devenise inevitabilă o întră' foarte simplă şi foarte generală: de ce comportamentul sexu|| activităţile şi plăcerile decurgând din el. face obiectul unei preooi morale? De ce această preocupare pentru etică, cel puţin în u momente, în qnumite societăţi sau în anumite grupări, părea mal portantă decât atenţia morală faţă de alte domenii, esenţiale t( în viaţa individuală sau colectivă, cum ar fi deprinderile alimeil sau îndeplinirea îndatoririlor civice? Ştiu că îţi vine imediat în rf un răspuns: pentru că face obiectul unor interdicţii fundament! căror încălcare e considerată drept o gravă greşeală Dai ( înseamnă să oferi drept soluţie chiar întrebarea şi, mai ales. n| recunoşti că preocuparea etică privind comportarea sexuală nu 1 totdeauna, în intensitate sau în forme, în relaţie directă cu sista de interdicţii. Se întâmplă deseori ca preocuparea morală să fia ternică_acolo unde. în mod sigur, nu există nici obligaţie nic; u\ dicţie. în fine, aceasta din urmă e un lucru, iar problematizarea rală altul. Deci, mi s-a părut că întrebarea ce trebuia să servei drept fir conducător era următoarea: cum, de ce şi sub ce fonii fost constituită activitatea sexuală ca domeniu moral? De ce o ocupare etică atât de insistentă, deşi variabilă în forme şi inten te? De ce această „problematizare"? Până la urmă, aceasta e ml nea unei istorii a gândirii, în contrast cu istoria comportamentelor a reprezentărilor: să definească condiţiile în care fiinţa umană blematizează" ce este, ce face şi lumea în care trăieşte

Punând, însă, această întrebare foarte generală şi adresân şi culturii greceşti şi greco-latine, mi-am dat seama că problem zarea era legată de un ansamblu de practici de o importanţă coi derabilă în societăţile noastre: e ceea ce am putea numi „artele o: tentei". Adică practici gândite şi voluntare cu ajutorul cărora oam nu numai că-şi fixează reguli de conduită, dar încearcă să se tra forme ei înşişi, să se modifice în fiinţa lor unică ŞJ să facă din vi lor o operă purtătoare de anumite valori estetice şi răspunzând u anumite criterii de stil. „Artele existenţei", aceste „tehnici ale sinol şi-au pierdut o parte din importanţă şi din autonomie atunci cândf ii ii, iinpit.'uiKi (.u ,;reştiiii;>inul. in exercitarea unei puteri Kh.«i.•. .ipoi, mai târziu. în practici de tip educativ, medical sau pil" |ic. Nu e mai puţin adevărat că lunga istorie a acestor estetici itonţei şi a tehnologiilor sinelui ar trebui reluată. E mult de ■ li IM

khardt a subliniat importanţa lor în epoca Renaşterii, dar Hy|n|uiroa, istoria şi dezvoltarea lor nu se opresc aici (2). Oii fini v i părut că studiul problematizării comportamentului sexual ■Mlohitate putea fi considerat ca un capitol - unu! dintre primele ■foi0 ile acestei istorii generale a „tehnicilor sinelui' | i-.»te eforturi pentru a se ajunge la o schimbare a modului de Ml luci urile, pentru o modificare a orizontului cunoaşterii şi peniru ■Hx< M o mică distanţare! Au dus eie oare efectiv la a se gândi IIV l'oate că, cel mult, au permis un mod de a vedea diferii de pAna atunci, precum şi perceperea a ceea ce s-a făcut, dintr-un I,hHjhi şi într-o lumină mai clară. Crezi că te distanţezi, dar te I0911 pe verticala

132

sinelui. Călătoria întinereşte lucruriie şi învecheş- t M»i i|ia cu şinele. Acum mi se pare că văd mai bine cum m-am §11 ni erit de studierea unei istorii a adevărului, cam orbeşte şi pe pipnto succesive şi diferite: urma să analizez, nu comportamen- [ ' nici ideile, nu societăţile şi nici „ideologiile" lor, ci problemati- llit pun care fiinţa se dovedeşte ca putând şi trebuind să fie gân- | piocum şi practicile de la care prind formă. Dimensiunea arii a« a a analizei permite analizarea formelor înseşi ale problema- )iii iar dimensiunea sa genealogică, constituirea lor pornind de la 11 in 1 şi de la modificările acestora. Problematizarea nebuniei şi a

IH plot nd de la practicile sociale şi medicale, definind un anumit 4*11 ii<> „normalizare"; problematizarea vieţii, a limbajului şi a muncii i" n licile discursive, supunându-se anumitor reguli „epistemice"; tiiii'Miatizarea crimei şi a comportamentului criminal, plecând de la piactici punitive supuse unui modei „disciplinar". Iar acum aş I Rîi arat cum au fost problematizate în Antichitate activitatea şi jl mUn sexuale prin practicile sinelui, făcând să funcţioneze criteriile |l o'.tetici

a existenţei".Î

lată, deci, motivele pentru care mi-am reorientat studiul asu- Muimoalogiei omului dorinţei, din antichitatea clasică până în pri- •}){ nocole ale creştinismului. Am urmărit o distribuţie cronologică 11 nn prim volum, Practicarea plăcerilor, consacrat modului Îmaie activitatea sexuală a fost problematizată de filosofii şi me- 1 j|l .>11.irţinând culturii clasice greceşti, în secolul al IV-!ea a.Chr.; Iftucuparea de sine, consacrat acestei problematizări în textele yieueşu şi laime uin primeie aoua secoie nie erei noasire; in Mărturiile cărnii tratează formarea doctrinei şi a pastoralei sil rilor. în privinţa documentelor necesare, majoritatea vor fi texte recomandare"; prin aceasta înţeleg acele texte care, indiferent forma lor (discurs, dialog, tratat, culegere de precepte, scrisori au drept obiect principal recomandarea de reguli de conduită. N voi utiliza decât în scopul clarificării textelor teoretice privind dool plăcerii sau a pasiunii. Domeniul ce urmează a fi analizat este stituit din texte ce pretind a da reguli, sfaturi, păreri pentru com tarea cuviincioasă: texte „practice", ele însele sunt obiecte ale „pi ticii", în măsura în care au fost întocmite pentru a fi citite, învăţ studiate, utilizate, încercate şi prin care se urmăreşte constitu armăturii conduitei cotidiene. Ele aveau rolul de operatori ce p teau omului să-şi pună întrebări asupra propriei comportări, să gheze asupra ei, să o formeze, să se modeleze pe sine ca su etic; în fond, pun în evidenţă o funcţie „eto-poetică", pentru folosi de o vorbă a lui Plutarh.

Pentru că această analiză a omului dorinţei se află la in secţia unei arheologii a problematizării şi a unei genealogii a p ticilor sinelui, aş dori ca, mai înainte de a începe să mă opresc as acestor două noţiuni, să justific formele „problematizării" reţinut mine, să arăt ce se poate înţelege prin „practicile sinelui" şi să ex prin ce fel de paradoxuri şi dificultăţi am fost determinat să sub unei istorii a sistemelor de morală, care începea de la interdict istorie a problematizărilor etice plecând de la practicile sinelui.

2

133

FORMELE PROBLEMATIZĂRII

Să presupunem că acceptăm pentru moment câteva c gorii destul de generale ca „păgânism", „creştinism", „morală" şi „mor sexuală". Să presupunem că ne întrebăm în ce puncte se deo beşte în modul cel mai evident „morala sexuală a creştinismului „morala sexuală a păgânismului antic": interzicerea incestului, d naţia masculină sau aservirea femeii? Negreşit, nu acestea a

unsurile: se cunoaşxe imporianţa 91 UURISICUNA CJOC&IUI

IBUUIMCMC vnrlatele lor forme. Vor fi propuse, mai aproape de adevăr, alte ni in de diferenţiere. Conţinutul actului sexual însuşi: creştinismul 1 ii asociat răului, păcatului, căderii, morţii, în vreme ce Antichita-

rI 1 ni li înzestrat cu semnificaţii pozitive. Circumscrierea partene- 1111«»<jltlm: creştinismul, spre deosebire de ceea ce se petrecea în luMţlle greceşti şi romane, nu l-ar fi acceptat decât în cadrul că-..... monogamice, iar în interiorul acestei conjugalităţi i-ar fi•nu principiul unei finalităţi exclusiv procreatoare. Descalificarea uliilor dintre indivizi de acelaşi sex: creştinismul le-ar fi exclus cu Işuioio, în timp ce Grecia le-ar fi elogiat - iar Roma, acceptat - cel iu intre bărbaţi. Acestor trei puncte majore de opoziţie li s-ar mai #fi adăuga înalta valoare morală şi spirituală acordată de creştini spre deosebire de morala păgână, abstinenţei riguroase, casti-II iiuimanente şi virginităţii. într-un cuvânt, faţă de toate punctele n Hioiate timp atât de îndelungat ca foarte importante - natura acul 1.1- ual, fidelitatea monogamică, raporturi homosexuale, castitate- pnio că anticii erau mai degrabă indiferenţi şi că nimic din cele mal sus nu le-a solicitat prea mult atenţia şi nici n-a constituit Mim OI

probleme acute.Dar, lucrurile nu stau chiar aşa şi ar fi uşor de demonstrat, ni

putea stabili, punându-se în lumină împrumuturile directe şi o h l| continuitate, că între primele doctrine creştine şi filosofia mo- i i .1 Antichităţii se constată: primul mare text creştin consacrat fi. (leii sexuale în cadrul căsătoriei - e vorba despre capitolul X, iln.i a ll-a, din Pedagogul de Clement din Alexandria - se bazează număr de referinţe din Biblie, dar şi pe un ansamblu de.prin-III şi precepte împrumutate direct din filosofia păgână. Aici, se >1. deja o anumită asociere între activitatea sexuală şi rău, prin- iinl monogamiei procreatoare, condamnarea raporturilor dintre cei■ i .nlaşi sex sau exaltarea abstinenţei. Şi asta nu e tot: pe o scară |N< rt mai largă s-ar putea urmări permanenţa temelor, a frămân- (iliu şi a exigenţelor ce şi-au pus pecetea pe etica creştină şi mo- IA ¡1 societăţilor europene moderne, numai că acestea erau deja 11 mite în gândirea greacă sau greco-romană. lată şi câteva do-■ 1 manifestarea unei temeri, un model de comportament, imagini unei atitudini dezonorante, un exemplu de abstinenţă.

1 O temăTinerii atinşi de pierdere de spermă „prezintă trăsăturile şu- •»

liniei şi ale bătrâneţii; devin laşi, lipsiţi de forţă, moleşiţi, nătângi,v u V C 1 1 I I ,

suni pierduţi . >|»f

134

vjoacivtirşire. Pe mulţi, boala îi duce la paralizie; într-adevAr", nu fie atinsă puterea nervoasă, când natura e slăbită în pf| său regenerator şi în chiar izvorul vieţii?" Boala, „ruşinea1 e „periculoasă pentru că duce la epuizare şi vătămătoare puii cietate prin aceea că împiedică propagarea speciei; deoniefli sub toate aspectele, cauza foarte multor suferinţe, ea mu ni grijiri grabnice" (3).

Recunoaştem cu uşurinţă în acest text obsesiile intfl de medicină şi pedagogie, începând cu secolul al XVIII lea, consumului sexual pur - ce nu fecundează şi nu are nici pail< cel ce ar abuza de sexul său era prevenit cu regularitate, pun mediul unei literaturi lipsite de discreţie, că aceasta îl va <li epuizarea în timp a organismului, moartea individului şi neamului, aducându-se astfel o pagubă şi umanităţii. Ace;.i<> 1« provocate par a fi constituit înlocuirea „naturalistă" şi ştiin|ilii gândirea medicală a secolului al XlX-lea, a unei tradiţii creştin^ atribuia plăcerea domeniului morţii şi al răului.

Or, descrierea de mai sus este, de fapt, o traducere - o W cere liberă, în stilul epocii - a unui text scris de un medic grec. Au în primul secol al erei noastre. Despre această teamă de actul nM susceptibil, dacă nu se încadrează în reguli, să producă asupra sanj individului efectele cele mai nocive, se găsesc mărturii în epoefl ranus, de pildă, considera că activitatea sexuală era, oricum, mal favorabilă sănătăţii decât abstinenţa sau virginitatea. Cu multă vron urmă, medicina recomandase insistent prudenţa şi cumpătarea în ticarea plăcerilor sexuale: să se aleagă cu grijă momentul, să s® cont de condiţii, să se evite violenţa ce ie caracterizează şi erou regim. Te expui lor, spun unii, doar „dacă vrei să-ţi aduci singur dam Prin urmare, e o teamă foarte veche.

2 O schemă de comportamentSe ştie felul cum îndemna François de Sales la virtute o|

jugală; căsătoriţilor le oferea o oglindă naturală, propunându-le rr delul elefantului şi frumoasele deprinderi faţă de perechea sa. „Nn

decât un animal mare, dar cel mai demn şi mai simţit de pe pământ Nu-şi înlocuieşte niciodată femela şi-şi iubeşte aleasa, cu care. tuşi, nu se arată decât din trei în trei ani, dar şi atunci doar pentl cinci zile şi atât de în ascuns, încât nimeni nu l-a văzut în aceaa| situaţie; în a şasea zi, iese la vedere şi primul lucru pe care-l face]

135

In turmă mai înainte de a se fi purificat, NU suni oaie Iu Inimoase şi cinstite obiceiuri?" (4). Textul e o variaţie

li.msmisă printr-o lungă tradiţie (Aldrovandi, Gessner, li Mi>auvais şi faimosul Physiologus); o găsim formulată la

Ulii)» i fost preluată de François de Sales, aproape identic: nu |,p împerechează decât în ascuns, din pudoare... Femela

.....ului doar o dată la doi ani şi, se spune, timp de cinci|||in dată, nu mai mult; în cea de a şasea, ei se scaldă în ■ ■

ulatură turmei decât după baie. Nu cunosc adulterul..." itjiu Pliniu nu pretindea să propună o schemă la fel de ex- IB IM ,I precum

François de Sales; el se referea la un model •••'iui, pus, evident, în valoare. Asta nu pentru că fidelitatea .1 -.oţilor ar fi fost un

imperativ primit şi acceptat în gen- Uim)| .i la romani. Era o învăţătură dată insistent în unele liln-.ofice, ca stoicismul târziu, de

pildă; mai era şi un ■ IIIM III apreciat ca o manifestare de virtute, de fermitate ibo i ,.i de stăpânire de sine. Cato cel Tânăr fusese

lăudat că Buni a hotărât să se căsătorească, nu avusese încă relaţii li it'ineie şi tot astfel Laeiius, care „în lunga sa viaţă nu s-a ih'i:ât de

o femeie, prima şi singura, cu care s-a căsătorit" liitom întoarce şi mai mult în timp, în încercarea de a defini iliii d<> conjugalitate

reciprocă şi fidelă. Nicocles, în discursul I de Isocrate, arată întreaga importanţă morală şi politică fti i do el faptului că „de la

căsătorie nu mai avusese relaţii ■> ilocât cu soţia sa" (7). în cetatea sa ideală, Aristotel vrea ca • | olului cu o altă femeie sau a

soţiei cu un alt bărbat să fie lliluMta ca „dezonorantă" (şi asta la „modul absolut şi fără fi|li") (8). „Fidelitatea" sexuală a soţului faţă

de soţia legitimă nu ffi|iii\a nici de legi, nici de obiceiuri; cu toate acestea, era o pro- in 11» se punea şi o formă de austeritate căreia

unii moralişti îi uhu o mare valoare, i O imagineI xistă în textele din secolul al XlX-lea un portret tip al homo-

(yilului sau al invertitului: gesturile, ţinuta, felul cum se împopoţo- ( ochetăria, dar şi forma şi expresia fetei, anatomia sau mor- ţjin lominină a trupului fac parte, de regulă, din această descriere h'Mnrantă; ea se referă, în acelaşi timp, la tema unei inversiuni a ■ iliu sexuale şi la principiul unui stigmat firesc al acestei ofense H|A naturii; s-ar crede că „şi natura a devenit complicele dena-

. . . v ^ d i e i a , printr-un joc complex de inducţii şlvocări, îi corespund comportamente reale) Am descifra în IfH tatea atât de puternic negativă a acestui stereotip, dificultatea 1 veche în societăţile noastre, de integrare a celor doua InmiM diferite de altfel, care sunt inversiunea rolurilor sexuale şl ffl între indivizi de acelaşi sex. O imagine care, înconjurată du t\m respingătoare, a parcurs secolele; era deja foarte clar contur® literatura greco-romană a epocii imperiale. O întâlnim în portnH Effeminatus făcut de autorul unei Physiognomonis anonlrr® secolul al IV-lea, în descrierea preoţilor lui Atargatis, de caro ^ll joc Apuleius în Metamorfoze (10), în simbolizarea daimon uimi cesului, propusă de Dion din Prusa într-una din conferinţei»« despre monarhie (11), în evocarea grăbită a micilor retori, pait» şi frizaţi, interpelaţi de Epictet din fundul clasei sale, cu întiolM dacă sunt bărbaţi sau femei (12). O mai întâlnim în portretul in tului decăzut, aşa cum îl percepe, cu mare dezgust, Seneca Rl „Patima nesănătoasă pentru cânt şi dans umple sufletul efeminl noştri; să-şi încreţească părul, să-şi subţieze vocea ca să <M« gingăşia glasului feminin, să

i136

rivalizeze cu femeile în atitudini ntl tice, să se dedea unor rafinamente obscene, iată idealul adoln|fl ţilor noştri... Moleşiţi şi fără vlagă încă de la naştere, rămân aşi proprie voinţă, mereu gata să atace pudoarea altora, fără a li I ocupaţi deloc de a lor" (13). Portretul, însă, în trăsăturile lui ofl ţiale, e şi mai vechi. Se face aluzie la el în primul discurs al lini erate din Phaidros, atunci când condamnă iubirea pentru băieţii! latici, crescuţi discret, în umbră, împodobiţi cu farduri şi găteli (fl Sub aceleaşi trăsături apare şi Agathon din Thesmoforiile - teul lid, obrajii raşi, voce de femeie, robă galbenă ca şofranul, filon păr, - încât interlocutorul său se întreabă dacă se află în pro/J unui bărbat sau a unei femei (15). Ar fi cu totul inexact să vedem ( o condamnare a iubirii băieţilor sau a ceea ce noi numim, în gena relaţii homosexuale, dar suntem nevoiţi să recunoaştem efectul a|i| cierilor puternic negative relativ la unele aspecte posibile ale leţi.iii între bărbaţi, precum şi o vie aversiune faţă de tot ce ar pul însemna o renunţare de bunăvoie la prestigiul şi la importanţa toii viril. Dragostea dintre bărbaţi a fost aproximativ „liberă" în antll tatea greacă, oricum, cu mult mai mult decât în societăţile europa moderne; foarte curând va fi marcată de puternice reacţii negall şi de forme de excludere, prelungite timp îndelungat.

uri muuui au aDsiinenţafroul virtuos, capabil să fugă de plăcere ca de o ispită în |ia -.a nu

cadă, este o figură familiară în creştinism, aşa cum obişnuită ideea că această renunţare poate oferi acces la uiunţa spirituală a

adevărului şi a iubirii ce-ar fi exclusă de ac- <<■ M'xuală. Dar la fel de cunoscută în antichitatea păgână e şi MI nlor atleţi ai

temperanţei, îndeajuns de stăpâni pe ei înşişi llmlntele lor, pentru a renunţa la plăcerea sexuală. Cu mult id unui taumaturg ca

Apolionius din Tyana, cel ce făcuse jură- (|ti i astitate pe vecie şi n-a mai avut toată viaţa raporturi se- (Hi), Grecia cunoscuse şi

onorase modele asemănătoare. La «i on8tă extremă virtute era semnul vizibil al stăpânirii de sine (H ii puterii pe care deveniseră

demni s-o exercite asupra cer i . Ilel, Agesilas al lui Xenofon nu numai că „nu se atingea de mi i inspirau nici o dorinţă", dar

renunţase să-l îmbrăţişeze |m baiatul iubit şi avea grijă să locuiască numai în temple sau un l,i vedere „pentru ca toţi să fie martorii cumpătării sale" (17). im il|ii, abstinenţa era legată de o

formă de înţelepciune ce-i IR iliiect în contact cu un element superior naturii umane şi le in acces la adevărul însuşi: e cazul lui

Socrate din Banchetul, i MMi toţi erau îndrăgostiţi şi voiau să şi-l apropie, de la care toţi fi nu '.a-şi însuşească înţelepciune -

înţelepciune manifestată şi iiii.i chiar prin aceea că el era în stare să nu răspundă frumu- I"'>vocatoare a lui Alcibiade (18). Tematica

unui raport între abili) A şi accesul la adevăr era deja puternic conturată.

i u toate acestea, să nu ne oprim prea mult la aceste referiri, mi putea conchide de aici că morala sexuală a creştinismului şi i

pagânismului formează o continuitate. Multe teme, principii tio|luni se pot găsi în una, ca şi în cealaltă, dar nu au nici 0 i ,i poziţie, nici

aceeaşi valoare. Socrate nu e unul din Părinţii jur.iie luptând împotriva ispitei, nici Nicocles nu e un soţ creştin; ini im Aristofan

în faţa lui Agathon, travestit, are puţine trăsături iiiinii cu aprecierea negativă a invertitului, întâlnită mult mai târziu ' ursul

medical. în plus, să nu uităm că Biserica şi pastorala » '•na au pus în valoare principiul unei morale cu precepte coer- şi cu influenţă

universală (ceea ce nu excludea nici diferenţele ÎMI omandare referitoare la statutul indivizilor, nici existenţa unor i«£Arl ascetice

cu aspiraţii proprii). în schimb, în gândirea antică fc«n|ele de austeritate nu erau organizate într-o morală unificată, Piontă,

autoritară şi impusă egal tuturor; erau, mai degrabă, un_____K«.v»anr . ucesiea îşi aveau origi

diferite mişcări filosofice sau religioase; işi găseau mediul de di tare în grupări multiple; ele propuneau, mai mult decât impun procedee moderate ori religioase, fiecare cu fizionomia sa par Iară: austeritatea pitagoreică nu era cea a stoicilor, diferită la rl ei de cea recomandată de Epicur. Din cele câteva asemănări ţaţe deja. nu trebuie trasă concluzia că morala creştină a sexului în vreun fel „preformată" în gândirea antică; mai curând, să no'J ginăm că, foarte devreme, în gândirea morală a antichităţii s-d mat o tematică - o „tematică în patru părţi" - a austerităţii sex în jurul şi referitor la viaţa trupului, a instituţiei căsătoriei, a reia între bărbaţi şi a prudenţei. Iar această tematică, în ciuda nunio selor modificări, a păstrat în timp, trecând prin legi fundament prin ansambluri de precepte şi referinţe teoretice extrem de div« o anumită constanţă: ca şi cum acolo se aflau, din Antichitate, p puncte de problematizare de la care se reformula neîncetat -d scheme adesea diferite - preocuparea pentru austeritatea sexu De reţinut, irisă, că temele de austeritate nu coincide,i împărţirile ce vizau marile interdicţii sociale, civile sau religia într-adevăr, s-ar crede că acolo unde interdicţiile sunt fundament unde obligaţiile sunt cele mai coercitive, în general morala de/ pretenţiile de austeritate cele mai insistente: e posibil; în istoria d tinismului sau a Europei moderne vom găsi destule exemple fl Dar se pare că nu aşa s-au petrecut lucrurile în Antichitate. Ace apare foarte clar în asimetria cu totul deosebită a reflecţiei moţ asupra comportamentului sexual: femeiie sunt obligate în gen (excepţie făcând libertatea oferită de un statut cum ar fi cel de tezană) la constrângeri extrem de stricte; cu toate acestea, nu meilor li se adresează; nu sunt nici îndatoririle şi nici obligaţiilo cele invocate,-justificate sau dezvoltate aici. Este o morală a bă ţilor. una gândită, scrisă, însuşită de bărbaţi şi adresată bărbal evident celor liberi. Deci, o morală virilă, unde femeile apar doaij tillul de obiecte sau cel mult partenere ce se cuvine să fie forrn educate şi supravegheate atunci când se află sub autoritatea I la care trebuie să renunţi când se află sub autoritatea altcuiva (t soţ, tutore). Găsim aici, fără îndoială, unul din punctele cele mai marcabiie ale acestei gândiri morale: ea nu încearcă să defineai un câmp de conduită şi un domeniu de reguli valabile - conform dulărilor necesare - pentru ambele sexe, ci este o elaborare a o

138

P»i;i conduitei lor.' Mal mult: ea nu li se adresează bărbaţilor cu referire la com- iMn htele ce-ar putea depinde de unele interdicţii recunoscute de Ijiiiiioa şi readuse solemn în coduri, obiceiuri sau prescripţii reli- |9 I .1 li se adresează cu referire la comportamentele unde s-au ■ <ii< dreptul, de puterea, de autoritatea şi de libertatea lor: în jlhiM'.i plăcerilor ce nu sunt condamnate, în căsnicie unde nici Ku şi nici o tradiţie nu-l împiedică pe bărbat să aibă raporturi ||ii> • xtraconjugale, în legături cu adolescenţi care, cel puţin ■numite limite, sunt admise în general şi chiar preţuite. Temele ■li»rltnte sexuală trebuie înţelese nu ca o traducere sau un colini .i.l interdicţiilor profunde şi esenţiale, ci ca o elaborare şi o |fo .1 unei activităţi în exercitarea puterii sale şi practicarea li- l|H milo.[ <;<M.'a ce nu înseamnă că tematica austerităţii sexuale nu re- L|ii do t un rafinament fără urmări şi o speculaţie fără legătură lim pare precisă. Dimpotrivă, e uşor de observat că fiecare Imk figuri de austeritate sexuală se raportează la o axă de yltnta şi la un mănunchi de relaţii concrete: corelaţii cu trupul, Ihleina sănătăţii şi în spatele ei tot jocul vieţii şi al morţii; cu IMII OX, CU problema soţiei ca partener privilegiat în mecanismul. B|ii ' familiale şi al legăturii create de ea; cu propriul sex şj pro- M ni nerilor, a alegerii lor şi a adaptării obligaţiilor sociale cu Itixuale; în fine, relaţia cu adevărul, unde se pune problema IHIOI pirituale ce permit accesul la înţelepciune.

Mi s-a părut astfel că trebuia operată o reorientare. în loc de IM i>< a interdicţiilor de bază, ascunse sau vizibile în exigenţele i|H.t|ii sexuale, era preferabil a se vedea de la ce zone ale ex- |i|' i şi sub ce forme a fost problematizat comportamentul se- llnvonit obiect de preocupare, element ce dă de gândit, mate- iln -.iilizare. Mai exact, să ne întrebăm de ce acele patru mari E'H de relaţii, în care se părea că omul liber din societăţile din Iun şi-a putut desfăşura activitatea fără a întâlni vreo interdicţie ţf i iu fost chiar locurile unei intense problematizări a practicii Mi.- De ce acolo, unde e vorba de trup, de soţie, de tineri şi de Ki o pusă ia îndoială practicarea plăcerii? De ce interferenţa ■ulii sexuale cu aceste relaţii a devenit obiect de nelinişte şi de ■tiu? De ce aceste axe ale experienţei cotidiene au dat loc unei Im i are urmărea un comportament sexual moderat şi formarea

„ ,_____..., vum a iubi yanaii compmentul sexual, în măsura în care el atrage după sine aceste dIM tipuri de relaţii, ca domeniu al experienţei morale?

MORALA Şl EXPERIENŢA SINELUI

Pentru a da un răspuns în această problemă, e necesară derea câtorva consideraţii privind metoda; mai precis, să vedem urmăreşte prin studierea formelor şi transformările unei „morale",

i139

Se cunoaşte ambiguitatea cuvântului. Prin „morală" se lege un ansamblu de valori şi de reguli propuse indivizilor şi cjni rilor, prin mijlocirea diverselor sisteme normative, cum ar fi ffu instituţiile educative, Biserica etc. E posibil ca aceste reguli şi să fie explicit formulate, într-o doctrină coerentă şi într-o enunţ clară. Dar, tot atât de posibil e ca ele să fie transmise în mod şi ca, departe de a forma un ansamblu sistematic, să se con-.iil într-un joc complex de elemente care se neutralizează, se cc tează sau se anulează în unele puncte, îngăduind astfel compn suri sau subterfugii. Cu aceste rezerve, putem numi acest ansm normativ „cod moral". Prin „morală", însă, se înţelege şi comp« mentul real al indivizilor în corelaţia sa cu regulile şi valorile propu se specifică, astfel, felul în care ei se supun, mai mult sau mai p complet, unui principiu de conduită, felul în care acceptă sau resp o interdicţie sau o regulă, felul cum respectă sau nu un ansamblu valori; studierea acestui aspect al moralei trebuie să stabileasca şi între ce limite de variaţie sau de încălcare a legilor, indivizii grupurile se conduc raportându-se la un sistem normativ atribuit, plicit sau implicit, culturii din care fac parte şi de care sunt conşlir mai mult sau mai puţin. Să numim acest nivel de fenomene „mc tatea comportamentelor".

Asta nu e tot însă. Una e o regulă de conduită, alta e duita ce poate fi evaluată de această regulă şi altceva e modul trebuie „să te comporţi" - adică modul în care trebuie să se

şinele ca subiect moral acţionana raporiai ia eiemenieie nor- n <:o constituie codul. O dată stabilit un cod pentru un tip pre- i <I«• acţiuni (ele pot fi definite în funcţie de gradul lor de con- mi. i sau divergenţă prin raportare la acest cod), există diferite ulii.iţi de „a se comporta moral" pentru individul operând nu ca iu .igent, ci ca subiect moral al acţiunii. Să luăm un cod de pre-mii .oxuale impunând celor doi soţi o fidelitate conjugală strictă iimlrică, precum şi o voinţă constant procreatoare; chiar şi în «i i idru destul de riguros, vor exista multe feluri de a respecta (tutatea, mai multe modalităţi de „a fi credincios". Diferenţele pot | I.i mai multe lucruri.Iile privesc ceea ce s-ar putea numi determinarea subiţi otice,

adică modul cum îşi constituie individul cutare sau n parte a fiinţei ca subiect principal al conduitei sale morale, i i ol mai

important lucru în exercitarea fidelităţii poate fi consi- n spectarea strictă a interdicţiilor şi obligaţiilor în cadrul actelor işiio

Dar mai poate consta şi în stăpânirea dorinţelor, în lupta • mată împotriva lor, în forţa cu care se rezistă ispitelor: în l caz, fondul

fidelităţii e vigilenţa şi lupta; mişcările contradictorii idiotului, mult mai multe decât actele în sine, vor fi, în aceste l|H. materia

experienţei morale. Ea mai poate consta şi în inten- u, în continuitatea şi reciprocitatea sentimentelor încercate faţă I vi în

calitatea relaţiei ce-i leagă pe cei doi.Diferenţele mai pot duce şi la modul de supunere, adică la

Hiiatea prin care individul îşi stabileşte situarea faţă de regulă iccunoaşte obligat să o pună în aplicare. De pildă, poţi să prac-

'•litatea conjugală şi să te supui preceptului care o impune, de- o le recunoşti ca făcând parte din grupul social care o acceptă, mllt,

fie discret. O mai poţi practica însă şi pentru că te consideri lunitor al unei tradiţii spirituale ce-şi asumă menţinerea sau renta

140

ei. Se mai poate face şi ca să răspundă unei chemări, în a area de a da vieţii personale o formă corespunzătoare unor ill de

strălucire, frumuseţe, nobleţe sau perfecţiune.Mai există diferenţe posibile în formele de elaborare sau ale

wnliului etic efectuat asupra sinelui, şi nu numai în scopul com- i un conform unei reguli date, ci pentru a încerca transformarea ■Iul în subiect moral al conduitei sale. Aşadar, austeritatea sexu- 1« poate realiza în urma unui lung efort de antrenament, de morizare, de asimilare a unui sistem organizat de precepte şi gVi un control permanent al comportamentului, destinat să apre- roniinţ.iri subite, globale şi definitive la plăcere, sau a mn iJH

ţii chiar ni înfrângerile trei I• sensul şi valoarea lor; se mai poate exercita şi printr-fl^^H

frare atentă, continuă şi amănut ţjtă a fluctuaţiilor dorinţei în i<« formele, chiar şi în cele mai obscure, sub care aceasta se as^^H în fine, aite deosebiri privesc ceea ce s-ar putea nunu t«|fl logia subiectului moral; o acţiunea nu e morală numai prin efl^^H în originalitatea ei, ci şi prin inserarea şi locul ocupat în ans.uH unei conduite; ea este un element şi un aspect al acestei con^H şi marchează o etapă în durata sa şi un eventual progres m < a nuitatea sa. O acţiunea morală tinde spre propria împlinire d.irl plus, prin aceasta, urmăreşte constituirea unei conduite moralo >jfl sa conducă individul nu numai spre acţiuni conforme cu regulii«! valorile, ci şi la un anumit mod de a fi, caracteristic subiectului mijfl Şi ia acest punct există multe deosebiri posibile: fidelitatea conjugi poate ţine de o conduită moraiă ce se îndreaptă spre o stăpânim® ine din ce în ce mai completă; poate fi o conduită morală mainll tând brusc şi radical o detaşare de lume; poate tinde spre o p:« sufletească totală, spre o indiferenţă faţă de zbuciumul patimiloi. ill spre o purificare salvatoare după moarte şi nemurire.

într-un cuvânt, pentru a fi numită „morală", o acţiuni» I trebuie să se reducă la un act sau la o serie de acte conforme ufl reguli, unei legi sau unei valori. E adevărat că orice acţiune moi«||j comportă o. legătură cu realitatea unde are loc şi cu codul ia carol raportează, dar ea. implică şi un anumit raport cu şinele; acesta ]■ e doar „conştiinţa de sine", ci constituirea sinelui ca „subiect moul j în care individul circumscrie ceea ce alcătuieşte în fiinţa lui obiecl practicii morale, îşi defineşte poziţia faţă de preceptul urmat şi u lizează un anumit mod de a fi care ar echivala cu împlinirea lui ma rală; în acest scop, el acţionează asupra lui însuşi, începe sa n| cunoască, să se controleze, să se pună la încercare, să se perlot* ţioneze, să se transforme. Nu există nici o acţiune morală speciali care să nu se raporteze la unitatea unei conduite morale; dar nio( conduită morală care să nu apeleze la constituirea sinelui ca subio<J| noral şi nici constituire a subiectului moral fără „modalităţi de st! Diectivare" şi fără o „ascetică" sau „practici ale sinelui" care Ifl ;prijină. Actul moral nu poate fi separat de aceste forme de acţiune isupra sinelui, ce nu sunt mai puţin diferite de la o morală la alta ecât sistemul de valori, reguli şi interdicţii.

)istincţiile acestea nu trebuie să aibă numai efecte teoretice, lenta consecinţe pentru analiza istorică. Cine doreşte să rea- M lor ia unei

„morale" trebuie să ţina cont de adevărurile ce în- i ii intui. Istoria „moralităţilor" studiază în ce măsură faptele u I- livizi sau grupuri sunt conforme sau nu cu regulile şi vani, ii'.e de diverse instanţe

141

Istoria „codurilor" analizează difer - ilnmo de reguli şi de valori puse în joc într-o societate sau un l u instanţele sau modalităţile de

constrângere ce le pun în » i formele luate de mulţimea, de divergenţele şi de contra ' în sfârşit, istoria modului în care indivizii

sunt chemaţi să Htituie subiecţi ai conduitei morale: va fi cea a modelelor iun pentru instaurarea şi dezvoltarea raporturilor cu

şinele, un iitaţia asupra sinelui, cunoaşterea, cercetarea, descifrarea n pi in sine şi transformările ce se încearcă a fi operate

asupra i Am putea-o numi o istorie a „eticii" şi a „asceticii", înţeleasă Mi io a formelor subiectivării morale şi a experienţelor

sinelui Rite a o garanta.Ducă e adevărat că orice „morală", în sensul larg al cuvân- i

umportă cele două aspecte arătate mai sus, cel al codurilor imp jitament şi cel al formelor de subiectivare, dacă e adevăiat un pot fi

niciodată disociate în întregime, dar că se poate ca IA dezvolte fiecare într-o relativă autonomie, trebuie să admi- ',.1 ■ t in unele morale, accentul e pus mai ales pe cod, pe mutica, pe bogăţia, pe

capacitatea sa de a se adapta la toate liiii posibile şi de a masca sub aparenţe înşelătoare toate domeniile I I i.imentului; în

asemenea morale important e să cauţi instan- J|'* valorifică acest cod. cine-i impune învăţarea şi respectarea rine sancţionează

infracţiunile; în aceste condiţii, subiectivarea Jaco în principal, într-o formă aproape juridică, unde subiectul nu se raportează la o lege

sau la un ansamblu de legi, cărora iiiio să li se supună de teama pedepsei. Ar fi cu totul inexact să oin morala creştină - mai potrivit

ar fi „moralele creştine" - la «silei de model Poate că nu e greşit dacă ne gândim că organi- JU sistemului de penitenţe de la

începutul secolului al Xlll-lea şi rvoliarea sa până în ajunul reformei au provocat o puternică „juri- M I O " -o puternică „codificare" în sensul

strict - a experienţei mo- uupotriva acesteia au reacţionat numeroase mişcări spirituale Psi.etice apărute înaintea Reformei..in schimb, se pot înţelege morale în care elementul forte şi i » inc

este căutarea dinspre formele de subiectivare şi ale ex- UODIUI ue rudimentar. Respect,»rea sa :.iiH

poate fi relativ neesenţială, dacă e comparat măcar cu ce i s^H tinde individului pentru ca, în confruntarea cu el însuşi, în difoiilfl sale acţiuni, gânduri sau sentimente, el să se constituie subitx I na ral; aici, accentul e pus pe formele de relaţii cu sine, pe procndfl şi tehnicile cu ajutorul cărora sunt elaborate, pe exerciţiile prin «M se ia pe sine drept obiect al cunoaşterii şi pe practicile ce |>mn transformarea propriului mod de a fi. Aceste morale „orientate ifl etică" (şi care nu coincid în mod obligatoriu cu ceea ce numim« nunţare ascetică) au fost foarte importante în creştinism, alătuiifl moralele „orientate spre cod": uneori, îatre ele au existat supiaffl neri, rivalităţi ori conflicte, dar şi armonie.

Se pare, cel puţin la prima vedere, că judecăţile moral® Antichitatea greacă sau greco-romană au fost orientate mai nţfl spre practicile sinelui şi askesis, decât către codificările conduiinp şi definirea strictă a ceea ce-i îngăduit şi a ceea ce-i interzis, fl excepţia Republicii şi a Legilor, vom găsi puţine referiri la un nfl care să definească în amănunt de la conduita de urmat, până la ijl rinţa unei instanţe de supraveghere a aplicării ei, precum ţ sancţiunile pentru infracţiunile comise. Chiar dacă nevoia respecţi legii şi a tradiţiilor - nomoi - este deseori subliniată, important nu il

142

atât conţinutul legii şi condiţiile sale de aplicare, cât poziţia adoptai în vederea respectării ei. Accentul e pus pe relaţia cu sine; aceaB nu permite ca individul să se lase condus de pofte şi plăceri, îl lai reşte de a fi stăpânit de ele şi-i păstrează simţurile potolite, îl aiul să nu devină sclavul pasiunilor şi să ajungă la plinătatea stăpânirii q sine sau desăvârşita supremaţie a sinelui asupra sinelui.

Pornind de aici, am ales metoda folosită pe parcursul acenlj studiu despre moralele sexuale ale antichităţii păgâne şi creştinii acceptarea deosebirii dintre elementele codului unei morale şi n!| mentele ascezei; să nu pierd din vedere nici coexistenţa şi legătuuii lor, nici relativa autonomie şi nici diferenţele posibile de evidenţieri să ţin cont de tot ce indică în cadrul acestor morale avantajul prad ticilor sinelui, interesul faţă de ele. strădania de a le înţelege, do 1 le perfecţiona şi însuşi, discuţiile în jurul lor. Astfel încât, chestiune! atât de des pusă, referitor la continuitatea (sau întreruperea) întn moralele filosofice ale Antichităţii şi morala creştină, să fie schim bată; în loc să ne întrebăm care sunt elementele de cod împrumu tate de creştinism din gânc ~ -mt şi ..-are st - r e loi

143

ubllite, modificate, reelaborate şi diversificate formele relaţiei hulo (şi experienţele sinelui legate de ele) cu ajutorul continui- nl Itansferului sau al modificării codurilor.codurile nu sunt lipsite de importanţă şi nici nu rămân tr,.i. dar se poate observa că, până la urmă, ele se învârt în i Alorva principii, destul de simple şi puţine: că oamenii nu ini/a mai mult pe linia

interdicţiilor decât pe cea a plăcerilor. Du- 01 e şi ea destul de mare: proliferarea apreciabilă a codificărilor M.i locurile, partenerii,

gesturile îngăduite sau interzise) se va i ti destul de târziu în creştinism. In schimb, se pare - oricum ■ ■ie/n pe care aş dori s-o explorez aici - că există un câmp de i Halo complex şi bogat în felul

cum e chemat individul să se Mon:ică subiect moral al conduitei sexuale. Ar fi de urmărit cum iMlmt şi transformat această

subiectivitate, de la gândirea greacă pană la constituirea doctrinei şi pastoralei creştine a simţurilor, in acest volum, aş dori să arăt

câteva trăsături generale ca- iltitlce pentru felul cum a fost reflectat în gândirea greacă com- montul sexual ca domeniu de

apreciere şi opţiune morală. Voi do la noţiunea, pe vremea aceea curentă, de „practicarea plă- i chresis aphrodision - pentru a scoate

în evidenţă modalii«' de subiectivare la care ea se referă: substanţa etică, tipuri de •liângere, forme de elaborare a sinelui şi

a teleologiei morale. " pornind de fiecare dată de la o experienţă ce-şi avea în cultura ii ,i «'xistenţa, statutul şi regulile sale

(practica regimului de să- ■I», a administrării gospodăriei şi a curtării amoroase), voi studia «iul in care a elaborat gândirea

medicală şi filosofică această .)«iK.,ire a plăcerilor" şi,a formulat unele teme de austeritate, ce li pD punctul de a deveni recurente, asupra a patru mari axe ale fimlonţei: relaţia cu trupul, relaţia cu

soţia, relaţia cu tinerii şi reni nu adevărul.

..... .sexualităţii

PROBLEMATIZAREA MORALĂ A PLĂCERIL

Cu greu am găsi la greci (ca şi la latini, de altfel) o n asemănătoare cu aceea de „sexualitate" şi de „carnal". Vreau sa un concept referitor la o entitate unică ce permite regrupau fiind de aceeaşi natură, având aceeaşi origine, sau punând m care acelaşi tip de cauzalitate a unor fenomene diverse şi ap departe unele de altele: comportamente, dar şi senzaţii, imagini rinţe, instincte, pasiuni (20).

Desigur, grecii dispun de o serie întreagă de cuvinte p a desemna diferite gesturi sau acte numite de noi „sexuale", îndemână o seamă de expresii pentru a desemna practici prn au şi termeni mai vagi, care se referă la ceea ce noi numim „rol „împreunare" sau „raporturi" sexuale: de pildă, sunousia, hom plesiasmos, mixis, ocheia. E mult mai greu de sesizat categoii ansamblu căreia îi sunt subsumate toate aceste gesturi, ac practici. Ei folosesc cu predilecţie un adjectiv substantival; aphrodisia (21), tradus de latini aproximativ prin venerea. „A lucruri", sau „plăcerile iubirii", „raporturi sexuale", „erotism", sau luptate" încearcă pe cât se poate să dea un echivalent în limba I ceză, dar deosebirea dintre ansamblurile noţionale face anevoi

mă exactă a termenului. Ideea noastra despre „sexuainaie j|i.na un domeniu cu mult mai larg; ea are în vedere o realitate nil tip, iar în cadrul moralei şi culturii noastre, are cu totul alte uni In schimb, nu dispunem, în ce ne priveşte, de o noţiune IA opereze un decupaj şi să reunească un ansamblu corespun- idi nphrodisia. Sper să fiu scuzat dacă uneori folosesc terme- ftQItsc în forma sa originală.Nu am pretenţia că acest capitol este o expunere exhaustivă ftiAi ar un rezumat sistematic al diferitelor doctrine filosofice sau i- «In

< are, între secolul al V-lea a.Chr. şi începutul celui de al «!i .ni referit la plăcere în generai şi la plăcerile sexuale în spetii

introducerea la studiul privind cele patru tipuri principale de |i«li/are a conduitei sexuale-în Dietetica referitor la trup, în »piuit,

referitor la căsătorie, în Erotica referitor la tineri şi în filosofie itnr la adevăr - intenţia mea e doar de a scoate în evidenţă câ- it i .. ituri

generale ce le-au servit drept cadru pentru că erau |Jf»> diverselor judecăţi despre aphrodisia. Se poate admite teza IBI ii acelei epoci

acceptau mult mai uşor decât creştinii evului II I »au europenii perioadei moderne anumite comportamente se- |; ie mai poate

admite şi că faptele sau purtările imorale susci- IM iiunci mai puţină indignare, existând doar riscul unor replici, nlAi mai mult cu cât nici

o instituţie - religioasă sau medicală - nu •j (in tenţia să stabilească ce este, în această problemă, permis (MIHI/IS, normal sau anormal; se mai ştie şi că grecii atribuiau ■ icestor chestiuni

mult mai puţină importanţă decât noi. Un tAmâne, însă, de necontestat: aceste chestiuni i-au preocupat: i .lat gânditori,

moralişti, filosofi şi medici pentru a evalua ce «nu sau interziceau legile cetăţii, căci ceea ce tolera sau re- « tnidiţia nu era de ajuns pentru a reglementa, aşa cum se cu- i unduita sexuală a unui om

grijuliu cu persoana sa: ei recunoş-iD I modul cum obţineau acest gen de plăcere e o problemă moraiă.In aceste câteva pagini aş dori să precizez aspectele generale n aie

s-au condus, forma generală a întrebării de ordin moral pe I ¡i au pus-o în legătură cu aphrodisia. Voi recurge la texte foarte m«i unele de altele - în special cele aparţinând lui Xenofon, Platon şi

ii 'ini şi voi încerca, nu o restituire a „contextului doctrina!" ce poate in II aruia un sens propriu şi o valoare diferenţială, ci stabilirea lupului de problematizare" ce le-a fost comun şi le-a făcut posibile. InQerca să înfăţişez, în trăsături generale, cum s-a constituit aphro- n i a domeniu ele preocupare morală. Se vor avea în vedere patru tini întâlnite adesea în gândirea asupra moralei sexuale: noţiunea de

145

.... tjuua ; cea de „folosire", de chresls, <permite înţelegerea tipului de constrângere căruia practicarea plan» trebuia să i se supună pentru a fi valorificată moraliceşte; cea di» krateia, de stăpânire, definind atitudinea faţă de tine însuţi pentru « constitui subiect moral; în sfârşit, cea de sophrosune, de „cumpatni de „moderaţie", caracteristică pentru subiectul moral în împlinirea Astfel, devine posibilă conturarea structurii experienţei morale a placai sexuale - ontologia, deontologia, ascetica şi teleologia sa.

1

APHRODISIA

Souda propune următoarea definiţie, reluată de Hesychnn: aphrodisia sunt „lucrările", „actele Afroditei" - erga Aphrodites. N« greşit, în acest gen de lucrări nu trebuie să ne aşteptăm la un efori conceptualizare foarte riguroasă. E fapt recunoscut că grecii n-au d dovadă niciodată, nici în gândirea lor teoretică, nici în cea practică, o preocupare prea stăruitoare pentru a stabili exact ce înţeleg p aphrodisia - indiferent că e vorba de a fixa natura lucrului desemn de a-i delimita extinderea domeniului, ori de a stabili din ce-i comp Oricum, nimic asemănător cu lungile liste de acte posibile, cum întâln în penitenţe, în cărţile de spovedanie sau în lucrările de psihopatologl nici un tabel de unde să reiasă definiţia actului legitim, îngăduit normal, unde să fie prezentată şi vasta familie a gesturilor interzi Nimic asemănător cu grija - atât de caracteristică în problema simţuri sau a sexualităţii - de a dovedi în spatele inofensivului sau a inocenţ prezenţa insidioasă a unei puteri cu limite nesigure şi feţe multiple, există clasificări, nici interpretări. Se stabileşte cu grijă vârsta optin pentru căsătorie şi apariţia copiilor, precum şi anotimpul cel mai potri pentru raporturi sexuale, dar nu se pomeneşte nicăieri, ca într- îndrumar creştin de pildă, ce gest trebuie făcut sau evitat, ce mângâi prealabile sunt permise, poziţia şi în ce condiţii se întrerupe actul. Cel nu îndeajuns de educaţi, Socrate le recomandă să ocolească băieţii ft moşi, ba chiar să se exileze pentru un an (22); în Phaidros se evo lupta îndrăgostitului cu propria-i dorinţă; nicăieri, însă, nu sunt amintiti aşa cum se va întâmpla în spiritualitatea creştină, precauţiile necesn în vederea împiedicării dorinţei de a se infiltra pe ascuns în suflet s

■Prii n-i scoate la iveală semnele secrete. Şi, mai ciudat: medicii care ■nmandă, cu unele detalii, elemente din regimul aphrodisiei,

nu Hm aproape nimic despre formele posibile ale actelor în sine; Hudiţe câteva lucruri - în afara unor referiri la poziţia „firească"-

Hipr*' ce-i conform sau contrar naturii.Pudoare? E posibil, deoarece grecilor li se poate atribui o

■u< libertate de moravuri; reprezentarea actelor sexuale sugerate HDpniele scrise - chiar şi în literatura erotică - pare marcată de o ■.ml de mare rezervă (23) şi asta spre deosebire de spectacole Mii iii' reprezentările iconografice rămase (24). Oricum, e limpede ■K"nofon, Aristotel şi, mai târziu, Plutarh n-ar fi găsit deloc decent Hilna. legat de raporturile sexuale cu soţia legitimă, sfaturile suspi-

146 i

■ IM» şi grijulii împărţite cu dărnicie de autorii creştini. Ei nu erau *ht.|.itiţi, ca mai târziu duhovnicii, să reglementeze jocul ofertelor şi li mluzurilor, al primelor mângâieri, al posibilităţilor de împreunare,■ plăcerii încercate şi al încheierii cuvenite.

Există, însă, o motivaţie pozitivă pentru ce-am putea sesiza ■lior.pectiv drept „reticenţă" sau „rezervă". Asta pentru că felul cum ■hm privite aphrodisia, genul de interogaţie ce li se adresa, se în- ■lopia într-o cu totul altă direcţie decât spre cercetarea naturii lor ■lunde, a formelor lor canonice sau a puterii lor secrete.

1. Aphrodisia sunt acte, gesturi, contacte aducătoare de o ■numită formă de plăcere. Când sfântul Augustin va evoca în Con- MKiuni amintirea prieteniilor sale de tinereţe, intensitatea simţămin- | plăcerea zilelor petrecute împreună, conversaţiile, entuziasmul■ viv.elia, el îşi pune întrebarea dacă toate acestea nu revelau, sub o ■N'iuntă inocenţă, carnalul şi acel „vino-ncoace" care ne leagă de el (25). Iiii.i, atunci când, în Etica nicomahică (26), Aristotel se întreabă ■nTi sunt exact cei ce merită a fi numiţi „neînfrânaţi", definiţia sa e iiiuiiţios limitativă; numai plăcerile trupului pun în evidenţă akolasia, (¡iilnlrânarea, iar dintre acestea se exclud cele oferite de văz, auz ■nu miros. Nu înseamnă că eşti neînfrânat dacă „te bucuri" H luilrein) de culori, mişcări, desene, nici de muzică sau de specta- inlc de teatru; te poţi lăsa sedus de farmecul parfumului fructelor, ■nndafirilor sau al tămâii; şi, după cum se spune în Etica eude- Miînna (27), celui ce se lasă absorbit atât de intens de contemplarea unui statui, sau de ascultarea unei melodii, încât pierde orice interes Bantru practicarea amorului, nu i se poate reproşa lipsa de măsură, luciim. nu mai mult decât celui sedus de Sirene. Din akolasia sunt lOcotite a face parte plăcerile produse de atingere şi contact: cu gura, limba, gâtul (plăcerile hranei şi ale băuturii) şi cu celelalte părţi

_______________, vi niioiviai uuaeivd Ud ar II Mi iliajBca unele senzaţii, resimţite la nivelul pielii sa fie considerate ca lip« de moderaţie - de pildă, nobilele plăceri ocazionate la gimna/iu <■ masaje şi căldură: „La un nestăpânit senzaţia produsă de atmi|«nl nu se răspândeşte pe tot corpul, ci doar în anumite părţi" (28), |

Una din trăsăturile caracteristice ale experienţei creştin» || „simţurilor", apoi a „sexualităţii" va fi aceea că subiectului i se cJ să presupună şi să recunoască de departe manifestările unei f<n||| surde, maleabile şi de temut, cu atât mai necesar de descifr.il iJ cât ea poate să se ascundă în spatele altor forme decât aci4ty| sexuale. O astfel de presupunere nu se află în spaţiul experienţul« aphrodisiei. Desigur, în educarea cumpătării se recomandă a nu şl avea încredere în sunete, imagini sau parfumuri. Asta, însa, nJ pentru că ataşamentul faţă de ele ar fi forma mascată a unei dorirw de esenţă sexuală, ci pentru că există melodii care prin ritmul loi pfl moleşi fiinţa, pentru că sunt spectacole capabile să acţioneze asuprii sufletului ca un venin, iar cutare parfum sau imagine sunt de natufl să aducă în memorie „amintirea lucrului dorit" (29). Când se va rAdl de filosofii ce le pretind tinerilor să nu iubească decât suflete alead ei nu vor fi bănuiţi că-s stăpâniţi de sentimente tulburi de care ponfl habar n-au, ci pur şi simplu că aşteaptă clipa de intimitate pentru a<| strecura mâna pe sub tunica iubitului (30).

Care sunt formele şi varietatea acestor acte? Istoria naturali ne dă o descriere a lor, cel puţin când e vorba de animale: împen

147

cherea, remarcă Aristotel, nu e aceeaşi la toate şi nu se face M acelaşi fel (31). în partea a Vl-a din Istoria animalelor, consacra® viviparelor, descrie diferitele forme de copulaţie: ele variază dup! forma şi aşezarea organelor, poziţia adoptată de parteneri, duraţi actului, dar aminteşte şi tipurile de comportament din perioada împfi recherii: mistreţii se pregătesc ca de luptă (32), elefanţii sunt cuprin|j de o furie ce merge până la demolarea casei stăpânului, armăsiuii adună femelele şi trasează în jurul lor un cerc mai înainte de a al arunca asupra rivalilor (33). în privinţa oamenilor, dacă descriere! organelor şi a funcţiilor lor e uneori detaliată, comportamentali sexuale, cu variantele posibile, abia sunt amintite. Asta nu înseamnl că în medicina, filosofía, sau morala Greciei antice, activitatea sexual* a oamenilor ar fi trecută sub tăcere. Problema nu e că se feresc al vorbească despre actele plăcerii, ci că atunci când se pune chesl tiunea, nu forma îmbrăcată de ele e luată în discuţie, ci activitate! manifestată. Dinamica lor e mult mai importantă decât morfologia

Dinamica aceasta e definită prin mişcarea ce leagă între ele ■»ntnte aphrodisiei, plăcerea ce le e asociată şi dorinţa pe care pun-sc. Atracţia exercitată de plăcere şi forţa dorinţei ce duce I an constituie, împreună cu actul însuşi al aphrodisiei, o solidă ■ti" Ou timpul, va fi una din trăsăturile fundamentale ale eticii iniiilui şi a concepţiei despre sexualitate ca şi disocierea - cel li parţială - de acest ansamblu. Aceasta va fi marcată, pe de o Hi do o anumită „eliziune" a plăcerii (devalorizare morală datorită Inpiului din pastorala creştină de a nu socoti voluptatea ca scop H m practicii sexuale; devalorizare teoretică tradusă prin extrema ■tiliato de a face loc plăcerii în înţelegerea sexualităţii); iar pe de |ili> o problematizare din ce în ce mai intensă a dorinţei (în care In vndea însemnul originar al naturii decăzute sau structura pro- | liiuţoi umane). în schimb, în experienţa aphrodisiei, act, dorinţă ||>i< mo formează un ansamblu ale cărui elemente pot fi, bineîn- Hilerite, dar ele sunt puternic legate între ele. Strânsa lor legă- I unul din caracterele esenţiale ale acestei forme de activitate. HIM ,I vrut (din motive pe care le vom vedea imediat) ca împli- |i< udului să fie asociată unei plăceri ce stârneşte epithumia, do- I pornire condusă de natură spre cea ce „produce plăcere", în Elin de principiul amintit de Aristotel: dorinţa e întotdeauna „dorul Imiul plăcut" (he gar epithumia tou hedeos estin) (34). E ade- Mi IMaton revine deseori asupra acestui lucru - că n-ar exista NH i Iară suprimarea lucrului dorit şi fără adăugarea, în conse- l| i unei anumite suferinţe; pofta, însă, explică el în Philebos, Bnitln fi provocată decât de reprezentarea, imaginea sau aminti- |IM, rului provocator de plăcere; de aici, conchide că dorinţa nu |t< li decât în suflet, căci dacă trupul e supus privaţiunii, numai piui poate, prin amintire, să facă prezent lucrul de dorit, deci, să |ln r.că epithumia (35). Ceea ce pare să constituie pentru greci, paliul conduitei sexuale, obiectul gândirii morale, nu e nici actul Ivi (examinat sub diferitele sale modalităţi), nici dorinţa (apreciată li originea sau direcţia sa), nici chiar plăcerea (cântărită după li Inie sau practicile ce-o pot provoca), ci, mai degrabă, dinamica ■II care le uneşte pe toate trei, ca într-un cerc (dorinţa duce la I, «i tul e legat de plăcere, iar plăcerea stârneşte dorinţa). Pro- Hna etică nu e: ce fel de dorinţe? ce fel de acte? ce fel de plăceri? Blmrea e: cu ce forţă eşti împins

148

„de plăceri şi de dorinţe?" Onto- }lii I.I care se referă această etică a comportamentului sexual nu l'i puţin în forma sa generală, o ontologie a sustragerii din faţa dorinţei; nu e cea a unei naturi fixând reguli pentru acte; e cea fi ifl forţe ce leagă între ele acte, plăceri şi dorinţă. Acest raport diriiil constituie ce s-ar putea numi sâmburele experienţei etlcfl aphrodisiei (36).

Analizarea acestei dinamici se face după două mari variaB Una e cantitativă şi priveşte numărul şi frecvenţa actelor. Medicii ca şi morala, consideră că oamenii se deosebesc între ei nu â după tipul de intenţii spre care se îndreaptă, nici după modull practică sexuală pe care-l preferă, ci după intensitatea aceM Repartiţia e între prea puţin şi prea mult: moderaţie sau lipsţfl cumpătare. Destul de rar, în descrierea unui personaj, se scoatl evidenţă preferinţa sa pentru cutare sau cutare formă de plafl sexuală (37). în schimb, pentru caracterizarea sa morală e imporB sa se ştie dacă în experienţa sa, cu femei sau tineri, a dat dovl de măsură, ca Agesilas, care împingea cumpătarea până la a refl să fie sărutat de tânărul iubit (38), sau se lasă, ca Alcibiado I Arcesilas, pradă plăcerilor obţinute de la ambele sexe (39). E gulii în acest caz, celebrul pasaj din cartea I a Legilor: e drept că Plai pune acolo foarte clar în opoziţie raportul „conform naturii" ce lei bărbatul de femeie în scopul reproducerii şi raportul „împotl naturii" a bărbatului cu bărbat, a femeii cu femeie (40), însă cil dacă această opoziţie e neîndoielnică, Platon se referă la deosebii şi mai importantă dintre cumpătare şi neînfrânare: practicile îmi triva naturii şi a principiului procreaţiei nu sunt explicate ca efecjl unei naturi anormale sau al unei forme deosebite de dorinţă; elol sunt decât urmarea unei lipse de măsură: la originea lor 1 „neînfrânarea în plăcere" (akrateia hedones) (41). Iar atunci câfl în Timeos, Platon afirmă că desfrâul trebuie socotit ca efectul ui boli a trupului şi nu a sufletului, acest rău e descris conform uij patologii a excesului: sperma, în loc să rămână în măduvă şi ol tură, iese şi începe să curgă prin tot corpul; acest lucru poatl comparat cu un arbore a cărui putere de vegetaţie depăşeşte ori măsură: tot astfel şi individul e înnebunit o mare parte din viaţăI „excesul de plăceri şi suferinţe" (42). în caftea a 3-a din Etica nid mahică, găsim ideea că imoralitatea în plăcerile sexului ar eoni întotdeauna într-o exagerare, a surplusului sau a excesului;] privinţa dorinţelor fireşti, comune tuturor, singurele greşeli, expll Aristotel, sunt cele ţinând de cantitate: ele scot în evidenţă „pij multul" (to pleion); când dorinţa naturală constă doar în satisfao rea necesităţii, „să bei şi să mănânci până la suprasaturaţie, înseal

(inpăşeşti cantitativ (toi plethei) cerinţele naturii". E adevărat pelotei lasă loc şi plăcerilor personale ale indivizilor; se comit tot lin ijreşeli, fie că plăcerea nu se satisface „acolo unde ar tre- Iih ca se

face „la grămadă", fie că nu se obţine „cum se cu- i MI . adaugă Aristotel, „excesivii" exagerează (huperballousi) în tio că-şi

acordă satisfacţii nepermise, fie, în cazul unor acte liilto, că întrec măsura, în comparaţie cu cei mai mulţi din seim Intemperanţa este

excesul în domeniu şi „e ceva condam- i ('13). Se pare că prima linie de demarcaţie trasată în domeniul pui Cimentului sexual prin aprecierea morală nu se face plecând natura actului, cu variantele

sale posibile, ci de la activitatea fN'la|iile cantitative.

149

Practicarea plăcerii mai relevă şi o altă variabilă, pe care-am 1« o numi de „menire" sau de „polaritate". Termenului aphrodi- j|

orespunde verbul aphrodisiazein; el se referă la activitatea l||iia în general: astfel, se vorbeşte de momentul când ajung ani- i.i

vârsta potrivită pentru aphrodisiazein (44), dar el mai de- imna/a şi săvârşirea unui act sexual oarecare: la Xenofon, An- luino

aminteşte dorinţa ce-l cuprinde uneori de aphrodisiazein \/rrbul mai poate fi folosit şi cu valoarea lui activă; în acest |.o referă la

menirea specială a „masculinului" în raportul sexual luncţia „activă" determinată de penetrare. Dar, şi invers, poate llnî.it în

forma sa pasivă; în acest caz, desemnează celălalt as- i 'Im împreunarea sexuală: rolul „pasiv" al partenerului-obiect, rol |»ivat

femeilor - Aristotel vorbeşte de vârsta când ajung tinerele ipte de aphrodisiasthanai (46); el poate fi impus cuiva prin plonţn dacă acesta e redus la obiect de plăcere pentru altul (47); II n acceptat de băiatul sau bărbatul care se lasă penetrat de par- iiu - autorul

Problemelor se întreabă, astfel, din'ce cauză unor k>T< I|I le place să aphrodisiazeisthai (48).

Pe bună dreptate se poate spune că în vocabularul grec nu i£lrt un cuvânt care să pună laolaltă, într-o noţiune comună, spe- din sexualitatea masculină, ca şi din cea feminină (49). Trebuie evidenţiem că, în practicarea plăcerilor sexuale apar limpede )UA roluri şi doi poli, aşa cum îi aflăm şi în funcţia generatoare; iul cele două valori ale poziţiei - cea a subiectului şi cea a obiec- MUl. cea a agentului şi cea a pasivului: după cum spune şi Aristotel, un.'ia în calitate de femelă e un element pasiv, iar masculul în cali- jlti do mascul, un element activ (50). Atunci când experienţa „cărnii' va fi considerată ca o experienţă comună bărbaţilor şi femeilor,

___T. oa iu ei, aiunci cândmatea va fi marcată de marea cezură dintre sexualitatea mati^H şi cea feminină, aphrodisia sunt gândite ca o activitate implicăm!! actori, fiecare cu rolul şi funcţia sa - cel ce exercita activitate.i ş|l asupra căruia se exercită aceasta.

Din acest punct de vedere şi conform acestei etici (aml|H încă o dată că e o morală a bărbatului făcută de şi pentru baih(fl •.o poate spune că linia de demarcaţie se află în special între haiM

i lomei - motivul fiind marea diferenţiere între lumea bărbaţiU® '■IM i femeilor din multe societăţi antice. La modul şi mai gont»fl <M MÎ află mai degrabă între ceea ce am putea numi „actorii aofl i" < ona plăcerilor şi „actorii pasivi": de o parte sunt subiecţii activlll ■.<'Miale (ei se străduie s-o exercite cu măsura şi la timpul potiivjB

ii ' oalaltă sunt partenerii-obiecte, figuranţi asupra cărora ace«■ piactică. Se înţelege de la sine că primii sunt bărbaţii, mai prtfl

h.ubaţii adulţi şi liberi, iar din a doua categorie fac parte, bineînţoll ii'im'ile, dar ele nu figurează aici decât ca unul din elementele ufl uv amblu mai vast la care se face referire uneori pentru a arăta w \il>il<■ obiecte ale plăcerii: „femeile, băieţii, sclavii". în textul cunoaB i jurământul lui Hipocrate, medicul se angajează ca în orice cui II intra să se abţină de la erga aphrodisia, cu oricine, femeie, l>|p| hat liber sau sclav (51). A te menţine în rol sau a-l părăsi, a fi im luect al activităţii sau a-i fi obiect, a trece în partea pasivilor câl oşti bărbat, sau a rămâne în rândul celor ce-o exercită este a dotjfl

150

mare variabilă care, împreună cu cea a „cantităţii", prilejuieşte aprfl . iorea morală. Excesul şi pasivitatea sunt, pentru un bărbat, cfl două forme majore ale imoralităţiii în practicarea aphrodisiei. Ti 2. Dacă activitatea sexuală devine astfel obiect de diferelB ţiore şi de apeciere morală, aceasta nu e din cauză că actul sexual ari in sine un rău şi nici pentru că el ar fi marcat de o primă cădeiM Chiar atunci când forma actuală a relaţiei sexuale şi a iubirii e rapoB tată. cum o face Aristofan în Banchetul, la o dramă originară - truli|J a oamenilor şi pedeapsă a zeilor -, nici actul şi nici plăcerea nu sutfl considerate pentru asta ca rele; dimpotrivă, ele tind la refacerea I ceea ce era pentru fiinţa umană modul de a fi desăvârşit (52). ■ general, activitatea sexuală e privită ca firească (firească şi indiw pensabilă), deoarece prin ea fiinţele vii se reprodQc, specia, în an« samblul său, se sustrage morţii (53), iar cetăţile, familiile, numele J credii lele durea* ¡1 dine io de ' iz , . ortiţi dispariţiei. " .: ocl

II I \ c,i o uai C V/Vi IUUVJ ia apmuuioia p i i i n i o ocio MICII IIIC^II 1N (î>4); plăcerile procurate de acestea au drept cauză, după In

lui Aristotel, cele necesare interesând trupul şi viaţa trupului nii un cuvânt, activitatea sexuală, ancorată atât de profund în I, n or putea fi - ne aminteşte Rufus din Efes - considerată ca 11) Desigur, experienţa morală a aphrodisiei e radical deose- §• 1 nea ce va fi cea a carnalului.Dai, oricât de firească şi necesară ar fi, ea nu e mai puţin Iul unei

preocupări morale; pretinde o delimitare ce îngăduie să §?<> până la ce punct şi în ce măsură se cuvine a fi practicată, lingi timp, dacă

ea poate depinde de bine şi de rău, acest lucru unim stării sale naturale sau pentru că aceasta ar fi alterată; H 0 ' hiar felul cum a

fost ea rânduită de natură. Două trăsături IIIM.'.I plăcerea cu care e asociată. Mai întâi caracterul său in- .11,1 a uita că pentru Aristip şi

şcoala cirenaicilor „plăcerile nu nnnbesc între ele" (57), plăcerea sexuală e caracterizată în ml ca fiind nu purtătoare a răului, ci

inferioară din punct de ve- iiologic sau calitativ: e comună animalelor şi oamenilor (ne- liii semn distinctiv al acestora); e

legată de renunţare şi sufe- ipnn asta e opusă plăcerilor oferite de văz şi auz); e depen- 4 iln trup şi de nevoile sale şi e destinată a

readuce organismul n,i sa de dinaintea apariţiei nevoii (58). Pe de altă parte, însă, ||tfl plăcere condiţionată, subordonată şi inferioară

e de o exil vivacitate; aşa cum spune Platon la începutul Legilor, dacă 1 jfn a făcut în aşa fel încât bărbaţii şi femeile să fie atraşi unii de 111 pontru ca să fie posibilă procreaţia şi supravieţuirea speciei iii.iia (59). Acest obiectiv e atât de important şi esenţial, încât un a

legat de actul procreaţiei o plăcere deosebit de intensă; n 1 um nevoia de a se hrăni şi de a-şi asigura astfel supravieţu- indlviduală

e asociată la animale de plăcerea naturală legată de )A şi de apă, tot aşa, nevoia de a lăsa urmaşi îi face pe oameni «1 .imintească

permanent plăcerea şi dorinţa legate de împreu- w In Legi e amintită existenţa celor trei mari cerinţe fundamen- pnvind hrana, băutura şi înmulţirea: toate trei sunt puternice, «in,»re, dar a treia, deşi e ultima, e „cea mai vie" (60). Pe interlo- „. său din Republica, Socrate îl întreabă dacă ştie vreo „plă- i| mai mare şi mai vie decât

iubirea trupească" (61).

151

Exact această forţă naturală a plăcerii împreună cu atracţia n il.»tă asupra dorinţei face ca activitatea sexuală să-şi depăşească ţltnle

fixate de natură. Impulsivitatea răstoarnă ierarhia, poftele şi

152

. . . ....... puteţi' • 11,i)li|(|01 am cauza loi eşti împins să treci dincolo do i( rea

nevoilor şi să cauţi plăcerea în continuare, chiar dupfl trupului. Tendinţa la revoltă este virtualitatea „stasiastică" a Ml sexual; tendinţa spre depăşire, spre exces e virtualitatea *»c bolică" (62). Natura a aşezat în fiinţa umană această forţa n| şi de temut, mereu gata să depăşească obiectivul fixat S ce, în aceste condiţii, activitatea sexuală pretinde o discrimina rală despre care s-a văzut că era mai mult dinamică decât N gică. Dacă e nevoie, aşa cum spune Platon, să i se puna tlj dintre cele mai puternice - teama, legea şi cuvântul adevaiat dacă e nevoie, conform lui Aristotel, ca dorinţa să asculte du ca un copil de poruncile dascălului său (64), dacă însuşi Anril|(| „servindu-se" fără încetare de plăceri, să aibă grijă a nu se lai de ele (65), motivul nu este că activitatea sexuală ar fi un rM nici pentru că ar risca să devieze prin raportare la un model noii ci pentru că depinde de o forţă, de o energeia, împinsă de ca la exces. în doctrina creştină a simţurilor, forţa excesivă a plai află obârşia în cădere şi în păcatul care marchează de atunci umană. Pentru gândirea greacă clasică, această forţă e prin sa în mod virtual excesivă, iar problema morală va fi de a t) să o înfrunţi, cum s-o stăpâneşti şi s-o foloseşti cum se cuvli Faptul că activitatea sexuală apare ca un joc al forţei bilite de natură, dar susceptibile de abuz, o apropie de-hrana problemele morale puse de aceasta. Apropierea între morala :i< şi cea a mesei e un fapt constant în cultura veche. S-ar putot mii de exemple. Atunci când, în prima carte a Amintirilor, Xor vrea să demonstreze cât de folositor era Socrate discipoliloi exemplul şi cuvântul său, el expune preceptele şi comportarea r trului „faţă de băut, mâncare şi plăcerile iubirii" (66). Când di despre educaţia paznicilor, interlocutorii din Republica cad de că înfrânarea, sophrosune, cere întreita stăpânire a plăcerilorI duse de vin, iubire şi mâncare (potoi, aphrodisia, edodai) (67) fel şi Aristotel: în Etica nicomahică, cele trei exemple de „pl. obişnuite" sunt hrana, băutura, iar pentru tineri şi bărbaţi în puU vârstei „voluptăţile patului" (68); pentru aceste trei forme de pliu el recunoaşte acelaşi tip de pericol, cel al excesului ce depăşi nevoia; le găseşte chiar un principiu fiziologic comun, deoarefll toate vede plăceri ale contactului şi ale atingerii (hrana şi băuturi produc plăcere decât dacă intră în contact cu limba şi, mai alea,!

153

___. . W I U L U L

nIn capacitatea de a da sfaturi asupra felului în care să plAcorile mesei şi ale patului; medicii ştiu, dacă e vorba de o IM, cum să te bucuri de ea fără să te îmbolnăveşti; tot ei hh o> practică amorul fizic - „Pandemionur - cum pot găsi iiHM Iară a da naştere la desfrâu (70). «M.M iur, ar fi interesant de urmărit lunga istorie a raporturilor Hriln alimentară şi cea sexuală, cu ajutorul doctrinelor, dar (Ini toligioase sau al regulilor dietetice; ar trebui să vedem ilBMprins în timp jocul prescripţiilor alimentare de cel al moralei fvoluţia importanţei fiecăruia (cu momentul destul de tardiv Iblomn conduitei sexuale a devenit mai importantă decât cea MUmentului alimentar) şi diferenţierea progresivă a propriei iun (momentul când dorinţa sexuală a fost pusă în discuţie nnoni decât apetitul alimentar). Oricum, se pare că în gân- •< Hor din perioada clasică problematizarea morală a hranei, IN II I a activităţilor sexuale a fost făcută într-un mod destul fliuiator. Felurile de mâncare, vinurile, raporturile cu femeile I) 11instituie un material etic asemănător; ele pun în joc forţe i| i mo au mereu tendinţa de a deveni excesive; întrebarea e i um se poate şi cum trebuie „să te slujeşti" (chresthai) de i II plăcerilor, a dorinţelor şi a actelor? E o problemă de bună j|A, după cum spune şi Aristotel: „Toată lumea se bucură de li«* mosei, ale vinului şi ale dragostei într-o oarecare măsură, iu n-o face aşa cum trebuie (ouch' hos dei)" (71).

2

CHRESIS

In cel fel să te bucuri de plăcere „aşa cum se cuvine"? La ce Ipm să apelezi pentru a modera, limita sau regla această acti- 11' Ce tip de validare să acorzi acestor principii care să poată i a deprinderea? Sau, cu alte cuvinte, care e modul de aservire om în problematizarea morală a conduitei sexuale?

______v. u^Miuuisiti unae mai puţin 4Hbilească un cod sistematic care ar fixa forma normativa a i\M sexuale, ar trasa hotarul interdicţiilor şi ai nupaiţi practicile di» n ■ sau de alta ale unei linii despărţitoare, cât elaborarea condl|iill modalităţilor unui „uz": stilul a ceea ce grecii numeau chresis |H dision, folosirea plăcerilor. Expresia se referă, în general, la 9 tatea sexuală (va fi vorba despre momentele anului, sau de vfl optimă pentru chresthai aphrodisiois) (72). Dar termenul so ifl şi la modul cum îşi manifestă individul activitatea sexuală, mod|H de a se comporta, regimul pe care şi-l îngăduie sau şi-l impun«« diţiile de îndeplinire a actelor sexuale, locul ocupat de acea!® viaţa sa (73). Nu e vorba de acceptare sau de interzicere, ci dfl denţă, de aprecierea şi de calcularea modului de controlare a aofl Dacă e adevărat că în uzul plăcerilor trebuie să se respecte Ingfl obiceiurile locului, să nu se aducă ofense zeilor şi să se accnpi«l mandamentul naturii, regulile morale cărora li se supun suni tfl departe de ceea ce constituie o supunere faţă de un cod bine <1(1 (74). Mai mult, e

154

vorba de o adaptare variată, unde trebuie să nM cont de mai multe elemente: unul e cel al cerinţei şi al neco|B naturale, altul cel temporal şi circumstanţial al oportunităţii, fl treilea cel al statutului individului însuşi. Chresis decide ţinând seam« aceste diferite consideraţii. în concepţia privind uzul plăcerilor rl noaştem preocuparea pentru o întreită strategie: a nevoii, a moriB tului şi a statutului.

1. Strategia nevoii. Se cunoaşte atitudinea scandaloasă u Diogene: când simţea nevoia să-şi satisfacă pofta sexuală, se uţj • ingur în piaţa publică (75). Ca multe dintre provocările cinice şi acaj are un dublu înţeles. Ea se bazează pe caracterul public al faptnlJ ( nea ce în Grecia era împotriva uzanţelor; era acceptată de la ■ nloea că dragostea se face noaptea, la adăpost de priviri; din ţjfl du a nu fi văzut în asemenea situaţie reiese că practica aphrodlM MU

ora ceva onorabil şi nici nu înnobila omul. Diogene adresai i nti< a sa „gestuală" exact împotriva acestei reguli de non-publicitl i >io<ienes Laertios ne spune că avea obiceiul „să facă totul în puhil ■■.i mănânce sau să facă dragoste" după următorul raţionam« ,diu .i nu e un rău să mănânci, nu e rău nici s-o faci în public" (71 I >.n prin apropierea de hrană, gestul lui Diogene mai primeşte u alta -.•MTinificaţie: practicarea aphrodisiei nu poate fi ruşinoj dno.iioce e ceva natural, nu-i nici mai mult, nici mai puţin decât 4 ti:;f,ani<rea unei nevoi; aşa cum cinicul folosea hrana ca sfl

155

!' .i in moaui cel mai simpiu siumauui \oi iiM« crudă), tot aşa, găsea în masturbare mijlocul cel mai direct ţi potoli pofta; regreta chiar că nu exista un mijloc la fel de lin <lcî a-şi rezolva problema foamei şi a setei: „Să fie de ajuns |liri( i burta ca să-ţi treacă foamea".

Aici, Diogene nu face decât să împingă la limită unul din ma- ......upte ale lui chresis aphrodision. Reducea la minimum conta nxpusă deja de Antistene îri Banchetul lui Xenofon: „Dacă mă MU i vreo dorinţă amoroasă, mă mulţumesc cu prima venită, iar ■Ho mă copleşesc cu mângâieri, căci altcineva nu acceptă să le

ino atenţie. Toate aceste voluptăţi îmi dau asemenea satisfac- • il dedându-mă lor, nu-mi mai doresc altceva. Le-aş vrea p ni.II moderate, într-atât unele din ele depăşesc nevoia" (77). jiiniil

lui Antistene nu e prea departe, în principiu, chiar dacă con- |«ilu practice sunt diferite, de numeroase precepte sau exemple i t«

după spusele lui Xenofon, de Socrate discipolilor săi. Chiar « ol lecomanda celor insuficienţi înarmaţi împotriva voluptăţilor lilll •.,! evite băieţii frumoşi, sau să se exileze dacă e nevoie, nu un.mda o abstinenţă totală, definitivă şi fără condiţii; „sufletul" -

f

ţin aşa prezintă Xenofon lecţia socratică - „nu e de acord cuItiiii* plăceri decât dacă nevoia fizică e foarte mare şi poate fi satis- tilft Iară teamă" (78).

in acest uz al aphrodisiei, reglementat de cerinţă, obiectivul H .inularea plăcerii; dimpotrivă, e vorba de a o menţine, de a o fljlno prin nevoia ce iscă dorinţa; se ştie că plăcerea se atenuează .i nu oferă satisfacţie unei dorinţe puternice: „Prietenii mei", in» Virtutea în discursul lui Prodicos relatat de Socrate, „se des- |l i ii mâncare şi băutură, cu plăcere (hedeia... apolausis) fără |A uipragmon): ei aşteaptă de la acestea să simtă dorinţa" (79).

'i discuţie cu Euthydemos, Socrate aminteşte că „foamea, setea, iin|n amoroasă (aphrodision epithumia) şi veghea sunt singurele in/ti ale plăcerii de a mânca, de a bea, de a face dragoste, de a ihhni

şi dormi, atunci când ai aşteptat şi suferit pentru aceste u-.ltăţi până într-acolo încât satisfacerea lor să fie pe cât de jitinbilă, pe atât de posibilă (hos enî hedista)" (80). Dacă, însă, Şnvoie ca

senzaţia de plăcere să fie susţinută de dorinţă, dimpo- l(\ dorinţa nu trebuie mărită, recurgându-se la plăceri nefireşti: (nuala, mai spune el în discursul lui Prodicos, te face să doreşti nunul şi nu trândăvia;

iar dacă atunci când se manifestă, dorinţele Miinle pot fi satisfăcute, nu e necesară crearea unor dorinţe ce

156

I IUU I UUl vj v.1

______vi oucueyie, care e limpede că nu poat*unei codificări precise sau a unei legi bune pentru ! ■împrejurările. Ea permite un echilibru în dinamica plăcerii şi a ilflH împiedică „înflăcărarea" .şi căderea în exces, fixându-i dn>|itH satisfacerea unei nevoi, ea evită ca această forţă natuiaia^| răzvrătească şi să uzurpe un loc care nu-i aparţine: deoaro< a H trupului decât ce-i e necesar de la natură, şi nimic în plu9

Strategia de mai sus permite eliminarea neînfrânăm u^H fond, nu-şi are reperul în necesitate. De aceea, ea poate avofl aspecte împotriva cărora trebuie să lupte regimul moral al pl.tifl Există o neînfrânare, să-i spunem de „surplus", de „preaplin I ea oferă trupului toate voluptăţile posibile, mai înainte chiar ca a< <>MJ fi simţit nevoia, nelăsându-i timp să simtă „nici foame, nici s«|fl dorinţă amoroasă, nici oboseală", înăbuşind astfel orice sen/ttfl plăcere. Mai există o neînfrânare căreia i-am putea spune „artilu iitfl e o consecinţă a primei: constă în a căuta voluptatea prin nil cerea unor dorinţe în afara naturii: „ca să mănânci angajezi hiuii ca să bei cu plăcere îţi procuri vinuri scumpe, iar vara aleiţ|i ■ zăpadă"; e cea care, pentru a afla plăceri noi în aphrodisia, veşte „de bărbaţi ca şi cum ar fi femei" (82). Astfel conceputa,® peranţa nu poate lua forma unei supuneri faţă de un sistem d« sau de o codificare a comportamentelor; nu mai are nici valnfl unui principiu de anulare a plăcerilor; practicarea plăcerilor, în M ca, „uzând" de necesitate, să se încadreze singură între nişte llfl devine o artă: „Numai cumpătarea, spune Socrate, ne ajuta ifl durăm nevoile de care-am vorbit, numai ea ne ajută să simţim ol cere demnă de a fi ţinută minte" (83). Astfel şi trăia Socrate în m de zi cu zi, dacă e să-l credem pe Xenofon: „Nu mânca decât atfl când îi făcea plăcere să mănânce şi se aşeza la masă într-o M menea dispoziţie încât pofta de mâncare îi servea drept condimij îi plăcea orice băutură fiindcă nu bea decât dacă îi era sete" (I 2. O altă strategie consta în stabilirea momentului cel m potrivit, kairos-ul. Acesta e unul dintre cele mai delicate şi mall portante obiective în arta de a folosi plăcerea. Platon aminteşt« Legi: fericit (indiferent că e vorba de individ sau de Stat) cel i:|| ştie, în această ordine a lucrurilor, ce are de făcut „când trebuii cât trebuie"; dimpotrivă, cel ce acţionează „fără a şti cum s-o fi (anepistemonos)" şi „nu la momentul potrivit (ektos ton kairoii duce „o cu totul altă viaţă" (85).

157

»coşar sa reţinem l-u icma un „aiunv< ». — --------------oitnntă pentru greci, nu numai ca problemă morală, dar şi

Uimo de ştiinţă şi de tehnică. Cunoştinţele practice - conul alăturări tradiţionale - medicina, guvernarea, orientarea, nu numai cunoaşterea principiilor generale, ci şi determinarea ulm când trebuie intervenit şi modul precis de a o face, în ilt> împrejurări. Acesta e unul din aspectele esenţiale ale caii i onduce aşa cum trebuie „politica momentului" în diferite i indiferent că e vorba de individ şau de cetate, de trup sauI * anume, să profiţi de kairos. în uzul voluptăţilor, moralaII mia a „momentului".Momentul poate fi determinat în funcţie de mai multe niveluri, j viaţa de la început până la sfârşit; medicii sunt de părere 9 MX

omandabilă practicarea plăcerilor prea de tânăr, dar nici ai .1.1 prea înaintată; ea are vremea sa, fixată, în general, în Iu considerată nu

numai ca posibilă pentru procreaţie, dar şi iirc copiii vin pe lume sănătoşi şi bine dezvoltaţi (86). Se ţine i dn anotimpuri: regimurile

dietetice, vom vedea mai departe, II mare importanţă corelaţiei dintre activitatea sexuală şi schim- ili climă, dintre cald şi frig,

umezeală şi uscăciune (87). E bine m , ,i momentul zilei: discursul lui Plutarh va trata despre i.i chestiune, propunând o soluţie, se pare tradiţională: din mo- lliuiiilice, dar şi cu argumente vizând decenţa, precum şi din . mligioase, el recomandă a se prefera

seara, ca momentul cel I n ii abil pentru trup, căci căderea întunericului ascunde aspec- iii.ii puţin plăcute şi lasă şi un timp oarecare înainte de practicile m'.o de dimineaţa (88). Alegerea

momentului - a kairos-ului - (In şi de alte activităţi. Dacă Xenofon îl citează pe Cirus ca du mfrânare, nu e pentru că acesta ar fi renunţat la plăceri, ci II ' a ştia să-şi împartă convenabil firul

existenţei, fără a se lăsa ui di' la ocupaţiile sale şi acceptându-le doar după o activitate labila ce deschidea calea spre o relaxare

onorabilă (89).Importanţa „momentului bine ales" din etica sexuală apare ui de clar într-un fragment din Amintiri memorabile consacrat tului.

Socrate stabileşte fără echivoc că „interzicerea de rapor- Inlro tată şi fiică, între fiu şi mama sa" constituie un precept uni- hotărât de

zei: ca dovadă, cei ce-l încalcă sunt pedepsiţi. în ' i i alităţilor reale ale părinţilor, progenitura e nereuşită. De ce? ni. .i nu s-a ţinut cont

de principiul „momentului" şi s-a amestecat |(»ntratimp sămânţa părinţilor, din care unul, prin forţa împrejură-

IMIIIIM sexualităţii 161

___________wmu oa „piucreezi in Qproaste" decât atunci când nu mai oşti „în floarea vârstei" (90) nofon şi Socrate nu spun că incestul e condamnabil doar sub In unui „contratimp". De remarcat e că râul incestului se manilotil acelaşi fel şi cu aceleaşi efecte ca nerespectarea timpului.

3. Arta de a uza de plăcere trebuie să se moduleze în de benefeciar şi de statutul său personal. Autorul lui Erotic atribuit lui Demostene, reaminteşte după Banchetul: orice oij bun simţ ştie foarte bine că relaţiile amoroase ale unui băiat nu „virtuoase, nici dezonorante la modul absolut", ci „ele diferă cu în funcţie de cei interesaţi"; ar fi deci „o nesăbuinţă să real aceeaşi maximă în toate cazurile" (91).

Desigur, e o trăsătură comună multor societăţi ca regulile conduită sexuală să varieze după vârstă, sex, sau condiţia indivij şi că nu le sunt impuse, în acelaşi fel, tuturor, obligaţii şi interi In cazul moralei creştine, însă, această specificare se face în ca| unui sistem de ansamblu ce defineşte, conform unor principii rale, valoarea actului sexual şi arată în ce condiţii e legitim sau căsătorit sau necăsătorit, legat sau nu prin jurământ etc.; aici o ba de o universalitate modulată. Se pare că în morala antică, cu! cepţia câtorva precepte valabile pentru toţi, morala sexuală ar Ifl parte întotdeauna din modul de viaţă, el însuşi determinat de stutj primit şi finalităţile alese. Tot în Eroticos, Pseudo-Demosteno adresează lui Epicrat pentru „a-i da acele sfaturi decente în vednf unei comportări dintre cele mai apreciate"; el n-ar dori ca tânaiul ia în legătură cu persoana lui hotărâri „care să nu fie conformi cele mai bune păreri", iar rolul acestor sfaturi nu e de a aminti cipii generale de conduită, ci de a pune în valoare legitima diferoj dintre criteriile morale: „cineva de condiţie obscură şi umilă nu e damnat, chiar dacă a comis o greşeală puţin onorabilă"; în schn ca în cazul lui Epicrat, „dacă persoana e cunoscută, cea mai m neglijenţă privind onoarea o acoperă de ruşine" (92). E un prind) general admis: cu cât eşti mai cunoscut, cu cât doreşti să te bu< de prestigiu în faţa altora, cu cât cauţi să duci o existenţă ieşita comun, al cărei renume să fie de lungă durată, cu atât mai nece| e să-ţi impui, prin opţiune şi voinţă, principii riguroase de condul sexuală. în acest sens era şi recomandarea făcută de Simonido ' Hieron, referitor la „băutură, mâncare, somn şi amor": „sunt der tări comune tuturor animalelor fără deosebire", pe câtă vreme seni mentul onoarei şi al cinstirii e propriu numai oamenilor şi te ajuta

rniHU(lie Şl ll|jt)uiiitj n^a oo oum^ui 1« Myuunuu ■>>fflor „de care se lasă stăpâniţi atâţia"; el consideră că „un şef ie sa se deosebească de ceilalţi, nu prin slăbiciune, ci prin puii« lozistenţă" (94).

I)c regulă, înfrânarea e socotită printre calităţile ce aparţin - II IH'bui să aparţină - nu oricui, ci, în mod privilegiat, deţină- i unui rang, statut, sau responsabilităţi în cetate. In Amintiri, ni«- ii descrie pe Critobul ca pe un om de bine a cărui prietenie miloare şi pune temperanţa pe lista calităţilor ce caracterizează in vrodnic de stimă: a fi gata să ajuţi un prieten, a fi dispus să ni binefacerile primite, a fi înţelegător în afaceri (95). Discipo- (BAU Aristip „ce ducea desfrâul până la exces", Socrate îi arată ihi|ole cumpătării, punându-i întrebarea: dacă ar fi trebuit să Alnască doi elevi, unul

159

pentru o viaţă obişnuită şi altul .destinat 9 i nnducător, pe care dintre ei l-ar fi învăţat „să-şi stăpânească win pentru ca ele să nu-l împiedice să se realizeze? (96). Pre- iii sn spune în Amintiri, să avem sclavi cumpătaţi; pe bună «Io, dacă ne-am alege un şef, „l-am prefera oare pe cel cu- ul drept sclavul burţii, vinului, plăcerilor iubirii, moliciunii şi som- " (97) E drept că Platon acordă întregului Stat virtutea tempe- I, dar nu înţelege prin asta ca toţi să fie la fel de cumpătaţi; rosune va caracteriza Statul unde cei conduşi se vor supune, aducătorii vor comanda cu adevărat: vom întâlni deci o mulţime ounţe, de plăceri şi de necazuri" la copii, femei, sau sclavi, ca mulţi din oamenii nevrednici; dar „dorinţe simple şi măsurate însoţite de raţiune, se lasă conduse de inteligenţă şi judecata i,i nu vom găsi decât „la puţini oameni şi anume la cei cu firea Mi>u aleasă şi cel mai bine educaţi". în Statul cumpătat, pasiunile imn vicioase sunt stăpânite de „pasiunile şi raţiunea unei mino- virtuoase" (98).

Ne aflăm foarte departe de o formă de austeritate ce ar tinde i.iuvirea tuturor indivizilor, a celor mai trufaşi ca şi a celor mai unei legi universal valabile, căreia doar modul de aplicare i-ar ,i li modulat de o cazuistică. Dimpotrivă, aici e o chestiune de plan , de împrejurare, de poziţie personală. Cele câteva legi coti - privind cetatea, religia sau natura - rămân prezente, dar ca jm ar trasa de departe un cerc foarte mare, în interiorul căruia lima practică trebuie să aleagă. Pentru aceasta nu are nevoie de un l potrivit legii, ci de o techne sau o „practică", de o iscusinţă care, ml cont de principiile generale, să conducă acţiunea la momentul

............. UUIIICAIUIUI ţ>i IM lunuţie ae scopurile sale. C >»»t*această formă de morală, individul se constituie subiect etic, mi| neralizând regula, ci dimpotrivă, printr-o atitudine şi o căutam individualizează acţiunea, i-o modulează şi pot chiar să-i dea o lucire deosebită prin structura raţională şi bine gândită ce i-o oM

3

ENKRATEIA

Deseori, interioritatea moralei creştine e comparată cu terioritatea vreunei morale păgâne care n-ar avea în vedere d( împlinirea în fapt a actelor, în forma lor vizibilă şi manifestai, adaptarea lor la reguli, în felul cum sunt privite şi acceptate. Ace comparaţii tradiţionale riscă însă să-i lipsească esenţialul. Ce«( numim interioritate creştină este un mod special de raportare la comportând forme precise de atenţie, de suspiciune, de desciin de verbalizare, de mărturisire, de autoacuzare, de luptă împfl ispitelor, de renunţare, de înfruntare spirituală etc. Ceea ce este semnat prin „exterioritatea" moralei antice implică şi principiul lucrări asupra sinelui, dar într-o formă cu totul deosebită. Deosebii ce se va produce, destul de încet de altfel, între păgânism şi < i tinism nu va consta într-o interiorizare progresivă a normei, a aoll şi a păcatului; mai degrabă se va opera o restructurare a fom raportării la sine şi o

160

transformare a practicilor şi a tehnicilor pişe sprijină această raportare.

în greaca veche, pentru a indica această formă de rapoilj la sine, această „atitudine", necesară în morala pasiunilor şi m festată în buna lor folosire, este utilizat termenul enkrateia. De fi cuvântul a rămas multă vreme destul de înrudit cu sophrosu uneori sunt folosite împreună sau pe rând, cu înţelesuri foarte a|H piate. Xenofon foloseşte pentru cumpătare - ce, împreună cu nvlj via, înţelepciunea, curajul şi dreptatea, face parte din cele cinci tuţi recunoscute de el în mod obişnuit - când cuvântul sophrosi când cuvântul enkrateia (99). Platon se referă la înrudirea lor altiffl

ocraie, imrauai ut» odn^ico oc ■ ■ iguun>•____t. ,___ T ,(nuton heauton archein), îi răspunde: înseamnă „să fii |it şi să

te stăpâneşti, să porunceşti propriilor plăceri şi pofte hain ton hedonon epithumion)" (100). Iar atunci când, în Re- (!< II

oxaminează pe rând cele patru virtuţi fundamentale - înţe-.... curajul, dreptatea şi cumpătarea (sophrosune) - o defi-

i"' aceasta din urmă prin enkrateia: „Cumpătarea (sophro- i n un fel de lume a bunei orânduieli şi stăpânirea (kosmos kai «ilola) unor dorinţe şi plăceri" (101).

mai poate adăuga că, dacă înţelesurile acestor două cu- mint foarte apropiate, ele nu-s chiar sinonime. Fiecare dintre m ioferă la un mod puţin diferit de raportare la sine. Virtutea Imata de sophrosune e descrisă mai degrabă ca o stare foarte ml.t ce garantează o comportare „cum se cuvine faţă de zei şi tMtmoni", adică nu e de ajuns să fii cumpătat, ci şi evlavios, drept iiu|<r, (102). în schimb, enkrateia se caracterizează printr-o for- «i llva de stăpânire de sine; ea-ţi permite să rezişti sau să lupţi plantează dominarea sa în aria poftelor şi a plăcerilor. După H. iii, Aristotel ar fi fost primul care a făcut o deosebire sistematică oul doi termeni. Primul e definit în Etica nicomahică prin faptul iiibmctul alege în mod deliberat principii de acţiune, conforme inii, pe care e capabil să le urmeze şi să le aplice, că se men- Hi comportare, pe „calea de mijloc" între lipsa de simţiri şi exce- ii.nli' de mijloc ce nu e o echidistanţă, căci, de fapt, cumpătarea nil mai îndepărtată de acestea din urmă decât de prima) şi că liiocură desfătarea cu moderaţie. Contrariul lui sophrosune, e nliAnarea (akolasia), în care se urmează de bunăvoie şi delibe- |nlncipii dăunătoare, omul se lasă stăpânit de dorinţe, chiar şi de mai neînsemnate şi se bucură de plăcere printr-un comportament ihunnabil: necumpătatul nu regretă nimic şi nici n-are şanse de l»< are. Enkrateia, cu contrarul său akrasia, se situează pe linia im. a rezistenţei: este reţinere, tensiune, „abstinenţă"; enkrateia mia plăcerile şi dorinţele prin luptă. Spre deosebire de omul mpătat", „abstinentul" e încercat de alte plăceri decât cele condu» raţiunii, dar nu se lasă antrenat de ele şi meritul său va fi cu 1 mai mare cu cât acestea sunt mai puternice. Faţă de ea, akrasia ti ca neînfrânarea, o opţiune deliberată de principii dăunătoare; • <ingrabă ar trebui comparată cu acele oraşe cu legi bune, dar i a fi în stare să le aplice; necumpătatul se lasă antrenat fără voia |i in ciuda principiilor sale raţionale, fie pentru că nu are forţa de

_ „...«IU Wll llll .1(1 ganau indeajunl aceea, el poate să-şi revină şi să ajunga la stăpânirea de sine (I în acest sens, enkrateia e o condiţie pentru sophrosune,

161

forrnrt control exercitată de individ asupra lui însuşi pentru a deveni i \ pătat (sophron).

Oricum, termenul enkrateia din vocabularul clasic paie 4 referi în general la dinamica unei stăpâniri de sine prin sine şi In o tul cerut de aceasta.

1. Exercitarea stăpânirii implică mai întâi un raport agonii în Legi, Atenianul îi aminteşte lui Clinias: dacă e adevărat ca I batul cel mai înzestrat pentru curaj nu va fi decât „jumătate din însuşi" fără „experienţa şi antrenamentul" luptelor, putem socoti] nu poţi deveni cumpătat (sophron) „fără a fi luptat împotriva un pofte şi plăceri (pollais hedonais kai epithumiais diamemachci nos), iar victoria, fie în întreceri, fie în acţiune, va fi obţinută dato raţiunii, exerciţiului, sau artei (logos, ergon, technej" (105). Ai phon Sofistul foloseşte aproape aceleaşi cuvinte: „Nu e cump* (sophron) cel ce n-a dorit (epithumein) urâtul sau răul, cel ce 11 trecut prin ele, căci, în acest caz, n-a obţinut victoria (kratein) a pra a nimic care să-i permită să se declare virtuos (kosmios)" (I Nu poţi avea o conduită morală decât adoptând o atitudine de Iu faţă de dorinţe. Aphrodisia, după cum am văzut, au devenit nu n mai posibile, ci şi de dorit printr-un joc de forţe cu origine şi finalita naturale, dar virtualităţile, din cauza propriilor energii, duc la rev< şi exces. Nu se pot folosi moderat aceste forţe decât dacă eşii stare să li te opui, să le rezişti şi să le stăpâneşti. Sigur, daca n nevoit să le înfrunţi, e pentru că ele sunt pofte inferioare - ca foau şi setea - aflate şi la animale (107); această inferioritate înnăsci n-ar fi prin ea însăşi un motiv să fie combătută, nu prezintă pericol ca, biruind restul, ele să-şi extindă dominaţia asupra individului până la urmă, să-l reducă la sclavie. Cu alte cuvinte, nu naturii I intrinsecă, nu excluderea lor în principiu e cea care atrage atitudini „polemică" cu şinele, ci eventuala lor influenţă şi autoritate. Condm morală în materie de plăceri este în subsidiar o bătălie pentru putem, Această percepere a hedonai şi epithumiai drept o forţă de temi şi duşmană, precum şi constituirea sinelui drept un adversar atefl care le înfruntă, rivalizează cu ele şi încearcă să le supună, se tia duce printr-o serie întreagă de expresii folosite în mod tradiţionnl pentru caracterizarea cumpătării şi a lipsei de cumpătare: să te opul pasiunilor şi dorinţelor, să nu le cedezi, să rezişti asalturilor lor sau

I I V I . I , sd ic uşi uuueiu ut; eit! (I U O J , sa ie învingi sau sa te iaşi (109), sa fii înarmat şi echipat împotriva lor (110). Se mai traşi prin

metafore cum ar fi aceea a unei bătălii împotriva unor ii ni ii i înarmaţi (111), sau ca cea a sufletului-cetăţuie, atacat de in

agresivă, dar apărându-se graţie unei garnizoane puternice IHI ca cea a bondarilor ce se iau la harţă cu poftele ponderate ucid sau le

alungă (113) dacă nu reuşesc să scape de ele. Se IIu iu şi prin motive ca cel al forţelor sălbatice ale dorinţei ce inva- IA In somn

sufletul, dacă acesta n-a ştiut să se ferească dinainte Hoferirea la dorinţă şi plăceri se face la modul bătăios: faţă In lu afli în poziţia şi

rolul adversarului, ori conform modelului tulului care se bate, ori conform celui al luptătorului într-o între- ! ia nu uităm că atunci

când Atenianul din Legi vorbeşte despre »MI, itea de înăbuşire a celor trei mari pofte fundamentale, el evocă muzelor şi al zeilor

supraveghetori ai jocurilor (theoi agonioi)" I unga tradiţie a

162

înfruntării spirituale care va lua forme atât de |iii' rra deja limpede articulată în gândirea clasică greacă.

2. Această relaţie de luptă împotriva unor adversari e şi o ||lti agonistică cu sine. Bătălia, victoria, ca şi o înfrângere posibilă Iii

piocese şi evenimente ce au loc între sine şi sine. Potrivnicii lividului nu sunt, pur şi simplu, în el sau foarte aproape de el, ci o i' din el

însuşi. Bineînţeles ar trebui să se ţină seama de diverse.....propun o diferenţiere între partea din sine ce se bate şi cea

| tlttre se bate: sunt părţi ale fiinţei ce ar trebui să recunoască între un anumit raport ierarhic? Trup şi suflet, înţelese ca două realii cu

origine diferită, din care una încearcă să se elibereze de cea- 11 ' l-orţe ce tind către ţeluri distincte şi se opun una alteia ca doi III

ham? Ce trebuie reţinut pentru definirea stilului general al mtui „ascetici" este că adversarul, oricât de departe ar fi, prin nani ;.a, de ceea ce poate fi sufletul, raţiunea sau virtutea, nu repre- KilA o altă putere ontologic străină. Una din trăsăturile esenţiale ale H II

creştine a carnalului va fi legătura de principiu dintre activitatea in/iialităţii sub formele sale cele mai perfide şi mai tainice şi premii

Celuilalt, cu vicleniile şi puterea sa de iluzionare. în etica «Iuocfisiei, necesitatea şi dificultatea luptei se mărginesc, dimpo- |

VA. ca ea să se desfăşoare ca o întrecere cu şinele: să lupţi îm- niiiva „poftelor şi plăcerilor" înseamnă să te măsori cu tine.

în Republica, Platon subliniază cât de ciudată, uşor ridicolă u/ată e o expresie familiară la care a recurs şi el de nenumărate -in (116):

să fii „mai mult" sau „mai puţin" stăpân pe tine însuţi_______ mie însuţi, deoarece asta ar înstmir»

III, in acelaşi timp şi din aceeaşi cauza, mai slab decât tine în:iu|i 1 presia, după cum spune Platon, se susţine prin aceea că ea protail o deosebire între două părţi ale fiinţei, una mai bună şi alta m.H MU bună şi că, plecând de la victoria sau înfrângerea sinelui de calm MI ne plasăm în punctul de vedere al celei dintâi: „Când partea, CÎ' piinl e mai bună, o supune pe cea mai puţin bună, folosim sintagma «| (11 puternic decât tine însuţi» şi e un elogiu. Din contra, dacă din pil(| relei creşteri sau a unei proaste tovărăşii, partea cea mai bună e îrivl de cea rea, despre omul aflat în această situaţie se spune, ca o <la|l şi dezaprobare, că e propriul său sclav, lipsit fiind de cumpătare" (fi Că acest antagonism al sinelui faţă de sine stabileşte atitudinea "lii^j individului faţă de pofte şi plăceri e limpede afirmat, de la începui Legi: cauza pentru care în fiecare stat există o conducere şi o leijli ţie e aceea că, şi în vreme de pace chiar, toate statele sunt în iAfl unele cu altele; la fel trebuie să înţelegem că, dacă „în viaţa puhlK oricine e duşman oricui" şi în viaţa privată „fiecare îşi e duşman dintre toate izbânzile posibile, „prima şi cea mai glorioasă" e cea rfi tată „asupra ta însuţi", iar „cea mai ruşinoasă dintre înfrângeri", „ceai laşă", „constă în a fi înfrânt de tine însuţi" (118).

3. O asemenea atitudine „polemică" faţă de sine tinde un rezultat cu totul firesc, exprimat prin termenul izbândă - izbAfl cu mult mai frumoasă, spun Legile, decât cea din palestră şi df întreceri (119). Se ajunge până acolo încât e caracterizată prin primarea totală sau izgonirea dorinţei (120). Dar mult mai des e d( nită printr-o stare stabilă de stăpânire de sine; intensitatea pasiuni n-a dispărut, însă individul cumpătat are asupra lor un

163

ascendi destul de mare pentru a nu fi niciodată cuprins de violenţă. Faini episod în care Socrate nu se lasă sedus de Alcibiade nu dem strează că era „purificat" de orice dorinţă faţă de tineri, ci calii.i sa de a rezista când voia şi cum voia. Creştinii vor condamna o a menea încercare, fiindcă ea atesta prezenţa permanentă, imoi pentru ei, a dorinţei, dar, cu mult înaintea lor, Bion din Boristho şi-ar fi bătut joc de ea, susţinând că dacă Socrate îl dorea pe Al biade, era un nătărău abţinându-se şi dacă nu-l dorea, n-avea n un merit (121). La fel, în analizele lui Aristotel, enkrateia, definita stăpânire şi izbândă, presupune prezenţa dorinţelor şi e cu atât ir meritorie atunci când îi domoleşte pe impulsivi (122). Chiar sophi sune, considerată de Aristotel ca o stare de virtute, nu implică nirrinţei, ci dominarea ei: o suueaza pe o poziţie intermediara »>.!râu

(akolasia), când te abandonezi de bună voie plăcerii, nenţă (anaisehesia), extrem de rară de altfel, când nu simţi Iul de

dorinţă; cumpătat nu e cel lipsit de dorinţă, ci cel ce j „cu măsură, atunci când se cuvine" (123). Virtutea nu e concepută ca o stare

de integritate, ci ca un l<) dominare, o relaţie de stăpânire: acest lucru e demonstrat lunii utilizaţi de Platon, Xenofon, Diogene,

Antiphon sau Aris- tontru definirea cumpătării: „a domina dorinţele şi plăcerile", „a LLTII puterea asupra lor", „a le porunci" (kratein, archein). Lui i. ire avea o părere destul de deosebită de cea a lui Socrate plăcere, i se atribuie următorul aforism ce redă destul de

bine iţia generală despre cumpătare: „Cel mai bun lucru e să te lm>\ti şi să nu te laşi învins de plăceri; asta nu înseamnă să nu

deloc la ele" (to kratein kai me hettasthai hedonon m. ou to me chresthai) (124). Cu alte cuvinte, pentru a se II subiect

virtuos în felul cum foloseşte plăcerea, individul e Ml -.a stabilească o relaţie cu sine de tipul „dominare-ascultare", iun a-

supunere", „stăpânire-obedienţă" (şi nu, cum va fi cazul în dualitatea creştină, o relaţie de tipul „clarificare-renunţare", „lă-

ii> purificare"). E ceea ce s-ar putea numi structura „heutocra- n ¡ubiectului în practicarea morală a voluptăţii.

4 Forma aceasta a avut mai multe modele: la Platon, atela- vlzitiul său, iar la Aristotel, copilul şi adultul (facultatea noastră Ideii

trebuie să se conformeze recomandărilor raţiunii, „aşa pre- H i opilul trebuie să se lase condus de pedagogul său" (125). E uiaia,

însă, îndeosebi, la alte două mari scheme. Prima e viaţa Îr.lică: aşa cum gospodăria e în bună rânduială numai când po- iii autoritatea

stăpânului e respectată, la fel şi omul va fi cumpătat Wtiura în care poate să-şi stăpânească dorinţele aşa cum îşi stă- servitorii şi,

invers, lipsa de cumpătare poate fi interpretată o gospodărie prost administrată. La începutul Economicului - l| e vorba chiar de rolul

stăpânului Casei şi de arta de a-şi con- t.oţia, patrimoniul şi servitorii - Xenofon face o descriere a fiinţei »donate; în acelaşi

timp e un exemplu de cum nu trebuie să fie Iha bine gospodărită şi un portret al stăpânilor nepricepuţi care, ¡Şpabili să se conducă pe

ei înşişi, îşi pierd şi bunurile. în fiinţa nmpătată, stăpâni „nechibzuiţi", „neînţelegători" - e vorba de lătur. beţie, desfrâu,

ambiţie - fac un sclav din cel ce-ar trebui să ||)Anească şi după ce-au făcut ce-au vrut cu tinereţea lui, îi pre-

164

WT v_____,. . 01 ui u a aa o definiţie cum|s-a recurs şi la a doua schemă, modelul vieţii civice. E o te® noscută la Plafon, că poftele însoţesc întotdeauna tendinţa fl de jos de a se agita şi răscula, dacă nu sunt bine ţinute în frftu | analogia strictă dintre individ şi cetate, cu care e argumenl.iiii maţia din Republica, dezvoltă pe larg modelul „civic" al cuinii şi contrariul său. Etica plăcerilor e privită aici ca fiind asemăn.i cu structura politică: „Dacă individul e asemănător cetăţii, nu n i sar ca şi în el lucrurile să se petreacă la fel?"; omul e necum atunci când îi lipseşte structura puterii, arche; ea îi dă posibili să învingă sau să domine (kratein) forţele inferioare; în ac< ui sufletul i se va umple de „slugărnicie şi josnicie"; drept urmam ţile „cele mai bune" vor cădea în robie şi „o mică parte, cea m,i şi mai turbată, va domni" (128). La sfârşitul penultimei cărţi ditl publica, după ce întocmeşte modelul cetăţii, Platon recunon« filosoful nu va întâlni niciodată în această lume state atât de <1 vârşite, unde să-şi exercite activitatea; cu toate acestea, peniiu vrea să-l contemple, „modelul" cetăţii se află în cer, iar filon privind-o, va putea „să se zidească pe sine" (heauton katoiki/ „Nu contează dacă acest Stat există undeva sau aparţine viltuf el va urma legile lui şi nu ale altuia" (129). Virtutea urmează] structura ca o cetate.

5. Pentru o asemenea luptă sunt necesare aritrenamoii Metafora întrecerii, a încleştării sportive sau a bătăliei nu SM numai pentru a arăta natura relaţiei cu dorinţele şi plăcerile, cu lor mereu gata la instigare şi revoltă; ea se referă şi la pre<|fll[ pentru susţinerea înfruntării. Platon spune: nu li te poţi împoti nici învinge dacă eşti agumnastos (130). Exerciţiul e la fel de n sar şi când e vorba de a se dobândi orice altă tehnică: math» singură, n-ar fi de ajuns dacă nu s-ar sprijini pe un antrenamon o askesis. Avem aici una din marile lecţii socratice; ea nu dezrr principiul că n-am mai comite răul cu bună ştiinţă, cunoscându dă acestei învăţături o formă ce nu se reduce doar la cunoaşi' unui principiu. Referitor la anumite acuzaţii aduse lui Socrate, Xen are grijă să facă deosebirea între învăţătura sa şi cea a filosohl sau a „pretinşilor filosofi" - pentru care, o dată ce omul a învăţul fie drept sau cumpătat (sophron), nu mai poate deveni nedrepl desfrânat. Ca şi Socrate, Xenofon se împotriveşte acestei to dacă nu e antrenat, trupul nu-şi poate îndeplini funcţiunile (to l somatos erga); la fel şi cu sufletul: devine incapabil „să facă of

■finio şi să se abţină de la ce trebuie să se ferească" (131). Din Iffiotiv, Xenofon nu vrea ca Socrate să fie făcut răspunzător ■i

M'.iua comportare a lui Alcibiade: el n-a fost victima învăţăturii «i. după succesele la bărbaţi, la femei şi la tot poporul, care ■ni I ele

mai mari onoruri, a procedat ca mulţi atleţi: după victorie,■ m i a poate „neglija exerciţiul (amelein tes askeseos)" (132).

i l'nncipiul socratic al lui askesis va fi reluat deseori de ■R ll va evoca pe Socrate, demonstrându-i lui Alcibiade sau lui B)mi. i i nu pot pretinde să aibă grija cetăţii şi să-i conducă pe■0IK..I nu vor învăţa mai întâi ce e necesar şi nu vor dobândi ■finni.i „După ce vom fi făcut vreme îndelungată, împreună, ■j (txorciţiu (askesantes), vom putea, tot împreună, să începem wni politică" (133). El va adăuga cerinţei exerciţiului necesi- ■|iiuocupării de sine: epimeleia heautou, condiţia prealabilă Mi ,i te putea ocupa de alţii şi de a-i conduce, pretinde nu numai Bfeiiiii1 de a cunoaşte (să ştii ce nu ştii, să ştii că nu ştii, să ştii ■ii) ci şi de a o

6

165

aplica efectiv la sine, de a o exersa şi a te «mina (134). Doctrina şi practica cinicilor acordă, de asemenea, liiin mare importanţă lui askesis, încât viaţa dusă de cinici poate Wh i a un fel de exerciţiu permanent. Diogene spunea că trup şi■ Imbuie antrenate deodată: fiecare din cele două exerciţii „e■ lin putere fără celălalt, starea bună a sănătăţii şi forţa nefiind■ i|ln utile decât restul, fiindcă ce priveşte trupul priveşte şi su- ■T Acest dublu antrenament urmăreşte ca în acelaşi timp să poţi no tară suferinţă privaţiunile, atunci când ele apar, şi să reduci Itmli' doar la satisfacţia elementară a nevoilor. în întregul său,

i|nil e o supunere faţă de legile naturii, o victorie asupra sinelui ■ln>a firească a unei vieţi de adevărate satisfacţii: „în viaţă nu ■in lace nimic fără exerciţiu, spunea Diogene, el îi ajută pe oa- K a învingă orice (par\ eknikesai)... Lăsând la o parte grijile Imt!' şi antrenându-ne conform legilor naturii, am putea să trăim ll|i,,, Chiar şi dispreţuirea plăcerii ne-ar da multă satisfacţie, dacă ■IH obişnui cu asta. Cei obişnuiţi cu o viaţă plină de plăceri suferă El intorvine o schimbare, pe când cei exersaţi în direcţie contrară |"l i fără efort la ele (hedion auton ton hedonon kataphro- timr (135).

Importanţa exerciţiului nu va fi trecută cu vederea nici în tra-■filosofică ulterioară. Va lua chiar o amploare considerabilă: se f înmulţi exerciţiile, se vor stabili procedurile, obiectivele, varian- I posibile; va fi discutată eficacitatea lor, askesis, sub diferitele I luime (antrenament, meditaţie, probe de gândire, examene de

_. , n.^1 w<.o> u n i HUI ), m u aeveni materio n ţâmânt şi va constitui unul dintre elementele esenţiale ale indim sufletului. în schimb, în textele epocii clasice se găsesc dftfl puţine amănunte despre forma concretă luată de askesis ul nil Sigur, tradiţia pitagoreică recunoaşte numeroase exerciţii: rejin mentar, recapitularea greşelilor la sfârşitul zilei ori practici de taţie înaintea somnului în scopul alungării viselor urâte şi al l| zării viziunilor trimise de zei: la aceste pregătiri de seară, Plete o referire precisă într-un pasaj din Republica, unde evocă priii< prezentată de dorinţele gata să năpădească sufletul (136). In acestor practici pitagoreice, nu mai găsim nicăieri - fie că e voit Xenofon, Platon, Diogene sau Aristotel - specificarea lui asknnl exerciţiu de abstinenţă. Există două motive. Primul ar fi că exfl e conceput conform practicii pentru care trebuie să te antrenul este un exerciţiu anume legat de scopul urmărit: prin antren.ui te obişnuieşti, cu timpul, să te comporţi cum trebuie (137). A| Xenofon laudă educaţia spartană prin care copiii sunt învăţaţi sA de foame, raţionalizându-se hrana, să îndure frigul, dându li» singură haină, şi să suporte suferinţa supunându-i la pedepso rale; sunt învăţaţi şi cu abstinenţa, obligându-i la cea mai mm ţinută (să meargă pe stradă tăcuţi, cu ochii plecaţi şi mâinii manta (136). Platon consideră că tinerii trebuie supuşi unor prol curaj, constând în primejdii închipuite; acesta ar fi un mijloc obişnui, de a-i perfecţiona şi de a le aprecia calităţile: aşa cum purtaţi mânjii prin aglomeraţie şi zarvă, ca să se vadă dacă sunt :.pt ar fi bine dacă „i-am confrunta pe războinicii noştri când sunt tun lucruri înfricoşătoare, apoi cu plăceri"; ar fi un mijloc de a-i puf încercare „cu mai multă grijă decât aurul în foc, pentru a afla rezistă ispitelor, dacă-şi păstrează decenţa în orice împrejurare, d sunt buni paznici lor înşişi şi muzicii pe care-au învăţat-o" (13f Legi

166

merge până la a visa un drog neinventat până atunci: el ai li forma orice lucru în ceva înspăimântător pentru cel ce l-a înghil putea servi la exersarea curajului: fie de unul singur dacă „nu imli să fie văzut mai înainte de a fi bine pus la punct", fie în grup chiar în public „cu o numeroasă asistenţă" pentru a demonstm capabil să-şi stăpânească „spaima provocată de băutură" (140), form acestui model artificial şi ideal, banchetele pot fi accept.il organizate ca un fel de probe de temperanţă. Aristotel a spu: un cuvânt care arată circularitatea formării morale şi a virtuţii învftjl

^■■imp.itat indepartandu-te de plăceri, dar cei mai Dine ne inae- ni de ele atunci când am devenit deja" (141).

I Al doilea motiv ce ar putea justifica inexistenţa unei metode ■fii o a exerciţiului pentru suflet ţine de faptul că stăpânirea de ■fi

i.ipanirea celorlalţi sunt considerate ca având aceeaşi formă; ■i n omul trebuie să se conducă pe sine cum îşi conduce gos- flflu vi

cum îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de cetate, înseamnă ■IMMIIM

virtuţilor personale, şi mai ales enkrateia, nu este dife- H «¡na care permite educarea cetăţenilor şi dirijarea lor. Aceeaşi ■•in ic

face capabil şi de virtute şi de putere. Garantarea auto- ■IIM in, buna administrare a propriei gospodării şi participarea la ■UIUM

cetăţii sunt trei practici de acelaşi tip. în Economicul lui HM NO vede clar că între aceste trei „arte" există continuităţi şi H|I|I de

structură, ca şi o succesiune cronologică a realizării lor H||i<<n|a individului. Tânărul Critobul afirmă că pe viitor e în mă- ■i no

stăpânească şi să nu se mai lase purtat de pasiuni (aici, Btin II

aminteşte că acestea sunt ca acei servitori ce trebuie sulf UIH .HI

îndeaproape); a sosit şi clipa căsătoriei şi a asumării, Huna cu soţia, a conducerii casei; organizarea domestică - înţe- H i ,i administrare a interiorului şi exploatare a unui domeniu, Hiiurn sau dezvoltare a

patrimoniului - e apreciată de Xenofon în nulto rânduri ca fiind, atunci când o faci cum se cuvine, un re- HHIMI antrenament fizic şi

moral pentru cei ce vor să-şi îndepli- BQÎI îndatoririle civice, să-şi fixeze autoritatea publică şi să-şi povara conducerii. în general, tot

ce slujeşte educaţiei poli- |p i rtaţeanului va servi şi ca antrenament pentru virtute şi invers: W'IIHII I sunt pe aceeaşi

treaptă. Askesis morală face parte din Mt* omului liber care are un rol de jucat în cetate şi faţă de alţii; H lulor.eşte de procedee

deosebite; gimnastica şi probele de re- pn .. muzica şi învăţarea ritmurilor virile şi viguroase, vânătoarea Htulica armelor, grija

pentru o bună purtare în public, dobândirea I Nhius care te ajută să te respecţi pe tine însuţi prin respectul Hi I olorlalţi - sunt în acelaşi

timp elemente de formare a omului H.i.iţn şi exerciţiu moral pentru autocontrol. Amintind probele de Mu artificială recomandate de el, Platon vede în ele un mijloc de ■■Miilica printre tineri pe cei mai

capabili de a fi „folositori lor înşişi Hiiului"; ei vor fi recrutaţi pentru guvernare: „îl vom numi cârmui- |ll pa/itor al cetăţii pe cel care, după ce-a trecut prin toate probele H"'il tânăr şi bărbat, a ieşit neatins (askeratos)" (142). în Legi, pil mul defineşte paidea

drept ceva ce formează „din copilărie,___W«MUMU, aupa cum e cazul" (14f

inir-un cuvânt, se poate spune câ tema unei askeslt> trenament practic, indispensabil individului pentru a se cont.iilj biect moral, e importantă - stăruitoare chiar - în gândire.i • greacă, cel puţin în tradiţia iniţiată de Socrate. Totuşi, acdlfl

167

cetică" nu e organizată şi nici gândită ca un corpus de praclii i i|i formând un fel de artă specifică a sufletului, cu tehnicile, pmoaf şi reţetele sale. Pe de o parte, ea nu se deosebeşte de piacllf virtuţii însăşi, ci e repetarea ei anticipatorie. Pe de altă pai iu seşte aceleaşi, exerciţii ca cele de formare a cetăţeanului Cu va începe să aibă o anumită independenţă, sau, cel puţin, o nomie parţială şi relativă. Acest lucru se va realiza în doua mtj printr-o ruptură între exerciţiile de stăpânire de sine şi învl celor necesare pentru a-i conduce pe alţii şi printr-o separam] exerciţiile în forma lor proprie şi virtutea, moderaţia sau curnpAl cărora le servesc drept antrenament: procedeele lor (proba, mene, controlul sinelui) vor tinde să constituie o tehnică apari« complexă decât simpla repetare a conduitei morale. Se va vn_ atunci, că arta sinelui primeşte un contur propriu faţă de pmj care-i formează contextul şi faţă de conduita morală care-i de obiectiv. Pentru gândirea greacă a epocii clasice, „ascetici permite constituirea ca subiect moral, face parte integrantă, pA| în forma sa, din exercitarea unei vieţi virtuoase, viaţă de om „I în sensul plenar, pozitiv şi politic al termenului.

LIBERTATE Şl ADEVĂR

1. „Spune-mi, Eutydemos, crezi că libertatea e un bun prl] ios şi măreţ, atât pentru individ cât şi pentru stat? - E cel mai flH nos posibil, răspunse Eutydemos. - Dar pe cel stăpânit de.plăccfl rupului şi, în consecinţă, în imposibilitatea de a făptui binele, îl c(|] ideri un om liber? - Nicidecum, spuse el" (144).

.pinusuiic, siaioa cjpie ocne se imue, pun siuparure ae «ţinere în practicarea voluptăţilor, e caracterizată drept o Dacă e important să-ţi dirijezi poftele şi plăcerile, dacă uzul hiiluie o miză morală de

o asemenea valoare, acest fapt nu monţinerea sau regăsirea inocenţei originare; în general, nu Im a tradiţiei pitagoreice,

bineînţeles - pentru apărarea pu- 4I>); scopul e de a fi liber şi de a-ţi păstra libertatea. Am putea Ifil, dacă mai era nevoie, dovada

că la greci libertatea nu e pur şi simplu, ca independenţa cetăţii în întregul ei, în vre- lin uitorii n-ar fi, prin ei înşişi; decât nişte

elemente lipsite de pnlltate şi inferioritate. Libertatea demnă de a fi instaurată şi A «iste, bineînţeles, cea a tuturor cetăţenilor, dar şi, pentru II .inumită formă de relaţie a individului cu sine. înfiinţarea ,

i ,ii,icterul legilor, formele de educaţie, purtarea cârmuitorilor iVldent, factori importanţi pentru comportamentul cetăţenilor; (ini),

libertatea indivizilor, înţeleasă ca stăpânire de sine, este ut necesară pentru întregul stat. Să-i dăm cuvântul lui Aristotel Mica: „O cetate e virtuoasă când cetăţenii ce iau parte la Jlma ei sunt ei

înşişi virtuoşi; în Statul nostru, însă, toţi cetăţenii ipM la conducere. Problema e următoarea: cum devine un om ÎV I iindcă, dacă ar fi

posibil ca ansamblul de cetăţeni să fie ei Iară ca fiecare dintre ei să aibă această calitate, trebuie I pioferată virtutea individuală,

168

deoarece din aceasta rezultă vir- ansamblului" (146). Atitudinea individului faţă de el însuşi, felul Işi asigură propria libertate faţă de

dorinţele lui, forma de autori- «»Kurcitată .asupra sa sunt un element constitutiv al fericirii şi al l orânduieli-în cetate.

Cu toate acestea, libertatea individuală nu trebuie înţeleasă iilrpendenţa unui liber arbitru. Polaritatea nu e un determinism iul :,.i nici voinţa unei puteri suverane: e o sclavie - înrobirea sili de către sine. Să fii liber faţă de plăceri, înseamnă să nu le li -.slav. Servitutea e o primejdie cu mult mai periculoasă decât (Irtna adusă de aphrodisia. Diogene spunea că servitorii erau vn stăpânilor lor, iar persoanele imorale robii dorinţelor lor (tous pii.iulousstais epithumiais douleuein) (149). împotriva acestei viiiili îi prevenea Socrate pe Critobul în Economicul şi pe Euty- ţnîs într-un dialog din Amintiri, care e un imn închinat cumpătării liliiutate: „Crezi că făcând binele înseamnă să fii liber şi că având prtni care te-mpiedică înseamnă să fii sclav? - Chiar aşa gândesc. H i. e limpede pentru tine că neînfrânaţii sunt sclavi... - Şi care e, după tino, con mai roa dintre •.civiiiiii" Acoea do a avea coliH stăpâni. - în acest caz, cea mai cumplită sclavie o îndură no(» taţii... - Dacă te înţeleg bine, Socrate, tu pretinzi că omul Milfl simţurilor n-are nimic comun cu nici o virtute? - Da, Eutydull spuse Socrate, căci cu ce e omul necumpătat mai presus (fl mărginită?" (149).

Această libertate e mai mult decât o neînrobire, mull decât o dezrobire ce-l făcea pe individ liber de orice constr^B exterioară,şi interioară; în forma sa completă şi pozitivă, ea ui putere exercitată asupra sinelui în puterea exercitată asupra M lalţi. Cel ce, prin statut, se află sub autoritatea altora nu troluilj aibă iniţiativa cumpătării sale; e destul dacă se supune ordii« recomandărilor ce i se fac. Asta şi explică Platon referitor la iifl şugar: la acesta, de dispreţuit e faptul că cea mai bună pari fiinţa lui „este atât de lipsită de vlagă de la natură, încât nu M stăpâni vietăţile din sine pe care le linguşeşte şi nu poate lua gm decât la linguşelile lor"; ceM de făcut dacă vrem ca acest oml condus de un principiu raţional, ca acela ce-l „conduce pe om(B perior"? Singurul mijloc e de a-l pune sub autoritatea şi |>nlij acestuia din urmă; „Să devină sclavul celui cârmuit de elemoj divin" (150). în schimb, conducătorul trebuie să fie în stare fl stăpânească în totalitate pe sine, deoarece, în poziţia pe cM ocupă i-ar fi uşor să-şi satisfacă toate poftele, deci să se lase nil lor, iar o comportare dezordonată are influenţă şi asupra vieţii efl tive a cetăţii. Pentru a nu exagera şi a nu face uz de constrânJ pentru a scăpa de dubla autoritate, cea tiranică (asupra celorlal cea a fiinţei tiranizate (prin poftele sale), exercitarea puterii poli va recurge, ca la un principiu de reglementare internă, la stăpân de sine. Cumpătarea înţeleasă ca unul din aspectele autorităţii | pra sinelui este, nu mai puţin decât dreptatea, curajul sau prevl rea, o virtute a celui ce stăpâneşte pe alţii. Cel mai regesc e caii rege peste sine (basilikos, basileuon heautou) (151).

De aici, importanţa acordată celor două mari figuri ale el plificării morale. Pe de o parte, tiranul cel rău; incapabil să-şi :.tj nească pasiunile e mereu înclinat să abuzeze de propria puteri să-şi constrângă (hubrizein) supuşii; dezordinile produse de t stat îi ridică pe concetăţeni împotriva lui; abuzurile sexuale ale d potului când dezonorează copii - băieţi sau fete - sunt adesea li cate ca motive principale ale comploturilor de răsturnare ale ti ral şi

169

restabilirea libertăţii: aşa s-au petrecut lucrurile cu Pisistrate la Atu cu Periandros din Ambracia şi cu alţii, menţionaţi de Aristotel în cai

/

170

IM l~Olllli,a . ___________,Io un control strict asupra sa în cadrul autorităţii exercitate i

miorlăiţi şi stăpânirea sa de sine îmblânzeşte stăpânirea asu- iioupelui. De pildă, Cyrus al lui Xenofon, care ar fi putut să la mai

mult ca oricine de putere, în mijlocul curtenilor îşi mani- jominarea propriilor sentimente: „A reuşit astfel să le creeze l|h|n rangului lor; acest lucru îi făcea să se supună celor mai <M şi să-şi arate

reciproc respect şi politeţe" (153). Când Nico- IIII Isocrate face elogiul cumpătării şi al fidelităţii sale conjugi- icleră la exigenţele

statutului său politic: cum ar putea pre- fio ascultat, dacă nu-şi poate stăpâni propriile pofte? (154). va recomanda suveranului

absolut să nu se dedea desfrâului: IM' să ţină cont de onoarea oamenilor cinstiţi; de aceea, nu e oxpună la umilinţa pedepselor

corporale; din acelaşi motiv ui :;a se ferească „să ofenseze pudoarea tineretului". „Relaţiile illmc cu tinerii să fie dictate de

motive de ordin sentimental şi virlutea ideii că totul îi e permis şi că poate răscumpăra iuta consideraţiei prin onoruri sporite" (155).

Să ne reamintim lUicuţiei dintre Socrate şi Callicles: guvernanţii trebuie consideraţi, »«portare la ei înşişi, „conducători sau conduşi (archontas e ^menous), stăpânirea de sine fiind legată de faptul

de a fi soph- «tnkrates, adică să-şi „stăpânească plăcerile şi poftele" (156). Va veni şi ziua când paradigma cel mai des

utilizată pentru ii|r<u virtuţii sexuale va fi cea a femeii sau a fetei care se apără llnciirile bărbatului în puterea căruia se află;

păstrarea purităţii Virginităţii, respectarea angajamentelor şi jurămintelor vor constitui i dovada tipică a virtuţii. Sigur că această figură nu e necunos- lii antichitate, dar, se pare că

bărbatul, şeful, stăpânul capabil llfip.inire în situaţia când puterea sa asupra aproapelui îi dă posi- llna să dispună de el după bunul plac, reprezintă mai bine pentru lima greacă un model a ceea ce

e, în natura sa, virtutea cumpătării.2. Concepţia despre stăpânire ca libertate activă pune în evi- i|

u caracterul „viril" al cumpătării. Aşa cum în cămin comandă nilul, aşa cum în cetate puterea nu e exercitată de sclavi, copii ftmei, ci numai de bărbaţi, tot astfel trebuie ca fiecare să valoni .i;;upra lui însuşi calităţile de bărbat. Stăpânirea de sine e o lulitate de a fi bărbat prin raportare la sine, adică de a porunci n i u trebuie condus, de a constrânge la supunere pe cel incapabil f|<' conducă singur, de a impune principii raţionale celui lipsit de intr-un cuvânt, e o modalitate de a fi activ faţă de cel ce prin

liiiui.i sexualităţii 177

_. .. «wwi» aa .aniunu. in aceastfll oarbaţilor făcuţii pentru bărbaţi, elaborarea sinelui ca sublm constă în a instaura de la sine la sine o structură deVirilltat»» comportare bărbătească prin raportare la sine, se poate coj stăpâni activitatea bărbătească exercitată faţă de ceilal|i trebuie să se tindă în întrecerea agonistică cu sine şi în lupt« stăpânirea dorinţelor, acesta e punctul în care raportarea In deveni izomorfă faţă de raportul de dominare, de ierarhie şl • ritate pe care în calitate de bărbat şi de bărbat liber, acesta a-l institui asupra inferiorilor săi; cu această condiţie de „virili că" se va putea conforma unui model de „virilitate sociala", potrivită exercitării „virilităţii sexuale". E nevoie să fii viril faţa aşa cum eşti bărbat în poziţia socială. Cumpătarea e întru lol| litate bărbătească.

Asta nu înseamnă că femeile nu sunt cumpătate, c|l sunt capabile de enkrateia sau sophrosune. La ele, însa, ai virtute e raportată întotdeauna, într-un anume fel, la virilii.iii raportare instituţională, deoarece cumpătarea le e impusă du it| lor de dependenţă faţă de familie şi de soţ, funcţia lor procrîj îngăduind transmiterea numelui, a bunurilor şi supravieţuirea Dar e şi referire structurală fiindcă o femeie pentru a putea li 01 tată trebuie să stabilească faţă de sine un raport de suporl( care, de fapt, e de tip viril. E semnificativ că Socrate, în Econoi lui Xenofon, după ce-l ascultase pe Ischomah fălindu-se cu m{ soţiei educate de el, îi spune (nu fără a fi invocat zeiţa cas( austere): „Pe Hera, asta ne arată că soţia ta are un suflet vili drike dianoia)". La care, Ischomah, pentru a introduce IGQI ţinută sobră dată soţiei sale, adaugă această replică unde a paf elemente esenţiale ale bărbăţiei virtuoase a femeii - forţa perii şi dependenţa faţă de bărbat: „Aş mai vrea să-ţi citez şi alte trâj ale tăriei sale de caracter (megalophron) ca să te fac să v|f câtă grabă mă ascultă după ce mi-a auzit îndemnurile" (157)

Se ştie că Aristotel s-a opus explicit tezei socratice |l unităţi esenţiale a virtuţii şi, deci, a unei identităţi a acesteia l|| baţi şi la femei. Cu toate acestea, nu descrie virtuţi feminine caf fie strict feminine; cele pe care le recunoaşte se definesc prin in la o virtute esenţială, aflată în forma sa deplină şi desăvârşită la bat. Cauza ar fi în faptul că relaţia dintre bărbat şi femeie politică, e cea dintre conducător şi,condus. Idealul ar fi ca am£|(j

loaşi virtuţi. M0care, insa, io puocuo ■■■ .w.«. .______■0 - adică bărbatul - „posedă virtutea etică în totalitate", în plntru

conduşi - ca şi pentru femei - e de ajuns „un ansam- u|i corespunzător fiecăruia". Cumpătarea şi curajul sunt J/nli.iţl virtuţile

complete ale „conducătorului"* pe când cum- ||liii curajul femeii sunt virtuţi de „subordonare", adică pentru i.iinl o model desăvârşit

şi fundamentul realizării lor (158). nptiil că temperanţa ar avea o structură esenţialmente virilă înll.i consecinţă, simetrică, dar

contrară faţă de prima şi anu- llp-.a de cumpătare ţine de o pasivitate înrudită cu femini- ti necumpătat înseamnă a te găsi, faţă de forţa plăcerilor, iin de non-rezistenţă, de slăbiciune şi supunere; înseamnă Ittn avea atitudinea virilă faţă de sine. în acest sens, băr-

uipus plăcerilor şi dorinţelor, pornirilor impulsive (akrasia) şi nt.iiii (akolasia), i-am putea spune feminin, iar faţă de el în- mai

172

mult decât faţă de alţii. într-o experienţă a sexualităţii imastră, unde o scindare fundamentală opune masculinul şi mi lominitatea

bărbatului e privită în transgresiunea efectivă n.ila a rolului său sexual. Despre un bărbat pe care iubirea II duce la excese, nimeni nu va spune că e efeminat, cu con- npcreze o descifrare a dorinţei

sale şi să elimine „homosexua- Iglontă" care domină în secret legătura sa instabilă şi frecven- pinoile. Dimpotrivă, la greci opoziţia

dintre activ şi pasiv este llfil.i :,il marchează atât domeniul comportamentului sexual cât n! atitudinii morale; astfel, e limpede

de ce un bărbat poate fit Iubirile masculine, fără ca nimeni să-l bănuiască de femini- n moment ce el e activ în raportul sexual şi în

stăpânirea mo- ţ|upia lui însuşi; în schimb, un bărbat care nu-şi poate domina n plăcerile - indiferent de obiectul lor - e considerat

ca „fe- . inia despărţitoare dintre un bărbat viril şi unul efeminat nu In cu antagonismul nostru dintre hetero- şi homosexualitate; induce

nici la opoziţia dintre homosexualitatea activă şi cea i I ,i marchează diferenţa de atitudine faţă de plăceri; trăsăturile

....ale ale acestei feminităţi - lene, nepăsare, refuzul practicăriiporturi mai dure, gustul pentru parfumuri şi podoabe, moliciune...

I a, i.i) - nu-l vor afecta neapărat pe cel ce va fi numit .„invertit"II ului XIX, ci pe cel ce se lasă în voia plăcerilor: el e supus pro- n pofte ca şi ale altora. în faţa unui tânăr prea gătit, Diogene se iin o de părere că ţinuta feminină îi trădează gustul pentru am- uiiba (il III nil H

__________ lapiui ae n-ţi plncea ambele sexe şi nici pinrHpentru propriul sex, ci pasivitatea faţă de plăceri.

3. Această libertate-putere, caracteristică pentru omul! pătat, nu se poate concepe fără o raportare la adevăr. Sa |l dl plăcerile şi să le supui logos-ului formează unul şi acelaşi uJ cumpătatul, spune Aristotel, nu doreşte decât „ce-i rocntflH dreapta judecată" (orthos logos) (160). Socrate lanseaz.i o M dezbatere, prelungită în timp, privind rolul cunoaşterii în viiiyfl general şi în cumpătare în special. în Amintiri, Xenofon roailM memorie teza lui Socrate conform căreia cunoaşterea şi cump.ilfl nu se pot despărţi: celor care cred că unii ştiu ce trebuie Ini tilJ acţionează în sens contrar, Socrate le răspunde că necumpai.iiilW întotdeauna şi ignoranţi, fiindcă, oricum, oamenii „aleg întru ui faptele pe cele mai potrivite" (161). Aristotel va pune mult în aceste principii, fără ca demersul său critic să fi încheiat o dezb.ilafM va fi continuată de stoici. Indiferent că se admite sau nu poslftH tea comiterii răului cunoscându-l şi oricare ar fi modalitate.i dn| noaştere presupusă la cei ce acţionează în ciuda principiilor pf fl le cunosc, există ceva de necontestat: cumpătarea nu poate.1 li pil ticată fără o anumită formă de cunoaştere, aceasta fiind o emil esenţială. Nu te poţi constitui subiect moral în practicarea plin ni« fără să te constitui, în acelaşi'timp, şi subiect de cunoaştere

Raportarea la logos în practicarea plăcerilor a fost dosofl de filosofia greacă din secolul al IV-lea sub trei forme principale I* ma structurală: cumpătarea cere ca logos-ul să fie pus în po/ilml supremaţie în fiinţa umană, ca să poată stăpâni dorinţele şi s.i li*] măsură să regleze comportamentul. în vreme ce la necumpătat puii rea care doreşte uzurpă locul de frunte şi exercită tirania, l.i phron comandă şi recomandă raţiunea, conform cu structura IIIMM umane: „Nu ţine, oare, de raţiune să comande, deoarece e

173

înţelnu(l şi are datoria să vegheze asupra întregii fiinţe?" întreabă Socrii astfel îl defineşte ca sophron pe cel la care toate părţile fiinţei :.J în armonie, când partea dominatoare şi cele care se supun recunl de comun acord că raţiunea trebuie să comande şi ele nu-i disput autoritatea (162). în ciuda tuturor deosebirilor dintre împărţirea pl.iln niciană a fiinţei şi concepţia aristotelică din perioada Eticii niconm hice, sophrosune e caracterizată în acest ultim text prin superim tatea raţiunii faţă de dorinţă: „dorinţa de plăcere e nesăţioasă şi to!| o stârneşte în fiinţa lipsită de raţiune"; dorinţa va spori deci în mu

ui .i nu e supusa automaţii", iar acoasia aparţine luyus-uiui • ■luiin să i se conformeze „pofta nemăsurată" (to epithu- I (163).nuna instrumentală: din clipa când controlul plăcerilor asi- lot.iro adaptată nevoilor, momentului sau circumstanţelor, e i ,.i o (udecată practică pentru a determina, după spusele lui

ii „ceea ce trebuie, aşa cum trebuie şi când trebuie" (164). Iiiblinia cât e de important, pentru individ şi pentru cetate, de

u.M de plăceri „în afara ocaziilor potrivite (ektos ton kairon) i unoaştere (anepistemonos)" (165). într-un spirit asemănă-

iiidi ui demonstra că temperamentul practică şi dialectica - apt Inmlu şi să discute, capabil să fie cel mai bun -, deoarece,

| Hiui uxplică Socrate în Amintiri, „numai cumpătaţii sunt în stare.......I mai bine lucrurile, să le clasifice practic şi teoretic, să se

o la cele mai bune şi să se abţină de la cele rele" (166). In sfârşit, la Platon, manifestarea logos-ului în temperanţă liih o a treia formă:

cea a recunoaşterii ontologice a sinelui Im rane. Necesitatea cunoaşterii de sine pentru practicarea vir- lominarea dorinţelor era o temă socratică, dar despre forma liubuie s-o ia se aduc precizări

în marele discurs din Phai- , UIHIU sunt relatate călătoria sufletelor şi apariţia iubirii. E prima fi«>i• ■ din literatura antică a ceea ce va

deveni cu timpul „lupta lin" Găsim aici - foarte departe de nepăsarea şi de reţinerea ilu dovadă Socrate în legătură cu

Alcibiade în Banchetul - nuia dramaturgie a fiinţei în lupta cu sine împotriva violenţei Hui dorinţe; aceste diverse elemente vor avea

un destin pre- in istoria spiritualităţii: tulburarea, al cărei nume nici nu-l Ifte, de care e cuprinsă fiinţa, neliniştea ce o ţine trează, fiorul

im',, suferinţa şi plăcerea ce alternează şi se îmbină, pornirile, in dintre forţele opuse, căderile, durerea, suferinţele şi liniştirea A l)e-a lungul acestei relatări ce se consideră manifestarea în Inloa sa a

fiinţei, umană ca şi divină, referirea la adevăr joacă (i lundamental. Astfel, fiinţa, după ce contemplase „realităţile din i arului" şi le

zăreşte reflectate într-o frumuseţe de aici, de jos, jpilnsă de delirul iubirii şi nu-şi mai aparţine; aceasta pentru că hlirlle o împing „spre realitatea frumuseţii", pentru că ea „o re- insoţită de înţelepciune şi

ridicată pe soclul său sacru", că se ia, că încearcă să-şi înfrâneze dorinţa fizică şi să se elibereze ■i ce-ar putea-o împiedica să

regăsească adevărul văzut (167).......... nyuai t ni, TOI|

______ 9i, «iuianau-1 să se debaraseze de orice demlMzică, îi îngăduie să devină adevărata iubire.

Deci, fie sub forma unei structuri ierarhice a fiinţei umnf sub forma prudenţei, sau a unei recunoaşteri prin suflet .1 pi fiinţe,

174

raportarea la adevăr constituie un element esenţial al uţj tării. Ea e necesară pentru folosirea cu măsură a plăceriloi, dominarea violenţei lor. De observat, însă, că raportarea la «( nu ia niciodată forma unei descifrări a sinelui de către sine hermeneutici a dorinţei. Ea face parte din modul de a fi al Mihii cumpătat; nu echivalează cu obligaţia subiectului de a spună vărul despre el însuşi; ea nu deschide niciodată sufletul ca |J meniu de cunoaştere posibilă unde urmele greu de perceput .iii rinţei ar trebui să fie citite şi interpretate. Corelaţia cu adevaruf o condiţie structurală, instrumentală şi ontologică a instituin dului ca subiect cumpătat şi ducând o viaţă cumpătată; nul condiţie epistemologică pentru ca individul să se recunoască tl| gularitatea sa de subiect care doreşte şi pentru ca el să so purifica de dorinţa scoasă astfel la lumină.

4. Dacă raportarea la adevăr, constitutivă subiectului pătat, nu conduce la o hermeneutică a dorinţei, cum va fi ca/ull spiritualitatea creştină, ea are, în schimb, o deschidere asupra ifl estetici a existenţei. Prin asta trebuie să înţelegem un mod de a cărui valoare morală nu ţine nici de conformitatea sa cu un coj comportament, nici de un efort de purificare, ci de anumite formo ( mai degrabă, de anumite principii generale în practicarea plăcar privind împărţirea lor, limitele admise şi ierarhia respectată. ■ logos, prin raţiune şi raportarea la adevăr care o dirijează, o asefl nea viaţă se înscrie în menţinerea sau în reproducerea unei orfl ontologice; pe de altă parte, ea primeşte strălucirea unei frumiuM vădite în ochii celor ce pot s-o contemple sau să-i păâtreze a ml tirea. Despre existenţa cumpătată, a cărei măsură, bazată pe al văr, este întotdeauna respectarea unei structuri ontologice şi prolljl unei frumuseţi vizibile, Xenofon, Platon şi Aristotel au făcut numfl roase aprecieri. De pildă, felul cum o descrie Socrate în Gorc|l«| răspunzând el însuşi la propriile întrebări, în locul lui Callicles: „înnj şirile proprii fiecărui lucru, mobilă, corp, suflet, un animal oarecal nu au apărut la întâmplare: ele rezultă dintr-o anumită ordine, dinţi f anumită echitate, dintr-o anumită artă (taxis, orthotes, techmii

MBHpnBiurn aceiui lucru. c auevniai ' unpa mine, ua. - ueei, ca- Ht>carui lucru consta într-o întocmire şi o dispunere fericită, ^Hti

din ordine? Aş susţine acest lucru. - Prin urmare, o anu-■ • i 1 i;induielii (kosmos tis), proprie fiecărui lucru, face H« mila sa acel lucru bun? Cred că da. - în consecinţă, o fiinţă ■« M

alia ordinea valoreaza mai mult decât cea unde ordinea | Jeapărat. - O fiinţă posedând ordinea e o fiinţă bine orân- I Neijieşit. - Iar fiinţa bine orânduita e cumpatata şi înţeleaptă? ^^■Br şi poate. - Deci, o fiinţă cumpătată e bună... în ce mă pri-■ MI ţin aceasta ca neîndoios. Şi dacă e adevărat, mi se pare Brum dintre noi, pentru a fi fericit, trebuie să practice temperanţa Hiloon kai asketeon)" (168).

fl Ca un ecou la acest text, unde cumpătarea şi frumuseţea■ li" i a te de fiinţa a cărei orânduire corespunde propriei sale firi, Hipuhlica se va arăta până la ce punct sunt incompatibile splen- Ipii sufletului şi a trupului cu excesul şi violenţa pasiunilor: „Dacă

leuneşte un caracter frumos (kala ethe) şi o înfăţişare pe B|> i iracterului deoarece fac parte din acelaşi model, nu aceasta Hi na mai frumoasă privelişte pentru cel ce l-ar putea privi? - Cea Brumoasă dintre toate. - Dar, lucrul cel mai frumos e şi cel mai in

175

de a fi iubit (erasmiotaton)? - Negreşit... Spune-mi, însă, exa- ■nm i plăcerii se potriveşte cu cumpătarea? - Cum s-ar putea aşa A<i 1 Nu tulbură ea sufletul, nu mai puţin decât durerea? - Dar cu Inie i în general? - Nu. - Dar cu nestăpânirea şi nechibzuinţa (hu-li, akolasia)? - Mai mult decât cu orice altceva. Cunoşti, însă, o li nm mai mare şi mai intensă decât iubirea trupească? - Nu, nu III.I mai înnebunitoare. - în schimb, dragostea raţională (ho or-■ eros) este o dragoste înţeleaptă, condusă de ordine şi frumu- I Desigur. - Deci, nu trebuie lăsat ca de aceasta să se apro-■ nici nebunia şi nici altceva înrudit cu nestăpânirea" (169).

Mai amintim descrierea ideală făcută de Xenofon curţii lui Ifus, care îşi oferea spectacolul frumuseţii prin perfecta stăpânire' ■'.ine a fiecăruia; suveranul manifesta făţiş o stăpânire şi o reţi- |m din care decurgea pentru toţi, conform rangului fiecăruia, o importare măsurată, respectul de sine şi faţă de alţii, grija pentru jllet şi trup, gesturi astfel calculate încât nici o mişcare involuntară lnutală să nu tulbure armonia ce părea prezentă în spiritul tuturor: J ai fi auzit niciodată pe cineva ţipând de furie sau râzând în ho- )le. ci văzându-i, ai fi putut spune că aveau drept model frumu- iiui ui in piD9Hconduite măsurate cu precizie, evidenta pentru toţi şi domni lungă aducere aminte.

N-am făcut aici decât o schiţă, în scopuri preliminaio, >i trăsături generale caracterizând modul în care a fost refleotj gândirea clasică greacă, practica sexuală şi cum a fost ea conJ ca domeniu moral. Elementele acestuia - „substanţa etică" - §fm mate din aphrodisia, adică acte naturale legate de o plăcem uit susţinută de o forţă gata întotdeauna la exces şi răzvrătire. I 'iinl după care trebuia ordonată această activitate, „modul de coi® gere", nu era stabilit printr-o legislaţie universală, hotărâriiI III interzise şi cele îngăduite, ci mai degrabă printr-o abilitat«•. o care recomanda modalităţile unei folosiri în funcţie de variabilii verse (necesitate, moment, statut). Efortul exercitat de indivi pra lui însuşi, asceza necesară, avea forma unei lupte, a unol vl< obţinute prin instituirea stăpânirii de sine, după modelul putinii mestice sau politice. în sfârşit, modul de a fi la care se ajungti stăpânire de sine era caracterizat drept o libertate activă, strij gată de relaţia structurală, instrumentală sau ontologică cu aclt»v|j Această gândire morală a dezvoltat, referitor la trup, l.i < | torie, sau la iubirea băieţilor, teme de austeritate ce nu suni li|i de asemănare cu preceptele şi interdicţiile pe care le vom inlulul mai târziu. Să reţinem, însă, că sub această aparenţă continuii subiectul moral nu se va mai constitui în acelaşi fel. în moral,i it tină a comportamentului sexual, substanţa etică va fi definită nu | aphrodisia, ci printr-o sferă a dorinţelor ascunse în arcaneln Ifi şi printr-un ansamblu de acte precizate cu grijă în forma şi în ct^l ţiile lor; supunere nu va mai lua forma unei abilităţi, ci a unoi r(l noaşteri a legii şi a autorităţii preoţeşti; deci, subiectul moral ntjl fi caracterizat prin stăpânirea perfectă de sine în exercitarea H activităţi de tip viril, ci mai curând de renunţarea la sine şi de o ¡fl tate al cărei model trebuie căutat în preajma virginităţii. Do fl putem înţelege importanţa celor două practici din morala creştini»,I acelaşi timp opuse şi complementare: o codificare a actelor sextifl devenită din ce în c6 mai precisă şi dezvoltarea unei hermeneutuj

176

dorinţei şi a unor proceduri de descifrare a sinelui. _____Schematizând, s-ar putea spune despre gândirea moral®

Antichităţii, referitoare la plăceri, că ea nu se îndrepta nici sprfl codificare a actelor, nici spre o hermeneutică a subiectului, ci npfl o stilizare a atitudinii şi o estetică a existenţei. Stilizare, fiindcă iui#

/

177

iviiaţii sexuaie se prezenta ui un iei ue mi^eiauv ia voueio il/.ibil: nici doctorii, când recomandă regimul, nici moraliştii n i i soţilor să-

şi respecte nevestele, nici cunoscătorii comportării ţin m iubirea băieţilor nu vor spune foarte precis ce trebuie nn trebuie făcut în

succesiunea actelor sau practicilor sexuale, nu rezida în pudoarea sau rezerva autorilor, ci în faptul că n problema: cumpătarea

sexuală e un exerciţiu al libertăţii iude formă în stăpânirea de sine; iar aceasta se manifestă •Iul cum subiectul rezistă sau se reţine în

exercitarea activităţii fiii» şi felul în care se judecă pe sine în raporturile cu ceilalţi. In ntitudine prilejuieşte activităţi de valoare

cu mult mai mult A( tole comise sau dorinţele ascunse. Valoare morală ce este MM estetică şi valoare a adevărului deoarece,

urmărind satis- M .iilcvăratelor nevoi, respectând adevărata ierarhie a fiinţei şi fară a pierde o clipă din vedere ce este aceasta cu ade-

Şiii putea da comportării sale forma ce-i garantează reputaţia inimoasă aducere aminte.

Iar acum să vedem cum s-au format şi dezvoltat, în gândirea ulm al IV-lea, unele dintre marile teme de austeritate sexuală li putut avea

un destin istoric dincolo de cultura greacă. Nu voi iln la teoriile generale ale plăcerii sau ale virtuţii; voi insista m unor practici

existente şi recunoscute prin care bărbaţii încer- ■ dna o formă conduitei lor: practicarea regimului, a conducerii mtiee şi a curtării în comportamentul amoros; voi încerca să 11 urn au fost reflectate

aceste trei practici în medicină sau filoso- i um au sugerat ele moduri diverse, nu de o codificare exactă ndiiitei sexuale, ci de o „stilizare": stilizări în Dietetică, artă a luni zilnice a individului cu

trupul său, în Economic, artă a com- lmontului bărbatului în calitate de şef al familiei şi în Erotică, i|IA ca artă a comportamentului

reciproc dintre bărbat şi adoles- In relaţia de dragoste (171).

i

III

DIETETICA

Cugetarea morala a grecilor asupra comportamentului n-a căutat să justifice interdicţii, ci să stilizeze o libertate: cea exei în activitatea sa, de omul „liber". Apare aici ceea ce poate trece, la vedere, drept un paradox: grecii au practicat, acceptat, evaluat le dintre bărbaţi şi băieţi; dar filosofii lor au conceput şi edificat, ref n acest subiect, o morală a abţinerii. Admiteau că un bărbat cas poate să-şi caute plăcerile sexuale în afara căsătoriei şi,- cu i acestea, moraliştii lor au conceput principiul unei vieţi matrimorila care bărbatul să aibă legături doar cu propria soţie. Ei n-au ir niciodată că plăcerea sexuală era în sine un rău sau că putea face ţ dintre stigmatele naturale ale unui păcat; medicii lor, însă, erau pipaţi de relaţia dintre activitatea sexuală şi sănătate şi au dezvolt întreagă teorie asupra pericolelor practicării sale.

Să începem cu acest ultim punct. Trebuie specificat că id lor nu se îndrepta în principal asupra analizei diferitelor efecte pai gice ale activităţii sexuale; ea nu căuta nici să organizeze acest co oortament ca un domeniu unde s-ar putea distinge comportări i nale şi practici anormale sau patologice. Fireşte, aceste teme

179

w i II ueaavcuşut,' uai nu ctbui uurroiuuia ierna goneraia.ae o< ■ ( p > raporturilor dintre aphrodisia, sănătate, viaţă şi moarte. Supntea principală era definirea practicării plăcerilor - condiţii iliiliv utilitate, distanţa necesară în timp-în funcţie de un anumit K t iu|a faţă de trup. Preocuparea era mai mult „dietetică" decât ■Utica": problemă de regim vizând reglementarea unei activităţi ■Hcută ca importantă "pentru sănătate. Problematizarea mediii comportamentului sexual s-a făcut mai puţin plecând de la iln a elimina din el formele patologice, cât de la dorinţa de a-l fp cat mai bine posibil în gestionarea sănătăţii şi în viaţa trupului.

1

DESPRE REGIM ÎN GENERAL

' Centru a lămuri importanţa acordată de greci regimului, |dl t|oneral dat „dieteticii" şi modalitatea prin care legau aplicarea [» medicină, vom apela la două relatări; una se află în colecţia (italică, alta la Platon.!

Autorul tratatului despre Medicina veche, deparţe de a privi inul ca pe o practică învecinată cu arta medicală - una dintre Iflilk sau

prelungirile sale - concepe medicina ca o preocupare kilpala şi esenţială a regimului.-După el, umanitatea s-ar fi deş- |H ilc viaţa

animală printr-un soi de ruptură de dietă; la început, 11II ar fi folosit o alimentaţie asemănătoare cu a animalelor: car- vmdeţuri

crude, negătite. Un asemenea mod de hrană îi putea |iu cei viguroşi, dar era prea aspru pentru cei mai firavi: pe scurt, murea ori de tânăr, ori bătrân. Au căutat, atunci, un regim mai m adaptat

„naturii lor": este regimul folosit şi azi. Datorită dietei ^ blânde, bolile ar fi devenit mai puţin imediat mortale; îşi vor fi dat "m.i că

hrana celor sănătoşi nu era bună pentru bolnavi: aveau .om de alte alimente. Atunci s-ar fi format medicina ca „dietă" fo- llcare

bolnavilor, plecând de la o căutare a regimului specific cel i potrivit. în această relatare de obârşie, dietetica e cea care mo mai întâi, iar

medicina ca una dintre aplicaţiile sale.__________ u» care se temea - din raţiuni politice şl^

ce urmează a se vedea - crede, din contra, că interesul pen^H i luat naştere dintr o modificare a practicilor medicale ceput, zeul Asclepios i-ar fi învăţat pe oameni cum să vindd^H şi rănile prin remedii drastice şi operaţii eficiente. Despre medicaţie simplă ar aduce Homer mărturie în relatarea vindem lui Menelaos şi Eurypylos, sub zidurile Troiei: se sugea sănijil niţilor, se turnau pe răni anumite leacuri şi li se dădea sa luJl presărat cu făină şi brânză rasă (174). Mai târziu, când oamonjfl îndepărtat de viaţa aspră şi sănătoasă din vechime, bolile tirfl mărite „pas cu pas", iar bolnavilor li se aplica un regim de lunlH rată; oamenii deveneau victimele unor maladii pentru că nu IM aşa cum se cuvine. Conform acestei geneze, dietetica apărea B fel de medicină pentru perioadele de inactivitate; era destinata « ce duceau o viaţă greşită

180

şi urmărea o prelungire a ei. Un li|H clar: dacă pentru Platon dietetica nu e o artă originară, asta nfl întâmpla din cauză că regimul, diaite, ar fi lipsit de importanta H tivul pentru care, în epoca lui Asclepios şi a primilor săi urmaşi,® tetica nu prezenta interes este că „regimul" cu.adevărat urm^H oameni, felul cum se hrăneau şi făceajj mişcare era conform n|H (175). Dintr-o asemenea perspectivă, dietetica a fost o modifu uft medicinei; n-a devenit, însă, acea prelungire a artei de a vincfl decât din ziua când regimul, ca mod de a trăi, s-a despărţit deH tură; dacă ea constituie dintotdeauna un accesoriu necesar cinii, acest lucru se datorează faptului că nimeni nu poat<. h ti «ii j fără schimbarea modului de viaţă ce l-a îmbolnăvit efectiv (1/flH Oricum, artă primitivă sau derivaţie ulterioară, e limped^B „dieta", regimul e o categorie fundamentală prin Care se poate gjH comportarea umană; ea caracterizează modul de existenţă şl jH mite fixarea unui ansamblu de reguli: o modalitate de problematilH a comportamentului făcută în funcţie de o natură ce trebuie apâjH şi căreia să i se conformeze. Regimul e o artă de a trăi.

1. Domeniul pe care trebuie să-l acopere un regim bine gH dit e stabilit printr-o listă, ce cu timpul a primit o valoare apron canonică. O aflăm în cartea a Vl-a, ,a Epidemiilor, şi cupririfl „exerciţiile (ponoi), alimentele (sitia), băuturile (pota), somH (hupnoi) şi raporturile sexuale (aphrodisia)" - toate lucruri cefl pretind a fi „măsurate" (177). Studierea dieteticii a dezvoltat cuprlfl sul acestei liste. Exerciţiile sunt de două feluri: normale (mers, plin

violente (curse, lupte); cele mai potrivite sunt fixate in fun- nift, anotimp, vârstă sau hrană. Exerciţiilor li se pot adăuga Ifti mult sau

mai puţin calde, dar şi acestea depind de sezon, »iii.i. de activităţi şi de ora de masă. Regimul alimentar - hrană fjiua trebuie să ţină

cont de natura acestora şi de cantitatea nu.ii.i, de starea generală a corpului, de climă, de activităţile IM L vacuarea - prin purgative şi

vomitive - va corecta practica fţttua şi excesele ei. Somnul comportă, şi el, diferite aspecte în 11•1 tegim: timpul acordat,

orele alese, calitatea patului, tăria Idina sa. Aşadar, regimul trebuie să ţină seama de numeroase nir ale vieţii fizice a unui om, sau

măcar a unui om liber, pe J|»iin:;ul zilei, de la trezire până la culcare. Dacă e luat punct cu n'(|imul ia înfăţişarea unui adevărat program; astfel, cel pro- 19 Diocles urmăreşte, pas cu pas, cursul

unei zile obişnuite, de Irtri' până la masa de seară şi culcare, trecând prin toate exer- importante, abluţiunile şi frecţionarea

corpului şi a capului, plim- ictivităţile personale şi gimnaziul, prânzul, siesta, din nou 111 1 şi gimnaziul, ungerile şi masajul, cina.

Referindu-se la fie- iiin aceste îndeletniciri ale omului de-a lungul unei zile, regimul piiii.itizează relaţia cu trupul şi propune un mod

de trai în care ■li', alegerea şi variabilele sunt determinate de grija faţă de Dar acesta nu e singurul în cauză. ;' în diversele domenii unde e impus, regimul are de stabilit |§ mia: „şi un porc şi-ar da

seama", cum spune unui din interlocu- <h dogului platonician din Rivalii (178), că, „în ceea ce priveşte Ini", folositoare e „moderaţia" şi nu cantitatea. Această măsură VHin numai în ordinea trupească

ci şi în cea morală. Pitagoreicii, ■n rol important în dezvoltarea dieteticii, au subliniat insistent colilii dintre îngrijirea corpului şi

preocuparea pentru puritatea şi IM mi. i sufletului. E adevărat că pretindeau de la medicină curăţirea Uliului şi de la muzică pe cea a

181

sufletului, dar recunoşteau că in- ipMiontele şi cântul aveau efecte binefăcătoare asupra echilibrului j ini .mului (179). Numeroasele

oprelişti alimentare fixate de ei •«III semnificaţii cultuale şi religioase; obiecţiile aduse oricărui abuz miiduiala hranei, a

băuturii, a exerciţiilor şi a activităţilor sexuale valoare de precept moral şi, în acelaşi timp, de sfat folositor Imitaţii (180).

Chiar şi în afara contextului strict pitagorician, regimul se de- \»f,to în dublul registru al unei bune stări de sănătate şi al unei uimi conduite sufleteşti. Aceasta, pentru că ele se determină una pe

182

________ US O UI 11 u» IM regim rnfMapucarea iui sco.ito în evidenta o indispensabila fermitate inf Socrate al lui din Xenofon subliniază bine această corelaţie ol comandă tinerilor să-şi antreneze regulat trupul practicând ţimilj tica. El vede în asta o garanţie pentru o mai bună apărare în fT evitarea reputaţiei de laşitate, slujirea cel mai bine a patriei ŞIJB rea de înalte recompense (deci, să lase urmaşilor un statut :,.! fl| moştenire) şi crede că e o protecţie împotriva maladiilor şi a M tăţilor. Dar, mai subliniază bunele efecte ale gimnasticii :;.l| unde, spune el, te aştepţi mai puţin: în gândire, fiindcă proastă a sănătăţii duce la slăbirea memoriei, la demorali/tui proastă dispoziţie şi nebunie, până într-acolo că toate cunoştH dobândite sfârşesc prin a fi alungate din suflet (181).

Rigoarea unui regim fizic, însă, cu hotărârea ce se n)i| de a-l urma, pretinde şi o indispensabilă fermitate morală cantul găduie aplicarea. în ochii lui Platon, aici se află adevărata ra^T practicilor prin care se încearcă dobândirea forţei, a frumuse ţii sănătăţii corpului: omul cu judecată, spune Socrate în cartea din Republica, nu. numai „că nu se va deda plăcerilor aninr^H nesăbuite", nu numai că „nu se va abate de la aceste preoctB dar va face mai mult: „El nu va ţine seama de sănătate şi nic i nt|| va strădui să fie puternic, sănătos şi frumos, dacă prin ai ,i i,I va deveni şi cumpătat". Regimul fizic trebuie să se alinieze |H piului unei estetici generale a existenţei, unde echilibrul trupefl fi una din condiţiile unei juste ierarhii a sufletului: „va institui arim» în trup, în vederea menţinerii armoniei din suflet" - ceea ce-i v.i mite să se conducă precum un adevărat muzician (mousikos) (I Regimul fizic nu trebuie să fie prea intens cultivat pentru el m a

Se recunoştea posibilitatea unui pericol în chiar practn o| „dietei". Dacă regimul are drept obiectiv evitarea exceselor,] exista exagerări în importanţa ce i se acordă şi în autonomia cîl lasă. Riscul e perceput, în general, sub două forme. Există penei a ceea ce-am putea numi exces „atletic", datorat antrenament« repetate, care dezvoltă exagerat corpul şi sfârşesc prin a adofl spiritul, înăbuşit într-o musculatură prea viguroasă: Platon condoitii în mai multe ocazii această forţare a atleţilor şi declară că nul reşte deloc pentru tinerii din cetatea sa (183). Mai există şi peuni] a ceea ce-am putea numi exces „maladiv": e vorba de atenţia a^l dată permanent corpului, sănătăţii, celei mai neînsemnate sufoiiiiji După Platon, cel mai bun exemplu privind acest exces e ofeni «i# maestrul de gimnastică Herodicos, ce trecea drept unul dintre îrM

/

dieteticii; preocupat sa nu incaice nici cea mai mica regula Ului ce şi-l impusese, ajunsese sâ-şi „tragă zilele" într-o exis- ni odă. Faţă de această atitudine, Platon are două obiecţii, i ,i liandavii nu sunt

folositori cetăţii; pot fi comparaţi cu meş- li .erioşi care din cauza unei migrene nu-şi vor lega capul, o ei n-au timp de pierdut cu fleacuri. A doua e că unii, n nu-şi pierde viaţa, încearcă, după

puteri, să amâne terme- ; do natură. Practicarea regimului comportă pericolul - moral, olitic - de a acorda trupului o grijă

i183

deosebită (peritte epime- u omatos) (184). Asclepios era un înţelept politic: el nu ndn decât leacuri lichide şi cauterizări, ştiind

că într-un stat bine nimeni n-are răgazul să-şi petreacă viaţa doftoricindu-se (185). 3 Neîncrederea în regimurile excesive arată

că dieta nu are op prelungirea vieţii în timp, nici realizarea de performanţe, o face utilă şi fericită între limitele ce i-au fost

hotărâte. Nu '..i şi propună fixarea, o dată pentru totodeauna, a condiţiilor I'11 Un regim nu e bun dacă nu permite decât traiul într-

un loc, cu un singur fel de hrană şi fără a te putea expune nici himbări. Utilitatea regimului stă în posibilitatea oferită indivi- ■ i se

înfrunta cu diverse situaţii. E bine că Platon opune regi- nlleţilor, atât de strict încât ei nu se pot abate de la el fără ţii violente

suferinţe", pe cel dorit pentru luptătorii săi; aceştia fie ca nişte câini permanent de veghe; să poată „schimba i In ana" în

campanie, să se expună „pe rând, arşiţei soarelui Ului iprnii" menţinându-şi o „sănătate neatinsă" (186). Fireşte, I I I lui Platon au

răspunderi deosebite. Dar nişte regimuri mai tiIo se supun aceluiaşi principiu. Autorul Regimului colecţiei nlice are grijă să sublinieze că

recomandările sale se adre- nu numai câtorva inactivi privilegiaţi, ci unui număr cât mai do oameni şi anume „celor care muncesc, umblă, navighează nxpun căldurii şi frigului" (187). S-a ajuns ca

acest pasaj să fie irtat drept semn al unui interes deosebit faţă de formele vieţii :,.i profesionale. Dar, trebuie să recunoaştem aici mai ales pre- toa - comună, de altfel, moralei şi medicinei - de înarmare

a ului pentru multiplele circumstanţe posibile. Nu se poate şi nici buie să se pretindă regimului să'ocolească soarta sau să în- natura.

De la el se aşteaptă permisiunea de a reacţiona altfel I orbeşte la evenimentele neprevăzute. Dietetica e o artă stra- n in sensul că

îngăduie a se răspunde în mod raţional, deci util, aiurărilor.

184

____uuviii i u i 1111 ; cie atenţie en totul aparte. Pretinde ess-ar putea numi o atenţie „seriala", o atenţie în secvenţe: aeti nu sunt doar bune sau rele; valoarea lor e determinată în buna de cele de dinainte şi de cele următoare; acelaşi lucru (o .1 mâncare, un tip de exerciţiu, o baie caldă sau rece) va fi sau n mandat în funcţie de cutare sau cutare altă activitate (practicii se succed trebuie să se compenseze în efecte, dar contrastul ele să nu fie prea puternic). Practicarea regimului implica {,;• „circumstanţială", o atenţie mărită îndreptată spre lumea exlr elementele şi senzaţiile sale: clima, anotimpurile, orele zilei de umiditate şi de uscăciune, căldura sau răcoarea, vânturile, o risticile proprii unei regiuni, aşezarea unui oraş. Indicaţiile relativ nunţite date de regimul hipocratic servesc celui familiarizat <; pentru a-şi modula traiul în funcţie de aceste variabile. Regimul nu buie considerat ca un corp de reguli universale şi uniforme: el ei.in degrabă un fel de manual pentru a se face faţă diverselor situa un tratat pentru adaptarea comportamentului după împrejurai!

4. Tehnică a existenţei, dietetica nu se mulţumeşte să ti mită sfaturile unui medic către un individ care le-ar aplica in pasiv. Fără a intra în istoria controversei dintre medicină şi cjim tica, à propos de competenţa fiecăreia în stabilirea regnu trebuie reţinut că dieta nu era concepută ca o supunere totala de una sau alta; ea trebuia să fié, din partea individului, o pin gândită personal. Fireşte, pentru a urma un regim corespun2.1i nevoie să asculţi de cei ce ştiu; acest raport, însă, trebuie să ia ma convingerii. Pe.ntru a fi raţională, pentru a se adapta împrnj iilor şi momentului, dieta corpului trebuie să fie şi o problem,1 gândire, de judecată şi de precauţie. în vreme ce medicamen .au operaţiile acţionează asupra trupului, regimul se adreseaza au ului şi-i inculcă principiile. Astfel, în Legi (188), Platon face dn )ire între două feluri de medici: buni pentru sclavi (cel mai adn iu şi ei condiţia de sclav), mărginindu-se să prescrie fără explu; i cei născuţi liberi, având de a face cu oameni liberi; ei nu se mu iese să dea reţete, ci stau de vorbă cu bolnavul, se informo supra lui şi a prietenilor lui, îl educă, îl încurajează şi, cu ajuţi nor argumente convingătoare, îl determină să ducă viaţa cea Dtrivită. De la medicul savant, omul liber trebuie să primea ncolo de mijloacele curei propriu-zise, o armătură raţională pun treaga sa existenţă (189). Un scurt pasaj din Amintiri memn

2

te/lntă regimul sub aspectul unei practici concrete şi active a Irtiii la sine. îl vedem pe Socrate strâduindu-se să-şi aducă dis- m stare să-şi facă faţă lor înşişi" în poziţia deţinută de fiecare. "¡1 .cop, le recomandă să înveţe (fie de la el, fie de la alt das- lin itobuie să ştie un om de bine între limitele a ceea ce-i e lui HM ,1

nimic dincolo de ele: să înveţe ce are nevoie din geome- -r honomie sau aritmetică. Le mai recomandă „să-şi îngrijească m lintea". „Grija" aceasta, bazată pe cunoştinţele primite, se va tllla printr-o atenţie sporită faţă de sine: autocunoaşterea la idaugă un lucru important şi anume observaţia scrisă: „Fie- ift se observe pe sine şi să-şi noteze ce mâncare, ce băutură, hfiiciţiu i se potriveşte şi cum să se folosească de ele pentru a f|t n sănătate perfectă". Ca să devină o artă a existenţei, buna M> i corpului trebuie să treacă printr-o înregistrare scrisă făcută miiioct despre el; astfel îşi va putea dobândi autonomia şi vaI ' u bună ştiinţă ce e bun şi ce e rău pentru el: „Dacă vă veţiII i aşa, le spune Socrate discipolilor săi, cu greu veţi găsi un in i are să ştie mai bine decât voi ce vă e mai potrivit" (190).In concluzie, practicarea regimului ca artă de a trăi e cu totul tv,i

decât ansamblul de prevederi destinate a ocoli bolile sau a MU loca. Este o modalitate de a se constitui ca subiect cu o pre- c in'

corectă, necesară şi suficientă faţă de trupul său. Preocu- iij ui se manifestă în viaţa de zi cu zi; face din activităţile initunte sau banale ale existenţei o miză pentru sănătate şi ui in totodată;

stabileşte între corp şi elementele înconjurătoare o lui|io circumstanţială; în fine, vizează înarmarea individului cu o iHtiila raţională. Oare ce loc i se acorda aphrodisiei în această amnare

raţională şi naturală a vieţii?

DIETA PLĂCERILOR

Până la noi au ajuns două tratate de Dietetică, făcând parte....:olecţia hippocratică. Unul, mai vechi, e şi cel mai scurt: Periirtiii-s hugiaines, Regimul sănătos; multă vreme a fost

considerat

ii ni sexualităţii 193

________iui ue^vonat. In plus, Oribases a intuiColecţia medicală ce-i aparţine (192), un text de Diode:;, i o( igienei, unde se oferă cu multă meticulozitate o reglement.ui' cotidiene. Tot lui Diocles - a trăit la sfârşitul secolului al IV Im» atribuie un text foarte scurt, introdus în operele lui Paul iliii (193): aici, autorul dă indicaţii despre felul cum trebuie •..( fi noască fiecare primele semne de boală, ca şi câteva reguli du i în funcţie de anotimp.

în vreme ce Regimul sănătos nu scoate o vorb.i in |i ma aphrodisiei, în Peri diaites găsim (în această privinţa) Q de recomandări şi prescripţii. Prima parte se prezintă ca o mi* asupra principiilor generale ce trebuie să predomine în OMI.UH regimului. Autorul subliniază faptul că unii dintre numeroşii :.f»l | cesori au dat sfaturi bune referitor la cutare sau cutare pun toate acestea, nici unul n-a putut să prezinte o expunere con a materiei tratate; de asta e nevoie pentru „a scrie corei t a dieta umană", pentru fi capabil „să cunoşti şi să recunoşti" n omului în general, ca şi alcătuirea sa de început (he ex arch«« tasis), precum şi principiul care comandă în corp (to epicratnn toi somaţi) (194). Alimentaţia şi exerciţiile sunt considerato un dintre elementele de bază ale regimului; exerciţiile prilejuit".i i pierderi, compensate prin hrană şi băutură.

A doua parte tratează aplicarea dieteticii din punct de v al proprietăţilor şi efectelor elementelor cuprinse în regim. După sideraţii asupra ţinuturilor - înalte sau joase, uscate sau umodfj puse cutărui sau cutărui vânt - sunt trecute în revistă alimentul« zul sau grâul, după fineţea măcinării, momentul frământatului p cantitatea de apă amestecată; cărnurile sunt selectate dupa pi nienţă; fructele şi legumele după specie), apoi băile (cald» luate înainte sau după masă), vomitatul, somnul, exerciţiile (tuni ca cele ale vederii, auzului, vocii, gândirii sau ale plimbării; vml în felul întrecerilor de viteză sau fond, mişcările braţelor, lupta In cu mingea sau cu mâna; executate în praf sau cu trupul unu) această enumerare a elementelor regimului, activitatea sexuală f neie) este intercalată între băi şi ungeri pe de o parte şi vomism pe de alta; nu e menţionată decât pentru cele trei efecte alo « Două sunt calitative; înfierbântare, datorită violenţei exerciţiului nos) şi eliminării unui element umed; dar şi umezire fiindcă exm. înmoaie musculatura. Un al treilea efect e cantitativ: evacua«a siaoiciune. „uoitui slăbeşte, umezeşte şi încălzeşte: încăl- Hln cauza mişcării şi a secreţiei de umiditate; slăbeşte prin ui o şi umectează prin ceea ce rămâne în corp după înmuierea lin i de exerciţiu" (195).

In jchimb, în partea a treia a Regimului găsim, referitor la Hilisla, un anumit număr de prescripţii. Această parte arată în |ln pagini ca un fel de calendar de sănătate, ca un almanah al jjiiiilor în funcţie de anotimp. Autorul subliniază imposibilitatea de n lormulă generală pentru fixarea unui echilibru exact între |l|n ,i alimente, dar şi necesitatea de a se ţine cont de diferen- Jlnlro lucruri, indivizi, locuri şi momente (196). Calendarul nu se in i a nn ansamblu de reţete obligatorii, ci ca nişte principii stra- | adaptabile după împrejurări. în fond, în timp ce a doua parte iiultn avea în vedere în special elementele regimului în sine, icalitaţile şi proprietăţile lor intrinseci (şi aici, aphrodisia sunt, Mina dreptate,

194

pomenite), partea a treia, încă de la început, e iii iată mai ales variabilelor unor situaţii.

Anul e împărţit, fireşte, în patru anotimpuri. Acestea, la rândul llint .ubdivizate în perioade mai scurte, de câteva săptămâni 11M.11 de câteva zile. Aceasta, deoarece caracteristicile proprii |MM sezon evoluează adesea progresiv; în plus, modificarea iflh a regimului s-a dovedit întotdeauna periculoasă: ca şi exce- I' himbările bruşte au efecte nocive; „încetul cu încetul (to kata fon) i' o regulă sigură, mai ales în cazurile schimbării de la un H ia altul". Drept urmare, „în fiecare anotimp ar trebui modificat Mnte puţin (kata mikron) fiecare componentă a regimului" (197). |l regimul de iarnă e împărţit, aşa cum o cere sezonul, într-o Hmta de patruzeci şi patru de zile, de la dispariţia Pleiadelor până i)|»ti|iu, apoi într-o perioadă echivalentă care urmează după o Uni' de cincisprezece zile. Primăvara începe printr-o perioadă [•i/nci şi două de zile, de la răsăritul lui Arcturus şi sosirea rân- Şlwlor, până la echinocţiu; de aici, anotimpul e împărţit în şase §Nilu de opt zile. Urmează vara care cuprinde două faze: de la Î||lrt Pleiadelor până la solstiţiu şi de aici până la echinocţiu. Din «i moment şi până la dispariţia Pleiadelor, urmează, pe o durată lnlruzeci şi opt de zile, pregătirea pentru „regimul de iarnă".

Autorul nu dă pentru nici una din aceste mici subdiviziuni un.....MTiplet. Mai curând, defineşte, cu ajutorul mai multor sau apuţine detalii, o strategie de ansamblu, în funcţie de calităţile cm liocărui moment al anului. Strategia aceasta e supusă unui

.....,u<.ia>oiiţa, sau măcar ae compensu|i|lfrigul trebuie reechilibrat printr-un regim de încălzire pentru ca trujH să nu se răceasc.i prea tare; în schimb, in vreme de caniculă® recurge la un regim de destindere şi răcorire. Mai trebuie să se |IH|| seama şi de un principiu de imitare şi de concordanţă: în anotimpi ' blând, ce evoluează treptat, se recomandă un regim moderat şi prfl gresiv; în perioada reînvierii vegetaţiei, oamenii trebuie şi ei sa ■ pregătească; aşa cum în timpul iernilor aspre, arborii se întărer.QB devin mai robuşti, tot astfel şi oamenii vor dobândi vigoare, nu fu<|iii| de frig, ci expunându-se lui „cu îndrăzneală" (198).

în acest context general, practicarea aphrodisiei este reglţl mentată în funcţie de efectele pe care ele le pot produce asupi«

jocului căldurii şi al frigului, al uscatului şi umedului, conform formul* generale din partea a doua a textului. Recomandările de aici || situează, în genere, între prescripţiile alimentare şi sfaturi

privml exerciţiile sau evacuarea. Iarna, de la dispariţia Pleiadelor pânn l|l echinocţiul de primăvară, e o perioadă când regimul

trebuie să oJI prindă mai puţine lichide şi să producă căldură în măsura în car|| anotimpul e rece şi umed: carne mai mult friptă decât fiartă, păun de grâu, legume uscate şi vin uşor diluat şi în

cantităţi mici; multl exerciţii de toate felurile (alergări, lupte, mers pe jos); băi reci dupl antrenamentele de alergări - care încing întotdeauna - şi calde dupl toate celelalte exerciţii; raporturi

sexuale mai frecvente, în speclll oentru bărbaţii mai în vârstă, al căror corp tinde să devină mai reci /omitări de trei ori pe lună

pentru cei cu pielea umedă şi de două oH De lună pentru cei cu pielea uscată (199). Primăvara, când aerul« nai cald şi mai uscat,

pentru pregătirea creşterii corpului e necesai >ă se mănânce

195

carnea atât fiartă cât şi friptă, legume suculente, al ;e facă băi, să scadă numărul raporturilor sexuale şi al vomitivelor, -omătul e

recomandat cel mult de două ori pe lună, chiar şi mai rar, J n aşa fel încât trupul să păstreze „o carne pură". După apariţia PI®

adelor, la sosirea verii, regimul trebuie să lupte mai ales împotrivii 'eshidratării: vinuri uşoare, albe, îndoite cu apă, prăjituri de orz, lei

ume fierte sau crude; se opresc vomitivele şi se reduc pe cât posibil ctele sexuale (toisi de aphrodisioisin hos hekista); se

împuţi ează exerciţiile, se evită alergările, care deshidratează corpul recum şi marşul prin soare, preferându-se lupta în praf

(200). Pn lăsură ce se apropie apariţia lui Arcturus şi echinocţiul de toamnă, îgimul trebuie să devină mai blând şi mai umed; nu e

specificai mic deosebit referitor la regimul sexual.I n C L J I I I I U I I U I U I U U I C O C I I I C I I p u p i i u m u n u i u c u u i o w i u i i i i f ^ v

liiic Da, totuşi, amănunte despre folosirea timpului zilnic: de la lai (nla făcute imediat după trezire, în scopul reducerii înţepenelii lupului, până la cele mai potrivite poziţii în pat, la culcare („nici prea Kjins, nici prea încovoiat" şi, mai ales, nu pe spate), sunt examinate m11' momentele principale ale zilei, cu băile, frecţiile, ungerile, eva- ttiiniile, plimbările sau alimentele cele mai potrivite (201). Numai EIIIJ e vorba de variaţiile anotimpurilor e pusă problema plăcerilor Kkuale şi a cadenţei lor, după menţionarea câtorva principii generale In uchilibru: „Un punct foarte important pentru sănătate e ca pute- Eiii corpului nostru să nu fie degradată de o altă putere". Autorul se împlineşte, însă, la scurte consideraţii generale: mai întâi, că nimeni MU trebuie să „uzeze frecvent şi continuu de împreunare sexuală"; Mu asta e mai potrivită pentru „oamenii cu pielea rece şi umedă, me- * pncolici şi balonaţi", dar nu şi pentru cei slabi; că există perioade în »u|a când e de-a dreptul dăunătoare, cum ar fi la vârstnici sau la • «l „în faza de trecere de la copilărie la adolescenţă (202)". într-un taxt mai târziu, cunoscut ca o scrisoare adresată de Diocles regelui Antigonos, economia plăcerilor sexuale propusă de el este, în linii generale, foarte apropiată de a lui Hipocrat: fiindcă în timpul solidului de iarnă omul e predispus mai mult la guturai, practica se- •uală nu trebuie limitată. în timpul urcării pe cer a Pleiadelor, în corp ■lumină fierea amară, aşa că se va recurge cu măsură la actele se- •iiale şi se va renunţa de tot la ele în momentul solstiţiului de vară ■ And fierea neagră se revarsă în organism; tot acum, se vor între- mpe vomismentele până la echinocţiul de toamnă (203).

în acest regim al plăcerilor, merită să fie remarcate câteva lucruri. întâi şi întâi, spaţiul redus acordat problemei relaţiilor sexuale,. în comparaţie cu cel dedicat exerciţiilor şi hranei. în gândirea dietetică, chestiunea alimentelor, în funcţie de însuşirile lor şi de circumstanţele în care sunt folosite (fie că e vorba de anotimp, fie de o stare deosebită a organismului), este considerabil mai importantă ilecât activitatea sexuală. Pe de altă parte, regimul nu se referă niciodată la forma însăşi a actelor: nimic despre tipul de relaţie sexuală, nimic despre poziţia „firească" sau practicile anormale, ori despre masturbare şi nici despre subiectele ce vor deveni atât de impor- lante cu timpul a coitului întrerupt şi a procedeelor contraceptive i;>04). Elementele componente ale aphrodisiei sunt privite în bloc,

196

drept o activitate în care ceea ce contează nu e determinat de diversele forme luate de ea; întrebarea e dacă trebuie ca ea să aibă loc,

- r_ T. ... _ _ I iuuiaiiiciu<.aica SK t;i t!UUH', l/Jl

pentru esenţial, în funcţie de cantitate şi de circumstanţe.Nici cantitatea, însă, nu e luată în considerare sub forum

unei precizări numerice exacte, ci se menţine tot timpul ca o estimau globală: să te foloseşti „din plin" (pieon), mai puţin (elasson), :,.n cât mai puţin posibil (hos hekista). Asta nu înseamnă că e inutil i acorzi o atenţie prea mare, ci că e imposibil să stabileşti dinainto şi! pentru toată lumea ritmul unei activităţi ce pune în mişcare însuşul - uscatul, caldul, umedul, recele - ce leagă trupul de mediul încort I jurător. Dacă, într-adevăr, actele sexuale depind de regim şi se cor« a fi „moderate", aceasta e numai în măsura în care ele produc - piu mişcările corpului şi eliminarea spermei - efecte de încălzire, de M cire, de uscare sau de umezire. Ele scad sau fac să crească nivelu fiecărui element pe care se bazează echilibrul corpului; modifica j deci, şi raportul dintre acesta şi alternarea elementelor din lutrum exterioară: uscarea sau încălzirea, bune pentru un corp umed sau rece, nu vor fi atât de accentuate dacă anotimpul ori clima suni şi ele calde şi uscate. Regimul nu fixează cantităţi şi nici ritmuri, al negociază, în reiaţii în care nu pot fi stabilite decât caracterele de ansamblu, modificări calitative şi adaptările devenite necesare. In treacăt, se poate spune că Pseudo-Aristotel, în Probleme, pare sA fie singurul care trage concluzia, bazându-se pe un principiu foarU> cunoscut al acestei fiziologii calitative (în general femeile sunt rofll şi umede, în timp ce bărbatul e cald şi uscat), că cea mai bună poii oadă pentru relaţiile sexuale nu e aceeaşi pentru ambele sexe: In meile preferă vara, iar bărbaţii iarna (205).

Aşadar, dietetica problematizează practica sexuală nu ca pi un ansamblu de acte diferite după formele şi valoarea fiecărui! dintre ele, ci ca pe o „activitate" ce trebuie să fie lăsată liberă sau controlată în funcţie de repere cronologice. Astfel, se poate stabili o apropiere între acest regim şi unele reglementări apărute mai târziu în scrierile religioase creştine. într-adevăr, şi aici, pentru delimitare« activităţii sexuale, unele criterii vor fi de ordin temporal. Ele nu voi fi doar mai precise, ci vor acţiona într-un mod cu totul deosebit: voi stabili momentele când e îngăduită şi când e interzisă practicarea, această riguroasă repartiţie va fi fixată conform unor variabile: anul liturgic, ciclul menstrual, perioada de sarcină sau care urmează naş terii (206). în schimb, în vechile regimuri medicale variaţiile sunt progresive; în loc de a se organiza sub forma binară îngăduit-interzis, ele sugerează o oscilaţie permanentă între cel mai mult şi cel malSlţin. ACIUl sexuai nu E OUI IOIUCI «i u -----------------------------

inform limitelor temporale între care se înscrie: el e privit ca o acti- ite care - la punctul de intersecţie dintre individ şi lume, tempera- jhnnt şi climă, caracteristicile corpului şi cele ale anotimpului - poate |v<>a urmări mai mult sau mai puţin nefaste şi, deci, e obligat să se supună unei economii mai mult sau mai puţin restrictive. E o practică 0 pretinde judecată şi prudenţă. Nu e vorba de fixarea, în mod uni- >rm şi pentru toată lumea, a „zilelor

197

deschise" plăcerii sexuale, ci In calcularea momentelor celor mai favorabile precum şi de frec- Hmţa optimă.

3

RISCURI Şl PERICOLE

Regimul componentelor aphrodisiei, cu necesitatea tempe- 1

II ii practicării lor, nu se bazează pe postulatul că actele sexuale ar fl in sine şi prin natura lor, rele. Ele nu fac obiectul unei descalificări 'in principiu. Problema e cea a practicării, a unei practicări modulate Hipă starea fizică şi circumstanţele exterioare. Totuşi, nevoia de a io ajunge la un regim şi de a i se acorda o atenţie specială este IHStificată prin două serii de motive, unde se manifestă, în privinţa acestei activităţi, o anumită îngrijorare.

1. Prima serie de motive se referă la consecinţele actului sexual asupra corpului individului. Fireşte, se admite că există tem- icramente cărora activitatea sexuală le e de-a dreptul favorabilă: suferinzii de o mucozitate abundentă, fiindcă permite eliminarea de lichide care, alterându-se formează această umoare, sau cei care latorită digestiei proaste au pântecele rece şi uscat (207); în •.chimb, pentru alţii - al căror corp şi cap sunt încărcate de umori - i-fectele sunt mai degrabă nocive (208).

Totuşi, în pofida acestei neutralităţi de principiu şi a ambiva-lenţei contextuale, activitatea sexuală este obiectul unei suspiciuni •lestul de constante. Diogenes Laertios citează o cugetare a lui Pita- iiora unde regula generală a unui regim sezonier e asociată direct

. _________ p.c.ooiiiui trupeşii iarna şi nu vara; fo|Hmoderat primăvara şi toamna; de altfel, sunt dăunătoare în m|l anotimp şi rele pentru sănătate". Diogene mai citează şi urmata« răspuns al lui Pitagora, întrebat când e bine să se facă dragonlil „Oricând vrei să-ţi pierzi vlaga" (209). Nu numai pitagoreicii num festă o asemenea neîncredere; regula lui „cât mai rar posibil", cAn tarea „celui mai mic rău" sunt invocate şi în texte exclusiv medii .H» sau de igienă: Dieta lui Diocles îşi propune să stabilească condi|iil» în care practicarea plăcerilor ar provoca „cele mai reduse neajii suri" (hekista enochlei) (210), iar în Problemele lui Pseudo-Arislo» efectele actului sexual sunt comparate cu ruperea unei plante, carM răneşte întotdeauna rădăcinile şi se recomandă numai în ca/ dt mare nevoie (211). După parcurgerea unei dietetici care stabilo^ când e bună şi când e rea practicarea plăcerilor, se constată tendii|(| generală pentru o economie restrictivă.

Această neîncredere provine din ideea că multe organi dintre cele mai importante - sunt afectate de activitatea sexual.i» pot suferi în urma abuzurilor. Aristotel face observaţia că primul ut gan ce se resimte în urma actului sexual este creierul, căci, din Ittn organismul, el e „elementul cel mai rece"; sustrăgând din organici o „căldură pură şi naturală", pierderea de spermă induce

198

un oln. general de răcire (212). Pentru Diocles, organele cele mai expu|| sunt vezica, rinichii, plămânii, ochii, măduva (213). în Problem» ochii şi şalele sunt afectate în mod deosebit, fie pentru că ele coflt] tribuie la act într-o măsură mai mare decât celelalte organe, IU pentru că excesul de căldură provoacă acolo o lichefiere (214).

Aceste corelări organice multiple explică diversele efecte p,< tologice atribuite activităţii sexuale atunci când ea nu respectă reiju Iile unei economii indispensabile. De remarcat că aproape nu exist| vreo menţiune - cel puţin pentru bărbaţi (215) - a neplăcerilor put vocate de o abstinenţă totală. Bolile datorate unei proaste distribulil a activităţilor sexuale sunt cel mai adesea boli ale exceselor. CuiR ar fi faimoasa „ftizie dorsală" descrisă de Hippocrat în tratatul Despre boli, care se regăseşte vreme îndelungată, cu aceeaşi etlM logie, în medicina occidentală; boala „îi atinge mai ales pe tinerii cA sătoriţi" şi pe cei „înclinaţi spre relaţii sexuale" (philolagnoi); începi de la măduvă (unde, vom vedea, se credea că e adăpostită spui ma); dă senzaţia unor furnicături de-a lungul coloanei vertebrale, in

- ______________ ^ ^ Vf/wi rvul I III U I I I 17 II I t > W I I I I I I I I I « | f IIIKM şi scaun; omul devine steril. Când boala e însoţita d<;

dilicultaţi Hplrntorii şi dureri de cap, e posibilă moartea. Un regim de hrană hi" moleşeşte şi uşurează evacuarea poate aduce vindecarea, dar..... după un an de abstinenţă (vin, exerciţii, aphrodisia) (216). Şii pidemii sunt citate cazuri când abuzul de plăceri a dus la

maladii ■vo unui locuitor din Abder, raporturile sexuale şi băuturile îi pro- [Kir.eră febră, însoţită la început de greţuri, cardialgie, senzaţie de ■In, urină neagră şi limbă încărcată; s-a vindecat în douăzeci şi bulin de zile, după mai multe scăderi şi reveniri ale febrei (217); un (»n u din Melibea a murit nebun după o suferinţă de douăzeci şi palm «Iii zile, ce începuse cu tulburări intestinale şi respiratorii în urma uimi îndelungi abuzuri de băuturi şi plăceri sexuale (218).

Dimpotrivă, regimul atleţilor, căruia i se reproşează adesea IPVI-ritatea, e citat ca exemplu de efecte benefice produse de absti-... sexuală. Platon aminteşte acest lucru în Legi, referindu-se laIfos din Tarent, un învingător olimpic: era atât de ambiţios „el, cel 9 îmbina în firea sa tehnică, forţa şi cumpătarea"; se consacra ninai antrenamentului „fără a se apropia, după cum se spune, de in o femeie sau de vreun băiat". Acelaşi lucru e valabil şi pentru ilf.on, Atylos sau Diopomp (219). La originea acestei practici se iin'tăiau mai multe teme: a abstinenţei rituale care, la concursuri ca I IM

bătălii, constituia una din condiţiile succesului; a victoriei morale '•'imrtate de atlet asupra sa dacă voia să devină demn de a-şi asi- gm.i superioritatea asupra celorlalţi; mai era şi cea a unei bune ad-ministrări a forţelor risipite prin actul sexual. în vreme ce femeile au Utivoie de acesta pentru ca scurgerea necesară organismului să se Ifoducă în mod regulat, bărbaţii pot, cel puţin în unele cazuri, să-şi N|ină sămânţa; abstinenţa riguroasă, departe de a le dăuna, le men- jlno forţele, le acumulează, le concentrează şi în final le poartă spre I r.tare fără egal.

199

Apare paradoxală preocuparea faţă de un regim în care se iiiniăreşte o repartiţie echitabilă a unei activităţi ce nu poate fi consiliată în sine un rău şi, în acelaşi timp, o economie restrictivă unde <gol mai puţin" pare aproape întotdeauna mai valoros decât „cel mai mult". Dacă e firesc ca trupul să producă o substanţă viguroasă cu nipacitate de procreaţie, actul care o smulge din organism şi o niincă în afară riscă să fie la fel de periculos în efectele sale pe i .11 e de conform naturii ca element constitutiv; întregul corp cu cele

____i .oua oci pitllt.'aSQ^^Hpreţ prea mare pentru această pierdere, voită totuşi de natul fi ' reţinerea substanţei ce caută să scape prin propria forţă ar pjH deveni un mijloc de a-i dărui corpului cea mai puternică energie

2. Preocuparea pentru urmaşi motivează, şi ea, atenţia aom dată exercitării plăcerilor. Dacă se admite că natura a orgam/al îm-preunarea sexelor în scopul asigurării urmaşilor şi a supravinjui speciei şi se admite că din acelaşi motiv ea a asociat rapori® sexual o plăcere extrem de puternică, e recunoscut că descen<li»|j| e fragilă, cel puţin ca însuşiri sau valoare. E primejdios pentru ini||ţj| să-şi procure plăcerea la întâmplare; procrearea la întâmplare fl oricum pune viitorul familiei în pericol. Platon subliniază solemni Legi importanţa precauţiilor necesare în acest scop, lucru de dl nu sunt interesaţi numai părinţii, ci întreaga cetate. Tinerii proat® căsătoriţi trebuie să respecte anumite recomandări: regăsim «li» toată importanţa şi toate riscurile recunoscute în mod tradiţional® telor inaugurale. în ziua aceea, în noaptea aceea, perechea trohijy să se ferească de orice greşeală, căci „începutul e un zeu care, |l bilindu-se la oameni, salvează totul dacă fiecare dintre credincigl lui îl onorează aşa cum se cuvine". Condiţia e ca de-a lungul întinfi căsnicii să se ia toate precauţiile: nimeni nu ştie precis în ce nou® sau în ce zi va ajuta zeul fecundarea: de aceea, „tot timpul anului» toată viaţa", dar mai ales în perioada ideală pentru procreaţio, ® se vegheze a nu se face cu bună ştiinţă nimic dăunător sănal® nimic ce ţine de lipsa de măsură şi de nedreptate, fiindcă acest IiiiMt pătrunde şi se imprimă în sufletul şi trupul copilului"; există anii riscul „de a da naştere unor fiinţe întru totul vrednice de milă" (¡'Pi Pericolele presupuse şi, în consecinţă, prevederile recom^ş date ţin de trei mari chestiuni. Mai întâi, vârsta părinţilor: cea la a® se presupune că omul e apt să producă cei mai reuşiţi urmaşi o® lativ târzie: de la treizeci la treizeci şi cinci de ani pentru bărbaţii între şaisprezece şi douăzeci de ani pentru fete (221). Acelaşi decal® se părea indispensabil şi lui Aristotel; el face calculul că, la acea® diferenţă, cei doi soţi ajung împreună la vârsta când fecunditato«) în scădere şi nu prea mai e de dorit să faci copii; în plus, copiii cilft cepuţi între aceste limite au avantajul că ating vârsta potrivită atutil când trebuie să-şi înlocuiască părinţii, ajunşi în pragul bătrâneţii; aceea, e bine să se fixeze căsătoria fetelor în jur de optsprezece ® şi cea a bărbaţilor în jur de treizeci şi şapte de ani sau ceva it» ■■ir unirea airnre sexe va avea ioc mire aceste urnite ae timp, cana ■pul se află în toată vigoarea sa" (222).[ O altă problemă importantă e „dieta" părinţilor: evitarea excese- B "in|.i de a nu procrea în stare de beţie, dar şi practicarea unui

200

regim L - i il şi permanent. Xenofon laudă legislaţia lui Lycurg şi măsurile |pl>i,ili! pentru a se asigura, cu ajutorul părinţilor, o bună stare de să- IKjii'' i copiilor: tinerele destinate a fi mame n-aveau voie să bea deloc St i'ventual îndoit cu apă; pâinea şi carnea erau cântărite cu grijă; li se ■pi*.* ..i facă exerciţii fizice ca băieţii; Lycurg instituise chiar „alergări şi H|M eri între femei ca şi între bărbaţi", convins că dacă cele două sexe IriH viguroase şi vlăstarele lor vor fi la fel (223). în ce-l privea, Aristotel piM|iea un regim atletic şi prea forţat; prefera unul potrivit cetăţeanului m i.ind care-i asigura acestuia dispoziţia necesară activităţii sale (ene- i>. i 'OlItika): „Constituţia fizică trebuie să fie antrenată până la obosea- ■jliii nu prin exerciţii violente şi nici printr-o singură formă de antrena- Ipni ca la atleţi, ci pentru activităţi potrivite oamenilor liberi". Pentru I recomanda un regim care cultiva acelaşi gen de calităţi (224).

în privinţa celui mai favorabil moment al anului sau al anotim- ■tim pentru a avea urmaşi sănătoşi, acesta era considerat în funcţie de ■i întreg ansamblu de elemente complexe; e vorba de precauţii la res- »uina cărora vegheau cei puşi să urmărească - la Platon - buna ■""portare a soţilor în timpul celor zece ani cât le e impus şi permis să IN meze (225). Aristotel aminteşte pe scurt cunoştinţele pe care le pot ■>P idaşi medicii timpului său. După el, soţii ar trebui să se obişnuiască Hjicnste lecţii: „medicii pot da, într-adevăr, indicaţiile cele mai potrivite B-upci momentelor când trupul e cel mai predispus spre procreaţie" I ri părerea generală, iarna); cât despre „vraci", ei „îşi arată preferinţa Bntm vânturile din nord, faţă de cele din sud" (226).

Luând în considerare toate aceste precauţii, vedem că prac- i* - procreatoare pretinde o mare atenţie în înlăturarea pericolelor l o ameninţă, ba mai mult, o atitudine morală. Platon insistă asupra bitului ca ambii soţi să fie conştienţi (dianoeisthai) că au a dărui tulii „cei mai frumoşi şi mai reuşiţi copii posibili". Ei trebuie să se piulească profund la această obligaţie, conform principiului că oa- K 'iu reuşesc atunci „când meditează şi pun suflet în ceea ce fac" ) dimpotrivă, nu reuşesc „dacă nu pun suflet sau acesta le lipseşte". R ooncluzie, „soţul trebuie să dea atenţie (prosecheto ton noun) l'lini şi procreaţiei, la fel şi soţia, mai ales în perioada dinaintea liniei naşteri" (227). Amintim, aici, însemnarea aflată în Proble- Ir lui Pseudo-Aristotel: dacă se întâmplă atât de des ca urmaşii

_._______T

_______HM

sexual sunt preocupaţi de tot felul de lucruri şi nu se gândescp fac în clipa aceea (228). Mai târziu, în lumea pasiunilor carnfl aceasta va fi o regulă necesară pentru a se justifica actul sexual nu de a i se atribui o intenţie precisă, cea a propreaţiei. Ah i asemenea intenţie nu e necesară pentru

ca relaţia dintre sexe :«A( mai fie un păcat mortal. Totuşi, pentru ca ea să-şi atingă scopul să îngăduie individului să supravieţuiască în copiii săi şi să eonii Hui la salvarea cetăţii, e necesar un efort al sufletului: grija permanufli de îndepărtare a pericolelor ce înconjoară practicarea plăcerllol ameninţă scopul dăruit lor de către natură (229).

201

4

ACTUL, CONSUMUL, MOARTEA

Dacă practicarea plăcerilor constituie o problemă în ruli||i dintre individ şi propriul trup şi în stabilirea regimului său fizic, moljH nu e că aceasta e considerată a se afla la originea anumitor boli fl consecinţe asupra urmaşilor. în mod sigur, actul sexual nu e pifl de greci ca un rău, nu constituie obiectul unei descalificări nliM Textele arată, însă, o temere ce ţine de chiar această activitat» f temere ce se învârte în jurul a trei focare: forma însăşi a aduhi preţul său şi moartea de care e legat. N-ar fi corect să vedem gândirea greacă doar o apreciere pozitivă a actului sexual. MoilNş şi filozofii îl descriu ca primejdios prin violenţa sa, prin controlul I stăpânirea exercitate asupra sinelui; ca dăunător prin epuizare« yt gorii pe care individul ar trebui să şi-o păstreze şi ca marcând mott tea individului, asigurându-i totuşi supravieţuirea speciei. RegliţB plăcerilor e atât de important, nu pentru că un exces poate prodiji o boală, ci pentru că, în general, în activitatea sexuală sunt în |i* dominarea, vigoarea şi viaţa omului. Să se dea acestei activităţi forijl rarefiată şi stilizată a unui regim înseamnă o asigurare împotriva lelor viitoare; mai înseamnă şi formarea unui individ capabil sfl controleze violenţa, lăsând-o să se manifeste între limite convoii*

Uri şi reţină în sine principiul energiei sale şi să-şi accepte moartea • naşterea urmaşilor. Regimul fizic al aphrodisiei este o grijă faţă de lAlalo dar, în acelaşi timp, şi un exerciţiu - o askesis - de existenţă. 1. Violenţa actului

Când Platon descrie în Philebos efectele plăcerii îmbinate în ft> măsură cu suferinţa, el se gândeşte la aphrodisia: plăcerea nii.iota tot corpul, îl încleştează uneori până la zbatere şi, fă- Mlu-I să treacă prin toate stările, gesturile şi gâfâielile posibile, uim o o surescitare generală însoţită de sunete necontrolate... I«« .larme în asta ajunge să spună despre el, sau alţii despre el, I an desfată de toate plăcerile până la a-şi da duhul şi cu cât se Huint de ele mai intens cu atât e mai nestăpânit şi mai lipsit de Btipiitare (akolastoteros, aphronesteros)" (230). , I s-a atribuit lui Hippocrat afirmaţia că plăcerea sexuală ar lua IM

unei uşoare epilepsii. Cel puţin aşa spune Aulus Gellius: „lată T»ma divinului Hippocrat despre raportul sexual (coitus venereus). Fii pavea ca parte dintr-o boală groaznică numită de noi comiţială. lip ililbuie următoarea afirmaţie: „împreunarea dintre sexe e o ■ i i pilepsie (ten sunousian einai mikran epilepsian)" (231). De loimula îi aparţine lui Democrit. Tratatul hippocratic Despre ge- >tr©, unde în primele pagini se face o descriere detaliată a actului ¿•util. se înscrie mai degrabă într-o altă tradiţie, cea a lui Diogene li 'M polonia; modelul la care se referă această tradiţie (atestată şi ■Cloment din Alexandria) nu e unul patologic, al răului comiţial, ci ■|ii mecanic, al lichidului încălzit şi

202

spumos: „Unii, se spune în fiiiiM|ogul, presupun că sămânţa fiinţei vii este spuma sângelui, ca iBltanţă. Sângele, puternic agitat în timpul îmbrăţişării, încălzit prin Hpnratura naturală a bărbatului, formează o spumă care se §®|)Andeşte în vasele spermatice. După Diogene din Appolonia, Hnmonul ar explica denumirea de aphrodisia" (232). Despre tema |fe><'ială a lichidului, a agitaţiei, a căldurii şi a spumei împrăştiate, IM'iul Despre generare din colecţia hippocratică face o descriere

■tonată în întregime în jurul a ceea ce-am putea numi „schemă §■* ulatorie"; această schemă e transferată tale-cvale de la bărbat Humoie; ea slujeşte la descifrarea raporturilor dintre rolul masculin l(i"l leminin în condiţii de înfruntare şi întrecere, dar şi de dominare |jf" adaptare a unuia cu celălalt.

Actul, sexual e studiat de la începutul său ca o mecanică vio- jntu ce duce spre eliberarea de spermă (233). Mai întâi, frecarea fiului şi mişcarea imprimată întregului corp are drept efect înfier-

_______ iiiv^ai wu siarşeşte prin a face sp(aphrein), aşa cum fac spumă toate lichidele agitate". în acest ment se produce fenomenul de „separare" (apokrisis); din umoa spumoasă, partea cea mai viguroasă „cea mai puternică şi meu g să" (to ischurotaton kai piotaton) e purtată spre creier şi spro duva spinării, de-a lungul căreia coboară până la şale. Abia nlu spuma caldă trece în rinichi şi de acolo, prin testicole până la p» de unde e expulzată printr-o mişcare violentă (tarache). Acesi ces, voluntar la început - împreunare sexuală şi „frecarea sexului se poate derula şi în întregime involuntar. Aşa se întâmplă în cu poluţiei nocturne, citată de Hippocrat: dacă munca sau o altă tu li tate au provocat încălzirea corpului înainte de culcare, umoarea M cepe să facă spumă spontan: ea „se comportă ca în coit"; eja< ulif rea se produce, însoţită de imagini în vis, conform principiului ;i<|l sea invocat că visele, sau măcar unele dintre ele, sunt reflectaţii stării actuale a corpului (234).

între actul sexual al bărbatului şi cel al femeii, descrierea hi|< pocratică stabileşte un izomorfism de ansamblu. Procesul e acei.i .1 'afară de faptul că punctul de plecare al încălzirii este, în cazul 1« meii, uterul stimulat de sexul masculin în timpul coitului: „La famM sexul fiind frecat în timpul coitului, cu uterul în mişcare, afirm • § acesta din urmă e curpins de o dorinţă arzătoare, aducătoare de pl/ţ cere şi căldură în tot corpul. Femeia ejaculează şi ea, parte în utej parte în afară" (235). Acelaşi tip de substanţă şi mod de formari (spermă născută din sânge prin încălzire şi separare); acelaşi mu canism şi act terminal al ejaculării. Cu toate acestea, autorul scoall în evidenţă unele diferenţe care nu privesc natura actului, ci violon|| sa, ca şi intensitatea şi durata plăcerii ce-l însoţesc. Plăcerea fenm| e mult mai puţin intensă decât a bărbatului, deoarece la acesta evJ cuarea secreţiei se face dintr-o dată şi cu mult mai multă violen|% în schimb, la femeie plăcerea începe încă de la început şi dureai! până la sfârşit. Plăcerea sa depinde de bărbat; ea nu înceteail decât atunci când „bărbatul eliberează femeia"; dacă se întâmpla <:| ea să ajungă la orgasm înaintea lui, plăcerea nu dispare; e traitt doar în alt fel (236).

203

între cele două acte izomorfe la bărbat şi la femeie, tex 1 ui lippocratic face o legătură, totodată de cauzalitate şi de rivalitate î un fel de înfruntare unde bărbatul are rolul incitator şi trebuie să 91

_________UIOOICIC [JICIUTÍI II oarDaiuiui■pin femeii, textul recurge - ca şi alte pasaje, fără îndoială vechi, Í. ■ 111 * ■ 111 m i i hip|)ocratice - la două elemente, apă şi foc, şi la efectele ■ipioce ale caldului şi recelui; licoarea masculină e când stimulai i când răcoritoare; în ce priveşte elementul feminin, mereu cald, Bl reprezentat când de o flacără, când de un lichid. Plăcerea femeii m liilonsifică „în momentul căderii spermei în uter", precum o flacără ii i nişte brusc dacă se aruncă vin peste ea; în schimb, ejacularea ■fhntului duce la sfârşitul plăcerii femeii, de parcă s-ar vărsa un ■ inii rece peste apă fierbinte: fierberea va înceta imediat (237). Uliul, două acte asemănătoare, unde intră în joc substanţe ana- MU" dar înzestrate cu calităţi opuse, se înfruntă în împreunarea Huilla: forţă contra forţă, apă rece contra apa clocotindă, alcool l|li' flacără. Oricum, actul masculin determină, reglează, excită, imina. El generează începutul şi sfârşitul plăcerii. Tot el garantea- I '..mătatea organelor feminine, asigurându-le buna funcţionare: K)ni .1 femeile au raporturi cu bărbaţii sunt mai sănătoase, dacă nu, j*l'lul are urmări negative. Asta pentru că, pe de o parte, în timpul mluăţişării uterul devine umed şi nu uscat; când e uscat, se con- lin I.I violent şi neplăcut, producând suferinţă. Pe de altă parte, în- iiniii:lntându-se şi umezind sângele, se uşurează ciclul, or, fără ciclu ¡¡Hpul femeii se îmbolnăveşte" (238). Penetrarea de către bărbat şi ■eorbţia spermei sunt pentru femeie principiul de echilibru al cali- K|ilnr sale şi cheia pentru scurgerea necesară a secreţiilor.

Această „schemă ejaculatorie" prin care e privită întreaga pi ilvitate sexuală - la ambele sexe - arată clar dominaţia aproape |m lusivă a modelului viril. Actul feminin nu e chiar complementar, eli in.II degrabă dublul, dar sub forma unei versiuni mai diluate, de Bie depinde sănătatea cât şi plăcerea. îndreptându-se toată átenlo asupra momentului emisiei - a izbucnirii spumoase, considerată IM

usenţială pentru act - în centrul activităţii sexuale e pus un proces iilincterizat prin violenţă, printr-o mecanică cvasi irepresibilă, şi o

ki|n de nestăpânit; dar, ca o problemă importantă în exercitarea Bftcerilor, se mai pune şi o chestiune de economie şi consum.

I2. ConsumulActul sexual smulge corpului o substanţă capabilă să trans-

tniin viaţa, dar care n-o face decât pentru că ea însăşi e legată de Nustenţa individului din care deţine o parte. Expulzându-şi sămânţa, plnţa nu se mulţumeşte să elimine o secreţie în exces; ea se lipseşte ■i" elemente de mare preţ pentru propria existenţă.

204

, _____________ ru|iuo ai vpmmei, auiorn nu dau ace«explicaţie. Tratatul Despre generare pare a se referi la două con privind originea spermei. După una dintre ele, ea ar veni de la formată în creier, ar coborî prin măduvă până la părţile inferioaio corpului. După spusele lui Diogenes Laertios, acesta era princi general al concepţiei pitagoreice: se considera sperma ca „un d de creier, conţinând în el un abur cald": din acest fragment de terie cerebrală se va forma corpul în întregul său cu „nervii, cam oasele şi părul"; din suflul cald va lua naştere sufletul embrionuli simţirea (239).Textul lui Hippocrat se face ecoul acestui privilegii capului în formarea sămânţei, amintind că bărbaţii cărora li se o incizie lângă ureche - chiar dacă îşi menţin posibilitatea de a raporturi sexuale şi de a ejacula - au spermă puţină, slabă şi ster „căci cea mai mare parte a spermei provine de la cap şi trece d< lungul urechilor spre măduvă, iar această cale s-a întărit în un inciziei devenită cicatrice" (240). Importanţa acordată capului ni exclusivă. în tratat există şi principiul general că sămânţa provine tot corpul: sperma bărbatului „se face din orice secreţie aflata corp" graţie „venelor şi nervilor ce merg din tot corpul spre s4 (241); ea se formează „din întregul corp, din părţile sale solide, cele moi şi din orice umoare" în cele patru feluri ale sale (242); meia „ejaculează din tot corpul" (243); dacă băieţii şi fetele nu elibera sămânţa înainte de pubertate, cauza e că la vârsta acea' venele sunt atât de fine şi înguste încât „împiedică sperma să cule" (244). Oricum, emanând din tot corpul, sau venind în cea mare parte de la cap, sămânţa e considerată ca rezultatul unui pi ces care separă, izolează şi concentrează partea „cea n puternică" a secreţiei: to ischurotaton (245). Forţa ei se manifo« in natura grasă şi spumoasă a sămânţei şi în violenţa cu care n în afară; se mai traduce şi prin slăbiciune, încercată întotdeaui după împreunare, oricât de mică ar fi cantitatea secretată (246).

De fapt, originea spermei a rămas un subiect de discuţie I literatura medicală şi filozofică. Totodată, oricare ar fi explicaţiile pii Duse, ele trebuie să arate ce anume permitea sămânţei să transmi /iaţa şi să dea naştere unei alte fiinţe; de unde şi-ar fi putut extrai substanţa seminală puterea, dacă nu din principiile vieţii aflate în iividul de unde a provenit? în orice emisie de spermă e ceva ieq fin elementele cele mai de preţ ale individului şi care îi e sustr; Demiurgia din Timeos a

m

înrădăcinat sămânţa în ceea ce constitum jentru oameni, articulaţia dintre trup şi suflet, dintre moarte şi n<

piiin- /Autjut>ici ciiuuLiicijit; e muuuvu ^uuie in punea su craniana, ro- Kda, adăposteşte sufletul nemuritor, iar în partea sa alungită, dor- Mi. i. pe cel muritor): „Legăturile vieţii prin care sufletul e înlănţuit de hiip se află în măduva de care ele se fixează pentru a înrădăcina Becia muritoare" (247). De aici provine, prin cele două mari vene Irnale, umiditatea necesară corpului rămasă închisă în el, precum sperma ce iese prin sex pentru a da naştere altui individ. Fiinţa şi iaşii săi au o singură şi aceeaşi origine a vieţii.

Analiza făcută de Aristotel e mult diferită de cea a lui Platon •In lui Hippocrat. Se deosebeşte prin localizări şi mecanisme. To- i'iţi. găsim şi aici acelaşi principiu al sustragerii preţioase. în Despre inimale sperma e explicată ca fiind produsul rezidual (perittoma) ii nutriţiei: produs final, concentrat în cantităţi foarte mici şi necesar, *)n cum sunt principiile de creştere extrase de organism din hrană.I * Aristotel, elaborarea ultimă a aportului alimentar furnizează o mâinile din care o parte merge spre toate părţile corpului pentru a le Ijui.i să crească, iar alta aşteaptă să fie expulzată pentru ca, o dată Ijiinsă în uterul femeii, să dea naştere embrionului (248). Deci, dez- mliarea individului şi reproducerea sa se bazează pe aceleaşi ele- Mn-nte şi îşi au originea într-o aceeaşi substanţă; elementele creş-... şi lichidul spermatic sunt dublete rezultate din digestia alimen-IMI.I care întreţine viaţa individului şi permite naşterea altuia. în NI

nste condiţii, se înţelege că eliminarea spermei constituie un eve-niment important pentru corp; ea îi sustrage o substanţă preţioasă, MI,uitat final al unui travaliu al organismului, care concentrează elemente ce pot, datorită naturii lor, „să se răspândească în tot corpul"II deci, apte să-l facă să crească dacă nu-i erau luate. Se mai înţe- ide şi de ce această eliminare - întru totul acceptabilă la o vârstă (And bărbatul nu are nevoie decât să-şi refacă organismul şi nu să-l ¿«/volte - nu se face în timpul adolescenţei când hrana e necesară ii /voltării; la această vârstă „totul e cheltuit dinainte", spune Aris- jolel; se mai înţelege şi că, la bătrâneţe, producerea de spermă se Ince mai încet: „Organismul nu mai reuşeşte o coacere suficientă"I ''19). De-a lungul întregii vieţi a individului - de la tinereţe când e înII Stere şi până la bătrâneţe când se menţine cu atâta greutate - se ince simţită această relaţie de complementaritate între

m

puterea de a procrea şi capacitatea de a se dezvolta sau de a subzista.

Fie că sperma e extrasă din întregul organism, fie că ia naş- iure unde se articulează corpul cu sufletul, sau că se formează după o lungă elaborare internă a alimentelor, actul sexual care o expul-

< ■ Istoria sexualităţii209

cere, conrorm voinţei naturii, pentru ca oamenii să lase urmaşi AH nu înseamnă, însă, că părăsirea unei părţi ce conţine o altă viei|rt ■ zdruncină puternic fiinţa. Aşa explică Aristotel starea de depm-.ii« „evidentă" ce urmează raportului sexual (250), iar autorul Prohli melor dezgustul tinerilor faţă de prima femeie cu care au «M raporturi sexuale (251); pentru o trăire intensă, dar atât de scuitfl proporţional, totuşi, mult mai prelungită la oameni decât la alic M|| male - fiinţa se lipseşte de o mare parte din elementele esonii^jl propriei existenţe (252). Se înţelege de ce abuzul în practicarea cerilor sexuale poate - în anumite cazuri, cum ar fi cel al ftiziei gfl sale descris de Hippocrat - să ducă până la moarte.

3. Moartea şi nemurirea.Nu numai de teama consumului excesiv asociază gândiţii

medicală şi filozofică activitatea sexuală de moarte. Ea le leayH însuşi principiul reproducerii pentru că sé consideră că scopul |u| creaţiei e de a atenua dispariţia fiinţei şi de a dărui speciei, Iuat9 ansamblul său, veşnicia ce nu poate fi acordată fiecărui individ !>*■ animalele se împreunează şi acest fapt le dă urmaşi e penliu >i specia - cum se spune în Legi - însoţeşte la nesfârşit maifl timpului; acesta e modul său de a scăpa de moarte: lăsându-i „cin copiilor săi" şi rămânând aceeaşi, ea „participă prin reproducán! nemurire" (253). Pentru Aristotel, ca şi pentru Platon, actul so|H e punctul de încrucişare al unei vieţi individuale sortite morţii - şi ifl reia, de altfel, el îi sustrage o parte din cele mai preţioase forţu 41« sale - cu o nemurire ce ia forma concretă a supravieţuirii spm m între aceste două existenţe, pentru a le uni şi pentru că, în felul alg prima participă la a doua, raportul sexual constituie, după spusnloM Platon, un „artificiu" (mechane) care asigură individului „o ci<",>nM din nou" din el însuşi (apoblastema).

La Platon, această legătură, în acelaşi timp artificială şi rală, e susţinută de dorinţa proprie oricărei firi muritoare de a sa pfl petua şi de a deveni nemuritoare (254). O atare dorinţă, obntfl Diotima în Banchetul, există la animale care, cuprinse de dorini,14i a procrea, „suferă din cauza pornirilor amoroase" şi sunt gata „iM să moară ca să-şi salveze progenitura" (255). O aflăm şi la lllw umană: nu vrea să ajungă, la încetarea din viaţă, un mort fără ropM zentare şi „fără nume" (256). Din cauza aceasta, se spune în I 091 ea trebuie să se căsătorească şi să lase urmaşi în cele mai Inii condiţii posibile. Aceeaşi dorinţă, însă, va stârni celor ce Io plfl millet şi de a da naştere la ceea ce e frumos prin sine (257). La i'.iotel, în câteva texte timpurii, ca

206

tratatul Despre suflet (258), alura activităţii sexuale cu moartea şi nemurirea e exprimată şi i lorma cam „platonizantă" a unei dorinţe de participare la etern; lnxte mai târzii, ca tratatul Despre formare şi descompunere ii) sau cel Despre formarea animalelor, ea e gândită sub forma al diferenţieri şi a unei distribuiri a fiinţelor în natură, în funcţie de nnsamblu de principii ontologice privind fiinţa, nefiinţa şi mai bi- i<< Propunându-şi să explice, conform cauzelor finale, de ce ex- 11 zămislire la animale şi sexe distincte, al doilea volum din For- Nion animalelor aminteşte câteva principii fundamentale care Inrmină raporturile dintre multitudinea de fiinţe şi fiinţă; că unele i uni sunt eterne şi divine, în timp ce altele pot să fie sau nu; că timusul şi divinul e întotdeauna cel mai bun, iar ceea ce nu e etern > ti«- lua parte la ce-i mai bun sau la ce-i mai rău; că e mai bine să ili>< ât să nu fii, să trăieşti decât să nu trăieşti, să fii însufleţit decât Intiufleţit. Reamintind că fiinţele supuse devenirii n-ar fi veşnice i Ai între limitele posibilităţilor lor, conchide că există înmulţirea um.ilelor şi că acestea, excluse de la veşnicie ca indivizi, pot fi ine ca specie; „numeric" animalul „nu poate fi nemuritor, căci reanimi fiinţelor rezidă în particular; dacă ar fi aşa ar fi veşnic. Dar el t poate fi decât specific" (160).

Deci, activitatea sexuală se înscrie în orizontul larg al morţii ti vieţii, al timpului, al devenirii şi al eternităţii. Ea a devenit nece- i t pentru că individul e sortit morţii şi pentru că, într-un anume fel, «*** sustrage morţii. Sigur, aceste speculaţii filozofice nu sunt direct •fnnte în consideraţiile privind practicarea plăcerilor şi regimul lor.

poate menţiona, însă, gravitatea cu care Platon se referă la «i.ioa în legislaţia „convingătoare" propusă de el privitor la căsă- lo. legislaţie ce trebuie să fie la loc de frunte, fiindcă ea se află la tiijlnea naşterilor din cetate": „căsătoriile se vor face între treizeci. . .zeci şi cinci de ani, în ideea că genul uman deţine ca dar natu-i u anume doză de nemurire, din care face parte şi dorinţa înnăs- ilA m fiecare om sub toate raporturile. în această dorinţă e cuprinsă inibiţia de a se distinge şi de a nu-i pieri numele după moarte, ui umană are o afinitate naturală cu timpul, pe care-l însoţeşte i va însoţi cât va dura; ea e nemuritoare prin copiii copiilor săi iar ||le permanenţei unităţii sale mereu identică, participă prin gene- in la nemurire" (261). Interlocutorii din Legi ştiu foarte bine că

,_____« v-c» ui medicina: când se adro!>4H

207

oamenilor liberi şi inteligenţi nu se mulţumeşte cu formularea du i>| cepte; ea trebuie să explice, să arate cauze, să-l convingă pe bnM să-şi ordoneze modul de viaţă. Cu asemenea explicaţii despre inUiJ şi specie, timp şi eternitate, viaţă şi moarte, înseamnă, într un M să-i convingi pe cetăţeni să accepte „cu simpatie, iar graţie ncniţfl cu mai multă docilitate" prescripţiile ordonatoare ale activităţii lut 1«! xuale şi ale căsătoriei, regimul cel mai potrivit pentru o vl(fl cumpătată (262).

Medicina şi filosofia şi-au pus întrebări privind aphrodlnllfl cum ar trebui ele practicate de cei atenţi cu corpul lor. Problnmfl zarea n-a dus la a-i deosebi în actele, în formele şi variantele pui bile, pe cei receptivi de cei nocivi sau „anormali". Luându-le, irM ca manifestare globală a unei activităţi, şi-a fixat drept obiectiv slifl lirea principiilor ce-i permit individului, în funcţie de împrejurări, n|l asigure intensitatea utilă şi o corectă distribuţie. Cu toate acot»|J tendinţele vizibil restrictive ale unei asemenea economii vădontjl îngrijorare faţă de activitatea sexuală. îngrijorare izvorâtă din tcuiM de eventuale abuzuri, dar mai ales din teama de actul însuşi, puv» întotdeauna, conform unei scheme masculine, ca ejaculatoriu, „prtff xistic", caracterizând el singur întreaga activitate sexuală. Vedlfl deci, că importanţa acordată actului sexual şi rărirea intervali« dintre acte ţine nu numai de efectele sale negative asupra corpul] ci şi de ceea ce e în sine şi prin natura sa; violenţă care scapă vuln ţei, consum extenuant, procreaţie legată de moartea viitoare a inrilţ dului. Actul sexual nu nelinişteşte pentru că aparţine răului, ci penfl că tulbură şi ameninţă relaţia individului cu el însuşi şi constituit»* sa ca subiect moral: aduce cu sine, dacă nu e măsurat cum se <jpj vine, dezlănţuirea forţelor involuntare, pierderea energiei şi moaiin» fizică fără urmaşi vrednici de cinste.

De notat că cele trei mari teme nu sunt specifice cullm antice: vom găsi şi altundeva manifestarea neliniştii care, identificrtr^ actul sexual cu forma „virilă" a sămânţei aruncate, îl asociază cu vl0i lenţa, cu extenuarea şi moartea. Documente referitoare la cultuu chineză veche, adunate de Van Gulik, arată clar prezenţa aceleldi tematici: frica faţă de actul irepresibil şi scump plătit, temerea l.i|i de efectele sale dăunătoare asupra corpului şi a sănătăţii, repreznn tarea raportului cu femeia sub forma unei întreceri, preocupării pentru urmaşi sănătoşi, mulţumită unei activităţi sexuale bine reglat!

Vechile tratate chinezeşti despre „camera de culcare" răspund Ini nelinişti într-un mod cu totul diferit de Grecia clasică:

208

teama ii violenţei actului şi frica de pierdere a spermei duc la procedee intonţie voluntară; înfruntarea cu celălalt sex e văzută ca o modali« iii; a intra în contact cu principiul vital deţinut de acesta, de (htiorbi şi interioriza pentru a-l folosi; astfel că, o activitate se- )IA bine condusă, nu numai că exclude orice pericol, dar poate in efectul unei revigorări a organismului şi a unei metode de înti- lin I laborarea în acest caz se sprijină pe actul ca atare, pe des- tmirea lui, pe jocul forţelor care-l susţin şi, în fine, pe plăcerea cu • n asociat; suprimarea sau amânarea nelimitată a sfârşitului îi lima deopotrivă, cel mai înalt grad, în ordinea plăcerii, şi cel mai in-i efect, în rânduiala vieţii. In această „artă a iubirii" care, cu i|niii etice bine stabilite, încearcă să intensifice, atât cât e posibil, H1«»Io pozitive ale unei activităţi sexuale temperate, gândite, multi- iiln şi prelungite, timpul - el duce până la capăt actul, îmbătrâneşte îmi '^i aduce moartea - timpul se află în postura de complice.

în doctrina creştină a pasiunilor carnale vom regăsi teme de linişte foarte asemănătoare: violenţa involuntară a actului, înru- mi cu răul şi locul său în jocul vieţii şi al morţii. în forţa irepresibilă luilnţei şi a actului sexual, Sfântul Augustin va vedea unul din prin- nilole stigmate ale căderii (agitaţia involuntară reproduce în trupul Mn revolta omului împotriva lui Dumnezeu); pastorala va fixa, pe 11 alendar precis şi în funcţie de o morfologie detaliată a actelor, nuli de economie; doctrina căsătoriei va da finalităţii procreatoare ilil.i misiune de a asigura supravieţuirea, ba chiar sporirea popo- lui lui Dumnezeu şi posibilitatea pentru indivizi de a nu-şi hărăzi Iffetul morţii eterne. Avem aici o codificare juridico-morală a acte- i a momentelor şi a intenţiilor care legitimează o activitate purtă- iiro de valori negative în sine; ea se înscrie în dublul registru al ulituţiei ecleziastice şi al celei matrimoniale. Momentul riturilor şi il al procreaţiei o pot absolvi.

La greci, aceleaşi teme (violenţă, consum, moarte) au prins una într-o gândire care nu urmăreşte nici o codificare a actelor, 01 constituirea într-o artă erotică, ci instaurarea unei tehnici de |||a. Aceasta nu postulează ca din acte să fie îndepărtat firescul Iţjinar; ea nu-şi propune nici să sporească efectele plăcerii, ci în- Inrcă să le apropie cât mai mult de natură. Nu caută să elaboreze, | într-o artă erotică, desfăşurarea actului; toate acestea nu mai instituie condiţiile legitimării sale instituţionale, cum ar fi cazul în

209

oiwşurusm; mai degrabă e raportarea ¡¡Inelul la activitatea „luatl bloc", capacitatea de a o domina, limita şl repartiza cum trebuie, Id această techne e vorba de posibilitatea omului de a se constitui 0| subiect stăpân pe conduita sa, adică de a deveni - ca doctorul ii faţa bolii, ca pilotul printre stânci sau omul politic în cetate - o ul lăuză îndemânatică şi prudentă a sinelui, în stare să aprecieze* CIIH< se cuvine măsura şi momentul. Se înţelege astfel de ce e sublim,ii atât de insistent necesitatea unui regim pentru aphrodisia, deşi ■ dau atât de puţine amănunte privind neplăcerile cauzate de un ahUf şi la fel de puţine precizări despre ce trebuie sau nu trebuie fa< ui Fiindcă e cea mai violentă dintre toate plăcerile, fiindcă e cea iu«* scump plătită dintre toate activităţile fizice, fiindcă ţine de jocul vlfi şi al morţii, ea constituie un domeniu privilegiat pentru formarii etică a subiectului: a unui subiect ce se cere a fi caracterizat pin capacitatea de a domina forţele dezlănţuite în el, de a-şi păstra Iii mir distribuire a energiei şi de a face din viaţa sa o operă ce va supt* vieţui dincolo de existenţa sa trecătoare. Regimul fizic al plăceill(H }\ economia pe care o impune fac parte dintr-o întreagă artă a sinului

ECONOMICUL

1

ÎNŢELEPCIUNEA CĂSĂTORIEI

Cum, sub ce formă şi pornind de la ce au devenit o problemă li |,indirea greacă raporturile sexuale dintre soţi? Ce provoca luastă grijă? Şi mai ales din ce motive era pus în discuţie compor- mnentul soţului cu necesara sa cumpătare şi cum devenise aceasta ■ i. mă de preocupare morală într-o societate atât de puternic marii.I de dominaţia „oamenilor liberi"? Aparent, nici un motiv, sau, |lh um, prea puţine. La sfârşitul pledoariei împotriva Neerei, atri- liiiia lui Demostene, autorul formulează un fel de aforism rămas ce- ihiii: „Pentru plăcere avem curtezanele; pentru rezolvarea grijilor (Unice avem concubinele, iar pentru urmaşi legitimi şi un păzitor cre- jlnclos al căminului sunt soţiile" (265). Cu o astfel de formulă şi cu |e< i ce ar trebui să treacă drept o strictă împărţire a rolurilor, ne gătim la cea mai

III

mare distanţă de artele plăcerii conjugale din China anin acolo sunt grupate recomandări privind supunerea femeii, respectul |l devotamentul său, sfaturi de comportament erotic destinate

.......... w. K.Huaui |jiunMiciiior sau, in tot cazul, a l>Matului, precum şi condiţii pentru a avea urmaşi sănătoşi (26(1) I ceastă societate poligamică, soţia se afla în poziţia de concumnlji 1 care statutul şi înzestrarea sa de a dărui plăcere erau strân:. IH

ate; punerea în discuţie a comportamentului sexual şi formele i>•«« >cţionării sale posibile, practicarea abilă a plăcerilor şi echilibrul vl|l Dnjugale făceau parte din ansamblul de judecăţi asupra existau)«!] asnice. Formula din împotriva Neerei e la fel de distanţată şl fi] 3ea ce întâlnim în doctrina şi în pastorala creştine, dar din ra|un»l j J totul diferite; aflat în situaţie strict monogamică, bărbatului I flft terzice căutarea oricărei alte forme de plăcere, în afara celei mol ite cu propria soţie; chiar şi aşa vor apărea numeroase problertfl ndcă scopul raporturilor sexuale nu trebuie să se afle în plăcoA în procreaţie; în ji^rul acestei tematici centrale se va dezvolta H oblematică precisă referitoare Ia statutul plăcerilor în relaţiile ooM jale. în acest caz, dezbaterea nu mai provine din structura poliija că, ci din obligaţia monogamică şi ea nu încearcă să lege calitntfl aţiilor conjugale cu intensitatea plăcerii şi diversitatea parteneiiloij npotrivă, va căuta să disocieze, atât cât se poate, constanţa unul Dort conjugal unic de căutarea plăcerii (267).Formula din împotriva Neerei pare să se bazeze pe un ot| ul alt

sistem. Pe de o parte, pune în evidenţă principiul unei :iW|j re soţii legitime, pe de altă parte, aşază foarte clar domeniul plăcii

•r în afara relaţiilor conjugale. în căsătorie, relaţia sexuală are dani icţia sa reproducătoare, în timp ce plăcerea se găseşte în

afitrţ în consecinţă, nu vedem de ce relaţiile sexuale ar mai fi o pmh îă în viaţa conjugală, cu excepţia faptului că trebuie să i se

ofofi ului copii legitimi şi reuşiţi. Astfel, vom găsi ca foarte logice, 1(1 idirea greacă, întrebările de ordin tehnic şi medical

privind stoilll» »a şi cauzele sale (268), consideraţii de dietetică şi igienă asupri oacelor de a avea copii sănătoşi (269) şi mai mulţi băieţi deo« i, reflecţii politice şi sociale asupra potrivirii

optime dintre soţi (?/()| n sfârşit, dezbateri juridice privind condiţiile în care urmaşii suni sideraţi legitimi şi beneficiari ai

statutului de cetăţean (aceasli chestiunea pusă în discuţie din împotriva Neerei).

De altfel, nu vedem de ce problematizarea legăturilor sexul dintre soţi ar lua alte forme sau s-ar lega de alte lucruri, dat

211

fiind utul soţilor şi obligaţiile dintre ei, în Atena antică. Stabilirea celm iduite, oprite şi impuse ca practică sexuală în cadrul instituţim ătoriei era destul de simplă, iar asimetria îndeajuns de clari

ftniru ca un supliment de reglementare morală să mai pară necesar, ii i o priveşte femeile, ca soţii sunt legate de statutul lor juridic şi Im tril; întreaga lor activitate socială se situează în interiorul relaţiei Enjugale, cu soţul ca unic partener. Se află în puterea lui şi trebuie (<* i dăruiască urmaşi, viitorii moştenitori şi cetăţeni. în caz de adulai sancţiunile sunt de ordin privat, dar şi public (o femeie dovedită fit .idulteră nu mai are dreptul să apară la ceremoniile publice de Eli), după cum spune şi Demostene: legea „vrea ca femeilor să le 11« ilrstul de frică pentru a rămâne cinstite (sophroneiu), pentru a mi ureşi (meden hamartanein), pentru a fi paznici credincioşi ai că-minului"; le avertizează că „dacă-şi încalcă îndatoririle vor fi excluse şi din casa soţului şi de la cultul practicat în cetate" (271). Statutul ■milial şi civic al femeii măritate îi impune acesteia regulile unei ■nctici sexuale strict conjugale. Asta nu pentru că virtutea ar fi inu- lilrt la femei, departe de aşa ceva, ci pentru că sophrosune a lor are i"iul de a garanta că vor şti să respecte, prin voinţă şi raţiune, canoa- h"l<' ce le-au fost impuse.

Cât despre soţ, el are a respecta, faţă de soţia sa, unele obli- i|u (o lege a lui Solon impunea soţului să aibă cel puţin de trei ori pe m i raporturi sexuale cu soţia, dacă ea era „moştenitoare") (272). Dar, Iii nu aibă raporturi decât cu soţia legitimă nu făcea în nici un fel parte lin obligaţiile sale. E adevărat că orice bărbat, căsătorit sau nu, trebuia |<t nîspecte femeia măritată (sau fata aflată sub autoritatea paternă), nr aceasta deoarece ea depindea de altul; nu propriul său statut îl l|iroşte, ci cel al fetei sau femeii; greşeala sa este esenţialmente faţă in bărbatul în puterea căruia se află femeia; de aceea, va primi o pe- #i>.ipsă mai puţin gravă, atenian fiind, dacă violează, împins de lăcomia Iminţei, decât dacă seduce în mod deliberat şi viclean; cum spune ly.ias în împotriva lui Eratosthene, seducătorii „pervertesc sufletele juma într-atât, încât soţiile altora se simt mai intim legate de ei decât de

t

Hiuprii soţi; devin stăpânii casei şi nu se ştie ai cui sunt copiii" (273). ziolatorul nu cucereşte decât trupul, seducătorul însă şi

puterea soţului. In urma urmelor, bărbatului, chiar căsătorit, nu i se interzice o nouă că- iulorie şi nici alte raporturi sexuale; el poate avea o legătură, poate Incventa prostituate, poate fi amantul unui băiat-fără a mai pune la Incoteală sclavele, bărbaţii şi femeile pe care-i are la dispoziţie acasă. Iv un bărbat, căsătoria nu-l leagă sexual.

(

213

Din punct de vedere juridic, consecinţa acestui fapt e că M<Hilterul nu duce la o încetare a legăturii căsătoriei; nu e constituit Iu infracţiune decât atunci când o femeie măritată are o relaţie cuun bărbat ce nu e soţul său; numai statutul matrimonial al fem nicidecum cel al bărbatului permite să se stabilească o relaţie <1 adulter. Iar din punct de vedere moral, la greci n-a existat calei) „fidelitate reciprocă" ce va introduce, mai târziu, în căsnicie, un de „drept sexual" ca valoare morală, ca efect juridic şi compe religios. Principiul unui dublu monopol sexual, făcând din cei doi parteneri exclusivi, nu este pretins de lege în relaţia matrimniil Dacă femeia aparţine soţului, soţul nu-şi aparţine decât sieşi I) fidelitate sexuală, ca datorie, angajament şi sentiment egal împ şit, nu constituie garanţia necesară şi nici cea mai însemnata i festare în viaţa conjugală. De aici s-ar putea conchide că daoflj cerile sexuale pun problemele lor, iar viaţa conjugală le are pa sale, aceste două problematizări nu se întâlnesc deloc. Oricum motivele expuse, căsătoria nu trebuia să complice etica plac sexuale: pentru unul dintre parteneri - soţia - restricţiile sunt :;tn prin statut, legi sau tradiţii şi garantate de pedepse sau sanc|iuii cazul soţului, statutul conjugal nu-i impune reguli preci,se, în A alegerii celei de la care aşteaptă moştenitori legitimi.

Nu se poate, totuşi, să se mărginească la atât. E adică atunci căsătoria şi, în cadrul ei, raporturile sexuale între sol constituiau un focar de interogare foarte intens şi că preocupam a medita la conduita sexuală pare mai puţin importantă în rela|l soţia, decât în relaţia cu propriul corp, sau, aşa cum vom vedt relaţia cu tinerii. Ar fi însă inexact să credem că lucrurile erau atât de simple şi anume conduita femeii - în calitate de soţie - jl imperios fixată ca să mai fie nevoie de a fi gândită şi cea a l> 1

tului - în calitate de soţ - prea liberă pentru a mai fi discutata. In mul rând, există mărturii despre gelozia sexuală; femeile le repi frecvent soţilor plăcerilor după care alergau în alte părţi, iar nev fluşturatică ajui Euphiletos îi imputa acestuia intimităţile cu o sclavă (274). în general, opinia publică aştepta de la un bărbal se căsătorea o oarecare schimbare în comportamentul său sfl era normal ca în timpul celibatului de tinereţe (de foarte multa bărbaţii nu se căsătoreau înainte de treizeci de ani), să fie tel o gamă mai largă de plăceri, recomandabil a fi redusă, însă, du însurătoare ce nu-i impunea, totuşi, explicit, nici o limită pmt Afară de aceste comportări şi atitudini obişnuite, mai exist.« tematică gândită a austerităţii maritale. Moraliştii - cel puţin, ii

214

lasă a se înţelege clar principiul că un bărbat căsătorit, respci I morala, n-ar putea să se bucure de plăceri aşa cum o faot

215

nlnr. Nicocles, în discursul atribuit de Isocrate, evidenţiază nu ΫI

că îşi conduce cu dreptate supuşii, dar şi că, de când s-a călini, n-a avut raporturi sexuale decât cu soţia sa. Aristotel, în Port, vn recomanda ca relaţiile „soţului cu o altă femeie sau ale ImI i ii un alt bărbat" să fie considerate ca „dezonorante". Fenoli i/iil.it şi lipsit de importanţă?Apariţia unei noi etici? Oricât de i numeroase ar fi aceste texte şi oricât de îndepărtate de adevă- i'i.n tică socială şi de comportamentul real al indivizilor, se culm ne punem o întrebare: de ce exista în gândirea morală pre- ¡Bniua pentru comportamentul sexual al bărbaţilor căsătoriţi? Ce mm1.1 acest interes, de unde pornise şi care erau formele sale? < ni mai nimerit ar fi să evităm două interpretări ce nu ni se• II lotul adecvate.

Una ar consta în a crede că relaţia dintre soţi n-avea pentru• H din Antichitate nici o altă funcţie decât un calcul şi anume uni- -i două familii, a două strategii, a două averi şi că singurul scop 11 iioa de urmaşi. Aforismul din împotriva Neerei, ce pare a• u distincţie clară a rolurilor jucate în viaţa unui bărbat de curte- W, i oncubină şi soţie, a fost uneori înţeles ca o triplă împărţire «i implica funcţii exclusive: plăcere sexuală pe de o parte, viaţa ) (II /i pe de alta şi, în sfârşit, pentru soţie, doar asigurarea des-

(•nţoi. E nevoie însă a se ţine seama de contextul în care a fost wlala această sentinţă aparent brutală. în acest caz, o parte » un

proces trebuia să invalideze căsătoria aparent legitimă a 1« dintre duşmanii săi şi recunoaşterea ca cetăţeni a copiilor năs- 0ln această căsătorie; argumentele se refereau la originea II, la

trecutul său de prostituată şi la statutul său actual ce nu n ll decât de concubină. Chestiunea nu era de a se demonstra Ifli

<rea se caută în altă parte decât la soţia legitimă, ci că urli oujitimi nu pot fi decât cei concepuţi cu soţia. De aceea, ob-

• I acey, referitor la acest text, nu trebuie găsită definiţia a trei I distincte, ci mai degrabă o enumerare cumulativă, după cum «/a: o curtezană nu poate da decât plăcerea; concubina poate•m plus satisfacţiile existenţei cotidiene; dar numai soţia exer-

n »numită funcţie ce derivă din propriul statut: să dăruiască copii iun şi să asigure continuitatea instituţiei familiale (275). Se înţe-11A, la Atena, căsătoria nu constituia singurul mod de uniune ri ii. în realitate, ea forma o uniune specifică şi privilegiată, unica

Hm să prilejuiască, cu efectele şi drepturile ce decurgeau din ea, Mhltare matrimonială şi urmaşi legitimi. Există, de altminteri,

____________ iiiiponanja frumuseţii miresei şi a rapojlturilor sexuale cu ea, sau existenţa unei uibiii împărtăşite (cum ari jocul lui Eros şi Anteros de a-i uni pe Nikeratos şi soţia în Banchntn lui Xenofon (276). Separarea radicală între căsătorie şi jocul plai « rilor şi al pasiunilor nu este o formulă care să poată caracteriza (IM cum se cuvine viaţa matrimonială din Antichitate.

Să desparţi prea mult căsătoria de implicaţiile afective şi per sonale care, într-adevăr, vor primi mult mai multă importanţă oţj timpul, să faci o deosebire prea mare între ea şi formele sale uit» rioare, te conduce, printr-o mişcare inversă, să apropii prea iniih morala austeră a filosofilor de unele principii ale moralei creştini» Adesea, în aceste texte, în care buna comportare a soţului e j|.tn dită, valorificată şi reglementată sub forma „fidelităţii sexuale", «fu tentat să recunoşti schiţa unui cod moral încă inexistent: cel ce vl impune, simetric, celor doi soţi aceeaşi obligaţie de a nu practim raporturi sexuale decât în cadrul uniunii conjugale şi aceeaşi dateiii de a socoti procreaţia ca scop privilegiat, dacă nu exclusiv. Exuill tendinţa de a se vedea în pasajele consacrate de Xenofon sau IÎK» erate îndatoririlor soţului, nişte texte „excepţionale privind moravunl» I timpului" (277). Ele sunt excepţionale doar în măsura în care silii rare. Dar poate fi acesta un motiv de a vedea aici anticiparea unm morale viitoare sau semnul unei noi sensibilităţi? Că ele au fost intui pretate retrospectiv ca având asemănări cu formulări ulterioare e un lucru recunoscut. Dar e de ajuns pentru a privi acea gândire morali şi acea exigenţă de austeritate rupte de comportamentul şi atitudi nea contemporanilor? E acesta un motiv de a vedea în ele avanganli izolată a unei morale ce va veni?

Dacă vom lua în considerare, în aceste texte, nu elementul de cod formulat de ele, ci modul cum e problematizată conduita aii xuală a bărbatului, vom observa cu uşurinţă că punctul de pornire nu e legătura conjugală în sine şi obligaţia directă, simetrică şi reciproci ce ar putea deriva din ea. Sigur, e bine ca bărbatul căsătorit să m ducă plăcerile, sau măcar partenerele; aici, însă, bărbat căsătorii înseamnă, înainte de orice, să fii şeful familiei, să ai autoritate, uf exerciţi o putere cu locul de aplicare în „casă" şi să te achiţi de obli gaţii ce influenţează asupra reputaţiei de cetăţean. De aceea, medi taţia

217

asupra căsătoriei şi a bunei conduite a soţului este de regula asociată cu meditaţia asupra lui oikos (casă şi gospodărie).

Se va vedea atunci că principiul ce leagă bărbatul de oblig.i ţia de a nu avea partenere în afara cuplului este de altă natură decAI

louya pu I C I I I C I C U D \ j uuuyapc aocmai laiuai c. I cnicid aci sub autoritatea soţului, iar îndatorirea îi e impusă. Bărbatul

exer- \ puterea şi trebuie să dea dovadă de stăpânire de sine în exerci- oa acestei puteri prin reducerea preferinţelor sale

sexuale. Să nu liliu relaţii decât cu soţul ei este pentru femeie o consecinţă a fap- lilui că se află în puterea lui. Pentru bărbat,

acelaşi lucru e cel mai lumos mod de a-şi exercita puterea asupra ei. Mai mult decât prefi-

m.irea unei simetrii ce-o vom găsi în morala mai târzie, aici e vorba • .tilizarea unei asimetrii actuale. O restricţie,

asemănătoare prin j<> îngăduie şi interzice, nu înseamnă acelaşi fel de „a se comporta" luntru amândoi soţii. Acest lucru se va vedea mai bine, de pildă, llotr-un text consacrat modului de a conduce gospodăria şi pe sine p .tăpân al casei.

S

2

GOSPODĂRIA LUI ISCHOMAH

Economicul lui Xenofon conţine cel mai amplu tratat despre vi.iţa matrimonială lăsat de Grecia antică. Textul e un ansamblu de lui'cepte privind modul de conducere al patrimoniului. Pe lângă stalurile referitoare la administraţia domeniului, îndrumarea lucrătorilor, nlngerea culturilor, aplicarea la momentul oportun a diverselor teh- liii i, vânzarea sau cumpărarea de bunuri necesare, Xenofon mai expune şi numeroase reflecţii generale asupra necesităţii de a se re- ' nige la practici raţionale, desemnate de el când prin termenul cu-noaştere (episteme), când prin cel de artă sau tehnică (techne), r.upra scopului propus (menţinerea şi dezvoltarea patrimoniului) şi l mijloa-celor de realizare ale acestui obiectiv, adică asupra artei de ii condu-ce, temă ce revine de cele mai multe ori în text.

218

Fragmentul în care se înscrie analiza de mai sus este din punct de vedere social şi politic foarte însemnat. E vorba de mica "ime a proprietarilor de pământ, datori să menţină, să mărească şi iu transmită celor ce le poartă numele averea familiei. Xenofon o >>pune explicit lumii meşteşugarilor al căror mod de viaţă nu e bine- i.icător nici pentru propria lor sănătate (din cauza condiţiilor de iici pentru treburile publice (n-au răgazul să se ocupe de problenl ¡etăţii) (278). Activitatea proprietarilor de pământ, însă, se desfăşul ă la fel de bine în piaţa publică, în agora, unde îşi pot îndeplini iikhi oririle de prieteni şi de cetăţeni ca şi în oikos. Acesta nu e fouim' loar din casa propriu-zisă; mai cuprinde ţarinile şi alte bunun, uri înde s-ar afla (chiar şi în afara limitelor cetăţii): „Gospodăria uny lărbat e tot ce posedă el" (279); ea defineşte o întreagă sfera d( ictivităţi. De ea sunt legate stilul de viaţă şi o ordine etică. Modul iii ¡aţă al proprietarului, dacă el se ocupă aşa cum se cuvine do dtţti neniul său, este, în primul rând, bun pentru el: un exerciţiu de ro/l| enţă, un antrenament fizic, folositor trupului, sănătăţii şi vigorii salfl ncurajează la pietate fiindcă permite oferirea de sacrificii bou o» eilor; favorizează relaţiile de prietenie, deoarece îi dă ocazia sa li» leneros, ospitalier şi să-şi manifeste filantropia faţă de cetăţeni Ic ilus, e util cetăţii în întregul ei, contribuind la bogăţia sa şi dân<M iuni apărători: proprietarul funciar, obişnuit cu munca grea, e sold® oinic, iar bunurile sale îl determină să apere cu mult curaj pămanii» iatriei (280).

Toate avantajele personale şi civice ale vieţii de propriul^ uc spre ceea ce apare drept meritul principal al artei „economii H a te învaţă cum să conduci. Să dirijezi oikos-ul înseamnă să < " nanzi; să comanzi în casă e acelaşi lucru cu a-ţi exercita putui»! T oraş. în Amintiri, Socrate îi spune lui Nicomachides: „,Nu-i di» reţui pe bunii administratori; mânuirea treburilor particulare nu dlln ă decât prin număr de cele publice; în rest, se aseamănă...; condu ătorii treburilor publice au în subordine inşi asemănători celor folosii e administratorii domeniilor private, iar cei ce ştiu să folosea .'• amenii conduc la fel de bine treburile private şi cele publice" (S'Hlj )ialogul despre economie e conceput ca o serioasă analiză a aili e a conduce. La început, este evocat Cyrus cel Tânăr care îşi nu raveghea personal culturile, lucra zilnic în grădină, dar ştia sA>H onducă atât de bine oamenii încât în război nici un soldat n-a <i» ertat: au preferat să moară pe cadavrul lui decât să-l părăseai» Z Q 2 ) . Pentru simetrie, sfârşitul

219

textului evocă modul de adresam« cestui monarh model, aşa cum îl găsim fie la „şefii de mare 0fl|] acter", urmaţi întotdeauna cu abnegaţie de soldaţi, fie la capul iii amilie, a cărui purtare dreaptă şi măsurată îi încurajează pe mim itori de cum îl văd, fără să mai fie nevoie să se supere, să ami inţe sau să pedepsească. Arta domestică e similară, celei pohiniI alţii {283).

în acest cadru al unei arte a „economiei" pune Xenofon pro- nma raporturilor dintre soţi. Soţia, ca stăpâna casei, e un personaj wnţial în gospodărirea oikos-ului. „Există cineva căruia să-i încre- n|ozi mai multe treburi importante decât soţiei?", îl întreba Socrate•Critobul, iar ceva mai departe adaugă: „în ce mă priveşte, con- !<>i că o soţie asociată la problemele menajului e la fel de impor- iita ca bărbatul şi asta spre binele tuturor"; deci, în această pri- h|,i, „dacă totul se face bine, casa prosperă; dacă nu, gospodăria poriclitată" (284). Dar, în pofida importanţei, ea nu e cu adevărat •'<lătită pentru rolul ce i se cuvine: mai întâi, tinereţea sa şi edu- I|M sumară primită („când ai luat-o de nevastă era tânără de tot şi i lusese lăsată, pe cât posibil, nici să vadă, nici să audă nimic, ca•■.punem aşa"); la fel, lipsa aproape totală de relaţii cu soţul ei, lin i se adresează rareori („cu cine discuţi mai puţin decât cu soţia ") (285). Exact aici intervine pentru soţ necesitatea de a stabili cu t|in relaţii de formare şi de dirijare în acelaşi timp. într-o societate i'lr fetele sunt măritate foarte de tinere - adesea în jur de cinci- imzece ani - cu bărbaţi uneori de două ori mai în vârstă, legătura ni|iigală, căreia oikos îi slujeşte de suport şi de context, ia forma ini pedagogii şi a unei îndrumări a comportării. Responsabilitatea mvine soţului. Cine e de vină când comportarea femeii, în loc să i avantajoasă pentru soţ, nu-i provoacă decât necazuri? Bărbatul. )n< .i o oaie se îmbolnăveşte, de vină e păstorul; dacă un cal e nă- Ivnş, i se impută călăreţului; în ce priveşte femeia, dacă soţul ei o |Vn|a de bine şi totuşi ea-i administrează prost averea, în mod nor- ml i.ispunderea trebuie atribuită femeii; dar dacă femeia greşeşte IMtru că el n-a învăţat-o aşa cum trebuie, nu e drept ca responsa- M.itea să revină soţului?" (286).

De aici deducem că: relaţiile dintre soţi nu sunt examinate |mne; nu sunt privite, în primul rând, ca o simplă legătură a unui iplu constituit dintr-un bărbat şi o femeie care, undeva, s-ar îngriji

220

In casă şi de o familie. Xenofon tratează pe larg relaţia matrimo- iţln, dar indirect, contextual şi tehnic; o tratează în cadrul lui oikos, R i") un aspect al responsabilităţii de conducător a soţului şi încer- Iml să stabilească cum şi-ar putea acesta face din soţie o colabo- lln.ire, o sunergos, de care are nevoie pentru aplicarea raţională n< onomiei.

221

____________¡un otc auBdbia ion®poate fi învăţată: pentru a-şi legitima locţia, el nu trebuie să fie dl „un om bine intenţionat"; odinioară şi Ischomah se aflase în situ« de acum a lui Critobul; se căsătorise cu o fată tânără de tot avi cincisprezece ani şi nu ştia decât cum se face o pelerină şi cum «t împarte lâna la ţesătoare (287); el, însă, a educat-o atât de bum t a făcut din ea o colaboratoare atât de preţioasă, încât acum îi pn«j| încredinţa grija casei, în timp ce el îşi vede de treburi, fie la cAiltt fie în agora, adică în acele locuri unde se exercită exclusiv o actfl tate masculină. Ischomah va face, pentru Critobul şi Socrate, o <N punere despre „economie", despre arta de administrare a oikos uluiînainte de unele recomandări asupra gestiunii unui domeniu agi.va începe, fireşte, cu casa, a cărei administrare trebuie bine pu|j la punct dacă vrei să mai rămână timp pentru turme şi ţanni t pentru că toată truda depusă acolo să nu fie inutilă din cauza do/âi dinii din gospodărie.

1. Ischomah reaminteşte principiul căsătoriei citând discuiţii ţinut tinerei sale soţii, la câtva timp după ce o luase, când ea ■ „obişnuise" cu el şi devenise „destul de sociabilă pentru a sta (|| vorbă": „De ce te-am luat de nevastă şi de ce mi te-au dat părin|lll Ischomah răspunde tot el: „Pentru că ne-am gândit, eu pentru mm» părinţii tăi pentru tine, la cea mai bună întovărăşire pentru casa M copiii noştri" (288). Deci, legătura matrimonială se caracterizeall prin asimetria sa de început - bărbatul hotărăşte pentru el, în tmi|< ce familia hotărăşte pentru fată - şi prin dubla sa finalitate: casa I copiii; mai observăm că problema copiilor e deocamdată lăsată la II

parte şi că înainte de a fi formată pentru funcţia de mamă, tânrtfi femeie trebuie să devină o bună stăpână a casei (289). Ischomali demonstrează că acest rol e unul de asociat; n-a fost luată în connl derare contribuţia fiecăruia (290), ci doar modul cum se strădui« fiecare în vederea scopului comun, adică „menţinerea averii în c#| mai bună stare şi înmulţirea ei pe cât posibil, prin mijloace onorabili şi legitime" (291). De notat că se insistă asupra ştergerii inegalităţii-n din pornire dintre cei doi soţi şi asupra legăturii de asociere ce uN mează a se stabili între ei; în acelaşi timp, se observă ca acea:,!| comunitate, koinonia, nu se statorniceşte în relaţia duală dintre doi indivizi, ci prin mijlocirea unei finalităţi comune, casa: menţinerea 91 dinamica dezvoltării sale. De aici, se poate începe o analiză a foi melor acestei „comunităţi" şi specificitatea rolurilor jucate în cădim ei de cei doi soţi.

2. Ca să dea o definiţie funcţiilor respective în gospodărie, ^imlon pleacă de la noţiunea de „adăpost": când au creat perechea de pumni, zeii s-au gândit la urmaşi şi la perpetuarea neamului, la ajutorul fe i are au nevoie la bătrâneţe şi la necesitatea de a nu „trăi în aer liber jn vilele": oamenii „e limpede că au trebuinţă de un acoperiş". La o Itim.i privire, urmaşii dau familiei dimensiunea sa temporală, iar adâncul organizarea sa în spaţiu. Lucrurile sunt însă ceva mai complexe. Ut nperişul" fixează o zonă exterioară şi una interioară, din care prima |i|« de bărbat, iar cealaltă constituie locul privilegiat al femeii, dar e şi |iini ini unde se adună, se strânge şi se păstrează ce a fost dobândit; I iiilaposti înseamnă a lua măsuri pentru distribuirea la timp şi la montului potrivit. Afară e bărbatul care seamănă, cultivă pământul, creşte Mmale; el aduce acasă produsul muncii lui sau cel obţinut prin schimb; In 1 a:;ă, femeia primeşte, conservă şi împarte după nevoi. „Activitatea IlihAtului e cea datorită căreia se aduc bunuri în casă, în general, dar Mhpodărirea femeii reglementează cel mai adesea consumul" (292). fuli- două roluri sunt complementare şi lipsa unuia l-ar face pe celălalt Niiiiil „Ce-aş mai păstra, spune femeia, dacă n-ai fi tu să aduci proviziile tini afară?", la care soţul răspunde: dacă acasă n-ar fi nimeni să con- Ivivo ce-am adus, „aş fi ca un caraghios care toarnă apă într-un vas Brn fund" (293). Deci, două locuri, două forme de activitate, două mo- |(iiI de organizare a timpului: pe de o parte (cel al bărbatului), producţia, ulmul anotimpurilor, aşteptarea coacerii recoltelor, alegerea momentului •ilrivit; pe de alta (cel al femeii), conservarea şi consumul, aşezarea în pttline şi distribuirea, dar mai ales rânduirea: când e vorba despre -n Unea din spaţiul casei, Ischomah aminteşte pe larg toate sfaturile date Miei sale pentru ca ea să poată regăsi ce-a conservat, făcând astfel 'in 1 cămin un loc al rânduielii, unde fiecare lucru e pus ia locul său.

Pentru ca ei să poată îndeplini împreună aceste funcţii distincte, MII au înzestrat fiecare sex cu calităţi specifice. Trăsături fizice: bărba- |0r, nevoiţi „să are, să semene, să planteze, să crească animale în aer pir", li s-a dat să îndure frigul, căldura, mersul pe jos; femeile, fiindcă H- iează la adăpost, sunt mai puţin rezistente. La fel se întâmplă şi cu tAr.ăturile de caracter: femeile, prin natura lor, sunt fricoase, dar acest mau are şi efectele sale pozitive: le determină să se îngrijească de iiovizii, de teamă să nu se strice, şi să socotească bine consumul; în idhimb, bărbatul e curajos, căci, lucrând în

222

afara-casei, el trebuie să se »pere de tot ce i-ar putea pricinui necazuri.

într-un cuvânt, „încă de la început, divinitatea a adaptat na- ura femeii la muncile şi grijile din interiorul casei, iar pe cea a bărba-

Istoria sexualităţii

223

225

IUIUI pentru cele din atara ei" (294). I-a înarmat, însă, şi cu însuşiri 1 comune: având fiecare menirea sa, barbatul şi femeia trebuie „sAl dea şi să primească"; fiind amândoi răspunzători pentru gospodărm, au primit în mod egal memorie şi atenţie (mneme şi epimeleia) (295) Deci, fiecare dintre soţi are o natură, o formă de activitate fl un loc, stabilite prin relaţie cu nevoile din oikos; ; „legea" - nomos vrea ca ei să le respecte: să le exercite zi de zi, fapt ce corespund»" exact intenţiilor naturii, care-i, atribuie fiecăruia sarcina şi locul şl stabileşte ce e potrivit să facă şi ce nu. Această „lege" declară fiu moaşe (kala) „ocupaţiile pentru care divinitatea i-a dat fiecărui.1 maximum de capacităţi naturale": astfel, e mai bine (kallion) pentm femeie „să stea în casă decât să-şi petreacă timpul pe afară" şi mal puţin bine pentru bărbat „să rămână acasă în loc să se ocupe d# muncile de afară". Modificarea acestei repartiţii, trecerea de la o au tivitate la alta înseamnă un atentat la nomos: „Dacă cineva acţio nează împotriva naturii dăruită lui de divinitate, părăsindu-şi, ca sA spunem aşa, postul (atakton), n-are cum scăpa privirii zeilor şi « pedepsit pentru că a nesocotit munca sa, ocupându-se de cea a no vestei" (296). Deosebirea „firească" dintre bărbat şi femeie, specifici tatea aptitudinilor lor sunt strict legate de rânduiala casei; ele suni făcute pentru această ordine care, în schimb, le impune ca nişte obligaţii 3. Textul, atât de detaliat când fixează repartiţia sarcinilor ¡11 casă, se menţine foarte discret în privinţa raporturilor sexuale - fiu că e vorba de locul lor în relaţiile dintre soţi, fie de opreliştile ce-ar putea rezulta din starea de căsătorie. Importanţa urmaşilor nu e no glijată; ea apare de mai multe ori în cursul intervenţiei lui Ischomalv el arată că e unul din marile obiective ale căsătoriei (297); mai subli niază că natura a dăruit femeia cu o deosebită gingăşie pentru creşterea copiilor (298), precum şi cât de important e ca la bătrâneţe sâ găseşti un sprijin în copii (299). Dar, nu se spune nimic, nici despre procreaţie, nici despre măsurile necesare pentru a avea urmaşi reuşiţi nu venise încă vremea abordării acestor probleme cu tânăra soţio Totuşi, numeroase pasaje se referă la conduita sexuală, la moderaţia necesară şi la atracţia fizică dintre soţi. Să reamintim, mal întâi, începutul dialogului, când cei doi interlocutori discută despro economie ca ştiinţă a conducerii casei. Socrate aminteşte de col care, deşi înzestraţi pentru aşa ceva, refuză să-şi aplice talentelo pentru că dau ascultare unor stăpâni nevăzuţi din ei înşişi: lene, slăbiciune sufletească, nepăsare, precum şi - cei mai tenace dintre toţi -

226

lăcomie, beţie, desfrâu, ambiţii nebuneşti şi costisitoare. Cei supuşipspotisrhului poftelor îşi duc la ruina trupul, sutietui şi caminui Fliitobul se laudă ca el a învins aceşti duşmani: educaţia sa morală in dotat cu o enkrateia îndestulătoare. „Când mă analizez, mi se intre că stăpânesc îndeajuns aceste patimi, astfel că, dacă inten- mnai să mă sfătuieşti cum să-mi sporesc averea, nu cred ca aş fi împiedicat de ceea ce tu numeşti stăpâni" (301). Asta-i conferă lui i !ritobuI dreptul de a dori să joace acum rolul de stăpân al casei şi *n şi înveţe îndatoririle. Trebuie să ştie că atribuţiile de cap al fami- Hui. căsătoria, conducerea oikos-ului presupun că e capabil să se■ <>nducă şi pe sine.

Mai departe, pentru ca el să poată, în felul său, să-şi înde-plinească menirea domestică, Ischomah menţionează, printre diver- lile calităţi cu care natura a înzestrat cele două sexe, stăpânirea de line (enkrateia); el face din ea nu o trăsătură caracteristică bărbatului sau femeii, ci o virtute comună - la fel de însemnată ca memoria unu atenţia - ambelor sexe; deosebiri individuale pot modula repar- llţla acestei calităţi; ceea ce demonstrează marea sa importanţă în viaţa matrimonială este că ea îl recompensează pe cel mai bun dintre »oţi: el sau ea, cel mai bun e înzestrat cu această virtute (302).

în cazul lui Ischomah se vede cum cumpătarea sa o călău- /nşte şi pe soţie. Există în acest dialog un episod care trimite explicit lit unele aspecte ale vieţii sexuale a soţilor: cel referitor la machiaj |l lard (303). Subiect important în morala antică, deoarece podoaba pune problema raporturilor dintre adevăr şi desfătări; introducând artificiul, tulbură principiile reglării lor fireşti. Chestiunea cochetăriei In soţia lui Ischomah n-are nimic de a face cu fidelitatea ei (postulată pe tot parcursul textului) şi nici cu cheltuiala ce o presupune; problema e de a şti cum se poate prezenta femeia şi cum e recunoscută■ i»• soţul său ca obiect de plăcere şi partener sexual în relaţia conju- unlă. Ischomah o tratează sub formă de lecţie: într-o zi, ca să-i placă (t;a pară că are „tenul mai luminos" decât în realitate, obrajii „mai îmbujoraţi" şi „mijlocul mai subţire"), soţia lui apare cocoţată pe san- ilale cu tălpi groase şi sulemenită cu ceruză. Pentru a-şi arăta dezaprobarea, el îi răspunde printr-o dublă lecţie.

Prima e negativă; constă într-o critică a sulemenelii ca înşe- i.itorie. înşelătorie care îi poate convinge pe străini, dar nu şi pe un i>m cu care trăieşte şi e deci în măsura s-o vadă când se scoală, i

227

And plânge, când e transpirată sau iese din baie. Ischomah critică «ceastă amăgire mai ales în măsura în care ea încalcă un principiu iiindamental al căsătoriei. Xenofon nu citează direct aforismul atât

. _ _ .«..luniiaio ^ivunuilIMUg uunuri, ae viaţa şi de trupuri; dar e limpede că, de-a lungul înH gului text, vehiculează tema acestei triple comunităţi: do buiuiM amintind că amândoi trebuie să uite ce-a adus fiecare; de viaţâl având unul din scopuri prosperitatea patrimoniului; în sfârşit, de Im puri, explicit subliniată (ton somaton koinonesantes). Or, comun, j tatea de bunuri exclude înşelătoria şi bărbatul, care îşi lasă soţia sili creadă mai bogat decât e, are o comportare urâtă faţă de ea; (Ol astfel, nO trebuie să se înşele unul pe altul în privinţa trupurilor Im el să nu-şi dea pe faţă cu cinabru, iar ea să-nu se împodobească * ceruză. în asta constă adevărata comuniune de trupuri. în relaţii dintre soţi, atracţia dintre bărbat şi femeie trebuie să se exercita li resc, ca şi la animale: „Zeii au făcut caii fiinţele cele mai plăcute di lume pentru cai, vitele pentru vite, oile pentru oi; la fel, şi oameni (anthropoi) nu găsesc nimic mai plăcut decât trupul omului lipsit di orice artificiu" (304). Atracţia naturală trebuie să slujească de Iii! ceput relaţiilor sexuale dintre soţi şi comunităţii de trupuri constituim de ei. Enkrateia lui Ischomah refuză toate podoabele inutile ce scil vesc la înmulţirea poftelor şi a plăcerilor.

Se pune, totuşi, o întrebare: cum poate femeia să fie donifl mereu de soţul ei şi să fie sigură că într-o bună zi nu va fi înlocuitA de o alta, mai tânără şi mai frumoasă? Tânăra soţie pune răspicai întrebarea. Ce e de făcut ca, nu doar să pari, ci să fii frumoasă 91 să-ţi păstrezi frumuseţea? (305) Şi într-un fel care nouă ni se poall părea ciudat, tot gospodăria şi conducerea ei vor fi condiţia decisiva Oricum, după Ischomah-frumuseţea reală a soţiei e suficient gararvl tată de ocupaţiile sale gospodăreşti, dacă ea le înfăptuieşte aşa cum trebuie. El o îndeamnă să nu mai stea pe jos, ghemuită ca o sclavi sau trândavă ca o cochetă. Va sta în picioare, va supraveghea, vi controla, va umbla din încăpere în încăpere ca să verifice dacă totul e în ordine; poziţia dreaptă şi mişcarea vor da trupului său ţinuta, alura ce caracterizează, în ochii grecilor, plastica insului liber (ceva mai departe, Ischomah va arăta că bărbatul îşi formează vigoare! de soldat şi de cetăţean liber prin participarea sa activă la răspuri derile unui administrator) (306). Pentru stăpâna casei e recomanda j bil să frământe aluatul, să scuture şi să aranjeze hainele sau albiturile (307). Astfel, se formează şi se pastrează frumuseţea trupului postura stăpânirii de sine îşi are versiunea sa fizică, frumuseţea. Mal ; mult,

228

îmbrăcămintea curată şi elegantă a soţiei o deosebeşte de slugile sile, faţă de care va avea întotdeauna avantajul că încearcă să

lrfi de bunăvoie, în loc să fie obligată, ca o sclavă, să se supună '..i îndure constrângerea: Xenofon pare să se refere aici la prin- |)iul, amintit în altă parte (308), că plăcerea obţinută cu forţa e mult ti puţin plăcută decât aceea dăruită de soţie soţului ei. Aşadar, prin unele unei frumuseţi fizice, strâns legată de statutul său privilegiat prin libera voinţă de a plăcea (charizesthai), stăpâna casei va fi |reu net superioară celorlalte femei din casă.Îîn acest text consacrat artei „masculine" a conducerii casei - «I|ID,

patrimoniu, servitori - nu se face aluzie la fidelitatea sexuală l.nţiei şi la faptul că bărbatul ei trebuie să-i fie singurul partener

ixual: e un principiu necesar şi presupus acceptat. In ce priveşte itudinea cumpătată şi înţeleaptă a soţului, ea nu e niciodată

preci- iti.i ca un monopol al tuturor activităţilor sale sexuale pe care l-ar * mda soţiei. Important în căsnicie, esenţial în buna orânduire a Mtioi, unde trebuie să domnească liniştea, e faptul ca femeia să-şi Imita păstra ca soţie legitimă poziţia deosebită oferită de căsătorie: ♦ii nu-i fie preferată o alta, să nu se vadă decăzută din statutul şi .tnmnitatea sa, să nu fie înlocuită lângă soţul ei de o alta, asta o Interesează înainte de orice. Primejdia nu vine din plăcerea pe care ţi o oferă bărbatul ici, colo, ci din rivalităţile ce pot apărea între soţie ti celelalte femei, pentru poziţia în casă şi alte priorităţi. Soţul „fidel" i»istos) nu-i cel ce va lega căsătoria de renunţarea la orice plăcere uzuală cu altă femeie, ci acela ce menţine până la capăt privilegiile ■ounoscute, obţinute prin căsătorie, ale femeii. Aşa înţeleg lucrurile II soţiile „înşelate" din tragediile lui Euripide. Medeea clamează împotriva „infidelităţii" lui Jason: el şi-a luat o soţie de spiţă regală, iar |npiii cu aceasta îi vor umili şi-i vor aservi pe cei avuţi cu ea (309). liadarea" lui Xouthos o face pe Creusa să plângă că va trăi „lipsită In copii" şi că, „va locui singură într-o casă pustie"; e lăsată să jmadă că „în casa sa", adică a tatălui ei Erehteu, va intra ca „stăpân l.iia nume, fără mamă, fiul vreunei sclave oarecare" (310).

S

Avantajul deţinut de soţie şi pe care un bun soţ trebuie să-l kpere este implicat în actul de căsătorie. Dar el nu e dobândit o dată Itintru totdeauna şi nu e garantat de un angajament moral luat de toţ; chiar în afara cazurilor de repudiere său divorţ se poate produce i decădere din drepturi. Economicul lui Socrate şi discursul lui 'Bchomah demonstrează că, dacă înţelepciunea soţului - enkrateia III, dar şi ştiinţa de cap al familiei - e tot timpul gata să recunoască niivilegiile soţiei, aceasta, la rândul ei, pentru

229

a şi le păstra, trebuie i-şi exercite cât mai bine atribuţiile în casă. Ischomah nu-i promite

230

.«.« ...uupui ju|ici moi „nuciudiB suxuuia , aşa curn o înţelegem .. nici chiar că nu va avea niciodată a se teme că el va prefera pe .iii neva; dar aşa cum o asigură că activitatea de stăpână a casei, mii ţişarea şi ţinuta o vor face să aibă mai mult farmec decât sl11j11• rele, o asigură şi că va putea rămâne în casă şi să-şi păstrez«' p ziţia cea mai înaltă până la adânci bătrâneţe. îi sugerează, chim ■ fel de întrecere cu el în buna comportare şi rezolvarea problom(p casei; dacă ea reuşeşte să câştige, nu mai are de ce se temu ti» rivală, fie ea şi tânără. „Cea mai dulce desfătare pentru tine v>|* atunci când, dovedindu-te mai bună, vei face din mine slujitoiul . şi, departe de a te teme că înaintând în vârstă nu vei mai fi pn»|uii eu te voi considera ca părtaşă de cel mai mare ajutor, iar copiii ca gospodină destoinică şi cu atât mai onorată în casă" (311)

în această etică a căsniciei, „fidelitatea" recomandată soflH e deci ceva cu totul diferit de exclusivitatea sexuală impusă soli* Ea priveşte menţinerea statutului soţiei, a privilegiilor şi a preemuip ţei sale faţă de alte femei. Dacă presupune şi o oarecare recipu* tate de conduită între bărbat şi femeie, aceasta doar în sen:.nl fidelitatea masculină ar fi răspunsul, nu atât la buna comportam i» xuală a femeii - lucru de la sine înţeles - ci a felului cum ea şllofll se poarte în casă şi să conducă gospodăria. Reciprocitate, deci, fa asimetrie fundamentală, deoarece ambele comportamente, nniin gând unul la celălalt, nu se bazează pe aceleaşi exigenţe şi nul supun aceloraşi principii. Cumpătarea soţului depinde de arta d| • conduce, de a se conduce şi de a îndruma o soţie pe care tmhui s-o ţină şi s-o respecte în acelaşi timp, deoarece ea e, faţă do nijp său, stăpâna supusă a casei.

TREI POLITICI ALE CUMPĂTĂRII

Şi alte texte din secolul al IV-lea şi începutul celui de al III i#* expun ideea că situaţia de căsătorit pretinde din partea bărbatului m|f§ o anumită formă de moderaţie sexuală. Mai ales trei dintre ele moiili i

_,H|lllUltî. ptCsdJUI OUIiaaUlcU UC I ICUUI i I I I kci)i icyuiuwi yi uui>yu|mui <■•liiătorie; o expunere a lui Isocrate asupra modului în care-şi trăieşte Sioocles viaţa de bărbat căsătorit şi un tratat de economie atribuit lui jHiiBtotel, dar aparţinând cu certitudine şcolii sale. Textele sunt foarte .Murite între ele prin intenţii: primul oferă un sistem de reglementare «nloritară a conduitelor în cadrul cetăţii ideale; al doilea caracterizează Itilul vieţii personale a unui aristocrat ce se respectă pe sine şi pe alţii; «i lieilea încearcă să stabilească principii utile în conducerea casei i'i'iilru un bărbat oarecare. Oricum, nici unul nu se referă, ca Economicul lui Xenofon, la modul de existenţă specific unui proprietar funciar |i prin urmare, nici la sarcinile administrării domeniului asumate împreuna cu soţia. în ciuda deosebirilor ce le despart, cele trei texte par să Wnrească şi mai clar decât Xenofon o exigenţă apropiată de ceea ce I II putea numi principiul „dublului monopol sexual"; astfel, ele încearcă ut localizeze, atât pentru bărbat cât şi pentru femeie, activitatea sexuală iinr în relaţia conjugală: ca şi soţia, soţul apare obligat sau măcar sus- pnâtor al ideei de a nu căuta plăcerea decât cu soţia sa. Exigenţă oare- nim simetrică, precum şi tendinţa de a defini căsătoria ca un loc nu numai privilegiat, dar poate chiar exclusiv al relaţiei sexuale moralmente IM eptabilă. Cu toate acestea, lectura lor ne arată că ar fi greşit să pro- i»' lam retrospectiv asupra lor un principiu de „fidelitate sexuală reci- ■Ocă", aidoma celui ce va sluji de armătură juridico-morală unor forme ulii Mioare ale practicii matrimoniale. Aici, obligaţia sau recomandarea de Moderaţie, făcută soţului, de a avea ca partener sexual doar propria ■)|ic, nu este efectul unui angajament personal luat faţă de ea, ci e un •<"ilaj politic deoarece, în cazul legilor platoniciene impuse cu autoritate, ■u ca la Isocrate şi Pseudo-Aristotel, omul se impune lui însuşi printr-un ■I de autojimitare a propriei puteri.

1. într-adevăr, în Legi, recomandarea de a se încheia căsă- i"M.i la vârsta cea mai potrivită (pentru bărbaţi între douăzeci şi cinci â treizeci de ani), de a se concepe copii în cele mai bune condiţii şi ■i" a nu avea - valabil pentru ambii soţi - raporturi în afara căsniciei, llirtto aceste dispoziţii, deci, iau forma, nu a unei morale voluntar achitate, ci a unei reglementări coercitive; e adevărat că sunt subli- ftintc de mai multe ori dificultatea de a legifera în această materie |ii:>), precum şi interesul ca unele măsuri să ia forma unui regula- fltnut doar în cazul apariţiei desfrâului sau atunci când

majoritatea |fl dovadă de lipsă de cumpătare (313). Oricum, principiile acestei...tale sunt întotdeauna legate direct de nevoile Statului, fără a fi

jiune niciodată în relaţie cu necesităţile interne ale casei, ale familiei

230

232

231

..._____ uma oeicjpi Şl Qlo iu IUIOSUI acesteia ca progenitura sa fio „cea mai frumoasă şi niJ reuşită posibil" (314). Căsătorii în care, vizându-se proporţii avanii» joase pentru stat, se evită ca cei bogaţi să se însoare cu fete boţi* te (315), controale amănunţite ce urmăresc dacă tinerele menajo ai pregătesc bine pentru menirea lor procreatoare (316) şi soţii responl| dispoziţia îmbinată cu pedeapsă de a nu se avea raporturi sexuali decât cu soţia legitimă pe toată perioada vârstei optime de pffl creaţie (317), toate aceste lucruri, legate de structurile specifice «jl cetăţii ideale, sunt destul de străine de un stil de cumpătare ba/|! pe căutarea de bunăvoie a moderaţiei (318).

Să remarcăm, totuşi, că Platon nu acordă decât o încredmţ limitată legii când e vorba de reglementarea conduitei sexuale. I I nu crede că aceasta ar putea avea efectul necesar dacă nu se utilizeall şi alte mijloace în afara prescripţiilor şi a sancţiunilor privind stiipi nirea unor pofte atât de violente (319). Sunt necesare instrumeni» de convingere mai eficiente şi Platon enumeră patru. Opinia publu fi Platon se referă aici la incest; cum se face, întreabă el, că omul im simte nici o dorinţă faţă de fraţii şi surorile sale, ori faţă de fii r.ttg fiicele sale, oricât de frumoşi ar fi? Răspunsul e că a auzit dintotdofl una spunându-se că aceste acte sunt „obiect de ură pentru divini' tate"; ar trebui, deci, ca referitor la toate actele sexuale blamabili „glasul public unanim" să fie învestit cu un „caracter religios" (3^0Jţ Gloria: Platon evocă exemplul atleţilor care, în dorinţa lor de a învin ge la întreceri, se supun unui regim de strictă abstinenţă, fără a ni apropia nici de femei, nici de băieţi pe tot timpul antrenamentului victoria asupra duşmanilor dinăuntru, adică poftele, e mai frumoail decât cea repurtată asupra adversarilor (321). Onoarei fiinţei umana Platon citează un exemplu ce va fi deseori utilizat mai târziu; e vorl!| de animalele care umblă în grupuri, dar fiecare trăieşte printre ceilalţi „în abstinenţă" fără a se împerechea; ajunse la vârsta acuplării, izolează şi formează perechi constante. Observăm că această con|n» galitate animală nu e citată drept un principiu natural universal, <)| mai degrabă o provocare de care oamenii ar trebui să ţină seama oare chemarea aceasta n-ar incita fiinţele gânditoare să se ara!# „mai virtuoase decât animalele?" (322). Ruşinea: diminuând freci venţa activităţilor sexuale, ea „ar slăbi tirania"; fără a li se interzică, cetăţenii ar trebui „să învăluie în mister asemenea

233

acte" şi să sufota, comiţându-le pe faţă, „o dezonoare", asta în funcţie de o „obligaţia creată de obiceiuri şi legi nescrise" (323).

Legislaţia IUI Haton stabileşte o cerinţa egală atât pentru fe- ■lo cât şi pentru bărbat, pentru că ei au de îndeplinit un anumit rol p-un scop comun - cel de părinţi ai viitorilor cetăţeni - şi sunt suie,.1 la fel aceloraşi legi, ce le impun aceleaşi restricţii. A se remarca IIM că această simetrie nu înseamnă nicidecum că soţii ar fi instrânşi la „fidelitate sexuală" printr-o legătură personală intrin- I .1 relaţiei matrimoniale ce ar constitui un angajament mutual. Si- Itniiia nu se stabileşte pe o relaţie directă şi reciprocă între ei, ci pe KI ijlement dominant: principiile şi legile cărora le sunt supuşi amân- IH in acelaşi fel. E drept că ei o fac de bunăvoie, dintr-o convingere Surioară, dar asta nu presupune un ataşament între ei; e vorba de ppectul faţă de lege, sau de preocuparea faţă de sine, de reputaţie MII de onoare. Relaţia individului cu sine şi cu cetatea, sub forma fcttpectului sau a ruşinii, a onoarei ori a gloriei şi nu relaţia cu celălalt |Cua care impune această supunere.

Notabil e faptul că în formularea propusă pentru legea privind H>|iunile iubirii", Platon are în vedere două enunţări posibile. Con- Inii uneia, oricărui ins îi e interzis să se atingă de o femeie de faliile bună - liberă ca stare socială, dar fără a-i fi soţie legitimă -, să ■ocreeze în afara căsătoriei şi să lepede în bărbaţi „într-o perver- inne a naturii" o „sămânţă sterilă". Cealaltă enunţare reia, sub o Bfmă absolută, interdicţia de iubiri între bărbaţi; în privinţa relaţiilor lii.iconjugale, consideră că trebuie sancţionate doar în cazul că » .ir rămâne neştiute de „toţi, bărbaţi şi femei" (324).

Adevărul e că dubla obligaţie de limitare a activităţilor sexu- ■<> doar în cadrul mariajului se referă la echilibrul cetăţii, moralitatea ■ihlică, condiţiile unei procreaţii reuşite şi nu la îndatoririle reciproce llnrente relaţiilor duale dintre soţi.

2. Textul lui Isocrate, prezentat ca o alocuţiune a lui Nicocles pire concetăţenii săi, alătură clar consideraţiile despre cumpătare 1 căsătorie de exercitarea puterii politice. Discursul e pendinte de cel pliesat de Isocrate lui Nicocles, la puţin timp de la preluarea puterii: ■hitorul îi dădea atunci tânărului bărbat sfaturi de conduită perso- ini.i şi de conducere, considerate o comoară din care să se inspire Bi restul vieţii. Discursul lui Nicocles e imaginat ca o comunicare a "înriarhului, care le explică supuşilor săi ce atitudine trebuie să aibă Iuta de el. Prima parte a textului e consacrată justificării acestei puni: meritele regimului monarhic,

234

drepturile familiei domnitoare şi caturile personale ale suveranului; sunt prezentate apoi supunerea şi «liişamentul datorate de cetăţeni conducătorului lor: în numele pro- prinor suie vinup, acesia poaie pronnno ODeaienţa supuşilor. Nicofl va acorda o largă dezvoltare calitajilor pe care şi le recunoaşte: e tatea, dikaiosune, manifestată în administrarea finanţelor, a juris ţiei penale şi în bunele relaţii stabilite sau reluate cu alte puteri, afară (325); urmează sophrosune, cumpătarea, privită exclusiv o dominare a plăcerilor sexuale. Explică această moderaţie prin mele şi motivele în relaţie directă cu suveranitatea exercitată de în ultimul rând, se referă la descendenţii săi şi la necesit unei stirpe fără bastarzi care să poată revendica strălucirea u sânge nobil şi continuitatea unei genealogii ce urcă până la zei: aveam aceleaşi păreri despre copiii aduşi pe lume, ca ale celor mulţi dintre regi: nu consider ca unii să aibă o origine obscură, alţii una nobilă, iar copii lăsaţi în urma mea să fie şi bastarzi şi I timi; după părerea mea, toţi trebuie să aibă aceeaşi origine, atât partea tatălui cât şi a mamei, printre muritori până la Evagoras, t meu, printre semizei până la fiul lui Eac, printre zei până la Zeua niciunul dintre urmaşii mei nu trebuie să fie lipsit de o asemenea gine" (326). Un alt motiv de cumpătare pentru Nicocles ţine de tinuitatea şi omogenitatea dintre conducerea unui stat şi cea a u case. Continuitatea e definită în două feluri: conform principiului toate întovărăşirile (kononiai) stabilite cu semenul tău trebuie r#» pectate; Nicocles nu vrea să fie ca acei bărbaţi care respectă angajamente, dar nu şi pe cele făcute cu soţiile lor, cu care, tot au stabilit o asociere pe viaţă (koinonia pantos ton bion): dacăM consideră că nu trebuie să suporţi necazuri provocate de soţie, ru trebuie s-o faci nici pe ea să sufere pentru satisfacerea plăcerile tale; un suveran drept să fie corect şi cu propria soţie (327). M. există continuitate şi izomorfism între ordinea din casa monarhul*, şi cea din guvernarea publică: „E necesar ca suveranii buni să f eforturi pentru ca spiritul de concordie să domnească nu numa statele conduse de ei, ci şi în propria casă, precum şi pe dome lor; toată această lucrare cere stăpânire de sine şi dreptate" (3 Legătura dintre cumpătare şi putere, la care se referă Ni cles pe parcursul întregului text, este gândită mai ales ca o rel esenţială între stăpânirea de sine, conform principiului deja enu în primul discurs, cel adresat lui Nicocles: „Exercită-ţi autoritai asupra ta (arche sauton) cât şi asupra altora şi gândeşte-te că mai demnă conduită pentru un rege este

235

să nu fie sclavul niciur plăceri şi să poruncească poftelor sale încă mai mult decât asui compatrioţilor" (329). Nicocles începe prin a dovedi că posedă ■ P I I I I T ? A U C O I I I U U U v W W I . . . _ . ( _

»osebire de alţi tirani, el n-a profitat de puterea sa pentru a lua cu brţa femei şi copii; şi-a amintit câţi bărbaţi ţin la nevestele şi la copiii im şi de câte ori crize politice şi răscoale avuseseră la origine astfel jj« abuzuri (330); a avut, deci, cea mai mare grijă să evite a i se imputa aşa ceva: din ziua când a ajuns la puterea supremă, n-a mai »vut nici o relaţie fizică „cu altcineva decât soţia sa" (331). El are, lotuşi, raţiuni mai pozitive de a fi cumpătat. Mai întâi, vrea să fie lînntru concetăţenii săi un exemplu, dar să nu se înţeleagă că el le i'Mitinde să practice o fidelitate sexuală similară cu a sa; după toate Iparenţele, nu ţine să facă din ea o regulă generală; sobrietatea moravurilor sale să fie percepută ca o incitare generală la virtute şi 'in exemplu împotriva delăsării, totdeauna dăunătoare unui stat 11.'(2). Acest principiu de analogie globală între moravurile principelui şi cele ale poporului este evocat în discursul către Nicocles: „Dă propria ta moderaţie ca pildă celorlalţi, amintindu-ţi că moravurile inthos) unui popor seamănă cu cele ale conducătorului său. Vei nvea o dovadă a autorităţilor tale regale când vei constata că supuşii MI au dobândit o mai mare îndestulare şi deprinderi mai civilizate ntnporeterous kai sophronesterous gignomenous) graţie activi- Iftţii tale (epimeleia)" (333). Nicocles nu se mulţumeşte să facă ponorul să-i semene; el vrea, fără să pară o contradicţie, să se distingă du ceilalţi, de elită şi chiar de cei mai virtuoşi. Asta înseamnă, totodată, formula morală a exemplului (să fii un model pentru toţi, devenind cel mai bun dintre cei mai buni), dar şi formula politică a concu- ninţei pentru puterea personală într-o aristrocraţie, precum şi o temelie durabilă pentru tirania înţeleaptă şi ponderată (a fi dotat, în ochii poporului, cu mai multă virtute decât cei virtuoşi): „Am constatat că cei mai mulţi dintre bărbaţi sunt stăpâni pe faptele lor, dar <;rt cei mai buni se lasă învinşi de dorinţele trezite în ei de băieţi şi do femei. Am vrut să arăt că sunt capabil de fermitate şi menirea mea era s-o impun nu numai mulţimii, ci şi celor mândri de virtutea lor" (334).

Să se înţeleagă bine, însă, această virtute, funcţionând ca exemplu şi subliniind o superioritate, nu-şi datorează valoarea politică simplului fapt că e un comportament onorabil în ochii tuturor. în malitate,ea arată supuşilor forma de relaţie întreţinută de principe cu •.ine însuşi: e un element politic important,

236

deoarece relaţia cu şinele modulează şi reglează exercitarea puterii principelui asupra celorlalţi. Această relaţie e importantă în sine, prin răsunetul vizibil cu care se ma- nuesia şi prin suportul raţional caro o garantează. De ae( Nicocles aminteşte că sophrosune a sa a trecut pentru toţi încercare; există, într-adevăr, împrejurări şi vârste când nu e ţi să demonstrezi că poţi fi drept şi că te poţi lipsi de bani sau plăceri, dar să primeşti puterea în plină tinereţe şi să dai dovad.i moderaţie, asta e o încercare ce-ţi pune în evidenţă calităţile (:i Mai mult, subliniază că virtutea sa nu e o chestiune de fire, ci de raţl (logismos): el nu se conduce bine datorită împrejurărilor hazardului (336), ci în mod voit şi constant.

Moderaţia principelui, pusă la încercare în cea mai periculo situaţie, slujeşte astfel la instituirea unui soi de pact între cârmui şi supuşi: i se supun lui, celui stăpân pe sine. Li se poate pretm ascultare dacă există garanţia virtuţii principelui; el e în stare să ii dereze puterea exercitată asupra altora prin stăpânirea institu asupra sa. Aşa se şi termină pasajul unde Nicocles, terminând vorbit despre el, oferă un argument pentru a-şi îndemna supuşii asculte: „Am insistat atât asupra mea [...] pentru ca voi să nu m aveţi nici un motiv de nu-mi executa de bunăvoie şi cu zel sfătui şi recomandările pe care vi le voi face" (337). Relaţia principelui •ine şi modul în care se constituie ca subiect moral formeaza piesă importantă în edificiul politic; austeritatea e o parte din el contribuie la trăinicia sa. Principele, şi el, trebuie să practice o a ceză şi s-o exercite asupra sa: „în definitiv, nu este atlet pentru cai fortificarea corpului să fie o obligaţie la fel de mare ca aceea de îi tărire a sufletului pentru un rege, deoarece răsplata oferită de jocu nu înseamnă nimic în comparaţie cu cea pentru care voi, princip luptaţi în fjecare zi" (338).

3. în ce priveşte Economicul atribuit lui Aristotel, se cunoaşt ce probleme de datare pune. Textul format din cărţile I şi II e recu noscut într-un mod destul de general ca „important" - fie că a fo realizat după note de un discipol apropiat lui Aristotel, fie că e oper uneia dintre primele generaţii de peripateticieni. Oricum, pentru m ment, ne vom lipsi de partea a lll-a, sau cel puţin de textul latin, vizibil mult mai târziu, considerat ca o „versiune" sau o „adaptare" a cărţii a treia, „pierdută". Mai scurtă şi infinit mai puţin bogată decâl scrierea lui Xenofon, cartea I se prezintă ca o reflecţie asupra artei (techne) economiei; e destinată a stabili, în cadrul gospodăriei, îndrumări

237

privind „achiziţia" şi „valorificarea" (ktesasthai, chresasthai) (339). Textul se prezintă ca o artă de a guverna, mai puţin lucrurile, sât oamenii; aceasta, conform unui principiu formulat în altă parte de■liotei Şl «nume oo n< >-ww..w...,wui atî tttaic» un micico mai uiaioIfhoanelor decât bunurilor neînsufleţite (340); de fapt, tratatul con- »1 m cele mai însemnate prevederi (fără a lăsa, ca la Xenofon, un kn(lu prea mare tehnologiei culturilor) îndatoririlor de conducere, de „ipi.iveghere şi de control. E un manual al stăpânului care, în primul jind, trebuie „să aibă grijă" (epimelein) de soţia sa (341).

Această scriere pune în mişcare aproape aceleaşi valori ca trataţii Im Xenofon: elogiul agriculturii (spre deosebire de meseriile meşteşu-Si..şti, e capabilă să formeze indivizi „virili"); recunoaşterea caracterului lin nbsolut necesar şi de bază, conform naturii şi valorii sale constitutive intru cetate (342). Multe elemente, însă, au şi amprenta lui Aristotel, Kl.tosebi stăruinţa asupra înrădăcinării naturale a relaţiei matrimoniale i specificitatea

formei sale în societatea umană.I

însoţirea (koinonia) bărbatului cu femeia e prezentată de autor in liind ceva ce există „prin fire" şi despre care vom găsi exemple la animale: „Unirea lor răspunde unei necesităţi absolute" (343). Teza e Jonstantă la Aristotel, indiferent că o găsim în Politica, unde această ii., esitate e legată direct de procreaţie (344), sau în Etica nicomahică, unde omul e înfăţişat ca o fiinţă în mod firesc „syndyastică" ce merită ki trăiască în doi (345). Despre koinonia, autorul Economicului amin- bşte că are caractere specifice, neîntâlnite la speciile de animale: nu că ttnimalele n-ar cunoaşte forme de asociere ce trec dincolo de simpla împerechere procreatoare (346), ci pentru că la oameni finalitatea legă- lurii dintre bărbat şi femeie nu priveşte doar-conform unei precizări importante la Aristotel - „fiinţa", dar şi „mulţumirea de sine", satisfacţia minai, en cinai). La oameni, existenţa cuplului permite, de-a lungul în- liegii vieţi, într-ajutorarea; cât despre progenitură, ea nu asigură doar mpravieţuirea speciei, ci slujeşte „propriul interes al părinţilor", întrucât ijunşi la slăbiciunea bătrâneţii, grija purtată în plină putere unor fiinţe neajutorate se întoarce la ei prin acestea, devenite puternice" (347). Pentru acest plus de trai mai bun a rânduit natura astfel bărbatul şi femeia; în vederea vieţii comune „a organizat ea cele două sexe". Primul .. puternic, al doilea reţinut de teamă; unul aduce bunurile acasă, celălalt

238

veghează asupra lor; unul hrăneşte copiii, celălalt îi educă. într-un fel, natura a programat economia gospodăriei şi atribuţiile fiecăruia dintre isoţi. Autorul mai adaugă, plecând de la principiile aristotelice, schema unei descrieri tradiţionale, despre care Xenofon dăduse deja un exemplu.

• Imediat după această analiză a complementarităţilor fireşti, .iutorul Economicului abordează chestiunea comportamentului sexual. E un pasaj scurt, eliptic şi merită osteneala de a fi citat în în- vei suferi nici tu însuţi vreuna. La asta trebuie să ducă moral« comună: femeia să nu îndure nedreptatea, căci ea e în casă, dup.t cum spun pitagoricienii, ca o suplicantă şi ca o persoană luată din căminul său. Ar fi o nedreptate din partea soţului să aibă legătun nelegitime (thuraze sounousiai)" (348). Nu e deloc de mirare că nu îe spune nimic despre conduita femeii, normele se cunosc şi, oii :um, aici avem de a face cu un manual al stăpânului: despre modul ui de a se purta e vorba. Mai notăm că nu se spune nimic - ca şi hi <enofon - despre ceea ce ar trebui să fie conduita sexuală a.soţului aţă de soţie, despre îndeplinirea obligaţiei conjugale sau regulile do )udoare. Esenţialul, însă, e altundeva.

Să reţinem, mai întâi, că textul aşează foarte clar problema elaţiilor sexuale în cadrul general al relaţiilor de echitate dintre

soţi iare sunt aceste relaţii? Ce formă trebuie să aibă ele? în pofida a eea ce enunţă textul, ceva mai sus, asupra necesităţii

de a se sta- iii bine genul de „relaţie" (homilia) dintre bărbat şi femeie, în Eco- omic nu se spune nimic despre forma sa generală şi principiul său 1 alte texte, îndeosebi în Etica nicomahică şi Politica, Aristotel da n răspuns la această

chestiune când analizează natura politică a •gaturii conjugale - adică tipul de autoritate exercitată. Pentru el, ître bărbat şi femeie relaţia este, evident, de inegalitate, fiindcă lenirea

bărbatului e de a dirija femeia (dacă din diverse motive Iu rurile s-ar petrece invers, ar fi „împotriva naturii") (349). Totuşi, o

ecesar a se face distincţie între această inegalitate şi altele trei: 3a care desparte stăpânul de sclavă (soţia e o fiinţă liberă), cea

are desparte tatăl de copii (ea dă-ocazia unei autorităţi de tip regal) cea care-i desparte, într-o cetate, pe cetăţenii care

comandă do îi comandaţi. Dacă autoritatea soţului asupra soţiei e mai redusă jcât în primele două relaţii, ea nu are

caracterul de provizorat din laţia „politică" în sensul strict al termenului, adică din relaţia dintre ităţenii liberi ai unui stat;

într-o organizare liberă, cetăţenii coman- \ şi sunt comandaţi pe

239

rând, în vreme ce în casă, bărbatul îşi men- le superioritatea tot timpul (350). Inegalitate între fiinţe libere, dar (finitivă şi bazată

pe o diferenţă de natură. în acest sens, forma po- că a relaţiei dintre soţi va fi aristocraţia: o guvernare unde coman-

întotdeauna cel mai bun, dar unde fiecare îşi primeşte partea sa autoritate, rolul şi funcţiile, proporţional cu meritele şi valoarea

sa. im se spune în Etica nicomahică, „puterea soţului manifestată upra soţiei are un caracter aristocratic; e

proporţională cu price- ■»rea (kat'axian) cu care-şi exercită soţul autoritatea în domeniile ■de se cuvine ca bărbatul să

comande"; asta atrage după sine, ca li orice guvernare aristocratică, să i se atribuie soţiei partea pentru .nri> e

competentă (dacă ar vrea să facă totul singur, bărbatul şi-ar lunsforma puterea într-o „oligarhie") (351). Raportarea la soţie

se pune astfel ca o problemă de echitate direct legată de natura „po- iillca" a legăturii matrimoniale. între tată şi fiu, se spune în Marea morală, raportul nu poate fi de echitate, mai ales dacă

fiul n-a devenit încă independent, deoarece el nu e decât „o parte din tatăl MU"; nici între stăpân şi servitori nu poate fi vorba

de echitate, cu mndiţia să fie înţeleasă ca o justiţie „internă şi în exclusivitate economică". Nu acelaşi lucru se petrece cu femeia:

ea este şi va fi întotdeauna inferioară bărbatului, iar echitatea ce trebuie să existe in relaţiile dintre soţi nu poate fi aceeaşi

care domneşte între cetă- Inni; totuşi, avându-se în vedere asemănarea dintre ei, bărbatul şi iiuneia trebuie să se afle într-

un raport mult apropiat de echitatea politică (352).în fragmentul din Economicul unde e vorba de comporta-

mentul sexual al soţului, se pare că autorul se referă la o cu totul uită formă de justiţie; evocând o afirmaţie pitagoreică, el susţine că „In casă femeia e ca o suplicantă şi ca o persoană luată din căminul iau". Totuşi, privind lucrurile mai îndeaproape, vedem că referirea Li suplicantă - şi în general la faptul că femeia e născută în alt cămin ,1 că în casa soţului său nu e „la ea acasă" - nu e destinată a da o definiţie tipului de raporturi ce există, în genere, între un bărbat şi •.oţia lui. Acestea, în forma lor pozitivă şi în conformitate cu dreptatea bazată pe inegalitate, fuseseră amintite indirect în pasajul precedent. Se poate presupune că autorul, evocând figura suplicantei, leaminteşte că soţia nu poate pretinde, fapt decurs chiar din căsătorie, fidelitate sexuală soţului său; există, însă, ceva care, în situaţia femeii măritate, cere din partea soţului reţinere şi limitare; e vorba nxact de

240

poziţia sa de slăbiciune care o supune bunului plac al solului, ca suplicantă luată din casa unde s-a născut.

în ce priveşte natura faptelor nedrepte, nu e deloc uşor, (Jupă textul din Economicul, a fi precizate. Sunt thuraze sunousiai, „frecventări în afara casei". Cuvântul sunousiai poate desemna o împreunare sexuală anume, dar şi o „legătură", o „frecventare". Dacă ar trebui să-i dăm un sens strict, acesta ar fi orice act sexual comis „în afara casei" care ar constitui faţă de soţie o nedreptate: pretenţie ce pare destul de puţin credibilă într-un text aducând multnorala curentă. Dacă, în schimb, cuvântului sunousia i se rin ea mai generală da „relaţie" se vede clar de ce ar exista aculM reptate în exercitarea unei puteri ce trebuie să-i acorde fiec-iniiM ă cum merită, valoarea şi statutul său: o legătură în afara c > 4 îi, un concubinaj şi, poate, copii nelegitimi sunt tot atâtea se prejudicii aduse respectului datorat soţiei; tot ceea ce, iu n$t urile sexuale ale soţului, ameninţă poziţia privilegiată a ferm ai IM

ducerea aristocratică a gospodăriei, este un mod de a compnjî s necesara, indispensabila echitate. Aşa înţeleasă, formula am nomicul nu e prea departe, în forţa ei concretă, de ce lasă »•« )n să se înţeleagă când Ischomah îi făgăduia soţiei sale ca, ■ jl că ea se va comporta bine, să nu aducă nici o atingere privlll ir şi statutului său (353). Să mai reţinem că temele evocat" In tinuare îi sunt foarte apropiate lui Xenofon: responsabilitatea n® i în formarea morală a soţiei şi aprecierea gătelilor (kosmcHlt) > înşelătorie ce nu-şi are locul între soţi. Dar, în timp ce Xennli» Î din cumpătarea soţului un stil propriu stăpânului casei, atent ţi lept, textul aristotelic pare a o înscrie în jocul multiplu al ditml r forme de justiţie ce trebuie să ordoneze raporturile oamenilnt ocietate.

Ar fi nevoie de reperat exact comportamentele sexuale, p<u ■ ori interzise de autorul Economicului soţului doritor de o bun.i duită. Se pare că temperanţa sa, oricare i-ar fi forma exactă, ny vă din legătura personală dintre soţi şi că lui nu îi este impu:iA oţiei, o strictă fidelitate. El acordă soţiei un privilegiu, în contextul i distribuiri inegale a puterii şi a funcţiilor; printr-o atitudine neili - bazată pe interes sau înţelepciune - va şti, aşa cum ştie adim 'atorul unei puteri aristocratice, să recunoască ce i se datorea/A ăruia. Moderaţia soţului e aici o etică a puterii exercitate, dar eflectă ca una din formele echităţii. E un mod formal de a stabili )rtul dintre soţi, precum şi locul celor două calităţi ale lor. Să tui m că un asemenea mijloc de concepere a legăturilor

241

conjugali, îxcludea nicidecum necesitatea recunoscută a prieteniei. Etica jmahică reuneşte toate aceste elemente - echitatea, inegalii.» virtutea, forma conducerii aristocratice. Cu ajutorul lor defineşti» totel caracterul specific al prieteniei soţului faţă de soţie, acea ia „pe care o găsim în conducerea aristocratică... Ea e propor ală cu calitatea; cel mai bun deţine superioritatea avantajelor şi, iltfel, fiecare obţine din ea ce i se potriveşte. La fel e şi caracterul ităţii" (354). Mai departe, Aristotel adaugă: „A cerceta caro

242

pionului faţa de prieten, înseamnă in muu vaun u vwi w— _ ml inspectate regulile echităţii" (355).

[ Găsim, deci, în gândirea greacă din perioada clasică a Anti- |lu|n, elementele unei morale a căsătoriei ce pare să pretindă din miiM ambilor soţi acelaşi fel de renunţare la orice activitate sexuală nl.ua legăturii matrimoniale. Unii consideră că regula unei practici punle exclusiv conjugale, impusă femeii, în principiu, prin statut şi Kjllo cetăţii şi ale familiei, este aplicabilă şi bărbaţilor; oricum, asta InOţia ce pare a se desprinde din Economicul lui Xenofon şi din »1 il lui Pseudo-Aristotel, ori din unele texte ale lui Platon şi Iso-

• hii' Acestea apar răzleţe în cadrul unei societăţi unde nici legile, jiiH liadiţiile nu includeau asemenea exigenţe. E adevărat. Dar nuiu- posibil a se vedea în ele prima încercare a unei etici a fidelităţii niugale reciproce, ca şi începutul unei codificări a

căsniciei căreia lie iinismul îi va da o formă universală, o valoare imperativă şi spri- IHII unui întreg sistem instituţional.

t■ Şi aceasta, din mai multe motive. în afara cazului cetăţii pla-

fcfllciene, unde legi unice sunt valabile la fel pentru toţi, cumpătarea KM uta soţului n-are nici aceleaşi cauze, nici aceleaşi forme ca cele Pupuse femeii: acestea din urmă derivă direct dintr-o situaţie de B"ipt şi dintr-o dependenţă statutară care o aşează sub puterea so- Ijlm; în schimb, primele depind de o alegere, de dorinţa de a da vieţii Ifilu o anume formă. într-un fel, e chestiune de stil: bărbatul e che- ffui să-şi tempereze conduita în funcţie de stăpânirea pe care înţe- Jiijn s-o exercite asupra lui însuşi şi asupra altora. Astfel că această «intentate se prezintă - cum e cazul la Isocrate - ca un rafinament• i.irui valoare exemplară nu ia forma unui principiu universal; de aici h .airge şi faptul că renunţarea la orice relaţie în afara celei conjugala nu e explicit recomandată de Xenofon, nici chiar de Pseudo-Aris- H)toi, iar la Isocrate nu ia forma unui angajament definitiv, ci mai• itMjrabă a unei fapte eroice.

Mai mult, chiar dacă recomandarea e simetrică (la Platon) knu nu, cumpătarea cerută soţului nu se instituie pe natura specifică i pe forma proprie a relaţiei conjugale. Fiind căsătorit, e bine ca acuitatea lui sexuală să suporte unele restricţii şi să admită o oare- i ne măsură. Dar aceasta o pretinde statutul bărbatului căsătorit, nu mlaţia cu soţia: căsătorit aşa cum o vrea cetatea platoniciană, con- lorm formelor de ea hotărâte pentru a-i

241

da cetăţenii de care are nevoie; căsătorit şi având în această calitate, a administra în numele

in Istoria sexualităţii

244

yme şi o garanţie a bunei conduceri (Xenofon şi Isocrate); căs.iii şi obligat să aplice, în formele inegalităţii proprii căsătoriei şi nnlm femeii, regulile echităţii (Aristotel). Nimic de aici nu exclude sentininft te personale, ataşament, afecţiune şi solicitudine. Trebuie bine in Ies, însă, că această sophrosune nu e niciodată necesară faţă soţie şi în relaţia care-i leagă ca indivizi. Soţul şi-o datorează în măsura în care situaţia de căsătorit îl introduce într-un joc d< sebit de îndatoriri sau cerinţe unde e vorba de reputaţia şi de bo<|.i| sa, de raporturile cu ceilalţi, de prestigiul său în cetate, de doiiii|i| de a duce o existenţă bună şi frumoasă.

în acest caz, se poate înţelege de ce cumpătarea bărbaii şi virtutea femeii se pot prezenta ca două exigenţe simultane, vând fiecare din felul şi formele specifice căsătoriei, dar că, problot practicii sexuale ca element esenţial al vieţii conjugale aproape n-a fost pusă. Mai târziu, raporturile sexuale dintre soţi, forma i care o vor lua, gesturile îngăduite, respectarea pudorii, dar şi intoi tatea legăturilor manifestate şi resimţite, vor fi elemente importai de reflecţie; viaţa sexuală a soţilor va prilejui, în pastorala creştn o codificare de multe ori foarte amănunţită; mai înainte deja, Plute pusese problema nu numai sub forma raporturilor sexuale, dar semnificaţiei lor afective; el subliniase importanţa plăcerii recipn pentru un ataşament reciproc. Caracteristic pentru această ne etică, va fi nu numai constrângerea bărbatului şi a femeii de a avea decât un singur partener sexual - soţul -, dar şi că activitai lor sexuală va fi problematizată ca un element esenţial, decisiv deosebit de delicat al relaţiei lor conjugale personale. Nimic asen nător nu apare în gândirea morală a secolului al IV-lea; prin aceait nu vrem să afirmăm că plăcerile sexuale erau prea puţin importai în viaţa matrimonială a grecilor şi pentru buna înţelegere a cuplul e doar o altă chestiune. Pentru a sesiza elaborarea conduitei se* ale ca problemă morală, trebuie subliniat că tot comportamentul xual al ambilor soţi nu era examinat în gândirea greacă pornind la relaţia lor personală. Cele petrecute între ei primea importanţă momentul în care e vorba de copii. în rest, viaţa lor sexuală comin nu era obiect de meditaţie şi de sfaturi: condiţia problematizării afla în cumpătarea de care trebuia să se dea dovadă, din raţiuni în forme corespunzătoare sexului şi statutului fiecăruia. Moderai nu era o chestiune comună, din cauza căreia să-şi facă griji un pentru altul. Suntem departe de pastorala creştină, unde fiecare

[Mwfwnvio «Jtj boauiaica uciuiidil, I itNJtJltil II III IdilUU-l Sa COITIIia

p3"

lul cărnii - fie prin solicitări prea impudice, fie prin refuzuri prea Vnre. La moraliştii greci din perioada clasică, temperanţa era pre- liit..i celor doi parteneri ai vieţii matrimoniale; dar ea ţinea la fiecare fcllre ei de un mod diferit de raportare la sine. Virtutea femeii con- diim.i corelativul şi garanţia unei conduite a supunerii; austeritatea n.i-.i ulină ţinea de o etică a dominării care se limitează.

•tJ

EROTICA

1

O RELAŢIE INCERTĂ

Practicarea plăcerilor în relaţia cu tinerii a fost pentru j|rtn direa greacă o temă de nelinişte. Lucru paradoxal într-o societ.il« considerată a fi „tolerat" ceea ce noi numim „homosexualitate". I)w poate că nu e prudent să folosim aici aceşti doi termeni.

în realitate, noţiunea de homosexualitate e prea puţin poltli vită pentru a cuprinde o experienţă, forme de valorificare şi un 9lJ tem de decupare atât de diferite de al nostru. Grecii nu puneau In opoziţie, ca două opţiuni exclusive, ca două tipuri de

246

comportamoniu radical diferite, dragostea faţă de propriul sex şi cea faţă de celălalt Liniile de demarcaţie nu urmau o astfel de frontieră. Ceea ce deo sebea un bărbat cumpătat şi stăpân pe sine de unul dedat plăcerilm era mult mai important decât ce diferenţia între ele categoriile rin plăceri cărora li se putea abandona. A fi depravat însemna a nu ^l să rezişti nici femeilor, nici tinerilor, fără ca ultima situaţie să fie nun gravă decât prima. Atunci când face portretul bărbatului tiranic, adică

■iul co-l lasă pe „tiranul Eros să-i pătrundă sufletul şi să-i câr-,i toate acţiunile" (356), Platon îl înfăţişează sub două as- i

uncordante, unde e pus în evidenţă, în acelaşi fel, dispreţul H a* obligaţiile cele mai importante şi dependenţa sa faţă de influ-

■ 'imierală a plăcerii: „Dacă îndrăgeşte o curtezană, pentru el ■t o cunoştinţă nouă şi deloc necesară, cum se va purta cu mama |jii.H|n de demult şi de acelaşi sânge? Şi dacă simte pentru un■ <i <liaguţ o iubire de curând născută şi nefolositoare, cum se va ■fin ( o tatăl său?" (357). Când i se impută lui Alcibiade că e des- ■iiui nu era nici pentru una, nici pentru alta, ci fiindcă, după cumK... .. Hion din Borysthenes, „în adolescenţă ademenea bărbaţii deft"|iile lor, iar ca bărbat tânăr pe femei de la soţii lor" (358).

Invers, pentru a se demonstra castitatea unui bărbat - cum face I' .i ni leferitor la Iccos din Tarent (359) - se spunea că era în stare Hi n ibţină în egală măsură de la băieţi şi de la femei; e de părere■ i uitajul lui Cyrus, când recurgea la eunuci pentru serviciul la Bltti, consta în incapacitatea acestora de a aduce prejudicii femeilor IM tinerilor (360). Intr-atât păreau de asemănătoare aceste două l< im.iţii, încât ele puteau foarte bine coexista în acelaşi individ.

Bisexualitatea grecilor? Dacă prin asta se înţelege că un grec l i In stare, simultan sau pe rând, să iubească un băiat şi o fată, p un bărbat căsătorit îşi putea avea paidika săi, că era ceva obiş- HI t i după înclinaţii de tinereţe vădit „băieţeşti", să prefere femeile, a poate spune că erau „bisexuali". Dar, dacă privim cu atenţie felul ¡nu gândeau ei această dublă practică, vom vedea că nu recunoş- } ui două feluri de „dorinţă", „două impulsuri" diferite sau rivale, care bi .1 împartă inima bărbaţilor după pofta lor. Se poate vorbi de „bi- ll'-ualitate" dacă ne gândim la libera opţiune între cele două sexe, Mti această posibilitate nu se referea în cazul

lor la o structură dublă, rtinhivalentă şi „bisexuală" a dorinţei. Pentru ei, ceea ce-i făcea să lluioască un bărbat sau o femeie era pur şi simplu apetitul implantat flo natură în inima bărbatului pentru „frumoşi", indiferent de sex (361).

Sigur, în discursul lui Pausanias (362) găsim o teorie a celor iiouă iubiri, din care una, inspirată de Eros Cerescul, se adresează inclusiv tinerilor. Nu se face, însă, deosebirea dintre o dragoste he- Inrosexuală şi una homosexuală; Pausanias desparte „iubirea băr- luiţilor de rând" care, îndrăgostiţi de femei, ca şi de tineri, nu au în <<dere decât trupul, lăsându-se duşi de întâmplare (to diaprat- ifsthai) şi iubirea mai veche, mai nobilă şi mai raţională care se ata-

_____________„„ 11mi inima viyonrn şi inteligenţă, aici, evidnftlnu poate fi vorba decât de sexul masculin In Banchetul lui Xeni ™ se arată că diversitatea alegerii între fata şi băiat nu se referă nlotl decum la deosebirea între două tendinţe sau la antagonismul dlnlii două forme de dorinţă. La serbarea dată de Callias în cinstea fomll tânărului Autolycos, de care e îndrăgostit, acesta e atât de frumQfc încât atrage privirile tuturor cu forţa „unei vâlvătăi apărând în no.ipi» „nimeni..., care să nu-şi fi simţit sufletul înduioşat de înfăţişarea (363). Printre invitaţi, mulţi sunt căsătoriţi sau logodiţi, ca Nikeralon îndrăgostit de soţia sa, ea întorcându-i iubirea, conform jocului lui Eros şi Anteros - sau Critobul, aflat la vârsta când mai avea ad|- ratori şi iubiţi (364); Critobul îşi declamă iubirea pentru Olinia:., IM< băiat cunoscut la şcoală şi, într-o întrecere comică îşi pune în |n» propria frumuseţe contra celei a lui Socrate; recompensa concurau lui va fi un sărut oferit de un băiat şi de o fată: aceştia, aparţinând unui siracuzan ce-i învăţase pe amândoi un dans încântător, plin IIK graţie şi ingeniozitate acrobatică, mai ştiau şi să mimeze scenelo di dragoste dintre Dionisos şi Ariana. Convivii se grăbesc să-l asculi» pe Socrate vorbind despre adevărata dragoste pentru tineri şi a»> simt cu toţii „excitaţi" (aneptoromenoi) văzându-i pe „Dionysos oD atât de frumos" şi „Ariana, cu adevărat încântătoare" sărutându nu ascultându-le jurămintele ei înţeleg că tinerii acrobaţi sunt „îndifl gostiţi cărora le e, în sfârşit, îngăduit ceea ce îşi doreau de atAIft vreme" (365). Atâtea aţâţări la dragoste îi incita pe toţi la plăcui» când totul ia sfârşit, unii încalecă pentru a se înapoia în graba la soţii, în timp ce Callias şi Socrate merg să-l întâlnească pe frumomil Autolycos. La acest

248

banchet, unde s-au bucurat împreună de Im museţea unei fete sau de farmecul unor băieţi, bărbaţi de toate v.li stele au fost cuprinşi de dorinţă sau de iubire profundă pe care o voi căuta, unii la femei, alţii la adolescenţi.

Desigur, preferinţa pentru băieţi sau fete era uşor recunoi cută ca o trăsătură de caracter, bărbaţii putând fi caracterizaţi dup" aceasta (366); o chestiune de gust ce putea provoca glume, dar nu una de tipologie angajând însăşi natura individului, sinceritatea (In rinţei sau legitimitatea firească a predispoziţiei sale. Era de necon ceput acceptarea a două apetituri distincte, împărţite la indivizi dl feriţi sau înfruntându-se în aceeaşi fiinţă, ci mai degrabă două mo duri de a te bucura de plăcere, din care unul se potrivea mai bino anumitor indivizi, sau în anumite momente ale existenţei. Practica■«Iilor şi cea a femeilor nu constituiau categorii de clasificare în || -..i 11fj reparti/nţi indivizii; bărbatul CU preferinţe pentru paidika li nn considera prin experienţa lui ca un „altul" faţă de cei ce umblau li|i.i femei.

în privinţa noţiunilor de „toleranţă" sau de „intoleranţă", şi ele | li insuficiente pentru redarea complexităţii fenomenului. Iubirea uliilor era o practică „liberă"; era nu numai îngăduită de legi, dar I .ulinisă de opinia publică (cu excepţia circumstanţelor excepţio- |ln) Mai mult, îşi găsea un sprijin serios în diferite instituţii (militare I pedagogice). Işi avea garanţiile sale religioase în rituri şi serbări And în favoarea sa erau chemate puterile divine pentru a o proteja iii/) în fine, era o practică valorificată cultural, printr-o întreagă (untură care-o cânta şi o gândire care-i consolida perfecţiunea. Sule acestea se îmbinau şi cu atitudini total deosebite: dispreţ faţă 1« tinerii prea uşuratici sau prea interesaţi, dezonorarea bărbaţilor liminaţi, ţintă a ironiilor lui Aristofan şi a altora (368), respingerea «numitor comportări ruşinoase, ca cea a lui Cinedes care, în ochii lui illicles, cu toată îndrăzneala şi vorbirea sa deschisă, era o dovadă Im că plăcerea nu e bună şi nici onorabilă (369). Se pare că, deşi |<lmisă, deşi obişnuită, această practică era înconjurată de aprecieri Bivcrse şi străbătută de un joc de valorificări şi devalorizări îndeajuns H» complexe pentru a face greu de descifrat morala care guverna l complexitate bine cunoscută pe atunci; cel puţin aşa reiese din ptiajul discursului unde Pausanias arată cât e de anevoie de aflat Im a la Atena lumea e favorabilă sau ostilă unei asemenea forme de liiior. Pe de o parte, e acceptată atât de bine - ba, mai mult, i se In ordă o

valoare atât de mare-încât, la unii îndrăgostiţi sunt ■Hiţuite atitudini judecate, în alte cazuri, drept nebunii sau inde- l»nţe: rugăminţi, implorări, urmăriri îndârjite şi tot felul de jurăminte înlse. Pe de altă parte, se observă grija pusă de părinţi în protejarea ni lor de încurcături sau în cererile adresate pedagogilor de a-i îm- i'iudica să-şi audă colegii vorbind între ei despre astfel de relaţii (370).

Nişte scheme lineare sau simpliste n-ar permite înţelegerea lionţiei deosebite acordată, în secolul al IV-lea, iubirii manifestate lnţa de băieţi. Vom încerca să reluăm problema în alţi termeni decât octj de „toleranţă" faţă de „homosexualitate". Decât să aflăm până la ■ n punct a fost aceasta liberă în Grecia antică (ca şi cum ar fi vorba de o experienţă, ea însăşi invariantă, străbătând uniform pe dede- ubtul mecanismelor de represiune modificabile în timp), ar fi mai hlne să ne întrebăm cum şi sub ce formă plăcerea simţită între băr- « OUM A IOSI privua, ce întrebări apartolridicat şi în ce fel de discuţie a fost luata; în definitiv, de ce a devei obiectul unei preocupări morale speciale şi deosebit de intensa într-atât încât s-a aflat investită cu importanţă, imperative, exigen|# reguli, sfaturi şi îndemnuri numeroase, stăruitoare şi ciudate totodată, dl vreme ce era o practică răspândită, de vreme ce legile n-o condam nau, iar acceptarea ei era în general recunoscută?

Foarte schematic, lucrurile stau cam aşa: azi, noi avem ton dinţa de a considera că obţinerea plăcerii între doi parteneri de ac» laşi sex ţine de o dorinţă cu o structură aparte; dar admitem - daci J suntem „toleranţi" - că aceasta nu e un motiv pentru a o supum oprobiului, cu atât mai puţin unei legislaţii, diferită de cea comunii nouă, tuturor. întrebarea noastră porneşte de la ciudăţenia unei (Ic rinţe ce nu se adresează celuilalt sex, dar în acelaşi timp, afirmat! că acestui tip de relaţie nu trebuie să i se acorde nici cea mai mlol importanţă şi nici un statut aparte. Or, se pare că, la greci, lucruiil» se petreceau cu totul altfel: ei credeau că aceeaşi dorinţă se adretil! către tot ce era de dorit - băiat sau fată - sub rezerva că pofta er| mai nobilă dacă avea ca obiect ceea ce este mai frumos şi mai ono rabil, dar şi că dorinţa trebuia să dea naştere unei comportări doo sebite dacă avea loc într-o relaţie dintre doi indivizi de sex masculin Grecii nu-şi imaginau că un bărbat are nevoie de o „altfel de natuifl pentru a iubi un bărbat; acceptau, însă,, că plăcerilor obţinute astlm trebuie să li se dea o altă formă de morală decât aceea legată dl iubirea unei

250

femei. în acest gen de relaţie, plăcerile nu trădau, la cil ce le încercau, o fire bizară, doar că uzul lor pretindea o stilistici proprie.

E o realitate că iubirile masculine au fost, în cultura greacA obiectul unei adevărate efervescenţe de gândire, de meditaţie şi do discuţii referitoare la formele luate de ele sau a valorii ce li se puton recunoaşte. Ar fi insuficient să se vadă în acest interes doar traiul punerea imediată şi spontană a unei practici libere, exprimată In mod firesc, ca şi cum ar fi de ajuns ca un comportament să nu lie interzis pentru ca el să se constituie ca domeniu de anchetă sau io car de preocupări teoretice şi morale. Dar ar fi şi inexact să vedem în aceste texte doar o tentativă de a camufla cu o justificare ono rabilă, iubirea faţă de tineri; asta presupunea condamnări sau desca lificări apărute, de fapt, mult mai târziu. Mai degrabă ar trebui sl aflăm cum şi de ce a dat această practică ocazia unei problematizau deosebit de complexe.

Ne-a rămas puţin din ce-au scris uiosuin yieui uespie uio- <ioste în general şi despre aceasta în special. Concluzia trasă nu poate fi decât destul de nesigură, căci nu s-au păstrat decât un nuni, ir limitat de texte; aproape toate provin din tradiţia socratico-plato- mdană în timp ce lucrări ca cele menţionate de Diogenes Laertios, nle lui Antisthenes, Diogene Cinicul, Aristotel, Theofrast, Zenon, < ihrysippos sau Crantor ne lipsesc. Totuşi, cu ajutorul discursurilor, mai mult sau mai puţin ironice, relatate de Platon, ne putem face o Idee despre ce era vorba în acele reflecţii şi dezbateri despre iubire.

1. De remarcat, mai întâi, că reflecţiile filosofice şi morale n)feritoare la iubirea dintre bărbaţi nu acoperă întregul domeniu posibil. / Atenţia se îndreaptă mai ales asupra unui gen de legătură „privilegiată" - focar de probleme şi dificultăţi, obiect al unei preocupări i.peciale: e vorba de relaţia care implică o diferenţă de vârstă între parteneri şi, în raport cu aceasta, o anumită diferenţă de statut. Nu Mîlaţia dintre doi adulţi, deja maturi, sau doi băieţandri stârneşte inte- KÎSUI şi e pusă în discuţie, ci aceea formată între doi bărbaţi (nimic nu-i împiedica să fie tineri amândoi şi destul de apropiaţi ca vârstă) consideraţi ca aparţinând unor clase de vârstă distincte, din care unul, încă foarte tânăr, nu şi-a terminat instrucţia şi nu a ajuns la un .tatut definitiv (371). Existenţa acestui decalaj, ce-şi pune

amprenta, ii preocupă pe filosofi şi moralişti. Dar, nu e nevoie ca din cauza acestei atenţii aparte să tragem concluzii grăbite, nici asupra comportamentului sexual al grecilor, nici asupra particularităţilor gusturilor lor (chiar dacă multe elemente de cultură arată că adolescentul era totodată indicat şi recunoscut ca un obiect erotic foarte preţios). Oricum, să nu ne imaginăm că era practicat doar acest tip de relaţie; există multe referiri la iubiri masculine nesupuse acestei scheme şi fără a comporta acea „diferenţă de vârstă" între parteneri. Tot astfel, ar fi inexact să presupunem că, practicate, alte forme de relaţii erau prost văzute şi socotite sistematic ca nelalocul lor. Relaţiile dintre adolescenţi erau considerate foarte fireşti şi chiar făcând parte din condiţia lor (372). Invers, se putea cita fără a fi dezaprobată, iubirea intensă, prelungită a unui cuplu de bărbaţi trecuţi amândoi, binişor, de prima tinereţe (373). Desigur, din motive pe care le vom vedea - şi care modifică polaritatea, considerată ca necesară, a manifestării active sau pasive - legătura dintre doi bărbaţi maturi va deveni mai uşor obiectul criticii sau ironiei: asta pentru că pasivitatea e întotdeauna prost văzută şi devine deosebit de gravă când e vorba de un_____ uuwuuvUlO O U u ouaijcuie, se oosorva ca — important pontul*moment - aceste relaţii nu fac obiectul unei preocupări morale ¡iau a unui interes teoretic foarte mare. Făra a fi ignorate, ele nu ţiu da domeniul problematizării active şi intense. Atenţia şi grija se cori centrează asupra raporturilor despre care se crede că erau înc.u cate de mai multe mize: cele legate între adultul cu formaţia înclin iată - considerat ca având rolul de a fi din punct de vedere social, moral şi sexual activ - şi mai tânărul, fără un statut definitiv şi avAml nevoie de ajutor, de sfaturi şi de sprijin. Această diferenţă, în centrul relaţiei, o făcea, de fapt, valabilă şi dădea de gândit. Datorită ei no valorifica raportul, datorită ei apăreau întrebările, iar acolo undo nu era vădită, se încerca a fi găsită. Le plăcea să discute despre Io gătura dintre Achile şi Patrocle, pentru a afla prin ce se deosebeau! şi care dintre ei avea precădere asupra celuilalt (în acest loc, textul lui Homer era ambiguu (374) ). O relaţie masculină provoca o proo cupare teoretică şi morală atunci când se articula pe o diferenţă dnt» tul de însemnată în jurul pragului ce separă adolescentul de bărb.il

252

2. Se pare că atenţia acordată acestui tip special de relaţii nu fusese doar problema moraliştilor sau a filosofilor, animaţi de o îngrijorare pedagogică. De obicei, se considera că iubirea greaca pentru tineri e strâns legată de aplicarea educaţiei şi de învăţăman tul filosofic. Personajul lui Socrate ne invită la această reflecţie, la Ini ca şi imaginea ce i-a fost făcută constant în antichitate. în realitatn, la apreciera şi elaborarea relaţiei dintre bărbaţi şi adolescenţi contn buia un context foarte larg. Gândirea filosofică ce o va prelua cn temă îşi are rădăcinile, de fapt, în practici sociale răspândite, recii noscute şi relativ complexe: spre deosebire de alte relaţii sexualo sau, oricum, mai mult decât ele, cele care unesc bărbatul şi băiatul dincolo de un anumit prag de vârstă şi de statut, care-i separă, erau obiectul unui soi de ritualizare ce le impunea numeroase reguli, Io dădea o formă, valoare şi interes. Chiar mai înainte de intra în atenţia gândirii filosofice, aceste relaţii erau deja pretextul pentru un în treg joc social.

în jurul lor apăruseră practici „de curtare": fireşte, n-aveau complexitatea altor arte ale iubirii, cum vor fi cele din Evul Mediu □ar era cu totul altceva decât ritualul pentru a se obţine, aşa cum se cuvine, mâna unei fete. Ele stabilesc un întreg ansamblu de conduite convenite şi acceptate, făcând din această relaţie un sectoi supraîncărcat din punct de vedere cultural şi moral; acesteIfiictici - atestate de K.J Dover (3/b) in urma siuuieoi a nuino- lese documente - stabilesc comportamentul reciproc şi strategiile ■Orespunzătoare respectate de cei doi parteneri pentru a da (ingajamentului lor o formă „frumoasă" estetic şi moral valabilă. Ele li «oază rolurile de erast şi de eromen. Unul se află în posesia iniţia- |voi şi îndeplineşte, ceea ce îi dă drepturi şi obligaţii; el trebuie să-şi ■ii monstreze ardoarea, dar şi s-o domolească, să facă daruri şi lurvicii; are de înfăptuit anumite funcţii faţă de iubit; toate acestea |l Hau dreptul să aştepte recompensa. Celălalt, cel iubit şi curtat, liubuie să se ferească să cedeze prea repede sau să accepte prea multe omagii diferite, ori să-şi acorde farmecele fără nici o judecată |i din interes, fără să cunoască valoarea partenerului; de asemenea, ie cade să-şi arate recunoştinţa pentru tot ce-a făcut iubitul pentru 11 Chiar prin el însuşi, acest mod de curtare dovedeşte că relaţia lexuală dintre bărbat şi adolescent „nu mergea de la sine"; era necesar |n fie însoţită de convenţii, de reguli de comportare, de procedee, de un întreg joc de amânări şi

de piedici destinate a întârzia scadenţa şi de a o integra într-o serie de activităţi anexe. Asta înseamnă că acest tip de relaţii, perfect admis, nu era „indiferent", '.a vezi în precauţiile şi în atenţia ce li se acordă doar dovada că era II iubire liberă, înseamnă să omiţi punctul esenţial, să conteşti diferenţa dintre acest comportament sexual şi toate celelalte care nu pretindeau deloc o urmărire a modului de derulare. Se vede clar că telaţiile de plăcere dintre bărbaţi şi adolescenţi constituiau deja în i.ocietate un element delicat şi un punct atât de nevralgic încât nu ne putea să nu existe o preocupare faţă de conduita unora şi a celorlalţi.

3. Se constată, însă, o deosebire considerabilă faţă de ce- i.ilalt focar de interes, constituit de viaţa matrimonială. între bărbaţi ■i băieţi avem de a face cu un joc „deschis", măcar până la un punct.

Deschis „sub raport spaţial". în Economic şi în arta gospo-dăriei era vorba de o structură spaţială binară, unde locul celor doi ■oţi era distinct (exteriorul pentru soţ, interiorul pentru soţie, domeniul bărbaţilor de o parte, cel al femeilor de cealaltă). Cu adolescentul, jocul se desfăşoară într-un spaţiu mult diferit: unul obişnuit, i el puţin în momentul când copilul atingea o anumită vârstă - cel al Btrăzii şi al locurilor de adunare, cu câteva puncte strategice importante (cum ar fi gimnaziul); dar şi unul unde fiecare se deplasează liber (376), în aşa fel încât băiatul trebuia urmărit, pândit pe unde trece, acostat în locul unde se afla; nevoia de a alerga prin gimnaziu,

____T._______.,UM^iia uM(jiwunu cu ei ia exerciţii pentru onu mai eşti făcut, a constituit o ternii dt; vaicăreală ironică din piui îndrăgostiţilor.

Jocul e deschis, mai ales prin aceea că asupra băiatului dacă nu e născut din familie de servi - nu se poate exercita nn I f putere statutară; el e liber să aleagă, să accepte sau să refuze, i| aibă preferinţe şi să ia decizii. Pentru a obţine de la el ceea co a Ifl drept să nu acorde, bărbatul trebuie să fie capabil a-l convinge; elfii ţine să fie preferat, trebuie să-şi învingă rivalii, dacă aceştia exmtl şi să se impună prin prestigiu, calităţi sau cadouri; decizia, inii, aparţine băiatului: în partida care se joacă nimeni nu e sigur do torie. Or, exact în aceasta constă interesul. Nici o mărturie nu o uu| grăitoare ca lamentaţia lui Hieron, tiranul, aşa cum o prezint.i X| nofon (377). A fi tiran, explică el, nu-ţi face mai plăcută nici rel.i|i| cu soţia, nici cea cu băiatul. Un tiran nu-şi poate lua soţia deofl

254

dintr-o familie inferioară, pierzând astfel toate avantajele de a fi logi(| de o familie „mai bogată şi mai puternică decât el". în ce privoşlf băiatul - Hieron e îndrăgostit de Dailochus - faptul de a dispune il| o putere despotică provoacă alte obstacole; favorurile dorite atât <IB mult de Hieron se acordă de bunăvoie; dacă „i le-ar răpi cu foi|a% n-ar mai încerca nici o plăcere „şi nu şi-ar face decât rău sieşi". M| iei ceva de la duşman împotriva voinţei lui e cea mai mare dmlii plăceri; pentru favorurile adolescenţilor, însă, cele mai dulci suijţ acelea oferite de bunăvoie. Ce plăcere, de pildă, „să schimbi pnviti cu un prieten care-ţi răspunde la fel! Cât farmec au întrebările Iul Cât farmec au răspunsurile! Chiar micile certuri şi neînţelegeri suifl pline de dulceaţă şi de atracţie. Dar să te bucuri de un băiat fără vol| lui e mai degrabă piraterie decât dragoste". în cazul căsătoriei, pui blematizarea plăcerilor sexuale şi uzul lor se face plecând de la in portul statutar care dă bărbatului puterea să conducă soţia, pe c:«l lalţi, patrimoniul, gospodăria; problema esenţială constă în îndulcii"« exercitării acestei puteri. în cazul relaţiei cu băieţii, etica plăcerilor v| pune în mişcare, datorită diferenţei de vârstă, strategii delicate <!i trebuie să ţină seama de libertatea celuilalt, de capacitatea sa do 4 refuza şi de necesarul său consimţământ.

4. în problematizarea relaţiei cu adolescentul, chestiunnn timpului e însemnată, dar e pusă într-un mod aparte; important nu mai e, ca în cazul Dieteticii, momentul oportun al actului, nici ca iu Economic menţinerea constantă a unei structuri relaţionale, ci, nmi ■Pţ|l «luci, jJlUUICIIIfl UIIII.IICI u III I I | 7 l I M I I l'l V7Vylll yi U II WVWI II I M^IWW. «— V.»B oxprimă în multo feluri, dar mai ales ca o problemă de „limită": lii|>.i câtă vreme va fi considerat un baiat prea în vârstă pentru a ÎMI li un partener onorabil în relaţia amoroasă? La ce etate nu mai

bine pentru el să accepte acest rol şi nici pentru curtezanul lui săI impună? Există o cazuistică bine cunoscută a semnelor

virilităţii l»ircând un prag, declarat cu atât mai intangibil cu cât în realitate eEm:ut adesea, dându-se astfel celor ce-l depăşesc posibilitatea de

II dezaprobaţi; se ştie că apariţia bărbii era socotită drept semn iiirilc, iar briciul tăia şi firul iubirilor (378). Mai amintim că nu erau

Iniiriamnaţi băieţii care acceptau să joace un rol nepotrivit cu bărbă- lor, ci bărbaţii care-i frecventau (379). Stoicii vor fi criticaţi

pentru 11 vi păstrau prea mult iubiţii - până la optsprezece ani - dar, moi/alia lor, o prelungire, într-un anume fel, a argumentării lui Pausa- liii'. din Banchetul (susţinea că pentru ca bărbaţii să nu se ataşeze McAt de tineri înzestraţi, legea ar trebui să interzică relaţiile cu băieţi pmn tineri) (380), arată că această limită era mai puţin o regulă uni- Vll'.ală cât o temă de dezbatere permiţând soluţii destul de diverse.

Preocuparea pentru vremea adolescenţei şi limitele sale a Ic i negreşit, un factor de intensificare a sensibilităţii în faţa trupului Mn.ir, în faţa frumuseţii sale deosebite şi a diferitelor semne ale evo- |i|iui sale; fizicul adolescentin a devenit obiectul unui fel de valori- ti »re culturală foarte stăruitoare. Că trupul masculin rămânea fru- H" mult după trecerea farmecului dintâi, grecii nici nu ignorau, nici In uitau; arta statuară clasică e mai mult legată de corpul adult; în Hnnchetul lui Xenofon, se aminteşte că la Atena se alegeau cu grijă, t>i Ihallophori, cei mai chipeşi bătrâni (381). în morala sexuală, însă, •in regulă, e propus, drept un „bun obiect" de plăcere, corpul juvenil Kn fascinaţia sa. Ar fi nedrept să credem că trăsăturile sale erau n|ireciate din cauza apropierii de frumuseţea feminină. Ele erau în ■Ine sau în suprapunerea lor pe semnele şi garanţiile unei virilităţi, im cale de a se forma: vigoarea, rezistenţa, impetuozitatea făceau Ki ole parte din această frumuseţe; exerciţiile, gimnastica, vânătoa- in.i. întrecerile le întăreau, ca o asigurare că graţiozitatea nu alu- nooa în moliciune şi efeminare (382). Ambiguitatea feminină, perceputa mai târziu (deja din vremea Antichităţii) ca o componentă - mai mult decât un motiv secret - a frumuseţii adolescentului, era cea de ' me, în perioada clasică, acesta trebuie să se ferească şi să fie ferit, i «ista la greci o întreagă estetică morală a trupului băiatului. Ea este

,______________JRWT IU I | I ' I U O U I I I ¿PI |JOI IUU1

tea ce i se poarta. Virilitatea, ca amprentă fizică, trebuie sa Iii că din ea, dar să fie prezentă ca forma precoce şi promisiun«> figurare a bărbatului ce nu e încă.

De această sensibilitate mai sunt legate şi nelinişte,i schimbărilor atât de rapide şi apropierea termenului lor, senin că frumuseţea şi puterea legitimă de a stârni dorinţa sunt troc« teama, îndoita teamă, atât de des exprimată, la îndrăgostii, vedea iubitul pierzându-şi graţia şi la iubit de a vedea curtez; mu > lindu-l. Problema pusă în acest caz e o posibilă convertire, noi < moralmente şi utilă pe plan social, a

256

legăturii amoroase (mom dispară) într-o relaţie de prietenie, de philia. Aceasta e .111 decât relaţia de iubire de unde provine şi din care e de dom naştere; e de durată, singurul termen e viaţa însăşi şi şterii<• metriile implicate în raportul erotic dintre bărbat şi adolescent din temele frecvente în gândirea morală referitoare la acest <|< relaţii este eliberarea de precaritatea lor, care înseamnă incon-.i partenerilor şi o consecinţă a faptului că înaintând în vârstă, li. îşi pierde farmecul; dar mai este şi precept, căci nu e bine să iubnv băiat trecut de o anume vârstă şi nici acela nu e bine a se lăsa iul

Acest lucru poate fi evitat doar dacă, în plină înflăcăi.u iubirii, ar începe să se dezvolte prietenia, philia: adică mod de vii şi caractere asemănătoare, împărtăşirea gândurilor şi a existoi bunăvoinţă reciprocă (383). Naşterea şi efortul construirii unei p tenii nestrămutate, din iubire, e descris de Xenofon când face tretul celor doi prieteni care se privesc, stau de vorbă, au încrec unul în altul, se bucură sau suferă împreună pentru reuşite sau curi şi veghează unul asupra celuilalt: „Se poartă în aşa fel, încât încetează până la bătrâneţe să se îndrăgească reciproc şi să so cure de această tandreţe" (384).

Chestiunea privind raporturile cu băieţii ia, într-o manieră fo. generală, forma unei reflecţii asupra iubirii. De aici nu trebuie conchidă că, pentru greci, Eros nu-şi avea locul decât în acest de relaţii şi că el nu le-ar putea caracteriza pe acelea cu o femo Eros poate uni fiinţe umane de orice sex; am văzut, la Xenofon, Mikeratos şi soţia lui erau uniţi de Eros şi Anteros (385). Eros nu n mod obligatoriu „homosexual" şi nici nu protejează doar căsătoi ar legătura conjugală nu se deosebeşte de relaţia cu băieţii dec jrin faptul că ar fi incompatibilă cu puterea iubirii şi reciprocitatea

^■lei'iHM S6 Ullcl I i i unu h/Mi ...___________________- -

■ niMiialn a barbatului căsătorit, nu pretinde, pentru a se constitui ■ ubili KMjulilo, existenţa unei relaţii de tipul Erosului (chiar p IU.HII; probabil ca aceasta să existe). în schimb, când e vor- m 1 i defini cum trebuie să fie relaţia dintre un bărbat şi un ado- it pentru a atinge forma cea mai frumoasă şi mai desăvârşită ■« II «lotermina cum să folosească în cadrul relaţiei lor plăcerile,H|....... la Eros devine necesară; problematizarea acestui raport^■'in o „Erotică". între doi soţi, statutul legat de căsătorie, ges- w1" 1 olkos-ului, dăinuirea prin urmaşi pot constitui principii de con- |il pot stabili reguli şi fixa formele cumpătării cerute. Dar, între nli.it şi un adolescent aflaţi în poziţie de independenţă reciprocă ■Hlin' oare nu există constrângerea instituţională, ci un joc deschis ni piolerinţe, alegere, libertate de mişcare, rezultat nesigur), prin- Bpi. reglementare a conduitelor trebuie căutat în relaţia însăşi, piiniuia impulsului care-i împinge unul spre celălalt şi în ataşamen- pl i i leagă reciproc. Deci, problematizarea se va face sub forma HRIH lofelcţii asupra relaţiei însăşi: chestiune totodată teoretică, primi i iubirea, şi prescriptivă, privind felul de a iubi.

De fapt, această artă a iubirii se adresează celor două per- [| ip Sigur că femeia şi comportamentul său nu lipseau de tot din fi in.inoa asupra Economicului; dar ea nu era cuprinsă acolo decât P i ililate de,element complementar al bărbatului; era pusă sub au- ■iiihitoa lui exclusivă iar dacă el îi respecta privilegiile, acest lucru fi' i posibil în măsura în care ea se arăta demnă de ele; important era E i ,i-lul familiei să rămână stăpân pe sine. Băiatul, însă, poate ră- H mc în rezerva impusă la această vârstă; cu refuzurile (temute, dar ■notabile) şi eventualele sale consimţiri (dorite, dar uşor suspecte) [|i (onstituie în faţa îndrăgostitului un centru independent. Erotica se v i dosfăşura de ia un centru la altul ca un fel de elipsă. în Economic şi în Dietetică cumpătarea voluntară a bărbatului se baza esen- i'iil pe raportul său cu sine; în Erotică, jocul e mai complex; el impli- flfi stăpânirea de sine a îndrăgostitului, dar şi capacitatea iubitului de i Institui un raport de dominare asupra lui însuşi; mai necesită, în line, alegerea făcută cu atenţie de amândoi, un fel de echilibru între ' »le două cumpătări. Se poate chiar evidenţia o anumită tendinţă de i.ivorizare a punctului de vedere al băiatului; conduita lui naşte în- imbări şi el primeşte sfaturi şi precepte: mai presus de orice, impor- i.intă era constituirea unei Erotici a obiectului iubit, sau măcar a obiectului iubit devenit subiect de conduită morală; astfel apărea ea nitr-un text ca elogiul lui Epicrate, atribuit lui Demostene.

ONOAREA UNUI ADOLESCENT

i258

în comparaţie cu cele două mari Banchete (ale lui Platon I Xenofon) şi cu Phaidros, Eroticos al lui Pseudo-Demostene apnrf relativ sărăcios. Discurs oficial, e în acelaşi timp omagierea unui năr şi un imbold adresat acestuia: îndeplinea astfel funcţia tiadi» ţională a elogiului - amintită în Banchetul lui Xenofon - „să-l încânt« pe tânăr" şi „să-l înveţe ceea ce trebuie el să fie" (386). Deci, lamiA şi lecţie. Dar, din banalitatea temelor şi tratarea lor - un fel de pin tonism cam fad - se pot desprinde câteva trăsături comune relleo ţiilor asupra iubirii şi felului în care se punea chestiunea „plăcerilor!

1. O preocupare dă viaţă întregului text. Ea e întărită printrairt vocabular care, constant, se referă la jocul onoarei şi al ruşinii. Do n lungul discursului se pune problema lui aischune, acea ruşine co * şi dezonoare, care te poate marca, dar poate fi şi evitată; e voi Im de ce e urât şi ruşinos (aischron), în opoziţie cu ce e frumos sau frumos şi drept totodată. Se insistă asupra lucrurilor ce atrag dupA sine blamul şi dispreţul (oneidos, epitime), sau onorează şi creea/a o bună reputaţie (eudoxos, eutimos). încă de la început, îndrăgo:» titul Epicrat îşi arată intenţia: lauda să-i aducă iubitului onoare şi nu ruşine, aşa cum se întâmpla când elogiile sunt făcute de candida|i indiscreţi (387). Reaminteşte insistent: e important ca tânărul să nu uite că, potrivit familiei din care se trage şi statutului său, cea mal mică nesocotire a unei chestiuni de onoare riscă să-l acopere di> ruşine; să-şi amintească mereu, ca un exemplu, de cei care, foartn atenţi fiind, şi-au păstrat onoarea neatinsă de-a lungul legăturii loi (388); trebuie să aibă grijă să „nu-şi dezonoreze calităţile fireşti" şl să nu înşele speranţele celor mândri de el (389).

Comportamentul tânărului apare, deci, ca un domeniu deosebit de sensibil, cu clasificări între ruşinos şi acceptabil, între onorabil şi dezonorabil. Acest lucru îi preocupa pe cei ce meditează de spre tineri, despre iubirea ce li se poartă şi conduita pe care ei tre buie să o respecte. Pausanias, în Banchetul lui Platon, evocând diversitatea moravurilor şi a tradiţiilor referitor la adolescenţi, arată ce e considerat „ruşinos" ori „frumos" în Elida, Sparta, Theba, în lonia

in barbari şi la Atena (390). Iar hedru aminteşte principiul aemn i fi luat drept călăuză în problema iubirii tinerilor ca şi în viaţă, nneral: „De faptele urâte se leagă dezonoarea; de cele frumoase nţa de cinstire: lipsa lor nu îngăduie cetăţii să realizeze ceva mă- ^i Irumos" (391). Trebuie să remarcăm că această preocupareE

I Aparţinea doar câtorva moralişti exigenţi. Conduita unui tânăr, Mmroa sau dezonoarea sa erau obiectul curiozităţii publice; se vor- nt M se amintea despre asta: ca să-l atace pe Timarchos,II hines nu se va da în lături de la a reactualiza bârfelile puse pe [urna

sa cu mulţi ani în urmă, pe vremea când adversarul său era ânai de tot (392). De altfel, în trecere, Eroticos demonstrează cu

ia grijă plină de suspiciune era înconjurat, în mod firesc, un tânăr, $ anturajul său; urmărit, pândit, i se comenta ţinuta şi relaţiile; în inul lui

sunt activi bârfitorii; dacă se arăta trufaş sau îndrăzneţ se Luau imediat răuvoitori să-l calomnieze; se vor grăbi să-l critice ni a lasă să se vadă

prea multă uşurinţă (393). Nu putem să nu ne Mndim la situaţia tinerelor fete din alte societăţi, când vârsta potrivită [iiintru căsătorie era considerată mai redusă pentru femei şi când Lnduita dinainte de

căsătorie devenea pentru ele şi familia lor o mi/a morală şi socială importantă.

2. Pentru băiatul grec, importanţa onoarei sale nu are nimic lin a face - ca mai târziu pentru fata europeană - cu viitoarea sa călătorie: ea interesează mai degrabă statutul său, locul pe care ur- Umază a-l ocupa în cetate. Există, desigur, mii de dovezi că tineri cu n putaţie îndoielnică puteau exercita cele mai înalte funcţii politice; există însă şi mărturii că acest lucru le putea fi imputat, fără a mai picoti consecinţe judecătoreşti considerabile: afacerea Timarchos o ■rată îndeajuns. Autorul lui Eroticos îi atrage atenţia clar tânărului l picrat: o parte a viitorului său, cu rangul posibil de ocupat în oraş, Ba joacă chiar azi, după modul onorabil sau nu, de a se conduce; din moment ce nu vrea să apeleze la primii veniţi, cetatea va ţine ■loama de reputaţiile dobândite (394); cel ce nu va accepta un sfat hun va purta toată viaţa vina orbirii sale. Să veghezi, atunci când eşti foarte tânăr, la propria purtare, dar şi să urmăreşti, când ai mai înaintat în vârstă, onoarea celor mai tineri, sunt două lucruri necesare.

Vârsta de tranziţie, la care tânărul e atât de dorit, iar onoarea :,a atât de fragilă, constituie o perioadă de încercare: atunci îşi dovedeşte valoarea, în sensul că ea se formează, se exercită şi se măsoară. Câteva rânduri, la finalul textului, arată caracterul de „test" luat de comportarea băiatului şi această perioadă din viaţa sa. Au-17 - Istoria sexualităţii

260

257

torul elogiului, îndemnându-l pe Epicrat, îi aminteşte că va li < <S testat (agon) şi că dezbaterea va fi de dokimasie (395): e vorbii ■ cuvântul prin care era desemnat examenul sau termenul de .i< :i up| tare al tinerilor în efebiat, sau cetăţenii în anumite magistraturi ( >i duita morală a tânărului îşi datorează importanţa şi atenţia, acoiriim de toţi, faptului că în ochii tuturor ea e o dovadă de apreciere. I < o spune limpede: „Cred... că cetatea noastră te va însărcina sa M|M duci unul din sectoarele sale şi cu cât aptitudinile tale vor fi mai nvi dente, cu atât mai mult te va socoti demn de posturi importării« f cu atât mai repede va dori să-ţi pună la încercare posibilităţile" (3!)fi)

3. Ce trebuie, în mod precis, dovedit? Şi asupra cărui tip rli conduită trebuie să aibă grijă Epicrat să opereze separarea col onorabile de cele dezonorante? Asupra punctelor bine cunoscute ii» educaţiei greceşti: ţinuta (a se evita cu grijă rhathumia, moliciunii întotdeauna un semn condamnabil), privirile (se poate citi aidos, pui doarea), felul de a vorbi (a nu se refugia în facilitatea tăcerii, ci ,i ni învăţa îmbinarea vorbelor serioase cu cele superficiale) şi calilatm oamenilor frecventaţi.

în domeniul conduitei amoroase intervine mai ales distincţii dintre onorabil şi ruşinos. Asupra acestui punct se cuvine să rern.ii săm, mai întâi, că autorul - textul este un elogiu al iubirii, dar şl n laudă adusă tânărului - critică părerea conform căreia onoarea bn!| ului ar fi motiv de respingere sistematică a candidaţilor: desigur, unj| îndrăgostiţi murdăresc relaţia în sine (lumainesthai toi pragmatli ^397); să nu-i confundăm, însă, cu cei ce manifestă moderaţie. Toii :ul nu trage o graniţă de onoare între tinerii care-şi îndepărtea/ > Dretendenţii şi aceia care-i acceptă. Pentru un tânăr grec, a fi urmă™ de îndrăgostiţi nu era o dezonoare; ci, mai curând, un semn vizitm al calităţilor sale; numărul admiratorilor putea fi obiect de legitima nândrie, iar uneori de o deşartă glorie. în elogiul adresat, lui Epicrat se dă a înţelege că a fi frumos şi iubit e un noroc (entuchein)398) ; de care trebuie să te slujeşti cum se cuvine (orthos chrea hai). Acesta e punctul asupra căruia insistă textul şi unde se mar :hează ceea ce s-ar putea numi „punctul de onoare": toate aceste« ta pragmata) nu sunt în sine şi în mod absolut, bune sau rele; eln 'ariază în funcţie de cei ce le practică (para tous chromenous)399) . Valoarea morală e determinată de „uz", conform unui principiu ormulat ades în altă parte; oricum, sunt sintagme foarte apropiato le cele din Banchetul: „în această chestiune nimic n-are un :aracter absolut; fapta, în sine, nu-i nici frumoasă, nici urâtă; ce o ■ Itumoasâ e frumuşei«« aav«.y.... __H|i>nia acesteia" (400).

Dacă încercăm să aflăm precis cum se operează în relaţia I i i i ,,i separarea onoarei, trebuie sa recunoaştem că textul e la., eliptic. Dacă

261

discursul arată ce are de făcut Epicrat pentru Mi antrena trupul şi a-şi forma curajul, sau pentru a dobândi cunoş- ■H<>ln filosofice necesare, nu spune nimic despre ceea ce poate fi linis ori respins în materie de relaţie fizică. Un lucru e cert: nu se ■u/n orice (tânărul acordă favoruri), dar nici nu se acceptă orice; |K|mrni nu se va simţi amăgit de favorurile tale dacă ele sunt com- pillnle cu justiţia şi morala; dar dacă ele aduc ruşine, nimeni nu fu* i nici să-şi facă speranţe măcar: atât de mare e libertatea acor- Hiti.i de cumpătarea ta celor cu intenţii bune şi la fel de mare des- fcmjarea inspirată îndrăzneţilor" (401). Cumpătarea - sophrosune - il'U'Ciată drept o calitate majoră a tinerilor, implică o discriminare în ¡(intactele fizice. Din text, însă, nu se poate conchide care sunt ac- li" şi gesturile ce se impun a fi refuzate de onoare. De remarcat că " l'haidros, unde tema e mai amplu dezvoltată, imprecizia e aproa-

M< la fel de mare. Pe parcursul primelor două discursuri asupra opor- linltăţii de a ceda celui iubit sau neiubit, precum şi în legenda ate-

Lnlui sufletului cu un cal nărăvaş şi unul ascultător, Platon arată că problema practicii „onorabile" este esenţială; totuşi, actele nu sunt •însemnate decât prin expresii ca „a plăcea" sau „a-şi acorda favo- fgrlle" (charizesthai), „a înfăptui" (diaprattesthai), „a obţine cât mai multă plăcere", „a obţine ce doreşti" (peithesthai), „a culege plăceri" mpolanesthai). Discreţie inerentă acestui gen de discurs? Bineînţeles fiindcă grecii ar fi găsit indecent să fie spuse pe faţă, într-un 'ir.curs oficial, lucruri care, chiar în polemici ori pledoarii, erau evo- «nte doar pe ocolite. Poate nici nu era necesar să se insiste asupra unor deosebiri cunoscute de toţi: fiecare ştia ce e onorabil sau ruemos de acceptat pentru un băiat. O dată cu apariţia Dieteticii şi a I conomicului, gândirea morală e mai puţin înclinată să definească In chipul cel mai exact codurile şi lista actelor permise şi nepermise ţi cu atât mai mult să caracterizeze tipul de atitudine, de raport cu Nine, impus.

I

4. De fapt, textul pune în evidenţă, dacă nu formele gestuale ncceptate şi limitele fizice care nu puteau fi depăşite, măcar prin- i.ipiul general, determinat în această ordine a lucrurilor, a modului de ii fi, de a se conduce. Toată elogierea lui Epicrat trimite la un context agonistic, unde meritele şi reputaţia tânărului trebuie să se afir-

me prin superioritatea sa asupra celorlalţi. Să trecem în revis.Mw mele atât de frecvente în discursurile de ocazie: elogiatul e mul ţfl decât lauda ce i se aduce, iar cuvintele riscă să fie mai pu|inH moaşe decât cel despre care vorbesc (402); băiatul e supeinn l» turor prin însuşirile sale fizice şi morale: frumuseţea sa e incoiffl rabilă, ca şi cum „Fortuna" îmbinând calităţile cele mai diverse şlfl divergente ar fi vrut „să dea o pildă" tuturor (403); nu numai hai mite dar şi conversaţia îl aşează în frunte (404); dintre exerciţiile pun i #»i se poate străluci, el l-a ales pe cel mai nobil şi mai bine recompun® (405); sufletul îi e pregătit „pentru concurenţa în ale ambiţioi"! nemulţumit de a se distinge printr-o singură calitate, el le reunii „pe toate cele de care un om cu judecată ar fi stimulat" (406). I

Meritul lui Epicrat nu constă doar în această abundenţa ii însuşiri ce-i permit să-şi ţină la distanţă rivalii şi să le facă dnfl părinţilor (407), ci în aceea că, faţă de cei din jur, el îşi menţinu v* ioarea deosebită; nu se lasă influenţat de nimeni. Fiecare dnr|fl să-l atragă în intimitatea lui - cuvântul sunetheia are totodata •>•»» sul general de viaţă comună şi de raport sexual (408) - dar el îi don nă în aşa fel. are asupra lor un asemenea ascendent, încât pnnlh toţi e o mare plăcere să-i fie prieten (409). Să nu cedeze, să nu •» supună, să rămână cel mai puternic, să învingă admiratorii prin ti zistenţă, fermitate şi cumpătare (sophrosune): astfel îşi afirm.i IA nărui valoarea în domeniul iubirii. '^H

E nevoie, oare, având această indicaţie generală, să ne iin^J ginăm un cod precis, bazat pe analogia atât dş familiară greclloi! dintre poziţiile din câmpul social (cu diferenţa dintre „cei dintlU" | restul, conducătorii şi supuşii, stăpânii şi slujitorii) şi forma relaţlllf sexuale (cu poziţiile de dominant şi dominat, rolurile activ şi pnniy penetrarea exercitată de bărbat şi suportată de partener)? A pm tinde, dar gândindu-te că el nu trebuie să cedeze, să se lase învim de alţii, să accepte o poziţie inferioară, înseamnă excluderea (fi practici sexuale umilitoare pentru băiat prin care el s-ar afla pin într-o poziţie de inferioritate (410).

E posibil însă, ca principiul onoarei şi al „superiorităţii" nuni

ţinute să se refere - dincolo de unele recomandări precise - la un li de stil general: nu trebuia (mai ales în ochii opiniei publice) ca l| nărui să aibă o comportare „pasivă", să nu se opună, lăsându M dominat, să cedeze fără luptă, să devină partener îngăduitor «> voluptăţilor altcuiva, să-şi satisfacă capriciile şi să-şi ofere trupul oui vrea şi cum vrea, din indolenţă, din voluptate sau interes. Suin ■onoraţi cei care

acceptă primul venit, se anşeaza tara jend, uc^ ■mână în mână şi oferă totul celui care dă mai mult. Epicrat nu ■i şi nu va face aşa ceva din precauţie faţă de părerile celorlalţi,■ de rangul la care va ajunge sau de relaţiile utile din viitor.[Í 5. E de ajuns să menţionăm în treacăt rolul atribuit filosofiei niitorul Eroticos-ului în această supraveghere a onoarei şi a în- niarilor de superioritate la care tânărulu e chemat ca în faţa unor [urcări potrivite cu vârsta lui. Această filosofie - al cărei conţinut nu lin!>cizat nicăieri decât prin referire la tema socratică a epimeleia inutou, „grijă faţă de sine" (411) şi a necesităţii, şi ea socratică, Ii i lega cunoaşterea cu exerciţiul (epistemelete) - nu apare ca un kcipiu de a se duce altă viaţă, nici de abstinenţă de la toate liorile. Ea e considerată de Pseudo-Demostene ca un completul indispensabil al altor probe: „Spune că e cum nu se poate mai Sllntit, pe de o parte arătând o mare dorinţă de a se întrece şi de ■'•păşi multe încercări ca să-şi mărească profitul, vigoarea fizică | luate avantajele de acest gen, iar pe de altă parte că nu caută IN|!<»acele de a-şi desăvârşi facultatea aflată în fruntea tuturor" (412). Hln'.ofia poate demonstra, într-adevăr, că poţi deveni „mai puternic L at tine însuţi" iar atunci când reuşeşti acest lucru, îţi dă, în plus, imibilitatea de a-l transfera şi asupra altora. Filosofía e prin ea în- Mhi un început de stăpânire deoarece numai ea e în stare să dirijeze ■adirea: „în problemele omeneşti gândirea conduce totul iar, la rân- liil ei, filosofía poate s-o dirijeze pe aceasta" (413). Ea e o parte luna, necesară înţelepciunii tânărului; nu ca să-l abată spre o altă jiimă de viaţă, ci pentru că-i permite să exercite stăpânirea asupra

■ şi victoria asupra celorlalţi în jocul dificil al înfruntărilor şi în saltea

onoarei.[ Tot textul se învârte, după cum se vede, în jurul problemei lil)lei superiorităţi, asupra sinelui şi asupra altora, în acea fază deli- Iflia când tinereţea şi frumuseţea băiatului atrag atâţia ce încearcă li şi-l apropie. în Dietetica era vorba mai ales de stăpânirea asupra Inelui şi asupra violenţei unui act periculos; în Economic era dez- ln'iiută puterea exercitată asupra sinelui în cadrul puterii aplicată asu- |ra femeii. în Erotica, din momentul când aceasta îşi însuşeşte punctul de vedere al băiatului, problema e de a şti cum îşi va putea «igura stăpânirea fără a ceda altora. Te afli în buna rânduială, nu Mnd supui propriei puteri, ci când găseşti cel mai bun mod de a te măsura în putere cu ceilalţi, stăpânindu-te mai întâi pe tine însuţi. Ca pentru a susţine acest lucru, o scurtă relatare de pe la mijlocul

260

263

261

- , . . « . > > . , « 1 ^ n i M w y i v > u i w u < o u o u M i i u w i . I V U I U Ü U t 1 U O V C ) U U I ^ i H H

prezentarea unei întreceri de care. Mica drama sportivă povestim r însă, în relaţie directă cu încercarea publică la care e supus tânArl în faţa admiratorilor; Epicrat îşi conduce atelajul (referirea la Plini dros e posibilă); aproape că e învins, iar carul e gata să fie sfărAniâ de un atelaj advers; mulţimea, deşi în general gustă accidentólo, N încurajează pe erou, în timp ce el „mai puternic chiar decât atelajul îi învinge pe cei mai favorizaţi dintre rivali" (414).

Proza despre Epicrat nu e, desigur, una dintre formele c4lc mai înalte ale gândirii greceşti despre iubire. Dar, chiar în banalii.il«# sa, pune în lumină unele aspecte importante privind „problema grtmoi a băieţilor". Tânărul - între ieşirea din copilărie şi momentul atinţ|«M| statutului viril - constituie pentru morala şi gândirea greceşti un ol» ment delicat şi dificil. Tinereţea şi frumuseţea sa (la care se înţel«»u* că orice bărbat e sensibil prin natura sa), precum şi statutul pe car(M va avea (pentru aceasta e dator să se pregătească, cu ajutorul şl ui garanţia mediului căruia îi aparţine) formează un punct „strategi^ în jurul lui afirmându-se un joc complex; onoarea sa, depinzând, li parte, de felul cum îşi va folosi corpul şi în funcţie de care i so vi stabili, într-o anumită măsură, reputaţia şi viitorul, este o miza Im» portantă. Pentru el e o încercare ce pretinde îndemânare şi ox|f» ciţiu, iar pentru alţii un prilej de îngrijorare şi preocupare. La sfâryllul elogiului, autorul aminteşte că viaţa tânărului, bios-ul său, trebuio RA fie o operă „comună"; şi cum era vorba despre o operă de artă |ia cale de a se desăvârşi, îi roagă pe toţi cunoscuţii lui Epicrat să dM acestei figuri în devenire „cea mai mare strălucire posibilă".

Mai târziu, în cultura europeană, fata sau femeia măritata, i conduita, virtutea, frumuseţea şi sentimentele lor, vor deveni tom« de preocupare privilegiată; o nouă artă de a le curta, o literatura il» formă esenţial romanescă, o morală exigentă şi atentă la integritat«« trupului şi la trăinicia angajamentului matrimonial vor atrage în juni la curiozitatea şi dorinţele. Oricare ar fi fost inferioritatea menţinui.i a poziţiei lor în familie şi societate, va avea loc o accentuaro, | valorificare a „problemei" femeii. Natura sa, conduita, sentimentul» inspirate sau trăite de ea, relaţia îngăduită cu ea vor deveni teme <!• reflecţie, de cunoaştere, de analiză» de recomandări. în Grecia an- tică se pare că băiatul a beneficiat de problematizarea cea mai IUI tivă, întreţinând în jurul frumuseţii fragile, a onoarei trupeşti, a în|n lepciunii şi a uceniciei cerute, o intensă preocupare morală. Ciudâ ţenia istorică nu constă în faptul că grecii găseau plăcere cu băieţii

262

T

poasta a plăcerii nu era simplă şi ea dădea loc unei întregi elaborări ■Ulturale. Ca să vorbim schematic, de aici trebuie să înţelegem nu ilp ce grecilor la plăceau băieţii, ci de ce aveau o „pederastie", adică 1I0 ce au elaborat în jurul acestui gust, o practicare a curtării, o yAndire morală şi, vom vedea, un ascetism filosofic.

3

OBIECTUL PLĂCERII

Pentru a înţelege cum e problematizată practicarea aphro- ■nsiei în reflecţia asupra iubirii băieţilor, e nevoie să reamintim un i'imcipiu ce nu aparţine culturii greceşti, dar a primit o importanţă Toarte mare şi a exercitat, în aprecierile morale, o influenţă determinantă. E vorba despre prinqipiul izomorfismului între raportul se- Hual şi cel social. Prin aceasta se înţelege că raportul sexual - gândit in pornind de la actul-model al penetrării şi de la polaritatea ce i'iiiine activitatea şi pasivitatea - este privit ca fiind de acelaşi tip ca » «portul dintre superior şi inferior, dominator şi dominat, subjugător |l supus, învingător şi învins. Practicile plăcerii sunt gândite cu aju- lorul aceloraşi categorii ca în domeniul rivalităţilor şi al ierarhiilor lociale: analogie în structura agonistică, în opoziţii şi diferenţieri, în florile afectate rolurilor respective ale partenerilor. Pornind de aici, vedem că în comportamentul sexual există un rol intrinsec onorabil, v.ilorificat în mod legitim: acela de a fi activ, a domina, a penetra şi ii şi manifesta astfel superioritatea.

Din acest fapt rezultă numeroase consecinţe privind statutul partenerilor pasivi. Se înţelege de la sine că sclavii sunt la dispoziţia ■tăpânului: condiţia lor face din ei obiecte sexuale care nu pun pro- lllem - până într-atât că legea care interzice violul sclavelor şi al co- linlor stârneşte mirare; pentru a explica această ciudăţenie, Eschines ivansează ideea că astfel s-a dorit a se arăta, interzicând-o chiar în piivinţa sclavelor, cât de gravă era violenţa îndreptată împotriva copiilor de neam. Cât despre pasivitatea femeii, ea e o consecinţă a lirii şi a condiţiei sale; nu trebuie desconsiderată ca atitudine, deoa-

263

F_________ y. wu oicuuiui ue-i esie inipischimb, tot ceea ce l-ar face pe un om liber - mai ales un hai care, prin naştere, avere şi prestigiu social, ar trebui să se afin primele rânduri - să aibă un comportament sexual caracterizai semne de inferioritate, de suportarea dominării, de servitute aco tată nu poate fi considerat decât ruşinos: ruşine cu atât mai m£im cât se face obiect îngăduitor al plăcerii altuia.

Or, într-un joc de valori reglementat după asemenea prim i poziţia băiatului - a băiatului născut liber - e dificilă. Bineînţeles, oi mai află încă în situaţie „inferioară", în sensul că e departe de a ' neficia de drepturile şi puterile ce-i vor aparţine când va ajungu plenitudinea statutului său. Totuşi, locul lui nu e comparabil nici $ cel al unei sclave, nici cu cel al unei femei. Acest lucru e valabil d«|ţ< în cadrul gospodăriei şi al familiei. Un pasaj din Politica lui Arislalf e grăitor. Tratând relaţii de autoritate şi forme de conducere pa>|Mi familiei, Aristotel stabileşte, prin raportare la capul familiei, po/i||( sclavei, a femeii şi a copilului (de sex bărbătesc). Să conduci scaw spune Aristotel, nu înseamnă să conduci fiinţe libere; să condm i 0 femeie înseamnă să exerciţi o putere „politică" în care relaţiile miffl de permanentă inegalitate; conducerea copiilor se poate spune cftfl de tip „regal", deoarece se bazează „pe afecţiune şi superiorii.>!< « vârstei" (415). într-adevăr, sclava e lipsită de facultatea deliberativii, femeia o posedă, dar nu are putere de decizie; la băiat, singurul in convenient e doar faptul că el n-a atins încă gradul de dezvoltau necesar. Dacă educaţia morală a femeilor e importantă fiindcă ulf constituie jumătate din popuaţia liberă, cea a copiilor de sex maso® lin e şi mai importantă: îi priveşte pe viitorii cetăţeni, participanţi l| guvernarea cetăţii (416). Se vede clar că poziţia băiatului, prin forma specială a dependenţei sale şi modul cum trebuie tratat, chiar In! spaţiul de exercitare a puterii considerabile deţinute de capul familial sunt influenţate de statutul său viitor.

Până la un punct, la fel se întâmpă şi în jocul relaţii«>i sexuale. Printre diversele „obiecte" legitimate, băiatul ocupă o poziţin deosebită. Desigur, nu e un obiect interzis; la Atena anumite legi protejează copiii liberi (împotriva adulţilor care, măcar pentru o vreme n-au dreptul să intre în şcoli, a sclavilor ce-şi riscă viaţa dacii încearcă să-i corupă şi a tatălui sau a tutorelui, dacă îi prostituează) (417); dar nimic nu împiedică şi nici nu interzice ca un adolescent sft fie la vedere partenerul sexual al unui bărbat. Totuşi, în aceasta situaţie există un fel de dificultate intrinsecă: ceva care împiedică duÎlni clar şi preus m uc o^noi« ««— .

264

0 totuşi atenţia asupra sa şi acorda o mare importanţă celor Itio sau nepermise. Totul pare ca ceva dezonorant, fără contur punct de hipervalorificare. Menirea băiatului e un element unde l.inesc multe incertitudini şi un interes intens.

I schines în împotriva lui Timarches, face uz de o lege, • interesantă prin ea însăşi, deoarece cuprinde efecte de des- ;are civică şi politică pe care o conduită sexuală nelalocul ei a itului - mai exact „prostituarea" - le poate atrage, pentru că, urmare, îi interzice „să fie admis printre cei nouă arhonţi, să ite sacerdoţiul şi să îndeplinească funcţia de avocat public", ituI care a practicat prostituţia nu va putea profesa nici o magis- .1 în cetate sau în afara ei, electivă sau obţinută întâmplător.1 putea îndeplini funcţiile de trezorier sau de ambasador, nici să a acuzator sau informator plătit, în cadrul unei ambasade. în nu-şi va putea exprima părerile în faţa Consiliului sau a" rului, chiar dacă ar fi „cel ai elocvent dintre oratori" (418).t aceasta face din prostituaţia masculină un caz de atimie - de loare publică - care-l exclude pe cetăţean de la unele insabilităţi (419). Modul cum îşi conduce Eschines pledoaria şi încearcă, printr-o expunere pur juridică să-şi compromită sarul, arată bine relaţia de incompatibilitate „morală" cât şi le- recunoscută între unele atribuţii sexuale la băieţi şi unele iţii sociale şi politice la adult.

Argumentaţia juridică a lui Eschines porneşte de la „compor- rea" a lui Timarchos, atestată de zvonuri, cleveteli şi mărturii, e care unele

elemente constitutive ale prostituţiei (mulţi par- i, alegere la întâmplare, plata serviciului), în timp ce altele lipide (nu fusese

înregistrat ca prostituat şi nu petrecuse mai mult jjinp într-o casă). Când era tânăr şi frumos, trecuse prin nenumărate in.uni, nu

întotdeauna onorabile, deoarece trăise cu un sclav, fiind wi/ut şi la un desfrânat notoriu, înconjurat de cântăreţi din gură şi la jlleră; primise

daruri, se lăsase întreţinut şi consimţise la excentrici- Bfi|ile protectorilor săi; îl cunoscuseră Cidonide, Autoclides, Thersan- Şns,

Migolas, Anticles, Pittolacos şi Hegesicles. Nu se putea spune iiespre el că trăise având legături (hetairekos), ci că se „prostituase"

(peporneumenos): „oare nu e drept să răspundă pentru Această crimă cel ce se deda la asemenea practici, fără alegere, cu uricine şi

pentru bani?" (420)

265

....... biaomrea delictului, dar compromite global şi politic advflsarul. Poate că Timarchos n-a fost prostituat profesionist, dar totul altceva decât o persoană respectabilă care nu-şi ascunde pjl ferinţa pentru iubiri masculine şi întreţine cu băieţi liberi relaţii <>M9 rabile şi valoroase pentru tânărul partener: Eschines recunoaşte oi împărtăşeşte bucuros acest gen de amor. îl descrie pe Timarcho-i ci pe cineva care, la vremea tinereţii, s-a pus el însuşi şi s-a ;u.il«i tuturor într-o poziţie inferioară şi umilitoare de obiect de pl.t< ••ti* pentru alţii; şi-a dorit acest rol, s-a complăcut în el şi a tras foloM de pe urma lui. Iar lucrul acesta, susţine Eschines în faţa auditoriului este, moral şi politic, incompatibil cu responsabilităţile şi exercit,m»« puterii în cetate. Un om stigmatizat de o situaţie ce i-a convenit !l< tinereţe nu va putea face faţă, fără a provoca indignare, misiunii cului care, superior celorlalţi în cetate, le recomandă prieteni, le dă sfatm îi conduce şi îi reprezintă. E greu de acceptat pentru atenieni - în rili cursul său, acest sentiment încearcă să-l aţâţe Eschines - auinn tatea unui şef identificat odinioară ca obiect de plăcere pentru Alp şi nu că n-ar putea fi comandaţi de un ins căruia-i plac băieţii, »au care, tânăr, fusese iubit de un bărbat.

Aristofan face şi el, în comediile sale, apel la acest sonii ment; motivul ridiculizării şi al indignării era faptul că unii oratmi conducători ascultaţi şi iubiţi, cetăţeni ce încercau să seducă popoiul pentru a se aşeza deasupra lui şi a-l stăpâni, Cleon din Clistheim sau Argyrrhios făceau parte dintre cei ce acceptaseră şi accept.m încă, să fie pentru alţii obiecte pasive şi îngăduitoare. Aristofan no niza democraţia ateniană unde cu cât erai mai înclinat spre plâcnii de acest soi, cu atât aveai mai mulţi sorţi de a fi ascultat de Adu nare (421). La fel şi în acelaşi spirit, îşi bătea joc Diogene de Du mosthene şi de moravurile lui, el care pretindea să fie cârmuitoiul (demagogos) poporului atenian (422). Când în relaţiile legate de pl.» ceri te comporţi ca dominat, nu vei putea deţine niciodată cu adu vărat locul predominant în activitatea civică şi politică.

Prea puţin contează ce era justificat, în realitate, de satire 9) critici. Prin simpla lor prezenţă, ele arătau limpede că într-o socm tate care admitea relaţii sexuale între bărbaţi, dificultatea era pm vocată de suprapunerea unei etici a superiorităţii virile şi a concepem oricărui raport sexual conform schemei de penetrare şi a dominaţii masculine; ca urmare, pe de o parte, „activitatea" şi dominarea suni considerate valori constant pozitive, iar pe de altă parte, că unuîn

■iitro parteneri trebuie să i se atribuie poziţia pasiva, aominaia şi ■ifniloară. Dacă, în acest caz, nu e nici o problemă când e vorba de

ftmoie sau de sclavă, e cu totul altceva dacă în cauză se află un ■ii nh.it. Aşa se explică tăcerea cu care a fost înconjurată, de fapt, wMutia dintre

266

adulţi, cât şi zgomotoasa compromitere a celor ce nu I < inspectau, arătându-şi consimţământul sau, mai bine spus, pre- iiMinţa pentru rolul

„inferior". în funcţie de acest lucru s-a concentrat Inimaga atenţie asupra relaţiei dintre bărbaţi şi adolescenţi, deoa- IOIio aici unul din cei doi parteneri, dată fiind tinereţea sa şi că nu U|unsese la un statut viril,

poate fi, pentru un timp ştiut scurt, obiect ii i optabil de plăcere. Dacă băiatul, datorită farmecului său, poate ii n pradă urmărită de bărbaţi fără a declanşa scandal, să nu uităm ■i va veni o zi când, ajuns bărbat, îşi va exercita puterea şi responsabilităţile, nemaiputănd să fie, evident, obiect

de plăcere: până la |i o punct ar fi putut el ajunge?De aici provine ce se poate numi „antinomia adolescentului" [ ni morala greacă a aphrodisiei. Pe de o parte, tânărul e recunoscut ilmpt obiect

de plăcere, ba chiar singurul onorabil şi legitim printre [ partenerii masculini al bărbatului; niciodată nu i se va imputa cuiva ' i .1 iubeşte un

băiat, că-l doreşte şi că se bucură de el, cu condiţia [ i a legile şi convenienţele să fie respectate. Pe de altă parte, însă, deoarece

tinereţea îl conduce spre bărbăţie, nu poate accepta să se mcunoască drept obiect într-o relaţie privită întotdeauna în forma ■ lominării: nu

poate şi nu trebuie să se identifice cu acest rol. N-ar putea fi, de bunăvoie, în proprii săi ochi şi pentru el însuşi obiect de plăcere, în

vreme ce bărbatului îi place să-l aleagă în mod firesc astfel. în concluzie, să simţi voluptatea, să fii subiect de plăcere cu un băiat, nu era o

problemă pentru greci; dar să fii obiect de plăcere ' şi să te recunoşti ca atare, constituia pentru băiat o dificultate ma- joră. Raportul stabilit cu sine pentru a deveni bărbat liber, stăpân pe •.ine şi în stare să-l ridice

deasupra celorlalţi, nu putea fi acelaşi cu f o formă de raport în care el ar fi fost obiect de plăcere pentru altul. Această nepotrivire e moralmente

necesară.O asemenea dificultate explica unele trăsături specifice părerilor despre

iubirea manifestată faţă de băiat.în primul rând, o oscilaţie, pentru noi destul de enigmatică,

privind caracterul natural sau „împotriva naturii" al acestui mod de iubire. S-a stabilit că impulsul faţă de băieţi este firesc ca orice impuls spre frumos şi totuşi se afirmă de multe ori că legătura dintre doi bărbaţi sau, mai general, dintre doi indivizi de acelaşi sex, este

. ■••Kuiriva naturii. MICI SO poi iua in consideram opinii ce marchează două atitudini: una favorabilă şi alta ostila chiar posibilitatea acestor două aprecieri este înscrisă, după 1« aparenţele, în faptuI că dacă se admite ca firească găsirea pL•• cu un baiat, e mai g^eu de acceptat ca firesc ceea ce face din l» un obiect de plăcere. în aşa fel, încât actului însuşi, desfăşurat înlm barbaţi, i se poate aduce obiecţia că

267

e para phusin -fiindcă-l lom zeaza pe unul dintre parteneri - în timp ce dorinţa faţă de frumui."|ii HM e mai puţin considerată ca firească. Cinicii nu erau duşmanii iubim MW ţilor chiar dacă-şi băteau joc de toţi tinerii care, prin pasivitate, accH|j3 sa decada din natura lor şi să devină astfel „mai răi decât sunt" (>l||jj) In privinţa lui Platon, nu e necesar de presupus că, partizan al ami>mj§ masculin în tinereţe, după aceea se „cuminţise" până la a-l condamm in ultimele sale texte, ca pe un raport „împotriva naturii". Să amintim i4 la început, în Legi, atunci când pune faţă în faţă relaţia cu femeilo 14 element firesc şi relaţia dintre bărbaţi (sau dintre femei) ca un el<>< ll necumpatarii (akrasia), el se referă la chiar actul acuplării (prevăzul <j| natura pentru procreaţie) şi se g'jideşte la instituţiile susceptibile <Mi favoriza sau de a perverti moravurile cetăţenilor (424). La fel, în lniy mentul din cartea V||| unde are în vedere necesitatea - şi dificultate! unei legi privind re|ape sexuale, argumentele sale se referă la nno« bitatea de a „te folosi ca de femei", de bărbaţi şi de tineri în împreunam» sexuala (mixis; aphrodision): cum ar putea să-şi formeze „un cara< iw îndrăzneţ, viril" (to tes andreias ethos) cel sedus? Iar seducătorul, „un spirit de cumpătare"? „Toţi vor condamna slăbiciunea celui car« eedeaza plăcerilor fără a le putea rezista", iar „celui ce caută să imit«femeia, 1 se va impuţa înfăţişarea devenită cu timpul prea asemănătorulcu aceasta" (425).

inconvenientul de a privi băiatul ca obiect de plăcere se trttduce astfel printr-o serie de reticenţe foarte pronunţate. Reticenţa in.1 aminti direct şi în termeni adecvaţi rolul băiatului în relaţia sexual.1se vor folosi expresii cu totul generale ca a face lucrul (diapraltesthar to pragma) (426), sau desemnându-l prin chiar imposibilitatea de a-l numi {$27), ori - şi acesta e cel mai semnificativ - 1«.curgandu-se la termeni ce ţin de metafore „agonistice" sau politicea ceda', „a te supune" (huperetein), „a sluji pe altul" (therapeuein, hupourgein) (428).

Reticenţă şi ,n a recunoaşte că băiatul poate simţi plăcere Aceasta „tăgăduire" trebuie înţeleasă ca afirmaţie că o astfel de plăcere n-ar putea exista şi ca o recomandare că nici nu poate fi simţită¡nnchetul lui Xenoron, ouoiaip, -- ...

it.tea când depăşeşte relaţiile fizice se transformă atât de des ii, aminteşte dezgustul provocat de un tânăr aflat în relaţii illoin) cu un bărbat trecut de tinereţe. Adaugă, însă, imediat, Inoipiu general: „De altfel, un băiat nu participă ca o femeie la Itaţile amoroase ale bărbatului, ci rămâne spectatorul flămând l.icărării sale senzuale" (429). între bărbat şi băiat nu există - oate şi nu trebuie să existe - o

268

comunitate de plăcere. Autorul lomelor n-ar admite această posibilitate decât la indivizi având ilari anatomice. Nimeni nu e mai aspru condamnat decât băiatul prin uşurinţa de a ceda, prin numeroasele legături, ori prin ţinută, laj, podoabe şi parfumuri arată că îi place să joace rolul de mai sus.

Asta nu înseamnă că, atunci când cedează, e obligatoriu s-o într-un anume fel, cu indiferenţă. Dimpotrivă, trebuie să cedeze simte faţă de amantul său admiraţie sau recunoştinţă şi ata- int, sentimente ce-l îndeamnă să-i facă plăcere. Verbul chari- iai e folosit curent pentru a desemna faptul că băiatul „acceptă" spunde dragostei" (430). Cuvântul pune în evidenţă că de la la iubitor e altceva decât o simplă „predare"; tânărul „răspunde i" printr-o consimţire la o dorinţă şi la o cerere a altcuiva, dar nu e de aceeaşi natură. E un răspuns şi nu împărtăşirea unei aţii. Băiatul nu e titularul unei plăceri fizice, nu e obligat nici ir să ia parte la plăcerea bărbatului; dacă cedează la momentul p/.ny/it, adică nu foarte repede şi nici în silă, nu are de resimţit decât mulţumirea de a dărui plăcere celuilalt.

Raportul sexual cu un adolescent pretinde din partea ambilor p.irteneri comportări deosebite. Deoarece băiatul nu se poate iden- niica cu acest rol, el va trebui să refuze, să reziste, să fugă, să se t.ustragă (431). Mai e nevoie, dacă până la urmă îşi dă consimţământul, să pună condiţii celui căruia-i cedează (valoarea, statutul, virtutea sa), precum şi avantajul ce urmează a-l obţine (ruşinos dacă a vorba de bani, onorabil dacă va învăţa meseria bărbatului, va fi •.prijinit din punct de vedere social în viitor, sau vor rămâne buni prieteni). Aceste foloase sunt oferite de îndrăgostit, plus daruri (importanţa şi valoarea lor variază în funcţie de parteneri). Aşadar, actul sexual în relaţia dintre un bărbat şi un băiat va fi prins într-un joc de refuzuri, de eschivări şi de subterfugii tinzând să-l amâne cât mai mult posibil, dar şi într-un proces de schimburi pasibil să fixeze când şi în ce condiţii e potrivit să se producă.

269

II ui-un cuvânt, oaiatul dă din amabilitate şi nu din proprlrt cere, căutat de partener pentru plăcere, dar pe care n-o poatu tinde decât în schimbul darurilor, al binefacerilor, al promisiunllfil al angajamentelor de o cu totul altă factură decât „darul" <:<• i face. De aici, tendinţa atât de pronunţată în gândirea greacă dori iubirea băieţilor: cum să fie integrat acest raport într-un an:.aur mai vast şi cum să i se permită a fi transformat într-un alt tip relaţie: una stabilă, unde implicarea fizică nu va mai avea iinpm tanţă, iar cei doi parteneri să împărtăşească aceleaşi sentimonlM să împartă aceleaşi bunuri? Iubirea băieţilor nu poate fi moralfininŞ onorabilă decât dacă prezintă (graţie binefacerilor raţionale .ii» drăgostitului şi amabilităţii rezervate a iubitului) elementele connll{9 tive ale unei transformări a acestei iubiri într-o legătură definitivul preţioasă, cea de philia.

Ar fi greu de crezut că grecii, fiindcă nu interziceau ace:;! y(| de relaţie, nu eraij preocupaţi de implicaţiile sale. Dintre toato ini ţiile sexuale, aceasta î[„interesa" cel mai mult şi totul dernonstimifş că intra în atenţia lor. într-o gândire ca a noastră, legătura întru citt| indivizi de acelaşi sex este pusă sub semnul întrebării mai întAI m punctul de vedere al subiectului dorinţei: ce se petrece cu un bai I ml ca dorinţa sa să-şi aleagă drept obiect alt bărbat? Se ştie că im •• putui unui răspuns va fi căutat dinspre o anumită structură a dorinţa (de partea ambivalenţei sale ori de lipsa ei). La greci, preocupării nu privea dorinţa ce putea duce la acest gen de relaţie, nici subionlj acestei dorinţe; îngrijorarea lor se îndrepta spre obiectul plăcerii :;ml mai exact, în măsura în care el va deveni la rândul său stăpânul in plăcerea obţinută cu alţii şi în puterea exercitată asupra sinelui

în acest punct al problematizării (cum devine obiectul plăcufl subiect, stăpân al plăcerilor sale?) îşi are punctul de plecare erotli a filosofică sau, oricum, gândirea socratico-platoniciană asupra iubirii

ADEVĂRATA IUBIRE

Tot despre Erotică, ca artă gândită a iubirii (în mod special iubirii băieţilor), va fi din nou vorba în acest capitol. De data aceas- t insă,

va fi privită drept cadru de dezvoltare al celei de a patra din imile teme de austeritate care au parcurs morala plăcerilor de-a !iini|ul

istoriei sale în lumea occidentală. După relaţia cu trupul şi cu »«fln.itatea, după relaţia cu femeia şi cu instituţia căsătoriei, apoi aceea II I

V

tânărul, cu libertatea şi cu virilitatea sa, privite ca motive de pro- oinatizare a activităţii sexuale, iată acum şi relaţia cu adevărul. Aici n află

unul din punctele cele mai importante ale gândirii greceşti iivind iubirea băieţilor: nu numai că arată cum, din motivele arătate, ii constituia un

moment dificil, pretinzând o conduită elaborată şi o iilizare destul de delicată în practicarea aphrodisiei, dar a pus problema raporturilor

dintre practicarea plăcerilor şi accesul la adevăr, tlib forma unei interogaţii asupra adevăratei iubiri.

în culturile creştine şi moderne, aceleaşi întrebări - despre adevăr, iubire şi plăcere - vor fi raportate cu mai mult interes la elementele constitutive ale relaţiei dintre bărbat şi femeie: temele virginităţii, ale nunţilor spirituale, ale sufletului - soţie vor marca foarte i urând deplasarea de la un peisaj esenţialmente masculin - ocupat de erast şi eromen - spre un altul, unde sunt evidenţiate figurile feminităţii şi ale relaţiei între cele două sexe (432). Mult mai târziu,. cuoi vd M un waernpiu ai reiuiui cum plăcerea şi accesul la ci tere sunt legate de tema iubirii femeii, a virginităţii, a purităţii, derii şi a puterii sale mântuitoare. La greci, cugetarea asupiu turilor reciproce dintre accesul la adevăr şi austeritatea sexufiln să se fi dezvoltat mai ales referitor la iubirea băieţilor. Desiijui buie să se ţină seama de faptul că ne-au rămas puţine lucim ceea ce fusese spus şi prescris în mediile pitagoreice ale epocii pra raporturilor dintre puritate şi cunoaştere; la fel şi de faptul i i nu cunoaştem tratatele despre iubire scrise de Antisthene, l >mj Cinicul, Aristotel sau Teophrast. Ar fi, deci, imprudent să gon^ zăm caracterele proprii doctrinei socratico-platoniciene, presupu că ea singură concentrează toate formele luate în Grecia antl< i filosofia Erosului. Nu-i mai puţin adevărat că vreme îndelun<|.ilj| a rămas un pol al gândirii, lucru demonstrat de texte ca dialoga lui Plutarh, Iubirile lui Pseudo-Lucian sau discursurile lui Maxim din

Oricum, aşa cum apărea în Banchetul sau în Phaidn graţie referinţelor făcute la alte modalităţi de a vorbi pe larg dm iubire, se poate vedea ce distanţă o separă de erotica obişnuit,i pune problema bunei conduite reciproce a tânărului şi curtezaff său şi asupra felului cum se poate împăca ea cu onoarea. Sa vede şi cum, pătrunzând foarte adânc în temele frecvente alo tţ( plăcerilor, pune întrebări a căror importanţă va fi foarte maro, târziu, pentru transformarea acestei etici într-o morală a renunţ şi pentru constituirea unei hermeneutici a dorinţei.

O mare parte din Banchetul şi din Phaidros e consm i| „reproducerii" - imitaţie sau pastişă - celor spuse de obicei în cursurile

271

despre iubire: aşa sunt „discursurile-martor" ale lui I odl Pausanias, Eriximah sau Agaton din Banchetul, ori cel al lui I ya|( din Phaidros, la fel ca şi primul contra-discurs ironic propus do erate. Ei aduc în actualitate ultimul plan al doctrinei platonicim materia primă elaborată şi transformată de Platon atunci când ;»i stituie problematicii „curtării" şi a onoarei, pe cea a adevărului pl ascezei. în aceste discursuri-martor, un element e esenţial: po parcursul elogiului iubirii, al puterii şi al divinităţii sale, revine na! cetat chestiunea consimţământului: trebuie tânărul să cedeze, cui, ce condiţii şi cu ce garanţii? îndrăgostitul poate dori în mod leţiiin să-l vadă cedând cu uşurinţă? întrebare caracteristică unei Eroii, concepute ca artă a întrecerii între curtezan şi curtat.

Această chestiune apare sub forma unui principiu absolut <|«< neral şi amuzant tautologic, în primul discurs din Banchetul, la

272

■Jfuimoase, râvna pentru cinstim" rauo«...v.« ________M im. II multă seriozitate, făcând distincţie între cele două iubiri, B iii< nu urmăreşte decât reali/aiea actului" şi cea care doreşte A* ■ i MI,II

presus de orice, o experienţa sufletească (434). De re- I uA in Phaidros, cele două discursuri de început - continuate, m inii e reluare ironică, altul într-o palinodie reparatorie - pun, fie-■ in Mul său, întrebarea „cui să cedezi?" iar răspunsul e: celui■ nu iubeşte sau, în orice caz, nu trebuie cedat celui ce iubeşte. MIIM

prime discursuri recurg la o tematică comună: a iubirilor tre- ■BIM , destrămate când iubitul înaintează în vârstă şi e părăsit (435); lll iiiiloi ruşinoase ce-l fac pe băiat dependent de amant (436); îl felpuimit în ochii tuturor şi îl determină să-şi părăsească familia şi Bliii'' onorabile şi utile (437); a sentimentelor de dezgust şi dispreţ BHIII' de îndrăgostit chiar pentru favorurile acordate de băiat, sau Im.) încercată de tânăr pentru bărbatul îmbătrânit care-i impune «i iiură lipsită de orice plăcere (438); a rolului feminin spre care Bnpiir. băiatul şi efectele de deteriorare fizică şi morală, consecinţă ■i nstui gen de raporturi (439); a recompenselor, foloaselor şi ser- BIIIIM. adesea apăsătoare pentru îndrăgostit, ce încearcă să se es- Ă lăsându-şi fostul prieten în ruşine şi singurătate (440). Kiii' acestea constituie problematica elementară a plăcerilor şi a [Belii arii lor în iubirea băieţilor. Acestor dificultăţi încearcă să le ■pundă convenienţele, practicile curtării şi jocurile reglementate de ■biio.

FI S-ar zice că discursul lui Aristofan din Banchetul face excepţii povestind despre separarea fiinţelor primitive, ce provocaseră Mnia

zeilor, în două jumătăţi (una masculină şi alta feminină, sau Iinfindouă de acelaşi sex dacă individul originar era androgin sau în ■Hregime

masculin ori feminin), se pare că trece dincolo de proble- miole artei curtării. Chestiunea pusă de el e originea iubirii; poate Im a drept o

apropiere amuzant-ironică - pusă în gura lui Aristofan, KMI;IH adversar al lui Socrate - de tezele lui Platon. Nu apar aici în- Si.K|Ostiţi căutându-şi

jumătatea pierdută, aşa cum sufletele lui Pla- lin păstrează amintirea şi nostalgia patriei lor? Totuşi, pentru a ne l/lima doar la elementele

discursului privind iubirea masculină, e llftipede că Aristofan tinde să-i răspundă şi la problema consimţă- nii'intului. Ceea ce face unicitatea

puţin scandaloasă a discursului şi Ironiei sale e că răspunsul e totalmente pozitiv. Mai mult, el răs- iiiurnă, prin povestirea sa mitică, principiul

general admis al unei asi

ni - Istoria sexualităţii273

T._ ....... . ui oiiiioiiio şi egalitate, făcându-i să so nildin împărţirea unei fiinţe unice; aceeaşi plăcere, aceeaşi doiuiM împinge unul spre altul, erast şi eromen; dacă de la natura o iii mătate de sex masculin, băiatului îi vor plăcea bărbaţii; îi „va Ifl plăcere" să „se culce cu bărbaţi" şi să „fie legat de ei" (sumpn|iltl menoi) (441). Deci, departe de a pune în evidenţă o IMIUI feminină, el demonstrează că nu e decât „actul de identitate" al (jfl fiinţe absolut virile. Şi Platon se amuză să întoarcă, prin Aii .te(iH imputarea făcută de acesta atât de des în comediile sale, oainuniifj politici ai Atenei: „o dată pregătirea lor încheiată, sunt singurii Imihl cu aspiraţii politice" (442). în tinereţe s-au dat bărbaţilor, fiiik l< M căutau jumătatea bărbătească; din acelaşi motiv, deveniţi adulţi v»«. căuta băieţii. „Să iubeşti băieţii", „să îndrăgeşti îndrăgostiţii' etl) paiderastes şi philerastes) (443), iată doi versanţi ai aceleiaşi IUMW Problemei tradiţionale a consimţământului, Aristofan îi dă un ra:.|iiifl§ direct, simplu, întru totul afirmativ, care anulează, în acelaşi linKj asimetriile provocatoare de raporturi complexe între bărbat şi haini singura problemă a iubirii şi a comportării nu mai e, în ace:.i < •%# decât regăsirea jumătăţii pierdute.

Erotica socratico-platoniciană e cu totul altceva: nu nunţgl prin soluţia propusă, ci, mai ales, pentru că tinde să pună chestiunii în cu totul alţi termeni. Pentru a şti ce e adevărata iubire, nu va ai| fi vorba să se răspundă la întrebarea: pe cine să iubeşti şi în ce cim diţii poate fi onorabilă iubirea atât pentru iubit cât şi pentru înriii gostit? Sau, cel puţin, toate aceste întrebări se vor găsi subordon«l| alteia, primă şi fundamentală: ce este iubirea în însăşi fiinţa ei?

Pentru a cuprinde dimensiunea elaborării platoniciene şl | distanţei care o separă de erotica curentă, să ne amintim cum rAţ punde Xenofon la aceeaşi întrebare; el pune în lumină elementul! tradiţionale: opoziţia dintre iubirea unde nu se urmăreşte decât plrt cerea amantului şi cea unde se arată interes pentru iubit; nevoia dl a transforma iubirea trecătoare într-o prietenie bazată pe egalitatu, reciprocă şi durabilă. în Banchetul şi în Convorbiri memorabiln Xenofon ne prezintă un Socrate făcând o diferenţă riguroasă întm iubirea sufletească şi cea trupească (445), condamnând-o, în ce I priveşte, pe cea din urmă, considerând adevărata iubire cea suflu tească şi căutând elementul ce conferă valoare întregii relaţii (su nousia) în prietenie, în philia (447). De aici, tragem concluzia că-nuUn,.....hbeiata do orice ataşament faţă de dimensiunile sale fizice■tul iubeşti „trup şi suflet în acelaşi timp", învingător iese primul, I ililnoa tinereţii face să treacă şi prietenia) (448); conform lecţiei ■lucrate, trebuie să se evite orice contact, să se renunţe la săruta de natură a pune obstacole sufletului, ba chiar să se procedeze Irt',. i fel încât trupul să nu atingă trupul, să nu se lase nici „o urmă" lui în schimb, relaţiile să se clădească pe principiile prieteniei: la.' bune şi sprijin,

274

strădania de a-l face mai bun pe băiatul iubit, K(;|mne reciprocă, legătură stabilită o dată pentru totdeauna (450). I însemne aceasta că pentru Xenofon (sau pentru Socrate, care Blin:,,te) între doi bărbaţi n-ar putea exista nici un Eros, ci doar un M|""t de philia? E un ideal despre care Xenofon crede că se afla Sparta lui Lycurg (451). Acolo, bărbaţii îndrăgostiţi de trupurile Minţilor erau declaraţi „josnici", în vreme ce adulţii „oneşti" care nu Htmu decât sufletul tinerilor şi aspirau doar la a şi-i face prieteni,

M du lăudaţi şi încurajaţi; în aşa fel, încât în Sparta „îndrăgostiţii nu III

mai puţin reţinuţi în iubirea lor pentru copii, decât taţii faţă de II, ou fraţii faţă de fraţi". în Banchetul, însă, Xenofon oferă o imaginii mai

puţin schematică a acestei împărţiri. El schiţează o concepţie iBi.pre Eros şi plăcerile sale având drept obiect însăşi prietenia: din lonasta, din ceea ce poate ea comporta ca viaţă comună, atenţie iiiciprocă, ca bunăvoinţă a unuia faţă de altul, ca sentimente împărţelile, Xenofon nu face un lucru ce-ar trebui să se substituie iubirii tuni să o înlocuiască, atunci când vine vremea; amanţii trebuie să se

I

jbească: erontes tes philias, spune el cu o sintagmă tipică ce permite alvarea Erosului, păstrarea forţei sale, dar fără a-i da drept conţinut micret decât afecţiunea reciprocă şi durabilă ce ţine de

prietenie (452).Î

Estetica platoniciană e construită cu totul altfel, chiar dacă unctul de plecare al judecăţii e problema cunoscută deja a locului o< upat în relaţia amoroasă de componentele aphrodisiei. Platon nu riia întrebările tradiţionale decât pentru a arăta cum, în răspunsurile ilate în grabă, lipseşte chestiunea esenţială.

Primele două discursuri din Phaidros, cel naiv al lui Lysias ,1 cel ironic al lui Socrate, susţin că băiatul nu trebuie să cedeze celui i are-l iubeşte. Asemenea vorbe, remarcă Socrate, n-ar exprima adevărul: „Nu este adevăr într-o exprimare (ouk estietumos logos) care, admisă fiind prezenţa unui îndrăgostit, va pretinde că favorurile liebuie acordate celui pe care nu-l iubeşti şi asta pentru că primul e

puiul banchetul-ui, cu totul invers şi având grijă să laude iubii« nu s-o ofenseze, afirmă că e frumos să cedezi, dacă o faci aşa cutii cuvine, unui îndrăgostit merituos (454), căci nu are nimic do .1 i cu neruşinarea sau cu înjosirea şi că, guvernată de legea 111I1 „voinţa liberă se potriveşte cu altă voinţă liberă" (455). AcoM<> 1 cursuri, chiar dacă respectă mai mult iubirea, nu sunt mai otu decât cele ale lui Lysias şi ale criticului său ironic din Phaidron

Faţă de ele, cuvintele Diotimei din Banchetul şi marea )• I—M

dă din Phaidros, povestită de însuşi Socrate, apar ca discut etumoi: discursuri adevărate şi înrudite prin origine cu adevâiu! primat. în ce fel? Unde se află deosebirea de elogiile sau cţ)iul£ narea care le preceda? Ea nu constă în faptul că Diotima sau fl erate ar fi mai riguroşi ori mai severi

275

decât ceilalţi interlocutori, im* contrazic fiindcă aceştia ar fi prea îngăduitori şi ar acorda trupului f plăcerilor prea mult loc într-o iubire ce n-ar trebui să se adron«« decât sufletelor. Sunt în contrast cu ei deoarece nu pun la fel ptf blema; prin raportare la jocul întrebărilor tradiţionale în dezbaluiljţ privind iubirea, ei operează anumite transformări şi deplasări Iun damentale.

1. Trecere de la problema conduitei amoroase la inti« bare asupra realităţii iubirii.

în dezbaterea formulată astfel în celelalte discursuri, iubiini şi frământarea intensă şi puternică de care e cuprins îndrăgostiţi»! sunt presupuse; punctul esenţial al interesului este, în acest ca/ ii» a şti - iubirea „fiind admisă" (456) - cum vor trebui să procedez» > i m doi parteneri: cum, sub ce formă, până unde, cu ajutorul căror mij loace de convingere sau garanţii de prietenie va încerca îndrăgostitul să ajungă „la ce râvneşte" şi cum, în ce condiţii, după câtă reziston|| şi dovezi va trebui să cedeze iubitul. Chestiune de conduită pe fondul unei iubiri preexistente. Dar, Diotima şi Socrate iau în discuţie chim realitatea acestei iubiri, natura şi originea sa, în ce-i constă forţa şi cu 0 împinge cu atâta încăpăţânare, dacă nu chiar nebunie, spre obiot tul ei: „ce e iubirea, de ce natură e şi care-i sunt faptele?" (457). In trebare ontologică şi nicidecum problemă de deontologie. Toţi intui locutorii îşi orientează discursurile spre laudă sau critică, spre împftr ţirea în iubire bună şi rea, spre stabilirea celor ce se cuvine sau nu să faci; în tematica obişnuită a unei cercetări privind elaborarea uimi arte a curtării, obiectivul principal îl constituie conduita sau jocul con

Hlm tociproce. Pentru moment, Platon respinge aceasta cnes- B NI dincolo de împărţirea în bine şi rău, pune problema de a se Htuu .iu ce înseamnă a iubi (458).I i nunţată astfel, întrebarea implică mai întâi o deplasare a l)n (ului discursului. Lui Socrate - de fapt, tuturor autorilor elogiilor Ki ...iunte - Diotima îi reproşează de a fi căutat esenţialul despre ■im iu direcţia elementului „iubit" (ton eromenon); s-au lăsat, deci, ■•Hi du farmeciţl, frumuseţea, perfecţiunea tânărului iubit şi au atri- Hi pn nedrept aceste merite iubirii însăşi; ea nu şi-ar putea Hmt.-ita propriul adevăr decât dacă i se pune întrebarea ce este, Kp" Iubeşte. E necesar să se revină de la elementul iubit la cel |E|a iubeşte (to eron) şi să se pună întrebări asupra lui (459). Aşa || a proceda în Phaidros când, pentru a răspunde primelor două Diii.mlogii, Socrate face un lung înconjur prin teoria sufletelor. Ca Hunsocinţă a acestei deplasări, discursul despre iubire va trebui să Itliunio riscul de a nu mai fi un „elogiu" (în forma mixtă şi confuză 1 Imn li 'i adresată atât iubirii cât şi celui iubit); el va critica - întocmai in iu Banchetul - natura „intermediară" a iubirii, dezavantajul ce-şi Em. pecetea asupra ei (deoarece nu posedă lucrurile frumoase pe piu le doreşte), afinitatea cu mizeria şi viclenia, cu ignoranţa şi pno.işterea din care apare; va mai

276

aduce obiecţii modului cum se liihina în ea uitarea şi amintirea spectacolului supraceresc şi lungul Junii de suferinţă ce-o va conduce până la urmă, la obiectul său.

2. Trecere de la problema onoarei tânărului la cea a dra- guNtei pentru adevăr.

Dacă spunem cu Diotima că e preferabil să ne întoarcem pri- ■Itoa de la elementul iubit la elementul care iubeşte, nu înseamnă că fui '.e mai pune problema obiectului: dimpotrivă, orice cercetare care Jlfinăreşte această formulare fundamentală e destinată a stabili ce lutn iubit, în dragoste. Dar din moment ce se vorbeşte despre iubire |ntr un discurs ce vrea să-i exprime realitatea şi nu să cânte ce iu- inşte, problema obiectului se va pune în alţi termeni.

în discuţia tradiţională, punctul de plecare al anchetei era i hiar obiectul iubirii: dat fiind ce este şi ce trebuie să fie iubitul - frumuseţea nu numai a trupului ci şi a sufletului, educaţia, caracterul liber, nobil, viril, curajos ce urmează a-l dobândi etc. - care e forma onorabilă de iubire, pentru el şi pentru îndrăgostit, ce trebuie să i se poarte? Respectul faţă de iubit, faţă de ce era el în realitate trebuia i.a inspire forma şi stilul reţinut al pretenţiilor sale. în schimb, în în- liebarea platoniciană se află ideea că definirea iubirii conduce la sta- uimea a ueea ce e in realitate obiectul său. Dincolo de divertieln ■ cruri frumoase de care îndrăgostiţii se pot ataşa, Diotima îi amt.i liil Socrate că iubirea caută să sădească în gândije „frumosul în Mini conform naturii, purităţii şi „formei sale unice". în Phaidros, Sorin» însuşi spune că sufletul, dacă are o amintire destul de clară a i »»M văzute deasupra cerurilor, dacă e condus cu energie şi nu so lui) învins în avântul său de pofte impure, se va lega de obiectul dotM doar dacă acesta poartă în sine, ca reflex şi imitare, frumuM>|i§ însăşi.

La Platon găsim tema iubirii ce trebuie să se adrese/r mm curând sufletului decât trupului băieţilor. Nu era nici primul şl niHj singurul s-o susţină. Cu urmări mai mult sau mai puţin precise oirtf temă de circulaţie în discuţiile despre iubire şi căreia Xenofon îi <IA i atribuind-o lui Socrate - o formă radicală. Caracteristic pentru I 'l.iiiw nu e această împărţire, ci modul în care stabileşte inferioritatea Iul birii trupului. Ideea sa se bazează nu pe demnitatea băiatului iubit • a respectului ce i se datorează, ci pe ceea ce determină în lim|a amantului realitatea şi înfăţişarea iubirii sale (dorinţa de nemuiii«, aspiraţia către frumos în toată puritatea sa, amintirea celor vă/utl deasupra cerurilor). în plus (aici Banchetul ca şi Phaidros sunt ni plicite), el nu trage o linie netă, definitivă şi de netrecut între iubit«! cea rea pentru trup şi iubirea cea frumoasă faţă de suflet; oricât >i*» lipsită de valoare, oricât de inferioară ar fi raportarea la trup când t comparată cu avântul către frumos, oricât de periculoasă ar fi im» ori pentru că poate să-l abată sau să-l oprească, ea nu este excluni cu uşurinţă, nici condamnată definitiv. De la un trup frumos, :.|>m trupuri frumoase, după celebra formulă din Banchetul, apoi spre nu flete, iar

277

după aceea spre ce e frumos în „îndeletniciri", în „com portare", în „înţelepciune", până ce privirea ajunge la „tărâmul nu mărginit ocupat de frumuseţe" (460), mişcarea e neîntreruptă. Plmi dros cântând curajul şi perfecţiunea sufletelor care n-au cedat, nu le sorteşte pedepsei pe cele care, ducând o viaţă închinată mai mult onoarei decât filosofiei, s-au lăsat luate prin surprindere şi, mânai» de ardoare, au „comis fapta"; fără îndoială, în momentul când an i pe pământ, viaţa ajunge la capăt şi sufletul le părăseşte trupurile, «l sunt lipsiţi de aripi (spre deosebire de' cei rămaşi „stăpâni pe ei III şişi"); nu vor putea merge deci, în înalt, dar nici nu vor fi constrânşi să coboare sub pământ; împreună , cei doi amanţi vor călători deci«» subtul cerului, până ce, la rândul lor, „datorită iubirii dintre ei", JJII mese aripi (461). Pentru Platon, nu excluderea trupului caracteuBM.M , idnvaiala iubne; aceasta este, pe,te apaienţele obioctului, M|"n tarea la adevăr.

3.Trecere de la problema inegalităţii partenerilor la cea |l i onvergenţei iubirii.II Conform normelor acceptate, se convenise că Eros-ul por- l|n de la îndrăgostit; cât despre iubit, el nu putea fi decât erastul, lupus activ al iubirii. în schimb, i se cerea afecţiune, un Anteros. Blitiira acestui răspuns punea, însă, o problemă: el nu putea fi egal HI provocarea; tânărul trebuia să devină ecoul dorinţei şi al plăcerii wtînntului, dar şi al amabilităţii, serviciilor, solicitudinii şi exemplului KAU, el era nevoit să aştepte momentul când ardoarea iubirii ar fi.....lat sau când vârsta, excluzând impetuozitatea, ar fi îndepărtat■Irlcolele, pentru ca cei doi prieteni să fie legaţi între ei de o relaţie lirfect reciprocă.

Dacă Eros e raportare la adevăr, cei doi iubiţi nu se vor putea Mm decât cu condiţia ca cel iubit să fie împins, şi el, spre adevăr prin f(n|a aceluiaşi Eros. în erotica platoniciană, iubitul nu poate rezista III poziţia de obiect, comparativ cu iubirea celuilalt, aşteptând pur şi |unplu să primească, cu titlul de schimb la care are dreptul (pentru Ktt e iubit), sfaturile necesare şi cunoştinţele la care aspiră. El trebuie să devină în mod efectiv subiect în această relaţie. De aceea, to.itre sfârşitul celui de-al treilea discurs din Phaidros se produce întorsătura prin care se trece de la punctul de vedere al îndrăgostitului la cel al iubitului. Socrate a descris traseul, ardoarea, suferin- |ule celui ce iubeşte şi lupta dură dusă pentru a-şi stăpâni atelajul, i.ită acum că-l evocă pe iubit: cei din jur îl convinseseră, poate, pe ti,nat că nu era bine să cedeze unui curtezan; acceptă, totuşi, să-l numească; prezenţa acestuia îl scoate din fire; simte, la rândul său, o dorinţă nelămurită, sufletul îi prinde aripi (462). încă nu-şi dă i.oama la ce aspiră cu adevărat, nu găseşte cuvintele potrivite; îşi înlănţuie cu braţele" curtezanul „şi-l sărută" (463). Momentul e important: spre deosebire de arta curtării, „dialectica iubirii" recurge aici i,i două gesturi perfect asemănătoare; iubirea e aceeaşi, deoarece na este pentru amândoi gestul care-i conduce spre adevăr.

278

4. Trecere de la virtutea băiatului iubit la iubirea men-torului şi la înţelepciunea sa.

în arta curtării, îndrăgostitul avea iniţiativa şi chiar dacă i se cerea să-şi păstreze controlul, se ştia că efortul de a-şi stăpâni pornirile riscă să-l facă să nu mai răspundă de el. Punctul forte al rezistenţei era onoarea băiatului, demnitatea sa şi dârzenia dictată deiu|iuna [jci III u u lezibia. uar ain clipa cAnd Eros se adresează aflj vărului, el e cel mai avansat pe calea iubirii, cel cu adevărat nuli» gostit de adevărul ce-l va putea călăuzi în modul cel mai fericii celălalt şi îl va ajuta să nu se înjosească cu plăceri nedemne mai cunoscător în ale iubirii va fi şi deţinătorul adevărului; meu sa va fi să-l înveţe pe iubit cum să-şi stăpânească dorinţele devină „mai puternic decât el însuşi". In relaţia de dragoste apau personaj nou; cel al îndrumătorului; el ia locul îndrăgostitului, ilt prin stăpânirea completă de sine exercitată asupra sa, întoarce sul jocului, răstoarnă rolurile, impune renunţarea la aphrodi-a devine, pentru toţi tinerii avizi de adevăr, obiect al iubirii.

Acesta e sensul dat în ultimele pagini ale Banchetului, scrierii relaţiilor lui Socrate, nu numai cu Alcibiade ci şl Charmides, fiul [ui Glaucon, cu Euthydemos, fiul lui Diocler. 91 mulţi alţii (464). împărţirea rolurilor e inversată cu totul: tineri atât de frumoşi şi de curtaţi - sunt îndrăgostiţi de Socrate; îl 111 resc, încearcă să-l seducă, ar dori să le acorde favorurile, adie le transmită comorile înţelepciunii sale. Ei se află în poziţie de 01 aţi iar el, bătrânul cu trup dizgraţios, în cea de eromen. Ceea ce a ştiu, iar Alcibiade descoperă în timpul vestitei „probe", esin Socrate e iubit de ei pentru că rezistă încercărilor lor de sediu |ie asta nu înseamnă că el nu simte faţă de ei iubire sau dorinţă, cil e mânat de forţa adevăratei iubiri şi că el ştie să iubească adevarul Diotima o spusese mai înainte: dintre toţi, el era atotcunoscaim li materie de iubire. De acum încolo, înţelepciunea maestrului (:,.l fty onoarea băiatului) îşi pune însemnul şi pe obiectul adevăratei mini şi pe principiul ce împiedică „cedarea".

Socrate din acest fragment e investit cu puterile caractnii* tice personajului tradiţional al theios aner: rezistenţă fizică, înclin«»« spre insensibilitate, capacitatea de a-şi abandona trupul şi de a iun centra în sine întreaga energie a fiinţei sale (465). Aceste putfll sunt efective aici, în jocul cu totul special al Erosului; ele îi asuiuii lui Socrate dominarea de sine şi îi conferă calitatea de cel mai r.ln\ obiect al iubirii, căruia i se adresează tinerii, dar şi ca singurul c« li poate îndruma iubirea până la adevăr. în jocul amoros, loc de înlnm tare a diverse dominări (cea a îndrăgostitului încercând să puna il| pânire pe iubit şi cea a acestuia din urmă încercând să se sustrnu 1 reducându-l pe primul prin această rezistenţă la sclavie), Socrate In troduce un alt tip de dominare: aceea exercitată de deţinătoruljnlu vărului, situaţie datorată autorităţii manifestate asupra lui însuşi

Erotica platoniciană ne apare sub trei aspecte. Pe de o parte, lin mod de a răspunde unei dificultăţi inerente, din cultura greacă, KM a

279

raporturilor dintre bărbaţi şi tineri şi anume problema definirii l>itutului acestora ca obiecte ale plăcerii; din acest unghi, răspunsul II Platon apare mai complex şi mai elaborat decât altele, propuse In diverse „discuţii" despre iubire, sau, în numele lui Socrate, în tex- Ittlo lui Xenofon. într-adevăr, Platon rezolvă dificultatea obiectului lii.icerii transferându-o de la individul iubit la natura iubirii însăşi; iliucturând relaţia de iubire ca pe o relaţie cu adevărul , el o împarte In două şi o plasează atât la iubit cât şi la îndrăgostit; inversează şi (olul tânărului pentru a face din el un îndrăgostit de deţinătorul ade- vmului. Aşadar, se poate spune că se achită de răspunsul la provo- miea lansată de fabula lui Aristofan: i-a dat acesteia un conţinut ranl'; a demonstrat cum aceeaşi iubire, într-un*acelaşi impuls poate (iioduce la fel de bine paiderastes ca şi phMerastes. Inegalităţile, ilocalajele, rezistenţele şi retragerile care ordonează în practica umorului onorabil, relaţiile întotdeauna dificile dintre erast şi ero- mon - subiectul activ şi obiectul urmărit - nu mai au nici o raţiune de II li; mai curând, ele se pot dezvolta urmând altă direcţie, luând o cu lotul altă formă şi impunând alt joc: cel al înaintării prin care înţe- Mptul îl învaţă pe băiat ce e înţelepciunea.

Chiar din aceasta se vede că Erotica platoniciană - găsim aici iiilulalt profil al său - introduce, în relaţia de iubire, ca o chestiune lundamentală, problema adevărului. Dar, într-o cu totul altă formă ilocât cea a logos-ului, căruia trebuie să-i supună poftele în practi- Bnrea plăcerilor. Obligaţia îndrăgostitului (ea îi va permite să-şi nlingă scopul) este să recunoască dacă iubirea de care e cuprins iv.te autentică. în acest caz, răspunsul la provocarea lui Aristofan îl lunsformă pe cel dat de acesta: nu jumătatea sa o caută individul in celălalt, ci adevărul cu care fiinţa sa e înrudită. Prin urmare, ifortul etic ce i se cere va fi de a descoperi şi de a menţine, fără a nbosi niciodată, aspiraţia spre adevăr, suportul ascuns al iubirii sale. SG vede cum gândirea platoniciană tinde să se desprindă de o problematizare curentă care gravita.în jurul obiectului şi a statutului Ihu, pentru a deschide o serie de întrebări asupra iubirii ce va ijiavita în jurul subiectului şi a adevărului deţinut de el.

în sfârşit, erotica socratică, aşa cum ne-o prezintă Platon, pune întrebări obişnuite îri discuţiile asupra iubirii. Dar ea nu intenţionează să definească cea mai acceptabilă conduită, în care s-ar fichilibra rezistenţa îndeajuns de lungă a celui iubit şi binefacerile

«a incearca sâ deternil prin ce mişcare proprie, prin ce efort asupra lui însuşi, Eros-ul îndiA gostitului va putea degaja şi stabili pentru totdeauna relaţia s.i ni fiinţa adevărată. în loc să tragă o linie între onorabil şi dezonorau! ea încearcă să

descrie înaintarea - cu dificultăţile, peripeţiile şi < rt derile sale - pe calea ce duce la regăsirea propriei fiinţe. Banchoiui şi Phaidros arată trecerea de la o erotică modelată pe practicau* „curtării" şi a libertăţii celuilalt, la o erotică gravitând în jurul unei ¡14 ceze a subiectului şi a accesului comun la

280

adevăr. Din acest motiv punerea sub semnul întrebării e deplasată: în consideraţiile asupi* lui chresis aphrodision, ea se îndreptă asupra plăcerii şi a dinamu l! sale, deci era nimerit ca prin stăpânire de sine să se asigur« practicarea corectă şi distribuirea legitimă; în gândirea platonician^, întrebarea se referă la dorinţa ce trebuie îndrumată spre autentii ni său obiect, adevărul. Viaţa cumpătată, de sophrosune, aşa cum « descrisă în Legi, este o existenţă „benignă din toate punctele de vn» dere, cu suferinţe şi plăceri potolite, cu dorinţe flexibile (eremami hedonai, malakai epithumiai) şi iubiri calme (erotes ouk emmanehi !466). Găsim aici, ordinea unei economii a plăcerilor asigurata du lominarea exercitată de sine asupra sinelui. Sufletului, ale cărui pn ipluri şi înflăcărări amoroase sunt descrise în Phaidros, îi e recn nandat, dacă doreşte să-şi obţină răsplata şi să-şi regăsească patiid tincolo de ceruri, să respecte „un regim ordonat" (tetagmene di «ite) asigurat de faptul că e „stăpân pe sine" şi că „păstrează nul ura", deoarece a redus la „sclavie ceea ce naşte viciul" şi dăruieşi" limpotrivă, „libertate pentru ceea ce produce virtutea" (467). Luplit u violenţa poftelor sale n-o va putea duce decât într-o îndoită relaţio u adevărul: raportarea la propria dorinţă şi raportarea la obiectul orinţei sale, recunoscut ca fiinţă adevărată.

Vedem astfel ieşind în evidenţă unul din punctele unde

se va >rma întrebarea omului dorinţei. Asta nu înseamnă că erotica plato iciană a îndepărtat dintr-o dată şi definitiv o etică a plăcerilor şl 'acticarea lor. Din contra, ea a continuat să se dezvolte şi să ansforme. Tradiţia gândirii provenită de la Platon va avea un rol im Drtant atunci când, mult mai târziu, problematizarea comportamon lui sexual va fi reelaborată, plecându-se de la fiinţa senzuală îscifrarea misterelor sale.

Reflecţia filosofică referitoare la băieţi comportă un paradox orie. Acestei iubiri masculine, mai precis iubirii pentru băieţi şlado scenţi, ce va fi mai târziu atât de sever condamnată, grecii i-au

■cordat o legitimitate, unde ne place să recunoaştem dovada libertăţii K care şi-o luau în acest domeniu. Totuşi, referitor la ea, s-au for- nuulat cele mai mari exigenţe de austeritate, cu mult mai multe decât 10I0 legate de sănătate (îi preocupa şi aceasta), de femeie şi căsă- IHIIO (în cadrul ei ajungeau la bătrâneţe). în mod sigur, fără excepţie, ■1 n-au condamnat-o sau interzis-o. Cu toate acestea, aici se va for- Miiula principiul unei „abţineri nedefinite", idealul unei renunţări căreia r.< 11 rate, prin rezistenţa sa fără fisură în faţa ispitei, îi oferă modelul |i ideea că această renunţare deţine în sine o înaltă valoare spiri- llinlă. într-un fel, surprinzător poate la prima vedere, se observă mm în cultura greacă şi referitor la iubirea băieţilor, se formează 1 Atova dintre elementele majore ale unei

281

etici sexuale care o va respinge în numele următorului principiu: cerinţa unei simetrii şi a unei muprocităţi în relaţia amoroasă, necesitatea unei înfruntări grele şi iln largă respiraţia cu şinele, purificarea progresivă a unei iubiri ce nu se adresează decât sufletului în adevărul său şi preocuparea deline a bărbatului ca subiect al dorinţei.

Va lipsi esenţialul, dacă ne imaginăm că iubirea băieţilor a

«uscitat propria interdicţie sau că o ambiguitate proprie filosofiei nu

I, 1 acceptat realitatea decât pretinzându-i depăşirea. Să nu uităm că Acest „ascetism" nu era o manieră de compromitere a iubirii băieţilor,II. din contra, era un mod de a o stiliza şi, deci, dându-i formă şi înfăţişare, de a o pune în valoare. Nu e mai puţin adevărat că exis- 1,1 aici o exigenţă de abţinere totală şi un privilegiu acordat problemei ilorinţei; ele introduceau elemente cărora nu era uşor să le faci loc intr-o morală organizată în jurul cercetării practicării plăcerilor.

CONCLUZIE

Deci, în arta practicilor recunoscute (a regimului, a gestiunii gospodăriei, a „curtării" tinerilor) şi pornind de la gândirea ce tind«# să le elaboreze, grecii şi-au pus întrebări asupra comportamentului sexual drept garanţie morală şi au încercat să dea o definiţie fomml de moderaţie impusă de el.

Asta nu înseamnă că pe greci nu-i interesau plăcerile sexiut le decât plecând de la aceste trei puncte de vedere. în literatura i.i sată de ei se găsesc numeroase mărturii atestând existenţa şi a alt tor teme sau preocupări. Dacă ne luăm, însă, aşa cum am dorit o fac în această lucrare, după discursurile şi recomandările prin cai" au încercat să-şi gândească şi să-şi regleze conduita sexual.i aceste trei focare de problematizare apar ca mult mai importante. In jurul Ion, grecii au dezvoltat o artă de a trăi, de a se conduce şi do n se „folosi de plăceri" conform unor principii exigente şi austere.

La prima vedere avem impresia că aceste forme de gândim sunt foarte asemănătoare cu formele de austeritate pe care le vom găsi mai târziu în societăţile occidentale creştine. în orice caz, pu tem fi tentaţi să corectăm contrastul, încă destul de mult admis, din tre o gândire păgână „tolerantă" faţă de practicarea „libertăţii so xuale" şi moralele triste şi restrictive care i-au urmat. Trebuie să re marcăm că principiul unei cumpătări sexuale riguroase^şi practicata cu grijă e un precept care nu-şi are sorgintea în creştinism, bineîn

282

Io de stoici, de pildă, în epoca elenestică şi romană. începând cu leolul al IV-lea, se găseşte foarte clar formulată ideea că activi- «ina sexuală e în sine destul de periculoasă şi scump plătită, destul 'a puternic legată de pierderea substanţei vitale, pentru ca o eco- Hninie riguroasă s-o limiteze la minimum; se mai găseşte şi modelul i|hoi relaţii matrimoniale ce pretinde din partea ambilor soţi abţinerea (fu la orice fel de plăcere „extraconjugală"; şi, în fine, ideea unei renunţări din partea bărbatului la raporturi fizice cu un băiat. Principiu yi'neral de cumpătare, presupunere că plăcerea sexuală ar putea fi it.uinătoare, schema unei stricte fidelităţi monogamice, ideal de castitate riguroasă: evident, nu după acest model trăiau grecii; dar oare gândirea filosofică, morală şi medicală, formată în mijlocul lor, n-a început câteva dintre principiile de bază pe care morale ulterioare - In special cele din societăţile creştine - să nu fi făcut altceva decât ,i le preia? Totuşi, să nu ne oprim aici; recomandările pot fi formal «•.omănătoare; acest lucru nu dovedeşte decât sărăcia şi monotonia interdicţiilor. Modul în care activitatea sexuală era constituită, recu-noscută şi organizată ca un gaj moral nu e acelaşi lucru cu faptul că ■f e permis sau interzis, recomandat sau oprit este identic.

S-a văzut: în gândirea greacă, comportamentul sexual e i onstituit ca domeniu de practicare morală, sub forma aphrodisiei, a Betelor de plăcere ţinând de un spaţiu agonostic de forţe greu de «tapânit; ele recurg, pentru a lua forma unei conduite acceptabile din punct de vedere raţional şi moral, la montarea unei strategii a măsurii şi a momentului, a cantităţii şi a oportunităţii; aceasta tinde ti,i atingă ca perfecţiune şi scop final, o exactă stăpânire de sine în ' are subiectul e „mai puternic" decât el însuşi, până şi în felul cum l'yi exercită puterea asupra celorlalţi. Dar, exigenţa de austeritate nvând drept consecinţă constituirea subiectului stăpân pe sine nu se prezintă sub forma unei legi universale căreia i se supun toţi, ci mai ' urând ca un principiu de stilizare a conduitei pentru cei ce doresc na dea forma cea mai frumoasă şi mai împlinită existenţei lor. Iar dacă se doreşte să se fixeze o origine acestor câteva mari teme ce nu dat o formă moralei noastre sexuale (apartenenţa plăcerii la domeniul periculos al răului, obligaţia fidelităţii monogamice, excluderea partenerilor de acelaşi sex), nu numai că nu trebuie să le atribuim ficţiunii numită morala „iudeo-creştină", dar mai ales, nu aici trebuie căutată funcţia dintotdeauna a lucrului interzis, ori forma permanentă a legii. Austeritatea sexuală, de timpuriu recomandată de_________ ,«,,0 yjc i cu iu, uiverseie lorme istorice ale reprimării; o.ide o istorie mai hotărâtoare decât cea a codurilor: o istorie q ..«tiu înţeleasă ca elaborarea unei forme de raportare la sine ce îngrtdiilf individului să se constituie subiect al unei conduitei morale.

Pe de altă parte, fiecare din cele trei mari arte ale cor III •• - tării, cele trei mari tehnici ale sinelui, dezvoltate în gândirea greaofl Dietetica, Economicul şi Erotica - a propus, dacă nu o moral.i ni xuală

283

anume, dar măcar o modulare unică a conduitei sexual«» In elaborarea exigenţelor de austeritate, grecii nu numai că n-au căUM să stabilească un cod de conduită obligatoriu pentru toţi, dar n>gi încercat nici să organizeze comportamentul sexual ca pe un donm niu relevant în toate aspectele sale al unui singur şi acelaşi ansamblu de principii.

în Dietetică, găsim o formă de cumpătare definită prin pun ticarea măsurată şi la timpul potrivit al aphrodisiei; exercitaioa acestei temperanţe pretindea o atenţie fixată mai ales pe problem« „momentului" şi pe corelaţia dintre stările variabile ale corpului şi piu prietăţile schimbătoare ale anotimpurilor; în centrul acestei pronui pări se manifestă teama de violenţă, de epuizare şi de grijă faţa dt supravieţuirea individului şi perpetuarea speciei. în Economic, gălM o formă de temperanţă determinată nu de fidelitatea reciprocă A soţilor, ci de un anumit privilegiu acordat de soţ soţiei asupra cămin el îşi exercită puterea; miza temporară nu e folosirea momentului oportun, ci menţinerea de-a lungul întregii existenţe a unei anumiii. structuri ierarhice, caracteristică pentru organizarea gospodărim pentru asigurarea acestei permanenţe e nevoie ca bărbatul sa n« ferească de orice exces şi să aplice stăpânirea de sine şi în sta pânirea exercitată asupra celorlalţi. în sfârşit, cumpătarea cerută do Erotică e şi ea de alt tip: chiar dacă nu impune abstinenţa, se vedo că tinde spre aceasta şi că poartă în ea idealul unei renunţări la ori ce relaţie fizică cu tinerii. Erotica aceasta e legată de o percepero n timpului mult deosebită de cea referitoare la trup sau la căsătorm este experienţa unui răstimp trecător ce duce fatalmente la o sca denţă apropiată. în ce priveşte preocuparea care-o animă, e cec pentru respectul datorat virilităţii adolescentului şi a statutului său do viitor om liber: nu mai e vorba ca bărbatul să-şi stăpânească pla cerea, ci de a şti cum se poate face loc libertăţii altuia în stăpânirea exercitată asupra sinelui şi în iubirea adevărată ce i-o poartă. în do ■h.iii.i problema relaţiilor complexe dintre iubire, renunţarea la plă- »1 vi accesul la adevăr.

Să ne amintim ce scria, nu de mult, K.J. Dover: „Grecii n-au mnvienit credinţa că o putere divină revelase umanităţii un cod de HIM|I (,ire reglementau comportamentul sexual şi nici n-au între- iiniii o. Nu aveau o instituţie împuternicită cu controlul respectării in- H**i• iu:ţiilor sexuale. Confruntaţi cu nişte culturi mai vechi, mai bogate ■1 in.ii elaborate decât ale lor, ei şi-au luat libertatea de a alege, a mlnpta, a dezvolta şi, îndeosebi, de a inova (468)". Considerarea ■nmportamentului sexual ca domeniu moral n-a fost pentru greci un pnni de a interioriza, de a justifica sau de a institui în principiu interii |n generale impuse tuturor, ci o modalitate de a elabora, pentru (Ima mai mică parte a populaţiei, formată din bărbaţii adulţi şi liberi, P c.tetică a existenţei, artă gândită a unei libertăţi privită ca joc de putnre. Etica sexuală, aflată în bună parte la originea eticii noastre ■Mxuale, se baza pe un sistem foarte dur de inegalităţi şi constrân- gnri (în special faţă de

284

femei şi sclave), dar a fost problematizată în nAndire ca raportul, pentru un om liber, dintre exercitarea libertăţii mile, formele puterii sale şi accesul său la adevăr.

Luând în considerare, fără prejudecăţi şi foarte schematic, r.loria acestei etici şi transformările sale în timp, reţinem mai întâi II deplasare de accent. E limpede că în gândirea greacă veche re- i.iţia cu băieţii constituie punctul cel mai delicat, focarul cel mai activ • li1 reflecţie şi elaborare; aici, problematizarea recurge la formele de .lusteritate cele mai subtile. Or, în decursul unei evoluţii foarte lente, vodem acest focar deplasându-se: problemele se vor orienta, încetul ' u încetul, spre femeie, ceea ce nu înseamnă că iubirea băieţilor nu va mai fi practicată, nici că va înceta să se exprime şi nici că nu va mai stârni întrebări. Femeia şi relaţia cu femeia vor marca, însă, pe- noada cea mai puternică a gândirii morale asupra plăcerilor sexuale: lie că e pusă în discuţie sub forma temei virginităţii, a importanţei dobândite de conduita matrimoniale, fie a valorii acordate raporturilor de simetrie şi de reciprocitate dintre soţi. Apare, de altfel, o nouă deplasare a focarului problematizării (de data aceasta de la femeie către trup) în interesul manifestat începând din secolele XVII şi XVIII faţă de sexualitatea infantilă şi, într-o manieră mai generală, faţă de raporturile dintre comportamentul sexual, normalitate şi sănătate.

în acelaşi timp, o dată cu aceste deplasări, se va produce şi o anumită unificare între elementele răspândite în diferitele „arte" de

285

____,_______. oaie a permis sa se gândească în tifllaşi ansamblu teoretic jocul morţii şi al nemuririi, instituţia căsiit<>i|l şi condiţiile de acces la adevăr. Dar a existat şi o unificare, să i i <. nem „practică", cea care a adunat diferitele arte ale existen|M IM jurul descifrării sinelui, procedee de purificare şi de luptă împohiv- i

senzualităţii. Dintr-o dată, în centrul problematizării conduitm »4 xuale, nu se mai află plăcerea cu estetica practicării sale, ci doimii şi hermeneutica sa purificatoare.

Această schimbare va fi efectul unei întregi serii de trani formări. Despre începuturile acestora, mai înainte chiar de de/vnl tarea creştinismului, mărturiseşte gândirea moraliştilor, filosofii« n || medicilor din primele două secole ale noastre.

1

NOTE

I u nu sunt nici elinist, nici latinist. Dar mi-am spus că dacă voi lucra cu grijă, ■ u răbdare, cu modestie şi atenţie, va fi posibil ca textele antichităţii greceşti ..i-mi devină îndeajuns de familiare, adică o familiaritate ce permite, conform unei practici aparţinând filosofiei occidëntale, de a vedea totodată ce ne ţine la distanţă de o gândire în care recunoaştem obârşia gândirii noastre şi ce no apropie, în ciuda acestei îndepărtări pe care o mărim neîncetat. Ar fi inexact să se creadă că, de la Burckhardt încoace, studierea acestor arte şi a esteticii existenţei a fost complet neglijată. Să ne gândim la studiul lui Benjamin despre Baudelaire. O analiză interesantă se află şi în cartea recentă a lui S. Greenblat, Renaissance Self-fashioning, 1980. , Aristeu, Des signes et de la cure des maladies chroniques, II, 5. Traducătorul francez, L. Renaud (1843), comentează astfel acest fragment: „Go- noreea de care e vorba aici se deosebeşte fundamental de boala ce poartă acest nume în zilele noastre şi căreia i se spune, pe bună dreptate, blenoragie... Gonoreea simplă sau autentică, amintită aici de Aristeu se caracterizează printr-o scurgere involuntară şi, în afara coitului, de o secreţie spermatică amestecată cu una prostatică. Această boală ruşinoasă e deseori activată de masturbare, a cărei consecinţă e". Traducerea modifică puţin sensul textului grecesc aflat în Corpus Medicorum Graecorum. •I François de Sales, Introduction à la vie dévote, III, 39. E. Pliniu, Histoire naturelle, VIII, 5, 13.

6 Plutarh, Vie de Caton, VII.7 Isocrate, Nicoclès, 36.H. Aristotel, Politique, VII, 16, 1335 b. 'i- H. Dauvergne, Les Forçats, 1841, p. 289. 10 Apuleius, Métamorphoses, VIII, 26 sq. II. Dion de Pruse, Discours, IV, 101-115. i:' Epictet, Entretiens, III, 1.13. Seneca Retorul, Controverses, I, Préface, 8.14. Platon, Phèdre, 239 c-d.15. Aristofan, Thesmophories, v. 130 sq.16. Filostrat, Vie d'Apollonius de Tyane, I, 13.

19 - Istoria sexualităţii289

18.Platon, Banquet, 217 a-219 e.19. Se poate că dezvoltarea unei morale a relaţiilor din cadrul

căsătouM precis a ideilor privind comportamentul sexual al soţilor (care au avui o portanţă atât de mare în pastorala creştină), este o consecinţă a im.1.unii de altfel lentă, tardivă şi dificilă, a modelului creştin al căsătorioi în I mediu timpuriu (cf. G. Duby, Le Chevalier, La Femme et le Prêtre, l'Jflt

20. E. Leski, „Die Zeugungslehre der Antike", Abhandlungen der Akademla Hw Wissenschaften und Literatur, Mayence, 1950, p. 1248.

21. Cf. K.J. Dover, „Classical Greek Attitude to Sexual Behavior", Aretluim I nr. 1, 1973, p. 59; ld., Greek Popular Morality, 1974, p. 205 şi Hont..«i xualité grecque, pp. 83-84.

22. Xenofon, Mémorables, I, 3, 13.23. K.J. Dover consemnează o accentuare a acestei rezerve în perioada

< imlrt| Greek Popular Morality, pp. 206-207.24. Cf. K.J. Dover, Homosexualité grecque, pp. 17 şi sq.25. Sfântul Augustin, Confessions, IV, cap. 8,9 şi 10.26. Aristotel, Ethique à Nicomaque, III, 10, 1118 a-b (trad. R-A.

Gauthltfl J.-Y. Jollit).27. Id., Éthique à Eudème, III, 2, 8-9, 1230 b.28. Éthique à Nicomaque, loc. cit. Cf. şi Pseudo-Aristotel, Problèmes,

XXV» 2. Trebuie să amintim că în numeroase texte greceşti apare importanţii «Iti buită privirii şi ochilor în geneza dorinţei sau a iubirii: nu pentru că placmii privirii ar fi necumpătată în sine, ci pentru că ea constituie o deschideri |H care se ajunge la suflet. Referitor la acest subiect, Xenofon, MémoraPlfi'3, 12-13. Sărutul cu toată primejdia purtată în el (cf. Xenofon, ibid.), «■■ foarte bine cotat ca plăcere fizică şi comunicare a sufletului. De fapt, ai li oh* întocmit un studiu istoric despre „corpul de plăcere" şi transformările •..il*

29. Pentru pericolele prezentate de muzică, cf. Platon, République, III, :i(>H | (armoniile lydiene sunt dăunătoare chiar pentru femei, a fortifiori pentru I«A» baţi). Despre rolul mnemonic al mirosului şi al imaginii vizuale, cf. Arr.lnld Éthique à Nicomaque, III, 10, 1118 a.

30.Mai târziu se va găsi o imputare de acest gen în Iubirile atribuite lui Lucian, M

31. Aristotel, Histoire des animaux, V. 2, 539 b.32. Ibid., VI, 18, 571 b.33. Ibid., VI, 18, 571 b şi 572 b.34. Artistotel, Parties-des animaux, 660 b,35. Platon, Philèbe, 44 şi sq.36. Trebuie amintită frecvenţa expresiilor ce leagă foarte puternic

plăce ri .i do rinţe şi care arată că garanţia morală a celor cuprinse Tn aphrodisia »itf controlul ansamblului dinamic alcătuit din

290

dorinţă şi plăcerea legate de uot. Perechea epithumiai-hedonai e întâlnită des la Platon: Gorgias, 484 d; U.to quet, 196 c; Phèdre, 237 d; République, IV, 430 c, 431 c si d; IX, 571 l> Lois, I, 647 e; IV, 714 a; VI, 782 e; VII, 802 e; 864 b; X, 8886 b etc. CI ţi Aristotel, Éthique à Nicomaque, VII, 4, 1148 a. La fel de frecvente suni <?i» '> ;• M I « ovui.iiiiu piaboiea oci I U I |u i^e uuiivniyo, pune I I I miţ>uuie:,

uiiuie,pillnl la Xenofon, Mémorables, I, 2, 23; I, 4, 14; I, 8; IV, 5, 3 etc.

întâmplă ca într-o relatare să fie necesară menţionarea gustului neobişnuit I..! unui bărbat pentru adolescenţi. Aşa procedează Xenofon în Anabasis, re- I iniilor la un anume Episthenes (VII, 4). Dar, când schiţează portretul negativ ! AI lui Menon (II, 6), el nu-i reproşează acest gust, ci că se foloseşte condam- I nulu l de asemenea plăceri: ca să obţină prea de tânăr o comandă, sau să ml mască, încă imberb, un băiat mai în vârstă, ••nofon, Agésilas, V.jlo-.pre Arcesilaos, cf. Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, IV, 6.

Plutarh ¡Vu menţiona că Hyperide avea înclinaţii spre aphrodisia, Vie de dix orateurs, 849 d. l'liiton, Lois, I, 636 c.Ini astfel, Dion din Prusa explică apariţia iubirii băieţilor printr-un

exces de [ "ii'imperanţă (Discours, VII, 150). ¡nuton, Tirpée, 86 c-e.) Aintotel, Éthique à Nicomaque, III, 11, 1118 b. De remarcat, totuşi, că pe Anstotel îl preocupă problema „plăcerilor ruşinoase" căutate de

unii (Éthi- <iue à Nicomaque, VII, 5, 1148 b; X, 3, 1173 b). Despre dorinţă, obiectul său lliresc şi variaţiile sale, cf. Platon, République,

IV, 437 d-c. i Anstotel, Histoire des animaux, VIII, 1, 581 a. Platon în Republica, IV, 426 I h-b, vorbeşte despre bolnavii care, în loc să

urmeze un regim, continuă să mănânce, să bea şi să aphrodisiazein.•onofon, Banquet, IV, 38. Pseudo-Aristotel, Sur la stérilité, V, 636 b.

| Aristotel, Histoire des animaux, IX, 5, 637 a; VII, 1, 581 b.xenofon, Hiéron, III, 4. i l'seudo-Aristotel, Problèmes, IV, 26.

I i' Manuli, „Fisiologia e patologia del feminile negii scritti hippocratici", Hippo- rratica, 1980, p. 393 sq.

Aristotel, De la génération des animaux, I, 21, 729 b..Ilippocrat, Le Serment, în Oeuvres, ed. Loeb, I, p. 300. [ Platon, Banquet, 189 d-193 d. Despre un timp mitic, fără înmulţire pe cale sexuală, cf. La Politique, 271 a-272 b.Aiistotel, De la génération des animaux, II, 1, 731 b; cf. De l'âme, II, 4, 415 a-b. Platon, République, VIII, 559 c. i Aristotel, Ethique à Nicomaque, VII, 4, 2, 1147 b. i Rufus din Etes. Oeuvres, ed. Daremberg, p. 318. 1 Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, II, 8.I Despre această dorinţă comună cu a animalelor, cf. Xenofon, Hiéron, VII; despre caracterul eterogen al plăcerii fizice, cf. Platon, République, IX, 583 b şi sq.; Philèbe, 44 şi sq; despre plăcerile ce însoţesc starea de dinainte a corpului. Platon, Timée, 64 d-65 a; Aristotel, Éthique ă Nicomaque, VII, 4, 1147 b. I Platon, Lois, I, 636 c. I Ibid., VI, 783 a-b.

291

62. Despre hiperbola (huperbole, huperballeln) plăcerilor, a se vedea, du Platon, République, 402 e; Timée, 86 b; Aristotel, Éthique à Nicom III, 11, 1118 b; VII, 4, 1148 a; VII, 7, 1150 a; VII, 7, 1150 b. Despro i (epanastasis, stasiazein), Platon, République, IV, 442 d; IV, 444 b; IX, Phèdre, 237 d.

63. Platon, Lois, VI, 783 a.64. Aristotel, Éthique à Nicomaque, III, 12, 1119 b.65. Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, VI, 8.66. Xenofon, Mémorables, I, 3, 15.67. Platon, République, III, 389 d-e; şi cf. IX, 580 e.68. Aristotel, Ethique à Nicomaque, III, 11, 1, 1118 b.69. Ibid., III, 10, 9, 1118 a.70. Platon, Banquet, 187 e.71. Aristotel, Éthique à Nicomaque, VII, 14, 7, 1154 a.72. Aristotel, Historié des animaux, VII, 1, 5Ô1 b; De la génération

d»n maux, II, 7, 747 a.73. Platon (République, V, 451 c) vorbeşte despre ceea ce trebuie să

fie en „posesie şi folosire" (ktesis te kai chreia) a femeilor şi copiilor e vniUI ansamblul de relaţii şi de forme ale relaţiilor ce se pot avea cu ei. I'nly aminteşte chreia aphrodision care, împreună cu bogăţia veşmintnlni hranei caracterizează moravurile suveranilor ereditari şi provoaca n ţumiri şi răzvrătiri (Histoires, VI, 7).

74. Retorica lui Aristotel (I, 9) defineşte cumpătarea ca ceea ce ne re<|l<>i tează comportarea, cât despre plăcerile trupului, ele sunt „aşa cum o nomos-ul". Asupra noţiunii de nomos, cf. J. de Romilly, L'Idée de loi la pensée grecque.

75. Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, V, 2, 46. Vezi şi Dion din l'i Discours, VI, 17-20 şi Galien Des lieux affectés, VI, 5.

76. Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, VI, 2, 69.77. Xenofon, Banquet, IV, 38.78. Xenofon, Mémorables, I, 3, 14.79. Ibid., II, 1, 33.80. Ibid., IV, 5, 9.81. Cf. Platon, Gorgias, 492 a-b, 494 c, 507 e; République, VIII, 561 b.32. Xenofon, Mémorables, II, 1, 30.83. Ibid., IV, 5, 9.84. Ibid., I, 3, 5.85. Platon, Legi, I. 636 d-e. Despre noţiunea de kairos şi importanţa

ei în im greacă, cf. P. Aubenque, La prudence chez Aristote, Paris, 1963.

86. Această vârstă era fixată târziu; după Aristotel, sperma nu e fecund,11 la douăzeci şi unu de ani, dar vârsta optimă pentru un bărbat ce-şi (IIMMJ copii reuşiţi e şi mai târzie: „După douăzeci şi unu de ani, femeile :.t ml cea mai bună formă pentru a face

292

copii, în timp ce bărbaţii mai trebum dezvolte" (Histoire des animaux, VII, 1, 582 a).

JH acestea vor fi dezvoltate pe larg în capitolul următor. Pliiiiiili, Propos de table, III, 6.Ï....Ion, Cyropédie, VIII, 1, 32.». . .Ion, Mémorables, IV, 4, 21-13.11 ii .n Hanquet, 180 c-181 a; 183 d. Pseudo-Demostene, Eroticos, 4. IM,IHRiiolon, Hiéron, VII. h Agésllas, V.|»..iion, Mémorables, II, 6, 1-5.jfcld . Il, 1, 1-4. M.HI 1 ,5 ,1 .ri ii II, République, IV, 431, c-d.pli....ion, Cyropédie, VIII, 1, 30. Despre noţiunea de sophrosune şi evoluţia ftfi i i H. North, Sophrosune; autorul subliniază înrudirea dintre cele două | n min, sophrosune şi enkrateia la Xenofon (pp. 123-132). Il'iiii. m, Gorgias, 491 d.I*l il.m, République, IV, 430 b. Aristotel în Etica nicomahică (VII, 1, 6, 1145 b) . .. iimnteşte că cel ce e sophron este enkrates şi karterikos. hlnlun, Gorgias, 507 a-b. Cf. Lois, III, 697 b. „cele dintâi şi mai preţioase IIHIMIIII ale sufletului sunt cele rezultate din cumpătare", il I II North, Sophrosune, op. cit., pp. 202-203. »H Intel, Éthique à Nicomaque, III, 11 şi 12, 1118 b—1119 a şi VII, 7, 849, 11 ' >0 a-1152 a. hnlon, Lois, I, 647 e.Aniiphon, în Stobaios, Florilège, V, 33. Este fragmentul nr. 16 din

OpereleIiiii Antiphon (C.U.F.)Xiinofon, Hiéron, VII. Aristotel, Éthique à Nicomaque, III, 10, 8, 1117 b. i xi'ita astfel o serie de cuvinte ca agein, ageisthai (a conduce, a fi condus); l'luton, Protagoras, 355 a; République, IV, 431 e; Aristotel

Éthique à Ni- ' i omaque, VII, 7, 1151 a. Kolazein (a reprima): Gorgias, 491 e, Républi- i|iio, VIII, 559 b; IX, 571 b. Antiteinein ( a se opune): Éthique à Nicomaque, VII, 2, 4, 1146 a; VII, 7, 5 şi 6, 1150 b.

Emphrassein (a împiedica): I Antiphon, Fragm. 15. Antechein (a rezista): Éthique à Nicomaque, VII, 7, 4 I Şl 6, 1150 a şi b.

Nlkan (a învinge): Platon, Phèdre, 283 c; Lois, I, 634 b; VIII, 634 b; Aristotel, l thique à Nicomaque, Vil, 7, 1150 a; VII, 9, 1151 a; Antiphon Fragm. 15. Kratein (a domina): Platon, Protagoras, 353 c; Phèdre, 237 e-238 a; République, IV, 431 a-c; Lois, 840 c; Xenofon, Mémorables, I, 2, 24; Antiphon, I ragm. 15 şi 16; Aristotel, Éthique à Nicomaque, VII, 4 c, 1148 a; VII, 5, 1149 a. Hettasthai (a fi învins): Protagoras, 352 e; Phèdre, 233 c; Lois, VIII, 840 c; Lettre VII, 351 a; Éthique à Nicomaque,VII, 6, 1, 1149 b; VII, [ /, 4, 1150 a; VII, 7, 6, 1150 b; Isocrate, Nicoclès, 39. I Xenofon, Mémorables, I, 3, 14. i Xenofon, Économique, I, 23. Platon, République, VIII, 560 b.114 Ibid., IX. 571 d.115.Platon, Lois, VI, 783 a-b.

293

116.Platon, Phèdre, 232 a; République, IV, 430 c; Lois, I, 626 e, (¡a * « 840 c; Lettre VI, 337 a.

117.Platon, République, 431 a.118.Platon, Lois, I, 626 d-c.119.Platon, Lois, VIII, 840 c.120.Platon, République, IX, 571 b. în Etica nicomahică se pune

problème M nirii plăcerii", aşa cum voiau să procedeze cu Elena bătrânii din ti^H 9, 1109 b).

121.Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, IV, 7, 49.122.Aristotel, Éthique à Nicomaque, VII, 2, 1146 a.123.Ibid., III, 11, 1119 a.124.Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, II, 8, 75.125.Aristotel, Éthique à Nicomaque, VII, 2,1119 b. Cf. Platon,

République, IX126.Xenofon, Économique, I, 22-23.127.Platon, Lois, III, 689 a-b: „Partea care suferă şi se desfată e penlm

HM* ceea ce poporul şi mulţimea sunt pentru cetate".128.Platon, République, IX, 577 d.129.Ibid., IX, 592 b.130.Platon, Lois, I, 647 d.131.Xenofon, Mémorables, I, 2, 19.132.Ibid., I, 2, 24.133.Platon, Gorgias, 527 d.134.Despre legătura dintre exerciţiu şi grija de sine, cf. Alcibiade, 123

d.135.Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, VI, 2, 70.136.Platon, République, IX, 571 c-572 b.137.Cf. Platon, Lois, I, 643 b: „Cine doreşte ca într-o bună zi să

excelo/« I» orice, trebuie să se străduiască (meletan) încă din copilărie, găsind in Afli o distracţie şi o ocupaţie totodată".

138.Xenofon, République des Lacédémoniens, 2 şi 3.139.Platon, République, III, 413 d.140.Platon, Lois, I, 647 e-648 c.141.Aristotel, Éthique à Nicomaque, II, 2, 1104 a. >142.Platon, République, III, 413 e.143.Platon, Lois, I, 643 e.144.Xenofon, Mémorables, IV, 5, 2-3.145.Evident, nu se poate spune că tema purităţii a lipsit din morala

gread plăcerilor din perioada clasică; la pitagoreici a ocupat un loc însemnai fost foarte importantă şi pentru Platon. Cu toate acestea, se pare crt, li general, pentru dorinţe şi plăceri fizice, garanţia conduitei morale era <|Ai dită mai ales ca o dominare. Dezvoltarea unei etici a purităţii, cu practn n sinelui ce-i sunt corelative, va fi un fenomen istoric de lungă durată.

ÊH Au:,totul. Politique. VII 1.1, l.'l.T' ,i

294

Wf Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, VI, 2, 66. Robia faţa de plăceri e0expresie foarte frecventă. Xenofon, Économique, I, 22;

Mémorables, IV, 5,.1 Maton, République, IX, 577 d. Un Xenofon, Économique, I, 1, 17

sq. m ld, Mémorables, IV, 5, 2-11.i'" l'Iaton, République, IX, 590 c.jfti Ibid., IX, 580 c.il' Aristotel, Politique, V, 10.•¡t Xenofon, Cyropédie, VIII, 1, 30-34.

hiocrate, Nicoclès, 37-39. ||h Aristotel, Politique, V, 11, 1315 a. jfeti Platon, Gorgias, 491 d.

Xenofon, Économique, X, 1. IMl Aristotel, Politique, I, 13, 1260 a.Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, VI, 2, 54. IW) Aristotel,

Éthique à Nicomaque, III, 12, 1119 b. Ifil Xenofon, Mémorables, III; 9, 4. H,.-1 Platon, République, IV, 431 e-432 b. h, i Aristotel, Ethique à Nicomaque, III, 12, 1119 b. (M Ibid.H,', Platon, Lois, I, 636 d-c.lui; Xenofon, Mémorables, IV, 5, 11.u,/. Platon, Phèdre, 254 b.H,H Platon, Gorgias, 506 d-507 d.u,9. Platon, République, III, 402 d-403 b.i/O. Xenofon, Cyropédie, VIII, 1, 33.i/1. Lucrarea lui Henri Joly, Le Renversement platonicien, este un

exemplu despre felul cum se poate analiza, în gândirea greacă, raporturile dintre domeniul practicilor şi reflecţia filosofică.

172. Hippocrat, L'Ancienne médecine, III.173. Platon République, III, 405 e-408 d.174. în realitate, indicaţiile lui Platon nu sunt chiar cele din lliada (XI,

624 şi 833).175. Platon, République, III, 407 c.176. Despre necesitatea regimului în vindecarea bolilor, a se vedea şi

Timeos, 89 d.177. Hippocrat, Épidémies, VI, 6, 1. Despre diversele interpretări ale

acestui text în Antichitate, cf. Hippocrat, Oeuvres, trad. Littré, vol. V, pp. 323-324.

178. Pseudo-Platon, Rivaux, 134 a-d.179. Cf. R. Joly, „Notice" à Hippocrate, Du régime (C.U.F.), p. XI.180. „Recomanda... pentru bolile trupului unele melodii cu ajutorul

cărora punea pe picioare bolnavii. Altele îi făceau să uite durerea, potoleau furia, alungau poftele exagerate. Regimul său cuprindea: la prânz miere, iar la cină pes- meţi, legume şi, foarte rar, carne... Astfel trupul îşi menţinea aceeaşi stare, fără să fie când sănătos, când bolnav, nici nu se îngrăşa, nici nu slăbea,

,,______ ...oiou un cumuler nescnimbat (Io hn

295

ethos). Porphyrios, Vie de Pythagore, 34. Pitagora ar fi făcut recoin, ti nl regim şi atleţilor (ibid., 15).

181.Xenofon, Mémorables, III, 12.182.Platon, République, IX, 591 c-d.183.Ibid., III, 404 a. Aristotel critica şi excesele regimului atletic şi

al unui m namente în Politique, VIII, 16, 1335 b; VIII, 4, 1338 b-1339 a.

184.Platon, République, III, 406 a-407 b.185.Ibid., 407 c-e. în Timaios, Platon afirma că durata vieţii fiecăruia «

i||fl de soartă (89 b-c).186.Platon, République, III, 404 a-b.187.Hippocrat, Du régime, III, 69, 1; cf. nota lui P. Joly, în ed. C.U.F., p.

/I188.Platon, Lois, IV, 720 b-e.189.Cf. Platon, Timée, 89 d, care rezuma astfel ceea ce tocmai

spus«;:..' • '••ni* la regim: „Destul despre fiinţă în ansamblu, despre partea sa tni|»M*«J despre modul cum o stăpâneşte sau se lasă stăpânit de ea.".

190.Xenofon, Mémorables, IV, 7.191.Cf. W.H.S. Jones, „Introduction" la vol. IV al Operelor lui Hippociut

(I w Classical Library).192.Oribases, Collection médicale, vol. III, pp. 168-182.193.Paul din Egina, Chirurgie, trad. R. Briau. Despre dietetica epocii <

ln||fl cf. W.D. Smith, „The Development of Classical Dietetic Theory", HII>|HH}| tica (1980), pp. 439-448.

194.Hippocrat, Du régime, I, 2, 1.195.Ibid., Il, 58, 2.196.Ibid., III, 67, 1-2.197.Ibid., III, 68, 10. în acelaşi sens, cf. Hippocrat, De la nature de

l'hcimutt 9 şi Aphorismes, 51. Regăsim aceeaşi temă la Pseudo-Aristotel, l'iolilê mes, XXVIII, 1; şi în Regimul lui Diocles, Oribases, III, p. 181.

198.Hippocrat, Du régime, III, 68, 6, şi 9.199.Ibid., III, 68, 5.200. Ibid., III, 68, 11.201.Oribases, Collection médicale, III, pp. 168-178.202. Ibid., p. 181.203. în Paul din Egina, Chirurgie. Acest ritm sezonier al regimului

sexual a iuti acceptat vreme îndelungată. îl vom regăsi în epoca imperială la Celsu:.

204.A se nota la Diocles (Oribases, III, p. 177) menţiunile privind poziţia :.|>.iialt|| care, în somn, provoacă poluţia nocturnă.

205.Pseudo-Aristotel, Problèmes, IV, 26 şi 29 (cf. Hippocrat, Du régime, I, 24, I)

206.Asupra acestui punct, ne vom referi la cartea lui J.-L. Flandrin, Un Tnnt|t« pour embrasser, 1983, unde, pornind de la izvoare din

296

secolul al VII in« se arată importanţa împărţirii în momente permise şi momente intei/lM precum şi multiplele forme luate de această ritmicitate. Se observă cai UM deosebită e distribuirea timpului faţă de strategiile dieteticii greceşti.

207.Hippocrat, Du régime, III, 80, 2.■UtiM . III. 73• i iertios, Vie des Philosophes, VIII, 1, 9.

H i inkr.es, Collection médicale, III, 181. III .-m lo Aristotel, Problèmes, IV, 9, 877 b.I AintOtel, De la génération des animaux, V, 3, 783 b. 11 I HIII.IM':;, Collection médicale, III, p. 181. ■4 i' ..Mido-Aristotel, Problèmes, IV, 2, 876 a-b. I Vum vedea mai departe că, în schimb, contactul sexual e considerat ca un Im lor de sănătate la femeie. Autorul Problemelor menţionează, totuşi, că h.libaţii viguroşi şi bine hrăniţi fac crize de fiere dacă nu au o activitate se- [ *uulă. (IV, 30).■ Hippocrat, Des maladies, II, 51.Uf Hippocrat, Épidémies, III, 17, caz 10. Én Ibld., III, 18, caz 16. K Pluton, Lois, VIII, 840 a. » Ibld., VI, 775 e.W\ Platon, Lois, IV, 721 a-b şi VI, 785 b. în Republica, V, 460 e, perioada de I Im unditate „legală" la bărbaţi e fixată între douăzeci şi cinci şi cincizeci şiI ( mei de ani, iar la femei de la douăzeci la patruzeci de ani.■ An¡itotel, Politique, VII, 16, 1355 a. Despre vârsta optimă de

căsătorie la Alena, cf. W.K. Lacey, The Family in Classical Greece, 1968, pp. 106-107 pi 162.

■1 x.jnofon, République des Lacédémoniens, I, 4. în Legi, Platon insista asupra

nfectelor nocive ale beţiei părinţilor în momentul procreării (VI, 775 c-d). II i Aristotel, Politique, VII, 16, 1335 b. După părerea lui Xenofon, tinerii că- atoriţi din Sparta, pentru a avea urmaşi viguroşi, nu trebuia să se întâlnească prea des: „In aceste condiţii, soţii se doresc mai mult, iar copiii, dacă se nasc, sunt mai voinici decât cei ai căror părinţi sunt sătui unul de altul" (République des Lacédémoniens, I, 5) tlh Platon, Lois, VI, 784 a-b. 'f'i. Aristotel, Politique, VII, 16, 1335 a. >v Platon, Lois, VI, 783 e. |>'i! Pseudo-Aristotel, Problèmes, X, 10.Kit Platon, în Legi, doreşte ca, pentru a contribui la formarea morală a copilului, femeia gravidă să ducă o viaţă scutită de plăceri şi de griji prea mari (VII, 792 d-e). |III Platon, Philèbe, 47 b. hi Aulus Gellius, Nuits attiques, XIX, 2.f\.'. Clement din Alexandria, Le Pédagogue, I, 6, 48. Cf. R. Joly,

„Notice" à Hippocrate, Oeuvres, vol. XI, C.U.F.II Hippocrate, De la génération, I, 1-3. |34 Ibid., I, 3.

1 i!>. Ibid., IV, 1. |;ir>

297

Ibid., IV, 1. Ibid., IV, 2.

238. Ibid., IV, 3.239. Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, VIII, 1, 28.240. Hippocrat, De la génération, II, 2.241. Ibid., I, 1.242. Ibid., III, 1.243. Ibid., IV, 1.244. Ibid., II, 1.245. Ibid., I, 1 şi 2.246. Ibid., I, 1.247. Platon, Timée, 73 b.248. Aristotel, De la génération des animaux, 724 a-725 b.249. Ibid., 725 b.250. Ibid., 725 b. Cf. Pseudo-Aristotel, Problèmes, IV, 22, 879 a.251. Pseudo-Aristotel, Problèmes, IV, 11, 877 b.252. Ibid., IV. 4 şi 22. '253. Platon, Lois, IV, 721 c.254. Platon, Banquet, 206 e.255. Ibid., 207 a-b.256. Platon, Lois, IV, 721 b-c.257. Platon, Banquet, 209 b.258. Aristotel, De l'âme, II, 4, 415 a-b. :'!)9 Aristotel, De la génération et de la corruption, 336 b. ;'60. Aristotel, De la génération des animaux, II, 1,731 b-732 a.261.Platon, Lois, IV, 721 b-c.262. Ibid., 723 a.263.R. Van Gulik, La Vie sexuelle dans la Chine ancienne.264.Aceste trei „arte ale conducerii" sunt adesea comparate între ele

ca nil» df pretind cunoaştere şi prudenţă totodată, dar şi pentru că sunt ştiinţe aso< iflB capacităţii de a comanda. Se face referire la ele atunci când individul ifi caută principiile sau autoritatea ce-l vor ajuta să „se conducă".

265.Demostene, Contre Nééra, 122.266.R. Van Gulik, La Vie sexuelle dans la Chine ancienne, pp. 144-

154.267.Să ne ferim să schematizăm şi să reducem doctrina creştină a

raportmIM conjugale doar la un scop procreator şi la excluderea plăcerii. De fapt, va fi complexă, comentată şi va cunoaşte numeroase variante. Ce tmim.« reţinut e că problema plăcerii în relaţia conjugală, locul său, modul de apl rare împotriva ei, dar şi concesiile ce i se fac (ţinându-se cont de Î.I.IM ciunea şi de senzualitatea celuilalt) constituie un focar activ de gândii»

268.Vezi tratatul Despre sterilitate, atribuit lui Aristotel şi considerat multa vu me cartea a X-a din istoria animalelor.

269. Cf. supra, cap. II.

298

270.Xenofon, Économique, VII, 11; Platon, Lois, 772 d-773 e.271.Demostene, Contre Nééra, 122.272.Plutarh, Vie de Solon, XX. Atestarea obligativităţii îndatoririlor

conjugalii nu mai găseşte şi în învăţătura pitagoreică; iată ce spune Diogenes Laeitm*

„l lieronymos; mai spune ca Pitagora a coborât in intern ... şi a va^ui um- , nurile celor ce nu-şi îndepliniseră obligaţiile

conjugale" (tous me thelontas suneinai tais heauton gunaixi), Vie des Philosophes, VIII, 1, 21. i I ysias. Sur le meurtre d'Eratosthène, 33. Cf. S. Pomeroy, Goddesses, Whores, Wives and Slaves, Women

in Classical Antiquity, pp. 86-92. . I Ibid., 12; şi în Banchetul lui Xenofon găsim o aluzie la şiretlicurile folosite de un

R

soţ pentru a ascunde plăcerile sexuale ce le va căuta în altă parte (IV, 8). Itu W.K. Lacey, The Family in Classical Greece, 1968, p. 113. /i, Xenofon, Banquet, VIII, 3. ►'// G. Mathieu, „Note" à Isocrate, Nicoclès, C.U.F., p. 130. ,'/M Xenofon, Économique, IV, 2-3. ţ t \ ) Ibid., I, 2.•nn Acest elogiu adus agriculturii şi enumerarea efectelor sale benefice, în tot F capitolul V al Economicului. MI Xenofon, Mémorables, III, 4. •II,' Xenofon, Économique, IV, 18-25. ,'M i Ibid., XXI, 4-9. .•n i Ibid., III, 15. .•MS Ibid., III, 12-13. •MG. Ibid., III, 11. .'li/. Ibid., VII, 5. ;»B8. Ibid., VII, 11. ?H9. Ibid., VII, 12.;•!»(). Ischomah insistă asupra ştergerii diferenţelor dintre soţi,

fiecare având aportul său, VII, 13. ,'»11. Ibid., VII, 15.J»92. Ibid., VII, 19-35. Despre importanţa ordonării spaţiului în

gospodărirea casei, cf. J.-P.Vernant, „Hestia-Hermes. Sur l'expression religieuse de l'espace chez les Grecs", Mythe et Pensée chez les Grecs, I, pp. 124-170. I ;'93. Xenofon, Économique, VII, 39-40. ;'94. Ibid., VII, 22. :'95. Ibid., VII, 26. ;'96. Ibid., VII, 31.

;'97. El precizează că divinitatea uneşte bărbatul cu femeia în vederea asigurării

urmaşilor, iar legea în vederea gospodăririi avutului, VII, 30. 298. Ibid., VII, 23. ?99. Ibid., VII, 12.300. Ibid., 22-23.301.Ibid., II, 1.302.Ibid., VII, 27.303.Ibid., X, 1-8.304.Ibid., X, 7.305.Ibid., X, 9.306.Ibid., X, 10.307.Ibid., X, 11.

309.Euripide, Médée, v. 465 sq.310. !d., Ion, v. 836 sq.311.Xenofon, Économique, VII, 41-42.312.Lois, VI, 773 c şi e.313. Ibid., VI, 785 a.

299

314. Ibid., VI. 783 c; cf. IV, 721 a; VI, 773 b.315.Ibid., VI, 773 a-e.316.Ibid., VI, 784 a-c.317.Ibid., VI, 784 d-e. ^^^318.A se reţine că o dată depăşită limita de vârstă pentru procreaţie,

„cel itrăi în castitate (sophronon kai sophronousa) vor fi cinstiţi de c«l <lil ■ iar ceilalţi vor avea parte de o reputaţie contrară, ba, mai mult, voi li il«H noraţi" (VI, 784 e).

319. Ibid., VIII, 835 e.320. Ibid., VIII, 838 a-838 e.321.Ibid., VIII, 840 a-c.322.Ibid., VIII, 840 d-e.323.Ibid., VIII, 841 a-b.324.Ibid., VIII, 841 c-d. în prima formulare a legii, Platon pare a spune

cfl UHU bărbat însurat nu-i sunt neîngăduite decât femeile „libere" şi de ..lamilif bună", oricum, aceasta e traducerea lui Diès. în interpretarea lui II-IHM legea nu se aplică decât bărbaţilor liberi şi de familie bună.

325.Isocrate, Nicoclès, 31-35.326. Ibid., 42.327. Ibid., 40.328.Ibid., 41.329.Nicoclès, 29.330.Nicoclès, 36. Despre această temă destul de răspândită, vezi

Aristotel. l'tt litique, V, 1311 a-b. Isocrate evidenţiază totuşi îngăduinţa poporului faţ . i il« şefii care-şi satisfac plăcerile pretutindeni, darcârmuiesccu dreptate (ibid., M/)

331. Ibid., 36.332. Ibid., 37.333.Nicoclès, 31.334.Nicoclès, 39.335.Ibid., 45.336. Ibid., 47.337. Ibid., 47.'338.Către Nicoclès, 11. Tema virtuţii particulare a prinţului, ca

problemă poli tică, ar merita ea singură un studiu.J39. Pseudo-Aristotel, Économique, I, 1, 1, 1343 a.140.Aristotel, Politique, I, 13, 125 q-b.141.Pseudo-Aristotel, Économique, I, 3, 1, 1343 b.42. Ibid., I, 2, 1-3, 1343 a-b.43. Ibid., I, 3, 1, 1343 b.

ii'Mm, ■ w •

Sii'.totel, Éthique à Nicomaque, VIII, 12, 7, 1162 a. • nudo-Aristotel, Économique, I, 3, 1, 1343 b. Ibid., I, 3, 3, 1343 b.

300

i' nudo-Aristotel, Économique, I, 4, 1, 1344 a. Ailstotel, Politique, I, 12, 1259 b. Ailntotel, Politique, I, 12, 1259 b. Aii-.totel, Éthique à Nicomaque, VII, 10, 1152 a. Air.totel, Grande morale, I, 31, 18.Iin icmarcat că Iscomah aminteşte situaţiile de rivalitate provocate de rela- |nle cu servitoarele din casă. Aici relaţiile din exterior par o ameninţare. Aiir.totel, Éthique à Nicomaque, VIII, 11, 4, 1161 a. Ibid., VIII, 12, 8, 1162 a. Despre raporturile dintre philia şi căsătorie la Austotel, cf. J.-CI. Fraisse, Philia, la notion d'amitié sur la philosophie .intique (Paris, 1974).

De reţinut că în cetatea ideală, descrisă de Aristotel în Politica, relaţiile 'lintre soţi sunt definite într-un mod destul de apropiat cu cel al lui Platon. Obligaţia de a procrea va fi sistată când părinţii sunt prea în vârstă: „în anii ( i'-au mai rămas de trăit, nu vor mai avea loc raporturi sexuale decât din motive clare de sănătate sau din vreo altă cauză asemănătoare. în ce priveşte relaţiile «soţului cu o altă femeie, sau ale soţiei cu un alt bărbat», ele vor fi privite ca dezonorante (me kalon), iar aceasta fără excepţie câtă vreme durează căsătoria şi te numeşti soţ şi soţie." Greşeală care, din motive uşor de înţeles, va avea consecinţe legale - atimia - dacă e comisă „în perioada când poate avea loc procreaţia" (Politica, VIII, 16, 1135 a-1336 b). IM. Platon, République, IX, 573 d. i',/ Ibid., IX, 574 b-c.

r.n Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, IV, 7, 49. I V I Platon, Lois, VIII, 840 a. IIi(). Xenofon, Cyropédie, VII, 5.n.I. Asupra acestui punct, cf. K.J. Dover, Homosexualité grecque, p. 86. 102 Platon, Banquet, 181, b-d. H>3. Xenofon, Banquet, I, 9. II4. Ibid., Il, 3. ÏG5. Ibid., IX, 5-6.:if)6. Cf. Xenofon, Anabase, VII, 4, 7.367. Cf. F. Buffière, Éros adolescent, pp. 90-91.368.Cum ar fi Clisthene din Acharnienii sau Agathon din

Thesmophoriile lui Aristofan.I69. Platon, Gorgias, 494 e: „Socrate: viaţa desfrânaţilor (ho ton

kinaidon bios) nu e ea oare îngrozitoare, ruşinoasă şi nedemnă? Ai îndrăzni să spui că aceşti oameni sunt fericiţi, dacă au din belşug tot ce-şi doresc? - Callicles: nu ţi-e ruşine, Socrate, să ajungi la asemenea subiecte?"

370.Platon, Banquet, 182 a-183 d.371.Dacă textele se referă adesea la diferenţa de vârstă şi de statut,

să reţinem că recomandările privind vârsta ideală a partenerilor sunt de multe ori fluctuante (cf. F. Buffière, op. cit., pp. 605-607). Mai mult, apar personaje ce

____________________________________________— . . ţ . « . u y a c i l

______„viu. iui Aunoron, unda Tşl cântă iubirea pentru Clinia^H

tânăr ca şi el, cunoscut la şcoală (despre aceşti doi băieţi şi mica diferaH de vârstă dintre ei, v. Platon, Euthydème, 271 b).

301

372. în Charmides (153 c), Platon descrie sosirea tânărului urmărit cu privimi de toţi - de la adulţi şi băieţi „până la cei mai tineri".

373.A fost mult amintit exemplul lui Euripide, care-l mai iubea pe Agathon, ajuflfl în puterea vârstei. F. Buffière (op. cit., p. 613, nota 33) citează, referitul Ja acest subiect, o anecdotă spusă de Elian (Histoires variées, XIII, 5),

374.în textul lui Homer, unul avea avantajul originii, iar celălalt pe cel al vâr.tul

unul forţa, celălalt puterea de gândire (lliada, XI, 786). Despre discuţia piHvind menirea fiecăruia, cf. Platon, Banchetul, 180 a-b; Eschines, Contre II marque, 143.

375.K.J. Dover, Homosexualité grecque, pp. 104-116. 9376. în şcoli, libertate_a aceasta era supravegheată şi limitată. Cf. celor aminliH

de Eschines în împotriva lui Timarhos, referitor la şcoli şi la precautnlfpe care trebuia să le ia conducătorul şcolii (9-10). Despre locurile de întâi nire, v. F. Buffière, op. cit., pp. 561 sq.

377.Xenofon, Hiéron, I. 1378.Platon, Protagoras, 309 a. ■379.Cf. criticile împotriva lui Menon din Xenofon, Anabase, II, 6, 28.380.Platon, Banquet, 181 d-e. 1381.Xenofon, Banquet, IV, 17.382.Despre contrastul dintre băiatul viguros şi cel molatic,

vezi Platon, Phèdro, 239 c-d şi Rivalii. Referitor la valoarea erotică a băiatului viril şi despm evoluţia gustului spre un fizic mai efeminat, poate chiar în cursul secolului al IV-lea, v. K.J. Dover, Homosexualité grecque, pp. 88-94. Oricum, prin cipiul potrivit căruia farmecul unui băiat e în strânsă legătură cu o feminitato ce se va instala în el, va deveni o temă obişnuită mai târziu.

jf383.Definiţia philiei, cf. J.-CI. Fraisse, op. cit. I384.Xenofon, Banquet, VIII, 18. Acest pasaj din discursul lui

Socrate (VIII, 13- I 18) este caracteristic prin neliniştea în faţa precarităţii iubirilor masculin«'şi a rolului jucat aici de permanenţa prieteniei.

Xenofon, Banquet, VIII, 3.Xenofon, Banquet, VIII, 12. Despre raporturile dintre elogiu şi

precept, v. şi Aristotel, Rhétorique, I, 9. ^H87. Demostene, Eroticos, I.88. Ibid., 5. !89.Ibid., 53. în Retorica lui Aristotel (I, 9) se arată importanţa

categoriilor kalon şi aischron în elogiu.90. Platon, Banquet, 182 a-d.

I91. Ibid., 178 d.)2. Eschin, Contre Timarque, 39-73.)3. Demostene, Eroticos, 17-19.'4. Ibid., 55.

5. Ibid., 53. ■6. Ibid., 54. | I■■IPia.,■ Ihld., 5 ■» Ihld., 4

302

H |'l.»ton, Banquet, 183 d; şi 181 a. I Dnmostene, Eroticos, 20. ■ţ Ihld., 7, 33, 16. ■•i Ihld., 8, 14. ■•4 Ihld., 21. ■fe Ihld., 23, 25. m Ihld., 30. ■/ Ibld., 31. |>i! Ibld., 17. Iu Ibid., 17.■0 I ("spre importanţa faptului de a nu fi dominat, precum şi reticenţele privind V '.odomia şi felaţiunea pasive, în relaţiile homosexuale, cf. K.J. Dover, Ho-mosexualité grecque, pp. 125-134. j*i i liroticos, 39-43. Il,' Ibid., 38. |V1 Ibid., 37. W'I Ibid., 29-30.«r. Aristotel, Politique, I, 12, 1259 a-b. filr> Ibid., I, 13, 1260 b.

N i / V. legile citate de Eschin în

Contre Timarque, 9-18. Bill Ibid., 19-20.■ lu, K.J. Dover (Homosexualité

grecque, pp. 44-45) subliniază că nu prostituţiaera

condamnabilă, ci neajunsurile ce decurgeau din ea. k'll, Eschin, Contre Timarque, 52.i ' l . Aristofan, Cavaliers, v. 428

sq; Assemblée des femmes, v. 112 sq. Cf.

■ F. Buffière, Éros adolescent, pp. 185-186. t Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, VI, 2, 34. 4.' i. Diogenes Laertios, Vie des Pnilosophes, VI, 2, 59 (şi 54 şi 46).4,'<1. Platon, Lois, I, 636 b-c.4,"i Ibid., VIII, 836 c-d. în Phaidros, forma fizică a relaţiei

în care bărbatul se comportă ca „un animal cu patru labe" e numită ..împotriva naturii", 250 e. 4;!6. Sau diaprattesthai, cf. Phèdre, 256 c. 1.7. Xenofon, Banquet, IV, 15.•i.'U. Xenofon, Hiéron, I şi VII; sau

Platon, Banquet, 184 c~d. Vezi K.J. Dover,

Homosexualité grecque, p. 62. 4.'9.

303

Xenofon, Banquet, VIII, 21. 430. Platon, Banq

uet, 184 e. <31. Ibid., 184 a.432. Ceea ce nu înseamnă că

figurile iubirii masculine ar fi dispărut cu totul. Cf. J. Boswell, Christianity, Social Tolerance and Homosexuality.

433. Platon, Banquet, 178

d. Despre discursurile din Banchetul, cf. Luc Brisson,

în Dictionnaire des mythologies.

304

__ ,oo a-e; wnedre, 231 a-233 a436.Platon, Banquet, 182 a; Phèdre, 239 a.437. Phèdre, 231 e-232 a; 239 e-240 a.438.Ibid., 240 d.439. Ibid., 239 c-d.440. Ibid., 242 a-c.441.Platon, Banquet, 191 e.442.Ibid., 192 a.443.Ibid., 192 b. £ , D^„„11£lt

444.Despre răspunsul lui Socrate către Aristofan, cf. Banquet, 205 e.445. Xenofoij, Banquet, VIII, 12.446.Ibid., VIII, 25.447.Ibid., VIII, 13.448.Ibid., VIII, 14.449.Ibid., IV, 26; cf. Mémorables, I, 3. v

450. Xenofon, Banquet, VIII, 18.451.Id., République des Lacédémoniens, II, 12-lb.452.Id., Banquet, VIII, 18.453.Platon, Phèdre, 244 a.454.Platon, Banquet, 184 e; 185 b.455.Ibid., 196 c.456.Platon, Phèdre, 244 a.

458.Sï»terminat discursurile, Socrate an^J în g , direa celui ce vorbeşte trebuie să existe „o cunoaştere a adevărului subi«., tului despre care va mai avea ce spune" (Phaidros, 2by e)

459.Ibid., 204 e.460.Ibid., 210 c-d.461.Phèdre, 256 c-d. 1 j462.Phèdre, 255 b-c.463.Ibid., 255 e-256 a. ., ,. t ci Frns

464.Platon, Banquet, 222 b. Despre raporturile dintre Socrateş iEros , 01P Hadot, Exercises spirituels et philosoph.e antique pp. 69-82.

■ .___Ï ~ H C\~7 A r»rv K l — / ( )PP

465.H. Joly, Le Renversement platonicien, 1974466.Platon, Lois, V, 734 a.467.Platon, Phèdre, 256 a-b.468.K.J. Dover, Homosexualité grecque, p. 247.PREOCUPAREA DE SINE

305

sexualităţii

306

AVISA PLĂCERILE

Voi începe cu analiza unui text destul de neobişnuit. E o lumii de „practică" şi de viaţă de zi cu zi; nu e un text de reflecţie pil de normă morală. E

singurul, printre cele rămase din acea epo- .1 in care e prezentată o expunere ceva mai sistematică a dife- mlor forme posibile de acte

sexuale; referitor la acestea, nu face, general, în mod direct şi explicit, judecăţi morale, ci lasă să se iievadă scheme de apreciere general

acceptate. Se poate constata II acestea sunt foarte apropiate de principile generale ce organizau |.i, în perioada clasică, experienţa morală a celor

cuprinse în aphro- HlRla. Cartea lui Artemidor constituie, deci, un reper. Ea dovedeşte M perenitate şi atestă un mod curent de a gândi. Prin chiar

acest ■pt, va permite a se aprecia ce a apărut deosebit şi în parte nou, in aceeaşi epocă, în gândirea filosofică sau medicală asupra plăce- nior şi

asupra conduitei sexuale.METODA LUI ARTEMIDOR

Cheia visurilor a lui Artemidor e singurul text rămas "'t**flfi dintr-o literatură bogată în Antichitate: cea a interpretării vi'>«lf Artemidor, care scrie în secolul al ll-lea după Ch., citează nuni) roase lucrări (unele deja vechi) folosite în epoca sa: cele ala Iul M costrat din Efes (1) şi Panyasis din Halicarnas (2); cea a lui ApiiUş dor din Telmessos (3); cele ale lui Phoebus din Antiohia (4) şi l din Heliopolis(5) şi a naturalistului Alexandru din Myndos (»») I menţionează elogios pe Aristandru din Telmessos (7); se mai n» Ir, la trei cărţi din tratatul lui Geminos din Tyr, la cinci cărţi ale lui llş metrios din Phaler şi la douăzeci şi două de cărţi ale lui Artenmn «!t»> Milet (8).

Adresându-se celui căruia îi dedică lucrarea, un anume Curt||£ Maximus - poate Maxim din Tyr sau tatăl său (9) care l-ar fi îndalt nat „să nu lase a-i cădea ştiinţa în uitare" - Artemidor afirmă ca „iul făcut altceva" decât să se ocupe „zi şi noapte, fără încetare" do ii» terpretarea viselor (10). Afirmaţie emfatică, destul de obişnuiln li acest gen de prezentări? Poate. Oricum, Artemidor a făcut cu tuttfl altceva decât să compileze cele mai celebre exemple de pre/liffl onirice confirmate de realitate. El a scris o

308

I

lucrare metodica, ş aceasta în două sensuri: trebuia să devină un material utilizabil it practica zilnică, dar' şi un tratat cu deschidere teoretică asupra vuli dităţii procedeelor interpretative.

Să nu uităm că interpretarea viselor făcea parte din tehniu!l§ existenţei. Deoarece imaginile din somn erau considerate, cel pu|la unele dintre ele, ca semne ale realităţii sau mesaje pentru viitor, d«t cifrarea lor era la mare preţ: o viaţă raţională nu se putea lipsi iii acest lucru. Era o foarte veche tradiţie populară, acceptată în:,A |l în mediile cultivate. Era necesar să te adresezi nenumăraţilor pmlw sionişti ai imaginilor nopţii, dar la fel de bine puteai să-ţi interpretul şi singur semnele. Un foarte mare număr de mărturii atestă impui tanţa acordată interpretării viselor ca practică de viaţă, indispenr.o bilă nu numai în împrejurări importante, ci şi în existenţa de tonii zilele. Aceasta pentru că, în somn, zeii dau sfaturi, informaţii, lai»1 ordine precise. In acelaşi timp, chiar dacă visul nu face alt- » decât sa anunţe un eveniment, fam .1 tace recomandari, chiar L.i .«■ presupune că înlănţuirea faptelor în viitor este inevitabilă,|l....... şln dinainte ce te aştepta, pentru a te pregăti: „Divinităţii, *piin Achille Tatius în Aventurile lui Leucippe şi Clitophon, îi place Mineri să le arate oamenilor în vis viitorul - nu pentru ca, astfel, I ni ;e ferească de nenorocire, fiindcă nimeni nu e mai puternic p ai Destinul - ci pentru ca să îndure mai uşor suferinţa. Căci, tot wpaie pe neaşteptate zdruncină spiritul sub brutalitatea loviturii şi ■tipleşeşte, în timp ce faptul de a cunoaşte ceea ce urmează să ■ intAmple poate, treptat, să atenueze necazul" (11). Mai târziu, ŞfiMslos va reda un punct de vedere absolut tradiţional atunci când M aminti că visele noastre constituie un oracol „cu care coabităm", Mi" ne însoţeşte „în călătorii, în război, în funcţiile publice, la mun- iin n|ricole şi în negoţ"; visul trebuie considerat ca „un profet mereu MfMtit, un sfetnic neobosit şi tăcut"; deci, trebuie să învăţăm cu toţii M na interpretăm visele, oricine am fi, „bărbaţi şi femei, tineri şi bă- pm. bogaţi şi săraci, simpli cetăţeni sau magistraţi, orăşeni sau ţă- • <"i. meşteşugari şi oratori", fără deosebire „nici de sex, nici de vâr- lln, nici de avere, nici de profesiune" (12). în acest spirit a scris Âiii midor Cheia visurilor.

Cel mai important pentru el e.să-i arate amănunţit cititorului Inului de a o face: cum să descompui un vis în elementele sale şi să-i »Mbileşti sensul? Cum să interpretezi întregul plecând de la aceste iminente şi ţinând cont de acest întreg, în descifrarea fiecăreia dintre (K»I(I? Semnificativă este apropierea făcută de Artemidor de tehnica iivmatorie a sacrificatorilor: şi ei „ştiu la ce se referă fiecare dintre

309

Mumele luate unul câte unul"; cu toate acestea, ei „nu dau mai puţin Indicaţiile potrivite cu întregul, decât conform fiecăreia dintre părţi" jl i) E vorba, deci, de un tratat de interpretare. Centrată aproape în Iniiegime, nu pe minunăţiile profetice din vise, ci pe o teche care le Im e să se exprime corect, lucrarea se adresează mai multor categorii lin cititori. Artemidor doreşte să propună un instrument de lucru tehuii lenilor analizei şi profesioniştilor; e speranţa cu care-l ademeneşte im fiul său, destinatarul cărţilor a 4-a şi a 5-a: dacă „ţine pe masa lui Lcrarea" şi o păstrează pentru sine, va deveni „dintre toţi, cel mai bun tulmăcitor de vise" (14). înţelege să-i ajute şi pe aceea care, dezamăgiţi de metodele greşite pe care le-au încercat, ar fi ispitiţi să renunţe la această practică atât de preţioasă: împotriva erorilor cartea va Hun leac salvator - therapeia soteriodes (15). Artemidor se mai gân-___.a v/iniui>■ „iitMinpuţi ce au nevoie de o instruire rudlma(16). în orice caz, a dorit să-l prezinte ca pe un manual de viaţi > instrument utilizabil de-a lungul existenţei: a ţinut să impună analii sale „aceeaşi ordine şi aceeaşi succesiune ca în viaţa însăşi"

Caracterul de „manual pentru viaţa de zi cu zi" e foailn dent când textul lui Artemidor e comparat cu Discursurile lui Ai - un maladiv obsedat care şi-a petrecut ani de zile în ascult* zeului ce-i trimitea vise în timpul neobişnuitelor peripeţii ale hnin şi în nenumărate tratamente. De notat că la Artemidor miracolul gios aproape că nu are loc; spre deosebire de multe texte (!•< ,i gen, lucrarea lui Artemidor nu depinde de practici de terapie culiu chiar dacă îl evocă, într-o formulă tradiţională, pe Apollo din l ial»H| „zeul patriei sale", care l-a încurajat şi care, venit la căpăi.iml iu „aproape că i-a ordonat să scrie această carte" (17). De asllul mt grijă să scoată în evidenţă deosebirea dintre scrierea sa şi < ha I unor interpreţi de vise ca Geminos din Tyr, Demetrios din Ciuli»»» Artemon din Milet care au consemnat reţete şi tratamente danul«» »1* Serapis (18). Visătorul tip căruia i se adresează Artemidor nu o yn cucernic neliniştit, preocupat de poruncile date de sus. E un nulivii „obişnuit": îndeobşte, un bărbat (visele femeilor sunt semnalau» f{ caracter adiacent, ca variante posibile, unde sexul subiectului 11 fică sensul visului); un bărbat cu familie posedând bunuri şi de imijfl ori o meserie (face negoţ, ţine o prăvălie); are servitori şi sclavi» i<i|* e menţionat şi cazul în care nu are). Principalele sale preocupau pi» vesc, în afara sănătăţii, viaţa şi moartea celor din jur, succesul fii afaceri, înavuţirea sau sărăcirea sa, căsătoria copiilor, eventual* îndatoriri în cadrul cetăţii. într-un cuvânt, o clientelă de mijloc.

310

I<mlul lui Artemidor e semnificativ pentru un mod de existenţă şi un tip «I» preocupări caracteristice oamenilor obişnuiţi.

Lucrarea are o miză teoretică evocată de autor în dedi< n|H către Cassius: vrea să-i convingă pe adversarii oniromanciei, viB să-i convingă pe scepticii care nu cred în aceste forme de divinul!! prin care se încearoă descifrarea semnelor prevestitoare ale vllfl rului. Artemidor se străduieşte să-şi stabilească certitudinile mai pu ţin prin expunerea sobră a rezultatelor, cât printr-un procedeu pidl cios de informare şi o discuţie de metodă.

Nu are pretenţia că n-a ţinut seama de texte anterioare; a avui grijă să le citească, dar nu pentru a le recopia, aşa cum se întîinpli adesea; din ceea ce-a fost „deja spus", nu reţine autoritatea stabiliţii ci, mai curând, experienţa, în amploarea şi varietatea sa. Iar acoaitl

311

rlonţa a cautat-o nu la câţiva mari autori, ci acolo unae se tor-ni Artemidor e mândru - spune în dedicaţia către Cassius Maxi- t,.i o repetă şi după aceea - de extinderea cercetării sale. Nu II ca a colaţionat numeroase lucrări, dar, perseverent, a trecut fiiavălioarele ţinute la răspântiile lumii mediteraneene de cititori m şi prezicători. „în ce mă priveşte, nu numai că nu mi-a scă- IICI o carte de onirocritică, făcând un mare efort în acest scop, Iară a lua în seamă cât sunt de defăimaţi ghicitorii de prin pie- mblice, de oameni ce, cu un aer grav şi sprâncene încruntate, nesc şarlatani, impostori şi bufoni, am întreţinut

ani de zile le- i cu ei, ascultând cu răbdare şi fără plăcere vechi vise şi împli- lor, în Grecia, în oraşe şi la panegyrii, în Italia şi în cele mai şi mai populare insule: nu există alt mijloc de a dobândi expe- i în această disciplină" (19). Totuşi, Artemidor înţelege ca tot nine să nu fie transmis aşa cum a fost recepţionat, ci după ce •t supus „experienţei" (peira) care pentru el este „regula" şi ^.Miorul" a ceea ce afirmă (20). De aici trebuie să înţelegem că va [(miiola informaţiile la care se referă, prin comparaţie cu alte surse, liiln confruntarea cu propria sa practică şi prin raţionament şi Ifinonstraţie: astfel, nimic nu e spus „în aer", nici prin „simplă con-

(miciură". Recunoaştem procedeele de cercetare, noţiunile - cum ar I cule de historia sau peira -, formele de control şi de „verificare" 1«

( aracterizau la acea epocă, sub inflenţa mai mult sau mai puţin lliii-ctă a gândirii sceptice, culegerile ştiinţifice din domeniul istoriei luturale sau al medicinei (21). Textul lui Artemidor oferă marele avantaj de l> piezenta o gândire elaborată pe o vastă documentaţie tradiţională.

t

într-un asemenea document nu se pune problema căutării unor ("imulări de morală austeră sau apariţia unor noi exigenţe în materie lin conduită sexuală; mai curând, el oferă indicaţii asupra modalită- lllor de apreciere curentă şi atitudini general acceptate. Desigur, reflecţia filosofică nu lipseşte din acest text şi aflăm referiri destul de Ilare la probleme şi dezbateri contemporane; ele privesc, însă, proce- (inole de descifrare şi metoda de interpretare, nu judecăţi de valoare şi lonsuri morale. Materialul asupra căruia se îndreaptă interpretările, sce- III-le onirice tratate de ele, cu caracter de prezicere, situaţiile şi evenimentele anunţate aparţin unui peisaj comun şi tradiţional.

Am putea pretinde, deci, de la acest text al lui Artemidor, să ulucă mărturie despre o tradiţie morală destul de răspândită şi cu mguranţă bine ancorată în trecut. Dar, mai trebuie să reţinem şi că dacă textul abundă în detalii, dacă prezintă, referitor la vise, un

,_____11un sisiemaiic d<ifl_________ iuurare ain aceeaşi epoca, el nu este în nici un fel un li»de morală având drept scop principal formularea de judecăţi asii|l acestor acte şi relaţii. Numai în mod indirect se poate releva, i»|

)2 312

descifrarea viselor, aprecierile făcute asupra scenelor şi acteloi I prezentate acolo. Principiile unei morale nu sunt propuse pentiu J însele; le putem recunoaşte doar din căutările analizei: interpret/w interpretările. Asta presupune să ne oprim o clipă asupra ptoJ deelor de descifrare folosite de Artemidor, în aşa fel încât să puid descifra mai apoi morala subiacentă analizelor viselor sexuale

1. Artemidor distinge două forme de viziuni nocturne. E xlfl visele - enupnia; ele transpun afectele actuale ale subiectului, <:d ce „însoţesc sufletul în drumul său": eşti îndrăgostit, doreşti săi lângă obiectul dorit, visezi că e cu tine; eşti lipsit de hrană, ţi-e foartj visezi că eşti gata să mănânci; sau „cel ghiftuit visează că voirii sau că se înăbuşă (22)"; cel ce se teme de duşmani visea/a o aceştia îl înconjoară. Această formă de vis are o valoare de pmv ziune simplă: se stabileşte în actualitate (de la prezent la pre/oit| îi arată subiectului care doarme propria stare; ea redă ce este, p«i tru corp, lipsă sau exces şi ce este pentru suflet teamă sau dorinţi Cu totul altceva sunt visele - oneiroi. Artemidor descoptii cu uşurinţă natura şi funcţia lor propunând trei „etimologii". Oneiri e ceea ce to on eirei, „ce spune fiinţa"; ea spune ce este deja înlănţuirea timpului şi se va produce ca eveniment într-un viitor m mult sau mai puţin apropiat. Mai este şi ceea ce acţionează araipi sufletului şi-l excită - oreinei; visul modifică sufletul, îl fasonea/a îl modelează; îl pregăteşte şi provoacă în el frământări corespui zătoare celor arătate. Mai regăsim în cuvântul oneiros numele ItH Iros, cerşetorul din Ithaca, purtător al mesajelor încredinţate (r'ffl Deşi identici, termenii enupnion şi oneiros au înţeles opus; primii vorbeşte de individ, al doilea de evenimentele lumii; unul deriva din stările trupului şi ale sufletului, celălalt anticipează desfăşurarea ovfl nimentelor în timp; unul arată jocul prea multului sau prea puţinul! în ordinea poftelor şi a antipatiilor; altul dă un semnal sufletului M în acelaşi timp, îi dă o formă. Pe de o parte, visele dorinţei vorboJ despre realitatea fiinţei în starea sa actuală; pe de alta, visele fiinim vorbesc despre viitorul evenimentului în ordinea lumii.

O a doua delimitare introduce. în fiecare din cele două catfl gorii de „viziune nocturnă", o altă formă de deosebire: ceea ce •• arată clar, uşor de ghicit, fără a solicita descifrare şi interpretam ■

it oc nu apare decât în mod figurat în imagini spunând altceva iii ce se observă la prima vedere. în visele de stare, dorinţa poate fi iifestată prin prezenţa uşor de recunoscut a obiectului său (vedem Viu lemeia

dorită); dar mai poate fi manifestată şi printr-o altă ¡mălin mai mult sau mai puţin asemănătoare cu obiectul în chestiune, ilwii'iiţe asemănătoare în visele de eveniment: unele arată în mod im l ce există deja în viitor: se vede cum pluteşte în vis corabia ce Hin.iză să naufragieze în curând; eşti nimerit de arma ce te va răni llno sunt visele aşa-zise „teorematice". în alte cazuri, însă,

f

313

i a tul imagine-eveniment este indirect: imaginea corăbiei ce se Amă de stânci poate însemna nu un naufragiu, nici chiar o neno- Hlio, ci, pentru sclavul care visează la asta, apropiata sa libertate; im.tea sunt visele „alegorice".

Î

Or, jocul dintre cele două distingeri pune interpretului o protoni,! practică. Să luăm o viziune dată, din somn: cum recunoaştem in .1 avem de a face cu un vis de stare sau cu unul de eveniment? .mu stabilim dacă imaginea anunţă direct ce arată sau este tălmă- jfon altui lucru? Amintind această dificultate în primele pagini ale |r)li a IV-a (scrisă după primele trei), Artemidor arată importanţa mintală a analizării subiectului care visează. E sigur, explică el, că iiuole de stare nu se vor produce la fiinţele „virtuoase"; într-adevăr,nstea ştiu să-şi înfrâneze pornirile iraţionale, deci pasiunile - do- i|,i sau teama: ele mai ştiu să-şi menţină corpul în echilibrul dintre ma şi exces; prin urmare, la ele nu poate fi vorba de tulburări şi, hei. nici de vise (enupmia) înţelese ca manifestări ale afectelor. De |lilel, e o temă

frecventă la moralişti că virtutea se remarcă prin ili'.pariţia viselor care transpun în somn poftele sau tulburările involuntare ale sufletului şi ale trupului. „Visele celui adormit, spunea Seneca,

Îjnt la fel de agitate ca ziua care s-a încheiat" (24). Plutarh se baza pe imon când spune că e un semn de progres faptul de a nu mai visa ■i ţi fac plăcere acţiunile necinstite. El amintea de acei subiecţi care, In

stare de veghe, au destulă forţă pentru a-şi combate pasiunile şi • le rezista, dar noaptea, „scăpând de legi şi de părerile celorlalţi", nu mai au deloc ruşine: se trezeşte atunci in ei tot ce au mai imoral ţi mai indecent (25).

Î

Oricum, pentru Artemidor, atunci când se produc, visele de stare pot lua două forme: la majoritatea oamenilor dorinţa sau aver- nunea se

manifestă direct şi fără a se ascunde; la cei care ştiu să-şi Interpreteze propriile vise, nu se manifestă decât prin semne; sufletul Io „joacă feste

într-un mod mai viclean". Astfel, un bărbat lipsit de......... . uc unirucriiica, va vedea în vis femeia du®

sau moartea mult râvnită a stăpânului ei. Sufletul suspicios :-au| experienţă va refuza într-un fel să-i arate starea de dorinţă in < •ni se află; va recuge la un şiretlic şi, prin urmare, în loc s-o vndrt |t|l femeia dorită, cel ce viseză va avea imaginea unui lucru care o i» prezintă: „un cal, o oglindă, o corabie, marea, o femelă de animi sălbatic, un veşmânt feminin". Artemidor citează un pictor din ( ^ilfl] fără îndoială un expert, care vedea în vis cum i se năruie acoparlH casei şi propria decapitare; s-ar putea imagina aici semnul IIIHI viitor; nu era, însă, decât un vis de stare: omul dorea moartea •.!« pânului său - care trăieşte şi în ziua de azi, notează în tircai^.' Artemidor (26).

în privinţa viselor de eveniment, cum să le recunoşti pe < nit ] transparente şi „teorematice", de cele care anunţă prin mijloa« |||

314

alegoriei un eveniment, altul decât cel arătat? Dacă se pun la o pail§ imaginile excepţionale necesitând evident o interpretare, visele < ai| anunţă clar un eveniment sunt sancţionate imediat de realitate; ovfl nimentul le urmează neîntârziat; visul teorematic se deschide a:.upi§ ceea ce anunţa, nemailăsând interpretării nici priza posibilă, nici tA gazul indispensabil. Visele alegorice se recunosc uşor prin aceea ol nu sunt urmate de realizarea directă: ele trebuie interpretate. Să n« î adăugăm că fiinţele virtuoase n-au decât vise de eveniment şl i|K cele mai multe ori nu cunosc decât viziunile clare ale viselor teom matice. Artemidor n-are nevoie să explice acest privilegiu: era o li« diţie să se admită că fiinţelor pure zeii le vorbesc direct. Să ne amii» tim de Platon, în Republica: „După ce a potolit cele două părţi al* sufletului (cea a poftelor şi cea a mâniei) şi o pune în mişcare pe coBI de a treia unde sălăşluieşte înţelepciunea şi, în sfârşit, se linişteşlfi doar atunci va avea cel mai mult de a face cu adevărul" (27). In romanul lui Chariton din Aphrodisias, în momentul când Callirhoo v| ajunge în sfârşit la capătul încercărilor sale şi când îndelungata i| luptă pentru a-şi păstra virtutea va fi recompensată, ea are un vin „teorematic" ce anticipează finalul romanului şi constituie, din parlun zeiţei care o protejează, o prevestire şi o promisiune totodată: „I a se văzu virgină încă, la Syracuza, intrând în templul Afroditei, apul ae drumul de întoarcere, zârindu-l pe Chaireas, iar după aceea, ziua nunţii, tot oraşul împodobit cu ghirlande şi pe ea însoţită de tatăl r,»t fe mama sa până la casa logodnicului ei" (28).

în tabelul următor se află raporturile stabilite de Artemidor întiu ipurile de vise, felul lor de a semnifica şi modalităţile de a fi ale subiectuluiIn sufletele virtuoase

Visele de stare Visele de eveniment

Directe Prin semne

Teorematice

Alegorice

Niciodată i

Cel mai adesea

In sufletele obişnuite

Cuexperienţă

Cel mai adesea

315

Fără experienţă

Cel mai adesea

Cel mai adesea

Ultima casetă a tabelului - cea a viselor alegorice de eveniment, aşa cum se produc ele în sufletele obişnuite - defineşte domeniul onirocriticii. Aici e posibilă interpretarea, deoarece nu există o transparenţă a viziunii, ci folosirea unei imagini pentru a înţelege o alta; în acest caz e utilă interpretarea, fiindcă permite pregătirea pentru un eveniment mai îndepărtat.

2. Descifrarea alegoriei onirice se face pe calea analogiei. Artemidor revine la această chestiune de mai multe ori: arta onirocriticii se bazează pe legea asemănării; ea operează prin „compararea a două lucruri asemenea" (29).

Artemidor face să funcţioneze analogia pe două planuri. Mai întâi e vorba de analogia de natură dintre imaginea din vis şi elementele din viitor anunţate de ea. Pentru a detecta această asemănare, Artemidor se slujeşte de diverse mijloace: identitate calitativă (să visezi o stare de nelinişte, de indispoziţie, ar putea însemna o „proastă stare" viitoare a sănătăţii sau a averii; să visezi noroi înseamnă că trupul va fi încărcat cu substanţe nocive); identitate de cuvinte (berbecul înseamnă comandă din pricina jocului krios -

, ______________. \oa vise/.u un ieu e semn de vlctoipentru atlet, iar furtuna e semn de nenorocire); existenţa unei c dinţe, a unui proverb popular, a unei teme mitologice (ursul repro/ o femeie pe motiv de Callisto Arcadiana) (31); apartenenţa la o aceo categorie de existenţă: astfel, căsătoria şi moartea se pot anunţa ui pe alta în vis, deoarece amândouă sunt considerate ca telos, un lin (scop sau termen) pentru viaţă (23); similitudine de practici („ca:, toria cu o fecioară înseamnă pentru un bolnav moartea, căci ton ceremoniile ce însoţesc căsătoria sunt prezente şi la funeralii) (:i:i

Mai există analogia de valoare. Acesta e un punct capital măsura în care onirocritica e menită a determina dacă evenimentul ce vor avea loc sunt sau nu favorabile. întreg domeniul semnificaţi visului este marcat, în textul lui Artemidor, de împărţirea, la moil binar, între bun sau rău, fast şi nefast, fericit şi nefericit. Problem este deci, următoarea: cum poate actul reprezentat în vis să anunţ cu propria sa valoare evenimentul care se va produce? Principiul <|i neral e simplu. Un vis poartă un pronostic favorabil dacă actul repm 'entat de el este în sine bun. Dar cum se măsoară această valoaro Artemidor propune şase criterii. Actul reprezentat e conform natum conform legii? E conform tradiţiei? E conform cu techne - adie ;u regulile şi practicile care permit unei acţiuni să-şi atingă scopurilo conform cu timpul (asta vrea să spună:

316

e îndeplinit în momentul u în circumstanţele cele mai potrivite)? în sfârşit, poartă un nunm :are, în sine, e de bun augur? „E un principiu general că toate vi iunile din vis conform cu natura sau legea, sau tradiţia, sau aria, .au cu numele ori timpul sunt de bun augur, iar toate viziunile con -arii sunt nefaste sau dezavantajoase" (34). Dar, Artemidor adauga. e îndată, că acest principiu nu e universal şi că el comportă ex epţii. Poate avea loc un fel de inversare de valoare. Unele vise,„buno îăuntru" pot fi „rele afară": actul imaginat în vis e favorabil (astfel, acă visezi că iei masa cu un zeu este, în sine, un lucru pozitiv), ar evenimentul prevestit e negativ (căci, dacă zeul e Cronos, înlăn lit de fiii săi, imaginea semnifică intrarea la închisoare) (35). Alto se sunt contrariul celor „rele înăuntru" şi „bune în afară": un sclav sează că e la război; este înştiinţarea eliberării sale, fiindcă un sol- at nu poate fi sclav. Există, deci, în jurul semnelor şi semnificaţiilor Dzitive sau negative, o mare libertate de variaţii posibile. Nu e vorba 3 o nesiguranţă imposibil de depăşit, ci de un domeniu complex ire pretinde a se ţine seama de aspectele imaginii visate, ca şi de ostaza celui ce visează.

Am considerai necesar, peniru înţelegerea mecanismului in- Impretărilor, acest ocol, cam lung, mai înainte de a aborda analiza vinelor sexuale aşa cum o practică Artemidor şi pentru a determina • um îşi fac loc aprecierile morale ale actelor sexuale în arta pre- Jl< u r i i

visurilor care le prezintă. Ar fi imprudentă utilizarea acestui inx i ca pe un document direct privind valoarea actelor sexuale şi iiM|itimitatea lor. Artemidor nu spune că e bine sau nu, moral sau imoral, să comiţi cutare act, ci dacă e bine sau rău, avantajos sau do ovitat să fie comis. Principiile ce se pot desprinde de aici nu duc npre actele în sine, ci spre autorul lor, sau, mai curând, spre actorul lexual, aşa cum îl reprezintă el în scena onirică, pe autorul visului şl de aici trebuie să pornească precizarea binelui sau răului ce urmează a i se întâmpla. Cele două mari reguli ale onirocriticii - şi mume că visul „divulgă fiinţa" şi că o face în forma în analogiei - tuncţionează aici în modul următor: visul indică evenimentul, norocul .au ghinionul, prosperitatea sau necazul, care vor caracteriza în realitate felul de a fi al subiectului şi o face printr-un raport de analogie m felul de a fi - bun sau rău, favorabil sau nefavorabil - al subiectului ca actor pe scena sexuală a visului. Să nu căutăm în acest text un cod pentru ce trebuie sau nu trebuie făcut, ci revelatorul unei etici a subiectului, existentă încă în epoca lui Artemidor.

317

2

ANALIZA

Artemidor consacră patru capitole viselor sexuale (36) - la care trebuie adăugate numeroase însemnări dispersate. îşi organizează analiza în jurul deosebirii dintre trei tipuri de acte: cele conforme cu legea (kata nomon), cele care-i sunt contrare (para no- mon) şi cele contrare naturii (para phusin). împărţire departe de a fi clară: nici unul din aceşti termeni nu e definit; nu se ştie cum se articulează categoriile indicate, unde trebuie înţeles „împotriva naturii" ca o subdiviziune a lui „contra legii"; anumite acte apăreau, în acelaşi timp, în două rubrici. Nu se pretinde o clasificare riguroasă, care ar repartiza orice act sexual posibil în domeniul legalului, al

_ . _________ ,wu IO III • 1111(1

uvooic itsyiupari lasa, totuşi, să apară o oaiecare inteligibilii.ii"1. Să luăm mai întâi actele „conforme cu legea". ACOÎ. I > <T

toi pare să amestece, pentru privirea noastră retrospectiva, la. e foarte diferite: adulterul şi căsătoria, frecventarea prostituatei!>i, m citarea sclavelor din casă, masturbarea unui servitor. Să lăsam h parte, pentru moment, semnificaţia dată de el noţiunii de con)' • H tate cu legea. De fapt, un pasaj din acest capitol clarifică desini ii* bine desfăşurarea analizei. Artemidor stabileşte ca regulă gonm«l| că, în vis, femeile sunt „imagini ale activităţilor de care va ave.i |><uIM cel ce visează. Deci, oricine ar fi femeia şi în orice condiţie s-.n «u., activitatea sa îl va pune pe cel ce visează în această condiţie" (ilfl Ceea ce determină, pentru Artemidor, sensul pronosticului visului şi deci, într-un anume fel, valoarea morală a actului visat, e comli|iH partenerului şi nu forma actului în sine. Această condiţie trebuie In ţeleasă într-un sens mai larg: e statutul social al „celuilalt"; adu .» .< căsătorit sau nu, e liber sau sclav, e tânăr sau bătrân, bogat mm sărac; e profesiunea sa şi locul unde-l întâlneşte; e poziţia sa !a|* de cel ce visează (soţie, amantă, sclavă, tânăr protejat etc.) Din acel moment se poate înţelege, sub aparenta sa incoerenţă, modul de desfăşurare al textului: el urmează ordinea partenerilor posibili, conform statutului lor, a legăturii lor cu cel ce visează şi cu lecui unde acesta îi întâlneşte.Primele trei personaje amintite în text reproduc seria tradi|m nală a celor

trei categorii de femei la care se are acces: so|m amanta şi prostituata. Este un semn favorabil să visezi că ai un m port cu propria soţie, fiindcă soţia e în relaţie de analogie naturala :u meseria şi profesiunea; ca şi în

acestea, asupra ei se exercita e activitate recunoscută şi legitimă, de

318

unde se trage folos ca de po jrma unei ocupaţii prospere; plăcerea obţinută prevesteşte plăcenu profiturilor în meserie. Nici o diferenţă între soţie şi amantă. Cu pron ituatele e altceva. Analiza propusă de Artemidor

e destul de ciudata n sine, femeia, luată ca obiect ce produce plăcere, are o valoam ozitivă; ele - numite în limbajul familiar uneori „lucrătoare"

- exista entru a oferi plăceri şi „se dăruiesc fără a refuza nimic". Cu toate cestea, e o „oarecare ruşine" în frecventarea acestui gen de le iei -

ruşine, dar şi cheltuială; ceea ce scade puţin valoarea eveni lentului prevestit de visul care le prezintă. Dar, ceea ce introduce, ai ales, o

valoare negativă este locul de prostituare şi aceasta din Duă motive, din care unul e de ordin lingvistic: dacă bordelul e de-

(1 l'llllll llll ICI IIIOI I OUI G IIIOCUIIIIMI CIIUIIOI OUU pi UVLillO

I ceea ce implică semnificaţii favorabile - mai e numit şi, încă cimitirul, „locul pentru toată lumea" sau „locul comun". Ce- iotiv atinge unul din punctele des evocate în etica sexuală de ,.i de medici: risipa zadarnică

de spermă, fără beneficiul asi- urmaşilor, garantat doar de soţie. Un îndoit motiv pentru care |i\ în vis, la prostituate înseamnă moarte. Ca un

adaos la triada clasică soţie-amantă-prostituată, Arte- iminteşte de femeia de ocazie. în acest caz, visul are pentru aloarea pe care o are, din punct de vedere social, femeia pre- i: e bogată, bine îmbrăcată, încărcată

de bijuterii, îşi dă con- îântul? Visul promite ceva avantajos. Dacă e bătrână, urâtă, şi nu se oferă singură, visul e defavorabil. Gospodăria

oferă o altă categorie de parteneri sexuali, serii sclavii. Aici ne aflam în categoria posesiunii directe: sclavii lit la bogăţie prin analogie; ei fac parte integrantă din ea. Se e de la sine că plăcerea obţinută în vis cu

acest tip de perorată că „se va bucura de posesiunile sale şi că, după toate iţele, ele vor deveni mai mari şi mai strălucite". Se exercită un ;i se

profită de bunurile personale. Prin urmare, visuri favo- ;e realizează un statut şi o legitimitate. Bineînţeles, prea puţin ză sexul partenerului, că e băiat sau fată; esenţial e să fie de un sclav. în schimb Artemidor pune în

lumină o distincţie Importantă: aceea privind poziţia în actul sexual a celui ce visează; )i nctiv ori pasiv? Dacă se aşază „sub" servitorul său,

răstoarnă în lin ierarhia socială şi e de rău augur; e semn că va avea de suferit lin partea acelui inferior o pagubă sau că va înghiţi un afront. Şi,

319

jn>ntru a confirma că, în această situaţie, e vorba nu de o greşeală împotriva naturii, ci de o atingere a ierarhiilor sociale şi de o ameninţare

a raporturilor corecte de forţe. Artemidor notează în trecere \iloarea la fel de negativă a visurilor în care subiectul e posedat de un duşman, sau de

propriul său frate, mai mare sau mezin (egali- înlea e distrusă).Urmează apoi grupa relaţiilor. Visul în care ai raporturi cu o lorneie

cunoscută, nemăritată şi bogată e favorabil; o femeie care se oferă nu-şi dăruie numai trupul, ci şi lucrurile „privind corpul său" (veşminte, bijuterii şi, în general, toate bunurile materiale pe care le posedă). Visul e nefavorabil, însă, dacă e vorba de o femeie căsătorită; aceasta se află în puterea soţului ei; legea interzice să te apropii de ea şi pedepseşte adulterul; astfel, cel ce visează trebuie

t ____________________u w u i n y i U I U M I . V l a C i l U c l

porturi cu un bărbat? Dacă subiectul e o femeie (avem aici unul rarele pasaje unde e luat în consideraţie visul femeilor), visul o ml cum favorabil, fiindcă e conform cu rosturile sociale şi naturali» nl# femeii. Dar, dacă un bărbat visează că e posedat de un altul, «»!•# mentul de discriminare, prin care se stabileşte valoarea favoialiiii sau nefavorabilă a visului, depinde de statutul celor doi partoiunj visul e bun dacă eşti posedat de cineva mai bătrân şi mai bogat d< •< n tine (e promisiunea unor daruri); e rău dacă partenerul activ o mit) tânăr şi mai sărac-sau, chiar, doar mai sărac: semn de cheltuieli Un ultim ansamblu de vise conforme cu legea priveşte IIIMN turbarea. Aceste vise sunt strâns legate de tema sclaviei: e vorb.i a« un serviciu pe care ţi-l faci singur (mâinile sunt ca nişte serviton ■ • se supun la ce le cere membrul-stăpân), iar cuvântul care înseamnă „legarea de stâlp" pentru biciuirea sclavului exprimă şi intrarea in erecţie. Un sclav care visase că-şi masturba stăpânul a fost, în mg litate, condamnat de acela la biciuire. Se vede marea extinderi» | ceea ce este „conform legii": comportă în aceeaşi măsură acte euii jugale, relaţiile cu o amantă, raportul, activ sau pasiv, cu un all bfti bat şi masturbarea.

2. Domeniul considerat de Artemidor drept „contrar logll este constituit în principal din incest (38). Iar incestul, înţeles în sorţ sul strict de raporturi între părinţi şi copii. în ce priveşte incestul i u fraţii şi surorile, el e asimilat raportului tată—fiică dacă se prodm între un frate şi o soră; în schimb, pe cel între doi fraţi, Artemului pare să ezite în a-l plasa în categoria lui kata nomon sau în cea * lui para nomon. Oricum, se ocupă de el în amândouă rubricile

Atunci când un tată visează că are raporturi cu fiica sau < u fiul lui, înţelesul este practic întotdeauna defavorabil. Fie din motiv» fizice imediate: dacă copilul e mic - mai puţin de cinci sau zece am urmarea fizică a unui asemenea act nu poate fi decât moartea sl| îmbolnăvirea lui. Dacă copilul e mai mare, visul e şi mai rău, cai i pune în joc relaţii imposibile sau fatale. Să te desfeţi cu fiul tău, sâ |l .consumi" în el sămânţa, e un act inutil: cheltuială zadarnică, lipsilA de orice profit şi

320

care prevesteşte, în consecinţă, o mare pierdere «Iu Dani. Să te uneşti cu el când s-a făcut mare şi când tată şi fiu IUI 30t coexista, fără a avea neînţelegeri, într-o casă unde amândoi ni lori să comande, este, prin forţa împrejurărilor, de rău augiu ntr-un singur caz e bun acest gen de vis: dacă tatăl face o călătoim :u fiul său şi, deci, are de făcut ceva în comun cu el; dar dacă, In

321

menea vise, tatăl o In poziţie de pasivitate (indiferent daca cel ce lază e fiul sau tatăl), semnificaţiile sunt funeste: ordinea ierarhiilor olii dominaţiei şi ai activităţii sunt răsturnaţi. „Posedarea" sexuală itălui de către fiu prevesteşte ostilitate şi conflict (39), să viseze io uneşte cu fiica nu e deloc bine pentru tată. Acest „consum" inpul unei fete care, măritându-se într-o zi, va duce astfel altuia i.inţa tatălui, prevesteşte o mare pierdere de bani. Dacă fiica e i măritată, acest raport arată că ea îşi va părăsi soţul, că se va arce acasă şi el va trebui să aibă grijă de ea; visul nu e favorabil ■ ii în cazul în care tatăl, sărac fiind, fata se poate întoarce bo- i, deci capabilă de a se

îngriji de nevoile tatălui ei (40).Iîntr-un mod ce poate părea ciudat, incestul cu mama (văzut 'tdeauna de Artemidor ca incest fiu-mamă şi niciodată mamă- i) este adesea purtător

de preziceri favorabile. Să conchidem de . conform principiului artemidorian al corelaţiei dintre valoarea losticului şi cea morală, că

incestul mamă-fiu nu e considerat ca lamentai condamnabil? Sau trebuie să vedem în asta una dintre opţiile, prevăzute de Artemidor, la principiul general enunţat? Nu ci o îndoială că Artemidor consideră incestul mamă-

fiu ca moral- ite condamnabil. Dar e notabil că îi acordă valori de pronostic !;ea favorabile, făcând din mamă un fel de model şi socotind-o

HI.ilrice a unui mare număr de relaţii sociale şi de forme de activitate. Mama înseamnă meseria; unirea cu ea înseamnă, deci, succes şi

piusperitate în profesiune. Mama este patria; cine visează un raport HI ea se poate aştepta că va reveni acasă dacă e exilat sau că va muşi în viaţa

politică. Mama mai este şi pământul fertil de unde am in it: dacă cineva se găseşte într-un proces şi are un vis de incest, iir.eamnă că va câştiga;

dacă e cultivator, va avea o recoltă bogată. Primejdie, totuşi, pentru bolnavi: dacă se afundă în acest pământiu. imă înseamnă că vor muri.

3. Actele „împotriva naturii" îi dau prilejul lui Artemidor să Irtcă două expuneri succesive: una se referă la ceea ce se abate de I.I poziţia fixată de natură (această expunere apare ca anexă la in- înrpretarea viselor de incest); cealaltă se referă la relaţiile în care partenerul e cel ce prin propria sa „natură" stabileşte caracterul de împotriva naturii al actului (41).

Artemidor presupune, în principiu, că natura a stabilit pentru lineare specie o formă de act sexual bine definită: o poziţie firească, unică, de la care animalele nu se îndepărtează: „Unele îşi fecun- iloază femelele pe la spate, cum fac asinul, calul, capra, boul, cerbul

Istoria sexualităţii321

■------------------

_______v. ..waoiuiuiie; remeiele peştilor culeg sperma cxpul^

de mascul". Tot aşa au primit şi oamenii un mod exact de impui« chere de la natură: faţă în faţă, bărbatul fiind lungit deasupra fnnm în această formă, legătura sexuală este un act de posesie plini devii stăpân „pe întreg corpul însoţitoarei", cu condiţia ca ea „it|l supună" şi „să consimtă". Toate celelalte poziţii sunt „născocm i» lipsei de măsură şi de cumpătare, precum şi ale exceselor In • «< duce beţia". Există întotdeauna în aceste raporturi nefireşti pinvii tirea unor raporturi sociale defectuoase (relaţii proaste, duşmanii sau a unei perioade mai dificile din punct de vedere economic (ulii ghereală, strâmtorare). V

Printre aceste „variante" ale actului sexual, Artemidoi <IA atenţie deosebită erotismului oral. Dezaprobarea sa - găsim alijjif atitudine mult atestată în Antichitate (42) - e violentă: „act înyit zitor", „păcat moral" a cărui reprezentare în vis nu poate avea o v# loare pozitivă decât dacă ea trimite la activitatea profesională a 11 biectului (dacă e orator, flautist sau profesor de retorică); picului zadarnică de sămânţă, această practică prevesteşte în vis o <:h«i tuială inutilă. Folosire neconformă cu natura şi care împiedica mi* târziu sărutul sau masa luată în comun, erotismul oral prevestiri* despărţire, duşmănii iar uneori moartea.

Mai sunt, însă şi alte modalităţi de a te pune în afara naiu în raporturile sexuale: prin chiar natura partenerilor. Artemidor efflj meră cinci posibilităţi: raporturi cu zeii, cu animalele, cu cadavml« cu sine-însuşi şi relaţii între două femei. Prezenţa ultimelor doua tegorii printre actele împotriva naturii este mai enigmatică decAt $ celorlalte. Relaţia cu sine-însuşi nu trebuie înţeleasă ca masturbam despre aceasta e făcută o menţiune printre actele „conforme cu 1« gea". în raporturile în afara naturii cu sine-însuşi e vorba de peifl trarea sexului în propriul corp, sărutarea propriului sex, sugerea ua xului. Primul tip de vise prevesteşte sărăcie, lipsuri şi suferinţa; |i doilea promite apariţia copiilor, dacă aceştia nu există, sau întout cerea lor dacă sunt plecaţi; ultimul înseamnă moartea copiilor, prl varea de femei şi de amante (nu mai ai nevoie de femei dacă te poji servi singur) şi o sărăcie lucie.

în ce priveşte relaţiile dintre femei, se poate pune întrebam de ce apar ele în categoria actelor „în afara naturii",

din moment o« raporturile între bărbaţi sunt împărţite în celelalte rubrici (în speclni în cea a actelor conforme cu legea). Motivul constă, negreşit, în lai

de relaţie reţinuta de Artemidor, cea a penetrării: printr-un artillo oarecare, o femeie uzurpă rolul bărbatului, îşi însuşeşte în mod «iii/iv poziţia lui şi posedă o altă femeie. între doi bărbaţi, pene- |roa, act viril prin excelenţă, nu e în sine o transgresiune de la na- M (chiar dacă poate fi considerată ruşinoasă, nepotrivită pentru ml din cei doi). In schimb, între două femei un asemenea act, efec- fit in pofida a ceea ce sunt ele şi prin recurgere la subterfugii, este p lai de în afara naturii ca relaţia dintre o fiinţă umană cu un zeu im cu un animal. Să visezi asemenea acte înseamnă activităţi fără ■ml, despărţirea de soţ sau văduvia. Raportul între două femei mai ¡Kite să însemne şi comunicarea sau aflarea de „secrete" feminine.

VISUL Şl ACTUL

Două lucruri sunt de reţinut, deoarece ele marchează întrea- ■n analiză a visului sexual la Artemidor. Mai târziu, că cel ce visează »întotdeauna prezent în propriul vis; imaginile sexuale descifrate de Artemidor nu constituie niciodată o fantasmagorie, al cărei specta- H ar fi subiectul, desfăşurată sub ochii săi, dar independent de el. II ia parte la vis întotdeauna în calitate de actor principal; se vede (io el însuşi în activitatea sa sexuală: există o suprapunere exactă intre subiectul visător al unui act şi subiectul actului aşa cum apare |«i în vis. Pe de altă parte, se poate observa că, pe parcursul întregii ■lucrări, Artemidor introduce destul de rar acte şi plăceri sexuale ca lilemente înţelese sau prevestite; numai în mod excepţional o ima- luine oarecare apărută în vis anunţă apariţia unui act sexual sau pri- Ivarea de o plăcere (43). în schimb,acestea sunt analizate şi regru- JiMte în cele trei capitole studiate aici ca nişte componente ale visului îşi elemente prevestitoare; pentru Artemidor, ele nu figurează decât Im „semnificant", şi aproape

322 323

niciodată ca „semnificat", imagine şi nu lni'ns, reprezentare şi nu eveniment reprezentat. Interpretarea lui jArtemidor se va situa, deci, pe o linie trasată între actorul actului lioxual şi subiectul

visului, mergând astfel de la subiect la subiect; Iplecând de la actul sexual şi de la rolul subiectului, aşa cum se pre-

vy. M.cuyi in viaui sau, nuerpreiaren va avea drept obiectiv d cifrarea celor ce i se vor întâmpla persoanei care visează, o <ln revenită la starea de veghe. ^

Se vede numaidecât că mantica lui Artemidor descifrea/a ■ regularitate în visele sexuale o semnificaţie socială. Sigur, u> in tâmplă ca aceste vise să prevestească un incident în direcţia tM nătăţii - boală sau restabilire; se mai întâmplă să fie şi semna nit morţii. Dar, într-o proporţie foarte mare, ele trimit la evenimenlo i| succesul sau insuccesul în afaceri, îmbogăţirea sau sărăcirea, pun peritate sau nenorociri în familie, o afacere bună sau nu, căsat<M avantajoase sau nefericire, certuri, duşmănii, împăcări, noroc ghinion în cariera publică, un exil, o condamnare. Visul sexual (investeşte soarta celui ce visează în viaţa socială; el, actorul de |i| scena sexuală din vis anticipează asupra rolului ce-l va juca pe scurt« familiei, a meseriei, a afacerilor şi a cetăţii.

Pentru acest lucru există două motive. Primul e de ordin i u totul general; el ţine de o trăsătură a limbii de care Artemidoi M

foloseşte foarte mult. Există, într-adevăr în limba greacă - aşa ca. d» altfel, în diferite grade, şi în alte limbi - o ambiguitate accentuat! între sensul sexual şi sensul economic al unor termeni. Astfel, cu» vântul soma, desemnând corpul, se referă şi la bogăţii şi bunuri; d« aici, posibilitatea de echivalare dintre „posedarea" unui corp şi posy» darea de bogăţii (44). Ousia înseamnă substanţă, dar şi avere tu sămânţă, spermă; pierderea acesteia înseamnă risipirea celeilalli (45). Termenul Eblabe, pagubă, se raportează la încercările soi|n la pierderi de bani, dar şi la faptul de a fi victima unei violenţe sau obiect pasiv într-un act sexual (46). Artemidor mai manevrează şi cu polisemia cuvântului datorie: termenii care înseamnă că eşti constrânn să plăteşti şi încerci să scapi mai pot exprima şi o nevoie sexuala, prin satisfacerea căreia te eliberezi: anagkaion, folosit pentru n desemna membrul viril, se află la întretăierea acestor semnificaţii (4/) Un alt motiv ţine de forma şi de destinaţia specială a lucrării lui Artemidor: cartea unui bărbat adresată bărbaţilor pentru a duc« o viaţă de bărbaţi. E necesar să amintim că intepretarea viselor nu e considerată o chestiune de curiozitate personală; e un lucru ulii pentru administrarea vieţii altor-a şi pregătirea pentru evenimentele ce se vor produce. Deoarece nopţile spun cum vor fi zilele, e bine, pentru a-ţi duce cum se cuvine existenţa de bărbat, de stăpân al casei, de cap de familie, să ştii să-ţi analizezi visele. Asta e intenţia cărţilor lui Artemidor: un ghid pentru ca bărbatul responsabil, stă- ^^n 'MII w M w ■ | tţr 1 1 " w w w M ■ w v w » v* w vi « p* w w % v » - , • ■ « .

Hnite. Deci, în imaginile din vis se regăseşte ţesătura vieţii familiale, Hunoinice şi sociale.Dar, asta nu e totul: practica interpretativă, aşa cum e con- Biputa în discursul lui Artemidor, arată că visul sexual însuşi e

■»o-ntat, elaborat şi analizat ca o scenă socială; el anunţă „bine şi Mu" în meserie, avere, familie, carieră politică, statut, prietenii şi MHI•tecţii, pentru că actele sexuale reprezentate sunt constituite din Kitiloaşi elemente ca şi el. Urmărind procedeele de analiză folosite ■<• Artemidor, se vede clar că interpretarea viselor de aphrodisia, In lormeni de succes sau insucces, de reuşită sau nenoroc social, ■("••aipune un fel de consubstanţialitate între cele două domenii. Ii> ost lucru apare la două niveluri: cel al elementelor visului reţinute fen material pentru analiză şi cel al principiilor ce îngăduie a se da un Inns (o „valoare" de pronostic) acestor elemente.

1. Care sunt aspectele visului sexual, reţinute şi redate per- ţlnont de Artemidor în analiza sa?Mai întâi, personajele. De la cel ce visează, Artemidor nu va m|ine, de pildă, nici trecutul apropiat sau îndepărtat, nici starea

su- llrlească, nici pasiunile, ci trăsăturile sociale: clasa de vârstă la care aparţine, dacă face sau nu afaceri, dacă are responsabilităţi politice, dacă încearcă să-şi căsătorească copiii, dacă îl ameninţă ruina sau duşmănia rudelor etc. Tot ca „personaje" sunt priviţi şi partenerii prezentaţi în vis; lumea onirică a visătorului lui Artemidor e populată de indivizi ce nu mai au deloc trăsături fizice şi par să nu aibă nici prea multe legături afective sau pasionale cu el; ei nu apar decât ca nişte profiluri sociale: tineri, bătrâni (sunt în orice caz mai tineri sau mai bătrâni decât cel ce visează), bogaţi sau săraci; oameni care aduc bogăţii sau cer daruri; relaţii măgulitoare sau umilitoare; superiori cărora se cuvine să le cedezi, sau inferiori de care se poate abuza în mod legitim; persoane

324

din casă sau din afara ei; sunt oameni liberi, femei aflate sub autoritatea soţului, sclave sau prostituate de meserie. în privinţa celor ce se petrec între aceste personaje şi visător, sobrietatea lui Artemidor e de-a dreptul remarcabilă. Nu mângâieri, nu combinaţii complicate, nu enormităţi; doar câteva variaţii foarte simple în jurul unei forme esenţiale, penetrarea. Se pare că aceasta constituie însăşi esenţa practicii sexuale, oricum singura care merită a fi reţinută şi care să dea un sens analizei visului. Mai mult decât trupul cu diferitele sale părţi, mai mult decât plăcerea cu diferitele ei atribute şi intensităţi, actul penetrării apare calificativ

,.. Y, ^coivuaţii. Problema pusa lui ArtaffH 1 iereritor la visele studiate, este de a şt i cine pe cine pcm■1 • ^wPB Subiectul care visează (aproape întotdeauna un bărbat) <••.!. I sau pasiv? El e cel ce penetreaza, stăpâneşte, simte pla< un I e cel ce se supune sau e posedat? Dacă e vorba de lapoitini . I fiu sau cu un tată, cu o mamă sau cu o sclavă, problema aproape inevitabil (doar dacă nu e deja implicit hotărâtă) < um - I făcut penetrarea? Sau, mai precis: care era poziţia subiectului! timpul penetrării? întrebările, din acest punct de vedere, mei<i p||j¡ la visul „lesbian".

Actul penetrării - inima activităţii sexuale, materia prima * iR terpretării şi focarul sensului pentru vis - este imediat perecí mi »it> interiorul unei scenografii sociale. Artemidor vede actul sexual tf3 întâi ca pe un joc de superioritate şi de inferioritate: penetram* I plasează pe cei doi parteneri într-un raport de dominare şi du «ti punere; e victorie pentru unul, înfrângere pentru celălalt; pentiu unt* din parteneri e un drept, o necesitate impusă celuilalt; e stalul va lorificat sau o condiţie acceptată; este un avantaj şi profit sau u §| tuaţie ai cărei beneficiari sunt alţii. Ceea ce conduce la un alt a-.puM al actului sexual; Artemidor îl vede şi ca un joc „economic" de pi.tli» şi pierdere; profitul e plăcerea obţinută, senzaţiile agreabile resimţiţi pierderea e energia necesară actului, risipirea sămânţei, acea pti ţioasă substanţă vitală, precum şi oboseala ce urmează. înaintau tuturor variabilelor ce-ar putea apărea ca o consecinţă a diferitului gesturi posibile, sau diverselor senzaţii ce le însoţesc, Artemldof pentru a-şi dezvolta analiza reţine acele elemente ce se refera u oenetrare ca la un joc „strategic" de dominare-supunere şi ca la im oc „economic" de profit-pierdere.

Din punctul nostru de vedere, aceste elemente ar putea n| ii se pară sărace, schematice, „decolorate" sexual; să reţinem isă, că ele încarcă până la saturaţie, dinainte, analiza elementului îarcate social; analiza lui Artemidor ne înfăţişează personaje luai« e pe o scenă socială ale cărei caracteristici le poartă în întregimii a le distribuie în jurul unui act esenţial situat în acelaşi timp pe pla j| împreunărilor fizice, pe cel al relaţiilor sociale de superioritate || Î inferioritate, precum şi pe cel al activităţilor economice de con im şi de profit.

2. Cum va stabili Artemidor „valoarea" visului sexual, plecând la aceste elemente astfel reţinute şi redate pertinente pentru ana

■ l'rin aceasta trebuie sa înţelegem nu numai tipul de eveniment IM II in mod alegoric, ci mai ales - ceea ce este aspectul cel mai■ t.nit pentru o analiză practică - „atributul" său şi anume carac-■ ni lavorabil sau nefavorabil pentru subiect. Să ne amintim de KMIII principiile fundamentale ale metodei: calitatea de pronostic I ului (caracterul favorabil sau nu al evenimentului prezis) depinde Kiloarea imaginii prevestitoare (caracterul bun sau rău al actului In/notat în vis). Or, de-a lungul analizei şi al exemplelor date, am ■ui că un act sexual cu „valoare pozitivă", din punctul de vedere In Artemidor, nu e întotdeauna chiar un act sexual îngăduit de H> cinstit de opinia publică, acceptat de tradiţie. Există, bineîn- m coincidenţe majore: să visezi raporturi cu propria soţie sau ■Piuita e bine; dar mai sunt şi decalaje şi încă importante: valoareaI ii abilă a visului de incest cu mama e exemplul cel mai izbitor, ■lliiiie să ne întrebăm: care este acel alt fel de a aprecia actele ■miale, acele alte criterii ce permit să se spună că ele sunt „bune" • vis şi pentru cel ce visează, de vreme ce ar fi condamnabile în jf.ihtate? Se pare că ceea ce dă „valoarea" unui act sexual visat ■ii' raportul stabilit între rolul sexual şi rolul social al visătorului. Mai Ipcis, se poate afirma că Artemidor găseşte „favorabil" şi cu un bun ■miostic, visul în care cel ce visează îşi exercită activitatea sexuală Iu partenerul său după o schemă conformă cu ce este sau ar trebui L lie raportul său cu acelaşi partener în viaţa socială şi nu în cea ii'*uală; relaţia sexuală onirică îşi primeşte calificarea de la adap- nica la relaţia socială din „starea de veghe".

325

[ Pentru a fi „bun", actul sexual visat are nevoie de a se su- Imne unui principiu general de „izomorfism". Şi, continuând să vor- Jiim schematic, am putea adăuga că acest principiu ia două forme: lua a unui principiu de „analogie de poziţie" şi cea a unui principiu li- „adecvare economică". Conform primului, un act sexual va fi bun In măsura în care subiectul care visează ocupă faţă de partenerul ..iu o poziţie întru totul asemănătoare cu cea pe care o are în realitate cu acelaşi partener (sau un partener de acelaşi tip); astfel, aII „activ" cu un sclav (indiferent de sex) e bine; sau să fii activ cu o .au un prostituat; ori să fii activ cu un tânăr sărac; dar va fi „bun" r.a fii pasiv cu persoane mai în vârstă şi mai bogate etc. în virtutea icestui principiu de izomorfism, e încărcat cu atâtea valori pozitive visul de incest cu mama; într-adevăr, în acesta se vede subiectul în poziţie de activitate prin raportare la o mamă care l-a născut şi l-a hrănit şi pe care el trebuie, în schimb, s-o cultive, s-o onoreze, s-o uiujoaouci, o-u iMii)wi| (i|cciaou

111ut;ţ11iu uu pe un pamani, otrie, o cetate. Dar, pentru ca actul sexual să aibă în vis o valonii pozitivă, trebuie ca el să se supună şi unui principiu de „adecvifţ economică"; e necesar ca „beneficiul" şi „consumul" comportate d* această activitate să fie corect reglate: cantitativ (multă cheltulflli pentru plăcere puţină nu e bine) şi ca destinaţie (nu se cheltuit > /| darnic cu cei sau cele care nu se află în situaţia de a restitui, du compensa, sau de a fi, la rândul lor, utili). Datorită acestui principiu e bine să visezi raporturi sexuale cu sclavi: ai un profit de la buminl» tale; cei pe care ai dat bani pentru beneficiul muncii lor îţi ofei.i Ift plus, şi pe cel al plăcerii. Acelaşi lucru dă multiple semnific.i|n v viselor în care un tată are raporturi cu fiica: după cum acea:.la * măritată sau nu, tatăl e văduv sau nu, ginerele e mai bogat OII MM sărac decât socrul, visul va însemna ori o cheltuială pentru zestM ori un ajutor venit de la fiică, ori obligaţia de a o întreţine după divorţ

Putem rezuma spunând că firul conducător al interpretam iiU Artemidor privind valoarea de pronostic a viselor sexuale impIM descompunerea şi analiza lor în elemente (personaje şi acte) <:at| sunt, prin natura lor, elemente sociale; el mai arată un anume mofj de a califica actele sexuale în funcţie de maniera în care subin Ini visător îşi menţine, ca subiect al actului visat, poziţia sa de SUIHMH social. Pe scena din vis, actorul sexual (întotdeauna cel ce visesgl şi care, practic, e întotdeauna un adult) trebuie, pentru ca visul riAU să fie bun, să-şi menţină rolul de actor social (chiar dacă se întâmpin ca actul să fie condamnabil în realitate). Să nu uităm că toate vi:.t»l| sexuale analizate de Artemidor sunt considerate de el ca făcând p.u te din categoria visului oneiros; ele spun „ceea ce va fi": iar cu» ce „va fi ", ce va surveni şi se află „spus" în vis e poziţia celui i n visează ca subiect al activităţii - activ sau pasiv, dominant sau dfl minat, învingător ori învins, „deasupra" sau „dedesupt", câştig.nul sau cheltuind, având beneficii sau pierderi, aflându-se într-o postum fericită sau una plină de necazuri. Visul sexual indică în mica dra maturgie a penetrării şi a pasivităţii, a plăcerii şi a consumului, modJ de a fi al subiectului, aşa cum i l-a pregătit destinul.

Cu titlu de confirmare, am putea cita un pasaj din Chein ui surilor, unde apare clar legătura între ceea ce constituie individul < o subiect activ în relaţia sexuală şi ceea ce-l situează în câmpul aoil vităţilor sociale. E vorba, într-o altă secţiune a cărţii, de textul coi! sacrat semnificaţiei diferitelor părţi ale trupului în vis. Organul m.n culin - numit anagkaion (elementul „necesar", ale cărui nevoi n« ■nstrang şi prin Torţa caruia consirangem pe aiţii) inseamna un ma- lunchi de relaţii şi de activităţi ce fixează statutul individului în cetate ţi in lume; figureaza aici familia, averea, activitatea cuvântului, stalului, viaţa politică, libertatea şi, finalmente însuşi numele individului. Membrul viril e asimilat cu părinţii, căci în el se păstrează principiul generator; cu soţia şi amanta pentru că e potrivit cu scopul iubirii; Du fraţii şi toate rudele de sânge pentru că începutul oricărei familii depinde de membrul viril; cu forţa şi virilitatea corporale, căci tot el

t e cauza; cu discursurile şi educaţia, deoarece, dintre toate lucru- llo, el are o forţă generatoare mai mare decât discursul... în plus, liai e asimilat profitului şi agoniselii, fiindcă e când încordat, când Hlaxat ş1 poate produce sau secreta (...). E asimilat sărăciei, sclaviei, lanţurilor, deoarece e numit „constrângător" şi e simbolul con- lliângerii, dar şi respectului datorat unui rang

înalt: i se spune „stimă" |i respect (...). Dacă devine dublu înseamnă că toate lucrurile pre- lentate se vor dubla, cu excepţia soţiei şi a amantei; în acest caz, membrul-dublu aduce privaţiune căci nu te poţi servi în acelaşi timp ile două membre virile. Cunosc pe

!

326

cineva care, sclav fiind, visa că ire trei falusuri: a fost eliberat şi în loc de un nume a avut trei, căci ll-a adăugat şi pe cele două (nume) ale eliberatorului său. Asta, însă, hu se întâmplă decât o singură dată: visele nu trebuie interpretate după cazurile rare, ci după cele care se produc cel mai des" (48).

După cum se vede, membrul viril apare la întretăierea tuturor Icelor jocuri ale stăpânirii: stăpânire de sine, deoarece pretenţiile diile riscă să ne aservească dacă ne lăsăm constrânşi de el; supe- iloritate asupra partenerilor sexuali, fiindcă prin el se efectuează penetrarea; privilegii şi statut, pentru că el semnifică toată sfera legă- lurilor de rudenie şi a activităţii sociale.

peisajul evocat în capitole consacrate de Artemidor viselor lexuale e unul familiar în Antichitate. Se regăsesc cu uşurinţă în el tnoravuri şi tradiţii care ar putea foarte bine atesta alte mărturii, anterioare sau contemporane. Ne aflăm într-o lume puternic marcată de poziţia centrală a personajului masculin şi de importanţa acordată rolului viril în raporturile de sex. Ne aflăm într-o lume unde căsătoria k îndeajuns de preţuită pentru a fi considerată cel mai bun cadru posibil pentru plăcerile sexuale. în această lume, bărbatul căsătorit poate avea o amantă; poate dispune de slujitorii săi, băieţi sau fete; poate frecventa prostituatele. în sfârşit, relaţiile dintre bărbaţi par a

_______ „„ IUIUŞI, a nnumitor diferenţe de vAsau de statut.

Mai putem observa prezenţa a numeroase elemente de i ■ Dar trebuie să recunoaştem că ele sunt puţin numeroase şi duMi de imprecise: câteva mari interdicţii, manifestate printr-o vie t<m|il|ţ gere: felaţiunea, raporturile între femei şi în special uzurpare.! ili> către una dintre ele a rolului masculin; o definiţie foarte restrictiv« t incestului, conceput în esenţă ca un raport între cei din geniutijii anterioară şi copii; o referire la o formă normativă şi naturală a a< Iu lui sexual. Nimic, însă, în textul lui Artemidor, care să se refere In j grilă permanentă şi completă a clasificărilor între actele permr.«« « cele interzise; nimic care să tragă cu exactitate o linie clară şi dull nitivă între ce e natural şi ce e „împotriva naturii". Şi, mai ales, |ji pare că nu sunt acele elemente de cod având rolul cel mai imi •« tant pentru determinarea „calităţii" - cel puţin în vis şi în funcţia HH de prevestire - a unui act sexual.

în schimb, se poate observa, prin chiar demersul interpn« tării, o altă manieră de a privi actele sexuale, şi alte principii de apia ciere: nu plecând de la actul luat în forma sa mai mult sau mai pu|m normală, ci de la actor, de la felul său de a fi, de la situaţia sa, «1« la relaţia cu ceilalţi şi de la poziţia lui faţă de ei. Problema principala părea să se sprijine mai puţin pe concordanţa actelor cu o structm .» naturală sau o reglementare pozitivă, cât pe ceea ce s-ar putnn numi „stilul de activitate" al subiectului şi relaţia stabilită de el înli» activitatea sexuală şi celelate aspecte ale existenţei sale familial.« sociale şi economice. Mersul analizei şi procedeele de punere în va loare nu se îndreaptă de la act către un domeniu cum ar putea fi col al sexualităţii, ori cel al carnalului, ale căror legi divine, civile sau li reşti ar contura formele îngăduite; ele pleacă de la subiect ca aciei sexual la alte domenii ale vieţii unde îşi exercită activitatea; principul«« de apreciere a unei conduite sexuale se situează, nu exclusiv, dai substanţial, în acest raport dintre diferitele forme de activitate.

Regăsim aici principalele caractere ale experienţei morale a aphrodisiei, aşa cum apărea ea în textele din perioada clasică, iar cartea lui Artemidor, chiar dacă nu formulează o etică, foloseşte în interpretarea viselor un mod de a percepe şi de a judeca plăcerilu sexuale contemporan cu el, atestă durabilitatea şi soliditatea acestei forme de experienţă.

Dacă totuşi ne întoarcem spre texte ce au drept obiect de meditaţie practicile sexuale şi de a da, referitor la acest subiect, sfa

327

l'flo conduita şi precepte de existenţa, putem nota un oarecare ni/ir de modificări în raport cu doctrinele de austeritate formulate fllosofia secolului al IV-lea. Rupturi, schimbări

radicale, apariţia [ni noi forme de experienţă a plăcerilor? Cu siguranţă, nu. Şi, cu pitit> acestea, unele schimbări sunt evidente: o atenţie mai vie, mai mit O îngrijorare, faţă de conduita sexuală, o importanţă mai mare loidată căsătoriei şi exigenţelor sale şi mai puţină valoare atribuită lliirll băieţilor: în fond, un stil mai riguros. Sunt evoluţii lente. Dar, "intre temele care se dezvoltă, se accentuează şi se consolidează, * poate zări o modificare de alt tip: ea priveşte modalitatea prin jjiio gândirea morală stabileşte raportarea subiectului la activitatea W sexuală.

f

CULTIVAREA SINELUI

Suspiciune faţă de plăceri, menţionarea insistentă a efeclAM abuzului asupra trupului şi sufletului, valorificarea căsătoriei şi .1 <«I.II gaţiilor conjugale, detaşare de semnificaţiile spirituale atribuite mUIH băieţilor: o mare sobrietate existentă în gândirea filosofilor şi .1 mu dicilor din secolul al doilea, atestată de textele lui Soranus şi Mulul din Efes, ale lui Musonius ori Seneca, ale lui Plutarh, Epictet n|y Marc Aureliu. E lucru ştiut, de altfel, că autorii creştini au făcui explicite sau nu - împrumuturi masive din această morală, iar nin|i| ritatea istoricilor de azi recunosc de comun acord existenţa, vigo;ui| şi intensificarea acestor teme de austeritate sexuală într-o sociol«|| căreia contemporanii îi reproşau cel mai adesea imoralitatea şi mu ravurile depravate. Să lăsăm deoparte întrebarea dacă această sllfl matizare era justificată: dacă nu luăm în considerare decât textili care vorbesc despre acest lucru şi locul pe care i-l dau, se parc < A „problema plăcerilor" sau, mai precis, îngrijorarea faţă de plăcciil» sexuale, de relaţia cu ele şi de practicarea lor a devenit mai înalţ tentă. O problematizare mai intensă a aphrodisiei, ale cărei foi nu» deosebite şi motive vom încerca să le reluăm.

Pentru justificarea acestei noi accentuări, se poate recurgi la diverse explicaţii. Poate fi pusă în legătură cu unele eforturi do moralizare întreprinse într-un fel mai mult sau mai

puţin autoritar <IP către puterea politică; aceste eforturi au fost clare si susţinute, nmi

In timpul principatului lui August; în acest ultim caz, e adevărat Wninsurile legislative ce protejau căsătoria, favorizau familia, regle- ■»iii.iu concubinajul şi condamnau adulterul au fost însoţite de o uro de idei - nu cu totul artificială - care opunea slăbiciunilor acelui IHI|I necesitatea unei întoarceri la rigoarea vechilor moravuri. Nu ne ltii"in totuşi mărgini la această referinţă; ar fi inexact să vedem în Im'.tr măsuri şi idei începutul unei revoluţii multiseculare trebuind En i onducă la un regim în care libertatea sexuală ar fi mai strict li- Kit.it,i de instituţii şi legi - fie ele civile sau religioase. Aceste tenta- »< . politice au fost prea sporadice, aveau obiective prea limitate şi li nvut prea puţine efecte generale şi permanente pentru a fi făcute ■».punzătoare de o tendinţă spre austeritate manifestată atât de des m ipindirea morală de-a lungul primelor două secole. Pe de altă In Ic. e demn de remarcat că, deşi au fost câteva rare excepţii (49), lninţa de rigoare exprimată de moralişti n-a luat deloc forma unei ■'leu de intervenţie din partea puterii publice; la filosofi nu se găsesc luiocte pentru o legislaţie generală de constrângere în direcţia com- loitamentelor sexuale; ei îi incită la mai multă austeritate pe indivizii |i doresc să ducă o altă viaţă decât cea „a majorităţii"; nu urmăresc in.r.uri sau pedepse care să-i constrângă pe toţi în mod uniform. M.H mult, dacă se poate vorbi de o austeritate accentuată, aceasta mi e în sensul că ar fi fost propuse interdicţii mai aspre: în definitiv, fBţjimurile medicale din secolele I şi II nu sunt, în general, cu mult nui restrictive decât cel al lui Diocles; fidelitatea conjugală erijată de Stoici nu e mai riguroasă decât cea a lui Nicocles, când se mândrea i nu are raporturi decât cu soţia sa; Plutarh, în Dialog despre iubire, e mai curând indulgent, referindu-se la adolescenţi, pe lângă '.overul legislator din Legi. în schimb, ceea ce iese în evidenţă în inxtele din primele secole - mai mult decât noile interdicţii pricind actele - este stăruinţa asupra atenţiei ce se cuvine a o avea laţă de sine; este modalitatea, amploarea, permanenţa, exactitatea vigilenţei cerute; este îngrijorarea faţă de orice tulburări ale trupului •.au ale"sufletului, lucru ce trebuie evitat printr-un regim auster; este importanţa respectării sinelui, nu numai ca statut, ci ca fiinţă laţională îndurând privaţiunea de plăceri sau limitându-le

329

practicarea doar în cadrul căsătoriei sau în scopul procreaţiei. Pe scurt - şi într-o primă aproximaţie -. această creştere a austerităţii sexuale în gândirea morală nu ia forma unei îngustări a codului ce stabileşte netele interzise, ci pe cea a unei intensificări a raportului cu sine prin

_________o« ouuiooi cii acieior sale (50). Ţinâixlu ||

cont de o asemenea formă trebuie căutate motivaţiile

acestei merii mai severe.Ne putem gândi, în

cazul acesta, la un fenomen des evoc» creşterea, în lumea elenistică şi romană, a unui „individualism" nai ar face loc din ce în ce mai mult aspectelor „private" ale existonM valorilor conduitei personale şi interesului faţă de sine. Deci, nu IM tărirea autorităţii publice ar putea fi făcută răspunzătoare ponlN dezvoltarea acestei morale mai riguroase, ci mai degrabă slabli#| cadrului politic şi social în care se desfăşura în trecut viaţa mdivi zilor: nu prea tare incluşi în cetăţi, mai izolaţi unii de alţii şi mai <la pendenţi de ei înşişi, ei ar fi căutat în filosofie reguli de conduita rnfl personale. Nimid nu e fals într-o asemenea schemă. Ne putem puni însă, întrebări asupra realităţii acestui puseu individualist şi a piA cesului social şi politic care ar fi desprins indivizii de apartenen|.>u= lor

tradiţionale. Activitatea civică şi politică a putut, până la un anuinW punct, să-şi schimbe forma; ea a rămas o parte importantă a oxl| tenţei pentru clasele superioare. în general, societăţile vechi au IA mas societăţi promiscue, unde existenţa se ducea „în public", tio cietăţi în care fiecare se încadra în sisteme puternice de relaţii In cale şi legături familiale, de dependenţă economică, de raporturi da clientelă şi de prietenie. în plus, doctrinele cele mai legate de nun teritatea conduitei - în primul rând pot fi puşi stoicii - erau şi cele cum insistau cel mai mult asupra necesităţii îndeplinirii îndatoririlor faţa da umanitate, de concetăţeni şi de familie şi care vedeau în practicii« de retragere o atitudine de lâncezeală şi de concesie egoistă.

Referitor la acest „individualism", invocat atât de

des pentru a se explica, la epoci diferite, fenomene foarte

diverse, se cade aft formulăm o întrebare mai generală. Sub o

astfel de categorie a* amestecă deseori realităţi cu

330

totul diferite. Să distingem, deci, tun lucruri: atitudinea individualistă, caracterizată

prin valoarea absoluta atribuită individului în singularitatea sa şi prin gradul de independent

acordat prin raportare la grupul de care aparţine, sau

instituţiilor (licăre ţine; valorificarea vieţii private,

adică importanţa recunoscuta după relaţiile familiale, după

formele de activitate domestică şi după domeniul intereselor

patrimoniale; în fine, intensitatea raporturilor cu sine, adică formele în care

şinele e luat drept obiect de cunoaşterii şi domeniu de acţiune, în scopul de a se

transforma, a se îndrepta, a se purifica, a-şi afla salvarea.

Negreşit că aceste atitudini pot li legate între ele; se poate

întâmpla astfel ca individualismul să ape-

ICI I I I IVI UdllUUl V>U « MIWI l iw> * IW |>. p. . . ------------------------, —----------------------------------------------------------------------------------------------------r -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Kt a raporturilor cu şinele să fie asociată exaltării singularităţii indi- Bliiale. Aceste legături, însă, nu sunt nici constante, nici necesare. Bni (|,isi societăţi sau grupuri sociale cum ar fi aristocraţiile mili- - în care individul e chemat sa-şi afirme propria valoare, prin ■liuni care îl singularizează şi îi permit să-i învingă pe ceilalţi, fără hi ul să fi acordat o mare importanţă

vieţii sale private sau rapor- Lillor cu sine. Mai există societăţi în care vieţii private i se acordă Luare valoare, unde ea este protejată şi organizată cu grijă şi con- liiiuie centrul de referinţă al conduitelor şi unul din principiile valo- ¡ ii n sale - e cazul claselor burgheze din ţările occidentale în secolul iii XIX - lea; dar, chiar prin aceasta, individualismul e slab acolo şi mporturile de la sine la sine nu s-au dezvoltat deloc. în sfârşit, mai mint societăţi sau grupuri în care raportarea la sine e intensificată |(|| dezvoltată fără ca pentru asta valorile individualismului sau ale ■Iuţii private să fie mai întărite; mişcarea ascetică creştină din pri- pile secole s-a prezentat ca o accentuare extrem de puternică a aporturilor de la sine, la sine, dar sub forma unei descalificări a valorilor vieţii private; iar atunci când a luat forma cenobitismului, a manifestat un refuz explicit al oricărui individualism din prac-lii area anahorezei.

Exigenţele de austeritate sexuală exprimate în epoca impélala nu par a fi fost manifestarea unui individualism în creştere. Con-textul lor e caracterizat mai

331

curând de un fenomen de lungă durată cu şi-a avut în acel moment apogeul: dezvoltarea a ceea ce s-ar pu- Ina numi o „cultivare a sinelui", în care au fost intensificate şi valonéate raporturile sinelui cu sine.

„Cultivarea sinelui" (51) poate fi definită, pe scurt, prin faptul - a arta existenţei - techne tou biou sub diversele sale forme - este lominată de principiul că trebuie „să ai grijă de tine însuţi"; pe acest principiu se bazează

necesitatea, dezvoltarea şi organizarea sa prac- iică. Trebuie precizat, însă, că ideea preocupării de sine însuşi (heautou epimeleisthai) este, de fapt, o temă foarte veche în cultura greacă. A apărut foarte devreme, ca un imperativ larg răspândit. Gyrus, căruia Xenofon îi face portretul ideal, nu-şi consideră existenţa ca împlinită după realizarea cuceririlor sale; îi mai rămâne - şi acesta e lucrul cel mai preţios - să se ocupe de sine însuşi: „Noi nu le putem imputa zeilor că nu ne-au realizat toate dorinţele", spune el gân-

■ Iintui :,t; 1,1 v11;11m1111; uuuiue, „oar, oaca pontul a clueo la eapat Im nlH măreţe, nu te mai poţi ocupa de tine şi nu te mai poţi bucura cu nn" prieten, atunci aceea e o fericire de la care îmi iau bucuros ranu<» bun" (52). Un aforism spartan, relatat de Plutarh, afirma că motivul 1 pentru care cultivarea pământului fusese încredinţată iloţilor era i A cetăţenii Spartei doreau, în ceea ce-i privea, „să se ocupe de ei înşişi (53): desigur, prin aceasta se înţelegea antrenamentul fizic şi de luplrt Dar mai e aici şi un cu totul alt sens a cărui exprimare e folosita In Alcibiade, unde constituie o temă esenţială a dialogului: Socratn II arată tânărului ambiţios că dă dovadă de o mare trufie dacă doreşio să-şi asume răspunderea cetăţii, să dea sfaturi şi să intre în rivalitali cu regii Spartei sau suveranii Persiei, mai înainte de a fi învăţat c(tl| necesare din ştiinţa guvernării: să se ocupe mai întâ: de el însuşi asta imediat, cât e tânăr, căci, „la cincizeci de ani, pentru aşa covH va fi prea târziu" (54). în Apologia, Socrate se prezintă judecătoriloi săi ca îndrumător al preocupării de sine: divinitatea l-a trimis sa i#| reamintească oamenilor că ei au nevoie să se îngrijească, nu de ho gătii, nu de onoare, ci de ei înşişi şi de sufletul lor (55).

332

Tema preocupării de sine, consacrată de Socrate, a fost tc|* luată de filosofia de după aceea şi aşezată în centrul acelei „arte a existenţei" ce pretindea a fi. Această temă, depăşindu-şi cadrul du origine şi desprinzându-se de semnificaţiile sale filosofice prime, A dobândit progresiv dimensiunile şi formele unei veritabile „cultivau ,i sinelui". Prin aceasta, trebuie să înţelegem că principiul preocupam de sine a primit un înţeles destul de general: preceptul că trebuie nA te ocupi de tine însuţi este, în orice caz, un imperativ care circula printre numeroase doctrine deosebite între ele; a luat forma unei al!» tudini, a unei maniere de a se comporta, a pătruns moduri de a tini a evoluat în proceduri, în practici şi în reţete devenite obiect de m flecţie, de dezvoltare, de perfecţionare şi de învăţare; a constituit astfel, o practică socială, ocazionând apariţia de relaţii interindivl duale, de schimburi şi contacte şi uneori chiar de instituţii; în sfârşii a prilejuit un anumit mod de cunoaştere şi de elaborare a unei învii ţături.

în lenta dezvoltare a artei de a trăi aflată sub semnul grijii du sine. primele două secole ale epocii imperiale pot fi socotite ca vârful unei curbe: un fel de vârstă de aur în cultivarea sinelui, fiind stabilii câ acest fenomen nu priveşte decât grupuri sociale, foarte limitat» ca număr, purtătoare de cultură şi pentru care o techne tou biou putea avea un sens şi o realitate.

333

1 Epimclcin hcautou, cura sui este o injoncţiune pe care ■regăsim în multe doctrine filosofice. O întâlnim la platonicieni: Albi- jir. ţine ca studierea filosofiei să înceapă prin lectura lui Alcibiade, ni scopul de a ne întoarce şi a ne reîntoarce spre noi înşine" şi intru a afla „ceea ce trebuie să facă obiectul preocupărilor i'istre" (56). Apuleius, în Zeul lui Socrate, îşi exprimă uimirea în n|.i neglijenţei contemporanilor săi faţă de ei înşişi: „Toţi oamenii Io re sc să ducă cea mai bună viaţă, ştiu că nu există al organ al vieţii Meat sufletul...; cu toate acestea, nu-l cultivă (animum suum non lolunt). Şi totuşi, oricine vrea să aibă o vedere pătrunzătoare, treime să-şi îngrijească ochii, căci aceştia îi servesc la vedere; dacă iei să fii ager la întreceri, trebuie să ai grijă de picioare... Şi aşa Hwii departe pentru toate părţile corpului de care fiecare trebuie să |n îngrijească, după preferinţele sale. Acest lucru e limpede pentru jontă lumea; dar eu nu obosesc să mă întreb, cu o legitimă mirare, imn de nu-şi perfecţionează şi sufletul cu ajutorul raţiunii (cur non •Ham animum suum ratione excolant)" (57).

Pentru epicurieni, Epistola către Menoiceus lansa principiul M filosofia trebuia să fie considerată un exerciţiu permanent al grijii l«|ă de sine. „Tânărul să se apuce deîndată să filosofeze, iar bău/mul să nu se lase de filosofie, căci pentru nimeni nu e prea devreme şi nici prea târziu să-şi asigure sănătatea sufletului" (58). Şi ■eneca se referă, în una din epistolele sale, la tema epicureică a necesităţii preocupării de sine: „La fel cum un cer senin nu poate deveni şi mai limpede când îmbracă o splendoare de nimic întune- ată, tot astfel şi omul care veghează asupra corpului şi sufletului nu (hominis corpus animumque curantis), pentru a construi cu ijutorul amândurora urzeala fericirii sale, se află într-o stare perfectă ,i la limita dorinţelor sale, din moment ce sufletul îi e liniştit, iar trupul nu e încercat de nici o suferinţă" (59).

Să-ţi îngrijeşti sufletul era un precept dat de Zenon, încă de i început, discipolilor săi şi pe care Musonius, în secolul I, îl va re-peta într-o cugetare citată de Plutarh: „Cei ce vor să se salveze, iiebuie să trăiască ocupându-se de sine fără încetare" (60). Se cu-noaşte amploarea luată, la Seneca, de tema aplicării la sine: pentru n i te consacra, trebuie să renunţi la celelalte ocupaţii; numai astfel poţi deveni disponibil pentru tine însuţi (sibi vacare) (61). Dar, ¡iceastă „disponibilitate" ia forma unei activităţi multiple ce pretinde ca individul să nu-şi irosească timpul şi nici să se cruţe pentru a muşi „să formeze şinele", „să se transforme în sinea lui", „să revină

334

337

- istoria sexualităţii

.V. WMIW ■ WW IUI mai A \U£-), OI ui viMUUJiirc ^OOj, se lOCOre (fi'l,,ad studia revocare (65), sibi applicarc (66), suum fieri ((»/) se recedere (68), ad se recurrere (69), secum morari (/()), 'iţ neca dispune de un întreg vocabular pentru a desemna dil» ni«ii forme pe care trebuie să le ia preocuparea de sine şi graba du rt ti ajunge la regăsirea sinelui (ad se properare) (71). Marc Aiunfl doreşte şi el, aceeaşi precipitare de a se ocupa de el însu:,.l M|£ lectura, nici scrisul nu trebuie să-l reţină prea mult de la grija (Imn ti ce trebuie să o acorde propriei sale fiinţe: „Nu mai hoinări. Nu |i m* e hărăzit să-ţi reciteşti însemnările, nici istoriile vechi ale romuuilfj şi grecilor şi nici fragmentele păstrate pentru bătrâneţe. GrăbeştfB către ţel; ia-ţi rămas-bun de la speranţele zadarnice, vino-ţi în u|ti|| dacă-ţi mai aminteşti de tine însuţi (sautoi boethei ei ti soi mol» sautou), câtă vreme mai e posibil" (72).

însă, cea mai înaltă elaborare filosofică a acestei teme o jA sim la Epicteţ în Convorbiri, omul e definit ca fiinţa încredmiiii- grijii de sine. în asta constă deosebirea fundamentală de celelalte fiinţe: animalele găsesc „de-a gata" tot ce au nevoie pentru a IIAI

căci natura a făcut în aşa fel încât ele să poată fi la dispoziţia num tră fără să mai fie nevoite să se ocupe de ele însele şi fără a mu trebui ca noi să ne ocupăm de ele. (73). în schimb, omul trebuie vegheze asupra lui însuşi: nu ca urmare a vreunui defect ce l>|i pune mai prejos de animale, ci pentru că divinitatea a dorit ca el HH se folosească în toată libertatea de el însuşi; în acest scop l a in zestrat cu raţiune; aceasta să nu fie înţeleasă ca un substitut al i. cultăţilor naturale lipsă; dimpotrivă, ea e facultatea care-i îngădui» de a se sluji, când e nevoie şi aşa cum se cuvine, de celelalte înmi şiri; ea este acea aptitudine absolut unică de a se servi de ea însfl are capacitatea de „a se lua pe sine ca şi pe tot restul drept obinnl de studiu" (74). încoronând cu raţiunea tot ce ne-a fost dăruit <la natură, Zeus ne-a dat şi posibilitatea şi datoria de a se ocupa de IHN înşine. în măsura în care omul e liber şi raţional - şi liber de a fi m ţional - este el în natură fiinţa căreia i-a fost încredinţată grija faţA de sine. Divinitatea nu ne-a modelat, ca Fidias Atena sa de mar mură, ce ţine pe vecie în mâna întinsă victoria nemişcată, cu aripii« desfăcute, aşezată în palmă. Zeus „nu numai că te-a creat, dar, nun mult, te-a încredinţat şi cedat ţie însuţi" (75). Pentru Epictet, preo cuparea de sine este un privilegiu-datorie, un dar-îndatorire care n» asigură libertatea, obligându-ne să ne luăm pe noi înşine drepl obiect al întregii noastre atenţii (76). Nu înseamnă, însă, că, dacrt

336

{■oui reconianun ţinja iaja ud jmu, —____________ _ii doar celor ce aleg o viaţă asemănătoare cu a lor, sau că o

ast- de atitudine e indispensabilă doar în timpul petrecut alături de ei. in principiu valabil pentru toţi, tot timpul şi toată viaţa. Apuleius îl io în evidenţă: se admite, fără ruşine sau dezonoare, să nu cu- .li regulile cu ajutorul cărora poţi picta sau cânta la citeră; dar să ţin „sa-ţi perfecţionezi propria făptură cu ajutorul raţiunii" e o regulă in li-l de necesară pentru toţi oamenii". Cazul lui Pliniu e un exemplu concret: departe de orice apartenenţă doctrinală strictă, ducând H oxistenţă demnă de onoruri, preocupat de activitatea sa de avocat |i de lucrările literare, el nu se afla în nici un fel în situaţia de ruptură nu lumea. Şi totuşi, de-a lungul întregii sale vieţi nu încetează să manifeste grija faţă de sine ca de obiectul cel mai important, poate, iln care înţelegea să se ocupe. încă foarte tânăr, atunci când e liimis în Siria cu funcţii militare, prima sa grijă e de a fi în apropierea Ini Euphrates, nu numai pentru a-i urma învăţătura, ci şi pentru a mtra puţin câte puţin în intimitatea sa, pentru „a se face iubit de el" [ti a beneficia de admonestările unui dascăl care ştie să îndrepte de- Inctele fără a se lega de individ (77). Când, mai târziu, la Roma, se iluce să se odihnească la vila sa din Laurentes, e pentru a se ocupa do el însuşi; „dedicându-se lecturii, compoziţiei, îngrijirii sănătăţii" şi lacând conversaţie „cu el însuşi şi propriile scrieri" (78).

Deci, nu există o vârstă anume pentru a te ocupa de tine însuţi. „Niciodată nu e nici prea devreme, nici prea târziu ca să te ocupi de sufletul tău", spunea deja Epicur: „Cel care spune că timpul lilosofiei n-a venit încă, sau că a trecut e asemănător celui care spune că timpul fericirii n-a sosit încă, sau că a dispărut. Aşa că, au a lilosofa şi tânăr şi bătrân, acesta pentru ca cel de al doilea, îmbătrânind, să rămână tânăr prin mulţumirea de ceea ce a fost, iar primul pentru ca, tânăr, să fie în acelaşi timp mai în vârstă prin lipsa ■spaimei sale de viitor" (79). Să înveţi să trăieşti toată viaţa, era un aforism citat de Seneca şi care invita la transformarea existenţei intr-un soi de exerciţiu permanent; chiar dacă e bine să începi devreme, important e să nu renunţi niciodată (80). Cei îndrumaţi de Seneca ori Plutarh nu mai sunt adolescenţii avizi de cunoaştere sau timizi, pe care Socrate al lui Platon şi al lui Xenofon îi provoca să se ocupe de ei înşişi. Aceştia sunt bărbaţi. Serenus, destinatarul consultaţiei din De tranquillitate (afară de De constantia şi, poate, De otio), e o tânără rudă protejată de Seneca, dar nu are nimic de a face cu un băiat care-şi face studiile; în perioada când a fost scris W ..»..^UIINMIO, O un (jiuvmuiai auia SOSII ia Moma, şovăind 1

337

privinţa carierei şi a modului său de viaţa; are, însă, în urma I n anumit itinerar filosofic: încurcătura lui consta, în principal, ui t«% ul de a-l duce la capăt. în ce-l priveşte pe Lucilius, se p.n<• ( -avea decât vreo câţiva ani mai puţin decât Seneca. E procuhtlHf i Sicilia, când, din anul 62, încep să întreţină o corespondai siduă, ocazie cu care Seneca îi expune principiile înţelepciunii W«IN

povesteşte propriile slăbiciuni şi lupte încă neterminate, iar uimi* cere ajutorul. Nu se jenează să-i mărturisească, la mai bino <l«> 9*1 ÎCÎ de ani, că s-a dus să primească învăţătura lui Metronax (iil| ei cărora Plutarh le adresează tratate, ce nu sunt simple cinul îraţii despre virtuţi şi defecte, despre fericire sau nefericirile viujii sfaturi de conduită în funcţie de situaţii determinate, sunt tot bin 1»<i

Această îndârjire a adulţilor de a se îngriji de sufletul loi, |f I lor de şcolari îmbătrâniţi de a-i căuta pe filosofi^ pentru cu 1 veţe calea fericirii, îl enerva pe Lucian şi pe alţii. îl ironizea/â |m »rmotimos, văzut mormăindu-şi lecţiile pe stradă, ca să nu le uliu totuşi destul de în vârstă: deja de douăzeci de ani s-a hotar.d u.i i-şi mai confunde viaţa cu cea a unor nefericite fiinţe umane şi < 1« 1 că mai are nevoie de încă douăzeci de ani pentru a ajunge In ricire. Or (o spune chiar el ceva mai departe), a început sa Itln feze la patruzeci de ani. Deci, şi-a consacrat ultimii patruzeci dn ii ai vieţii pentru a veghea asupra lui însuşi sub îndrumarea unui scăl. Ca să se amuze, interlocutorul său Lycinus şe preface .1 • seama că şi pentru el a sosit momentul să înveţe filosofia, fiind« ft ;mai împlinise patruzeci de ani: „Serveşte-mi de proptea", îi spun.. Hermotimos, şi „du-mă de mână" (82). După cum afirmă I. Hâdul eritor la Seneca, toată această activitate de direcţionare a con nţei face parte din educaţia adulţilor - din Erwachsenerziehung (8:i)

2. Aş vrea să se înţeleagă că această aplecare spre sine nu cesită doar o atitudine generală, o atenţie difuză. Termenul epl îleia nu desemnează numai o preocupare, ci un întreg ansamblu ocupaţii; vorbim de epimeleia pentru a arăta activităţile stăpfi ui casei (84), îndatoririle prinţului care veghează asupra supuşilei (85), îngrijirile aduse unui bolnav ori unui rănit (86), sau obligaţiiln 3 de zei sau morţi (87). Şi faţă de sine, epimeleia implică o ncă grea.

E nevoie de timp. Una din marile probleme ale cultivării si ui e de a fixa, peste zi, sau în viaţă, partea ce se cuvine a-i li isacrată. S-a recurs la tot felul de formule. Dimineaţa sau seara

P i>ot rezerva câteva momente permu iotuicy0iU, _________________

lor ce urmează a fi făcute, pentru memorizarea câtorva principii Mit», pentru trecerea în revistă a zilei scurse; examenul matinal şi Ini de seara al pitagoreicilor apare, cu alte conţinuturi, e drept, la I|MII.I, Seneca (88), Epictet (89) sau Marc Aureliu (90) se referă la l<",te momente de întoarcere spre sine. Din când în când, activi- Mnţito obişnuite se pot suspenda pentru a face loc uneia din acele »iiageri, recomandate cu multă căldură de Musonius (91): ele la ijută să fii singur cu tine însuţi, să te reculegi, să-ţi treci în revistă y111a de până acum, să te familiarizezi, prin lecturi, cu preceptele şi ■immplele din care se inspiră, mulţumită unei vieţi pline de renunţări, Bilncipiile esenţiale ale unei conduite raţionale. Mai e posibil ca, la I'H|IOCUI sau la sfârşitul carierei, să renunţi la diverse activităţi şi, pro- jii.uid de declinul vârstei, când dorinţele sunt potolite, să te consacri !| u totul, aşa cum a făcut Seneca, studiului filosofiei, sau, ca Spurri- |m. în cadrul unei existenţe plăcute, unei strânse relaţii cu şinele (92). [ Timpul acesta nu e gol: el e populat de exerciţii, de îndeletniciri practice, de activităţi diverse. Preocuparea de sine nu e o sinecură. Sunt cuprinse aici îngrijirea trupului, regimurile de sănătate, exerciţii fizice, dar nu în exces, satisfacerea, cât mai măsurată po- tibil, a nevoilor, meditaţii, lecturi, însemnări despre cărţi sau conversaţii, recitite mai târziu, rememorarea adevărurilor cunoscute deja. Marc Aureliu dă un exemplu de „anahoreză în sine însuşi": o muncă îndelungă de reactivare a principiilor generale şi a argumen- lelor raţionale care te conving să nu te mai laşi cuprins de enervare împotriva altora, a întâmplărilor sau a lucrurilor (93). Mai sunt şi întâlnirile cu un confident, sau cu prieteni, ori cu un îndrumător; la toate acestea se adaugă corespondenţa în care este expusă starea •lufletească, se cer sfaturi, se dau sfaturi celor care au nevoie - ceea ce constituie un exerciţiu benefic chiar şi pentru îndrumător, deoa- lece le reactualizează şi pentru sine (94): în jurul preocupării de sine •;-a desfăşurat o întreagă activitate, orală şi scrisă, unde sunt legate lucrarea sinelui asupra sinelui şi comunicarea cu celălalt.

Atingem aici unul dintre cele mai importante puncte ale ac-tivităţii consacrate sinelui: ea nu constituie un exerciţiu de solitudine, ci o adevărată practică socială. Aceasta, în mai multe sensuri. A primit formă adesea în structuri mai mult sau mai puţin instituţiona- lizate, cum ar fi comunităţile neo-pitagoriciene sau grupările epicu- riene, despre care ne-au rămas câteva informaţii datorită lui Philo- demos: conform unei ierarhii acceptate, cei mai avansaţi aveau obli-

339

---------,, CA«ntru corrmeienia şi cunoştinţele saie, ui un ucum ^ w ^u..«Im-.T ,n coT care Permiteau să primeşti ajutorul celorlalţiC cărui s nceritate neabătută a fost deja dovedita (98). Se nJ ă? sozesthai

(95). Cât despre Epictet, el îşi transmit ' noate ca^ jocul între preocuparea de sine şi ajutorul altcuiva sa ZuTr2 Tr Cfdm CG Semăna mai mult

cu 0 ?coală; erau nu oducă în rS e preexistente o culoare nouă şi o mai mare cal- -m ^nnu nl de ^ d°ar în trecere' al!"' rămâneau mai mul. ă

preocuparea de sine - sau grija că şi alţii trebuie sa manifeste rhiarnl? 3 !G P-?9atl pentru existenîa de cetăţean obişnuit sa tceeIs°preocupare - apare în acest caz ca o intensificare a rela- ch.ar pentru act.vitaţ. importante, iar o altă categorie, era formai, tr .ociale Când este exilat, Seneca îi adresează o consolare ma-nóascI,rPn,nraU fÍ,OSOf¡ ?¡' deci' aveau nevoie să c sairLuu a o ajuta să suporte în prezent această nenorocireT« E? n.9Ullle-?l pra5'clle or,entării conştiinţei (96). Mai exista - mal Imai târziu poate, nefericiri mai mari. Serenus, caru.a ii trimite o n

R°™a<m

medl,le aristocratice - obiceiul de a avea un c |S cSatiedespre liniştea sufletească, este o tânara ruda din de rnnS U at Car6' ^^ de 0 familie sau

de un 9™P. serve. iovfncie aflată sub protectia sa. Corespondenţa cu Luc.l.us adan- i er pentru existenţa, de inspirator politic, sau de eventu Kte o relahe mai veche - între cei doi fiind o mica diferenţa de intermediar mtr-o tranzacţie: „mulţi romani bogaţi socoteau că e u l lfă - ce tinde să transforme un ghidaj spiritual într-o experienţa sa intreţ na un filosof, iar oameni de bună condiţie nu găseau acea f„ă nrnfitabilă centru amândoL în scrisoarea treizeci şi patru, a situaţie umilitoare"; ei dădeau „sfaturi morale şi-şHncurajau pa f e î i ^ revendic, tu eşti opera mea', dar°7 " |' a7"La lor, .ar aceştia se simţeau întăriţi de?aproba ea lor» aual mediat încurajez pe cineva, angrenat cu promptitudine,os deteSna? de aceS;tf SUf¡6t 3 'U¡ Thrasea Paetus « rândul său mă încurajează pe mine"; începând cu sor.soarealosi aeierminat de acesta sa participe la scenariul sinuciderii sal..pentru a-l ajuta, în acel ultim moment, să dea vieţii sale cea mnlfrumoasa şi mai împlinită formă. De altfel, diferitele funcîiideprofesor de calauza, de sfetnic şi de confident personal nu erau nici M«f cnhLh !f mtot^eauna: în practicarea cultivării sinelui roluri!., »^mănătoare să-şi uc.i«»..- ... - ---------se schimbau adeseori între ele şi, rând pe rând, puteau fi juca e i , Isu^f orimeşte de la un alt întelept încurajare" (99). Preocuparea1 Pfsonaj. Musonius Rufus fusese consilierul politic al lui Ru ^flL™?*™ fntrinsec leqată de un „servi oeliius Plautus; in exilul care a urmat morţii acestuia din urmă o atras in jurul lui vizitatori şi oameni devotati şi a deschis un feîdi^¿n^^l^»?* OLS doi[ea exil sub domnia Iul |,aţă de sine e ,n ™ multă amploare

,----------- - wunyciiifc;. Miunci cand, inexercitarea îngrijirii sinelui, se recurge la cineva dovedind aptitudinide a conduce şi da sfaturi, se uzează de un drept; îndeplineşti odatorie atunci când nu-ţi precupeţeşti ajutorul acordat altuia, saucând primeşti cu recunoştinţă lecţiile ce ţi se dau. Textul lui Galenusdespre vindecarea pasiunilor este semnificativ din acest punct de

322 343

C T Ţ J I I O C L I C I I O I U V Y K / N I W ____. . . ________

mişcării involuntare a sufletului; şi mu-un y, ... ____________la o stare de pasivitate care pentru corp ia forma unei afecţiuni tulburând echilibrul umorilor sale, iar pentru suflet ia forma unei atitudini capabilă să-l facă nerăspunzător. Pornind de la acest concept comun, s-a construit o grilă de analiză valabilă pentru bolile corpului şi ale sufletului. Avem astfel, schema „nosografică" propusă de stoici unde sunt fixate treptele dezvoltării şi cronicităţii bolilor: apare mai

vedere: el recomandă celui ce doreşte să se îngrijească pe sine saceară ajutorul altuia; el nu propune totuşi un tehnician cunoscut

344

foi determinai dptnUS' călauza de suflet a^i'Thrasea0^^^ daugă imediat: -încurajez pe cineva, angrenat cu prompiuuoine,oentru a-l a¡„ta ?n

a£® i ,?a ParticiPe la scenariul sinuridPHi S'/' îre la rândul său' mă încurajează pe mine"; începând cu sorisoareaQ " """-------------- -- • oiuern sala irmătoare, el evocă răsplata prieteniei desăvârşite în care fiecare va

pentru celălalt un sprijin permanent, lucru amintit în scrisoarea oiută nouă: „Iscusinţa luptătorului se întreţine prin exersarea luptei;in acompaniator îi stimulează pe muzicieni. înţeleptul simte o nevoieisemănătoare să-şi menţină calităţile în formă: astfel, încurajând elnsuşi, primeşte de la un alt înţelept încurajare" (99). Preocuparea:le sine apare, deci, intrinsec legată de un „serviciu de suflet" com-jportând posibilitatea unor schimburi şi un sistem de obligaţii reciproce.

Vespasian a m\7 r'tT i-T'"' u" ai aonea exil s„h H ■ IHJ 3- Conform unei tradiţii foarte vechi în cultura greacă, grija făcând nar'tn wf ; Roma, dedicându-se învăţământ? . . mr?,a ,m lată de sine e în strânsă corelaţie cu gândirea şi practica medicală. tZZ . amurajul lui Titus. «i«""dniuiui public şl Această veche corelaţie a luat din ce în ce mai multă amploare.port social exist^V^ aten>'e acordată sinelui n-avea dr 8jpană într-atât încât Plutarh să poată spune, la începutul Preceptelorîn direcţia «siifiot.Iî ■ Unor ?co,i' a învăţământului si a nJ IC Su de sănătate, că filosofía şi medicina aparţin „unui unic şi acelaşi do-obişnuite Hp H ' era susîinută de un întreo măn..!! s'oni?tllor meniu" (mia chora) (100). Ele dispun de un mecanism notional co-exercitarea îno enie' de Prietenie sau de obliaatie At, ® relat" mun, al cărui element central e conceptul de „pathos"; acesta sed îngrijirii sinelui, se recurqe la cineva rinu*™™ aPlica la fel de bine pasiunii sau bolii fizice, tulburării trupeşti ca şi

' : — o oufiatiiiiii' într-un caz şi în celălalt se referă

-------: t, , |

mează afecţiunea, perturbarea, numită în greacă pathos iar în Irifl affectus; apoi boala (nosema, morbus) stabilită şi declarat.» < Aia perturbarea se instalează în trup şi suflet; mai gravă şi mai de «luniM e aegrotatio sau arrhostema o stare de boală şi slăbiciune; in Iutii răul inveterat (kakia, aegrotatio inveterata, vitium malum) i mj nu mai e posibilă vindecarea. Stoicii au mai prezentat şi selmmi unde sunt marcate diferitele stadii sau forme posibile ale vinci«m fln Seneca face deosebire între bolnavii vindecaţi de tot, sau dom fi parte şi cei scăpaţi de boli, dar nu şi de afecţiuni; mai sunt col M şi-au redobândit sănătatea, dar sunt sensibili din cauza pre<ln.|»n ziţiilor rămase necorectate (101). Aceste noţiuni şi scheme trobS să servească drept ghid comun pentru medicina trupului şi terji|•<«». tica sufletului. Ele permit nu numai să se aplice acelaşi tip de nn.tliii teoretică tulburărilor fizice şi morale, ci să urmeze acelaşi gen 4t demers pentru a interveni şi asupra unora şi asupra altora, a le iiujrt| şi, eventual, a le vindeca.

E folosită o serie întreagă de metafore medicale pentru a «li semna operaţiunile necesare îngrijirii sufletului: să umbli cu scalpelul în rană, să deschizi un abces, să amputezi, să scoţi surplusurile, m dai medicamente, să prescrii poţiuni amare, calmante sau întărit«>ai» (102). Ameliorarea, desăvârşirea sufletului, căutată în filosofie, pm deia pe care aceasta trebuie s-o asigure, ia din ce în ce o tentă MIM dicală. A te forma şi a te îngriji sunt activităţi legate. Epictet inr.IntA asupra acestui lucru: el nu doreşte ca şcoala sa să fie considerai! ca un simplu loc de formare unde se dobândesc cunoştinţe utile pun tru o carieră sau pentru a deveni cunoscut, mai înainte de a o IUN de la capăt cu scopul obţinerii unor avantaje. Ea trebuie privită cn un „dispensar al sufletului": „Şcoala unui filosof e un cabinet medii al (iatreion); când o părăseşti ea nu trebuie să fi fost un loc de doi fătare, ci unul de suferinţă" (103). Insistă mult pe lângă discipolii sA) să fie conştienţi de condiţia lor ca de o stare patologică; în prin uit rând să nu se considere nişte şcolari veniţi să caute cunoştinţe la cel ce le posedă; să se prezinte în calitate de bolnavi, ca şi cum unui ar avea un umăr scrântit, un altul un abces, al treilea o fistulă, iar altul dureri de Qap. Le reproşează că vin la el nu pentru a se îngil|i (therapeuthesomenoi), ci pentru a-şi corecta judecăţile (epanoi thosontes). „Vreţi să învăţaţi silogismele? Vindecaţi-vă, mai înt.'n rănile; opriţi fluxul umorilor voastre şi domoliţi-vă raţiunea" (104)

in scnimu, umicnus uim»-------------- - ,

m să vindece marile rătăciri ale spiritului (nebunia amoroasă apar- HM in mod tradiţional de domeniul medicinei), ci să îngrijească pa- iimle („energie dereglată, refractară raţiunii") şi erorile (care „se Itc dintr-o opinie falsă"); de altfel, „global şi în sens general" şi n,l.• şi celelalte „se numesc erori" (105). Astfel, începe tratamentul Hui tovarăş de călătorie prea uşor înclinat spre furie. Sau, rugă- llnlea unui tânăr din societatea sa, venit într-o zi să-i ceară o con- uiuţie: acesta îşi imaginase că nu poate fi atins de tulburarea pasi- mlor, oricât de mărunte ar fi ele, dar fusese obligat să recunoască A ora mai tulburat de lucruri fără importanţă, decât maestrul sau («lienus de cele mari; venise să-i ceară ajutorul (106).

în cultivarea sinelui, amplificarea îngrijirii medicale părea să <> liaducă printr-o anumită formă, deosebită şi intensă totodată, de llnnţie dată corpului. O atenţie mult deosebită de ceea ce fusese (ilorificareâ vigorii fizice într-o epocă în care gimnastica, antrena- „.•ntul sportiv şi militar făceau parte integrantă din educaţia unui om jbor. De fapt, ea are în sine ceva paradoxal deoarece se înscrie, cel >u|in pentru o parte, în interiorul unei morale care decretează că Hoartea, boala, sau chiar suferinţa fizică nu constituie rele veritabile

I <; mai bine să te apleci asupra sufletului decât să te consacri în- .'(inerii corpului (107). Punctul căruia i se acorda atenţie în prac- ule sinelui e cel în care bolile trupului şi ale sufletului pot

să comunice între ele şi să-şi schimbe tulburările: acolo proastele obişnuinţe ale sufletului pot antrena suferinţe fizice, în timp ce excesele luipului manifestă şi întreţin defecte ale sufletului. îndeosebi neliniştea conduce spre punctul de trecere al agitaţiilor şi tulburărilor, |mându-se cont de faptul că e mai bine să îndrepţi sufletul dacă vrei , ,i trupul să nu-l ia în stăpânire şi să corijezi trupul dacă vrei ca el Ifi-şi păstreze întreaga stăpânire de sine. Acestui punct de contact, loc de slăbiciune al individului, i se adresează atenţia îndreptată spre bolile şi suferinţele fizice. Trupul de care trebuie să se ocupe adultul nu mai e unul tânăr format prin gimnastică; e un trup fragil, ameninţat, minat de mici mizerii, dar care ameninţă sufletul mai puţin prin rxigenţele sale prea puternice, cât prin propriile slăbiciuni. Epistolele lui Seneca ar putea oferi multe exemple ale atenţiei acordate sănătăţii, regimului, indispoziţiilor şi tuturor tulburărilor ce pot circula intre trup şi suflet (108). Corespondenţa dintre Fronton şi Marc Au- uîliu - fără a mai vorbi de Discursurile sacre ale lui Aelius Aristide rare dau cu totul alte dimensiuni descrierii bolii şi o altă valoare

I

346

IOHH3I ACJIE araia ciar IOCUI ocupat de îngrijirea oof practicile sinelui, dar şi stilul acestei preocupări: teama <l»# economia regimului, îngrijirea atentă a tulburărilor, atenţia dl funcţiilor, luarea în calcul a tuturor elementelor (anotimp, clima mod de viaţă) ce pot aduce prejudicii trupului şi, prin el, *iiif!{

Exista, însă, ceva şi mai important: îndemnul de a noaste bolnav sau ameninţat de boală, plecându-se de la apa (practică şi teoretică) dintre medicină şi morală. Practic.i im plică să te constitui în proprii ochi, nu pur şi simplu ca un indi* perfect, ignorant, care are nevoie să fie corijat, format şl Inflj ca individ suferind ce trebuie să se îngrijească fie singur, 11« f|(j cineva competent. Fiecare trebuie să-şi dea seama că so voie, că are trebuinţă de a primi medicaţie şi ajutor, „lata dm i Epictet, punctul de plecare al filosofiei: să dea seama du părţii noastre conducătoare (aisthesis tou idiou pos echm ce-i realizezi slăbiciunea, nu vei mai voi să-i încredinţezi t)M importante servicii. Astăzi, însă, oameni incapabili să înghită •» cătură îşi cumpără un tratat şi încep să-l devoreze. Sau vnrîtjjl fac o indigestie. Urmează colicele, guturaiul, febra... ar li iml mai întâi să mediteze asupra capacităţii lor..." (109). Iu mm acestei raportări la sine, ca bolnav, este cu atât mai neco:.ai§ bolile sufletului - spre deosebire de cele ale trupului - nu m» »< prin suferinţe vizibile; nu numai că pot rămâne multă vrem»» i ceptibile, dar îi induc în eroare pe cei atinşi. Plutarh anilal«| dereglările trupului pot fi în general detectate cu ajutorul pui«m fierii, temperaturii, durerilor şi că cele mai grele boli fizice i.un în care subiectul nu-şi mai dă seama de starea în care •■<• all| ar fi letargia, epilepsia sau apoplexia. Grav, în maladiile MIIIMIUI că ele trec neobservate sau sunt luate chiar drept calitaţi (luu* curaj, patima amoroasă drept prietenie, invidia drept emulaţii tatea drept prudenţă). Dorinţa medicilor este „să nu fii bolam dacă eşti, să nu ignori acest lucru" (110).

4. în această practică, personală şi socială totodată, ■ terea de sine ocupă, evident, un loc considerabil. Principiul ii deseori amintit; n-ar fi, însă, suficient să recunoaştem an i a influenţă a temei socratice. în realitate, s-a dezvoltat o înln» u a cunoaşterii de sine, cu reţete precise, cu forme specife •• vestigaţie şi cu exerciţii codificate.

a. Foarte schematic şi sub rezerva unui studiu m.u < <•, şi mai sistematic, se pot izola mai întâi ceea ce s-ar numi

w* -----— — —------------- - ' - ------—----------\J " -' - ------------------1- -

347

umil virtuţi şi de a măsura punctul la care s-a ajuns: de Inriil progresiv asupra căruia au insistat Plutarh şi Epictet. M ni .".lor

încercări nu e renunţarea în sine, ci de a te face nu mai ţii seama de tot ce e inutil, constituindu-se asupra .-n/.'Militate ce

nu depinde nicidecum de prezenţa sau de Im IIK urcările nu sunt stadii succesive ale unei privaţiuni; KM mod de a măsura

şi de a confirma independenţa faţă de M indispensabil şi esenţial. Ea te readuce, pentru o vreme, niy. uloi elementare, punând astfel în evidenţă ceea ce este .1 posibilitatea de a te

lipsi de aceasta. în Demonul lui l'lul.irh relatează o încercare de acest gen a cărei valoare • i i de acela care, în dialog,

reprezintă temele neopitago- ii începea prin deschiderea poftei de mâncare în urma

....ii'iisive a unui sport oarecare; subiectul era aşezat la oiii stă cu cele mai apetisante feluri, apoi, acestea erau îm- i 'iionlor, iar el se mulţumea cu hrana pentru sclavi (111). miiciţiile de abstinenţă erau comune epicureicilor şi stoicilor, .MU acelaşi sens pentru toţi. în tradiţia lui Epicur era vorba mininstra cum, în această satisfacere a nevoilor cele mai .im :,(.' putea găsi o plăcere mai plină, mai pură, mai stabilă lupi.iţile obţinute din tot ce e superfluu; încercarea servea murea pragul de la care privaţiunea putea produce sufe- (iiiiii, al cărui regim era, totuşi, de o mare sobrietate, se ¡ii unele zile cu o raţie diminuată pentru a-şi da seama dei iun era lipsit (112). La stoici, era vorba de a se pregăti pen- limlo privaţiuni, arătând cât de uşor era, până la urmă, săii de tot ce ne-a impus obişnuinţa, opinia publică, educaţia, im O bună reputaţie sau gustul pentru ostentaţie; prin aces-i mi de diminuare ei voiau să arate că putem avea întotdea- i poziţie ceea ce e indispensabil şi că trebuie să ne ferim a di- privaţiuni posibile. „în timp de pace, remarcă Seneca,

i Im i? manevre; fără a avea duşmanul în faţă, îşi constru- I.III ,.io; se istoveşte cu lucrări inutile în scopul de a face faţă uni i necesare. Nu vrei ca, în toiul luptei, acest om să-şi piar-ii. Antrenează-I înainte de acţiune" (113). Şi Seneca amin- pi.ictică despre care vorbeşte şi într-o altă scrisoare (114): . . .ide, lunare, de „sărăcie imaginară", în cursul cărora, timpmi patru zile, accepţi, în mod voluntar, să trăieşti „între limi-

iiilol", folosind un pat prăpădit, haine grosolane şi pâinea ceav___... .uouo, acu experimentul®*

Nu te privezi o clipă pentru a savura cu mai mare plăcere rii^^H mente viitoare, ci pentru a te convinge că cea mai mare nenor^^H nu te va priva de ceea ce e indispensabil şi ca vei

348

putea supui 1« 1 întotdeauna ceea ce-ai fost în stare să înduri uneori (115). Io i* I miliarizezi cu minimumul. Asta şi vrea să facă Seneca, potrivit unii scrisori scrise cu puţin înainte de Saturnaliile anului 62; în acolo /IU I Roma „năduşeşte" iar desfrâul „se vede acreditat oficial". Senoca •» I întreabă dacă să participe sau nu la festivităţi: înseamnă să don ite vadă de reţinere şi nu de a se abţine sau de a face opinie sepaiali A acţiona moral, pretinde o forţă mai mare decât izolarea; lucrul 4lj mai bun este ca „fără a te confunda cu mulţimea, să faci aceleaşi lucruri, dar într-un alt fel". Iar acest „alt fel" se formează prin u»«* ciţii voluntare, perioade de abstinenţă şi cure de sărăcie; acestou l|* permit să celebrezi ca toată lumea sărbătoarea, dar fără să ca/l % luxuria; graţie lor poţi rămâne detaşat în mijlocul abundenţei; „IMb gat, te vei simţi mai liniştit să ştii cât este de puţin supărător :IA|K sărac" (116).

b. Pe lângă aceste încercări practice, important era să to nu pui unui examen de conştiinţă. Obiceiul făcea parte din învăţatuii pitagoriciană (117), dar devenise foarte răspândit. Se pare că uxi menul de dimineaţă era un prilej de analiză a sarcinilor şi obligatului din ziua ce începea, pentru a fi suficient pregătit a le face faţă In ceea ce priveşte examenul de seară, el era consacrat memori/âft zilei ce trecuse. Descrierea cea mai detaliată a acestui exerciţiu u» comandat insistent de numeroşi autori, ne-a fost lăsată de Senoi« în De ira (118). îl ia drept exemplu pe Sextius, stoic roman, a caiul învăţătură o cunoscuse prin intermediul lui Papirius Fabianus şi al lui Sotion. Prezintă practica lui Sextius ca fiind centrată fundamental pa bilanţul unui progres la sfârşitul zilei; în timpul reculegerii dinainte.» somnului, Sextius îşi întreabă^sufletul: "De ce defect te-ai vindec«! azi? Cu ce viciu te-ai luptat? în ce ai devenit mai bun?" Şi Seneoa îşi face în fiecare seară un examen asemănător. întunericul - "di cum s-a retras lumina" - şi tăcerea - "când a tăcut soţia" - sunt con diţiile exterioare. Grija de a-şi pregăti un somn bun nu lipseşte, da altfel, la Seneca: „Ce este mai frumos decât obiceiul de a face ana liza întregii zile? Ce somn e mai bun decât cel ce urmează după iu memorarea acţiunilor de peste zi? E liniştit (tranquillus), adâni (altus) şi liber (liber) când sufletul şi-a primit porţia de laudă şi de/a probare". La o primă privire, examenul căruia i se supune Seneca■nrmtuie un tei do sceneta judiciara, evocata de expresii ca „a com- lm,i in taţa judecătorului", „instruirea procesului propriilor

349

mora- ■I", "pledând cauza". Aceste elemente par să indice împărţirea su-I tului într-o instanţă de judecată şi un individ acuzat. Cu toate pnntea, ansamblul procesului mai aminteşte şi de un soi de control ■liiiinistrativ, unde se măsoară activitatea îndeplinită, pentru a-i re- ■iiva principiile şi a-i îndrepta în viitor aplicarea. Seneca intră atât K iolul unui judecător, cât şi al unui inspector, dar şi al unui pro- Lmlar verficându-şi socotelile.

Sunt semnificativi termenii folosiţi. Seneca „examinează" ziua Ş locmai s-a încheiat (verbul excutere, a scutura, a lovi, ca şi cum Î vrea să scoţi praful, e folosit pentru a desemna verificarea în urma filreia apar greşelile dintr-un calcul); vrea s-o „inspecteze"; „reia di- Inm.lunile" faptelor comise şi a vorbelor spuse (remetiri, cum se 06 după o treabă terminată pentru a se vedea dacă e conformă cu | era prevăzut). Raportarea subiectului la sine, în cadrul acestei imminări, nu se face sub forma unei relaţii judiciare unde acuzatul $ află în faţa judecătorului; ea ardă mai curând ca o inspecţie în nit! controlorul apreciază o treabă sau o misiune îndeplinită; ter- linnul speculator (trebuie a se fi speculator sui) desemnează cu incizie acest rol. De altfel, examenul astfel practicat nu conduce,II în imitarea procedurii judiciare, la „infracţiuni" şi nici la o sentinţă «In vinovăţie sau la decizii de autopedepsire. în exemplul dat aici, luneca evidenţiază acţiuni ca faptul de a fi discutat prea însufleţit MI nişte ignoranţi pe care, oricum, nu-i poţi convinge, sau că a jignit (li reproşurile sale un prieten. Seneca nu e satisfăcut de modul lui il<> comportare, deoarece mijloacele folosite pentru a-şi atinge scopul Utopus n-au fost cele mai bune: e bine să vrei să-ţi îndrepţi prietenii niiinci când e nevoie, dar dojana, făcută fără măsură, în loc să în- iliopte, răneşte; e bine să-i convingi pe cei neştiutori, dar ei trebuie «Inşi după capacitatea lor de a se lăsa instruiţi. Deci, scopul exame-nului nu e descoperirea propriei vinovăţii până în cele mai neînsemnate forme ale sale. Dacă „nu se ascunde nimic", dacă „nu se omite nimic" este pentru a ţine minte şi a prezenta ulterior spiritului scopurile legitime, dar şi regulile de conduită precum şi alegerea mijloa- i:elor cele mai potrivite pentru realizarea lor. Greşeala nu este reactivată, prin examen, pentru stabilirea unei vinovăţii sau stimularea re- muşcărilor. ci pentru a întări, plecând de la constatarea gândită a unui eşec, raţionamentul ce asigură o conduită înţeleaptă.

350

c. La aceasta se adaugă necesitatea unei lucrări a gan, asupra ei însăşi; aceasta va trebui sa fie ceva mai mult decât ou sercare destinată a-i măsura capacitatea şi altceva decât apreciefl unei greşeli prin raportare la regulile de conduită; ea trebuie să aii forma unui control permanent al reprezentărilor: să le cerceteze, il le controleze şi să le trieze. O atitudine constantă, luată faţă de sili e mai mult decât un exerciţiu făcut la intervale regulate. Pentru < racterizarea acestei atitudini, Epictet foloseşte metafore ce vor avi menirea lor în spiritualitatea creştină, numai că vor primi valori i mult diferite. El cere ca, faţă de sine, să se adopte rolul şi pozn unui „străjer de noapte" care controlează porţile oraşelor sau ale c» selor (119); mai sugerează că asupra sinelui se exercită funcţiile in „controlor de monede", a unui „argyronom", a unuia ce se ocupă M schimbarea banilor şi verifică valoarea fiecărei piese. „Vedeţi, cAi» este vorba de bani... am inventat o artă; şi de câte procedee nu i foloseşte zaraful pentru a-l verifica! Vederea, pipăitul, mirosul şl i sfârşit auzul; aruncă pe jos dinarul şi ascultă sunetul; nu se mul!« meşte cu o singură încercare, ci o repetă de atâtea ori, până ajuny să aibă ureche muzicală". Din nefericire, urmează Epictet, precauţm luate bucuros de noi când e vorba de bani, sunt neglijate când» vorba de suflet. Or, sarcina filosofiei - ergonul sau principal şi prim va fi exercitarea acestui control (dokimazein) (120). fl

Pentru a formula principiul general şi schema de atitudini Epictet se referă la Socrate ca şi la aforismul enunţat în Apologl» „O viaţă lipsită de examen (anexetastos bios) nu merită să fie trăitfi(121) . De fapt, examenul de care vorbea Socrate era cel

căruia înţi legea să i se supună el însuşi şi alţii, în legătură cu ignoranţa oi cunoaşterea şi cu necunoaşterea acestei ignoranţe. Examenul d* care vorbeşte Epictet e cu totul altceva: acesta are drept obiect ri prezentarea şi urmăreşte „să pună la încercare", să le „diferenţiezi (diakrinein) pe unele de altele evitându-se astfel acceptarea „prime venite". „Ar trebui ca fiecare reprezentare să poată fi oprită şi si\ se spună: «Stai puţin, lasă-mă să văd cine eşti şi de unde vii», la In cum paznicii de noapte spun: «Arată-mi actele». Deţii de la natui semnul distinctiv obligatoriu pentru ca reprezentarea să fie aprobata'/(122) . Să precizăm, totuşi, că problema controlului nu este locali zarea în originea sau în obiectul însuşi al reprezentării, ci în

asenli mentul ce se cuvine sau nu să i se dea. Când o reprezentare ajun()i< la spirit, efortul de discernere, diakrisis, va consta în a i se aplicn faimoasa normă stoică unde se delimitează ce nu depinde şi cu

ua ^JU . ■ — —eleqere, nu vor u upmo, v,i ---------- -------- . 0

lorintă" sau dezqust" de „atracţie" sau „repulsie . Controlul e jorinţa sau „oezgusi , u ,, |»berţăţii: un mod de a fi tot timpulAIUI I I I ^ CA ,,-w.w— ------------,

lovadă de putere şi o garanţie a libertăţii: un mod de a fi tot timpui .njur că nu te ataşezi de ceea ce nu depinde de stăpânirea noastră 'IM sine. Să veghezi în permanenţă asupra acestor reprezentări sau ■ i le verifici trăsăturile specifice ca şi cum ai autentifica o monedă, nu înseamnă să te întrebi (cum se

va face mai târziu în spiritualitatea creştină) care a fost originea profundă a ideii; nu înseamnă |6 descifrezi un sens ascuns sub reprezentarea aparentă; înseamnă '..i cântăreşti

relaţia dintre sine şi ce e reprezentat, pentru a nu accepta ■lecât ceea ce depinde de alegerea liberă şi raţională a subiectului.

5. Obiectivul comun al acestor practici ale sinelui, peste deo- îbirile pe care le prezintă, poate fi caracterizat prin principiul, cu

r.ofr.rmării Hp sine - al epistrophe eis heautonllc |JC i / a i t > K ■ ----------? i

aeneral al transformării de sine - ai episuwp»^ ..-------,,23)9 Formula are aparenţă platoniciană, dar redobândeşte m timp ¿ Unificaţii sensibil diferite. în primul rând, sa o înţelegem ca o mo E e d e activitate: nu că ar fi necesară încetarea oricare, alte for-

l .t/ I IVCIOlUiiv ■ • ■ _________________

•.e risipească într-o curiozitate inutilă, fie că e vorba de agitaţia zilnică ori viaţa altora (Plutarh a consacrat un tratat acestei

322 351

otul

A I U M I W V I V » . V V . ----------- ^

în exclusivitate sinelui, ci cain"cadrufactivităţilor e bine să ţii minte ciPrincipal proipus con_ ntă in cercetarea sinelui, în raportarea de la sine a sine. Aceasta onversfune implică o deplasare a privirii: nu e nevoie ca individul sa■SSÎL curiozitate inutila, fie că e vorba de agita .a ZJ ni-

poluprag- mosune), fie că încearcă să descopere secrete ale naturii, aflate la cea mai mare distanţă de existenţa umană şi de ceea ce prezintă importanţă pentru ea (Demetrius, citat de Seneca, evidenţiază că natura nu ascunde decât secretele inutile, punând la îndemâna fiinţei umane lucrurile pe care trebuie să le cunoască). Dar, conversio ad se este şi o traiectorie; o traiectorie graţie căreia, scăpând de orice dependenţă sau aservire, sfârşeşti prin a te regăsi pe tine însuţi, ca un port la adăpost de furtuni sau ca o cetate apărată'de ziduri: „El, sufletul, care, eliberat de lucrurile viitoare, se apără în fortul construit de el, deţine o poziţie inexpugnabilă; săgeţile aruncate asupra lui cad întotdeauna mai jos. Fortuna nu are braţele atât de lungi pe cât se crede; nu poate cuceri pe nimeni în afara celor ce se leagă de ea. Să facem, deci, saltul, care, pe cât e posibil, ne va arunca departe de ea" (124).

Această raportare la sine, constituind sfârşitul conversiunii şiobiectivul final al tuturor practicilor sinelui, mai ţine şi de o etică a

322 352

¥

_____i iu ne mulţumim cu/ocărea Tormei agonistice a unei victor u asupra forţelor greu

cin im Dlânzit şi a unei dominări capabile să se exercite asupra lor fără din îute posibile. Ea e gândită adesea după modelul

juridic al posesiunii a-şi aparţine", a fi „al său" (suum fieri, suum esse sunt expnnli :e revin adesea la Seneca) (125); nu depinde

decât de sine însuşi iste sui juris; asupra sinelui se exercită o putere nelimitată şi nun neninţată de nimic; se deţine pozestas

sui (126). Dar, peste acoiM i formă, mai curând politică şi juridică, raportarea la sine e doimii i i ca o relaţie concretă ce

permite a se folosi de sine ca de Lin lu< n| e care-l ai în posesie şi sub ochi totodată. Dacă convertirea la MII* iseamnă a te

abate de la preocupările exterioare, de la ambiţie, au teama de viitor, se poate face şi o întoarcere spre propriul trocul] j

reculegere, derulându-l de bunăvoie şi având cu el o relaţie dfl mic tulburată: „E singura parte sacră şi inviolabilă din viaţa

noaslift ire a scăpat tuturor pericolelor omeneşti, care a fost sustrasa un irăţiei hazardului şi nu o răvăşesc nici lipsurile, nici

teama, md i/azia bolilor; nu poate fi zdruncinată, nici răpită; posesiunea ci u şnică şi senină" (127). Experienţa sinelui

formată în această poum ine nu e doar cea a unei forţe înfrânate sau a unei suveranii.i|i ercitate asupra unei puteri gata la revoltă; e cea a unei placnil ordate sieşi. Cine ajunge ca până

la urmă să aibă acces la el In şi este, pentru sine, un obiect de plăcere. Nu numai că se muljn ;şte cu ce este şi acceptă să se

mărginească la atât, dar „se pla< << sine (128). Această plăcere, pentru care Seneca foloseşte în «|o -al, termenii de gaudium sau laetitia e o stare neînsoţită, nici ui» tă de vreo

formă de tulburare în corp sau în suflet; o defineşte tul de a nu fi provocată de nimic independent de noi şi care sca» în

consecinţă, autorităţii noastre; ea se naşte din noi înşine şi III înşine (129). E caracterizată şi prin faptul că nu cunoaşte nu

i )te şi nici schimbare, fiind dăruită „dintr-o bucată" şi odată obţ( ă, nici un eveniment exterior n-o mai poate ştirbi (130). Acest Iul olăcere poate fi pus în opoziţie, trăsătură cu trăsătură, cu corni î desemnat prin termenul de voluptas, o plăcere a cărei

originn iflă în afara noastră şi în lucruri a căror prezenţă nu ne e asii|ii : prin urmare, o plăcere precară în sine. minată de teama

supn ii şi către care tindem prin forţa dorinţei ce poate fi satisfăcul.i nu. Accesul la sine poate substitui acestui gen de

plăceri vio nesigure şi provizorii, o formă de plăcere dobândită în calm şl ru totdeauna. „Disce gaudere, învaţă să te bucuri", îi

spune Se i lui Lucilius; „Aş vrea să nu-ţi fi lipsit niciodată bucuria. Aş vrea

■ fie în interiorul tău. Atunci când vei fi reuşit să o obţii, nu va mai i i' nea nicicând. întoarce-ţi privirea spre adevăratul bine; fii fericit iu propriul tău caracter (de tuo). Dar, ce este caracterul? Tu însuţi (u na mai bună parte din tine" (131).

în acest cadru al cultivării sinelui, al temelor şi practicilor sale, i nu dezvoltat, în primele secole ale erei noastre, reflecţiile asupra jloralei plăcerilor; din această latură trebuie să privim lucrurile pen- III a înţelege transformările ce au afectat-o. Ceea ce la prima velin o poate fi considerat ca o severitate mai accentuată, austeritate, mlgenţă strictă, nu trebuie interpretat ca o constrângere la inter- |l< ţii; domeniul de apărat nu s-a mărit şi nu s-a urmărit organizarea mor sisteme de prohibiţie mai autoritare şi mai eficace. Schimbarea ■nveşte mai ales maniera în care individul trebuie să se constituie la subiect moral. Dezvoltarea cultivării sinelui a avut efect nu prin întărirea a ceea ce poate opri dorinţa, ci prin unele modificări aduse eliimentelor constitutive ale subiectivităţii morale. Să fi fost o ruptură cu etica tradiţională a stăpânirii de sine? în mod sigur nu, fiind doar o deplasare, fermitate şi diferenţă de accentuare.

Plăcerea sexuală mai face şi va mai face parte din categoria iniţei - a forţei împotriva căreia trebuie să se lupte şi asupra căreia Mibiectul trebuie să-şi asigure dominarea; însă, în acest joc al vio- înnţei, al excesului, al revoltei şi al luptei, accentul este pus din ce Irt ce mai mult pe slăbiciunea şi fragilitatea individului, precum şi pe novoia lui de a fugi, de a se sustrage, de a se proteja şi de a fi în iijuranţă. Morala sexuală pretinde şi o va face întotdeauna, ca subiectul să se supună unei anumite arte de a trăi, care stabileşte cri- înriile estetice şi etice ale existenţei; această artă se referă tot mai des la principii universale ale naturii sau ale raţiunii, cu care toţi trebuie să se obişnuiască în acelaşi fel, Indiferent de statut. în ce priveşte definirea lucrului cu şinele şi aceasta suferă, prin cultivarea •.inelui, o anumită modificare: prin exerciţiile de abstinenţă şi de stăpânire de sine ce constituie necesara askesis, locul făcut cunoaşterii de sine devine mai important: obligaţia de a se pune la încercare, de ,i se examina, de a se controla printr-o serie de exerciţii bine stabilite, aşează problema adevărului - ce eşti, ce faci, ce eşti în stare să faci - în centrul constituirii subiectului moral. în fine, rezultatul ncestei elaborări e stabilit de către suveranitatea individului asupra

353

;■:) - Istoria sexualităţii

-

_____.. « u.iei aominări, ci şi a unei fiiuuii i npsna de dorinţă şi frământare. '1

Ne aflăm încă departe de o experienţă a plăcerilor sexm unde acestea vor fi asociate cu răul, unde comportamentul va tmi să se supună formei universale a legii şi unde descifrarea dorinţol - fi o condiţie indispensabilă pentru a se ajunge la o existenţă |n< ficată. Cu toate acestea, se poate vedea deja cum problema rnui începe să frământe vechea temă a forţei, cum problema legii înc«i> să devieze tema artei şi a lui techne, cum chestiunea adevărului principiul cunoaşterii de sine se dezvolta în practicile de asceză M înainte, însă, se cuvine să vedem în ce context şi din ce motivo i dezvoltat astfel cultivarea sinelui şi tocmai în forma pe care am văzul i

ŞINELE Şl CEILALŢI

Referitor la dezvoltarea cultivării sinelui şi la modificarea ope- I dtă în etica plăcerilor, lucrările istoricilor pot sugera mai multe molitve. Două, mai ales, par importante: schimbările în practica matri- I iionială şi modificările în regulile jocului politic. Privitor la aceste 1 două teme, mă voi mărgini, în acest scurt capitol, să reiau unele (lilemente găsite în cercetări istorice anterioare şi să schiţez propu- Jnerea unei ipoteze de ansamblu. Oare recenta importanţă acordată ■visătoriei şi cuplului şi o anumită redistribuire a rolurilor politice n-au■ provocat în această morală, fundamental o morală a bărbaţilor, o■ problematizare nouă a raportării la sine? S-ar putea ca ele să fi sus- l utat, nu o retragere în sine, ci un mod nou de a se gândi pe sine în lielaţia cu soţia, cu alţii, cu evenimentele şi cu activităţile civice şi I politice şi un alt mod de a se considera ca subiect al plăcerilor sale.■ Cultivarea sinelui n-ar fi „consecinţa" necesară a acestor modificări I sociale; ea n-ar fi exprimarea lor ideologică, ci ar

constitui, prin raportare la ele, un răspuns original sub forma unei noi stilistici a existenţei.

355>

ROLUL MATRIMONIAL

E greu de spus care era extinderea reală a practicii mata moniale în civilizaţia elenistică sau romană, potrivit diferitelor regiuni şi straturi sociale. Istoricii au reperat, totuşi, - acolo unde documun taţia o permite - unele transformări privind fie formele instituţionali» fie organizarea raporturilor conjugale, fie semnificaţia şi valoarea mu rală ce le putea fi dată.

Mai întâi, punctul de vedere instituţional. Act privat, subm donat familiei, autorităţii sale, regulilor practicate de ea şi recuneu cute ca aparţinându-i, căsătoria nu recurgea la intervenţia puterii |m blice nici în Grecia, nici la Roma. în Grecia exista o practică „dm> tinată să asigure stabilitatea oikos-ului", ale cărei două acte fuiul.i mentale şi vitale evidenţiau, unul transferarea către soţ a tutuiţii exercitată până atunci de tată, iar celălalt încredinţarea efectiva i soţiei, soţului ei (132). Constituia, deci, o „tranzacţie privată, o al.i cere încheiată între doi capi de familie, unul real, tatăl fetei şi altm virtual, viitorul soţ"; această afacere particulară nu avea „nici o legft tură cu organizarea politică şi socială" (133). La fel, J.A. Crook şl I» Veyne spun despre căsătoria romană că, la început, nu era dec.1t o stare de fapt „depinzând de intenţia părţilor" şi „marcată de o oi remonie", antrenând „efecte de drept", fără ca pentru aceasta sa h«- „un act juridic" (134).

Cu timpul, în lumea elenistică, mariajul îşi face loc în intn riorul sferei publice, lese astfel din cadrul familiei, cu rezultatul pam doxal că autoritatea acesteia se afla „în mod public" sancţionată, dm şi relativ limitată. Pentru lumea elenistică, CI. Vatin vede aceastn evoluţie sprijinindu-se pe recurgerea la ceremonii religioase, ce sui vesc, într-un anume fel, ca intermediar între actul privat şi instituim publică; rezumând această transformare, ale cărei rezultate pot t constatate în secolele II şl I înaintea erei noastre, el scrie: „E Iun pede că de atunci căsătoria a ieşit din cadrul instituţiilor

familiale, im căsătoria religioasă alexandrină, care e, poate, un vestigiu al marla jului privat antic, e şi o instituţie civică: indiferent că o face printr-ui» funcţionar sau printr-un preot, întotdeauna cetatea e cea care con

mă căsătoria". Confruntând datele privind oraşul Alexandria cu -cule referitoare la societatea rurală, adaugă: „Cu variante, asistăm In chora şl în capitală la un fenomen rapid de evoluţie din instituţie [inivată în instituţie publică" (135).

La Roma, se poate constata o evoluţie, în ansamblu, de ace- Inşi tip, chiar dacă o ia pe drumuri diferite şi chiar dacă, până târziu, isătoria continuă să fie „o-ceremonie

privată, o sărbătorire" (136). Un ansamblu de măsuri legislative marchează, încetul cu încetul, n .cendentul autorităţii publice asu,pra instituţiei matrimoniale. Faimoasa lege de adulteriis e una dintre manifestările acestui fenomen. Manifestare cu atât mai interesantă cu cât condamnând pen- Ifu adulter femeia măritată care întreţine relaţii cu un alt bărbat şi turbatul care întreţine legături cu o femeie măritată (şi nu bărbatul i .isătorit care ar avea relaţii cu o femeie necăsătorită), această lege nu aduce nimic nou în privinţa calificării faptelor. Ea reia exact schemele tradiţionale de apreciere etică şi se mărgineşte să transfere puterii publice o sancţiune care ţinea până atunci de autoritatea familială.

?

Această „publicizare" progresivă a căsătoriei însoţeşte şi alte iiansformări în care e rezultatul, releul şi instrumentul totodată. Se pare că, atât cât ne îngăduie documentele să judecăm, practica mariajului sau a concubinajului stabilit prin lege, s-a generalizat sau, cel [puţin, s-a răspândit în straturile cele mai importante ale populaţiei. I n vechea sa formă, căsătoria nu prezenta interes şi nici raţiunea de .i fi, decât în măsura în care, act privat fiind, producea efecte de ilrept sau măcar de statut: transmiterea numelui, constituirea de moştenitori, organizarea unui sistem de legături, îmbinarea averilor. Ceea ce nu avea sens decât pentru cei ce puteau dezvolta strategii j in asemenea domenii. După cum mai

spune P. Veyne: „în societatea I păgână nu se căsătorea toată lumea, departe de asta... Căsătoria,.itunci când se înfăptuia, răspundea unui obiectiv particular: transmiterea patrimoniului, mai curând descendenţilor decât

altor membri ni familiei ori fiilor prietenilor; de asemenea, unei politici de castă: perpetuarea castei cetăţenilor" (137).

Era vorba, ca să reluăm spu- I ¡ele lui J. Boswell, de o căsătorie care, pentru clasele superioare, I „era dinastică, politică şi

economică" (138). în ce priveşte clasele să- I race, oricât de puţine informaţii am avea despre practica lor matri- I monială,

putem presupune, împreună cu S.B. Pomeroy, că în joc se aflau doi factori contradictorii, care, amândoi, trimiteau la

funcţiile nconomice ale căsătoriei: soţia şi copiii puteau constitui o mână de

I

JOIU uuict pemru carnaiui iioer şi sarac; pe de altă parte, îimfl exista un nivel economic sub care un bărbat nu poate spera «i itreţină o femeie şi copii" (139).

Imperativele economico-politice care ordonau căsătoria (!.»ând-o necesară în unele cazuri şi inutilă în altele) şi-au mai pieuliiiparte din importanţă atunci când, în clasele privilegiate, statului fiogăţia au început să depindă mai mult de faptul de a fi în pronim*uveranului, de „cariera" civilă ori militară, sau de succesul în nileri, decât de o simplă alianţă între grupuri familiale. Mai puţin Imovărat de diverse strategii, mariajul devine ceva mai „liber": libo» Inlegerea miresei, liber în decizia de a se căsători şi în motivele pmDnale de a o face. S-ar putea ca şi în clasele mai puţin favori/al«Isătoria să fi devenit - dincolo de motive economice ce o pulmiuice să apară importantă - o formă de legătură a cărei valoare ţină*3 faptul că stabilea şi menţinea raporturi personale puternice, irnpliind viaţa în doi, ajutorul reciproc, sprijinul moral. Oricum, studiem..scripţiilor tombale a arătat relativa frecvenţă şi stabilirea căsai"lor în medii ce nu aparţineau aristocraţiei (140); există mărtuili ţijspre căsătorii între sclavi (141). Oricare ar fi răspunsul la probi»a extinderii practicii matrimoniale, se pare că aceasta devenise mm>or accesibilă; limitele care o făceau „vrednică de interes" au fi mi )borâte.

Rezultă că mariajul apărea din ce în ce mai mult ca o umilim ier consimţită între doi parteneri a căror inegalitate se atenuea/A ină la un anume punct, dar fără ca pentru asta să dispară. Se por« i în lumea elenistică, ţinând cont de multele diferenţe locale, sin tul femeii a câştigat în independenţă, comparativ cu ce era în |u> >ada clasică - şi mai ales cu situaţia din Atena. Această relativa Ddificare a fost posibilă, în primul rând pentru că poliţia bărba ui-cetăţean şi-a pierdut o parte din importanţa politică; a mai intm nit, însă, şi o consolidare a situaţiei femeii - a rolului său economi« a independenţei sale juridice. După unii istorici, documentele amin intervenţia tatălui soţiei devine din ce în ce mai puţin hotărâtoare căsătorie. „Era ceva obişnuit ca un tată, în calitate de protectoi »tituţional, să-şi dea fata în căsătorie. Unele contracte, însă, tui îheiau pur şi simplu între un bărbat şi o

femeie în urma înţelegmii ître ei. începe să se afirme dreptul unei fiice măritate de a decide» ntru ea, în pofida autorităţii paterne. Conform legilor ateniene, r<> ine şi egiptene, tatăl avea dreptul să anuleze căsătoria fiicei salo potriva voinţei acesteia. Totuşi, mai târziu, în Egiptul aflat sul«■nipaţie romana, aar unae se respeuia IEYEA CYI^ICANA, OULUMIUIUU

Jplalui asupra unei fiice măritate era contestată de decizii judecă- Imoşti stabilind că voinţa femeii era un factor determinant. Putea fimâne măritată, dacă aşa dorea" (142). Căsătoria devine din ce în a. mai limpede un contract voit de cei doi soţi care se angajează lii.isonal în el. Ekdosis, prin care fata era încredinţată solemn de 'iiia sau tutore soţului, „tinde să dispară"; iar contractul cu aspect Inanciar care o însoţea în mod tradiţional, sfârşeşte prin a se men- ■iie doar în căsătoriile înscrise; în acest caz sunt introduse clauze Invind persoanele. Nu numai că femeile îşi primesc dota, de care Si .pun din ce în ce mai liber în cadrul căsătoriei şi despre care unele liMiitracte prevăd a fi restituită în caz de divorţ, dar îşi pot recuperahi partea lor de moştenire.

în ce priveşte obligaţiile impuse soţilor prin contractul de că- j < Atorie, studiul lui CJ. Vatin arată că în Egiptul elenistic apare o

evo- lijţle semnificativă. în documente datând de la sfârşitul secolului al VI lea sau din secolul al lll-lea î. de Chr.,

angajamentele femeii atră- juoau după sine supunerea faţă de soţ, interdicţia de a ieşi din casă, /lua sau noaptea, fără

permisiunea acestuia, excluderea oricărui ra- i i.ort sexual cu un alt bărbat, obligaţia de a nu aduce gospodăria la | mină şi de a

nu-şi dezonora soţul. în schimb, acesta trebuia să-şi întreţină soţia, să n-o brutalizeze, să nu-şi aducă o concubină în .uşă şi să nu aibă copii din legăturile întreţinute în afara casei. Mai lArziu,

contractele studiate specifică obligaţii cu mult mai stricte din partea soţului. Este prevăzută obligaţia lui de a se îngriji de

nevoile .oţiei sale, dar mai este specificată şi interdicţia de a avea o amantă .nu un ibovnic şi de a poseda o altă locuinţă (în

care ar putea între- |ine o concubină). După cum notează CI. Vatin, în acest tip de con- iract „în cauză e libertatea sexuală a

bărbatului; femeia va fi acum la fel de exclusivă ca şi soţul". Contractele de căsătorie, astfel trans- I lormate, introduc soţul şi soţia într-un sistem de îndatoriri sau obli- uaţii care, desigur, nu

sunt egale, dar sunt împărţite. Iar acest lucru Ir.e face, nu în

8 359

numele respectului datorat familiei, al cărei reprezen- I tant e într-un anume fel fiecare dintre soţi, ci în vederea cuplului,

a .tabilităţii şi organizării sale interne (143).Asemenea obligaţii, explicit afirmate, pretind, din partea solilor relaţii conjugale mai strânse decât în trecut. Prevederile n-ar !

putea fi formulate în contracte dacă ele n-ar corespunde deja unei atitudini noi; în acelaşi timp, au influenţat pe fiecare dintre

soţi în aşa | lei, încât ele înscriau în viaţa lor, cu mult mai clar decât în trecut,

____— . w u i i a J iurtei prin consimţămAMmutual, scrie CI. Vatin, face „să apară ideea că există o comumlu!» conjugală şi că această realitate, constituită de cuplu, are o valom superioară faţă de componentele sale" (144). O evoluţie destul «I* asemănătoare a remarcat P. Veyne în societatea romană: „în timpi' Republicii, fiecare soţ avea menirea sa, iar aceasta o dată îndopii nită, relaţiile afective dintre ei erau ceea ce puteau ele fi... în vrem«« Imperiului,... mersul căsătoriei este privit ca bazându-se pe buni înţelegere şi legea inimii. Apare astfel o idee nouă: cuplul format din stăpânul şi stăpâna casei" (145).

Ar fi multe, deci, paradoxurile apărute în evoluţia practidi matrimoniale. Ea îşi caută garanţiile în autoritatea publică şi devine o chestiune din ce în ce mai importantă în viaţa privată. Se eliho rează de obiectivele economice şi sociale care o valorificau şi. In acelaşi timp, se generalizează. îi constrânge mai mult pe soţi, (Im suscită totodată atitudini mai favorabile, ca şi cum, cu cât e mai pm tenţioasă, cu atât e mai atrăgătoare. Căsătoria ar deveni mai (|" nerală ca practică, mai publică ca instituţie, mai privată ca mod dt existenţă, mai puternică pentru a-i lega pe soţi şi, deci, mai eficace pentru a izola cuplul în sfera celorlalte relaţii sociale.Evident, e greu de măsurat cu precizie amploarea fenomt nului. Documentaţia accesibilă duce spre câteva arii geografice pil vilegiate

şi nu pune în lumină decât anumite straturi ale populaţmi Ar fi o speculaţie să facem din ea o mişcare universală şi masiv.i chiar dacă, prin caracterul lor lacunar şi dispersat, indicaţiile suni destul de convergente. Oricum, dacă ar fi să ne luăm după alte tox te din

primele secole ale erei noastre, căsătoria părea să fi devenii pentru bărbaţi - pentru că nu dispunem decât de mărturia lor - un focar de experienţe mai importante, mai intense, mai dificile şi mm Droblematice. Prin căsătorie nu trebuie să înţelegem numai instituita

jtilă familiei sau cetăţii, nici activitatea casnică desfăşurată în cadnii ;i după regulile unei bune gospodării, ci „starea" de căsătorie ca foi nă de viaţă, existenţă împărtăşită, legătură personală şi poziţia rea lectivă a partenerilor în această relaţie. Nu înseamnă, aşa cum

am ăzut, că viaţa matrimonială excludea, conform vechii scheme, sen mentul şi apropierea între soţi. Se pare, însă, că în forma ideala ropusă de Xenofon, aceste sentimente erau direct legate de exm tarea statutului soţului şi de autoritatea ce-i era conferită:

puţin cam atern faţă de tânăra-i soţie, Ischomah o învaţă cu răbdare ce aventa făcut şi în măsura în care ea îşi interpreta bine rolul inerent îndatoririlor sale de stăpână a casei, el îi va răspunde cu un respect şi o afecţiune nedesminţite până la sfârşitul zilelor lor. în literatura epocii inperiale, se găsesc mărturii ale unei experienţe mult mai complexe ii căsătoriei: căutările unei etici a „onoarei conjugale" se manifestă pun reflecţiile asupra menirii soţului, asupra naturii şi a formei de iiaşament ce-l leagă de soţie, asupra pendulării între o superioritate naturală şi statutară totodată şi o afecţiune ce poate merge până la nevoie şi dependenţă.

S-ar putea aminti astfel, imaginea înfăţişată, în câteva scrisori, de Pliniu, despre el însuşi ca „individ conjugal" şi să o compa- iftm cu portretul altui bun soţ, Ischomah. în vestitul bilet, adresat ><oţiei sale pentru a-i deplânge absenţa, nu mai apare, ca în alte scri- .ori, bărbatul ce-şi ia soţia, ascultătoare şi admiratoare a sa, drept martor al lucrărilor sale literare şi a succeselor la tribună; e un bărbat ce simte pentru soţia sa o dragoste puternică şi o dorinţă fizică atât ■ le vie, încât nu se poate împiedica s-o caute zi şi noapte, chiar când na nu mai e acolo: „Nici nu ştii cât de mult îmi lipseşti, mai întâi pentru că te iubesc şi apoi pentru că nu suntem obişnuiţi să trăim separat. lată de ce îmi petrec o mare parte din nopţi încercând ca, ireaz, să-ţi compun imaginea; de ce, în plină zi, la ora când obiş- uuiam să te văd, picioarele mă poartă singure spre apartamentul tău; de ce, adânc îndurerat, ca şi cum mi s-ar fi închis uşa, mă

360

întorc în camera ta goală. Un singur răstimp nu sufăr această tortură: cel petrecut în forum, absorbit de procesele prietenilor mei. închipuie-ţi ce oste viaţa mea dacă am ajuns să-mi caut odihna în muncă şi consolarea în necazuri" (146). Formulările din această scrisoare merită să lie reţinute. Apare clar specificul unei relaţii conjugale personale, intense şi afective, liberă de statutul şi de autoritatea maritală, precum ,.i de responsabilităţile casei; aici, iubirea e separată cu grijă de ceea ce este traiul în comun obişnuit, chiar dacă amândoi contribuie în mod legitim în a face preţioasă prezenţa soţiei şi dureroasă absenţa ei. Pe de altă parte, Pliniu pune în lumină numeroase indicii recunoscute ca făcând parte în mod tradiţional din pasiunea amoroasă: imaginile care-i bântuie nopţile, mişcările involuntare de du-te-vino, căutarea obiectului pierdut; or, aceste comportări, aparţinând tabloului clasic şi negativ al pasiunii, sunt prezentate aici ca fiind pozitive; sau, mai curând, suferinţa bărbatului, avântul pasional de care e cu-

Y. cuidiniia suni aate ca dovn#i puzmve ale afecţiunii conjugale. în sfârşit, între viaţa matrimoniala v activitatea publică, Pliniu aşează nu un principiu comun care să uni fice conducerea căminului şi autoritatea asupra altora, ci un joc cont plex de substituire şi de compensare: în lipsa fericirii aduse de toţi» acasă, el se aruncă în rezolvarea treburilor publice; rana sa trebuii» să fie foarte dureroasă dacă-şi găseşte în necazurile vieţii din alnni casei consolare pentru suferinţele personale.

în multe alte texte încă, se vede cum relaţia dintre soţi nu desprinde de funcţiile matrimoniale, de autoritatea statutară a soţului şi de conducerea chibzuită a gospodăriei, pentru a se prezenta < i o relaţie aparte cu forţa, problemele, greutăţile, obligaţiile, câştigul iln şi plăcerile proprii. Am putea cita şi alte scrisori ale lui Pliniu, sau nA evidenţiem indicii la Lucan ori Tacit; ne-am mai putea referi şi In poezia iubirii conjugale datorate lui Stasius: starea de căsători»* apare aici ca fuziunea dintre două destine într-o pasiune de neclintit în care soţul îşi recunoaşte subordonarea afectivă: „Venus ne-a unii în primăvara vieţii noastre; Venus ne va proteja şi în coborâşul vieţii Puterea ta m-a găsit mulţumit şi supus (libens et docilis); nu vei curma o legătură resimţită din ce în ce mai puternic în fiecare /i Pământul m-a creat pentru tine (creavit me tibi): el ne-a înlănţuit destinele pe vecie" (147).

Evident, nu în texte ca acestea trebuie căutat cum a fost cu adevărat viaţa conjugală în epoca Imperiului. Sinceritatea etalata n-are valoare de mărturie. Acestea sunt texte care proclamă interi ţionat un ideal conjugal. Nu trebuie luate ca o reflectare a unei al tuaţii, ci ca formularea unei exigenţe şi numai în această calitate fa< parte din realitate. Ele arată că mariajul este examinat ca un mod du viaţă a cărui valoare nu e exclusiv şi nici esenţial legată de fund ţionarea oikos-ului, ci de relaţia dintre doi parteneri; mai arată şi cfi, în această legătură, bărbatul are a-şi regla conduita, nu numai pin când de la un statut, privilegii şi funcţii domestice, dar şi de la un „ml relaţional" faţă de soţia sa; mai demonstrează că acest rol nu an» doar o funcţie de formare, de educaţie, de direcţionare, ci că se în scrie într-un joc complex de reciprocitate afectivă şi de dependenţă eciprocă. Dacă este adevărat că reflecţia morală asupra bunei corn sortări în căsătorie şi-a căutat multă vreme principiile într-o analiza \ „gospodăriei" şi a necesităţilor ei, e de înţeles apariţia unui nou tip le probleme unde e vorba de a se defini modalitatea prin care băi »atu! va putea să se constituie ca subiect moral în relaţia conjugala

361

2

JOCUL POLITIC

Declinul cetăţilor-state ca entităţi autonome, începând cu secolul al lll-lea î. de Chr., este un lucru cunoscut. Adesea se vede în ncesta cauza unui recul general al vieţii politice acolo unde activităţile civice constituiseră pentru cetăţeni o adevărată meserie; se recunoaşte în acest fapt motivul decadenţei claselor dominante tradiţionale; consecinţele sunt căutate într-o mişcare de retragere către line, prin care reprezentanţii grupurilor privilegiate ar fi transformat pierderea efectivă de autoritate în retragere voluntară, acordând astfel din ce în ce mal mare preţ existenţei personale şi vieţii private. „Prăbuşirea cetăţii-stat era inevitabilă. în general, oamenii se simţeau dependenţi de puteri mondiale pe care nu le puteau controla şi nici chiar modifica... Domnea neprevăzutul... Filosofii perioadei elenistice erau filosofi ai schimbării, iar principalul mijloc pentru realizarea schimbării era cultivarea autonomiei" (148).

Dacă cetăţile-stat - acolo unde existau - şi-au pierdut, începând cu secolul al lll-lea, o parte din autonomie, ar fi, evident, contestabil, să se reducă la acest fenomen esenţialul transformărilor care au avut loc, în epoca elenistică şi romană, în domeniul structurilor politice; de asemenea, ar fi nepotrivit să se caute aici explicaţia schimbărilor ce s-au produs în gândirea morală şl în practica sinelui. în realitate - şi asupra acestui punct ne vom referi la lucrările istoricilor care au atins în trecere reputaţia marii figuri nostalgice a cetăţii-stat, conturată cu meticulozitate în secolul al XlX-lea - organizarea monarhiilor elenistice, apoi a Imperiului roman nu poate fi analizată, simplu, în termenii negativi ai unei decadenţe a vieţii civice şi ai unei confiscări a puterii de către instanţe statale din ce în ce mai înde-părtate. Dimpotrivă, se cuvine să subliniem că activitatea politică locală n-a fost înăbuşită de instaurarea şi întărirea acestor mari structuri de ansamblu; viaţa cetăţilor, cu regulile sale instituţionale, cu mizele şi luptele sale, nu dispărea ca urmare a lărgirii cadrului în care se înscria şi nici ca o consecinţă a dezvoltării unei puteri de tip monarhic. Neliniştea în faţa unui univers prea vast, golit de comunităţile sale politice constitutive, ar putea foarte bine să fie un senti-

362

I ctU"

^^^ . _______________________ Y . ..................F J U I I U I I Ţ U I U I . nu iiiai C A I D U H

lumea făra cetăt^ ' " " rr' cle stal:>'''tate: însemnătatea bunurilor funciare din patrimoniu (153), ■ L ' '' a ma'"(>f T-.nu faptul că în societăţile de acest fel, averea, influenţa, prestigiul,uitoritatea şi puterea erau constant legate. însă, fenomenul cel mai important şi mai decisiv pentru noile accentuări ale reflecţiei morale nu priveşte dispariţia claselor tradiţional conducătoare, ci schimbările ce se observă în condiţiile de exercitare a puterii. Aceste schimbări ţ.unt vădite, mai întâi, la recrutare, căci e necesar să se facă faţă nevoilor unei administraţii complexe şi pe mare întindere; Mecena i ar fi spus lui August: trebuie mărit numărul senatorilor şi cavalerilor, ntât cât e nevoie pentru a guverna aşa cum se cuvine (154); se ştie că, de fapt, aceste grupuri au crescut ca număr în primele secole, chiar dacă în comparaţie cu ansamblul populaţiilor, n-au constituit niciodată decât o infimă minoritate (155). Schimbările au afectat şi misiunea pe care o aveau şi locul ocupat în jocul politic: faţă de împărat, de anturajul şi de consilierii săi, de reprezentanţii săi direcţi; in interiorul unei ierarhii unde concurenţa e puternică, dar altfel decât într-o societate agonistică; sub formă de funcţii revocabile, dependente, adeseori direct, de bunul plac al principelui; aproape întotdeauna în situaţia de intermediar între o putere superioară, căreia trebuie să-i transmită sau să-i execute ordinele şi indivizi sau grupuri de la care trebuie să obţină ascultarea. Administraţia romană avea nevoie de o „manegerial aristocracy", cum spune Syme, o aristocraţie de serviciu care „pentru a cârmui lumea" va pune la dispoziţie diferitele categorii de agenţi necesari - „ofiţeri în armată, administratori financiari şi guvernatori de provincie" (156).

Dacă vrem să înţelegem intereseul acestor elite faţă de etica personală, morala comportării cotidiene, viaţa privată şi plăceri, nu trebuie să ne gândim prea mult la decadenţă, frustrare şi retragere posacă, ci mai degrabă la căutarea unui nou mod de a gândi raportul cel mai potrivit cu statutul, funcţiile, activităţile şi obligaţiile lor. în vreme ce vechea etică cerea o articulare foarte strânsă a puterii asupra sinelui cu puterea asupra celorlalţi şi trebuia, deci, să se refere la o estetică a vieţii în conformitate cu statutul, regulile noului joc politic fac mai dificilă definirea raporturilor între ceea ce este, ceea ce se poate face şi ceea ce trebuie îndeplinit; constituirea sinelui ca subiect etic al propriilor acţiuni devine mai problematică.

335365

R. MacMullen a insistat asupra a două caractere fundamentale ale societăţii romane: existenţa dusă în văzul lumii şi puternica „verticalitate" a diferenţelor, într-o lume unde distanţa dintre un nu-

366

— — ■ vniai-----n-au avut de ce fugi de „.un

imperii"'pentru minunatul motiv că „elenismul era o lume a cetăţilor] criticând ideea ca filosofia ar fi constituit, după prăbuşirea sistemul,,, cetăţilor, „un adapost împotriva furtunii", F.H. Sandbach observa ma

notiud

, _ ______________... ,............... luuaui UUâCIVclîntâi că, în trecut, „cetăţile-state nu oferiseră niciodată siguranţa" v<apoi că ele au continuat să fie forma primă şi normală a organizamsociale „chiar după ce puterea militară a trecut în mâinile marljni monarhii" (149).

Decât la o reducere sau la o anulare a activităţilor politico ca efect al unui imperialism centralizat, mai degrabă ar trebui să no gândim la organizarea unui spaţiu complex: mult mai vast, mult mm puţin lipsit de continuitate, mult mai puţin închis decât era cel al mi cilor cetăţi-state, acesta este mai flexibil, mai diferenţiat, nu atât do strict ierarhizat, aşa cum va fi mai târziu Imperiul autoritar şi bun cratic, a cărui organizare se va încerca după marea criză din secolul al lll-lea. E un spaţiu unde focarele de putere sunt multiple, unde a, tivităţile, tensiunile şi conflictele sunt numeroase, primind dimensiuni diferite şi unde echilibrul e obţinut prin tranzacţii variate. Oricum, » sigur că monarhiile elenistice au încercat mult mai puţin să suprimi, să înfrâneze sau chiar să organizeze de sus până jos puterile local,• cât să se sprijine pe ele şi să le folosească drept intermediar şi relou pentru strângerea tributurilor regulate, pentru perceperea impoziteloi extraordinare şi a celor necesare aprovizionării armatelor (150). Im •perialismul roman s-a orientat şi el, în general, mai mult spre soluţi, de acest gen decât spre exercitarea unei administraţii directe; poli tica de municipalizare a fost o linie destul de constantă, în scopul stimulării vieţii politice a oraşelor în cadrul mai larg al Imperiului (151) Chiar dacă discursul lui Dion Cassius, pus de acesta în gura lui Mu cena, prezintă anacronisme în raport cu politica ce-i fusese sugerata lui Augustus şi urmată efectiv, el înfăţişează unele mari tendinţe alo guvernării imperiale din primele două secole: căutarea „de ajutoaro şi de aliaţi", garanţii că cei mai importanţi cetăţeni vor ajunge netul buraţi la conducere, încredinţarea „celor conduşi că nu vor fi trataţi sa sclavii", ci că vor fi părtaşi la avantaje şi autoritate, convingându-i ză „ei formează un unic şi mare oraş" (152).

Se poate vorbi, de acum înainte, despre declinul aristocra- iilor tradiţionale, despre deposedarea politică al căror obiect au fost ;i de retragerea în sine, drept consecinţă? Existau, bineînţeles, fac- DN economici Si DOlitici de trancfnrmaro- «ii»«;.,----------------------------------------------------------------------------------

...........«.coi«« ainire aceste două trăsături, e do In ^ţeles importanţa acordată diferenţelor de statut, ierarhiei, semnol»" vizibile şi punerii lor în scenă, meticuloasă şi ostentativă (158) îln poate presupune că din momentul când noile condiţii de viaţă pct|l tică modificau raporturile între statut, funcţii, autoritate şi îndatoilti s-au produs două fenomene opuse. Ele sunt constatate - în însuţi antagonismul lor - de la începutul epocii imperiale. Pe de o parto, ti accentuare a tot ce-i permite individului să-şi fixeze identitatea in spre partea statutului său şi a elementelor care-l fac cunoscut in modul cel mai vizibil; se încearcă cea mai bună adecvare la propntii statut printr-un ansamblu de semne şi indicii care ţin de înfăţişam de îmbrăcăminte şi condiţiile de locuit, de generozitatea şi fastul am tat, de cheltuielile făcute etc. MacMullen a arătat cât de frecvenln erau în aristocraţia romană aceste comportamente prin care era nm nifestată superioritatea asupra altora şi până la ce exarcerbaro tui fost duse. La extrema cealaltă, aflăm atitudinea care consta în a fix« ce este individul, într-o pură raportare la sine: în acest caz e vori>.i de a se constitui şi de a se recunoaşte ca subiect al propriilor acţiuni nu printr-un sistem de semne marcând puterea asupra altora, «I printr-o relaţie cât mai independentă posibil faţă de statut şi de Im mele sale exterioare, deoarece se înfăptuieşte în suveranitatea exm citată asupra sinelui. Noilor forme ale jocului politic şi dificultăţilor <ln a se gândi pe sine ca subiect de activitate, între un punct de plecau» şi funcţii, posibilităţi şi îndatoriri, obligaţii şi.drepturi, privilegii şi sul» ordonări, li s-a răspuns printr-o intensificare a tuturor semnelor din tinctive şi recognoscibile ale statutului, sau prin căutarea unei rapoi tări adecvate la sine.

Cele două atitudini au fost deseori privite şi descrise ca fiind în strictă opoziţie una faţă de alta. Astfel, Seneca spune: „Să căutam ceva care să nu se degradeze pe zi ce trece şi care să nu poată li oprit de nimic. Ce este acest lucru? E sufletul şi prin asta înţeleg un suflet curat, bun şi generos. Nu l-am putea numi decât spunând: • un zeu devenit oaspetele unui trup muritor. Acest suflet îşi poatn găsi locul în trupul unui cavaler roman, ca şi în cel al unui libert sau al unul sclav. Ce este un cavaler roman, un libert, un sclav? Numn apărute din orgoliu şj nedreptate. Te poţi ridica până la ceruri din cea nai umilă locuinţă. în picioare, deci" (159). Epictet îşi revendica şl >l acest

367

mod de a fi, punându-l faţă în faţă cu cel al unui interlocu □r real sau fictiv: „Problema ta e să trăieşti în palate de marmoră,

_n > U V J > I U >. I U U U U U I V I I Y I U N A I I | i i O U I O O I U J O U O O A , O A ( J V _ / I ţ i i ianio UHD

■rag privirile, să ai mulţi câini de vânătoare, muzicanţi şi actori. îţi [Eontest eu, întâmplător, toate acestea? Te-a preocupat pe tine, întâmplător, faptul de a raţiona? cu propria ta judecată?" (160).

Adesea, importanţa primită de tema întoarcerii către sine sau 11 atenţiei ce trebuie arătată sinelui, din gândirea elenistică şi romană, e interpretată ca o alternativă propusă activităţii civice şi responsabilităţilor politice. E adevărat că în unele curente filosofice găsim recomandarea de renunţare la treburile publice, cu necazurile şi patimile pe care ele le stârnesc. Dar nu în alegerea între participare şi abţinere rezidă principala linie de despărţire; nu în opoziţie cu viaţa activă îşi propune valorile proprii şi practicile cultivarea sinelui. Mai ilograbă, ea caută să stabilească principiul unei relaţii cu şinele care va permite fixarea formelor şi condiţiilor în care o acţiune politică, o participare la funcţii publice, exercitarea unei îndatoriri vor fi posibile •¡au nu, acceptabile sau necesare. Transformările politice importante oare au avut loc în lumea elenistică şi romană au indus anumite con-duite de retragere, dar ele au provocat, într-un mod mai general şi mai esenţial, mai ales o problematizare a activităţii politice. Ea poate li caracterizată pe scurt._

1. O relativizare. în noul joc politic, exercitarea puterii se găseşte relativizată în două feluri. Pe de o parte, chiar dacă prin naştere e destinat funcţiilor publice, individul nu mai e îndeajuns de identificat cu statutul său pentru a se considera că acceptarea merge de ' la sine; oricum, dacă e împins spre viaţa publică şi politică din mai multe şi îndreptăţite motive, atunci e bine să o facă din aceste motive şi ca urmare a unui act personal de voinţă. Tratatul adresat de Plutarh tânărului Menemah e caracteristic din acest punct de vedere; el condamnă atitudinea care ar face din politică o activitate ocazională, dar refuză s-o considere consecinţa, într-un fel necesară şi firească, a unui statut. Activitatea politică, spune el, nu trebuie privită ca un soi de îndeletnicire agreabilă (schole), căreia i te consacri pentru că nu ai nimic altceva de făcut şi împrejurările sunt favorabile, dar pe care o părăseşti când încep greutăţile (161). Politica este o „viaţă" şi o „practică" (bios kai praxis) (162). Acesteia nu i te poţi dedica decât printr-o alegere liberă şi voluntară: Plutarh foloseşte

368

aici expresia tehnică a stoicilor - proairesis; iar alegerea trebuie să se bazeze pe judecată şi raţiune (krisis kai logos) (163); e singura modalitate de a face faţă, cu hotărâre, problemelor ivite. Exercitarea activităţii politice este cu adevărat o „viaţă", implicând un angajament

369

• - f—• uiaiuiui sau' in cadse poate^xefdta'^'eEîHv^ ® ® ' F J î ' i . « i ^ ^ ^ ® ' d e ^ r â u îdupă^cum ®®'^^^^^P^^o^iduci

acest joc, dar sub formaUneialenln^ ,Ca' (164) amintea »• Inentmel (169) Raţionalitatea conduceri, altora e.aceeaşicu a ducător, când condus în

s c h mh S® sa" rotaM eşti când , M £ conducerii sinelui. Asta şi explica PIU arh in Tratai |»mru

«. wHsSSSŞ sa i ««SSHSSS^^ bKnC:.«t "cS SSW^SK conducătorului * nu

din Probleme natoi'SS l'u" ffi 'a ?ar,ea » <A t u e a fi nidodată părăsi» (170). cetâ(ii şi legile

care urmează a o exercita în q ! ,?' 5 , LuciI,us ca puterou ,„ I într-un spaţiu politic unde structura poimca a w,.« 9 a un imperium, ci putere deleaaH ^L" SS'e ° aulori,ate '"Le si-au pierdSt din importanţă, făra ca sa spaja msa ş, undenu are voie să le depăşească ceea r» Procur?4i0' ale cărei............ Clntetedecisive sunt legate din ce in ce maii multde oanrara oeaceastă misiune să afll si nlărnrf M I d?a era conditia " tărârHe lor de modul cum îşi manifesta autoritatea de mţeiepzintă, intr-un anume wr^tt^SSfflJ.1^ ................................................................. tnea^ălată în jocul echilibrelor şicăruia 11 adresează sfaturile sal» Lsituaţii, tanarul ariston,,. |,a de a te conduce devine un factor pol tic aeram«».săi: el trebuie să aibă tegă uri şUu' ZT Pfim" ...................iaşte importanţa acordată probleme, L'le icestcu roman,,. Pi„tert> » JL, J . u. »<""9uitor„ - hegemones - „riM ţlluate şi a modului în care ştiau sa-ş. s'aPa^e°z

aePdfn proprie ¡„¡.

jtcru e privit ca ° | vLTabil pentru orice con;

"0fşi că,ăuzeasca

let şi să-şi stăpâneasca propriul ■ethos

de o parte, ia forma unei tuncţn ciare a bia,uiU,u>, .parte, pretinde aplicarea atentă a virtuţilor personale, o găsim la Marc Aureliu. De la împăratul Antoninus, în cel mai scurt dintre cele două portete pe care i Îe face, îşi aminteşte că a primit trei lecţii: să nu ie identifice cu rolul politic exercitat („fereşte-te să te cezarizezi, să le laşi pătruns"); să practice virtuţile sub formele cele mai generale (să rămână „simplu, pur, onest, serios, firesc, drept, pios, binevoitor, afectuos, hotărât în îndeplinirea obligaţiilor"); să reţină precepte ale lilosofiei, ca acelea de a respecta zeii, de a ajuta oamenii şi de a realiza cât de scurtă e viaţa (171). Când, la începutul volumului de Cugetări, Marc Aureliu îi face un alt portet, mai detaliat, lui Antoninus, cu valoare de regulă de viaţă pentru el însuşi, arată cum chiar aceste principii reglementau modul său de a exercita puterea. Evitând strălucirea inutilă, satisfacţiile produse de vanitate, furia şi violenţele,

pe

24 - Istoria sexualităţii 369

371

•—a, concuca o.ne Ş. pe cena.,. --^^uTajo" decTt 3 >miuiui sau; m cadrul uC rPonectă leqile şi echitatea, care e mai rare-Si re- Bte un act personal T, ?^™?zelos în munca decât ce. obligaţi s-o aca care. ş. re_ bi şi în alt sens i >iii,>,.,J ___Mo HoQfrân (duoă cuiîi se veae, „ i. i«

la nu-

- --_..______ ICI, icuiproca acestei situaţii; tânărul aristocm,

căruia îi adresează sfaturile sale, degeaba e printre primii întră n săi: el trebuie să aibă legături şi cu „diriguitorii" - hegemones - adii • cu romanii. Plutarh îi critică pe cei care, pentru a-şi întări puterea In propria cetate, se arată servili faţă de reprezentanţii administrai'" imperiale; îl sfătuieşte pe Menemah să-şi îndeplinească obligaţllli faţă de aceştia şi să lege cu ei chiar prietenii utile, dar să nu-şi unu lească patria niciodată şi nici să nu ceară voie pentru orice (1(i/i Cine exercită puterea e obligat să intre într-un domeniu de rel.i|n complexe, unde ocupă un punct de tranziţie (168): e posibil ca acolnsă-l fi aşezat statutul său, dar nu acesta fixează regulile de urmul şi nici respectarea limitelor.

2. Activitate politică şi actor moral. Una dintre temele cel| mai constante ale gândirii politice greceşti era că o cetate n-ar put«« fi fericită şi bine condusă, decât cu condiţia ca şefii săi să fie virtuozi şi invers, că buna organizare a cetăţii şi legile înţelepte erau faeton decisivi pentru conduita corectă a magistraţilor şi cetăţenilor. Virtut«! cârmuitorului e considerată necesară şi în gândirea politică a epocii imperiale, dar din alte motive. Nu ca expresie sau efect al armoniei ansamblului e virtutea indispensabilă, ci pentru că, în arta anevo ioasă a conducerii, în mijlocul atâtor maşinaţii, cârmuitorul va fi ca lăuzit de judecata personală: ştiind să se conducă bine pe sine, v.i

m

ativăducător: e necesar ca ei sa t>e uou,^ ________,Diopriul suflet şi să-şi stăpânească propriul ethos.

Formularea cea mai clară a experienţei puterii politice, care, i parte, ia forma unei funcţii clare a statutului, iar pe

de altă)retinde aplicarea atentă a virtuţilor personale, o găsim la Marc

• *—„i crilrt dintre cele două

. , v , u y o 5 a r e s D l r mi< 91 s incer i A n t «-v«-nn an» :aaiui pemru a apare ca o luncpe ce ireuuie impimua; aar, nu maicumpătare (referit ° modu' d e a f i . cezar i c " p'nus d e monstr i ,< uif|in important, această funcţie nu e definită plecând de la legile cenfi), prin folos ? '3 hrană- î m brăcămint J r'n.exerciî'''e sal,, »oprii unei arte de a-i conduce pe alţii, cum ar fi o „profesiune", mântare şi calmu e °derata a P'ăcerilor vi t ş rnut sau adula Iplicând competenţă şi tehnici proprii. Ea se exercită plecând de laPr ieten ie e l se fo eiesc- P r in cu l t ivarea cn t Pr~n ,ipsa d" ''M"'tragerea în sine a individului"- adica de la raportul stabilit cu sine de sen inătatea" Z™3 p e n t r u " a r ta de a-şi a/un ă a re,afiil()f #!,u?' în travaliul etic al sinelui asupra sie-şi. Plutarh îi spune prin-per ia le poate să n ac®ste COnd'ţn, exerc i tarea 9 & S'eŞI' fara P'H rlui a carui educaîie nu e încheiată: din momentul când preia pute- muncă: să examin a P a r 3 ° î n d e l e t n ic i re ser ioa r ? s p o n s a b i l i t ăţ i lo i 1«3>a, cel ce conduce trebuie „să dea sufletului său o dreaptă orien- un dosar nerezolv^6 'ndeaProaPe toate p r o b l e m ^ pretinde munlre" şi să-şi pună la punct aşa cum se cuvine ethos-ul (174). 'eze cu a tent ie invZ f -£ n u Se an9aJ'eze în chp t i- ' Sa nu ,as" 3- Activitate politică şi soartă personală. Precaritatea noro-o în t reagă e labora Sa ,e duca Până l a ' 'nut,,e- sa c.il., lului - fie că prea mult succes atrage invidia zeilor, fie că poporuluis fârş i t a acestor în If f s i n e l u i de către sine n Ca

fpat Este n©cea«»l 1 P'ace să-şi retragă favoarea acordată la un moment dat - era în •

- - - . . n P a t or i r i . pentru ducerea la In , 'iod evident o temă tradiţională de meditaţie. în gândirea asupra

activităţii politice din primele secole ale Imperiului, această preca- nlate, inerentă în exercitarea puterii, este alăturată altor două teme. de o parte, e privită ca fiind legată de dependenţa în care te afli — i„ „Qi5iat Nu mişcarea circulară a norocului sau a

""* •--------. I IX

s »¿s^ÎÎ'-'M: pşsSHSHwyttfewsq»y B isi x

timp afacerilor peSSnale baS ^ iin!^'6 -S? aCOrde Prea P " " ,aţa dV?manbarate^ P e n t r u a ffîn siguranţă, trebuie să te fereşti pentru a comanda sau a îndpnhnf^'iSefSCa foarte mul» d* aci|l ploturilor sau d.zgra iei. Pemru a « de or Alteon, de magistrat, pentru a merae lar^hn! Z^lhJ3^ 3 fun<*ona ! ¡¡9"' P? cineva. Uneori trebuie^ ^ ^^ pa(1iculare aut0>acă maqistrat.,1 « O16"9-6 la răzb°' sauTfar^r ' 1 ' * 3 f u n c t iona . ,:e e legat de i t- eV0,t lase la o Darf d r e p t a t e ? " (172) i . J i c« . _______________________

:are-i condur i arbatul °u judecată se Z r a ţ a - p e r s o n a l ă Ini |rizate de

P°P°r- E foarte 9reu ca toţi aceştia sa-ţi ne pneien., c ^onduc îi exnL-e.r î n d e P ropr i i l e sa le J r t f - ca,auz't în felul i„Iul dacă nu-ţi sunt duşmani". între principe, senat şi populaţia ofe-a t e i î n m S o - piC,et unui inspectornpnt^'' "°amenii nu n«j rindu-ţi şi retrăgându-şi încrederea, în funcţie de moment, exerci-" ' pentru cetăt i . aşa cum larea puterii depinde de o conjunctură instabilă: „Ai îndeplinit celemai înalte funcţii: au fost ele la fel de însemnate, de neaşteptate şi de nelimitate ca cele ale lui Sejanus? în ziua când a avut drept cortegiu senatul, poporul l-a rupt în bucăţi. Din privilegiatul copleşit de zei şi de oameni cu toate favorurile posibile, n-a rămas nici măcar orămăşiţă pentru cârligul călăului" (176).

Pentru a preveni aceste încercări şi neliniştea suscitată de ele,trebuie să te pregăteşti, fixându-ţi dinainte o limită a ambiţiilor

nutrite:„Fără a mai aştepta ca norocul să ne părăsească după bunul lui plac,trebuie să ne oprim singuri, cu mult înainte de clipa fatală" (177). Iardacă se iveşte ocazia, e bine să ne eliberăm de aceste activităţi, din

372

A T O WPnuU a L UI S I U U I O M U , ------------------------------------- . ,

[ajigni pe cineva.

cei cu influenţa in senat... Câteodată ae p (ie prieteni; e des-

W ÎWiM Între principe, seL /populaţia tfe-_ ,___oaie vuiup. „Oamenii

onduc, îi explică Epictet unui inspector pentru cetăţi, aşa cum mate un măgar. Să ne conducem noi înşine ca nişte fiinţe raţion.ilna să arătăm prin aceasta ce este folositor şi demn de urmairată-ne ce e dăunător, iar noi ne vom feri. încearcă să ne faci nAimităm... Fă asta, nu face aia, dacă nu, te arunc în temniţă: nu;a se conduc fiinţele raţionale. Mai curând, să spui aşa: faci asinm a poruncit Zeus, dacă nu, vei avea parte de un necaz. Ce necaz?i altul decât acela de a nu-ţi fi făcut datoria" (173). Modul raţionaia fi determină în forma lor concretă raporturile dintre conducătoii :onduşi, iar nu calificarea dată de statut. O asemenea mnriaiaro o —:: --■•••

3 - arată clar le.uL care^eTr^e ^ZZtT^

moment ce ele ne tulbură şi ne împiedică să ne ocupăm de noi înşine.în cazul că eşti lovit brusc de nenorocire, că ajungi declasat sau exilat,

373

«fui yn a auetiior inaatoriri

vească drepUndrumar ? 'rebute ^ 4relativ înalt - în " ° Persoana cu răspundere - de un M

--------r < . . . . V I M I W f-/

legătura de identitate pe care oiauiieşie inire indivizi; astfel e8l» cel puţin după părerea stoicilor, raţiunea umană ca principiu divli prezent în noi. Acest zeu, însă, „oaspete al trupului muritor", se alin în aceeaşi calitate într-un cavaler roman ca şi într-un libert sau tu sclav. Din punct de vedere al relaţiei cu şinele, identificările social» şi politice nu funcţionează ca nişte caracteristici autentice ale unu mod de a fi; acestea sunt semne extrinseci, artificiale, nejustificatw ce înseamnă să fii cavaler roman, libert ori sclav? Să dispui de un atribut născut din orgoliu sau nedreptate (181). „Moralitatea ţi-o Iau reşti singur; pentru funcţii e responsabil destinul" (182). în funcţie da această lege exerciţi o funcţie sau renunţi la ea.

Nu s-ar putea spune că în gândirea morală activitatea poli tică era privită doar sub forma unei simple alternative: te abţii, sau participi la ea. E drept, chestiunea era pusă destul de des în termeni asemănători. Dar însăşi această alternativă ţinea de o problemul, zare mai generală: se referea la modul în care trebuia să te constitui ca subiect moral în ansamblul de activităţi sociale, civice şi politico se referea la stabilirea, în cadrul acestor activităţi, a celor obligatorii sau facultative, naturale sau convenţionale, permanente sau provi zorii, necondiţionate sau recomandate doar în unele cazuri; se mai referea şi la regulile necesar a fi aplicate când erau exercitate şi felul cel mai potrivit de a te conduce pentru a-ţi putea ocupa locul printic ceilalţi, pentru a-ţi pune în valoare partea legitimă de autoritate şl, în general, să te plaseze în jocul complex şi mobil al relaţiilor du conducere şi de subordonare. Problema alegerii între retragere şl activitate era pusă în aşa fel încât să se poată reveni. însă termeniiaoua.aflăm într-o lume unde aceste re-_______I_______: ■ mlltio Ho CI mP-

laţii nu mai pot să se puna in mişcare u> ciocia^i ________iloritate manifestată în casă şi asupra soţiei trebuie să se îmbine cu itnumite forme de reciprocitate şi egalitate; în ce priveşte jocul agonistic prin i:are se caută a se manifesta şi asigura superioritatea asupra celorlalţi, el trebuie să se integreze într-un cadru de relaţii de putere mult mai vast şi mai complex. Astfel încât principiul supremaţiei asupra .inelui ca nucleu etic esenţial, forma generală a „heautocratismului" ^ Fa nn disDare. ci face loc unui anumit

Util luau ci oio i i iunv/wi y ■ —i_____________

nchilibru între inegantaie ş, ieuipi UUI1U1U ,.. ..„,„ viaţa socială, civică şi politică se simte nevoia unei oarecare disocieri Intre autoritatea asupra sinelui şi autoritatea asupra celorlalţi. Importanţa acordată problemei „sinelui", dezvoltarea cultivării sinelui îr perioada elenistică şi apogeul cunoscut de aceasta la începuturileImperiului vădesc efortul de reelaborare a unei etici a stăpânirii de

„ix—r,\nr otât Ho direct leoată de

372 373

Imperiului vădesc efortul de reelaborare a unei etici a stăpânirii sine. Meditaţia asupra practicării plăcerilor, atât de direct legată strânsa corelaţie dintre cele trei stăpâniri (asupra sinelui, asupra gospodăriei şi asupra celorlalţi) va fi modificată chiar în decursul acestei elaborări. O creştere a constrângerilor publice şi a interdicţiilor? întoarcere la sine, individualistă, însoţită de valorificarea vieţii private? Mai degrabă, ar trebui să ne gândim la o criză a subiectului sau a subiectivării: la o greutate în felul în care individul se poate constitui subiect moral al comportărilor sale şi la eforturi pentru a găsi în aplicarea la sine ceea ce-i va

permite să se supună unor reguli şi să-şi aducă până la capăt existenţa.

374*

t . ............-,,«care era formulată şi soluţia găsită arată clar că nu erei vorba pur

tea politfcîelTJsăte^nrmnTrf, Ce trebuif faţă de activ,.,, Prin aceste schimbări din practica matrimonială sau din jocul

wrnsmmmmmnoi, dar universal prin forma De care n îmhrâ^s "¡VW u

" " '¥ n cadrul gospodăriei şi cea ««.oua,«..... ■ - "¡îaiffliri s^rsr

* ra,'Unea Umană - —................................relaţia de supe______________l- i I I î C.

IV

TRUPUL

A fost adesea subliniat cât de intens şi răspândit era, în epu ca Flaviilor şi a Antoninilor, gustul pentru medicină. Aceasta era m cunoscută ca o practică de interes public (183). Mai era considerai., şi ca o formă superioară a culturii, alături de retorică şi de filosofic» Bowersock observă că moda medicală a însoţit dezvoltarea celei de a doua sofistici şi că mulţi retori importanţi primiseră o formaţie medl cală sau manifestaseră interes pentru acest domeniu (184). în ce pil veşte filosofía, de multă vreme era stabilit că există o mare apropiem între ea şi medicină, chiar dacă delimitarea dintre ele punea piu bleme de doctrină şi suscita rivalităţi de competenţă. Chiar de la i'n ceputul lucrării sale Precepte de sănătate, Plutarh se face ecoul acestor discuţii: medicul care pretinde că se poate dispensa de filo sofie se înşeală şi n-ar fi drept să li se facă reproşuri filosofii« •• atunci când îşi depăşesc frontierele proprii pentru a se ocupa de sA nătate şi de regimul său. Trebuie să recunoaştem, conchide Plutarh că medicina nu e cu nimic mai prejos decât artele liberale (eleutho rai technai) pentru eleganţa, distincţia şi satisfacţia pe care le pm cură; celor care o studiază le oferă acces la o ştiinţă foarte impor tantă, deoarece priveşte salvarea şi sănătatea (185).

în această accepţiune, medicina nu mai era concepută ca n tehnică de intervenţie ce recurge, în caz de boală, la medicament«' sau operaţii. Ea trebuia, ca sub forma unui corpus de cunoaştere yi

375*

Wi! reguli, să stabilească o manieră de a trăi, un mod de raportare Bl sine, la trup, la hrană, la veghe şi somn, la diferite activităţi şi la limea înconjurătoare. Misiunea medicinei era de a propune, sub for- na regimului, o structură voluntară şi raţională de comportare. Unul lin punctele luate în discuţie se referea la forma de dependenţă pe ore această viaţă, înarmată din punct de vedere medical, trebuia să i manifeste faţă de autoritatea medicilor. Felul în care aceştia inter- ^eneau uneori în viaţa pacienţilor pentru a-i dirija până în cele mai mici amănunte făcea obiectul untfr critici pentru acelaşi motiv ca îndrumarea sufletului exercitată de filosofi. Celsus, oricât de convins le înalta valoare raţională a medicinii regimului, nu admitea să te arăţi unui medic dacă erai sănătos (186). Literatura regimului era ilestinată a asigura această autonomie. Pentru a evita consultaţiile prea dese - căci nu sunt întotdeauna posibile şi uneori nici de dorit - irebuie să-ţi asiguri singur o cunoaştere medicală de care să te poţi .luji permanent. Astfel e sfatul dat de Aristeu: să dobândeşti de tânăr cunoştinţe suficiente pentru ca pe tot parcursul vieţii şi în împrejurări obişnuite, să-ţi fii propriul sfătuitor în privinţa sănătăţii: „E util jsau, mai degrabă, necesar ca toată lumea să includă printre obiectele de învăţătură, pe lângă alte ştiinţe, şi medicina, respectând pre- Jceptele ei, cu scopul de a fi pentru noi înşine sfetnici competenţi înce priveşte sănătatea, căci nu trece clipă din zi sau din noapte fără să simţim nevoia medicinei; fie că ne plimbăm sau stăm, fie că ne

ungem trupul sau facem baie, că mâncăm, că bem, că dormim sau veghem, într-un cuvânt, orice am face, toată viaţa şi în mijlocul dife- I ritelor ocupaţii, avem nevoie de sfaturi pentru a ne trăi viaţa în chip

folositor şi fără neajunsuri: e obositor şi imposibil, însă a te adresa j tot timpul medicului" (187). Recunoaştem cu uşurinţă aici unul dintre j principiile esenţiale ale experienţei sinelui: a fi înarmat, pentru a-l I avea tot timpul la îndemână, cu un „discurs gata la nevoie", învăţat

foarte devreme, repetat deseori şi la care să meditezi regulat. Logos-ul medical îţi dictează în fiecare clipă regimul bun de urmat în

viaţă.

I

O existenţă raţională nu se poate desfăşura fără o „practică ! a sănătăţii" - hugieine pragmateia sau techne -, ce constituie, într-un fel, armătura permanentă a vieţii cotidiene care permite în fiecare clipă să ştii ce să faci şi cum să faci. Ea implică o percepţie oarecum medicală a lumii, sau cel puţin a spaţiului şi a împrejurărilor în care trăieşti. Elementele mediului sunt privite ca

376

purtătoare de efecte pozitive sau negative pentru sănătate; se presupune că între individ şi lume se produce o împletire de interferenţe în urma căreia cutare

.... fii.'cu? moi bido fflinvers, câ o constituţie firavă va fi favorizată sau defavon

zată de cutare circumstanţă. Problematizare constantă şi detaliata n mediului; valorificare diferenţiată a acestuia prin raportare la cotp şl şubrezire a corpului prin raportare la mediul înconjurător. Ca exum piu, se poate cita analiza propusă de Antyllos a diferitelor „variabilii medicale ale unei case, a arhitecturii, orientării şi amenajărilor ,n mi teia. Fiecare element e afectat d§ o valoare dietetică sau tempmi tică; o casă înseamnă o serie de compartimente, nocive sau bum făcătoare, pentru posibile boli. Camerele de la parter sunt bune pun tru bolile acute, hemoptizii şi dureri de cap; cele de la etaj sunt lavii rabile pentru boli ce produc mucozităţi; cu expunere sudică sunt buiuj, mai puţin pentru cei ce au nevoie să le scadă temperatură; cu «)(« punere vestică nu sunt indicate, pentru că dimineaţa sunt tristo. Il| seara provoacă dureri de cap; văruite, sunt prea strălucitoare, /u grăvite, aduc în pragul coşmarului pe cei cu delir produs de fehi.i pereţii din piatră sunt prea reci, mai buni sunt cei din cărămidă (1MII) Diferitele momente ale timpului - zile, anotimpuri, epoci - suni du asemenea, în aceeaşi perspectivă, purtătoare de valori medicali variate. Un regim atent poate să determine cu precizie relaţiile din tre calendar şi îngrijirile aduse propriei persoane, lată recomandai il.. propuse, în vederea înfruntării iernii, de către Atheneos: în oraş, cu şi în casă, se vor căuta locurile închise şi calde; se vor purta vetii minte groase, „se va respira cu o parte a hainei ţinută în faţa guiil" în ce priveşte alimentaţia, se va alege ceea ce „poate încălzi corpul şi topi lichidele îngheţate şi îngroşate de frig. Băuturile vor consta din hydromel, vin îndulcit cu miere, vin alb, vechi şi plăcut mirositor, în general substanţe capabile să atragă orice umiditate; se va dl minua, însă, cantitatea de băutură; hrana uscată va fi uşor de m.i milat, bine fermentată, bine fiartă, pură şi va fi amestecată cu ma ar. Ca legume, se vor consuma varză, sparanghel, praz, ceapa irean proaspăt fierte; ca peşte, sunt preferabili cei de stâncă, fiin.i :ă se împrăştie mai uşor în corp; în materie de cărnuri, păsările şl, irintre alte specii, căprioara şi porcul tânăr, drept sosuri, cele pin tarate cu piper, muştar, lăptuci, tulichină şi oţet. Se vor practica xerciţii mai

377

dure, reţinerea respiraţiei, frecţii viguroase, mai alort ele făcute de unul singur în faţa focului. E bine să se mai recurg.« i băi calde, în bazin sau într-o cadă etc." (189). Regimul de vaiu u e mai puţin meticulos.■ Preocuparea aceasta faţă de mediul înconjurător, de locuri şi M momente pretinde o atenţie continuă acordată sinelui, stării în Iiire te afli şi gesturilor. Adresându-se acelei categorii de persoane, ■unsiderate în mod special mai delicate, cum sunt orăşenii şi cei de-jucaţi studiului (litterarum cupidi), Celsus le pretinde o atenţie mă-lin.i; dacă au avut o digestie bună, să se scoale devreme; dacă nu, IM

se odihnească, iar dacă sunt totuşi obligaţi să se scoale, să se lnulce din nou cât mai repede; în cazul că digestia n-a avut loc, le Ucomandă repaos complet şi să nu se dedea „nici lucrului, nici exer-ciţiului, nici afacerilor". Eşti sănătos dacă dimineaţa „urina e mai întâi [limpede, apoi roşietică: prima arată că digestia se face, iar a doua ca s-a terminat". Când eşti reţinut de treburi toată ziua, trebuie să păstrezi puţin timp pentru curatio corporis. Exerciţiile necesar a fi practicate sunt „lectura cu voce tare, scrima, jocul cu mingea, aler- narea, mersul pe jos; acesta din urmă e mai eficient pe un teren ne- nniform, deoarece urcuşurile şi coborâşurile imprimând corpului miş-cări variate sunt mai prielnice, cu condiţia să nu existe o stare de mare slăbiciune. Plimbarea e mai bună în aer liber decât sub un por- lic; la soare, decât la umbră, dacă suportă capul; la umbra zidurilor şi a frunzişului decât a acoperişurilor; în linie dreaptă, decât pe un iirum sinuos"; exerciţiul va fi urmat de o ungere, fie la soare, fie în l.îţa focului; sau de o baie, dar într-o sală aflată cât mai sus posibil, bine luminată şi spaţioasă" (190).

în general, toate aceste teme ale dieteticii erau o remarcabilă prelungire a celor din perioada clasică; principiile generale au rămas aceleaşi, dar, mai dezvoltate, mai detaliate şi mai perfecţionate; ele propun un cadru de viaţă mai riguros şi solicită din partea celor ce vor să le respecte o atenţie mai constant atentă faţă de trup. Evo-cările de viaţă cotidiană aflate în scrisorile lui Seneca sau în cores-pondenţa dintre Marc Aureliu şi Fronton dovedesc atenţia acordată sinelui şi trupului. Mai mult o intensificare decât schimbare radicală; o creştere a preocupării şi nu discalificare a trupului; o modificare a gradaţiei privind elementele cărora trebuie să le dai atenţie şi nu un alt mod de a te percepe ca individ fizic.

378

în acest cadru de ansamblu atât de puternic marcat de grija pentru trup, sănătate, mediu înconjurător şi circumstanţe, pune me-dicina problema plăcerilor sexuale: cea a naturii şi a mecanismului lor, cea a valorii lor pozitive sau negative pentru organism şi cea a regimului căruia se cuvine să le supună (191).

■GALENUS

Analizele lui Galenus privind aphrodisia se situează în inia riorul vechii tematici a raporturilor dintre moarte, nemurire şi piu creare; pentru el, ca şi pentru o întreagă tradiţie filosofică, nevoi* împărţirii sexelor, intensitatea atracţiei lor reciproce şi posibilit.iiu . reproducerii îşi au rădăcinile în faptul că nu există veşnicie. Aceaitl este explicaţia dată de trataţul Despre utilitatea părţilor (192). Nn tura, înfăptuindu-şi opera, a întâlnit o piedică socotită ca o nopu trivire intrinsecă misiunii sale. Interesul său, lucrul pentru caro it străduise (espoudase), era de a realiza o operă nemuritoare; dui materia din care întocmea aceasta opera nu i-o permitea; ea nu |>u tea compune artere, nervi, oase, muşchi dintr-un material „fără moaitn Galenus vede în însuşi centrul operei demiurgice - demiourgema u limită internă, ca un „eşec", datorat unei inevitabile inadecvări întu» nemurirea avută în vedere prin plan şi materia, supusă descompunuiii folosită. Logos-ul, care a construit sistemul natural, se află întiu câtva în situaţia întemeietorului de cetăţi: aceasta va dispare - dou va merge spre pieire - dacă nu găseşte soluţia ca acea cetate nft continuie să existe şi după moartea primilor săi locuitori. Pentru a tio depăşi această dificultate fundamentală, e necesar un procedeu. Vo cabularul lui Galenus e insistent şi semnificativ totodată. E vorba d» a se găsi un sprijin, de a se înlesni un expedient (boetheia), do a se descoperi un procedeu (techne), de a se folosi o capcană (dele.ii i pentru a sigurarea salvării şi protecţiei speciei. Pe scurt, era nevoi« de ceva ingenios (sophisma) (193). Ca să-şi ducă la bun sfârşii continuarea logică a operei sale, demiurgul, alcătuind fiinţele vii :,.i dându-le un mijloc de a se înmulţi, a recurs la un vicleşug: un vl

379

cleşug al Logos-ului, care să ajute omenirea la depăşirea inevitabilul descompuneri a materiei din care e făcută această lume.

Vicleşugul acesta pune în mişcare trei elemente. Mai întâi, organele, date tuturor animalelor şi care slujesc la fecundare. Ui mează o extraordinară şi „foarte puternică" aptitudine pentru piu cere. în fine, dorinţa (epithumia) din suflet de a se servi de acestn organe - dorinţa uluitoare şi de nedescris (arrheton). „Ingenioşi

Htea" sexului nu consta deci, doar intr-o aispunere anatomica suu- llă şi în mecanisme întocmite cu grijă; ea rezida şi din îmbinarea lor II o plăcere şi o dorinţă, a căror forţă unică e „dincolo de cuvinte",

i'entru surmontarea nepotrivirii dintre planul său şi necesităţile ma- iniei sale, natura a aşezat în trupul şi-sufletul fiinţei vii principiul unei înrţe, a unei dunamis extraordinare.

IDeci, înţelepciunea principiului demiurgic care cunoştea prea

bine substanţa operei sale şi prin urmare şi limitele ei, a inventat mecanismul excitaţiei, această „ţepuşă" a dorinţei. Galenus reia imagi- noa tradiţională, cea prin care se metaforizează violenţa necontrolată ii dorinţei (194). Astfel încât, sub efectul acestei înţepături, chiar şi coi incapabili să înţeleagă intenţia naturii în înţelepciunea sa - fiindcă »unt tineri, sau nesăbuiţi (aphrona), sau lipsiţi de judecată (aloga) - de fapt, o realizează (195). Prin forţa lor, aphrodisia servesc unei raţiuni pe care cei ce-o practică nici n-au nevoie s-o cunoască.

2. Fiziologia actelor sexuale, la Galenus, mai e marcată de câteva trăsături fundamentale ce pot fi găsite în tradiţiile anterioare.

Mai întâi, izomorfismul acestor acte la bărbat şi la femeie. Galenus se bazează pe principiul unei similitudini a aparatului ana-tomic la ambele sexe: „întoarceţi în afară părţile femeii, introduceţi lin interior pe cele ale bărbatului şi le veţi găsi întru totul asemănă-toare unele cu altele" (196). El presupune emisia de spermă la femei j c a şi la bărbat, diferenţa fiind că elaborarea acestei umori e mai puţin desăvârşită la femeie: aşa se şi explică rolul său de mai mică importanţă în formarea embrionului.

Mai aflăm la Galenus şi modelul tradiţional al procesului paro-xistic de eliminare care traversează corpul, îl agită şi îl epuizează. Cu toate acestea, analiza făcută de el, în termenii fiziologiei sale, merită a fi reţinută. Ea are un dublu efect, acela de a lega foarte strâns mecanismele actului sexual de ansamblul organismului şi, în .acelaşi timp, de a face din el un proces în care se află angajate sănătatea individului şi, la limită, chiar viaţa sa. Incluzându-I într-o

380

înlănţuire fiziologică densă şi continuă, îl încarcă cu o mare poten-ţialitate de pericol.

Acest lucru apare foarte clar în ceea ce s-ar putea numi o „fiziologizare" a dorinţei şi a plăcerii. în capitolul 9 din cartea a XlV-a, Despre utilitate părţilor, se pune întrebarea: „De ce e legată de folosirea părţilor genitale o plăcere atât de vie?" De la început, Galenus respinge ideea că violenţa şi intensitatea dorinţei ar fi asociate actului sexual prin voinţa zeilor creatori, pentru a-i împinge pe oameni

_ I------------ ------. . . . . . J J .WV. w. . • .. . wyi^H

ua sa existe acest impuls: el vrea să spună că n-a fost anexat tina ca un supliment, ci că a fost înscris definitiv în calitate de consonliM a mecanismelor trupului. Dorinţă şi plăcere sunt efectele directn uit alcătuirilor anatomice şi ale proceselor fizice. La raţiunea finală - NUM cesiunea generaţiilor - se ajunge printr-o cauză materială şi o înim mire organică: „Dacă la animale există dorinţă şi plăcere, acesl lui ai se întâmplă nu numai pentru că zeii creatori ai omului au dorii tiA li inspire o dorinţă violentă pentru actul sexual sau să adauge uimi împliniri o mare desfătare, ci pentru că au orânduit materia şl ofi ganele în vederea obţinerii acestor rezultate" (197). Dorinţa nu «» M simplă agitaţie sufletească şi nici plăcerea o recompensă adâini ii* în plus. Ele sunt efectele presiunii şi ale eliminării subite. în acM mecanism, Galenus vede numeroşi factori de plăcere. Exista, mai întâi, acumularea unei umori care provoacă acolo unde se aduni senzaţii foarte vii. „Se petrece ceva asemănător cu acumularea nuli piele a unei umori excitante a cărei mişcare provoacă gâdilitun i dorinţă plăcută" (198). Mai trebuie să se ţină seama şi de călilmn deosebit de vie în partea inferioară şi îndeosebi în dreapta, din cuu za vecinătăţii ficatului şi a mulţimii de vase ce merg spre el. Ace.r.i - asimetrie în căldură explică de ce băieţii se formează mai alea In ovarul drept, iar fetele în cel stâng (199) şi de ce părţile din dreapta sunt mai mult sediul plăcerii intense. Oricum, natura a dăruit orga nelor din această zonă o sensibilitate deosebită - cu mult mai maia decât cea a pielii, în ciuda identităţii de funcţiuni. în sfârşit, umoaion cu mult mai apoasă, venind din corpurile glandulare numite de Oa lenus „parastates" constituie un alt factor material de plăcoi» aceasta, impregnând părţile implicate în actul sexual le face mai MI ple şi măreşte plăcerea. Există, deci, o întreagă dispunere anatomii n şi întocmire fiziologică ce înscriu în trup şi în mecanismele sale au o excesivă vigoare (huperoche tes

381

hedones) plăcerea, împotnvn căreia nu poate face nimic: este amechanos (200).

Dar, dacă formarea plăcerii este bine ancorată şi bine loco lizată, nu e mai puţin adevărat că actul sexual implică, prin elemen tele puse în joc şi consecinţele pe care le antrenează, întregul trup Galenus nu consideră, ca autorul hippocratic al lui De generationn că sperma se formează prin agitarea sângelui; nu crede nici, ca Aria totel, că ea constituie ultima fază a digestiei. Recunoaşte în ea îmbi narea a două elemente: pe de o parte, produsul unei anumite „con ceri" a sângelui, efectuată în sinuozităţile canalelor spermaticn■tasta lenta eiaoorare n aa, pruyrtjbiv, uuiuama c?i uuiioioionya;, Ide altă parte, prezenţa principiului vital^el umflă organele sexua- I el caută să fugă cu violenţă din corp şi evadează în spermă în Iminentul ejaculării. Acest ţ>neuma se formează în labirintul complex ■ creierului. Atunci când se produce, actul sexual sustrage astfel Luirma şi pneuma, acţionând asupra marii mecanici a corpului, unde iulie elementele sunt legate „ca într-o horă". Iar, „când în urma ex-puselor veneriene, toată sperma a fost evacuată, testicolele atrag din .miele suprapuse tot lichidul seminal conţinut de ele; acest lichid, l«ă, nu se găseşte decât în cantitate mică, amestecat cu sângele ml) formă de rouă"; venele sunt „lipsite în mod violent de acest lichid Iun testicolele ce acţionează cu atât mai energic, cu cât îl atrag, la ijlndul lor, din venele situate deasupra, acestea de la acele ce urinează, iar ultimele de la cele alăturate; mişcarea de atracţie nu în- n'tează mai înainte ca totul să se fi împrăştiat în toate părţile cor- liului". Dacă acest consum continuă, corpul nu e lipsit doar de lichidul luminai, ci „toate părţile animalului se află jefuite de suflul lor vital" (210).

3. Se înţelege, de aici, ce relaţii s-au stabilit, în gândirea lui Jialenus, între actul sexual şi fenomenele de epilepsie şi convulsii: le înrudire, de analogie şi de cauzalitate.

Actul sexual face parte, prin mecanismul său, din marea familie a convulsiilor, despre care tratatul Locuri afectate oferă o teo- le (202). Galenus analizează aici convulsia ca fiind de aceeaşi natură cu orice mişcare voluntară; diferenţa constă în aceea că trac- lunea exercitată de nerv asupra muşchiului nu-şi are originea în vo- nţă, ci într-o anumită stare de uscăciune (care întinde nervii ca o •.foară lăsată în soare) sau de supraîncărcare (umflând nervii, îi scurtează şi trage exagerat de muşchi).

382

Acestui ultim tip de mecanism i se alătură spasmul propriu actului sexual.

Din marea familie a convulsiilor, Galenus alege o analogie specială între epilepsie şi actul sexual. După el, epilepsia e provocată de o congestie a creierului, plin de o umoare densă: în consecinţă, canalele, care pleacă de la ventricolele unde se află principiul vital, se înfundă. Acesta, devenit prizonier, încearcă să scape, tot aşa cum face eforturi ca să iasă atunci când e acumulat cu sperma , în testicole. Tentativa de evadere a pneumei se află la originea agitaţiei nervilor şi a muşchilor, aşa cum se poate constata, în proporţii diverse, în crizele de epilepsie ori în actele aphrodisiei.

în fine, între acestea şi crizele convulsive există o relaţie de cauzalitate ce se poate stabili într-o direcţie sau în alta. Convulsia

g_________ jcAUoiie. ••(-P"M|____y,«vo, apune uaienus, şi afecţiunea numită gonoree vă pot .u >ta ce contribuţie are la răspândirea spermei acest fel de spasm cart participă la actul venerian. într-adevăr, în epilepsiile grave, întro«i" trup, cu părţile genitale cu tot, fiind pradă unui spasm violent, exIM* răspândire de spermă" (203). Dimpotrivă, dacă se recurge la pi.» cerile sexuale în afara momentului oportun, din cauza unei usolfl progresive şi a unei tensiuni mereu mai crescute a nervilor, se p"' induce boli de tip convulsiv.

în marele edificiu al teoriei galenice, aphrodisia apar situat» rând pe rând, în trei planuri. în primul rând, sunt puternic fixata le sistemul providenţei demiurgice: au fost concepute şi rânduite în n< m punct precis în care înţelepciunea creatoare a venit în ajutorul piilmn sale, pentru a depăşi limitele recunoscute în moarte. în al doll«« rând, sunt aşezate într-un joc de corelaţii complexe şi constante 1u trupul, prin localizarea anatomică precisă a proceselor lor şi pun efectele antrenate în economia globală a pneumei, ce asigură uni tatea corpului. în sfârşit, se află situate într-un vast cadru de arm mănare cu un ansamblu de maladii în interiorul căruia întreţin ui porturi de analogie şi de relaţie de la cauză la efect. în analizele lui Galenus un fir perfect vizibil trece de la o cosmologie a reproducţii', la o patologie a excreţiilor spasmodice; iar de la fundamentarea In natură a celor constituind aphrodisia, el trasează analiza mecanin melor periculoase ce constituie natura lor intrinsecă şi care le apropin de boli de temut.

383

2

SUNT BUNE, SUNT RELE?

Ambiguitatea aceasta a gândirii medicale referitor la plăcerii" sexuale nu-i aparţine exclusiv lui Galenus, chiar dacă la el apare mai limpede ca în altă parte. Ea evidenţiază esenţialul din textele medi cale care ne-au mai rămas din primele două secole. De altfel, e mal mult ambivalenţă decât ambiguitate, căci e vorba de intersectarea a două valorificări antitetice.

Printre cele pozitive, e socotită în primul rând cea a sâmân- íl, a spermei - preţioasa substanţă pentru a cărei formare natura, lunci când a alcătuit corpul, şi-a luat atâtea precauţii: ea adună ele- iontele de cea mai mare forţă ale vieţii, le transmite şi îngăduie Rtfel sustragerea de la moarte; în bărbat îşi află perfecţiunea. Ea dă superioritatea. Contribuie „la sănătatea, la vigoarea corpului şi 9 sufletului şi la reproducere" (204). Superioritatea masculului constă In faptul că e animal spermatic prin excelenţă. Mai există şi o valo- iicare a actului în vederea căruia natura a orânduit cu atâta grijă ţrganele la ambele sexe. împreunarea sexuală e ceva natural; nu poate fi considerată ca un lucru rău. Rufus din Efes exprimă o părere generală când spune că raportul sexual e un act natural şi, prin urmare^nu poate fi dăunător în sine (205).

într-un fel, sunt validate astfel posibilitatea şi principiul său, Hindcă, din momentul producerii lui, este considerat, în desfăşurarea |a, ca periculos. E periculos pentru că, din cauza lui, se pierde acea »ubstanţă preţioasă, a cărei acumulare incită, totuşi, a fi comis: lasă |ă scape întreaga forţă a vieţii concentrată în sămânţă. Mai e peri-culos şi pentru că mersul lui îl învecinează cu boala. Aristeu folosea i) expresie semnificativă: actul sexual, spunea el, „poartă în el sum-ióla", un rău învechit (206). Caelius Aurelianus compară, punct cu punct, desfăşurarea actului sexual cu cea a unei crize de epilepsie; i|ăsea exact aceleaşi faze: „agitaţie a muşchilor, gâfâit, transpiraţie, lostogolirea ochilor, înroşirea feţei, apoi paloare, iar la urmă slăbi-ciunea întregului corp" (207). Astfel, apare paradoxul plăcerilor se-xuale: înalta funcţie încredinţată lor de natură şi valoarea substanţei ce au a o transmite şi, deci, a o pierde - sunt aceleaşi care le înve-

384

cinează cu boala. Medicii din secolele I şi II n-au fost nici primii, aici singurii care să formuleze această ambivalenţă, dar au descris în jurul ei o întreagă patologie, mai dezvoltată, mai complexă şi mai sistematică decât cea confirmată în trecut.

1. însăşi patologia activităţii sexuale e construită în jurul a două elemente prin care se caracterizează de obicei pericolele actu-lui sexual: violenţa involuntară a încordării şi consum determinat, epuizant.

Pe de o parte, există boala excitaţiei permanente care reţine actul, prelungind la infinit mecanismul excitaţiei. în versiunea mas-culină a acestui gen de afecţiune - numită satyriasis sau priapism - toate mecanismele pregătitoare ale actului sexual şi ejaculării (încor-dare, agitaţie, surescitare) se unesc şi se menţin neîntrerupt, indife-

385

_u exiaiare nBnanul uscat urcă In direcţia diatragmei în căutarea umiditaţ i lipsa. ZZ1 T■ma'/j,Spare- Bo,navul se afla într-o stare de porniX datora, după el, fie unei retenţii a fluxului menstrual, fie unei nentă convulsie ş. face

crize puternice, apropiate mult de epilepul" Lnţii a spermei: înfundarea vaselor le-ar provoca larg.rea ş. în uescrierea IU I Aristeu poate sluji de exemplu pentru a dovedi modul Lispcintă scurtarea lor; s-ar opera astfel o tragere a u eru ui,_________wuu i l IUOUI a, i ictlL

vulsivă şi epileptică se vădeşte aici în starea sa nudă. „E ^ maiuui ce pune în erecţie membrul... Această afecţiune se manifestă prinii . dorinţă insaţiabilă de coit pe care n-o poate domoli nici satisfacem • pasiunii; erecţia continuă şi după nenumărate juisări; se prezint* printr-o convulsionare a nervilor şi o întindere excesivă a tendon nelor, a vintrelor şi a perineului; părţile sexuale sunt inflamate şi du reroase". Această stare permanentă e punctată de crize: bolnavii nu mai au „nici pudoare, nici reţinere în manifestările lor; ...vomita 9 buzele li se umplu de spume, ca la ţapul în călduri şi răspândom miros"; se smintesc şi nu revin la normal decât după trecerea mo mentului paroxistic (208). în tratatul Locuri afectate, Galenus fn< i o descriere mult mai sobră a satyriasis-ului: „Priapismul este o creţ» tere a membrului în lungime şi în grosime, fără excitaţie venerinua şi nici creştere a căldurii naturale, ca la persoanele

culcate pe spăl» Pe scurt, s-ar putea spune că e o mărire permanentă a membrului (209). După Galenus, cauza bolii se află în mecanismele erecţim deci, trebuie căutată în

„orificiile dilatate ale arterelor" sau în „pro ducerea unei pneuma în nerv". în realitate, el admite două cauze ţi conjuncţia lor în geneza simptomelor, dar înclină să acuze cel mm adesea dilatarea arterelor care e, după părerea lui, un fenomen o» apare mai des decât cel al pneumei „în nervii cavernoşi". Boala sn întâlneşte fie la cei cu „multă spermă" şi care, împotriva deprindei lor, „se abţin de la coit" (dacă nu găsesc mijloacele de „a risipi I diverse ocupaţii tot ce-i de prisos în sângele lor"), fie la cei caro, practicând abstinenţa, îşi imaginează plăcerile sexuale în urma vizio nării unor spectacole sau a amintirilor ce-i năpădesc.Satyriasisul e menţionat şi la femei. Soranus întâlneşte aici aceleaşi simptome; ele iau forma unui „prurit al părţilor

npc:rr;0r0a h.i 7 IMUII ue epiieprilrUflenţll a spermei. Iiiiunuaioo v^v..uescrierea lui Aristeu poate sluji de exemplu pentru a dovedi mo....isecinţă scurtarea lor; s-ar opera - - ------------cum era percepută această hn.iă ---------sexual ,, acest proces în sine ar provoca toate celelalte simptome; toate

' deriva din retentia umorilor produse, fie când ciclul e întrerupt, . . . ____^vnolo- Ho a n isteria eoni

cum era percepută această boală ciudată unde actul sexual ,, intr-un fel, abandonat sieşi, fără termen sau măsură; natura sa con vulsiva si eoileotică se vărtpcto ai™ în _____jJ sa.((,n

fiera sa con deriva din retenţia umoruur (j iuuu&c, . . c . ..........

o maladl» (lud femeia îşi întrerupe raporturile sexuale: de aici, isteria constată prinii , ,ta la văduve, „mai ales atunci când, având raporturi

regulate înain- ide văduvie şi bucurându-se de apropierea bărbatului, ele sunt pri-

nte de acest lucru" (211).Celălalt pol al patologiei îl constituie consumul nelimitat. Este

comlnlţ pfflISÎO GalenUSII |JUI cil paiuiuynyi ,i _______

nea ce grecii numesc gonoree, iar latinii seminis effusio. (defineşte astfel: „o eliminare involuntară de spermă", sau „ca să «irbim mai clar, o eliminare frecventă de spermă de care nu-ţi dai mama şi care se petrece fără erecţia membrului". Atunci când saty- usis-ul atinge penisul, gonoreea afectează vasele spermatice că- Jora le paralizează „facultatea

61Util i ia cp i octi ov^ f^wi w w w . — — asis-ul atinge penisul, gonoreea afectează vasele spermatice că- ura le paralizează „facultatea de retenţie" (212). Aristeu o descrie je îndelete în Semne ale maladiilor cronice, ca epuizarea prin- ipiilor vitale, cu cele trei efecte ale sale, slăbiciune generală, îmbă- lânire precoce şi feminizarea trupului. „Tinerii atinşi de această boa- I poartă în toată înfăţişarea lor pecetea şubrezeniei şi a îmbătrânirii; fcevin laşi, fără putere, fără curaj, leneşi, imbecili, gârbovi, incapabili de orice, palizi, efeminaţi, fără poftă de mâncare, membrele le devin .-,_ î„t^liri CUvânt, aproape ca nişte paralitici. Boala con-la paralizie; cum să nu fie atacată puterea ner- oasa, aaca înseşi

izvoarele vieţii şi principiul regenerator sunt slă- ite? Căci sămânţa dădătoare de viaţă ne face virili, curajoşi, înflăcăraţi,

păroşi, zdraveni, ne dă un timbru grav vocii, ne face capabili ~ acţionăm cu vigoare: aşa sunt bărbaţii ajunşi la pu-

- -----------± _ U A ■,„;+; ^inKi O I I \/rma ni-

Îuce chiar pe unii la paralizie; cum sa nu ne aicmcuci ^mcicaioasă, dacă înseşi izvoarele vieţii şi principiul regenerator sunt slă-

—- 1----nnroinei înflă-pabili

in bă gândim şi să acţionăm cu vigoare: aşa sum uoiuoin dju..9. ,a pu- Uertate. Dimpotrivă, cei lipsiţi de ea sunt zbârciţi, slabi, cu voce piţigăiată, fără barbă sau păr şi seamănă cu femeile" (213). în cazul i|onoreii, virilitatea, principiul vital e cel ce iese prin sex. E o boală tuşinoasă: desigur pentru că de multe ori e determinată de excesul de practici sexuale, dar şi în sine prin aspectul de devirilizare produs. Duce în mod fatal la moarte; Celsus spunea că bolnavul pierea, in scurt timp, de epuizare (214). Maladia e primejdioasă nu numai pentru individ, dar, după părerea lui Aristeu, şi pentru urmaşi (215).

2. Dincolo de sfera specifică patologiei lor, actele sexuale sunt plasate de medicina primelor două secole la răscrucea unei patogenii complexe. Pe de o parte, actele sexuale sunt susceptibile a

384 38525 - Istoria sexualităţii

genitale" Femeile atinse de această boală sunt împinse spre actul venerian printr-un „foarte puternic impuls", iar „în ele dispare orice idee do pudoare" (210). Dar, în privinţa femeilor, negreşit că isteria repre zintă cel mai bine bolile provocate de tensiunea excesivă a organeloi sexuale. Oricum, descrie astfel o afecţiune în care refuză să vada o deplasare a uterului; modificările ce i-au făcut pe unii să creadă ca

386 387

OHBRNHi

386 387

_ ____________—■ ^ I ■ U I N U O A I I I U U I P M urma suspendării ,__________„ J ,

sexuale. La care, Galenus răspunde comparând puterile nocive <il| ■Ptu' ca' . spermei alterate cu cele ale otrăvurilor puternice observate în it# Pezv „ fon^N tură: „în urma muşcăturii unui păianjen veninos se îmbolnăveşte im fiinin" (221). corpul, deşi numai o cantitate mică de venin a pătruns printr-un lom te mic orificiu". Efectul produs de scorpion e şi mai uimitor, deoaun < simptomele cele mai violente se declară imediat; cu toate acesi".' „ceea ce introduce prin înţepătură e o nimica toată, acul nepătilml a fi străpuns pielea"; torpila de mare e şi ea un exemplu al faptului că „o cantitate mică de substanţă poate produce alterări grave" la un singur contact. Iar Galenus conchide: „Dacă admitem că afecţiunii», pricinuite de administrarea unei otrăvi pun stăpânire pe noi, izvorând din propriul nostru corp, nu e deloc de mirare că sperma alterata pi reţinută produce simptome supărătoare în trupurile predispuse a H atinse de boli" (219). Organele, umorile şi actele sexuale constitui«' în acelaşi timp o suprafaţă receptivă şi deosebit de sensibilă faţă du tot ce poate tulbura organismul şi un focar foarte puternic şi activ d. inducere în tot corpul a unei, lungi serii de simptome polimorfe.

■■■HHHiîn vreme ce

Galenus mai subliniază şi efectele opuse pe care le pot avea corturi sexuaTe după condiţiile în care se află subiectul: „co.tu jce la o cufme a slăbiciunii pe cei debili, în tmnp ce aceiaale c .r

iDiauii i uu^u w v . . , —j.., _

late în cap, nelinişte, fac febră, îşi pierd pofta de mâncare digestie mai proastă" (222). Galenus aminteşte chiar cazul ai temperamente pentru care eliminarea spermei duce la boli sau indispoziţii, în vreme ce, totuşi, retenţia sa este dăunătoare: „Unii oameni au o spermă

Mluce la o culme a slăbiciunii pe oc. ................,____lorţe sunt intacte, dar au probleme cu mucozităţile, nu vor păţi nimic"; pentru moment îi încălzeşte pe cei slăbiţi, dar mai apoi aceştia •;e răcesc considerabil"; sau, în timp ce unii „încă din tinereţe rămân slăbiţi după coit, alţii, care n-au raporturi în mod regulat, simt o greutate în cap, nelinişte, fac febră, îşi pierd pofta de mâncare şi au o x-« /ono\ OoiQniic aminteşte chiar cazul anumitor

3. Activitatea sexuală se află la originea efectelor terapeu- ca şi a consecinţelor patologice. Ambivalenţa sa face ca în anu- b cazuri să ducă la vindecare, iar în altele, dimpotrivă, să provoa- . _ [boli; nu e, însă, uşor de stabilit care dintre cele două efecte va

tul zero al tuturor variaţii^''" ae m'Jioc, mtr -un fel l I MIIH lomina: e o problemă de temperament individual, dar şi de cir- mult şi de prea puţin", să eviţi ^ ICe P°s'pHe: „să te fereşti da.2H,,!îtante speciale ori de stare tranzitorie a corpului. în general, seomul la îndoială privind sănătat °Se?a' i n d l 9es tia şi tot ce ar i!ii»B,M',e lecîia hiPPocratică precum că „împreunarea este foarte bună

„Dar, dacă aphrodisia co^rt3 l»|n)triva bolilor ce depind de mucozităţi"; iar Rufus comentează:precară, ele au, în schimb o infl? r-'6 ° activ,tate atât de frmll Ful,e Persoane, slăbite în urma unei boli, se refac practicând acestpra intreaului ornankm i ¡eto o,,^S"ÎfIf0nsiderat»ilă şi extin:;.! aBW00- Unii uşurează o respiraţie, anevoioasă până atunci, alţii îşi

Şnipătă pofta de mâncare pierdută, iar alţii ajung la încetarea potior nocturne" (220). Atribuie, de asemenea, eliminării de spermă, .-»o nnyitivp asuora sufletului când acesta e tulburat şi are nevoie,

pSf S^iS SîSîfflS!"sexuale, ar trehni că to ofi, --------... oer]encia de pla....

a

386 387

abundentă şi caldă ce ţine trează permanent nevoia de a o elimina; cu toate acestea, după expulsie, simt un rău la stomac, sfârşeală, slăbiciune şi o uscăciune în tot corpul; pierd în

386 387

----------1 — « u l i u uurn

--------- Mc^iuuerne se datoreaza netului sexual CP -.hi,,, ila practicarea lui, resimt dureri de cap şi de s omac cu ar«tn, 1 a obţine nici un avantaj de pe urma aVstinenţnor (223 ) * In iuril anpţtnr ______________ * 7 V^"/-

, --- ---------- i iuiuo (jie/-iiuccare aceste pierderi de sămânţă în somn sunt „mai puţin neplăcuteîn ce-l priveşte, el se opune acestei concepţii, considerând că „poliţiile înmoaie şi mai mult corpul, destins deja în timpul somnului" (224)Galenus nu vede nici o uşurare la cei care, abţinându-se din cauitfefectelor nocive, suferă, în urma acestui fapt, de poluţii nocturn.(225). Mult mai importantă a fost dezbaterea privind convulsiile coplului şi dispariţia lor la pubertate. Se admitea, avându-se în vedunînrudirea dintre ejaculare şi spasm, că adolescenţii atinşi de convulise puteau vindeca la primul contact sexual; teza îi aparţine lui Ruinpentru care actul sexual face să înceteze epilepsia şi durerile ritcap, la intrarea în pubertate (226). Ca terapeutică împotriva ace;ili)ispasme, unii medici recomandau ca la copiii suferinzi raporturile rt«t-xuale să înceapă mai devreme. Aristeu critica metoda, deoarece anîncălca dispoziţiile naturii ce a fixat ea însăşi timpul cel mai poluviişi pentru că ea produce sau prelungeşte boala ce se vrea a fi ovltată: medicii care dau asemenea sfaturi „nu ştiu că natura are untimp stabilit în care-şi aplică remediile, operând schimbările cuvenitaastfel, ea pregăteşte secreţiile necesare pentru sămânţă, barba 91păr pentru fiecare vârstă. Ce medic ar putea, aşadar, să prodtn •asemenea schimbări? în felul acesta, mai curând cazi în capc.iiMpe care-ai fi vrut s-o eviţi, căci se ştie că cei ce-au practicat piu >devreme contactul sexual au fost pedepsiţi cu boala" (227). Dacft

într-adevăr, convulsiile dispăreau la pubertate, motivul nu este exuicitarea plăcerilor sexuale, ci o modificare generală în echilibrul şi m Iul umorilor.

M4. Lucrul cel mai important, însă, e tendinţa de a se

acord« efecte pozitive abstinenţei sexuale. E adevărat, aşa cum s-a văzul că medicii atrag atenţia asupra tulburărilor ce pot avea loc în acont caz, dar le observă în general la subiecţi care obişnuiau raportul, sexuale frecvente şi la care întreruperea provoacă un fel de schnn bare brutală de regim: e vorba de cazul expus de Galenus în tratatul Locuri afectate, referitor la un bărbat care, renunţând la toate obi\. nuinţele de până atunci, făcuse acelaşi lucru şi cu activitatea sexual.1 (228); sunt constatate şi la subiecţi a căror spermă e afectată du

Ibute ce-i fac evacuarea necesara. Galenus a văzut oaroaţi oeve- foMnurma aceste privaţiuni „toropiţi şi leneşi", iar alţi. „posac fara -¡ deprimaţi"; aceste observaţi, i-au permis de a stabil, n prin- pSde soermă dăunează foarte mult indivizilor tineri ş.

1 I IUI IU ■ > --------------------------

atleţilor. Exemplul mai e şi auum ouai ou . sigur, acest model fusese luat de un bolnav al lui Galenus, atunci 1 And se hotărâse să renunţe la orice activitate sexuală, fără a se y&ndi că până atunci dusese o viaţă total diferită şi că efectele abstinenţei sale nu puteau fi aceleaşi. Aristeu, descriind efectele binefăcătoare ale „umorii dătătoare de viaţă" care e sperma - ea te face viril, curajos, impetuos, robust, dă adâncime vocii şi te face capabil lă acţionezi cu vigoare - este de părere că, în principiu, un bărbat cumpătat „şi care-şi păstrează sămânţa" devine chiar prin asta „robust, curajos şi îndrăzneţ până la a-şi măsura forţele cu cele ale animalelor cele mai sălbatice". Aminteşte exemplul atleţilor sau al animalelor ce devin cu atât mai viguroase cu cât nu-şi risipesc sămânţa; astfel, „persoanele cele mai robuste ajung, din cauza necum- pătării (akrasia), mai slăbănoage decât cei mai

372 389

slăbănogi, iar cei mai debili, prin cumpătare (enkrateia) mai

puternici decât cei mai puternici (kreittones)" (230).în schimb, erau mai greu recunoscute la femei, în măsura în

care ele erau considerate ca destinate, din punct de vedere social şi fiziologic, căsătoriei şi procreaţiei. Cu toate acestea, Soranus, în Tratatul despre boli ale femeilor, evoca argumentele unei discuţii ce pare să fi fost importantă la vremea sa, despre avantajele şi inconvenientele virginităţii. Cei care o critică prezintă bolile ca dato- rându-se umorilor ce nu se scurg, precum şi dorinţelor înăbuşite de abstinenţă. Partizanii virginităţii subliniază, dimpotrivă, că femeile evită astfel primejdiile maternităţii, nu cunosc dorinţa, deoarece nucunosc nici plăcerea şi păstrează în ele puterea deţinută de sămânţă.

•

- ..... MtJ urma aostinenţei lor" (223) ^mM ^ÎI'iS^^^ mult indivizilor tineri şi

meroasendezbaterîScur referire ^a^num?^ 3U • .................Ki'»^^^ mod f i r e s c ^ n d e^rmatadmdă. CEA a NNINTIM.; JL®.J?.,!um,to.cţiostiuni precise. Da (.II ¡mnri nU pe de-a-ntregul fara cusur, ce, fie ca duc c

^ activitate sexuala intensa trec dintr

11 I U U I Y . —

duc o viaţă trândavă, o dată la

absti-

dă, cea a poluţiilor nocturnrRuC n „¡nt" - PreC,Se" D° "u —---------------------------i -care aceste'pierderi 55™« <*'<*. W că după o activitate s e x u a l a ^ ^ ţe| sexuale nu

ral ce poate fi observat la oricine, ci anumitor date specifice ţinând

fie de■ •_-J„ W L N + N MI I ovictă motive

M ca dupa o clCTIVIIcilfcî bUAuaia 1111^1 iou «..^-s bnţă" (229). Nocivitatea pentru organism a ' »considerată ca un fapt general ce poate fi observat la oricine, ci pai curând ca o consecinţă a anumitor date specifice ţinând fie de [tarea organismului, fie de o obişnuinţă de viaţă. Nu există motive b abstinenţa în sine, şi fără alte consideraţii, ce reţine în corp sub-itanţa spermatică să fie socotită un rău.

înalta valoare vitală recunoscută umorii spermatice permi-"■•¡Hwn ihctinonloi rini 1

înalta valoare vitală recunoscută umorii spermatice permi- de multă vreme a se atribui efecte pozitive abstinenţe, r.gu- ae muuta _ --------------- _ şi acum Citat cu regularitate; de-

_______u ^ U n w l u i V a l o n i l Q a t

•i>se mase a

_______T____- ........... (jwmu: ■ ivuci uiuurivenienie, dar 19«nstata mai ales la femeile ce trăiesc „închise în temple", priv^H d de „exerciţii utile". Considera, ca teyula generală, că virginitate viaţă e salutară pentru ambele sexe (231). După. el, apropiem < <uală n-ar avea, deci, o justificare naturală în privinţa sănătăţii In izilor; doar obligaţia de perpetuare a rasei umane o face noci ă; mai mult decât regimul personal, ea e impusă de „legea cu nă a naturii".

Desigur, abstinenţa sexuală nu e socotită ca o datorie şi nii i ul sexual reprezentat ca un rău. Se observă, însă, cum, în do/ tarea temelor explicit formulate deja de gândirea medicală şi lilu ică a secolului al IV-lea, s-a produs o anumită modificare: se In ă asupra ambiguităţii efectelor activităţii sexuale, se extind coi« ile recunoscute din întregul organism, i se accentuează propun jilitate şi putere patogenică, se pun în valoare conduitele ab:.ii iţei şi aceasta pentru ambele sexe. Pericolele practicii sexual' u privite odinioară din direcţia violenţei involuntare şi a consii ui nechibzuit; acum, sunt descrise, mai degrabă, ca efectul uimi lilităţi generale a trupului uman şi a funcţionării sale.

Se înţelege, în aceste condiţii, ce importanţă poate primi iu ul aphrodisiei în administrarea vieţii personale. Referitor la

aconi ct, Rufus foloseşte o sintagmă remarcabilă, care leagă foarte ex it pericolul practicii sexuale de principiul fundamental

al preocu i de sine: „Cei ce se dedau la raporturi sexuale şi mai ales cm ) fac fără măsură, trebuie să aibă grijă de ei înşişi

mai mult decAl pentru ca, situându-se în cea mai bună condiţie posibilă, să ro ă mai puţin efectele dăunătoare ale

acestor raporturi (he ek ton rodision blabe)" (232).

3

REGIMUL PLĂCERILOR

Actele sexuale trebuie, deci, să fie supuse unui regim extrem revăzător. Acest regim, însă, e mult diferit de ceea ce ar putea sistem de prescrieri încercând să definească o formă „naturală",

372 391

Ecjitima şi accepiauna u» p i a u i M . . w , — . . . -------w

i se spune aproape nimic despre tipurile de acte sexuale accepta- le sau despre cele respinse de natură. De pildă, Rufus evocă în tre- mre raporturile cu băieţii; mai face aluzie şi la poziţiile ce pot fi luate do parteneri: dar, pentru a reda pericolele în termeni cantitativi; unele Cer un consum mai mare decât altele (233). De remarcat, de asemenea, caracterul mai mult „concesiv" decât „normativ" al acestor iegimuri. Abia după ce a amintit efectele patogene ale activităţii sexuale - dacă este exagerată şi practicată neadecvat - îşi va propune llufus regimul, după ce stabileşte în principiu că aceste acte „nu sunt neapărat dăunătoare, sub toate raporturile, oricât de puţin se analizează oportunitatea actului, măsura şi starea sănătăţii persoanei oare-l săvârşeşte" (234). Tot într-o manieră restrictivă doreşte şi Ga- lenus să nu se „interzică total oamenilor practicarea raporturilor sexuale" (235). în fine, regimurile circumstanţiale vor pretinde mai multe precauţii pentru a se determina condiţiile ce vor stânjeni cel mai puţin actul sexual şi pe cele în care el va afecta cel mai puţin ansamblul echilibrelor. Se reţin patru variabile: cea a momentului util pentru pro- creaţie, cea a vârstei subiectului, cea a momentului (anotimp sau oră a zilei) şi cea a temperamentului individual.

1. Regimul plăcerilor sexuale şi procreaţia. Era o temă tradiţională că pentru a avea urmaşi reuşiţi sunt necesare anumite precauţii. Dezordinea în procreare apare la progenitură. Nu numai pentru că descendenţii le seamănă părinţilor, ci pentru că poartă în ei caracteristicile actului datorită căruia s-au născut. Vă amintiţi re- comadările lui Aristotel şi ale lui Platon (236). Că actul sexual, în finalitatea sa procreatoare, pretinde multă grijă şi o pregătire amănunţită e un principiu prezentat cu regularitate în regimurile medicale ale epocii imperiale. în primul rând, recomandau o pregătire îndelungată; e vorba de crearea unei condiţii generale a trupului şi a sufletului, destinată să producă sau să păstreze în individ calităţile cu care ar trebui să fie impregnată sămânţa şi marcat embrionul; trebuie să se constituie pe sine ca imaginea prealabilă a copilului dorit. Un pasaj din Ateneus, citat de Oribases, este foarte explicit: cei ce-şi propun să zămislească copii trebuie să aibă sufletul şi trupul în cea mai bună condiţie posibilă; cu alte cuvinte, sufletul să fie liniştit şi complet ferit de durere, de griji şi

392

oboseală sau de altă afecţiune: trupul să fie sănătos şi în perfectă stare sub orice raport (237). Mai

. — . «MUI V/pillllr UCIIOUCII« dUblinenia IM I

timpul căreia sperma să se acumuleze, sa se concentreze, să princlĂ ' putere, în timp ce excitaţia dobândeşte intensitatea necesara (ut porturi sexuale prea frecvente împiedică sperma să atingă gradul a. elaborare maxim); e recomandată o dietă alimentară destul de ;;tii<| tă: fără hrană prea fierbinte sau multe lichide, ci un simplu „piAni uşor ce va pregăti excitaţia necesară actului venerian care nu trebui»» să fie împiedicat de elemente în exces"; se va evita proasta digostll şi beţia; într-un cuvânt, o purificare generală a corpului pentru a atinge calmul necesar funcţiei sexuale, aşa cum „ţăranul îşi ar.a mânţează ogorul după ce a îndepărtat toate plantele parazite" (2:iM) Când face aceste recomandări, Soranus nu e de aceeaşi părero cu cei ce prescriu ca o condiţie a unei bune procreaţii apariţia lunii plinn esenţial e să găseşti „momentul când individul se bucură de plani tudinea sănătăţii sale"; aceasta, din raţiuni fiziologice (umorile nocive riscă să împiedice sămânţa să adere la peretele uterului), dar şi mo rale (embrionul se impregnează cu starea zămislitorilor).

Există, bineînţeles, un moment mai favorabil decât altele, In ciclul femeii. Conform unei foarte vechi metafore, ce va avea o via|fl lungă şi în creştinism, „după cum nu orice anotimp e bun pentru in sămânţare, tot aşa, nu orice moment e favorabil pentru a arun< a prin apropieri sexuale, sămânţa în uter" (239). Soranus situea/ft acest moment favorabil imediat după menstruaţie. Argumentaţia se bazează pe metafora, ce de altfel nu-i aparţine, a poftei (240) uterul este lacom, consumă, se încarcă de hrană, când de sânge (In timp normal), când de sămânţă (fecundaţia). Pentru a fi procreatoi actul sexual trebuie să aibă loc într-un moment favorabil şi în acunl ritm alimentar. Nu înainte de ciclu, „căci aşa cum un stomac plin o gata să dea afară surplusul, să vomeze hrana, tot astfel se petru« lucrurile cu uterul plin de sânge". Nu în timpul ciclului, care constitui«» un soi de vomisment natural în care sperma riscă să fie antrenaia Nici imediat după încetarea scurgerii: în acest caz, uterul, uscat vi răcit, nu mai e în stare de a primi sămânţa. Momentul favorabil •» acela când „scurgerea e pe cale de a înceta", uterul e încă sanghi nolent, încălzit şi „din acest motiv, plin de dorinţa de a primi sperma (241). Pofta care renaşte în corp după

393

curăţire se manifestă la In meie printr-o dorinţă ce o conduce spre raporturi sexuale (242).

Asta nu e, însă, tot. însuşi actul sexual, pentru ca fecunda rea să se petreacă în bune condiţii şi progenitura să aibă toate caii

II. 1(11« (JUSIUIIt!, II BUUIO S A IIC CICI/LUUI I O J | J U O L U I WW r . w

[cauţii. Soranus nu face precizări asupra acestui subiect. Arată doar necesitatea unei conduite ponderate şi calme, evitându-se orice neglijenţe şi tulburări de care s-ar putea impregna fătul, deoarece el le-ar fi, într-un fel, oglindă şi martor: „Pentru ca fătul să nu fie neplăcut impresionat de vederea excitaţiei din afară" se cuvine „ca femeia să fie rezervată în timpul îmbrăţişărilor. Deseori copiii seamănă loarte mult cu părinţii, nu numai la corp, dar şi în spirit: e nevoie de un calm perfect pentru ca fătul să nu semene cu un om beat în delir" (243). în sfârşit, în timpul sarcinii, raporturile sexuale să fie modelate: suprimate chiar în prima perioadă, fiindcă împreunarea „imprimă o mişcare întregului trup şi nici un alt organ n-are nevoie de mai multă odihnă ca uterul şi tot ce-l înconjoară: întocmai ca stomacul, aruncă afară ce conţine atunci când e scuturat" (244). Unii, cum ar li Galenus, consideră că pot fi practicate în timpul sarcinii, dar cu măsură: „Nu e bine pentru femeile gravide nici să se abţină complet, dar nici să o facă prea des: la femeile care trăiesc în abstinenţă, naşterea e mai grea, în timp ce la cele ce abuzează de actul sexual, [copilul e slab; pot chiar să şi avorteze" (245).

Există deci o întreagă dirijare a aphrodisiei ale cărei principiu şi raţiuni de a fi se situează în pregătirea descendenţei. Nu era

obligatorie practicarea raporturilor sexuale doar pentru a avea copii: condiţiile de fecunditate probabilă nu sunt stabilite cu atâta grijă pentru a se fixa prin ele limite ale actului legitim, ci devin un

sfat util pentru oricine e interesat de progenitura sa. Viitorii părinţi privesc această importantă preocupare ca pe o datorie, dar şi ca o obligaţie I faţă de ei înşişi, deoarece e bine pentru ei să aibă copiii

cel mai bine I dotaţi. îndatoririle privind procreaţia definesc un întreg ansamblu de I erori posibile. Ele sunt atât de numeroase şi

fac să intervină atâţia I factori, încât puţine procreaţii ar fi reuşite, dacă natura n-ar interveni I pentru a compensa lipsurile şi a evita dezastrele. Cel puţin aşa justifica Galenus necesitatea de a se lua

numeroase precauţii şi faptul I că, oricum, multe naşteri sunt reuşite: „Taţii care ne zămislesc şi mamele care ne hrănesc la

sânul lor rareori acţionează bine şi fac deseori greşeli în timpul

394

actului de procreare; bărbaţii şi femeile se I împreunează într-o asemenea stare de beţie şi de îmbuibare, încât nu mai ştiu în ce

parte a pământului se află. Astfel, încă de la naştere, fructul conceperii e viciat. Mai trebuie amintite greşelile femeii

395

________ wnoiuiţii uşuare, njoapa cu mâncare, se lasă pradă furiei şi vinului, abuzează do !>Alde acte sexuale (akairion aphrodision). Cu toate acestea, natumustă şi remediază în cea mai mare parte aceste grave neglijent«'rănii sunt grijulii când îşi însămânţează ogorul, dar, notează C..»us reluând temele socratice ale preocupării de sine, oamenii „caridau mare lucru pe ei înşişi" nu vor fi mai atenţi nici cu proprii lui )ii (246).2. Vârsta subiectului. Practicarea plăcerilor nu trebuio n prelungească prea mult şi nici să înceapă prea devreme. Rapoi le sexuale sunt periculoase la o vârstă mai înaintată:

epuizea.m trup incapabil să reconstituie principiile ce i-au fost sustrase (24/) dăunează, însă şi dacă eşti prea tânăr. Opresc

creşterea şi por <ă dezvoltarea semnelor pubertăţii - rezultatul dezvoltării inteino incipiilor seminale. „Nimic nu împiedică mai

mult progresul sullo i şi al corpului decât o practicare prematură şi excesivă «Io >rturi sexuale" (248). lată ce spune Galenus: „Mulţi tineri suni aţi de boli incurabile provocate de

raporturi sexuale, pentru Ol ;ilit, cu orice preţ, timpul recomandat de natură" (249). Caro M ;t „timp recomandat"? Să fie apariţia sau confirmarea semneloi îrtăţii? Toţi medicii sunt

de acord că aceasta se situează pentm ţi aproximativ la paisprezece ani. Dar, în aceeaşi măsură suni cord că accesul la

aphrodisia nu trebuie să aibă loc atât d<> îme. Nu se găseşte nici o indicaţie precisă asupra vârstei la cam )t începe raporturile sexuale. Oricum, e nevoie să se scurgă mul ani, în

răstimpul cărora corpul îşi formează lichidul seminal ca recomandabil a fi eliminat înainte de vreme. De aici, necesi unui regim specific, destinat să asigure abstinenţa adolescoa Medicii prescriu, conform tradiţiei, o viaţă de exerciţii fizice m Ateneus e de părere că: „Deoarece producerea de sperma e la

această vârstă (paisprezece ani), iar tinerii sunt puterni« şi spre raporturi sexuale de o dorinţă arzătoare, exerciţiile fizico e să le ocupe cât mai mult timp, pentru ca, obosindu-le trupul etul, ei să-şi poată reprima încă de la început dorinţele" (250)

în ce priveşte fetele, problema e ceva mai deosebită. Prac ariajului timpuriu conducea la admiterea faptului că primele ra i sexuale şi maternitatea puteau avea loc de îndată ce meu a era stabilizată

(251). Soranus era de părere că în fixarea[vârstei pentru căsătorie, trebuie sa te increzi în criteriile organice şi nu în simţămintele fetelor care, în funcţie de educaţie, se pot trezi înaintea corpului; „sămânţa devenind germenele unei noi fiinţe", e dăunător dacă trupul femeii n-a atins maturitatea necesară pentru iceastă funcţie; prin urmare, e bine ca ea să rămână fecioară până ce menstruaţia s-a stabilit în mod spontan (252). Aţi medici recomandă o vârstă şi mai târzie. Astfel, Rufus din Efes estimează că o '.arcină înainte de optsprezece ani riscă să nu fie favorabilă nici mamei, nici copilului. El aminteşte că această vârstă fusese recomandată, cu multă vreme, în urmă, de Hesiod; mai aminteşte şi că eta- lea de mai sus - în ochii unora prea târzie - n-avea, în vechime, in- covenientele care au urmat mai târziu: pe atunci, femeile duceau o viaţă la fel de activă ca bărbaţii; doar excesul de hrană şi lenevia, care provoacă tulburări fetelor nemăritate, fac de dorit raporturi sexuale care să uşureze ciclul. Soluţia propusă de Rufus e cea a unei căsătorii relativ târzii (către optsprezece ani), pregătită însă de un regim ce trebuie să însoţească existenţa fetei chiar dinainte de pu-bertate; în copilărie, fetiţele trăiesc împreună cu băieţii, dar de cum împlinesc vârsta la care sunt despărţiţi, ele trebuie să urmeze un regim riguros: fără carne, fără mâncăruri prea consistente, deloc sau foarte puţin vin, plimbări lungi, exerciţii. Să ţină minte că pentru ele „lenevia e tot ce poate fi mai dăunător" şi că „e mai bine să facă exerciţii ce duc la încălzirea corpului, dar în aşa fel încât să-şi păstreze feminitatea şi să nu devină virile". Participarea la chorus unde se cântă şi se dansează pare a corespunde celei mai bune forme de exerciţiu: „Chorus-ul n-a fost inventat doar pentru cinstirea divinităţii,cî şi în vederea sănătăţii" (253).

3. „Momentul favorabil". Kairos-ul actului sexual este subiect a numeroase discuţii. în linii mari, se admite calendarul tradiţional: iarna şi primăvara sunt cele mai bune anotimpuri; toamna e acceptată de către unii şi respinsă de alţii; în general, se recomandă abstinenţa în timpul verii (254). Determinarea orei depinde, în schimb, de diverse consideraţii. în afara motivelor religioase evocate de Plu- tarh (255), problema momentului e

395

H

M

:

legată de exerciţii, mese şi digestie. E mai bine ca raporturile sexuale să nu fie precedate de exerciţii fizice prea intense care ar îndrepta spre alte părţi ale corpului resursele necesare; după dragoste, sunt recomandate băile şi frecţiile. Nu e bine să uzezi de aphrodisia înainte de masă, când eşti flămând, căci, în aceste condiţii, actul nu oboseşte, dar îşi pierde din forţă (256).

396

i ittuuio ovnaie mesei« copioase şi oauiura in exces, l impui Oigestl"! e întotdeauna nociv: „lată de ce coitul în mijlocul nopţii e înşelător atunci, alimentele nu sunt încă digerate; la fel şi dimineaţa devreme, pentru că s-ar putea să mai existe alimente prost digerate în stomac şi pentru că n-a fost evacuat încă, prin urină şi scaun, tot ce e inutil (257). Până la urmă, cel mai favorabil moment va fi cel de după o mesă potrivită şi înaintea culcării sau, eventual, a mesei de după-amia/a După Rufus, chiar natura şi-ar fi arătat preferinţa pentru acest mo ment, dând atunci corpului cea mai puternică excitaţie a sa. De alt minteri, dacă vrea să aibă copii, bărbatul să „se consacre apropieiii sexuale după ce a mâncat şi a băut bine, în vreme ce femeia trebuii' să urmeze un regim mai puţin întăritor; deci, „unul dă, iar celălalt primeşte" (258). Galenus e de aceeaşi părere: recomandă momentul dinaintea culcării, după „o cină bună, dar care să nu incomodeze", în acest fel, alimentele hrănesc şi întăresc trupul, iar somnul com pensează oboseala; în plus, e cel mai potrivit moment pentru a avea copii, „deoarece femeia reţine mai bine sperma adormind"; în fine, chiai natura îşi arată preferinţa pentru această oră stârnind dorinţa (259).

4. Temperamentele individuale. Rufus stabileşte ca princi piu general că naturile apte pentru împreunare sunt cele „mai muli sau mai puţin calde şi umede"; activitatea sexuală e mai curând de favorabilă constituţiilor reci şi uscate. Pentru a menţine sau restabili umiditatea caldă de care e nevoie în aphrodisia, e bine să te supui unui regim, complex şi continuu totodată, de exerciţii adecvate şi hrana corespunzătoare. în jurul activităţii sexuale şi pentru păstrarea echili brului pe care ea riscă să-l compromită, e necesar a-ţi impune un anumit mod de viaţă. Să se bea vin alb şi să se mănânce pâine coapta în cuptor (umiditatea sa e utilă ca pregătire sau reglare); să se con sume carne de ţap, de miel, de pasăre, de cocoş de munte, de po- târniche, de gâscă, de raţă; de peşte, de caracatiţă şi de moluşte, napi, fasole, fasole verde, năut (pentru căldura lor) şi struguri (pentru conţinutul în apă). Ca activităţi, se recomandă mersul pe jos sau că-lare, alergarea, nici prea rapidă, nici prea lentă; fără exerciţii violente sau gesturi ca cel al aruncării suliţei (care îndreaptă spre alte părţi ale corpului materia hrănitoare), fără băi fierbinţi, fără încălziri şi 'ăcoriri; fără discuţii vii; a se evita, de asemenea, tot ce contribuie a obosirea corpului - furia, bucuria prea mare sau durerea (260).

397

fLUCRAREA SUFLETULUI

Regimul propus pentru plăcerile sexuale pare a fi centrat în întregime asupra corpului: starea sa, echilibrul, afecţiunile, dispoziţiile, generale sau trecătoare, în care se află apar ca variabile principale, determinante ale conduitelor. într-un fel, corpul comandă corpului. Totuşi, sufletul îşi are rolul său şi medicii îl pun să intervină: 'deoarece el e cel ce împinge neîncetat corpul dincolo de propria sa mecanică şi de nevoile sale elementare; el incită la găsirea unor momente nepotrivite, la acţionarea în împrejurări îndoielnice, la împotrivirea faţă de înclinaţiile fireşti. Dacă oamenii au nevoie de un regim care ţine seama atât de meticulos, de toate elementele fiziologiei, aceasta se întâmplă din cauză că ei tind în permanenţă să se îndepărteze de ea ca urmare a imaginaţiei, a pasiunilor şi a iubirilor lor. Chiar vârsta optimă pentru instaurarea raporturilor sexuale e prilej de dezacord atât la fete, cât şi la băieţi: educaţia şi obişnuinţele pot face ca dorinţa să apară la momentul nepotrivit (261).

Un suflet raţional are deci de jucat un dublu rol: să fixeze trupului un regim determinat efectiv de natura sa, de încordările sale, de starea în care se află; nu i-l va putea fixa, însă, corect, decât cu condiţia de a fi operat asupra lui însuşi un adevărat travaliu: elimi-narea erorilor, diminuarea imaginaţiei şi stăpânirea dorinţelor care-l fac să conteste severa lege a corpului. Ateneus - influenţat vizibil de stoici - defineşte foarte clar această lucrare a sufletului asupra lui însuşi drept condiţie a unui bun regim somatic: „Adulţilor li se po-triveşte un regim complet atât pentru suflet cât şi pentru corp... în scopul de a-i calma stările de excitaţie (hormai) şi de a face în aşa fel ca dorinţele noastre (prothumiai) să nu ne depăşească puterile" (262). în acest regim nu se pune problema instituirii unei lupte a su-fletului împotriva trupului; nici chiar stabilirea unor mijloace prin care el ar putea să se apere: mai curând e vorba ca sufletul să se corecteze singur pentru a putea conduce trupul după reguli ce-i aparţin acestuia.

Medicii descriu acest efort referindu-se la trei elemente, d;i torită cărora subiectul riscă să depăşească nevoile prezente ale

____,_______.«„,« midi)....ui, biauiciunea înţAde plăcere.

398

1. în regimul medical nu e vorba de eliminarea dorinţei. Nn tura a dotat cu ea toate speciile animale pentru ca ambele sexe ox cităndu-se, să se atragă unul pe celălalt. Nimic mai dăunător şi mm împotriva naturii decât încercarea de a lipsi aphrodisia de forţa nn turală a dorinţei; să nu se caute niciodată, printr-un desfrâu voit sau pentru a înşela epuizarea datorată vârstei, a se forţa natura. Să nu ai raporturi sexuale aneu epithumein, fără a simţi dorinţa: e sfatul lui Rufus din tratatul Despre satyriasis. Dorinţa, însă, are două feţn apare şi în corp şi în suflet. Problema regimului se situează exa< I în corelaţia dintre ele. Trebuie făcut în aşa fel încât impulsurile snln să fie coordonate şi adaptate cât mai exact posibil. Lui Rufus îi ap.u ţine o formulare remarcabilă: „Cel mai bine este ca omul să aih.i raporturi sexuale atunci când e împins în acelaşi timp de dorinţa din suflet şi de nevoia din trup" (263). E posibil ca această corelaţie li rească să fie compromisă chiar de corp, când răspunde doar dorin ţei lui, fără ca ceva din suflet să corespundă excitaţiei sale. Se ded.i jnui soi de pure dezlănţuiri. în acest caz, actul sexual devine imediat paroxistic", după cum spune Rufus (264). La excitaţia pur fizica ace aluzie acelaşi Rufus când aminteşte de hormai ce însoţesc îimptomele maniei sau ale epilepsiei (265). Tot ea apare, dar suh îltă formă, în satyriasis sau în gonoree: în prima dintre maladii, oi panele sexuale se înfierbântă singure, iar în cea de a doua „sămânţa ese în mare cantitate, fără a avea loc actul sau o imagine nocturna", )olnavul, împins de mecanica înebunită a trupului său, se epuizeazn ¡j „moare, după o slăbire progresivă" (266).

Sufletul, dimpotrivă, poate scăpa formelor şi limitelor dorinţei nanifestate în trup. Este semnificativ termenul folosit de Rufus şi do îalenus pentru e desemna acest exces: doxa. Sufletul, în loc sa lea atenţie doar nevoilor corpului, se lasă antrenat de reprezentări e-i sunt proprii şi n-au nici o corespondenţă în organism. Repre entări zadarnice şi goale (kenai). Aşa cum trupul nu trebuie să so vânte fără o dorinţă aflată în suflet, nici acesta nu trebuie să treac.i ¡ncolo de ce îi cere corpul şi de ce-i dictează nevoile sale. în primul az e vorba de o maladie ce poate fi ameliorată prin remedii; în cel e al doilea, e recomandabilă aplicarea unui regim moral. Rufus pro- une formula „a supune sufletul şi a-l face să dea ascultare trupului" >67). O propunere paradoxală dacă ne gândim la tema atât de tra- ¡ţională că sufletul nu trebuie să se lase antrenat de solicitările cor

399

| J U I U I . I I C U U I C O - U n ijcicytiiH, lliScJ, III OUlIltiAlUI bclU ItJUItJlIU Şl M T Í Ü L "

cal precis, inspirat poate din stoicism. Supunerea voluntară a trupului trebuie să fie înţeleasă ca ascultarea unei raţiuni ce a condus ordinea naturală şi a adaptat, pentru scopurile sale, mecanica trupului. Din cauza acestei raţiuni naturale se expun doxai să abată sufletul să suscite dorinţe în exces; către ea îşi îndreaptă atenţia regimul medical, raţional şi bazat pe cunoaşterea fiinţei. In această calitate, exemplul animal, care servise atât de des la compromiterea poftelor omului, poate, dimpotrivă, să constituie un model de comportare. în regimul lor sexual, animalele se supun exigenţelor corpului, dar nimic în plus; ceea ce le mână, explică Rufus, deci ar trebuie să-i conducă şi pe oameni, nu sunt doxai, ci „preludiile naturii ce simte nevoia eliminării". Galenus crede şi el că animalele nu sunt împinse la împerechere de „părerea" - doxa - că „plăcerea e ceva bun"; ele n-o fac decât „în vederea expulzării spermei ce le oboseşte"; pentru ele, nu există nici o diferenţă între ceea ce le incită la raporturi sexuale şi ceea ce ie împinge să dea afară, în mod firesc, fie excremente, fie urină" (268).

Regimul medical propune, deci, un fel de animalizare a epi- thumia; prin aceasta se înţelege o subordonare cât mai strict posibilă a dorinţei din suflet nevoilor corpului; o etică a dorinţei modelată pe o fizică a excreţiilor şi tendinţa spre un punct ideal, unde sufletul, purificat de toate zadarnicele sale reprezentări, nu mai dă atenţie decât economiei austere a evacuărilor organice.

2. De aici, neîncrederea generală a medicilor faţă de „imagini" (phantasiai). Tema revine cu regularitate în tratamentele propuse de ei. Referitor la satyriasis, Rufus sugerează un tratament ce are două aspecte; primul priveşte hrana, de unde trebuie excluse toate alimentele care încălzesc; celălalt priveşte stimulentele sufletului: „Se vor evita vorbăria, gândurile, poftele sexuale şi, mai presus de orice, se va combate ceea ce văd ochii, ştiind bine că toate aceste lucruri, chiar în vis, ...incită la copulaţie, după consumarea unor feluri de mâncare suculente şi în mare cantitate" (269). în acelaşi spirit, Galenus a propus o cură de două ori purificatoare unui prieten al său; acesta renunţase ia activitatea sa sexuală, dar era tot timpul în stare de excitaţie. Mai întâi, Galenus îl sfătuieşte să se elibereze fizic, prin evacuarea spermei acumulate, apoi, corpul fiind purificat, să nu mai permită a-i pătrunde în spirit nimic din ce-ar putea induce acolo imagini: „să nu mai meargă deloc la spectacole, să se abţină de la gânduri şi amintiri capabile să excite dorinţe veneriene" (270).

400

.______MI OUIIGI uunnje „goni*rara a ti corelate cu nevoile corpului, sunt de mai multe tipuri. Mm întâi, există imaginile visului de care medicii par a se îngrijora cel mal mult atunci când sunt însoţite de poluţii: de aici şi sfatul, deseon repetat, de a nu se dormi pe spate, de a nu mânca şi bea mul! înainte de culcare, de a menţine spiritul în repaos înainte de a adm mi. Rufus dă o atenţie deosebită acestui lucru, în regimul celor atlif.u de satyriasis: „Să te culci mai degrabă pe o parte decât pe spato ' (271). Printre imaginile de evitat se înscriu cele văzute la teatru, cola sugerate de lectură, cântec, muzică şi dans, ce se inserează în spini fără ca nimic din ele să corepundă nevoilor trupului. Astfel, Galenui a observat fenomene de satyriasis la subiecţi „care nu alungă idoo« plăcerilor veneriene, aşa cum fac persoanele în mod firesc casio practicând o îndelungată abstinenţă, dar care ajung să-şi reprezintă aceste plăceri în urma spectacolelor capabile să le excite, sau pentiu că îşi amintesc de ele. Diateza ce afectează penisul la aceşti indivi/l este complet deosebită de cea declarată la persoane al căror spini nici n-a conceput măcar ideea plăcerilor sexuale" (272).

Sub termenul de phantasia şi conform unui uzaj filosofic, :;o mai înţeleg şi percepţiile vizuale. Nu e periculos doar să imagino/i sau să rememorezi aphrodisia, ci şi să le vezi. E o veche temă .1 pudorii tradiţionale că aphrodisia trebuie să se desfăşoare de prelo rinţă noaptea şi în întuneric decât în plină zi. Aceluiaşi precept i so dă şi o valoare de regim: să nu priveşti, să te fereşti de imaginile ce s-;\i putea întipări în suflet şi să revină în mod supărător. Plutarh evoca această problemă referitor la kairos şi la momentul actelor sexuala, printre motivele fugii de lumină, se afla, pentru el, grija de a se evit.i „imaginile de plăcere" care „reînnoiesc" tot timpul dorinţa noastia. „din contră, noaptea, ascunzând vederii dorinţa nesăţioasă cuprinsa in actele noastre şi patima înverşunată, abate şi adoarme natura şl d împiedică să se lase împinsă de spectacolul desfrâului" (273).

Să mai amintim aici că problema „imaginilor" era mult de/ Dătută în literatura amoroasa. Privirea era considerată ca cel mai îigur vehicol al pasiunii; prin privire intra în inimă, prin ea se men inea. Propertiu estimează că „zbenguielile lui Venus îşi pierd din fai nec în întuneric"; „noaptea e vrăşmaşa Venerei... Endymion era gol ând a făcut-o pe sora lui Apollo să se îndrăgostească de el şi tot oală era şi zeiţa în braţele lui" (274). Privire, lumină, imagine erau onsiderate ca periculoase. Periculoase pentru rigoarea moravurilor celaşi Propertiu crede că indecenţa s-a răspândit o dată cu intro-

401

[ducerea In case a imaginilor (275). Periculoase chiar şi pentru iubire, M poate fi rănită prin urâţenia imaginilor. Ovidiu recomanda celui ce vrea să păstreze iubirea multă precauţie: „Nu lăsa ca lumina să pă- nundă prin toate ferestrele camerei de culcare; e în avantajul multor părţi ale trupului nostru de a nu fi văzute la lumina zilei" (276). Din icelaşi motiv, imaginea necruţătoare poate fi un excelent mijloc de apărare împotriva pasiunii, sau chiar de a o învinge. Dacă vrei să scapi de o iubire, spune Ovidiu în Remedia Amoris, e deajuns să Iaci lumină în momentul desfăşurării raportului sexual: defecte ale corpului, obscenitate şi murdărie se imprimă în spirit dând naştere dezgustului. îmbrăcămintea în neorânduială dimineaţa, la sculare, e >1 ea bună pentru a te face să-ţi părăseşti iubita (277). Exista o în-treagă tehnică a imaginii organizată pentru şi împotriva iubirii. Lupta împotriva imaginilor din interior sau exterior ca o condiţie şi garanţie u bunei conduite sexuale, va fi, de altfel, unul din aspectele cele mai oonstante ale eticii sexuale de la sfârşitul Antichităţii.

3. Rămâne plăcerea, despre care se ştie că a fost înscrisă de natură în procesul componentelor aphrodisiei. Poate fi eliminată :;au făcut în aşa fel încât să nu mai fie resimţită? De acest lucru nu poate fi vorba deoarece e direct legată de mişcările corpului şi de mecanismele de retenţie-erecţie. Totuşi, Galenus crede că plăcerea ' poate fi împiedicată să devină un principiu de exces în economia aphrodisiei. Procedeul propus de el este, evident, stoic: se consideră că plăcerea nu-i nimic altceva decât un însoţitor al actului şi nu trebuie luată niciodată ca un motiv de a-l îndeplini. „Că plăcerea e ceva bun" este pentru Galenus, aşa cum am văzut, o doxa pe care animalele n-o au (ceea ce asigură comportamentului lor o măsură firească); în schimb, cei ce au o asemenea părere se expun a umbla după aphrodisia pentru plăcerea pe care o procură şi, prin urmare, subjugaţi, să dorească tot timpul acest lucru.

Obligaţia unui regim raţional e suprimarea plăcerii ca scop căutat: practici plăcerile sexuale, dar independent de atracţia plăcerii şi ca şi cum ea n-ar exista. Singurul scop acceptat de judecată e cel indicat de starea corpului, în funcţie de necesităţile sale de purificare. „Este evident că oamenii căşti (tous sophronas) nu uzează de plăcerile veneriene pentru desfătarea ce le însoţeşte, ci pentru a elimina o stare de jenă, ca şi cum în realitate n-ar fi avut loc nici o plăcere" (278). La fel şi lecţia primită de Galenus în urma celebrului gest al lui Diogene: fără a mai aştepta prostituata pe care o chemase,

filosoful se eliberase singur de umoarea care-l incomoda;

401

26 - Istoria sexualităţii

403

'"'•lin mâncare şi, posturile vor rămâne multă vreme fundamentale. Pentru istoria eticii în societăţile europene va fi un moment important ziua în care îngrijorarea faţă de sex şi regimul său va învinge rigoarea prescripţiilor alimentare. Oricum, în epoca romană, regimul plăcerilor sexuale se învecinează, pe un spaţiu relativ restrâns, cu marele regim alimentar, ca şi cum aceste plăceri erau asociate în gândirea morală şi în ordinea socială cu voluptatea de a bea şi de Q mânca. Banchetul, loc comun al lăcomiei, beţiei şi dragostei, este0mărturie directă; indirect, e atestat de ritualul invers al banchetului lilosofic, unde mâncarea e întotdeauna moderată, beţia în stare să Dună în lumină adevărul, iar iubirea este obiect de discursuri raţionale.

2. în aceste regimuri medicale se produce o anumită „patolo- ijizare" a actului sexual. Să reţinem însă că nu e vorba de cea produsă cu mult mai târziu în societăţile occidentale, atunci când compor-tamentul sexual a fost recunoscut ca purtător de deviaţii maladive. în acest caz, va fi organizat ca un domeniu ce va avea formele sale normale şi formele sale morbide, patologia specifică, nosografia şi etiologia sa - eventual şi terapeutica sa. Medicina greco-romană ope-rează altfel; înscrie actul sexual într-o zonă în care el riscă în fie-1 care clipă să fie afectat şi tulburat de modificări ale organismului, darşi să inducă diverse boli, imediat sau în timp.

Se poate vorbi de patologizare în două sensuri. Mai întâi, pentru că efectele perturbatoare nu sunt atribuite doar marilor excese în practica sexuală, ci şi naturii înseşi a procesului - consum şi agitaţie produse de aceasta în organism, dar mai ales pentru că aceste analize medicale tind să inverseze reprezentările actului sexual ca activitate, ca energie a cărei violenţă este de temut. Ele îl descriu mai curând ca pe un proces în care subiectul e mânat pasiv de mecanismele corpului şi de pornirile sufleteşti asupra cărora trebuie să-şi restabilească stăpânirea, printr-o adaptare precisă doar la nevoile naturale. Medicina lui chresis aphrodision n-a încercat să procedeze la o delimitare a formelor „patologice" ale comportamentului sexual: a pus în evidenţă ideea că la rădăcina actelor sexuale există un element de pasivitate ce e şi un principiu de boală conform dublei semnificaţii a termenului pathos. Actul sexual nu e un rău; el vădeşte un focar permanent de suferinţe posibile.

403

3. O astfel de medicină pretinde o foarte mare grijă faţă de activitatea sexuală. Această atenţie, însă, nu conduce la o descifrare a activităţii la începutul şi în desfăşurarea sa; pentru subiect nu se

404

ofjci u i a ,____ (jiciuoiocj ue msoţeşie acest act" (279).în trecere, se poate nota locul, foarte discret, ocupat de

turbare şi plăcerile solitare în aceste regimuri medicale - ca în y» neral în întreaga gândire morală a grecilor şi latinilor privind activit; it» > > sexuală. Când apare, destul de rar, e sub o formă pozitivă: un gm 1 de lepădare firească cu valoare de lecţie filosofică şi remediu nu cesar în acelaşi timp. Să ne gândim la Dion din Prusa relatând modu în care Diogene, râzând, elogia gestul executat în public: gest cur» înfăptuit la timp, ar fi făcut inutil războiul Troiei; gest indicat chior <1« natură prin exemplul peştilor; gest raţional fiindcă nu depinde decâl de noi, iar noi n-avem nevoie de nimeni să ne scarpine piciorul, in fine, gest învăţat de la zei - de la Hermes, care i-a dat reţeta lui Pan ndrăgostit fără speranţă de inaccesibila Echo; de la Pan, I nu nvăţat mai apoi păstorii (280). Este însuşi gestul naturii ce răspund» n toată libertatea nevoii stricte, în afara pasiunilor şi artificiilor In iteratura occidentală - începând cu monahismul creştin - masturlm ea rămâne asociată cu himerele imaginaţiei şi a pericolelor sal" iste însăşi forma plăcerii în afara naturii, inventată de oameni pentru depăşi limitele ce le-au fost acordate. într-o etică medicală, ca cnn in primele secole ale erei noastre, atentă să indexeze activitatnu exuală pe nevoile elementare ale corpului, gestul eliberării solitar» instituie forma cea mai strict golită de inutilitatea dorinţei, a inia nilor şi a plăcerii.

■1. Oricât de meticuloase şi complexe ar fi regimurile

activitătll îxuale, nu trebuie exagerată importanţa lor relativă, strâns în comnarfltip rn alto ronimuri î---------

mi

îAuait;, nu ireDUie exagerata importanţa lor relativă. Spaţiul lor •> strâns în comparaţie cu alte regimuri - în special cel privitor la hi a i şi cel alimentar. Când redactează, în secolul al V-lea, marea ar legere de texte medicale, Oribases consacră patru cărţi calităţiloi ajunsurilor, pericolelor şi virtuţilor diferitelor alimente posibile şl ndiţiilor în care trebuie sau nu să fie folosite. Regimului sexual li acorda doar două paragrafe, citând UN tPYt HIN R.IÎ..O C

--------»„ r____a______ «..and un text din Rufus şi un altul

Galenus. S-ar crede că această limitare exprimă mai ales o udine caracteristică pentru Oribases şi epoca sa, dar e o trăsa I comună medicinei greceşti şi romane acordarea unui spaţiu mal re dieteticii alimentare decât celei a sexului. Pentru ea, lucrul col important e mâncarea şi băutul. Va fi nevoie de o întreagă evo 3, devenită evidentă în monahismul creştin, pentru ca grija faţa sex să înceapă a o echilibra pe cea faţă de hrană; reţinerea d<>

_________ juiii piufjniie aorm|»ipuisurne specifice care-l împing la actul sexual, alegerea făcui,t rma actelor sau felul plăcerii resimţite. Lui i se cere să aibă Iul npul în minte regulile cărora trebuie să-şi supună activitatea lală. Nu e nevoie să caute mersul obscur al dorinţei în el, ci să ndiţiile numeroase şi complexe ce trebuie reunite pentru îndepii ea mulţumitoare, fără primejdie sau prejudiciu, a actelor de plfl re. E necesar ca el să-şi ţină sieşi un discurs al „adevărului", dai ul acestuia nu este de a-i spune subiectului adevărul despre suia să-l înveţe, în funcţie de ceea ce sunt de la natură actele sexual" m să recurgă la ele pentru a se conforma cât mai exact po£.ii>>i îstei naturi. C. Canguilhem spunea că, pentru Aristotel, „cau/n decării este forma sănătăţii în activitatea medicală"; deci, nu itm ul, ci „sănătatea vindecă bolnavul"; în general, „responsabilitaiim îi producţii tehnice nu revine artizanului, ci artei...; Arta, adicft ilitatea nedeliberativă a unui logos natural" (281). Tot aşa s m ea spune că regimul aphrodisiei, regimul distribuirii propus dtf re medicină nu trebuie să fie nici mai mult, nici mai puţin decAl na naturii lor prezente în gândire, adevărul lor ocupând conduita D

recomandare constantă a sa.4. între aceste recomandări dietetice şi preceptele aflate

mm iu în morala creştină şl în gândirea medicală, analogiile sunt nu oase: principiul unei economii stricte, vizând intervale cât mai i; obsesia nenorocirilor individuale sau colective ce pot fi pr<> ite de o dereglare a conduitei sexuale; necesitatea unei stăpânul îre a dorinţelor, a luptei împotriva imaginilor şi suprimarea pla ca scop al raporturilor sexuale. Aceste analogii nu sunt asema îndepărtate. Pot fi reperate continuităţi. Unele sunt Indirecte şl prin releul doctrinelor filosofice: regula că plăcerea nu trebuie sA n scop a trecut în creştinism mai mult prin filosofi decât prin ci. Există, însă, şi continuităţi directe; tratatul Iul Basile d'Ancym re virginitate - autorul său trece, de

altfel, drept medic- se r<> a consideraţii vădit medicale. Sfântul Augustin apelează la So ; în polemica sa împotriva iui Iulian din Ecbana. Să nu uităm nici rile explicite la medicina latină şi greacă, făcute în secolul al lea şi în prima jumătate a celui de al XlX-lea, în epoca unei noi dezvoltări a patologiei sexului.

Reţinând numai aceste trăsături comune, am putea avea im- i că etica sexuală, atribuită creştinismului sau chiar Occidentului rn, avea deja un loc important, cel puţin pentru unele din prin

Ilpiile sale esenţiale, în epoca de culminare a culturii greco-romane. Aceasta, însă, ar însemna subestimarea diferenţelor fundamentale privind tipul de raportare la sine şi deci forma de integrare a acestor precepte în experienţa făcută de subiect cu sine însuşi.

Pentru acest capitol, am folosit şi lucrarea lui Jackie Pigeaud, l a Maladie de l'âme. Etude sur la relation de I' âme et du corps dans la tradition médico-philosophique antique, Paris, Les Belles Lettres, 1981.

V

FEMEIA

Marile texte clasice în care era vorba despre căsătorie - Eco »micul lui Xenofon, Republica sau Legile lui Platon, Politica :,,i ica nicomahică, precum şi Economicul lui Pseudo-

Aristotel scriau chestiunea relaţiilor conjugale într-un cadru larg: cetatea, cu iile şi obiceiurile necesare supravieţuirii şi prosperităţii sale şi gos- »dăria cu organizarea ce-i permitea menţinerea sau îmbogăţirea. Din enstă subordonare a căsătoriei faţă de foloase civice sau familiali» i trebuie să conchidem că mariajul era conceput în sine ca o lega ră fără importanţă şi a cărei singură valoare era de a aduce Sta lui şi familiei urmaşi utili. Am văzut cât de exigente erau precepteln ipuse soţilor de către Xenofon, Isocrate, Platon sau Aristotel pentru bună comportare în cadrul căsătoriei; privilegiul la care era îndrep- ţită soţia, echitatea ce i se cuvenea, grija de a fi un exemplu pentru i şi de a o forma: totul sugera un mod de relaţii ce depăşeau cu uit simpla funcţie de reproducere. Căsătoria pretindea un stil deo- ibit de conduită mai ales în măsura în care bărbatul căsătorit era ip de familie, cetăţean onorabil sau un om ce avea pretenţia sa :ercite asupra altora o putere în acelaşi timp politică şi morală; iai arta de a fi căsătorit era necesară stăpânirea de sine, cea care

Jd trebuia sa 063 Torrna bct uwuacuua uum^vi «mh.wlopt, moderat şi drept.

Etica comportametului matrimonial apare într-o lumină destul de diferită într-o serie de texte eşalonate între primele două secole înainte de Chr. şi secolul al ll-lea al erei noastre; de-a lungul acestei perioade s-a putut constata o oarecare schimbare în practica mariajului; avem astfel Peri gamou de Antipater, traducerea latină a unui lext grecesc despre care s-a crezut multă vreme că e ultima parte ,i Economicului lui Pesudo-Aristotel, diverse pasaje de Musonius consacrate căsătoriei, Precepte conjugale şi Dialog despre iubire de Piutarh, tratatul despre căsătorie al lui Hierocles, fără a mai socoti informaţiile găsite la Seneca sau Epictet şi în unele texte pitagoreice (282).

Se poate spune că mariajul a devenit atunci o chestiune mai insistent şi mai des dezbătută decât în trecut? Se poate presupune că alegerea vieţii matrimoniale şi modul de comportare în cadrul ei a suscitat în acea epocă mai multă nelinişte şi că au fost problematizate cu mai multă atenţie? E absolut imposibil de dat un răspuns în termeni cantitativi. în schimb, se pare că arta de a te purta în viaţa conjugală a fost reflectată şi definită în numeroase texte importante, într-un fel relativ nou. O primă noutate pare să constea în aceea că arta existenţei matrimoniale, raportându-se în continuare la gospodărie, organizarea sa şi naşterea copiilor, valorifica din ce în ce mai mult un element deosebit în mijlocul acestui ansamblu: relaţia personală dintre cei doi soţi, legătura care-i uneşte, purtarea unuia faţă de celălalt; această relaţie pare mai curând a fi considerată elementul prim şi fundamental în jurul căruia se organizează toate celelalte, din care derivă şi căruia îi datorează forţa lor, decât să dea importanţă altor exigenţe ale vieţii de stăpân al casei. într-un cuvânt, arta de a te conduce în căsătorie s-ar defini mai puţin printr-o tehnică de conducere şi mai mult printr-o stilistică a legăturii individuale. A doua noutate ar rezida în faptul că principiul de moderaţie a conduitei unui bărbat căsătorit se afla mai mult în obligaţiile de reciprocitate decât în stăpânirea asupra altora; sau, mai degrabă, în faptul că supremaţia sinelui asupra sinelui se manifesta tot mai pregnant în practicarea obligaţiilor faţă de alţii şi, mai ales, a unui anumit respect faţă de soţie; intensificarea preocupării de sine face pereche aici cu valorificarea celuilalt; noul mod în care este uneori formulată chestiunea „fidelităţii" sexuale dovedeşte această schimbare. în sfârşit, cel mai important lucru e ca arta căsătoriei, în forma legăturii şi a simetriei, face un loc relativ mai important problemelor relaţiilor sexuale dintre soţi; acestea sunt tratate întotdea-

t___^vuiuiui o a ia dUIliri

-iuiarn găsim preocuparea de a stabili pentru soţi o anumită mu ă de comportare în relaţiile de plăcere; interesul pentru procreaţi«» :ombină aici cu alte semnificaţii şi alte valori privind iubirea, afoc ea, buna înţelegere şi simpatia reciprocă.

încă o dată, nu pretind că asemenea comportamente sau imente erau necunoscute în perioada clasică şi că ele au apărui I aceea: stabilirea schimbărilor de acest ordin ar cere o cu toiul documentaţie şi alt fel de analize. Se pare însă - dacă e să dăm are textelor de care dispunem - că aceste atitudini, manierele d«> portare, modalităţile de a acţiona şi de a simţi au devenit atunci Î de problematizare, obiecte de dezbatere filosofică şi elemon unei arte chibzuite de a te conduce (283). Din preceptele tradl le ale gestiunii matrimoniale se degajă o stilistică a existenţei în doi ierăm la fel de bine într-o artă a legăturii conjugale, într-o doctrinA nopolului sexual şi într-o estetică a plăcerilor împărtăşite.

1

LEGĂTURA CONJUGALĂ

în numeroase din aceste reflecţii asupra căsătoriei şi în spe- textele stoicilor din primele două secole, apare elaborarea unul it model de relaţie între soţi. Nu că s-ar impune căsătoriei instituţionale inedite sau că s-ar sugera înscrierea ei într-un legal diferit, ci, fără a se pune problema structurilor tradiţio se caută definirea unui mod de coexistenţă între soţ şi soţio, lalitate de raporturi între ei şi o manieră de a trăi împreună de

deosebite de ceea ce propuneau textele clasice. Cu riscul chematiza şi folosind un vocabular ceva mai anacronic, s-ar spune că mariajul nu mai e gândit doar ca o „formă matrimo fixând complementaritatea rolurilor în administrarea casei, ci egătură conjugală" şi raport personal între bărbat şi femeie. 9 a trăi căsătorit stabileşte o relaţie duală în formă, univer- valoarea sa şi specifică în intensitatea şi forţa sa.

i. u reiaţie auaia. uaca e un lucru conrorm naturii (kata phusin) e bine să te căsătoreşti, spune Musonius Rufus (284). Centru a demonstra că studiul întreprins de el asupra căsătoriei e tot ce poate fi mai necesar, Hierocles afirma că natura e cea care împinge specia noastră la o astfel de formă de comunitate (285).

Aceste principii nu făceau altceva decât să reia o lecţie tradiţională. însuşirea căsătoriei de a fi naturală, chiar dacă era contestată <le unele şcoli filosofice, de cinici în special, se bazase în mod obişnuit pe o serie de raţiuni: întâlnirea absolut necesară a bărbatului cu lemeia pentru procreaţie; necesitatea prelungirii acesteia într-o le- ijătură stabilă pentru a se asigura educaţia copiilor; sprijinul reciproc, plăcerile şi distracţiile pe care le poate aduce viaţa în doi, pe lângă ocupaţiile şi obligaţiile sale; în fine, formarea familiei ca element de bază pentru cetate. Prima din aceste funcţii, împreunarea bărbatului cu femeia, ţinea de un principiu comun tuturor animalelor, iar prin celelalte ea imprima formele unei existenţe considerată în general ca liind în exclusivitate umană şi raţională.

Stoicii din epoca imperială reiau tema clasică a căsătoriei ca lucru dat de natură prin dublul său aport la procreaţie şi la comunitatea de viaţă, dar transformându-l în mod semnificativ.

Mai întâi, Musonius. Din formulările sale reiese o anumită deplasare de accent de la obiectivul „procreator" la finalitatea „comunitate". Un pasaj din tratatul Despre scopul căsătoriei este revelator (286). începe cu dualitatea ţelurilor căsătoriei:

obţinerea de urmaşi şi o viaţă de împărţit. Musonius adaugă însă imediat că procreaţia, deşi un lucru important, n-ar justifica prin ea însăşi căsătoria. Evocând o obiecţie făcută deseori de cinici, el aminteşte că oamenii, dacă n-ar fi vorba decât de urmaşi, ar putea foarte bine să procedeze ca animalele: să se împe- recheze şi să se despartă imediat. Dacă n-o fac, este că esenţial pentru ei e viaţa în comun: o asociere pe viaţă unde grijile se împart, unde fiecare se întrece în atenţii şi bunăvoinţă faţă de celălalt şi unde cei doi soţi pot fi comparaţi cu două animale înhămate la un atelaj, care nu înaintează dacă fiecare priveşte în partea sa. Ar fi inexact să spunem că Musonius prefera obiectivului descendenţă relaţiile de sprijin reciproc. Dar aceste obiective au a se înscrie într-o formă unică, cea a vieţii comune; înţelegerea dintre soţi şi copiii pe care-i cresc împreună sunt două aspecte ale acestei forme esenţiale.

Intr-un alt pasaj, Musonius arată cum a fost înscrisă această formă de unitate de către naîură în fiecare individ. Tratatul Despre căsătorie ca obstacol în fiiosofie (287) evocă împărţirea originară, operată în genu! uman, în bărbaţi şi femei. Musonius se întreabă deuupa ce a separai ceie doua sexe, creatorul a dorit să le apropii® i nou. Şi le-a reapropiat, sădind în Mocan; dintre ele o „dorinţa vio ită", o dorinţă de „împreunare" şi de „unire" - homilia şi koinonlii mul din cei doi termeni se referă la raportul sexual, iar al dolla« comunitatea de viaţă. Deci, există în fiinţa umană o anumita du ă, fundamentală şi originară, ce îndeamnă atât la apropiere fi/n n ' şi la împărţirea existenţei. Teza are o dublă consecinţă: maro« ere a dorinţei nu caracterizează numai impulsul ce duce la Im sunarea sexelor, dar şi pe cel ce tinde la trăirea vieţii în doi; irt tul dintre sexe face parte din acelaşi plan raţional care leagă, ptln îres, afecţiune şi comunitate de suflet, doi indivizi între ei. I ;.ln ;eaşi înclinaţie naturală ce duce, cu o intensitate egală şi o in îalitate

identică, spre cuplarea existenţelor şi îmbinarea trupurilor oă părerea lui Musonius, căsătoria n-a fost instituită deoareco na ;ea la punctul de intersectare a două înclinaţii heterogene: uim :ă şi sexuală, alta raţională şi socială. Ea este înrădăcinată înti o dinţă primitivă şi unică ce duce direct către ea, ca scop esenţial irin ea spre două efecte intrinseci: formarea de urmaşi comuni \i »ciere de viaţă. Se înţelege de ce spune Musonius că nimic nu «» i de dorit (prosphilesteron) decât căsătoria. Caracterul natuinl icesteia nu se datorează singurelor consecinţe ce pot apărea din cticarea sa; el se vădeşte de la apariţia unei înclinaţii care la ou 3 o constituie ca un obiectiv de dorit.

într-un mod destul de asemănător, Hierocles considera că 'iajul se bazează pe natura, într-un anume fel, „binară" a omului îtru el, fiinţele umane sunt animale „conjugale" (sunduastikoi 8)). Noţiunea se.găsea la naturalişti: ei deosebeau animale trăind jrmă (sunagelastikoi) şi animale trăind în cuplu (sunduastikol) -un pasaj din Legi, Platon se referise, de altfel, la această dis ţie: el recomanda oamenilor exemplul acelor animale care, câta ne trăiesc în ceată, sunt caste, dar formează perechi şi devin îjugale" când soseşte timpul împerecherii. Aristotel amintea, şi el. »olitica, despre caracterul „syndiastic" al omului, pentru a de ina relaţiile dintre stăpân şi sclav ca şi pe cele dintre soţi. (289) Hierocles foloseşte noţiunea în scopuri diferite. El o rapoi !ă exclusiv la relaţia conjugală, care şi-ar avea aici principiul şl r afla astfel fundamentul caracterului său natural. După el, fiinţa înă este binară prin constituţie; e făcută pentru a trăi în doi, o relaţie care îi dăruieşte urmaşi şi îi îngăduie să-şi petreacă a cu un partener. Pentru Hierocles, ca şi pentru Musonius, na-fa nu se rnuiiumc^io w»« - —

indivizi printr-o înclinaţie primordială; îi împinge spre 6a, aşa cum mpinge şi înţeleptul. Natura şi raţiunea sunt una în

impulsul ce împinge spre căsătorie. în plus, să mai notăm că Hierocles nu pune, ca şi cum ar fi vorba de două posibilităţi incompatibile, ca- ificterul syndiastic al fiinţei umane, care îl face să trăiască în cuplu |l caracterul „synagelastic" care îl face să trăiască în turmă. Oamenii nunt făcuţi să trăiască în doi, dar şi în grupuri. Omul este conjugal social în acelaşi timp: relaţia duală şi cea plurală sunt legate. Hierocles demonstrează că o cetate e făcută din case care formează nlementele ei constitutive; în fiecare casă, însă, există cuplul care alcătuieşte principiul şi începutul totodată: într-atât, încât o casă nu L împlinită dacă nu e organizată în jurul unei perechi. Găsim deci dualitatea conjugală de-a lungul întregii existenţe umane şi în toate aspectele sale: în alcătuirea originară dată de natură; în îndatoririle [impuse omului în calitate de fiinţă raţională; în forma de viaţă socială Ice-I legă de comunitatea umană din care face parte. Ca animal, ca I lunţă raţională şi ca individ legat prin raţiunea sa de genul uman, omul este oricum, o fiinţă conjugală.2. O relaţie universală. Multă vreme, întrebarea de a şti dacă trebuia sau nu să te căsătoreşti fusese, în gândirea privind mo-

durile de a trăi, un obiect de discuţie. Avantaje şi dezavantaje ale căsătoriei, necesitatea de a avea o soţie legitimă şi de a te

înzestra, graţie ei, cu urmaşi respectabili, griji şi eforturi de a-ţi suporta soţia, de a creşte şi face educaţia copiilor, de a înfrunta

uneori boala sau I chiar moartea lor - erau temele inepuizabile ale unei dezbateri uneori I serioasă, alteori ironică, dar mereu

reluată. Ecourile ei se vor face I auzite până târziu, în Antichitate. Epictet şi Clement din Alexandria, [ autorul Iubirilor atribuite lui Pseudo-Lucian, sau Libanios în tratatul Ei gameteon

vor cerceta acest argumentariu, rămas acelaşi în de- | cursul secolelor. Epicurienii şi cinicii erau, în principiu, împotriva că sătoriei. Stoicii i-au fost favotabili încă de la început (290). în orice caz, tema că mariajul e recomandabil pare să fi devenit

ceva obişnuit în stoicism şi întru totul caracteristica pentru morala sa individuală şi socială. Dar, poziţia stoică este

importantă pentru istoria moralei, deoarece ea nu se formulează ca o simplă preferinţă faţă de căsătorie în vederea avantajelor şi

în ciuda inconvenientelor sale; pentru Musonius, Epictet sau Hierocles, a te căsători nu ţine de o „preferinţă"; este o datorie.

Legătura matrimonială aparţine ordinei universale. Acest principiu general se bazează pe două tipuri de

r______ a I»Iinuipiuiui că mariajul a fost dorit de naturii "

că fiinţa umană e îndreptată spre el printr-un imbold care, natural »,n raţional totodată, e acelaşi la toată lumea. Ea mai este implicată « ca element în ansamblul îndatoririlor de la care omul nu trebuia iirt se eschiveze, din clipa când se recunoaşte membru al unei comuni tăţi şi parte a genului uman: căsătoria e una din acele obligaţii pila care existenţa personală primeşte o valoare pentru toţi.

Discuţia dintre Epictet şi un epicurian arată limpede ace. r.ia recunoaştere a căsătoriei ca datorie universală pentru orice fiiii|,i umană ce doreşte să trăiască potrivit naturii şi ca misiune penii n individul ce înţelege să ducă o viaţă folositoare pentru cei din jui 91 pentru umanitate în general. Epicurianul care-l combate pe Epictot în convorbirea 7 din cartea a lll-a e o notabilitate; exercită funcţii, a „inspector de cetăţi"; pentru a rămâne credincios, însă, principului sale filosofice, refuză căsătoria. La care, Epictet îi replică prin tmi argumente. Primul se referă la utilitatea imediată şi la imposibilitatna de a generaliza renunţarea la căsătorie: dacă fiecare refuză a NO căsători, „ce se va întâmpla mai departe? De unde vom mai av<>a cetăţeni? Cine-i va creşte? Cine va supraveghea efebii? Cine va mai îngriji de gymnasii? Ce educaţie vor avea?" (291) Al doilea argumonl se referă la obligaţiile sociale de la care nici un bărbat nu trebuie sA se eschiveze şi în cadrul cărora căsătoria stă alături de îndatoririi»« Drivind viaţa politică, religia şi familia: „Să-şi îndeplinească obligaţiile Je cetăţean, să se căsătorească, să aibă copii, să-i cinstească po :ei, să-şi îngrijească părinţii" (292). Al treilea se raportează la fires ul unei conduite căreia raţiunea îi recomandă să se supună: „Plh erea să fie aservită acestor obligaţii ca o unealtă, ca o slujnică, in copul de a ne înflăcăra şi de a ne menţine în acte conforme naturii" (293)

E clar: principiul căsătoriei e desprins de jocul comparaţiiloi itre avantajele şi necazurile acesteia; el e o exigenţă pentru toţi în egerea unei vieţi ce primeşte formă universală pentru că e con rmă cu natura şi folositoare tuturor. Mariajul îl leagă pe om de ol suşi în calitatea sa de fiinţă naturală şi de membru al genului nan. Epictet îi spune interlocutorului său epicurian când se des rt: dacă nu se înfăptuieşte ce recomandă Zeus, „vei îndura o sufe ţă morală, un păcat. - Ce păcat? - Nu altul decât acela de a nu-ţi ăcut datoria. Tu distrugi în tine omul credincios, demn şi moderat căuta păcate mai mari decât acestea" (294).

385

Cu toate acestea, stoicii clasificau căsătoria, ca şi alte con- uite, printre proegoumena sau lucrurile preferabile. Pot apărea îm-

prejurări când ea nu e obligatorie, lată ce spune Hierocles: „E preferabil (proegoumenon) să te căsătoreşti; deci, e pentru toţi un impe- mtiv, dacă nu se opune nici o circumstanţă" (295). în acest raport intre obligaţia de a te căsători şi conjunctură se evidenţia diferenţa dintre stoici şi epicurieni; pentru ultimii, nimeni nu era obligat să se i.asătorească, dacă nu există ceva care să facă de dorit această formă de uniune; pentru primii, doar împrejurările deosebite puteau suspenda o obligaţie de la care, în principiu, nu trebuia să te eschivezi.

Î

Printre aceste împrejurări, una a fost multă vreme obiect de discuţie: era alegerea existenţei filosofice. Mariajul filosofului a fost, incepând cu perioada clasică, o temă de discuţii, ce poate fi explicată de mai multe motive: eterogenitatea acestui tip de viată prin raportare la alte forme de existenţă şi incompatibilitatea între obiectivul filosofului (preocuparea pentru propriul suflet, stăpâniră pasiunilor, căutarea liniştii sufleteşti) şi ceea ce e în mod tradiţional descris ca agitaţia şi problemele vieţii de căsătorit. Pe scurt, părea greu de împăcat stilul caracteristic de viaţă filosofică şi pretenţiile căsătoriei definite mai ales prin obligaţiile sale. Totuşi, două texte importante demonstrează un cu totul alt mod, nu numai de a rezolva dificultatea, dar şi de a stabili datele problemei.

Primul autor, mai vechi în timp, este Musonius. El respinge ideea unei incompatibilităţi practice între viaţa de căsătorit şi exis-tenţa filosofică şi îi substituie afirmarea unei legături esenţiale între cele două (296). Cine vrea să fie filosof, trebuie să se căsătorească, pentru că prima funcţie a filosofiei este de a permite traiul în conformitate cu natura şi cu îndeplinirea tuturor obligaţiilor ce decurg din aceasta; el ia drept „maestru şi călăuză" ceea ce se potriveşte fiinţei umane conform cu natura. Mai trebuie să o facă şi pentru că sarcina filosofului nu e numai de a trăi raţional; el trebuie să fie pentru ceilalţi un exemplu de viaţă raţională şi un maestru în a o conduce. Filosoful nu le poate fi inferior celor pe care trebuie să-i sfătuiască şi să-i călăuzească. Dacă s-ar eschiva de la căsătorie s-ar arăta mai prejos de cei ce, răspunzând raţiunii şi urmând natura, practică, din grija pentru ei înşişi şi alţii, viaţa matrimonială. Aceasta, departe de a fi incompatibilă cu filosofia, constituie pentru ea o obligaţie sporită: faţă de sine, datoria de a da existenţei o formă universal valabilă şi faţă de alţii, necesitatea de a le oferi un model de viaţă.

413

,_______ O« WJJIIIUMII ucosiei analize pe cea pro»1

usă de Epictet atunci când face portretul ideal al cinicului, al celui e-şi face o profesiune din a filosofa, ce trebuie să fie pedagog, CI;II icul adevărului, mesagerul lui Zeus pe lângă oameni, urcând pn cenă pentru a-i interpela şi a le imputa modul de viaţă. Acela n ni ebui să aibă „nici veşminte, nici adăpost, nici cămin", „nici sclav ici patrie", „nici mijloace de trai". El nu mai are „nici soţie, nici copii doar pământul, cerul şi o manta veche" (297). Din căsătorie şi in Dnvenientele sale, Epictet întocmeşte un tablou familiar. Acesta o )nform, în verva sa banală, cu ceea ce se spusese, vreme atât du delungată, despre „necazurile menajului" care tulbură sufletul ţi kndirea; căsătorit, eşti reţinut de „obligaţii private"; să încălze:,.li >a, să duci copiii la şcoală, să-i faci servicii socrului, să-i aduci no ;stei lână, ulei, un pat mizerabil şi un pahar fără picior (298). La u imă privire, aici nu e vorba decât de lunga listă a obligaţiilor c<< l ipleşesc pe filosof şi îl împiedică să se ocupe de sine. Motivul, să, pentru care cinicul ideal trebuie, după Epictet, să renunţe la sătorie, nu e dorinţa de a-şi rezerva preocupările doar pentru sine; npotrivă, el are misiunea de a se ocupa de oameni, de a veghea upra lor; pentru că, întocmai ca un medic, „el trebuie să-şi facA :itele" şi „să ia pulsul tuturor" (299); reţinut de îndatoririle unei caso liar aşa sărace cum o descrie Epictet, sau tocmai de aceea), el ar mai avea timp să presteze o misiune înglobând toată umanita j. Renunţarea sa la orice legătură personală e consecinţa legătu >r stabilite-de el, ca filosof, cu umanitatea; nu are familie pentru aceasta e formată din toţi oamenii; nu are copii, pentru că, r-un fel, el a fecundat toţi bărbaţii şi toate femeile. Se înţelege ca îiunea sa în cadrul familiei universale îl împiedică pe cinic să si» isacre unui menaj personal.

Epictet nu se mulţumeşte cu atât: el fixează o limită acestei ompatibilităţi: cea a situaţiei prezente, pe care o numeşte actuala tastază" a lumii. Dacă, într-adevăr, ne-am găsi într-o cetate de îlepţi, n-ar mai fi nevoie de aceşti oameni trimişi de zei ce, renun d la tot, se ridică pentru a-i stimula pe ceilalţi la adevăr. Toţi ar li sofi: cinicul şi aspra sa profesiune ar deveni inutili. Pe de alta te, într-o asemenea situaţie, căsătoria n-ar mai pune aceleaşi bleme ca astăzi, în forma prezentă a umanităţii; fiecare filosof ai sa să găsească în soţie, socru, copii, persoane identice cu el şi scute ca el (300). Relaţia conjugală l-ar pune pe înţelept în pre- ţa unui alt el

însuşi. Deci, refuzul căsătoriei de către filosoful tant nu se referă la o condamnare esenţială; el ţine doar de o

necesitate de circumstanţa; cenoatuiui mosorului nu i-ar ramane ilecât să dispară dacă toţi oamenii ar duce o existenţă potrivită cu natura lor esenţială.

3. O relaţie aparte. Este evident că nu filosofii epocii imperiale au inventat dimensiunea afectivă a relaţiei conjugale; după cum, nu ei au înlăturat componentele de utilitate din viaţa individuală, familială sau civică. Ei înţeleg, însă, să dea o formă şi însuşiri deosebite acestui raport şi modului în care el stabileşte o legătură între soţi.

Aristotel acorda multă importanţă şi forţă raportului dintre :;oţi. Dar, când analiza legăturile ce-i leagă pe oameni între ei, el acorda întâietate celor de sânge: nici una nu era mai puternică decât cea dintre părinţi şi copii; în aceştia recunoşteau o parte din ei înşişi (301). Ierarhia propusă de Musonius în tratatul despre Căsătoria ca obstacol în faţa filosofiei este alta. Dintre toate formele de comunitate ce se pot stabili între oameni, Musonius o desemnează pe cea a căsătoriei drept cea mai înaltă, cea mai importantă şi cea mai venerabilă (presbutate). Prin forţa sa, ea o depăşeşte pe cea care uneşte doi prieteni, doi fraţi sau un copil de părinţii săi. Ea depăşeşte chiar - aici e punctul decisiv - legătura dintre părinţi şi copiii lor. Nici un părinte, tată sau mamă, nu poate simţi mai multă prietenie faţă de copilul său, decât faţă de soţul sau soţia sa; citează exemplul lui Admetus: cine a acceptat să moară pentru el? Nu bătrânii săi părinţi, ci soţia sa Alcesta, tânără totuşi (302).

Gândită astfel, ca relaţie mai fundamentală şi mai strânsă decât oricare alta, legătura conjugală serveşte la definirea unui în-treg mod de existenţă. Viaţa matrimonială fusese caracterizată printr-o împărţire a obligaţiilor şi a comportamentelor în forma complementarităţii; bărbatul trebuia să facă ce nu putea femeia, iar ea, la rândul său, îndeplinea ce nu era de competenţa soţului său; unitatea acestor activităţi şi moduri de viaţă era dată de obiectivul comun (prosperitatea gospodăriei). Adaptarea rolurilor specifice nu dispare din preceptele de viaţă date oamenilor căsătoriţi: Hierocles se referă, în Economicul său (303), la reguli identice cu cele aflate la Xenofon. Dar în spatele acestei repartiţii a comportamentelor privind casa, bunurile şi patrimoniul, afirmându-se imperativul unei vieţi împărţite şi al unei existenţe comune. Arta de a fi căsătorit nu este pentru soţi doar o manieră raţională de a acţiona, fiecare de partea sa, în vederea unui scop acceptat de cei doi parteneri; e un mod de a trăi în cuplu ca fiind unul; căsătoria pretinde un anumit stil de conduită unde ambii soţi

415

trăiesc viaţa în doi şi unde, împreună, formează o existenţă comună.

arte: nici o absentăa a soţului şi invers; nici o prezenţă nu are o putere mai mare do■lunga suferinţa, de a aduce bucurie şi de a înlătura necazul (304)zenţa celuilalt este inima vieţii conjugale. Să ne amintim cum 1>crie Pliniu soţiei sale absente nopţile şi zilele când, căutând u____3, îi evoca figura pentru a o simţi ca şi cum ar fi prezentă (30!»)

Arta de a fi împreună e şi arta de a vorbi. Sigur, Economicul Xenofon descria lin oni,mit

un anumit model de schimb între soţi: soţin a, mai ales, a conduce, a da sfaturi şi lecţii, a-şi dirija, în ultima anţă, soţia în activitatea ei de stăpână a casei; la rândul ei, SO|I.I uia să se întrebe ce nu ştie şi să dea seama de ce-a făcut. Tox- mai târzii sugerează un alt fel de dialog conjugal, cu alte scopuri .are soţ, după cum spune Hierocles, trebuia să-i relateze celuilalt făcut; femeia îi va spune

soţului ce se petrece în casă, dar st» iforma de la el despre ceea ce se petrece în afară (306). Pliniu :ântat că soţia sa Calpurnia se ţine ia curent cu activitatea snI /-» N O /-> UL —I—

-----i,,,c ouieru cu activitate

ica, se bucura de succesele sale şi îl încurajează - lucru de eme traditinnal 1 n rrmrilo fomilii mm^MA 1 1 _______« ■ ■- ------- yi II lliouicjjticleme tradiţional în marile familii romane. El o asociază direct I. :a sa şi in schimb, plăcerea ei pentru literatură e inspirată do

®lrî,ţ,t® fata de s°î- El face din ea martorul şi judecătorul Iu or sale literare: ea îi citeşte operele, îi ascultă discursurile al

^¡Prilo Actf^l Hi ______i—u: _ • r ..______________ - -------- . . v i . w y i v U ^ J C I C I C , I I d i

(şte cu plăcere aprecierile. Astfel, după cum spera Pliniu, afecţiu^¡-.r^* - ----------- ^ • ........................... -■ ■ nică (307), ___ T . — w u v.ulu ouujuydict tssie şi arta conii unei noi unităţi în doi. Ne amintim cum deosebea Xenofo |ile diferite dăruite de natură bărbatului şi femeii pentru ca poată exercita responsabilităţile în casă; sau cum acor tel bărbatului posibilitatea de a împinge până la perfecţiuni' ile, rămase întotdeauna inferioare la femeie şi justificându 1 donarea. în schimb, stoicii acordau ambelor sexe, dacă 1111 caracter \c<x UI liidioci 1 1 i o u i 1 1 1 1 u i w w 1 w i • ■ •,.i la o altă metaforă mult mai convingătoare decât cea cu bucăţile ndaptate una la alta. Conform unei noţiuni împrumutate din fizica ■ toicilor, e fuziunea integrală, di' holon krasis.

Tratatul lui Antipater recursese deja la acest model pentru a opune afecţiunii conjugale alte forme de prietenie (309). Le descria |pe acestea ca nişte combinaţii unde elementele rămân independente unele de altele ca şi grăunţele amestecate ce pot fi separate din nou: termenul mixis desemnează acest tip de amestec prin suprapunere. Pe de altă parte, căsătoria intra în categoria contopirii totale, aşa cum apa şi vinul formează prin amestec un nou lichid, întâlnim noţiunea de „krasis" matrimonial în treizeci şi patru din Preceptele conjugale ale lui Plutarh: aici e folosită pentru a diferenţia trei tipuri de căsătorii şi

417

mul

J , « • — O U I 1 I o9ClnÎ,C5;'.COnCOrdia' va fi ve?nică ?' din zi în zi mai puternică (307)■ 7-------vcoiiiua ^>1 uni ¿1 in zi mai pu

De aici apare şi ideea că viaţa conjugală este II unei noi linităti în rlni Mo ^mlnt!»,---------- ------,

n elacord.

1

________________ .mpreună In tii »1 .................-'**' ,,,lC,l r-",mr"0 anuiW,mutJIMI "uenuce, rnacar o capacitate egaia pentru virtute. U casâ-fara casei, femeia rămâne în 'T c . .a,u' vede de treburi in fode reuşită, după părerea lui Musonius, se bazează pe homonoia; 't timpul să se revadă si sa . In orî°'u' ei Bunii soţi, însă, vor dori I)rin asta nu trebuie să înţelegem doar o similitudine de gândire între >7onta oQi.ni^it L. u ."! despărţiţi cât mai puţin posibil parteneri; e vorba, mai curând, de o identitate în modul de a fi

i.iţional, în atitudinea morală şi în virtute. în cadrul căsătoriei, cuplulIrebuie să constituie o adevărată unitate etică. Musonius o descrie

Ca rezultatul potrivirii a două fragmente dintr-o şarpantă; amândouăIrebuie să fie drepte pentru a face un ansamblu solid (308). Pentru

i caracteriza unitatea însemnată ce formează cuplul, se mai recurge '- -- —14 —: «"""¡nniiAom Horât npa 011 bucăţile

U l i u uc ci II II

___.. ,. T- -7----------------- ucdKaihm mai puţin posibilrezenţa celuilalt, v.aţa cot la cot sunt prezentate nu ca nişte simplu datoriri. ci ca n 1 - _ ~* r »ri, ci ca o aspiraţie caracteristică legăturii ce-i uneşte

pe • dintre ei poate foarte bine să-şi aibă misiunea sa, dar nu

soţi »«soţi din

ecare

_______________...uduniuci ouuiinici/ici nevoia încercata detr-o căsătorie reuşită, de a rămâne împreună. El face'chiar, =utatea resimtită dp pi h<= a nu fi împreună, criteriul prietenie. .

mai greu de suportat pentru soţie dec

, _ T.....................o prezenţă nu a-----ilunga suferinţa, de a aduce bucurie şi dei7onto 11 • Ir% 1+-----;~: • - A-' -

II

pentru a le ierarhiza. Există căsătorii contractate doar pentru plăcerile patului: ele aparţin categoriei unde elementele separate sunt suprapuse, fiecare păstrându-şi individualitatea. Există căsătorii încheiate din interes; sunt asemănătoare acelor combinaţii unde elementele formează o unitate noi^ şi solidă, dar pot fi oricând disociate unele de altele: ca cea constituită din bucăţile unei şarpante. în ce priveşte contopirea totală, krasis, ea asigură formarea unei noi unităţi, indestructibile şi nu poate fi realizată decâtîn căsătoriile din dragoste (310).

Aceste texte nu pot înfăţişa, doar ele, ce a fost practica mariajului în primele secole ale erei noastre, nici chiar să rezume dezbaterile teoretice pe care le-au stârnit. Trebuie luate prin ceea ce le face să aparţină, în parte, anumitor doctrine şi unor medii destul de restrânse. Se vede însă limpede, chiar dacă numai prin fragmente, schiţa unui „model forte" de existenţă conjugală. în acest model, ra- por area la celălat, apărând ca lucrul cel mai important, nu este nici relaţia de sânge, nici prietenia, ci relaţia între un bărbat şi o femeie când ea se organizează în forma instituţională a căsătoriei şi în viaţa în comun suprapusă pe prima. Sistemul familial sau reţeaua de prietenii şi-au păstrat negreşit o mare parte din importanţa lor socială,

41727 - Istoria sexualităţii

,_________ V..ii vcuuciie prin raportamia legătura dintre două persoane de sex diferit. Acestei relaţii dualn şi heterosexuale îi este acordat un privilegiu natural, ontologic şi etic totodată, pe seama tuturor celorlalte.

în aceste condiţii se înţelege că trăsătura cea mai deosebita a artei de a fi căsătorit e faptul că atenţia faţă de sine şi grija pentiu viaţa în doi au putut fi strâns asociate. Dacă relaţia cu „femeia", cu „soţia" este esenţială pentru existenţă, dacă fiinţa umană e un indi vid conjugal a cărui fire se împlineşte în practicarea vieţii în doi, n ai mai putea exista o incompatibilitate primordială între raportul stabilii cu sine şi relaţia cu celălat. Arta conjugalităţii face parte integram.i din cultivarea sinelui.

Nu ajunge ca cel ce se preocupă de sine să se căsătorească, el trebuie să dea vieţii sale conjugale o formă gândită şi un stil doo sebit. Acest stil, împreună cu moderaţia pe care o pretinde, nu a definit numai prin stăpânirea de sine şi de principiul că e nevoie te conduci singur pentru a-i putea conduce pe alţii; el se caracteu zează şi prin elaborarea unei anumite forme de reciprocitate; în le gătura conjugală care marchează atât de puternic existenţa fieca ruia, soţul, ca partener privilegiat, trebuie să fie tratat ca o fiinţă idea tică cu tine şi ca un element cu ajutorul căruia se formează o unitato capitală. Astfel apare paradoxul acestei tematici a căsătoriei în culţi /area sinelui, aşa cum a fost dezvoltat de o întreagă filosofie: fo neia-soţie e apreciată aici ca celălalt prin excelenţă, dar soţul o ro- :unoaşte şi ca fiind una cu el. Prin raportare la formele tradiţionala ile relaţiilor matrimoniale, schimbarea e considerabilă.

2

PROBLEMA MONOPOLULUI

S-ar crede că tratatele privind viaţa matrimonială acordă un I important regimului relaţiilor sexuale stabilite între soţi. De fapt î-a rezervat un spaţiu relativ limitat: ca şi cum obiectivitatea relaţiei njugale precedase, de departe, obiectivarea raporturilor sexuale

Ico se desfăşoară în cadrul ei; ca şi cum orice punere în practică potrivită de adus vieţii în doi, lasă încă în umbră problema sexului[conjugal.

Fireşte, tradiţionala discreţie. Platon, în momentul când, totuşi, va legifera în această materie - stabilind măsurile de precauţie pentru a se avea copii frumoşi, recomandând starea fizică şi morală a viitorilor părinţi şi instituind posturi de inspectoare ale tinerelor me- Inaje - subliniază că pot apărea dificultăţi în acceptarea unei legislaţii privind aceste lucruri (311). Acestei discreţii greceşti i se va opune atenta şi meticuloasa pastorală creştină, începând din Evul Mediu; atunci se va reglementa totul: poziţii, frecvenţă, gesturi, starea sufle-tească a fiecăruia, cunoaşterea prin intenţiile celuilalt, semnele dorinţei pe de o parte, însemnele acceptării pe de alta etc. Morala elenistică şi cea romană spun despre aceste lucruri prea puţin.

Cu toate acestea, în unele texte sunt formulate numeroase principii importante referitoare la raporturile dintre practicarea plă-I cerilor şi viaţa conjugală.

Am văzut că, tradiţional, legătura dintre actul sexual şi căsătorie se stabilea plecând de la necesitatea de a avea urmaşi şi în ; funcţie de aceasta. Ţelul procreator figura printre motivele căsătoriei; el făcea necesare raporturile sexuale în căsătorie, iar absenţa sa putea dizolva uniunea conjugală; oamenilor căsătoriţi li se făceau anumite recomandări despre modul cum trebuia dus până la capăt actul conjugal (momentul ales şi regimul pregătitor), ca ei să ţină seama de cele mai bune condiţii posibile pentru procreaţie. Legăturile extraconjugale (atât ale femeilor, cât şi ale bărbaţilor) erau dezaprobate tocmai în vederea evitării neplăcerii cauzate de urmaşii nelegitimi. Să spunem, schematic, că în textele dasice sinteza legăturii matrimoniale şi a raportului sexual era admisă din raţiunea majoră a procreaţiei şi că - pentru bărbaţi, cel puţin - nici natura actelor sexuale, nici esenţa căsătoriei nu cereau ca plăcerea să existe doar în cadrul acesteia. Exceptând problema naşterilor nelegitime şi ţinând cont de exigenţa etică a stăpânirii de sine, nu existau motive de a i se cere unui bărbat, chiar căsătorit, să rezerve toate plăcerile sale sexuale soţiei şi numai ei.

8 419

Or, în morala căsătoriei severe, formulată în primele secole ale erei noastre, e uşor de constatat ceea ce s-ar putea numi o „conjugalizare" a raporturilor sexuale, directă şi

reciprocă în acelaşi timp. Directă: natura raportulului sexual trebuie să excludă recurgerea la el în afara căsătoriei. Reciprocă, deoarece natura căsătoriei

^ ................... ,,VVU|« ut» oAkiuua piaoci lltJ SttXll.llH

aflate în altă parte. Starea de căsătorie şi activitatea sexuală ajunţj deci să coincidă în mod firesc şi nu din cauza descendenţei legitim» Această coincidenţă - sau mai curând mişcarea ce tinde a le face sA coincidă, nu fără unele decalaje şi limite posibile - se manifesta In elaborarea a două principii: pe de o parte, în funcţie de ceea ce est" plăcerea sexuală n-ar putea fi admisă în afara căsătoriei, ceea <:n, practic, ar însemna a nu fi îngăduită la un individ necăsătorit; pe du altă parte, conjugalitatea leagă în aşa fel, încât soţia riscă să fie jui nită, nu numai de pierderea statutului său, dar şi de faptul că soţul ar putea găsi plăcere cu alte femei decât ea.

1. Negreşit, întâlnim rar principiul că orice raport sexual • • condamnabil dacă nu-şi are locul în cadrul căsătoriei care îl fa< »> legitim. Cu rezerva de a păstra o măsură şi de a respecta obiceiuri legi şi drepturile altora, un celibatar îşi poate procura plăcerea cum crede de cuviinţă; ar fi şi foarte greu, chiar în sfera unei morale aim tere, să i se impună abstinenţa totală, atâta vreme cât n-a încheiat o căsătorie. Doar datorită unei înalte virtuţi personale respinge Mar cia, după cum spune Seneca, avansurile femeilor care râvneau la ni mergând până la a roşi ca faţă de un păcat (quassi peccassot pentru că le-a plăcut (312). Dion din Prusa se arată foarte sevni privitor la prostituţie şi la felul cum e organizată; mai întâi, pentru cfl vede în ea o formă „lipsită de iubire a iubirii" şi un soi de unire str.u nă Afroditei; în al doilea rând, pentru că victimele ei sunt fiinţe urna ne private de dreptul de consimţământ; totuşi, deşi doreşte ca o cu tate cu adevărat bine condusă să desfiinţeze aceste instituţii, nu ar» intenţia să le suprime imediat şi să elimine un rău cu rădăcini adâix i (313). Marc Aureliu se felicită pentru propria sobrietate în materie do plăcere sexuală: el şi-a „protejat floarea.tinereţii", n-a făcut „act d<> o virilitate prematură", ba chiar „a depăşit timpul"; aceste formulau arată clar: cheia virtuţii nu stă în faptul că şi-a rezervat plăcerile doai pentru căsătorie, ci că a ştiut să se stăpânească şi să aştepte, mal mult decât de obicei, momentul potrivit pentru a gusta din plăcerile sexului (314). Epictet aminteşte şi el că e ideal ca raporturile sexual» să nu aibă loc înainte de căsătorie; e un sfat, bun de urmat dacă sw Doate, dar să nu se facă dintr-o astfel de castitate un precept plin Je trufie: „în ce priveşte plăcerile iubirii, e necesar, pe cât posibil, sA e păstrezi pur până la căsătorie; dacă totuşi te bucuri de ele, fă doai :e e îngăduit. Nu-i stingheri pe cei ce ie practică, dându-le lecţii; nu ieclara peste tot că tu însuţi eşti cast" (315). Epictet nu justifica ■marea sa rezerva privind raportul sexual, prin forma căsătoriei, drepturile şi îndatoririle fixate de ea şi obligaţiile faţă de soţie, ci ca pe o I datorie faţă de sine, deoarece e o fărâmă de divinitate, deoarece trebuie cinstit cum se cuvine acest principiu aflat pentru o vreme în trup şi care trebuie respectat de-a lungul întregii vieţi. Mai mult decât I conştientizarea legăturilor cu aproapele, invocarea propriului eu slujeşte drept principiu permanent al austerităţii: „N-ai vrea să-ţi aminteşti, când mănânci, cine eşti, tu cel care mănânci şi te hrăneşti? în raporturile tale sexuale, cine eşti, tu cel ce practici aceste raporturi? Nu ştii că în viaţa socială, în exerciţiile tale fizice, în convorbirile tale I există un zeu pe care-l hrăneşti, un zeu căruia îi faci exerciţii?... Iar în faţa lui Zeus însuşi prezent în tine, cel ce vede şi aude totul, nu roşeşti de a le gândi şi de a le îndeplini, om necunoscător al propriei naturi, obiect al mâniei divine" (316).

Musonius Rufus, însă, trece la o conjugalizare integrală a activităţii sexuale, deoarece condamnă orice relaţie sexuală din mo-mentul în care nu se desfăşoară în cadrul căsniciei şi în vederea obiectivelor sale specifice. Fragmentul din tratatul despre aphrodisia păstrat în opera lui Stobaios începe cu o critică obişnuită a vieţii de desfrâu: o viaţă în care omul, incapabil să exercite stăpânirea de sine, se lasă dus de căutarea neclară a plăcerilor rare şi a „relaţiilor ruşinoase". Acestei banale condamnări, Musonius îi alătură, ca o recomandare pozitivă, o definiţie a ceea ce ar trebui considerat ca aphrodisia dikaia, plăceri legitime: sunt cele realizate de parteneri împreună, în căsnicie şi pentru naşterea copiilor (ta en gamoi kai epi genesei paidon sunteloumena). în acest caz, Musonius precizează două ipoteze ce pot apare: sau relaţiile extraconjugale sunt căutate în adulter (moicheia), fiind cu totul împotriva legii (paranomotatai), sau se obţin în afara adulterului: dar, din moment ce sunt „private de ceea ce le face

conforme cu legea", sunt ruşinoase în sine şi îşi au originea în desfrâu (317). Căsnicia este condiţia exercitării legitime a activităţii sexuale.

între vechea temă că urmărirea prea intensă a plăcerii contravine necesarei stăpâniri de sine şi principiul că nu poate exista plăcere legitimă decât în cadrul Instituţiei matrimoniale, este un pas important făcut de Musonius Rufus. El trage de aici concluzia care se impune chiar dacă le poate părea paradoxală contemporanilor săi. El însuşi o prezintă, de altfel, referindu-se la o obiecţie posibilă: ar trebui considerată condamnabilă o relaţie sexuală între două persoane libere, necăsătorite? „Un bărbat având o relaţie cu o curtezană sau cu.oranţa unor urmaşi". Chiar şi în aceste condiţii se comite o gi ială - aşa cum putem comite o nedreptate fără a aduce prejudli ll Tiănui din jur: ne murdărim şi „întocmai ca porcii, obţinem plăcoimi n propria mizerie" (318). Printre implicaţiile acestei opinii despn> porturile esenţiale dintre căsătorie şi activitatea sexuală, trebui» s şi refuzul contracepţiei de către Musonius. Aceste practici, spună într-un text consacrat problemei de a şti dacă toţi copiii trebuia sscuţi, se opun legilor cetăţilor ce veghează la menţinerea pulaţiei lor; ele dăunează şi indivizilor, fiindcă e atât de bine să nl naşi; în acelaşi timp aduc atingere şi ordinei universale dorita da i: „Cum să nu păGătuim faţă de zeii noştri strămoşeşti şi faţă <li> piter, protectorul familiei, atunci când facem asemenea lucruilV ci, exact aşa cum cel ce se poartă rău cu un oaspete păcătuieşte ootriva lui Zeus, protectorul drepturilor ospeţiei, aşa cum cel ce nu ! o atitudine corectă faţă de un prieten, păcătuieşte împotriva lui us, divinitatea prieteniei, tot astfel cel ce acţionează împotrivn naşilor săi, păcătuieşte faţă de zeii ancestrali şi faţă de Zeuri, itectorul familiei" (319).

Am putea fi tentaţi să recunoaştem aici anticiparea ideii croş Î că plăcerea sexuală e în sine o murdărie, că doar forma legitima ăsătoriei, cu eventuala procreaţie, ar putea-o face acceptabila )t este că acest pasaj de Musonius a fost folosit de Clement din xandria în a doua carte din Pedagogul (320). Cu toate acestea. :ă Musonius-ca majoritatea vechilor moralişti, cu excepţia cinl r - consideră că practicarea publică a acestui gen de relaţii e ruşi isă, aceasta ar fi o denaturare a doctrinei sale şi nu atribuirea ideii Dlăcerea sexuală e un rău, iar căsătoria a fost instituită pentru a l bilita şi a-i reglementa, într-un cadru strict, uzual necesar. Dacă îonius estimează ca ruşinos orice raport sexul în afara căsătorie i i nu înseamnă că aceasta a fost impusă pentru a-i anula relaţiei uale caracterul intrinsec de păcat, ci că pentru fiinţa umana. )nală şi socială, natura însăşi a înscris actul sexual în relaţia rimonială pentru a

produce în cadrul ei o descendenţă legitima sexual, legătură conjugală, progenitură, familie, cetate şi, dincolo sa, comunitate umană, totul constituie o serie ale cărei elemente legate şi unde existenţa omului îşi găseşte forma sa raţionala ei plăcerile, desprinzându-le de relaţia conjugală pentru a le da scopuri, înseamnă să aduci atingere esenţialului din fiinţa nă. Murdăria nu se află în actul sexual, ci în „excesul" care l-ar

U I O U U I U U W I I I M I l l H j l • T - — -------

[această perspectivă, căsătoria constituie pentru fiinţa umană r.ingurul cadru legitim al împreunării sexuale şi al practicării plăcerilor.

2. Plecând de la această apartenenţă fundamentală a rela-ţiilor şi a plăcerilor sexuale la conjugalitatea legitimă, se poate în-ţelege noua problematizare a adulterului şi schiţarea unei exigenţede dublă fidelitate sexuală.

Se ştie că adulterul era condamnat juridic şi blamat moral cao nedreptate făcută de un bărbat altuia pentru a-i lua soţia. Se în-temeia pe faptul unei relaţii sexuale, în afara căsătoriei, cu o femeie măritată. Că bărbatul în cauză era, eventual căsătorit nu avea importanţă; înşelătoria şi daunele erau o problemă a celor doi bărbaţi - cel îndrăgostit de femeie şi cel ce avea drepturi legitime asupra ei (321). Această definiţe a adulterului, doar prin atingerea dreptului soţului, era destul de curentă pentru a o regăsi chiar şi într-o morală suficient de pretenţioasă precum cea ajui Epictet (322). în mijlocul unei convorbiri, pe tema „fiinţa umană e născută pentru fidelitate" (pistis), intervine un bărbat - un om de litere (philologos) -, surprins în flagrant delict de adulter şi care se declară adept al doctrinei lui Archedamos despre comunitatea de femei. Reproşurile adresate acestuia de Epictet au două direcţii. Mai întâi, că, prin practicarea adulterului, bărbatul a transgresat „principiul fidelităţii pentru care ne-am născut"; Epictet, însă, nu localizează această „fidelitate" în cadrul

421

instituţiei matrimoniale; mai mult, nici nu citează legătura conjugală ca una din formele sale esenţiale; el o caracterizează prin legăturile ce unesc un om cu cei din vecinătatea sa, cu prietenii, cu cetatea; ceea ce constituie pentru el adulterul ca greşeală este ruptura produsă de acesta în ţesătura de relaţii interumane, unde fiecare e chemat nu numai să-i respecte pe ceilalţi, dar să se recu-noască şi pe sine: „Ce facem dacă, respingând fidelitatea pentru care suntem născuţi, întindem capcane nevestei vecinului nostru? Nimic altceva decât să distrugem şi să

suprimăm. Pe cine? Pe omul fidel, demn şi credincios. Asta-i tot? Oare nu suprimăm şi relaţiile de bună vecinătate? Dar prietenia, dar cetatea, nu le suprimăm şi pe ele?" (323). Adulterul îi aduce prejudicii lui, dar şi celorlalţi.

Cu toate acestea, în pofida şi pe lângă această caracteristică tradiţională a adulterului, găsim, în unele reflecţii privind viaţa conjugală, cerinţe mult mai riguroase, în două sensuri: tind să pună în mişcare din ce în ce mai mult un principiu de simetrie între bărbat şi femeie şi justifică respectul datorat legăturii personale dintre cei

...______ „uuu.uiuii ouivuiuaie , cunoscute de dodar care, din lipsa unor cercetări amănunţite, nu sunt în ia de a dirija realmente conduita, Seneca aminteşte îndatoririi«» meşti şi pe cele ale unei fidelităţi conjugale riguros simetrice ;ă e nevoie să respecţi cu religiozitate obligaţiile de prietenie, -o faci. Ştii că-i necinstit să-i pretinzi soţiei castitate, dar tu sA seama de a altora; ştii că, aşa cum ea nu are voie să aibă un nici tu n-ai voie să ai o amantă" (324).

La Musonius principiul fidelităţii conjugale simetrice e tratai mănunţit (325). Raţionamentul apare într-un lung pasaj din trn )espre aphrodisia, unde se demonstrează că numai căsătoria constitui legătura naturală legitimă a relaţiilor sexuale. El pune ;e-am putea

numi „problema slujitoarei". La acea vreme, sclava :ceptată ca obiect sexual aparţinând gospodăriei şi părea im I să i se interzică folosirea lui unui bărbat căsătorit. Totuşi, Mu ; o face, chiar dacă, notează el, sclava nu-i căsătorită (asta se presupune că o familie de

sclavi într-o casă avea drept la un ire respect). Pentru a-şi fundamenta interdicţia, Musonius evi ză un principiu de simetrie, sau mai curând un joc relativ com ître o simetrie în ordinea de drept şi o superioritate în cea a ririlor. Pe de o parte, cum să se accepte ca

soţul să aibă relaţii ervitoare, dacă soţiei nu i se recunoaşte dreptul de a avea iri cu servitorul său? Dreptul contestat de o parte nu poate li it celeilalte. Dacă Musonius socoteşte legitim şi firesc că băi n familie, are mai multe drepturi decât femeia, în ceea ce pri

elaţiile şi plăcerile sexuale, pretinde o simetrie exactă. Dar, pe parte, simetria drepturilor se completează prin necesitatea de :centua, în ordinea stăpânirii morale, superioritatea bărbatului ^e permitea soţului să facă cu o servitoare ceea ce i se inter oţiei cu un sclav, era de presupus că femeia e mai capabila lărbatul să se stăpânească şi să-şi dirijeze dorinţele; cea con i casă ar fi mai puternică decât cel ce o conduce. Pentru ca j| să fie într-adevăr superior, e necesar ca el să renunţe la Î i se interzice unei femei. în

această artă stoică a mariajului, y/lusonius îi propune un model atât de strict, se impune o for idelitate: ea îi obligă la fel pe bărbat şi pe femeie; nu se mul- Î să interzică tot ce-ar putea compromite dreptul altor băr se mulţumeşte să protejeze femeia de ameninţările

ce i-ar statutul privilegiat de stăpână a casei şi de mamă; ea pune ă legătura conjugală ca un sistem echilibrând exact obligaţiile :ticarea plăcerilor.

Conjugalizarea integrală a practicii sexuale gândită de Musonius şi principiul unui monopol strict al aphrodisia rezervat căsătoriei sunt, desigur, excepţii: ne aflăm în punctul unde arta vieţii conjugale pare a se organiza în jurul principiului formal al unei legi de dublă interdicţie. Dar şi la autorii care se feresc a formula reguli la fel de rigide se poate observa o exigenţă de fidelitate apelând la modalităţi de conduită ceva mai deosebite. Aceştia nu pun în lumină o prohibiţie explicită, ci grija de a ocroti legătura conjugală cu tot ce comportă ea ca relaţie individuală, ataşament, afecţiune şi respect între soţi. Fidelitate ce se defineşte mai puţin printr-o lege, cât printr-un stil de relaţie cu soţia, printr-o manieră de a fi şi de comportare faţă de ea. Renunţarea, în cea mai mare măsură posibilă, la relaţiile ex- traconjugale trebuie să demonstreze din partea soţului un rafinament, să fie efectul unei conduite abile şi afectuoase; în acelaşi timp, femeii i se cere o oarecare subtilitate pentru faptul că e obligată să îngăduie şi că ar fi imprudent să nu observe.

Textul latin destul de târziu, considerat multă vreme drept o traducere a Economicului lui Pseudo-Aristotel, suprapune astfel unei perspective tradiţionale, privind demnitatea soţiei, sfaturi de prudenţă şi conciliere. Pe de o parte, autorul îi recomandă soţului cea mai mare grijă faţă de cea care va deveni mama copiilor săi şi, de asemenea, să nu-şi lipsească soţia de cinstirea ce i se datorează (326). Dar, le cere ambilor soţi să se oprească unul pe celălalt de la lucruri urâte şi necinstite; pe bărbat îl sfătuieşte să „nu se apropie de soţia lui decât cu cinste, reţinere şi respect" (cum honestate, et cum multa modestia et timore); doreşte ca el să nu fie „nici neglijent, nici sever" (nec neglegens nec severus): „asemenea atitudini caracterizează relaţiile dintre o curtezană şi iubitul ei"; faţă de soţie, bărbatul trebuie să arate, dimpotrivă, atenţie, dar şi reţinere, la care ea va răspunde cu pudoare şi delicateţe, demonstrând „în mod egal" afecţiune şi temere (327). Autorul textului îi dă în mod clar a înţelege femeii că, faţă de greşelile soţului ei, va trebui să adopte o atitudine conciliatoare; „să uite necazurile provocate de tulburarea sufletească a soţului ei" (si quid vir animae passione ad ipsam peccaverit); „să nu se plângă şi să nu judece prea aspru ce-a făcut, ci să atribuie totul unei stări de boală, lipsei de experienţă sau greşelilor întâmplătoare"; în schimb, el va fi gata să-i arate recunoştinţa sa după ce se va fi vindecat (328).

Preceptele conjugale stabilesc în acelaşi fel principiul fidelităţii reciproce. Nu îl formulează ca o experienţă riguros şi formal simetrică; dacă textul presupune, fără a o mai aminti, că femeia îi

,___w« i.iioicsui peniruji^iciomi este pentru bărbat o greşeală, frecventă poate, dar ,i destul de puţin însemnată. Chestiunea trebuie rezolvată de către coi

doi soţi, în funcţie de relaţiile afective dintre ei şi nu în funcţie d<> drepturi şi prerogative. Plutarh îi pretinde soţului să nu aibă raportuii sexuale cu alte femei: nu numai pentru că ar fi o ameninţare la adm sa demnităţii soţiei legitime, dar pentru că ar fi o jignire

- o jignire co produce suferinţă. Aminteşte că pisicile devin furioase când simt mi 'osul de parfum; tot aşa se întâmplă şi cu femeile când soţul lor l<» nşeală; e nedrept (adikon) să fie făcute să sufere atât de mult pen ru o plăcere care e „nimica toată" şi îi sfătuieşte

pe soţi să urmeze îxemplul apicultorului ce nu se apropie de albine dacă a întreţinut elaţii cu femei (329). Dimpotrivă, Plutarh le sfătuieşte pe neveste să irate o oarecare toleranţă; nu numai că e mai bine să închidă ochii iarecum ca soţiile regilor Persiei care

participă cu ei la banchete, ar se retrag când începe beţia şi sunt aduse muzicantele şi curte- anele - dar e preferabil să-şi spună că, dacă soţul lor umblă dup.i lăceri cu o hetairă sau o slujnică, e din respect pentru ele, pentru ă nu doreşte să le facă părtaşe la

dezmăţul şi excesele lui (330). stfel încât căsătoria, ca relaţie afectivă şi de respect, mult mai mull 9cât ca structură statutară, atrage toate activităţile sexuale şi Io jndamnă pe cele din afara ei. Iar dacă ea tinde să revendice o fi îlitate egală ambilor parteneri,

constituie şi un loc de tranzacţie, ide ataşamentul bărbatului faţă de femeie şi atenţia ei faţă de soţ ! vor combina: plăcerile din afara casei ale bărbatului nu vor mai fi ectul recunoscut al superiorităţii sale statutare, ci cel al unei anu- te slăbiciuni pe care bărbatul va

trebui să şi-o limiteze, cu atât mai jlt cu cât femeia o tolerează printr-o concesie ce-i salvează, poate, oarea, dar dovedeşte şi afecţiune.

3

BUCURIILE CĂSĂTORIEI

Definiţia căsătoriei ca loc la fel de exclusiv pe cât posibil tru exercitarea plăcerilor trimite 'a un ansamblu de probleme pri- »■••w i i i i u m i h i b « , i u i u i, iui mă 91 uiKJMiciica ai/it;ivji uc |jicJL.fcîlt; III JUUUI

relaţiilor afective ori statutare dintre bărbat şi femeie.

423

De fapt, trebuie să recunoaştem că, şi în formele de gândire unde căsătoria ocupă un loc important, economia plăcerilor din re-laţia conjugală e tratată cu o extremă rezervă. în morala riguroasă profesată de unii, căsătoria pretinde monopolul plăcerii, dar nu spune ce e admis şi ce e respins.

Totodată, două principii generale sunt adesea evocate. Pe de o parte, se evidenţiază că relaţia conjugală nu trebuie să fie străină de Eros, acea iubire pe care unii filosofi au dorit-o s-o rezerve băieţilor; dar să n-o ignore sau excludă nici pe Afrodita. în textul unde arată că mariajul, departe de a fi un obstacol, e o obligaţie pentru filosof, Musonius afirmă valoarea şi măreţia stării matrimoniale şi aminteşte cele trei mari divinităţi ce veghează asupra ei: Hera, căreia „ne adresăm ca protectoare a hymenului", Afrodita deoarece „legătura dintre soţ şi soţie a fost numită aphrodision ergon" şi Eros (la ce s-ar potrivi el mai bine „decât la unirea legitimă a bărbatului cu femeia"?). împreună, aceste trei puteri au drept misiune „de a uni pe cei doi soţi în vederea procreaţiei" (331). Plutarh va considera în acelaşi fel rolul Afroditei şi al lui Eros (322).

în legătură cu prezenţa pasiunii amoroase şi a voluptăţilor fizice, se pune în mişcare un alt principiu, opus primului, dar şi el foarte general şl anume că soţia nu trebuie tratată ca o amantă şi că în căsnicie bărbatul trebuie să se comporte mai degrabă ca soţ decât ca iubit (333). Se înţelege că vechiul principiu al decenţei conjugale primeşte cu atât mai mare valoare cu cât căsătoria tinde să se constituie ca loc unic licit pentru plăcerile sexului. Eros şi" Afrodita să fie prezenţi în căsătorie şi nu în altă parte, dar se cuvine ca relaţia conjugală să fie altfel decât cea dintre amanţi. întâlnim acest principiu sub numeroase forme. Fie sub forma unor recomandări la prudenţă, tradiţională desigur: nu-ţi iniţia nevasta în plăceri prea intense, căci rişti să folosească rău aceste lecţii şi vei regreta că i le-ai dat (334). Fie sub formă de sfaturi date ambilor soţi: să găsească o cale de mijloc între o austeritate excesivă şi desfrânare, iar soţul să-şi amintească mereu că nu se poate „să aibă relaţii cu aceeaşi femeie şi ca soţie şi ca amantă" (hos gamete kai hos hetaira) (335). Fie sub forma unei teze generale: demonstrând o pasiune prea arzătoare faţă de soţie e ca şi cum ai trata-o ca pe o adulteră (336). Tema e importantă căci o vom regăsi în tradiţia creştină unde va apare foarte devreme (Clement din Alexandria se va referi la ea în cromate (33/)) şi va rămâne timp îndelungat (Francisc de Sales îl i expune implicaţiile (338)); ca să-i înţelegem sensul, formulat ele oici, să ne amintim că pentru ei principiul natural şi raţional al c.i itoriei era destinat să lege două vieţi, să producă urmaşi, să fie util îtăţii şi să aducă un câştig întregii omeniri; să cauţi în asta, mal esus de orice, senzaţii de plăcere, ar însemna să încâlci legea, sfl storni ordinea firească şi să nesocoteşti principiul ce trebuie sA lească, într-un cuplu, un bărbat şi o femeie.

Ceva mai concret, se pune problema de a afla ce statut şi ce rme trebuie să ia practicarea plăcerilor în relaţii conjugale şi pe ce incipii se vor putea baza preceptele în limitarea lor internă. Din Dment ce mariajul e denumit o legătură care trebuie să fie relaţie rsonală valorificată la cel mai înalt nivel şi loc exclusiv de raportuil plăcere totodată, îngăduit până atunci destul de liber bărbatului limitele căsniciei sale, cum va putea acum această structură ma- •nonială să-şi joace rolul de principiu de regularizare? Ce fel de steritate va fi impusă căsătoriei dacă ea trebuie să fie cea mai ternică dintre legăturile individuale şi singurul spaţiu de plăceri le- ime? Formulările, cel mai adesea, sunt destul de vagi, aproximativ cele din textul latin ce trece drept cartea a lll-a a Economicului ibuit lui Aristotel; autorul îi cere soţului să-şi apropie soţia „în mod est" (cum honestate) şi cu „multă modestie şi respect" (cum multa )destia et timore); îi recomandă să folosească faţă de ea „lim jul un om cu educaţie care nu-şi îngăduie decât lucruri legitime şi orabile"; îl sfătuieşte s-o trateze „cu rezervă şi delicateţe" (vere- ndia et pudore) (339).

Mai precis, austeritatea conjugală va fi justificată de cele uă mari ţeluri, natural şi raţional, recunoscute ca aparţinând că- toriei. Bineînţeles, primul e procreaţia. Să nu se considere plă- rea - subliniază Seneca, dar am văzut şi medici spunând acelaşi :ru - drept scop al unui act fixat de natură pentru procreaţie; do- ţa le-a fost dată oamenilor nu ca să guste voluptatea, ci ca să )page specia (non valuptatis causa, sed propagandi generis) 10). Din acest principiu general, Musonius trăgea concluzia că re- ile sexuale nu puteau fi legitime decât având procreaţia drept scop; despre cei care nu urmăreau decât plăcerea, ei sunt „inechitabili mpotriva legii, chiar dacă se rezumă la cadrul căsătoriei" (341). gula, preluată şi de neoplatonici, pare să fi servit la justificarea jmitor interdicţii tradiţionale: de a avea relaţii sexuale în timpul Iu lui (putea antrena, după opinia medicilor, sămânţa) şi în timpul sarcinii (nu numai ponuu oa oiuu Y. , ...

compromite embrionul). în afara acestor recomandări generale, se pare că n-a existat, în pofida identităţii principiului, genul de întrebări, întâlnite în pastorala creştină, privind legitimitatea raporturilor sexuale în caz de sterilitate recunoscută sau după instalarea menopauzei, precum şi iniţiativele, înainte sau în timpul actului, ale unuia sau altuia dintre parteneri. Excluderea plăcerii ca scop pare să fi fost, la cei mai severi moralişti, o pretenţie; dar aceasta era mai mult o poziţie de principiu decât o schemă de reglare a comportamentelor şi de codificare precisă a formelor permise ori interzise.

Al doilea mare ţel al căsătoriei - organizarea unei vieţi comune, în întregime împărtăşită- constituie celălalt principiu care cere austeritate în interiorul raporturilor conjugale. Nici acest principiu nu trage o linie clară între ce e îngăduit şi ce e oprit. Unii autori, însă, - Plutarh, în primul rând - îi acordă, în îmbinarea raporturilor de plăcere cu relaţia conjugală, un rol mai subtil şi mai complex. Pe de o parte, obligaţia de a-ţi face din soţie o apropiată faţă de care să-ţi deschizi sufletul, impune să-i porţi un respect ce nu se adre -sează doar poziţiei sau statutului ei, ci demnităţii sale persoanale; deci, regimul plăcerilor trebuie să găsească aici un principiu de li -mitare internă. Pe de altă parte, dacă viaţa conjugală are drept scop constituirea unei comunităţi perfecte - o adevărată „contopire" - e limpede că raporturile sexuale şi plăcerile, dacă sunt împărtăşite şi obţinute în comun, formează un factor de apropiere între soţi. O legătură solidă şi întărirea ei sunt în practicarea aphrodisiei nu numai o garanţie, dar şi un element favorizator. De aici, o valorificare a plăcerilor sexuale (cu condiţia ca ele să fie integrate în relaţia matrimonială), îmbinată cu recomandarea unei austerităţi în practicarea lor, care le permite să joace un rol pozitiv în uniunea conjugală.

Acest proces în spirală al austerităţii necesare şi al intensităţii dorite apare clar în Precepte conjugale. Constituie chiar un fir conducător. Textul reia unele din vechile principii cunoscute despre pudoarea şi misterul care trebuie să înconjure nu numai actul pro-creator, dar şi gesturile simpie, ca sărutul sau mângâierile (342); tot aici se aminteşte, preschimbând o cunoscută vorbă a lui Herodot, că pudoarea unei soţii nu trebuie să cadă o dată cu ¡ochia (343) şi nici întunericul să ascundă orice neruşinare; citând o femeie care încerca să scape de Filip spunând că toate femeile sunt la fel, o dată lampa stinsă, Plutarh notează că soţia nu e ca ceielalte; ferită de întuneric şi fără să i se vadă trupul, ea trebuie să facă să-i strălucească

, _., ..<,uioa um ea e cea care o leaţjrt ;IUSIV de soţul ei: „statornicia şi afecţiunea sa" (344).în jurul acestui principiu ce exprimă o rezervă cordială şi o loare însemnând ataşament exclusiv, Plutarh dezvoltă numeroase îuri care exclud atât o austeritate prea rigidă cât şi o lejeritatn i reţinere, valabile pentru ambii soţi. Ca şi tânăra spartană citată ună soţie nu-i face avansuri soţului (345), dar nici nu se arata '¡sită de ale acestuia; prima atitudine ar avea ceva din neruşina unei curtezane, iar a

doua o trufie neprietenoasă (346). Avem schiţa încă imprecisă a regulilor privind formele iniţiativelor res- ive, de care paslorala creştină va face mai târziu atâta caz. Piu acordă multă ¡portanţă dificultăţilor care pot compromite, la puţurile raportiilor sexuale ale unui cuplu, buna înţelegere ul ară. El evocă riscul unor experienţe ratate ale tinerei căsătorite; ituieşte să nu se oprească, deoarece bucuriile căsătoriei pot sa a mai apoi: să nu procedeze ca cei care, după o înţepătură do ă, renunţă să mai strângă mierea (347). Se

teme însă că o plă fizică prea vie la început de căsnicie să nu slăbească afecţiunea :i când plăcerea va dispărea; e mai bine ca iubirea să-şi dato- vigoarea caracterului şi stării de spirit a soţilor (348). Cât timp iză viaţa în doi să nu se precupeţească nimic pentru

menţine- irieteniei conjugale în raporturile sexuale. Despre aceasta e de reactivare afectivă - la care se referă explicit unul dintre icutorii Dialogului despre iubire (349) - Preceptele conjugale auă exemple precise: evitarea, mai ales, a certurilor în camera

care: „neînţelegerile şi învinuirile provocate de pat sunt greu lanat în alt loc" (350); dacă soţii obişnuiesc să doarmă în i pat, nu e bine ca, în caz de ceartă, unul să se retragă în altă ă, ci, dimpotrivă, invocarea Afroditei „e cel mai bun medic acest gen de boli" (351).

Tema ocupă un loc relativ important la Plutarh. O vom întâlni og despre iubire unde va servi drept element de deosebire ibirea pentru femei în care plăcerea e integrabilă, având un itiv în relaţia spirituală şi iubirea băieţilor unde plăcerea fizică )us a nu fi reciprocă) nu poate figura ca factor favorabil în ul relaţiei. Este evocată şi în Banchetul celor şapte înţe- nde se pune problema voluptăţilor sexuale în legătură cu alte ăceri fizice, adesea asociate: beţia şi muzica. Interlocutorul - ihil - observă că în orice artă sau practică, importantă nu e ia uneltelor sau a materialelor, ci ceea ce se intenţionează a din ele: ergon-ul arhitectului nu constă în amestecul de mor- ■tar, ci în templul pe care-l construieşte; când Muzele folosesc lira ■ sau flautul n-au altă menire decât

425

„formarea morală şi îmblânzirea I pasiunilor" (352). La fel cum treaba lui Dionisos nu e băutul vinului - • misiunea Afroditei (ergon Aphrodites) nu rezidă în simpla relaţie şi I împreunare a trupurilor (sunousia, meixis), ci în sentimentul de i prietenie (philophrosune), necesitatea (pothos), relaţiile (homilia) I şi legătura (sunetheia) reciproce. în viaţa conjugală, raportul sexual I trebuie să servească drept instrument pentru formarea şi dezvoltarea ] relaţiilor afective simetrice şi reversibile: „Afrodita, spune Plutarh, | este artizanul creator de înţelegere şi prietenie (homophrosunes kai philias demiourgos) între bărbaţi şi femei, căci cu ajutorul trupurilor I şi sub efectul plăcerii ea leagă şi consolidează sufletele" (353).

Aceste sfaturi pot să pară destul de rudimentare. Ele figu- I rează totuşi printre preliminariile unei lungi istorii: cea a codificării I relaţiilor morale între soţi, sub dublul aspect al unei recomandări ge- : nerale de rezervă şi al unei lecţii complexe de comunicare

afectivă prin mijlocirea plăce/ilor sexuale.Un principiu „monopolist": nici un raport sexual în afara căsniciei. O pretenţie de „dehedonizare": împreunările sexuale dintre I soţi să

nu se mai supună unei economii a plăcerii. O finalitate pro- I creatoare: să aibă drept obiectiv naşterea unui copil. Avem aici trei dintre trăsăturile fundamentale ale eticii existenţei conjugale dez- | voltată de unii moralişti la începutul epocii imperiale şi a cărei elaborare

datorează mult stoicismului târziu. Nu sunt, totuşi, trăsături specifice: am găsit cerinţe asemănătoare şi în regulile impuse de Platon cetăţenilor Republicii sale; le vom regăsi mai târziu în ceea ce Biserica a impus unui bun menaj creştin. Mult mai mult decât o inovare a rigorii stoice, mult mai mult decât un proiect tipic pentru morala acelei epoci, aceste trei principii n-au încetat de-a lungul secolelor

să evidenţieze rolul de nucleu al austerităţii sexuale ce s-a dorit a i se da căsătoriei.Constanţa acestor trei principii să nu ne ducă, însă, cu gândul la o simplă identitate. O anumită morală, mai mult sau mai

puţin stoicizantă a epocii imperiale, nu s-a mulţumit cu vehicularea - de la utopia platoniciană până la creştinism - a codului unui mariaj „monopolist", destinat procreaţiei şi dispreţuind plăcerea. Ea i-a adus numeroase modificări ţinând de formele luate atunci de dezvoltarea cultivării sinelui.

De remarcat, mai întâi, că, la Platon, obligaţia de includere a tuturor plăcerilor sexuale în structurarea matrimonială îşi avea unaI I juouuoai uc fi I I luipuic; I I I iicucsiiaioci un a ua umaţn oupiu ue i>diojqa nevoie pentru supravieţuire şi pentru a-şi menţine puterea. în eştinism, legătura dintre raportul sexual şi mariaj va fi justificată do iptul că primul poartă în sine însemnele păcatului, căderii şi răului, r al doilea îi poate da o legitimitate, chiar dacă nu în întregime ino- 2ntă. Or, la Musonius, Seneca, Plutarh sau Hierocles, chiar dac.i ilitatea îşi are rolul său, chiar dacă neîncrederea faţă de impulsurile ăcerii e foarte mare, legătura dintre căsătorie şi aphrodisia nu so abileşte, în principal, nici prin primatul obiectivelor sociale şi politico e căsătoriei, nici prin postularea unui rău originar şi intrinsec; jprins în plăceri, ci legându-le între ele printr-o apartenenţă do atură, de raţiune şi de esenţă. Să spunem, ţinând seama de dife •nţele de poziţie şi de variantele doctrinale, că monopolul sexual ce î tinde a fi revendicat pentru căsătorie în această formă de etică avitează mai puţin în jurul utilităţilor „externe" ale căsătoriei sau al sgativităţii „interne" a plăcerii, cât al unei tentative de a face s i jincidă un anumit număr de relaţii: împreunarea celor doi partenen îxuali, legătura duală a soţilor şi rolul social al familiei - iar aceasta tr-o adecvare cât mai desăvârşită a relaţiei cu şinele.

Ajungem aici la o a doua diferenţă importantă. Obligaţia do menţine practicarea plăcerilor în cadrul căsătoriei era, şi pentru iznicul lui Platon, conducătorul lui Isocrate sau cetăţeanul lui Aris tel, o manieră de exercitare a stăpânirii de sine, o stăpânire de- înită indispensabilă pentru statut sau prin autoritatea pe care el sbuie s-o exercite în cetate. Principiul unei fidelităţi conjugale pei cte va deveni în pastorala creştină o datorie absolută pentru cel eocupat de mântuirea sa. în această morală inspirată de stoicism, } cuvine să te foloseşti de plăcerile sexuale doar în interiorul căsă riei şi conform cu scopurile sale, pentru satisfacerea propriilor exi >nţe ale raportării la sine, pentru a nu jigni ce a fost dat de natura pentru a te onora pe tine însuţi ca fiinţă raţională. Acest principiu îzând să excludă, chiar pentru bărbaţi, raportul sexual din afara isătoriei şi neautorizându-l decât în anumite scopuri determinate, i fi desigur unul din punctele decisive pentru o „juridificare" ulte- >a>-ă a raporturilor conjugale şi a practicii sexuale; întocmai ca ce ' femeii, activitatea sexuală a bărbatului căsătorit riscă să cadă, mă- ir în principiu, sub incidenţa legii, iar în interiorul căsătoriei, un cod ecis va spune ce e permis sau oprit să faci, să vrei sau chiar să indeşti. Aceasiă juridificare, însă, ce va fi atât de vizibilă mai târziu, legată

de pastorala creştină şi de propria structură. Or, chiar în texieie cu cele mai multe amănunte referitoare la viaţa cuplului, cum sunt cele ale lui Plutarh, nu este propusă o reglementare a îngăduitului şi interzisului, ci o manieră de a fi, un stil al relaţiilor; morala căsătoriei şi recomandările privind viaţa conjugală sunt totodată principii universal valabile şi reguli pentru cei ce doresc să dea existenţei lor o formă onorabilă şi frumoasă. Este universalitatea fără lege a unei estetici a existenţei practicată, oricum, doar de unii.

Conjugalizarea activităţilor sexuale ce tind să localizeze legitimitatea doar în cadrul căsătoriei are drept consecinţă limitarea lor evidentă (cel puţin în ce-l priveşte pe bărbat, deoarece ea e de mult impusă femeii măritate). Mai mult, exigenţa unei disocieri între practicarea acestor plăceri şi finalitatea hedonistă va tinde la o descalificare a însăşi acestei activităţi. Să reţinem însă şi că aceste re-stricţii şi această descalificare sunt însoţite de un alt proces: o intensificare a valorii şi a sensului relaţiilor sexuale în interiorul căsă-toriei. Pe de o parte, ele nu mai sunt doar consecinţa şi manifestarea unui drept ci trebuie să-şi facă loc în interiorul unui mănunchi de relaţii: afecţiune, ataşament şi reciprocitate. Pe de altă parte, dacă plăcerea ca scop trebuie eliminată, ea este folosită, cel puţin în unele din formulările cele mai subtile ale acestei etici, ca element (instrument şi garanţie în acelaşi timp) în manifestările afective dintre soţi.

Exact în numele acestei intensificări a valorii componentelor aphrodisiei în raporturile conjugale, în virtutea rolului ce i se atribuie în comunicarea dintre soţi, s-au pus din ce în ce sub semnul întrebării privilegiile recunoscute ale iubirii băieţilor.

28 - istoria sexualităţii

427

VI

BĂIEŢII

în comparaţie cu elevatele formulări din perioada clasică, re- lecţia asupra iubirii băieţilor şi-a pierdut, în primele secole ale erei loastre, dacă nu din actualitate, cel puţin din intensitate, din serio- itate şi din importanţă. Ea ia, acolo unde se manifestă, o înfăţişare işor repetativă: folosind vechile teme - adesea cele ale platonis- lului - ea participă, dar într-o manieră monotonă, la reactivarea cul- jrii clasice. Chiar atunci când filosofía încearcă a reda figurii lui So rate prestigiul de altădată, iubirea băieţilor, cu problemele ei, nu mai onstituie un nucleu activ şi viu de reflecţie: cele patru discursuri ale ji Maxim din Tyr nu ne oferă un argument contrar.

Ásta nu înseamnă că practica a dispărut sau că a devenii biectul unei descalificări. Toate textele arată clar că mai era ceva bişnuit şi considerat ca un lucru firesc. Ce pare a se fi schimbat, u e gustul pentru tineri şi nici aprecierea celor cu astfel de încli aţie, ci modul cum se pune chestiunea. Schimbare nu a lucrului în ine, ci a problemei; micşorare a interesului ce i se poartă; diminuare a nportanţei în dezbaterea filosofică şi morală. Această „depro- lematizare" îşi are negreşit cauzele sale. Unii cred că se datorează ifluenţei culturii romane; nu pentru că romanii ar fi fost mai insen- ibili decât grecii la acest soi de plăcere. Dificila problemă a băieţilor a obiect de plăcere se punea, însă, în cadrul instituţiilor lor, cu mai

I puţină acuitate decât în cel al unei cetăţi greceşu. re u» u ycmo, I copiii de familie bună erau bine „protejaţi" de dreptul familial şi

de legile publice; capii de familie înţelegeau să-şi facă respectată puterea exercitată asupra fiilor, iar faimoasa lege Scantinia - aşa

cum i foarte bine a demonstrat Boswell (354) - nu interzicerea homosexualitatea, dar apăra adolescentul născut liber de abuz şi

violenţă.Pe de altă parte, probabil din consecvenţă, iubirea băieţilor se practica mai ales cu tinerii sclavi, al căror statut nu punea probleme: „La Roma, efebul născut liber era înlocuit de sclav",

spune P. Veyne (355). ! Chiar elenizată, chiar impregnată de filosofie, Roma, ai cărei poeţi cântau atât de mult adolescenţii, n-a produs ecouri în marea spe- j culaţie grecească asupra iubirii băieţilor.

IIn plus, formele luate de practica pedagogică şi

modalităţile I sale de instituţionalizare făceau mult mai dificilă valorificarea relaţiei | cu adolescenţii în termeni de eficacitate educativă. Când Quintilianus evoca momentul încredinţării unui băiat profesorului de retorică, el I insista asupra necesităţii de a se lua informaţii asupra „moravurilor" acestuia: „într-adevăr,-copiii sunt aproape formaţi când ajung la aceşti profesori şi, deveniţi adolescenţi, rămân în continuare pe lângă ei; e necesar a se veghea cu cea mai mare grijă ca vârsta lor încă fragedă să găsească în puritatea profesorului o protecţie împotriva oricărei ofensive, iar excesul impulsurilor lor să fie abătut de la încălcarea bunei-cuviinţe"; profesorul „să adopte faţă de elevii săi sen-timentele unui tată şi să se considere ca reprezentant al celor ce i-au încredinţat copiii" (356). în general, o oarecare diminuare a importanţei raporturilor personale de philia, ca şi valorificarea căsătoriei şi a legăturii afective dintre soţi au contribuit mult pentru ca relaţia de iubire între bărbaţi să nu mai constituie miza unei discuţii teoretice şi morale intense.

Trei texte rămân importante: dialogul lui Plutarh despre iubire, cel mai târziu, atribuit lui Lucian şi cele patru disertaţii ale lui Maxim din Tyr despre amorul socratic. Am putea lăsa la o parte acest ultim text: nu din cauza caracterului său retoric şi artificial - Iubirile lui Pseudo-Lucian nu sunt cu nimic mai prejos, iar reactivarea vechilor teme în exerciţii academice e o trăsătură de epocă. Textul lui Maxim din Tyr, însă, este esenţialmente consacrat - ceea ce-l face tradiţional - deosebirilor şi comparaţiei.între două feluri de iubire, în relaţiile masculine: cel frumos şi drept şi cel care nu e aşa (357). Autorul face ca această distincţie să coincidă, conform tradiţiei platonice, cu antagonismul dintre iubirea adevărată şi cea

429

_________. UUua luoin. Are in vedore însuşirile fiecăreia: unanportă virtute, prietenie, pudoare, sinceritate, stabilitate; cealaltă es, ură, neruşinare, infidelitate. După felurile de a fi ce le carac zează: una este elenică şi virilă, cealaltă efeminată şi barbaia )â conduitele prin care se manifestă: unul se îngrijeşte de cel iu îl însoţeşte la gimnaziu, la vânătoare sau la luptă; îl urmează şl noarte şi nu-i caută prezenţa nici noaptea, nici în singurătate; ilalt, însă, fuge de lumină, caută întunericul şi singurătatea şl i să fie văzut cu cel iubit (358).Dialogurile lui Plutarh şi ale lui Pseudo-Lucian sunt construite Dtul altfel. Erotica lor e şi ea binară şi comparativă: şi aici suni Î forme

de iubire cu valoare deosebită. Dar, în loc ca aceasta paraţie să se facă în interiorul unui Eros dominat, dacă nu re- entat în întregime

de iubirea masculină, pentru a face să apara Jouă forme moralmente inegale, ea pleacă de la două forme do i deosebite de

la natură: relaţia cu băieţii şi cea cu femeile (mai s cea cu soţia legitimă în cadrul căsătoriei); pentru aceste două Î distincte se va

pune problema valorii, a frumuseţii şi a supe- iţii morale. Apar diverse consecinţe ce modifică foarte mult iunea Eroticii: că

iubirea pentru femei şi, în special, căsătoria i mod legitim parte din domeniul Eros-ului şi al problematizării că acesta se sprijină

pe opoziţia naturală dintre iubirea pentru ul sex şi iubirea pentru celălalt; în fine, că valorificarea etică a nu se va mai putea face

prin suprimarea plăcerii fizice.Astfel, apare paradoxul că reflecţia asupra pederastiei din litatea

greacă s-a dezvoltat în jurul problemei plăcerii şi tot în celeiaşi chestiuni ea va începe să decadă. Căsătoria, ca legă dividuală

susceptibilă să integreze relaţiile de plăcere şi să le valoare pozitivă, va constitui centrul cel mai activ pentru defi- jnei stilistici

a vieţii morale. Iubirea băieţilor, însă, nu va de e aceea, o figură condamnată. Va mai găsi modalităţi de a se a în poezie şi în artă,

dar va suferi un fel de „dezinvestiţie" :ă. Când se va pune problema, în loc să se caute în ea una nele cele mai înalte ale

iubirii, i se va imputa, ca o insuficienţa a, incapacitatea sa de a face loc relaţiilor de plăcere. Dificul- 3 a se gândi raporturile între*

această formă de iubire şi prac- plăcerilor fusese multă vreme cauza valorificării sale filoso- um ea devine motiv de a se vedea în ea un gust, o obişnuinţă, o preferinţa, care-şi pot avea tradiţia lor, dar nu vor putea defini un stil de viaţa, o estetică a conduitei şi o

modalitate a raportării la sine, la ceilalţi şi la adevăr.Dialogul lui Plutarh, ca şi cel al lui Pseudo-Lucian atestă, în

acelaşi timp, legitimitatea recunoscută a iubirii băieţilor şi declinul său crescând, ca temă vie a unei stilistici a existenţei.

1

PLUTARH

Dialogul despre iubire al lui Plutarh începe şi se termină sub semnul căsătoriei. A doua zi după nuntă, Plutarh şi soţia sa s-au dus în pelerinaj la Thespies: voiau să ofere sacrificii zeului şi să-i ceară să le ocrotească unirea, pe care o ceartă între familii o aşe-zase sub auspicii neplăcute. Ajung la gazdele lor în toiul unei oare-care agitaţii: tânărul Bacchon, efeb râvnit, trebuia sau nu să se căsătorească cu femeia care-l urmărea? Discuţii, peripeţii, răpire. Dialogul se încheie cu pregătirile pentru cortegiul noilor căsătoriţi şi sacrificiile aduse zeului binevoitor, desfăşurându-se de la un mariaj la celălalt (359).

Se derulează şi sub semnul lui Eros, în timpul Erotidiilor, serbări celebrate la Thespies la fiecare patru ani în cinstea „lui Amor şi a Muzelor". Acestui zeu a ţinut Plutarh să-i ceară protecţie pentru căsătorie; acest zeu va fi invocat pentru nunta contestată a lui Bacchon cu Ismenodora, căci el e cel ce „încuviinţează şi ocroteşte cu bunăvoinţa sa ce urmează a se împlini" (360). Intre timp, Plutarh va avea răgazul să-i aducă un lung elogiu lui Eros, divinităţii sale, vechimii, puterii, binefacerilor şi forţei prin care ridică şi atrage sufletele; astfel va contribui şi el la cultul zeului celebrat în orice oraş aflat în sărbătoare. Eros şi Gamos, forţa iubirii şi legătura conjugală în relaţiile lor reciproce: aceasta e tema dialogului. Scopul riturilor religioase ce-i servesc drept cadru e limpede: puterea lui Eros, chemată să protejeze cuplul, potoleşte neînţelegerile dintre prieteni, învinge conflictul dintre familii şi asigură fericirea vieţii conjugale. Scopul teoretic al dezbaterii este conform cu manifestarea de pietate; e funda-

, I — • -----------------------------— ---------------------- — o — -----------— ---------------l — n-------' — ------1

ât oricare altă relaţie, e capabilă să concentreze forţa Iubirii, im asta îşi găseşte, printre oameni, locul său privilegiat în cuplu.

Pretextul convorbirii şi peripeţiile exterioare care suscită reia e succesive sunt spuse pe un ton solemn şi ironic: evenimentul atetic", e „ca o dramă"; pentru a-l reprezenta, ar fi nevoie de un " şi de o „scenă" (361). în realitate, e vorba de un mic episod lic. Bacchon, adolescentul dorit - e frumos, e virtuos - este ur it de un erast, Pisias, dar şi de o văduvă, mai în vârstă decât el itul o rugase să-i caute o soţie potrivită, iar ea n-a găsit ceva mm decât pe ea însăşi; se ţine de capul lui, îl urmăreşte, îl răpeşto

431

ganizează nunta sub nasul tânărului, furios, apoi resemnat. Din I începe când se cunosc deja proiectele redutabilei văduve, dm ite ca ea să dea lovitura. Prin urmare, copilul e încă între cei doi Iritori: nu ştie pe ce cale să apuce; cum îi lăsase pe cei mai mau ecidă, aceştia încep deliberările. Discuţia are loc între doi pai ii ai iubirii băieţilor, Protogenes şi Pisias, şi doi adepţi ai iubirii iilor, Anthemion şi Daphne. Ea-se desfăşoară în faţa lui Plutarh , foarte repede, îşi părăseşte rolul de martor, ia în mână dezba i şi o conduce spre o teorie generală despre iubire: primii apa i ai celor două iubiri dispărând, îi va avea drept interlocutori şi rsari pe Pemptides şi Zeuxippe; aceştia au'despre iubire o con e materialistă, iar despre căsătorie o idee agresiv critică la caro iază să răspundă Plutarh.

Avem aici una din trăsăturile notabile ale dialogului.Porneşte de la schema tradiţională a încrucişării drumurilor

două căi, pe care o alegi? Cea a iubirii pentru băieţi sau cea a i pentru femei? De fapt, dezbaterea nu ridică exact această pro- ă: în vreme ce în textele platonice, Erosul masculin şi nobil e celui uşor de obţinut, multiplu, fizic, „pandemic" (practicat cu i şi cu fete în afara căsătoriei), la Plutarh, alegerea e între băieţi Î o parte şi căsătorie pe de alta, ca şi cum in aceasta se rea elaţia cu femeile.

Un alt element distinctiv în dialogul lui Plutarh este personajul i pornită în urmărirea băiatului. Toate trăsăturile ei sunt semni- 'e. E mai în vârstă decât băiatul, dar încă tânără; e mai bogată el; are un statut social mai important; are deja o experienţă de (362). Acest gen de situaţie nu era ceva extraordinar în

U r Q C i a — U I N U d U ^ c l liumuiuiui mai ID U U J u i i u n I U M V ^ I y . H > « > . « « w g . . . _________________________________________________

sătoriilor. Se simţea însă o oarecare reticenţă faţă de astfel de căsătorii; soţul, mai tânăr şi mai sărac, se afla într-o situaţie puţin jenantă faţă de soţie, de când supremaţia bărbatului devenise statutară în relaţiile matrimoniale. în textele consacrate vieţii conjugale se găsesc, de altfel, multe observaţii privind aceste inconveniente; în Viaţa lui Solon, Plutarh îi recomandă magistratului care găseşte tânărul curtând o bătrână, „ca un bărbătuş pe lângă o potârniche", să-l trimită în casa unei fete tinere în căutare de soţ (363). Pisias va reaminti, de altfel, aceste temeri obişnuite, partizanilor căsătoriei lui Bac- chon (364). Fără a fi cu totul excepţională, aceasta e paradoxală şi primejdioasă; se întâlnesc prea evident interesele unuia şi poftele altuia pentru a se spera într-o existenţă fericită. Bacchon propune - împotriva

amorului pederastic - cea mai puţin bună dintre căsătoriile posibile. Justificarea ei şi ieşirea găsită nu vor avea valoare mai mare.

Mai apare, însă, o trăsătură paradoxală. Ismenodora, pasio-nata văduvă, e o femeie plină de calităţi: e virtuoasă; duce o „viaţă regulată"; e respectată de opinia publică; niciodată „nu s-a bârfit pe seama ei"; niciodată „n-a planat deasupra casei sale bănuiala vreunei fapte ruşinoase" (365). Totuşi, s-a lansat fără ruşine în urmărirea băiatului; el îi fusese încredinţat pentru a-i înlesni căsătoria; auzind însă atâtea lucruri bune despre el, văzându-i frumuseţea şi ţalităţile, constatând că-l curtau îndrăgostiţi de valoare, se îndrăgosteşte la rândul său de el. Mai mult, începe să-l urmărească; îl pândeşte când se întoarce de la gimnaziu şi, cu complicitatea unor prieteni, „îl răpeşte". Se ştie că aceste „răpiri" - în parte reale, în parte aranjate - erau un element frecvent ce apărea, dacă nu în realitate, atunci în mod sigur în literatura pederastică. Multe povestiri mitice şi istorice se învârt în jurul vreunuia din aceste episoade violente. Povestirile de dragoste atribuite lui Plutarh, precum şi cele din Discursurile lui Maxim din Tyr, consacrate iubirii socratice, se referă la acestea (366). Dacă o persoană atât de virtuoasă ca Ismenodora se deda la un asemenea asalt, înseamnă că a fost stăpânită „de un imbold divin, mai puternic decât raţiunea umană". Or, toate aceste trăsături (diierenţa de vârstă, meritele recunoscute, interesul pentru calităţile morale şi buna reputaţie a celui iubit, iniţiativa urmăririi, violenţa inspiraţiei divine) sunt uşor de recunoscut: ele îl caracterizează pe îndrăgostitul de băieţi din modelul pederastic tradiţional. în de-

I U I C C I I U I r i u i c j n i , ismenoaora se află exact în poziţia erastului. fel încât, în fond, Bacchon nu are, realmente, de ales între dou.i ne de iubire profund diferite - cea care se poate înnoda între un Ir înzestrat şi un bărbat ceva mai în vârstă, interesat de frumu 3a prietenului său şi cea stabilită între soţ şi soţie pentru admi rarea patrimoniului şi creşterea copiilor, ci între două forme ale leiaşi iubiri, cu singura diferenţă că într-un caz e vorba de iubirea i bărbat, iar în celălalt de cea a unei femei. Că ne aflăm în faţa luiaşi tip de raport e relevat explicit de Plutarh în una din inter- [iile sale în favoarea căsătoriei cu Ismenodora: nimeni, spune el, ;e poate lipsi de autoritate, nici nu ajunge perfect prin el însuşi, bul e supus supraveghetorului său, adolescentul erastului, adultul şi strategului... De când a devenit ceva scandalos ca o femeie i de bun-simţ şi mai avansată în vârstă să dirijeze viaţa tânărului soţ, arătându-se folositoare prin superioritate experienţei sale

433

phronein mallon) şi plăcută prin ataşamentul (toi philein) şi oştea sa?" (367)

Vedem că dialogul lui Plutarh se susţine prin două atitudini: e o parte, alunecarea datorată discuţiei însăşi; problema ale- , pe care

trebuie s-o facă tânărul între cei doi îndrăgostiţi de el. ie pe neobservate problema iubirii sub cele două forme posibile ;ale - pentru băieţi sau pentru fete; pe de altă parte, transferul lis prin

situaţia paradoxală a intrigii ce încarcă relaţia cu o femeie celeiaşi virtualităţi etice ca cea cu un bărbat. în mica drama- 3 care

organizează întâmplările dialogului, apare limpede obiec- întregii dezbateri: formarea unei concepţii despre iubirea unică; sta nu va

respinge valorile proprii iubirii pederastice, ci le va in- i într-o formă mai largă, mai completă şi până la urmă singura, a cu

femeile, mai precis cu soţia.Am fi ispitiţi să vedem în dialogul lui Plutarh unul din nume- île

concursuri retorice unde se înfruntau, pentru desemnarea :nvingător, iubirea femeilor şi cea a băieţilor. Privit astfel, poate drept una din cele mai arzătoare pledoarii în favoarea afecţiunii lăcerilor conjugale; e corect să-l aşezăm lângă tratatele stoice a căsătoriei; are în comun cu ele atât temele cât şi formulările, est text, însă, e vorba de cu totul altceva decât de o argu- îţie în favoarea căsătoriei şi împotriva pederastiei. Aici apare irea unei schimbări importante în Erotica veche. Ea se poate ia astfel: chiar dacă nu se admitea existenţa discontinuităţii, a unui hotar de netrecut sau o distanţare de valori importantă în practicarea plăcerilor, elaborarea Eroticii era net dualistă: un dualism dublu, de altfel, şi, prin el însuşi, destul de complex, deoarece pe de o parte punea faţă în faţă iubirea vulgară (unde actele sexuale sunt preponderente) şi iubirea nobilă, pură, elevată, celestă (unde prezenţa aceloraşi acte e măcar ascunsă/dacă nu anulată); iar pe de altă parte, scotea în relief specificul iubirii pentru băieţi, ale cărei aspiraţii, formă, scopuri şi consecinţe erau considerate, dacă se respecta adevărata sa natură, a fi foarte diferite de ce se putea găsi în celealte iubiri. Aceste două dualisme tindeau să se ascundă sub aparenţe înşelătoare, deoarece se admitea că iubirea „adevărată" pentru băieţi nu putea fi decât pură şi eliberată de căutarea vuigară a aphrodisiei (cea care stimulează dorinţa pentru femei sau pofta perversă pentru băieţi). Aici începe să se inverseze configuraţia unui domeniu neîntrerupt al plăcerilor şi o Erotică în structură binară. Dialogul lui Plutarh atestă această mişcare care nu se va încheia decât mult mai târziu, atunci când va fi edificată o

concepţie absolut unitară despre iubire, în timp ce practicarea plăcerilor va fi împărţită printr-un hotar riguros: cel ce separă împreunările dintre un sex şi celălalt şi raporturile din cadrul aceluiaşi sex. Un regim, care, mai este, în mare, al nostru, întărit printr-o concepţie unitară despre sexualitate ce permite marcarea strictă a dimorfismului relaţiilor şi structura diferen-ţiată a dorinţelor.

în Dialogul lui Plutarh se vede efortul pentru constituirea unei Erotici unitare, foarte clar organizată pe modelul relaţiei băr- bat-femeie şi chiar soţ-soţie; prin raportare la această iubire unică (e considerată a fi aceeaşi, indiferent că se adresează femeilor sau băieţilor), legătura pederastă va fi de fapt descalificată, dar fără o delimitare severă, cum se va face mai târziu, între actele „homo" sau „heterosexuale". Ideea textului este această unificare a Eroticii, operată printr-o controversă critică (cea a „dualismului"), prin elaborarea unei teorii unitare (cea a iubirii) şi prin utilizarea unui concept fundamental (cel de Charis).

1. Expunerea şi critica „dualismului" tradiţional se pot rezuma rapid. Acesta e apărat în mod evident de partizanii iubirii băieţilor. Protogenos şi Pisias vor părăsi foarte repede scena - imediat cum află despre răpirea lui Bacchon: au rămas acolo doar timpul necesar pentru a celebra pentru ultima oară Erotica diferenţială. Conform acesteia, iubirea băieţilor este în acelaşi timp diferită de înclinaţia faţă de femei şi superioară ei din două motive: unul priveşte poziţia

435

r ..............._____________________ . w . M u .um, I U I o c i u l d l l IUIUI jUUUl, 1(1 110-

ire, de plăcere.Partizanii iubirii băieţilor fac o scurtă aluzie la argumentul

jcvent care opune tot ce e artificial la femei (podoabe şi parfumuri unele, briciuri, filtre şi farduri la cele mai destrăbălate) firescului lolescenţilor întâlniţi la palestră (368). Punctul esenţial din argu- entaţia lor împotriva iubirii pentru femei e că aceasta nu e altceva ¡cât o înclinaţie de la natură. Natura, spune Protogenos, a pus în ti o poftă (orexis) ce împinge cele două sexe unul către altul: tre- lie să procreăm aşa cum trebuie să ne hrănim. Găsim, însă, acelaşi de poftă la muşte pentru lapte şi la albine pentru miere; îl găsim la bucătari pentru pui şi viţei. Tuturor acestora, Protogenos nu le ate da numele de Iubire (369). Firescul atracţiei pentru celălalt sex condamnă, evident, indispensabila împreunare cu femeile, dar ea imitează valoarea la cea a unei comportări aflate pretutindeni în nea animală ca o necesitate elementară. Caracterul natural al ra rturilor cu femeile este invocat de Protogenos pentru a le arăta perfecţiunea şi a marca deosebirea faţă de iubirea băieţilor, care ¡preţuieşte asemenea necesităţi şi năzuieşte mult mai sus. De )t, nu spune ce înseamnă pentru el această Iubire dincolo de na- ă: Plutarh va relua temele platoniciene, dar ca să le integreze, r-o concepţie unitară despre iubire.

Cealaltă diferenţă e evidenţiată de rolul plăcerii. Atracţia faţă femei nu poate fi despărţită de aceasta; iubirea băieţilor, dim- trivă, nu e cu adevărat conformă cu esenţa sa decât eliberată de cere. în susţinerea tezei, argumentaţia folosită de Protogenos şi ias e mai curând stoică. Ei admit că relaţia cu femeile a fost bine lanizată de natură în scopul conservării speciei, iar lucrurile aran- Î în aşa fel încât plăcerea să fie asociată acestui act. Ca atare, ta, impulsul (orexis, horme) care ne împing la el sunt tot timpul a să devină violente şi neînfrânate: atunci se transformă în inţă (epithumia). Astfel, suntem împinşi spre obiectul natural istituind femeia, în două moduri: prin poftă, impuls firesc având pt ţel raţional perpetuarea speciei, ce foloseşte ca mijloc de reali- 3 plăcerea şi prin dorinţă, impuls violent şi fără legi interne ce-şi pune „ca finalitate plăcerea şi voluptatea" (370). E limpede că nici il, nici altul nu pot fi Iubirea adevărată: primul pentru că este jral şi comun tuturor animalelor; ai doilea deoarece depăşeşte tele raţionale şi leagă sufletul de voluptăţile fizice.

412

t Dine, deci, ca din raportul bârbaţi-femei să se excludă chiar posibilitatea Erosului. „Nici o părticică din iubire nu poate intra în gineceu" (371), spune Protogenos într-o formulă căreia partizanii băieţilor îi dau două semnificaţii: natura dorinţei, ce-i leagă pe bărbat şi femeie „prin sex", ca pe un câine de femela sa, este exclusă din iubire; pe de altă parte, nu se cuvine ca o femeie înţeleaptă şi castă să simtă „dragoste" pentru soţul ei şi să accepte „să fie iubită de el" (eran, erastai) (372). Deci, nu există decât o singură iubire adevărată, cea pentru băieţi: e lipsită de plăceri nedemne şi implică în mod necesar o prietenie strâns legată de virtute; de altfel, dacă erastul constată că iubirea sa nu-i inspiră celuilalt „prietenie şi virtute" renunţă la grija ce i-o poartă şi la fidelitate (373).

La aceste argumente tradiţionale, răspunsul aşteptat. Daph- ne relevă ipocrizia pederastică. Ca şi cum Ahile, plângând, n-ar fi evocat coapsele lui Patrocle, ca şi cum Solon, referindu-se la adolescenţii în floare, n-ar fi cântat „dulceaţa coapselor şi a buzelor lor", amatorului de băieţi îi place să-şi dea aere de filosof şi înţelept; dar, nu aşteaptă decât să se ivească ocazia; iar noaptea, când domneşte liniştea şi odihna, „dulce e culesul, în absenţa paznicului". Dilema e următoarea: sau aphrodisia sunt incompatibile cu prietenia şi iubirea şi în acest caz amatorii de băieţi, care se desfată în secret cu trupurile dorite, sunt lipsiţi de demnitatea iubirii; sau se acceptă că voluptăţile fizice îşi fac loc în prietenie şi iubire şi atunci nu mai sunt motive de a exclude de la acestea relaţia cu femeile. Daphne nu se opreşte aici; ea reaminteşte şi cealaltă mare alternativă, contestată adesea când e vorba de conduita îndrăgostiţilor şi de plăcerea pe care aceştia încearcă s-o obţină: dacă eromenul e virtuos, plăcerea nu se poate obţine decât prin violenţă, iar dacă el consimte, trebuie să recunoaştem că avem de a face cu un efeminat (374). Să nu se caute deci în gustul pentru băieţi modelul dintâi al iubirii; mai de-grabă ar trebui considerat ca un „întârziat, născut din părinţi prea bătrâni, un bastard, un copil al întunericului care încearcă să alunge Iubirea legitimă, sora sa mai mare" (375); dacă nu cumva, aşa cum sugerează Daphne, gustul pentru băieţi şi cel pentru femei nu sunt, în fond, unul şi acelaşi lucru (376).

Dar, adevărata elaborare a teoriei generale despre iubire se face după plecarea primilor adversari, în lipsa lor, ca şi cum ar

443

fi fost necesar ca, pentru atingerea obiectivului principal al dezbaterii, să

,______________________ ut} lamuie. Mână acum, observăîmptides, dezbaterea fusese îndreptată spre probleme personale;

nevoie s-o orientăm către teme generale.2. Partea centrală a dialogului o formează un elogiu al Iubirii

forma tradiţională a proslăvirii unui zeu: se stabileşte caracterul u divin (aici, Plutarh e împotriva tezei, de inspiraţie epicuriana, hiţată de Pemptides, şi anume că zeii n-ar fi altceva decât pasiu 3 noastre; el demonstrează că Iubirea care ne cuprinde este efec- unei puteri neapărat divine); puterea sa e comparată cu cea a ar zei (pasaj important, căci arată că Eros e o întregire necesara Vfroditei: fără el, opera Afroditei n-ar fi decât plăcerea simţurilor poate ti cumpărată cu o drahmă; el este, contrar celor ce se jn, mai curajos şi mai viguros decât Ares: din iubire, în război, răgostiţii se aruncă asupra duşmanului, se bat cu îndrăzneală şi i bine mor decât să fugă în mod ruşinos); i se descrie influenţa ipra sufletului pe care-l face „generos, milos şi darnic şi-l tratează oe o posesiune divină". Elogiul se încheie printr-o referire la mituri otene şi o expunere a teoriei platoniciene.

Remarcabil în acest elogiu e că toate elementele sale ţin de tica tradiţională a pederastiei. Majoritatea exemplificărilor sunt

rumutate din iubirea băieţilor sau Sapho (Alcesta şi Admetus for- izâ aproape singura excepţie), iar Eros apare, în lauda ce i se ce, ca zeu al iubirilor băieţeşti. Şi totuşi, omagiul e adus de Plu- , ce-

şi spune în acelaşi timp „coreut al iubirii feminine"; el trebuia ustreze teza generală propusă de Daphne: „dacă nu privim decât vărul, constatăm că atât atracţia faţă de băieţi cât şi cea faţă de

si pleacă de la o singură şi aceeaşi Iubire" (377).Se pare că aici se află miza esenţială a dialogului. Come- ra

cu răpirea „pederastă" a lui Bacchon de către Ismenodora eşte doar drept cadru şi ilustrare imediată. Tot ce revendica ica adolescenţilor ca fiind specific acestei forme de iubire (în :iţie cu iubirea neautentică pentru femei) este reutilizat aici, fără e eludeze nimic, ci, dimpotrivă, din marea tradiţie pederastică. rba de folosirea acesteia ca formă generală capabilă să-şi sub- neze ambele iubiri şi, în special, de a se aplica nu numai la :ţia faţă de femei, dar şi la legătura Conjugală.

După o intervenţie a lui Zeuxippe - pe care manuscrisele nu j transmis-o, dar unde se critica probabil amorul conjugal, nu în

île pederastiei, ci în termeni epicurieni - , Plutarh ia din nou cu- il pentru a stabili trei puncte esenţiale. Subliniază, mai întâi, că

aaca Amorul e intr-adevar ceea ce s-a spus, îşi poate face simţită prezenţa, puterea şi efectele la fel de bine în relaţiile dintre ambele sexe cât şi în cele cu băieţii. Să admitem pentru moment teza epicuriană: imaginile emanate de trupul iubit sunt transportate până la privirea celui ce iubeşte, pătrund în corpul său, îl emoţionează şi îl agită până la formarea spermei; nu e nici un motiv ca acest mecanism să fie provocat doar de băieţi şi nu şi de femei (378). Să admitem şi teza platoniciană spre care înclină Plutarh: dacă „prin prospeţimea şi graţia unui corp" zărjm frumuseţea unui suflet, iar acesta, amintind de spectacolul din înalturi dă aripi sufletului nostru, ce importanţă mai are diferenţa dintre sexe, din moment ce nu e vorba decât de „frumuseţe" şi de „perfecţiune aidoma naturii"? (379) Plutarh demonstrează că elementul virtute - arete - prin care se marca una din deosebirile importante dintre Erotica tradiţională a băieţilor şi înclinaţia pentru femei, depăşeşte orice diferenţă de sex: „S-a spus că frumuseţea e floarea virtuţii. Or, e absurd să pretinzi că femeile nu produc această floare şi nu manifestă tendinţe spre virtute... Ambele sexe prezintă în comun aceleaşi caractere" (380).

în ce priveşte prietenia, pe care pederaştii şi-o doresc în mod exclusiv, Plutarh arată că ea poate exista la fel de bine şi în relaţia dintre un bărbat cu o femeie. Sau măcar (specificarea este evident, de cea mai mare importanţă) cu soţia sa. Numai conjugalitatea poate asigura forma de prietenie în legătura dintre sexe. Conjuga- litate evocată de Plutarh aici, pe scurt, în câteva trăsături ce amintesc Preceptele conjugale; ea implică împărtăşirea existenţei de-a lungul unei vieţi comune (Plutarh face un joc de cuvinte, stergein, a iubi şi stegein, a adăposti, a păstra la sine); ea pretinde bunăvoinţa reciprocă (eunoia); presupune comunitatea perfectă şi unitatea sufletelor în trupuri deosebite, o unitate atât de puternică încât soţii „nu mai vor şi nu mai cred că sunt doi" (381); în fine, cere cumpătare reciprocă, o sophrosune care să-i facă să renunţe la orice altă legătură. Asupra acestui ultim punct devine foarte interesantă trecerea de la teoria Erosului la cea a practicării vieţii conjugale, căci ea sugerează, de la înalta valoare a căsătoriei, o idee cu totul diferită de cea a stoicilor. într-adevăr, Plutarh opune cumpătării venită „din afară", ce nu e decât respectarea legilor, fiind impusă de ruşine şi teamă, cumpătarea ca efect al Erosului: el îi înflăcărează

445i

pe cei doi soţi. el aduce „stăpânirea de sine, reţinerea şi devotamentul"; el strecoară „pudoarea, liniştea şi pacea" în sufletele îndrăgostite ale soţilor; el le conferă „o ţinută rezervată". Se recunosc uşor aici ca- jiereie trosuiui pederastic, mânuitor de virtute şi măsură în su tul iubiţilor, început, la cei desăvârşiţi, ca Socrate, al reţinerii re-i face să păstreze tăcerea şi să-şi stăpânească dorinţele în faţa lor iubiţi. Plutarh transmite dualităţii conjugale trăsăturile rezervate iltă vreme pentru philia amanţilor de acelaşi sex.

Cu toate acestea, constituirea unei teorii generale a iubirii, abilă pentru relaţia cu femeia ca şi pentru cea cu băieţii e ocolită itarh n-a trecut, aşa cum îi cerea Daphne şi cum pretindea chiar ză o face, de la o iubire specifică la una mai generală. El a luat la erotica băieţilor trăsăturile fundamentale şi tradiţionale, iar jasta pentru a demonstra, nu că ele pot fi aplicate la toate formele iubire, ci exclusiv legăturii conjugale.

3. Obiectivul final al dialogului este de a demonstra că acest ţ unic de iubire, ce-şi poate găsi în căsătorie realizarea perfectă, şi-ar putea afla locul, cel puţin în forma sa completă, în rapor îa la băieţi. Dacă aceasta, cu valorile sale tradiţionale, a putut i ca suport şi model concepţiei generale despre iubire, ea se gă- te, în cele din urmă, anulată şi decăzută: iubire imperfectă când amparată cu cea dintre soţi.

în ce constă această imperfecţiune pentru Plutarh? Câtă vre- a existat o erotică dualistă unde se făcea deosebirea dintre iu- a

adevărată - fiind pură - şi iubirea falsă, înşelătoare - fiind fl- i - , absenţa aphrodisiei nu era doar posibilă, ci chiar necesară, tru a

face din aceea relaţia de iubire prin excelenţă. Constituirea, i, a unei erotici generale, legându-i puternic pe Eros de Afrodita, mbă

datele problemei; eliminarea plăcerilor, încetând de a mai condiţie, devine un obastacol. Plutarh o spune explicit: dacă

>dita, fără Eros, nu oferă decât o plăcere trecătoare ce poate fi părată cu câteva drahme, Eros fără Afrodita nu e mai puţin im-

ect deoarece e lipsit de plăcerea fizică; o iubire fără Afrodita e o beţie fără vin, provocată de o băutură făcută din smochine şi nu-i

decât o agitaţie fără rod (akarpon) şi fără împlinire (ateles), sformată repede în dezgust şi aversiune" (382).

Poate exista aphrodisia în iubirea unui băiat? Argumentul se )aşte (383): sau relaţiile sexuale îi sunt impuse prin violenţă şi imte decât furie, ură şi dorinţă de răzbunare, sau îşi dă consim- intul, dar aceasta din cauza „moliciunii" şi a „feminităţii" sale, indu-i plăcere să fie pasiv" (hedomenos toi paschein), lucru

nos", „împotriva naturii", care-l coboară până pe ultima treaptă ). Plutarh reia „dilema eromenului": agresat, e încercat de ură, Dnsimţind, stârneşte dispreţul. Adversarii tradiţionali ai pederas- tiei se rezumă la atât. Analiza lui Plutarh, însă, merge mai în adâncime, încercând să definească ce lipseşte iubirii băieţilor şi o împiedică să fie, ca amorul conjugal, o împletire armonioasă între Eros şi Afrodita, unde legătura sufletească e asociată cu plăcerea fizică. Plutarh desemnează această lipsă cu un cuvânt: iubirea băieţilor este acharistos.

Termenul charis, ce apare de mai multe ori în cursul dialo-gului, pare a fi una din cheile gândirii lui Plutarh. E introdus cu multă solemnitate la începutul textului, înainte de a forma marea teorie a Iubirii unice. Daphne îl foloseşte prima, ca argument „atotputernic", în favoarea tezei sale (385): iubirea pentru femei, prin practicarea raporturilor sexuale aşa cum a stabilit natura, te poate conduce la prietenie (eis philian), trecând prin charis. Daphne dă o asemenea importanţă termenului încât încearcă imediat să-i dea o definiţie şi câteva etimologii poetice; charis înseamnă consimţământul acordat de bunăvoie bărbatului, consimţământ ce apare o dată cu pubertatea, după părerea lui Sapho, şi a cărui absenţă în raportul sexual, conform lui Pindar, poate duce la naşterea unor copii urâţi: astfel, Hefaisos fusese conceput de Hera „aneu chariston" (386). Se vede bine rolul atribuit acestui consimţământ: integrarea relaţiei sexuale, cu cei doi poli, de activitate şi de pasivitate, stabiliţi de natură în relaţiile reciproce de bunăvoinţă şi înscrierea plăcerii fizice în prietenie.

După prezentarea preliminară şi stabilirea doctrinei unitare a iubirii, problema charis-ului devine predominantă la sfârşitul dialogului; ea va servi drept factor de deosebire între iubirea femeilor şi cea a băieţilor, doar prima fiind capabilă să realizeze această formă completă, unde se îmbină, graţie delicateţii consimţământului, plăcerea Afroditei cu virtutea prieteniei. Plutarh nu concepe această îmbinare doar ca pe un act de indulgenţă care ar ceda, în legătura conjugală, un loc mai mult sau mai puţin practic (pentru procreaţie, de pildă) actelor sexuale. El face din acestea, dimpotrivă, punctul de plecare al oricărei relaţii de dragoste şi prietenie. în măsura în care gingăşia consimţământului exclude orice violenţă, înşelăciune sau grosolănie, plăcerea fizică poate sta chiar la originea afecţiunii reciproce, atât de necesară în viaţa conjugală: „Unirea fizică cu soţia e izvor de prietenie, ca o participare în comun la marile mistere". Voluptatea nu-i mare lucru (avem aici o expresie tradiţională la adversarii plăcerii

447i

fizice), dar, adaugă imediat Plutarh, „e ca sămânţa din care creşte zi de zi între soţi respectul reciproc (time), amabilitatea (charis), afecţiunea (agapesis) şi încrederea (pistis)" (387).

.. T. —........................ a piaceru ti- ^Plutarh le dă o garanţie istorică solemnă; o găseşte în legislaţia )lon care recomanda soţilor să se apropie de

nevestele lor ir de trei ori pe lună". Şi în Viaţa lui Solon aminteşte aceasta irătând că nu era valabilă decât pentru

fetele bogate: motivul îvoia de urmaşi care să le moştenească patrimoniul; dar, mai îva, spune Plutarh: în legătură cu aceste

apropieri regulate, dacă „nu apar copii", e vorba „de a se omagia o femeie ă", „un semn de afecţiune ce risipeşte de fiecare dată neîn- rile şi alungă aversiunea" (388). Această

menire a raportului , ca principiu de apropiere regulată şi garanţie a bunei înţele- > formulată şi mai solemn în Dialog

despre iubire. Plutarh in ea un mod de a reîntări legătura conjugală, cam aşa cum inoieşte o convenţie: „Aşa cum

statele îşi reînnoiesc din timp tratatele, Solon dorea ca şi mariajul să fie într-un fel reînnoit, de acest semn de tandreţe,

în ciuda tuturor reproşurilor re- ; acumulate în viaţa de zi cu zi" (389). Plăcerea sexuală se ci în centrul relaţiei

matrimoniale ca principiu şi garanţie a de iubire şi de prietenie. Ea îi dă vigoare ca unui pact de ţă. Plutarh

aminteşte ce poate fi „jignitor" pentru femeie în rile sexuale de la începutul căsniciei şi arată ce trebuie făcut realizarea

unei unităţi conjugale solidă şi durabilă. A recurs la afore: cel al altoiului bine executat pentru ca pomul respectiv roadele dorite; cel al copilului sau al tânărului căruia trebuie nculce, nu fără osteneală din partea lui, cunoştinţele elemen- unei

învăţături de care va profita mai târziu; cel al lichidului i altul: după o tulburare oarecare, se produce amestecul rea- se

astfel acea di'holon krasis, amintită şi ea în Precepte ale (390); împreună formează un nou lichid ale cărui com- nu mai

pot fi separate. O anumită suferinţă, nelinişte şi sunt inevitabile la începutul relaţiilor conjugale; acest lucru,

condiţia formării unei unităţi noi şi stabile. 5i Plutarh ajunge la formularea esenţială: „în căsătorie, a iubi ie decât a fi iubit" (391). Formula este importantă în măsura n orice relaţie de

iubire, erotica tradiţională marca insistent sa îndrăgostitului, şi a iubitului şi necesara asimetrie dintre Itul. Aici, elementul

fundamental este prezenţa preocupării la ambii soţi, din

motive uşor de depistat. Dubla activitate este un principiu de reciprocitate: fiecare îl iubeşte pe ce- scceptă dragostea,

consimte să-i primească dovezile şi îi

449i

pictOC bd lio IUUII LDID 91 un |_ii 11 ivyipiu Ud iiuciuaio, ucuui CUVÎ IIOUUIU

poate să-şi ia drept regulă de conduită şi limitare a dorinţelor sale iubirea ce i-o poartă celuilalt. „Când iubeşti, te sustragi de la tot ce deteriorează uniunea conjugală" (392). Aceasta îşi datorează valoarea şi stabilitatea schemei îndoitei iubiri, unde fiecare din cei doi este, din puncte de vedere al Eros-ului, subiect activ în permanenţă; datorită acestei reciprocităţi în actul de a iubi, raporturile sexuale intră în forma afecţiunii şi a consimţământului mutual. Prin raportare la acest model relaţional, relaţia cu băieţii, cu deosebirea puternic marcată dintre erast şi eromen, cu dilema pasivităţii, cu inevitabila fragilitate a vârstei, nu poate fi decât inadecvată. îi lipseşte acea dublă şi simetrică activitate de a iubi; îi lipseşte, în consecinţă, reglementarea interioară şi stabilitatea cuplului. E privat de „gingăşia" ce permite plăcerilor să se integreze în prietenie pentru constituirea formei complete şi depline a Erosului. Pederastía, ar putea spune Plutarh, e o iubire lipsită de „graţie".

Pe scurt, textul lui Plutarh e dovada constituirii unei erotici, diferită, în unele puncte esenţiale, de cea cunoscută şi dezvoltată de civilizaţia greacă. Nu e în întregime diferită, deoarece, aşa cum o ărată marele pasaj central consacrat elogiului lui Eros, noţiunile tradiţionale mai joacă un rol important. Această erotică platonizantă e folosită de Plutarh pentru a produce alte efecte decât cele cu care- era în mod obişnuit asociată. Multă vreme ea servise ia evidenţierea existenţei celor două iubiri distincte şi opuse (una josnică, vulgară, îndreptată spre aphrodisia, alta elevată, spirituală, îndreptată spre preocupări sufleteşti), dar şi la restabilirea între ele a unui soi de unitate, fiindcă doar a doua era considerată ca adevărată, cealaltă ne- fiindu-i decât umbra pământeană şi simulacrul. Plutarh pune în mişcare noţiunile platoniciene într-o erotică tintind constituirea unui Eros capabil să justifice iubirile feminine şi băieţeşti şi să integreze în ele aphrodisia; însă, în numele unei asemenea unităţi, erotica aceasta exclude, până'la urmă, iubirea adolescenţilor, în lipsă de charis. Plecând de la erotica dualistă traversată de problema adevărului şi a simulacrului şi destinată fundamentării iubirii băieţilor, dar cu preţul eliminării plăcerilor, vedem cum se constituie la Plutarh o nouă stilistică a iubirii: e monistă prin aceea că include aphrodisia, dar face din acest lucru un criteriu care-i permite să nu reţină decât amorul conjugal şi să excludă raporturile cu

449

băieţii: ele nu-şi mai au locul în acest mare lanţ unic şi integrativ unde iubirea prinde viaţă din plăcerea reciprocă. '

29 - Istoria sexualităţii

451

PSEUDO-LUCIAN

Textul iubirile, atribuit lui Lucian, e mult mai târziu (393). Se ă sub forma, foarte obişnuită, a unor dialoguri legate între ele. inest, ale cărui iubiri feminine sau băieţeşti, abia dispărute, mai numeroase decât capetele Hydrei, se plânge de Afrodita: d devenise efeb, îl urmărea mânia zeiţei: el nu-i coborâtor din şi nu are bădărănia înfiorătoare a lui Hippolyt. Se simte în- ;pre ambele iubiri, fără a şti către care e mai bine să se în- îi cere lui Lycinos - acesta nu-i împins spre nici una din cele asiuni - să slujească drept arbitru nepărtinitor şi să-i spună cea mai bună alegere. Din fericire, Lycinos a păstrat, ca im- n memorie, dialogul dintre doi bărbaţi asupra acestui subiect; plăceau exclusiv băieţii, considerând-o pe Afrodita feminină s"; celălalt era predispus excesiv la iubirea femeilor. Va reci, discuţia lor. Theomnest pusese problema în glumă; Cha- Callicratidas se luau foarte tare în serios. 1Inutil să spunem că această ultimă indicaţie nu e foarte im- i. Cei doi adversari sunt, într-adevăr, serioşi, dar Pseudo-Lu- onic atunci când le prezintă demonstraţiile pline de emfază, imitaţie în aceste piese de bravură; fiecare constituie un dis- c pentru Partizanul femeilor şi pentru Amatorul de băieţi. Ar- î tradiţionale, citate inevitabile, referiri la marile idei filosofice, e relatează zâmbind pledoariile. Din acest punct de vedere tat că discursul pederastic e cu mult mai încărcat, mai pre- mai „baroc", decât cel stoicizant, mai sobru, ţinut în fa- emeilor. Ironia finală - Theomnest va aminti că, la urma ur- Drba doar de săruturi, de mângâieri sau de mâini rătăcite pe :i - va ataca radicai elogiul făcut iubirii băieţilor. Chiar aceas- arată cât de serioasă e problema pusă. Oricât l-ar amuza do-Lucian să facă portretul „teoretico-discursiv" al acestor tori - profilul lor retoric -, regăsim aici ceea ce a fost, în epo- ) trăsăturile sale cele

mai importante, „argumentariul erotic" ieră atât de lungă în cultura elenistică.

I I I U U I U C O U I i l I A . C U U I i C I l i l u w p u i u i u i u i w y u i u i u u u ţ n i u i u v » — y

cinos pentru a-şi lămuri prietenul, nehotărât,între cele două iubiri: acesta, care se va încheia (nu fără oarecare ambiguitate) în favoarea iubirii băieţilor, nu e pus sub semnul lui Eros, considerat ca forţa tutelară a acestei forme de ataşament, ci sub cel al Afroditei: scena, povestită de Lycinos în cele mai mici amănunte, e situată la Cni- dos, aproape de templul zeiţei, unde se găseşte celebra statuie sculptată de Praxiteles. Ceea ce nu împiedică, aşa cum cere tradiţia, ca în timpul dialogului, avocatul băieţilor şi al iubiţilor lor să-l invoce pe Eros, „geniul celest", „hierofantul misterelor Iubirii"; cât despre susţinătorul voluptăţii feminine, fireşte că-i va cere sprijinul Afroditei. E uşor de explicat de ce e prezentă zeiţa din Cnidos la o dezbatere unde e pusă faţă în faţă cu Eros, partenerul şi adversarul său tradiţional. Motivul e că plăcerea fizică traversează tot dialogul. Aphrodisia îl preocupă pe Theomnest, provocat în aceeaşi măsură dé farmecul fetelor şi de frumuseţea băieţilor. Plăcerea fizică va avea ultimul-cuvânt şi va elimina, într-un hohot de râs, discursurile pudi- bonde. Tot ea serveşte drept pretext pentru discuţia dintre Charicles şi Callicratidas, sub forma unei anecdote semnificative: un tânăr, îndrăgostit de statuia lui Praxiteles, se lăsase închis peste noapte în templu şi o necinstise, dar aşa cum ar fi făcut-o cu un băiat (394). Această istorisire, puternic tradiţională, suscită dezbaterea: sacrilegiul este, adresându-se Afroditei, un omagiu adus celei ce prezidează plăcerile feminine? înfăptuirea lui, însă, într-o asemenea formă, nu e oare o dovadă împotriva aceleiaşi zeiţe? Act ambiguu, în ce categorie intră această împietate-omagiu, această cinstire pro- fanatorie: a iubirii femeilor sau a băieţilor ?

întrebarea, pusă pe tot parcursul dialogului, chiar dacă ascunsă după cuvintele mai subtile, va fi următoarea: ce loc şi ce formă să se dea plăcerii sexuale în ambele iubiri? Răspunsul va oferi pentru moment iubirii băieţilor, de la înălţimea filosofiei, o victorie, compromisă însă rapid de ironia realităţii.

Dezbaterea are o alcătuire rigidă. Fiecare din cei doi oratori ia, pe rând, cuvântul şi susţine într-un discurs continuu cauza iubirii preferate: un martor tăcut (Lycinos) va aprecia concursul şi va decide învingătorul. Chiar dacă discursul „pentru

452

băieţi" al lui Callicratidas e mai bine garnisit şi mai lung decât cel al lui Charicles, amândouă pledoariile au aceeaşi structură; argumentele sunt dispuse în aceeaşi ordine şi în

aşa fel încât ultimele răspund primelor. Fiecare are două părţi; prima răspunde la întrebarea: care e natura, originea

»meiul în ordinea lumii a iubirii în cauză? A doua răspunde la în«| area: ce fel de plăcere se obţine în fiecare din cele două iubiri'-' formă şi ce valoare trebuie să aibă? Vom examina, pe rând, cele ă întrebări pentru a afla cum răspunde la ele, fiecare în felul său izanul iubirii femeilor şi avocatul celei a băieţilor.

1. Discursul „pentru femei" al lui Charicles se sprijină pe e cepţie despre lume, în general, stoică (395): natura e definită aici orţa care, prin amestecarea elementelor, a dat viaţă întregului lindu-i suflet. Tot ea, urmează Charicles, repetând o lecţie bine oscută, a dispus succesiunea generaţiilor (396). Ştiind ca fiinţei«- ;rau făcute dintr-o „materie pieritoare", iar timpul stabilit peniiu are era scurt, ea a organizat (emechanesato) în aşa fel lucrurila it moartea uneia să însemne naşterea alteia: astfel, prin succel tea generaţiilor trăim veşnic. Pentru a realiza acest lucru, ea a organizat şi împărţirea în sexe, unul fiind destinat să răspân scă sămânţa, iar celălalt să o primească; a adăugat poli.i thos) pentru celălalt. Generaţiile se nasc din relaţia dintre doiu e diferite şi niciodată din cea dintre indivizi de acelaşi sex. Astfel, iricles fixează bine în ordinea generală a lumii, unde toţi suni iţi prin moarte, înmulţire şi eternitate, natura specifică şi plăcerea 'ivită fiecărui sex. Nu trebuie ca „femininul" s-o facă, împotriva irii, pe masculul, dar nici ca „masculinul să se moleşească in I indecent". Sustragerea de la acest determinism n-ar fi însemn.ii r nesocotirea caracterelor specifice ale individului, ci un prejudiciu conexiunilor necesităţii universale.

Al doilea criteriu de naturalitate folosit în discursul lui Charicl«>•• area omenirii la începuturile sale (397). Apropiere de zei datorii > iţii, preocuparea pentru o comportare eroică, căsătorii potrivite :,;i iaşi aleşi: patru trăsături care marcau această înaltă existenţă M I jurau conformitatea cu natura. Urmează căderea; progresivă. St e că oratorul distinge, ca etape ale decăderii, momentul când pla ea împingându-i pe oameni spre abisuri, s-au căutat pentru ol>- irea voluptăţilor „căi noi şi deviante" (să se înţeleagă oare pun a forme de raporturi sexuale neprocreatoare sau plăceri străin«• ătoriei?), apoi momentul când s-a ajuns „a se trece peste însa:,,i ura": îndrăzneală a cărei formă esenţială - oricum, singura evuri în acest text - consta în a trata un bărbat ca pe o femeie. Pen- ca un asemenea act, atât de străin naturii, să fie posibil, a foi i roie să se introducă în raporturile dintre bărbaţi violenţa şi înşr unea: puterea tiranică şi arta convingerii.

Al treilea criteriu al stării naturale e luat de Charicles din Iu a animală (398): „legislaţia naturii" domneşte asupra lor fără re

453

peştii nu umbla dupa propriul lor sex; penuu ei, „ucureieie n u v i - denţei sunt de neclintit". Oratorul lui Pseudo-Lucian opune înţelepciunii animale „bestialitatea perversă" a oamenilor, care îi coboară sub celelalte vieţuitoare, când, de fapt, ei fuseseră destinaţi să fie în fruntea tuturor. Mai mulţi termeni din discursul lui Charicles pun în evidenţă „bestialitatea" omului: pornire, dar şi „boala ciudată", „insensibilitate oarbă" (anaisthesia), neputinţa de a-şi atinge ţelul, într-atât încât neglijează ce-ar trebui să năzuiască şi aspira la ce nu e nevoie. în contrast cu comportamentul animalelor, care respectă legea şi urmăresc scopul ce le-a fost fixat, bărbaţii care întreţin relaţii cu bărbaţi oferă toate simptomele atribuite de obicei stării pasionale: violenţă fără control, stare maladivă, orbire faţă de realitate, incapacitate de a atinge obiectivele fixate naturii umane.

Pe scurt, iubirea băieţilor e plasată rând pe rând pe cele trei axe ale naturii, ca stare primitivă a umanităţii şi conduită raţională adaptată la scopurile sale; ea tulbura întocmirea lumii, dând naştere la comportări violente şi înşelăciune; în fine, e nefastă pentru obiectivele fiinţei umane. Din punct de vedere cosmologic, „politic" şi moral, acest tip de relaţie trece dincolo de natură.

în partea discursului său ca răspuns la aceasta, Callicratidas aduce mai puţin argumente cu care să-şi combată adversarul, cât o cu totul altă concepţie despre lume, despre specia umană, despre istoria sa şi legăturile cele mai alese ce-i unesc pe oameni între ei. Ideii despre o natură prevăzătoare şi „mecanică" orânduind cu ajutorul sexului procreaţia şi succesiunea generaţiilor, astfel încât să ofere speciei umane o nemurire de care indivizii sunt lipsiţi, el îi opune viziunea unei lumi formată din haos. Eros a învins dezordinea primordială, alcătuind, ca un demiurg ce era, toate componentele fiinţei, dotând oamenii cu principiul bunei înţelegeri şi legându-i unii de alţii prin „sentimentul sacru al prieteniei". în raporturile dintre bărbat şi femeie, Charicles vedea o natură ingenioasă care stabilea serii prin timp pentru a ocoli moartea. în iubirea pentru băieţi, Callicratidas recunoştea forţa legăturii care, legând şi combinând, triumfa asupra haosului (399).'

Din această perspectivă, istoria lumii nu trebuie citită ca o uitare timpurie a legilor naturii şi o aruncare în „abisurile plăcerii", ci mai curând ca o slăbire progresivă a necesităţilor imediate (400); la început, asupra omului se exercita presiunea nevoii; tehnica şi cunoaşterea (technai şi epistemai) i-au dat posibilitatea să se sus- o-au ţtîbui veşminte,

.-au ridicat case. Or, ceea ce înseamnă munca ţesătorului faţă de lieile de animale, sau arta arhitecti . u - de caverne, este

iubire i bieţilor faţă de relaţiile cu femeile. Az otea, la început, erau strici ecesare pentru ca să nu dispară specia. Iubirea

băieţilor, în schimb, apărut mai târziu; nu, aşa cum pretindea Charicles, printr-o deca« ere, ci printr-o înălţare a fiinţei umane

c>pre curiozitate şi cunoaşte. Când oamenii, după ce au învăţat atâtea lucruri folositoare, au iceput să nu mai neglijeze „nimic"

în căutările lor, a apărut filosofía , o dată cu ea, pederastía. Oratorul din Pseudo-Lucian nu explica iloc această naştere de

gemeni, dar discursul îi e destul de plin de feriri bine cunoscute ca să fie înţeles cu uşurinţă de oricine. El >9 izează implicit pe

opoziţia dintre transmiterea vieţii pe calea relaţiei 1 celălalt sex şi transmiterea „tehnicilor" şi a „cunoaşterii" prin în- ţare,

ucenicie şi relaţia de la discipo învăţător. Atunci când, eli- rându-se de îndeletnicirile specifice, riîosofia a început să-şi puria

rebări asupra tuturor lucrurilor, ea a găsit, pentru a-şi transmita elepciunea, iubirea băieţilor - care e şi iubirea sufletelor alese,

ca- bile de virtute. E de înţeles că în aceste condiţii, Callicratidas ate respinge cu un hohot de râs lecţia despre starea animală, pre- itată de adversarul său (401) : ce dovadă este că leii nu

iubesc sculii din specia lor şi ca urşii nu sunt îndrăgostiţi de urşi? Nu dcă oamenii au corupt o natură, rămasă intactă la animale, ci

itru că acestea nu ştiu ce înseamnă „a filosofa" şi nici câtă frumu- e poate produce prietenia.

Argumentele lui Callicratidas nu sunt, evident, mai originale ât cele ale lui Charicles. Să fie, pe de o parte, locuri comune ale i

stoicism banalizat, iar pe de alta, un amestec de elemente pla- ciene sau epicuriene? (402) Negreşit. Nu se poate să nu recu-

ştem, în această comparaţie dintre cele două iubiri, pretextul r variaţii oratorice pe urzeala de argumente tradiţionale. Bana i a

(drăguţ ornamentată, de altfel) explicaţiilor celor doi demon- 3ză destul de bine că ele trebuie să funcţioneze ca nişte blazoane

ofice: amatorul de băieţi, platonizând, sub culorile lui Eros; sus- orul femeilor, stoic, sub semnul exigent al naturii. Evident, asta iseamnă că stoicii condamnau o pederastie justificată de plani,

prin respingerea căsătoriei. Se ştie că, din punct de vedere ictrinelor, nu era chiar aşa - sau, oricum, lucrurile erau departe fi

atât de simple. Parcurgând, însă documentele de care dispuse poate constata ceea ce-am putea numi „o asociere privilegiată".

Am văzut în capitolul precedent: arta vieţii conjugale s-a elaborat în mare parte printr-un mod stoic de gândire şi cu

referire la o anumită concepţie despre natură, necesităţile sale fundamentale, locul şi funcţia prevăzute de ea pentru toate

455

fiinţele, despre un plan general al procreaţiilor succesive şi o stare de perfecţiune primitivă, de care omenirea va fi

îndepărtată printr-o decadenţă perfidă; pe o concepţie asemănătoare se va baza creştinismul câna va dori sâ

construiască o etică a raportului matrimonial. In acelaş* fel, iubirea băieţilor, practicată ca mod de viaţă, a consolidat şi

reprodus timp de secole un peisaj teoretic destul de diferit: forţa cosmică şi individuală a iubirii, mişcare ascendentă îngăduind

omului să se sustragă necesităţilor imediate, acumularea şi trimiterea unei cunoaşteri cu ajutorul formelor intense şi legăturilor secrete ale prieteniei. Discuţia privind iubirea

femeilor şi cea a băieţilor e mai mult decât o întrecere literară; nu e doar un conflict între două forme de dorinţă sexuală

luptând pentru supremaţie sau pentru dreptul de manifestare; este înfruntarea dintre două forme de viaţă, dintre două moduri de stilizare a plăcerii şi dintre discursurile filosofice ce însoţesc

aceste alegeri.2. Fiecare discurs - cel al lui Charicles cât şi cel al lui Calli-

cratidas - dezvoltă, după tema „naturii", chestiunea plăcerii. Chestiune care, am văzut, constituie un punct dificil pentru o practică pe- derastică reflectată în forma prieteniei, a afecţiunii şi acţiunii benefice a unui suflet asupra altuia. Să vorbeşti despre „plăcere" amatorului de băieţi înseamnă deja să i te opui. Charicles o ştie foarte bine. Deschide discuţia pe această temă printr-o demonstraţie, obişnuită, de altfei, a ipocriziei pederastice: pozaţi în discipoli ai lui Socrate, care nu iubesc trupurile ci sufletele. Cum se face, în acest caz, că umblaţi nu după bătrâni plini de înţelepciune, ci după copii încă fără minte? Dacă e vorba de virtute, de ce Platon l-a iubit pe un Phaidros, trădătorul lui Lysias, sau Socrate pe un Alcibiade, necredincios, duşman al patriei, dornic să devină tiran? în ciuda pretenţiilor despre iubirea sufletească, e nevoie „să coborâm", ca şi Charicles, la problema plăcerii şi să comparăm „iubirea băieţilor" cu „iubirea femeilor".

Printre argumentele lui Charicles* cel dintâi e vârsta şi ca-racterul trecător (403). O femeie îşi păstrează farmecul până în pragul bătrâneţii, chiar dacă în acest scop îşi foloseşte experienţa. Drăgălăşenia băiatului nu durează decât un foarte scurt răstimp. Şi Charicles compară femeia care, cu părul său buclat, pielea netedă

,________ oaiiu i rupui

______ wcviiit: iuarie repede păros şi muşchiulos. Din această dife-înţiere, Charicles nu conchide că un băiat nu poate fi iubit decât ;urt timp şi că e repede părăsit, uitându-se promisiunile ce

i s-au cut: dimpotrivă, el aminteşte pe cel ce continuă legătura cu un tâ- ir ce depăşeşte douăzeci de ani; în această situaţie el umblă dupa „Afrodită ambiguă", şi joacă rolul pasiv. Modificarea fizică a băie- Dr e invocată aici ca principiu de inversiune a rolului sexual.

Al doilea argument în favoarea „iubirii femeilor": reciproci ea (404). Este, fără îndoială, partea cea mai interesantă a dis- rsului

lui Charicles. Mai întâi, se referă la principiul că omul, fiinţă ională, nu e făcut să trăiască singur. Totuşi, nu deduce de aici

voia de a avea o familie sau de a aparţine unei cetăţi, ci că nu-şi ate „petrece timpul" singur şi simte dorinţa de a trăi într-o

„comu- ite de afecţiune" (philetairos koinonia) ceea ce face mai plăcute rurile bune, iar pe cele neplăcute mai uşor de

depăşit. Ideea că ţa în comun are această menire, o găsim în toate tratatele stoice ;pre căsătorie. Aici ea e aplicată la

domeniul special al plăcerilor ;e. Se evocă, în primul rând, mesele şi banchetele luate în comun motiv că plăcerile

împărtăşite devin mai intense. Aminteşte apoi ;erile sexuale. Conform afirmaţiei tradiţionale, băiatul pasiv, deci mult sau mai puţin forţat (hubrismenos), nu poate simţi plă- Î; nimeni „n-ar putea fi atât de nebun" încât să declare contrariul; r dacă nu se

plânge şi nu suferă, celălalt devine nedorit. îndră- titul de un băiat culege plăcerea şi pleacă; nu o dăruie. Cu fe- e e cu totul

altceva. Charicles expune succesiv faptul şi regula, ¡laţia sexuală cu o femeie, spune el, există „un schimb egal de ifacţie"; cei doi

parteneri se despart după ce şi-au oferit unul a o aceeaşi cantitate de plăcere. Acestui fapt firesc îi corespun- n principiu

de conduită: e bine să nu cauţi o desfătare egoistă autos apolausai), să reţii pentru tine toată plăcerea, ci s-o îm-

oferindu-i şi celuilalt ce simţi tu. Sigur că reciprocitatea plăcerii emă deja bine cunoscută, folosită deseori de literatura senti- ală

sau erotică. E interesant, însă, să o vezi utilizată aici pentru acteriza „ca natural" raportul cu-femeile, pentru a defini o re- de

comportament în aphrodisia şi pentru a arăta ce este ne- al, deci nedrept şi inconvenabil în relaţia dintre un bărbat cu un Reciprocitatea plăcerii, realizată într-un schimb atent fată de acţia celuilalt, şi urmărind o egalitate cât mai riguros posibilă

ambii parteneri, înscrie în practica sexuală o etică ce o extinde a a vieţii în comun.

acestui raţionament ioane serios, onaricies 11 aoauga ane două argumente ce se raportează, amândouă, la schimbul de plăceri. Unul trimite la o temă curentă în literatura erotică (405): dacă ştii să te porţi cu femeile, ele sunt capabile să ofere toate plăcerile dăruite de băieţi, dar aceştia nu pot să le dea pe cele rezervate sexului feminin. Deci, femeile sunt în stare să ofere

457

toate formele de voluptate, chiar şi pe cele ce plac mai mult îndrăgostiţilor de băieţi. Conform celuilalt argument (406), dacă se acceptă dragostea între bărbaţi, ar trebui acceptată şi cea între femei. Simetria, invocată polemic între raporturile intermasculine şi cele interfeminine este interesantă: mai întâi, fiindcă neagă, ca, dealtfel şi a doua parte a discursului Iul Charicles, specificul cultural, moral, afectiv şi sexual al iubirii băieţilor, pentru a-l introduce în categoria generală a raportului între indivizi de sex masculin; apoi, de oarece se slujeşte, ca să-l compromită pe acesta, de dragostea, tradiţional mai scandaloasă - e „ruşinos" chiar să vorbeşti despre ea - dintre femei; până la urmă, Charicles, inversând această ierarhie, lasă a se înţelege că e şi mai ruşinos pentru un bărbat să fie pasiv în felul unei femei, decât pentru o femeie să-şi asume rolul masculin (407).

Partea din discursul lui Callicratidas unde răspunde acestei critici este, de departe, cea mai lungă. Mult mai mult decât în restul dezbaterii, aici devin evidente trăsăturile specifice unei „bucăţi de retorică". Argumentele pederastice sunt înfăţişate, punându-se la bătaie toate posibilităţile şi cele mai nobile referinţe. Sunt construite pentru a răspunde problemei puse foarte clar de Charicles: reciprocitatea plăcerilor. Asupra acestui punct, ambii adversari se referă la o concepţie simplă şi coerentă: pentru Charicles şi „partizanii iubirii feminine" este faptul de a putea provoca plăcere celuilalt, de a te îngriji ca şi el să simtă plăcere, adică acea charis de care vorbea Plutarh (408), care legitimează plăcerea în relaţiile dintre bărbat şi femeie şi permite integrarea ei în Eros; în schimb, absenţa sa compromite raportul cu băieţii. Conform tradiţiei privind acest fel de iubire, Callicratidas oferă drept cheie de boltă nu charis, ci arete - virtutea. Ea trebuie să opereze legătura dintre „plăcere" şi „iubire"; ea trebuie să garanteze o plăcere onorabilă şi bine cumpănită, precum şi comuniunea absolut indispensabilă în relaţia dintre două fiinţe Pe scurt, „reciprocităţii îndatoritoare", oferită doar de plăcerea cu femeile, adversarii săi îi opun „comunitatea virtuoasă", al cărei privilegiu exclusiv ar aparţine iubirii băieţilor. Callicratidas îşi începe demonstraţia prin a considera, ca iluzorie, reciprocitatea de plăcere, idicată de iubirea femeilor drept trăsătura sa specifică şi înalţă a ei, ca singur deţinător al adevărului, raportul virtuos cu băieţii. I, dintr-o lovitură, e contestat privilegiul plăcerii reciproce atribuit ilor feminine şi e respinsă tema că iubirea băieţilor e împotriva ii.

Contra femeilor, Callicratidas înşiră cu ţâfnă o serie de locuri ne (409). Dacă le priveşti mai de aproape, femeile sunt „urâte" devărat" (alethos): trupul le e dizgraţios, iar faţa ca de mai- .

Pentru a masca realitatea, îşi dau multă osteneală: farduri, , pieptănături, bijuterii, podoabe: pentru cei ce le privesc, îşi cţionează o frumuseţe aparentă, ce dispare la o privire mai ă. în plus, le mai plac şi riturile secrete, la adăpostul cărora dau iber desfrâului. N-are rost să mai amintim toate temele satirice ■or ecou se face, destul de inexpresiv, acest pasaj. Vom găsi i exemple, cu argumente asemănătore, în elogiile făcute pede- . Astfel, Achile Tatius, în Leucippe şi Clitophon pune un naj, amator de băieţi, să spună: „La o femeie totul e contra- vorbe şi atitudini. Dacă una pare frumoasă, acesta e rezultatul mţei cu care a folosit pomezile. Frumuseţea sa e confecţionată nirnă, vopsele de păr şi farduri. Dacă o lipseşti de toate arti- seamănă cu gaiţa din fabulă căreia i s-au luat penele" (410).

Lumea femeii e înşelătoare fiindcă e o lume ascunsă. Divi- socială în bărbaţi şi femei, modul lor de viaţă distinct, împăr- »ctivităţilor în feminine şi masculine, toate acestea au contribuit )entru a marca în existenţa bărbatului grec teama faţă de fesa obiect misterios şi înşelător. înşelăciune posibilă privind cor- scuns de podoabe şi riscând să decepţioneze lipsit de acestea; jită cu uşurinţă de imperfecţiuni abil mascate; apar temeri pentru defect respingător; taina şi particularităţile trupului feminin sunt în- ;e de puteri nelămurite. Vreţi să faceţi să înceteze o pasiune? mai de aproape corpul amantei voastre (411). Şi moravurile lor nşelătoare, cu viaţa secretă, ascunzând mistere neliniştitoare, de femei. în argumentaţia atribuită de Pseudo-Lucian lui Callias, aceste teme au o semnificaţie precisă; ele îi permit să pună cuţie principiul reciprocităţii plăcerilor în raportul cu femeile, ar putea exista o asemenea reciprocitate dacă femeile sunt toare, dacă se plac pe ele însele, dacă, fără că bărbaţii să o e dedau la orgii secrete? Cum ar putea exista un schimb ade- dacă aparenţele lasă a se' presupune că nu sunt decât nişte iromisiuni? Astfel încât obiecţia adusă raportului cu băieţii - că

\nu e conform cu natura - se poate aplica toi atai ae Dine şi remenor; ba, mai grav, dorind să ascundă adevărul despre ele, femeile se folosesc de bunăvoie de minciună. S-ar putea ca nouă, chestiunea machiajului să ni se pară prea puţin importantă; pentru antici, însă, ea se baza pe două elemente foarte serioase: neliniştea pricinuită de corpul femeii şi principiul filosofic moral că o plăcere nu e legitimă decât dacă obiectul care o suscită e real.

459

Pentru pederaşti, plăcerea cu femeia nu poate fi reciprocă, deoarece e însoţită de prea multă artificialitate.

Plăcerea cu băieţii e aşezată, dimpotrivă, sub semnul ade-vărului (412). Frumuseţea tânărului e reală, deoarece e lipsită de afectare. Unul din personajele lui Achilie Tatius spune: „Frumuseţea băieţilor nu e îmbibată de parfumul smirnei sau alte miresme înşelătoare şi luate din altă parte, iar sudoarea lor miroase mai bine decât toată cutia cu pomezi a unei femei" (413). Seducţiilor amăgitoare ale toaletei feminine, Callicratidas le opune programul unui băiat: dimineaţa devreme sare din pat şi se spală cu apă curată; n-are nevoie de oglindă şi nici de pieptene; îşi aruncă hlamida pe umăr; se grăbeşte spre şcoală; la palestră, îşi face exerciţiile, asudă şi apoi face o baie; după ce ascultă lecţile pline de înţelepciune ce i se dau, adoarme în cel mai scurt timp, obosit de activităţile de peste zi.

Cum să nu-ţi doreşti să-ţi împărţi viaţa cu un asemenea băiat (414)? Ce plăcere „să-ţi petreci timpul stând faţă în faţă cu acest prieten", să te bucuri de plăcuta sa conversaţie şi să „împărţi cu el orice activitate". înţeleaptă plăcere ce n-ar dura doar cât ţine fugara tinereţe; din moment ce nu are drept obiect graţia fizică ce dispare, poate dura toată viaţa; bătrânete, boală, moarte, chiar şi mormânt; totul poate fi pus în comun; „pulberea oaselor n-ar mai fi despărţită". Era, fără îndoială, o temă obişnuită, ca şi cea a prieteniilor legate în tinereţe şi care durează toată viaţa, încărcate de o lungă afecţiune virilă. Acest pasaj pare o variaţie pe una din temele dezvoltate în Banchetul lui Xenofon; ideile sunt aceleaşi, prezentate într-o ordine asemănătoare, exprimate în cuvinte foarte apropiate: plăcerea de a se privi unul pe altul, conversaţie afectuoasă, împărtăşirea reuşitelor şi a insucceselor, acordare de îngrijiri când unul cade bolnav; astfel, afecţiunea poate domni între cei doi prieteni până soseşte ceasul bătrâneţii (415). Textul lui Pseudo-Lucian insistă mai ales asupra unui punct important. E vorba de afecţiunea care dăinuie şi după adolescenţă, de formarea unei legături, unde erast şi eromen nu mai pot fi deosebiţi, egalitatea fiind perfectă. în aşa fel, spune Calli-

_ v. . «».woio onio eia inaragostitui şi cine Iubitul. Pylade ar (i el iubit, dar, timpul trece, soseşte şi ceasul încercării —cei doi ni

trebuie să hotărască cine dintre ei se va expune morţii - iar I se comportă ca un îndrăgostit. Avem aici un model. în acest spune Callicratidas, se transformă iubirea perseverentă şi se- i purtată

tânărului (faimosul spoudaios eros); ea trece la for- ilă (androusthai) când soseşte momentul tinereţii pregătită, în , să raţioneze. în această afecţiune masculină, cel ce fusese întoarce

iubirea" până într-atât că e greu să-ţi mai dai seama din ei este erastul"; afecţiunea celui ce iubeşte e înapoiată de a o imagine reflectată într-o oglindă (416). Restituirea afecţiunii primite de

iubit făcuse întotdeauna par- etica pederastică, sub forma ajutorului dat la nevoie, a grijii 3 la bătrâneţe, a însoţirii de-a

lungul vieţii sau a sacrificiului 'ăzut. Insistenţa lui Pseudo-Lucian în accentuarea egalităţii cei doi amanţi şi felul cum foloseşte

cuvintele ce caracteri- reciprocitatea conjugală par a evidenţia preocuparea de a su- e iubirea masculină pe modelul vieţii în

doi, descrisă şi pre- de căsătorie. După ce redă în amănunt tot ce are simplu, fi- sobru trupul unui tânăr, după ce stabileşte „cu

adevărat" plă- )e care acesta o poate procura, autorul textului îndreaptă în- legătură spirituală, nu asupra acţiunii pedagogice,

nu asupra ji formator al acestui ataşament, ci asupra exactei recipro- unui schimb egal. Cu cât în discursul lui Callicratidas de-

i trupului masculin şi feminin e mai contrastantă, cu atât etica doi pare a se asemăna cu afecţiunea virilă a legăturii conjugale.

Există, totuşi, o diferenţă esenţială şi anume că dacă iubirea e definită ca singura unde se pot lega virtutea şi plăcerea, i n-a fost numită însă niciodată plăcere sexuală. Farmec al juvenil,

fără fard şi amăgire, viaţă regulată şi raţională, con- prieteneşti, afecţiune: e adevărat. Iar textul precizează clar: lutul său, băiatul e „fără însoţitor"; nu se uită la nimeni când m spre

şcoală; seara, obosit, adoarme imediat. îndrăgosti- astfel de băieţi, Callicratidas îi dă un sfat: să rămână la fel za Socrate

când se odihnea lângă Alcibiade, să-i apropie cu impătare (sophronos) şi să nu risipească un sentiment de entru o plăcere

măruntă. Cu lecţia aceasta se va rămâne, ind o dată încheiată dezbaterea, Lycinos acordă, cu o so- ■ ironică, premiul: el

revine discursului care a susţinut iubirea

461

băieţilor, în măsura în care e practicată de „filosofi" şi angajează legături de prietenie „corecte şi fără pată".

Discuţia dintre Charicles şi Callicratidas se termină cu o „victorie" a iubirii băieţilor. Victorie conformă unei scheme tradiţionale ce rezervă filosofilor o pederastie lipsită de plăcere fizică. Victorie care lasă tuturor, nu numai dreptul, dar şi datoria de a se căsători (după o formulă întâlnită la stoici: pantapasi gameteon). Avem aici, de fapt, o concluzie sincretică ce suprapune universalităţii căsătoriei privilegiul iubirii băieţilor, rezervat filosofilor, capabili de o „virtute desăvârşită". Să nu uităm, însă, că discuţia, al cărei caracter tradiţional şi retoric apare bine marcat în text, este intercalată în alt dialog: cel dintre Lycinos şi Theomnest care vrea să ştie ce trebuie să aleagă, deoarece e atras de ambele feluri de iubire la fel. Lycinos îi transmite „verdictul" dat lui Charicles şi Callicratidas. Theomnest, însă, ia în zeflemea punctul esenţial al dezbaterii şi condiţia victoriei iubirii pederastice: acesta îl înfurie deoarece e legat de filosofie, de virtute şi, deci, de eliminarea plăcerii fizice. E de crezut că acesta este, în realitate, felul cum sunt iubiţi băieţii? Pe Theomnest nu-l indignează, ca pe Charicles, ipocrizia unui asemenea discurs. Acolo unde, pentru a lega plăcerea de virtute, partizanii băieţilor valorifica absenţa oricărui act sexual, trebuie să apară, ca o raţiune de a fi a acestei iubiri, contactele fizice, sărutările, mângâierile şi plăcerea. Nu ne puteţi face să credem, spune el, că singura plăcere se rezumă la a te privi ochi în ochi şi la a susţine conversaţii încântătoare. Vederea, desigur, e plăcută, dar nu e decât un prim moment. Urmează atingerile care invită tot trupul la desfătare. Apoi, sărutul, la început timid, e repede acceptat. între timp, mâinile nu stau degeaba; aleargă sub veşminte, apasă puţin pieptul, coboară de-a lungul pântecelui tare, ating „floarea pubertăţii" şi până la urmă, îşi ating scopul. Descrierea nu înseamnă pentru Theomnest şi nici pentru autorul textului respingerea unei practici inadmisibile. Ea vrea să spună că este imposibil de a se menţine - fără un artificiu teoretic inacceptabil - plăcerile sexuale în afara domeniului iubirii şi ale justificărilor sale. Ironia lui Pseudo-Lucian nu este o manieră de condamnare a plăcerii obţinute cu băieţii şi evocată de el zâmbind; este o obiecţie esenţială la foarte vechile argumente ale pederastiei greceşti, care, pentru a o putea gândi, formula, prezenta şi justifica, sustrăgea prezenţa manifestă a plăcerii fizice. Nu spune că iubirea femeilor e mai bună, dar-arată

462

slăbiciunea cea mai importantă a unui discurs asupra iubirii care n-ar face loc aphrodisiei şi relaţiilor legate de ea.

^wr. unu I HJA

În epoca în care se constată că reflecţia asupra iubirii băie- şi manifestă sterilitatea, încep să se afirme elemente ale unei

rotici. Nu are un loc aparte în textele filosofice şi nu din iubirea lor îşi ia temele principale; ea se referă la relaţia dintre bărbat

leie şi se exprimă în câteva povestiri romaneşti parvenite până : aventurile lui Chaereas şi Callirhoe, scrise de Chariton din

disias, cele ale iui Leucippe şi Clito.phon, povestite de Achile , sau Ethiopicele lui Heliodor. E'adevărat că există multe in- dini

referitor la această literatură: ele privesc condiţiile apariţiei :esului său, datarea textelor şi eventuala lor

semnificaţie aleşi spirituală (417). Dar, în aceste lungi povestiri, cu nenumă- jripeţii, se remarcă prezenţa unor teme ce vor marca

mai îtât Erotica religioasă cât şi cea profană: existenţa unei relaţii sexuale", determinată de un pol masculin şi de unul

feminin, a unei abstinenţe, modelată, mai mult pe integritatea virginală ie dominarea politică şi virilă a dorinţei; în fine,

împlinirea şi ensa acestei purităţi într-o uniune ce are forma şi valoarea ariaj spiritual. în acest sens şi oricât de influenţată de

pla- această Erotică e foarte departe de cea care se referea mai ubirea sobră a băieţilor şi la finalizarea sa în forma durabilă niei.-ireşte că iubirea băieţilor nu lipseşte cu desăvârşire din

literatură romanescă. Ocupă chiar un loc important în po- lui Petroniu sau Apuleius, unde e atestată frecvenţa şi ea foarte generală a practicii. E prezentă însă şi în unele despre virginitate, logodnă şi căsătorie. Astfel, în Leucippe 'hon e reprezentată de două personaje şi într-un mod ab- itiv: Clinias, deşi încearcă să-şi abată iubitul de la căsătorie, sfaturi excelente pentru a progresa în iubirea pentru fete melas propune o teorie satisfăcătoare a sărutului dat unui :i rafinat, nici flasc, .nici depravat, ci un sărut născut, nu din ci foarte natural: nectar îngheţat, devenit buză, iată sărutul unui băiat la gimnaziu (419). Sunt doar teme episodice şi

uiwui principal, loată atenţia e îndreptată spre relaţia dintre fată şi băiat. Aceasta începe întotdeauna printr-o dragoste la prima vedere, la fel de intensă pentru amândoi. Cu excepţia romanului

463

lui Chariton din Aphrodisias, Chaereas şi Callirhoe, căsătoria nu urmează imediat: romanul desfăşoară o lungă serie de aventuri care-i despart pe cei doi tineri şi împiedică până în ultima clipă căsătoria şi împlinirea plăcerii (420). Aventurile sunt, pe cât posibil, simetrice; tot ce i se întâmplă unuia îşi are corespondentul în peripeţiile celuilalt, ceea ce le îngăduie să arate acelaşi curaj, aceeaşi putere de îndurare, aceeaşi fidelitate. Semnificaţia şi valoarea lor ţin de faptul că ambele personaje păstrează în mod riguros o fidelitate sexuală reciprocă. Fidelitate în cazul eroilor căsătoriţi, cum ar fi Chaereas şi Callirhoe; virginitate, în alte povestiri, unde aventurile şi necazurile încep după ce apare iubirea şi înaintea căsătoriei.. în acest caz, virginitatea nu e o simplă chestiune de abstinenţă ca urmare a unei promisiuni. Ea este o alegere de viaţă care, în Etiopicele apare chiar înaintea iubirii: Charicleea crescută cu multă grijă de tatăl său adoptiv, pentru găsirea „modului ideal de viaţă", refuză chiar şi ideea căsătoriei. Lucru pentru care tatăl se plânge, de altfel, unui pretendent onorabil: „N-am putut s-o conving nici cu frumosul, nici cu promisiuni, nici cu argumente raţionale; ceea ce mă supără cel mai tare e că foloseşte propriile mele arme împotriva mea; a recurs la judecăţile învăţate de la mine;... pune mai presus de orice virginitatea, aşezând-o în categoria lucrurilor divine" (421). Simetric, nici Theagenos nu avusese vreodată relaţii cu o femeie: „Le respinsese pe toate cu scârbă până în ziua când frumuseţea Charicleii i-a dovedit că nu era chiar atât de nesimţitor pe cât credea şi că nu întâlnise până atunci o femeie demnă de a fi iubită" (422).

Deci, virginitatea nu e pur şi simplu o abstinenţă prealabilă practicii sexuale. Este o alegere, un stil de viaţă, o formă elevată de existenţă aleasă de erou datorită grijii ce şi-o poartă. Când peripeţiile cele mai grozave îi despart pe eroi şi-i expun celor mai mari pericole, bineînţeles că lucrul cel mai grav e de a fi expus poftei sexuale a altora; atestarea cea mai înaltă a propriei valori şi a iubirii reciproce va fi rezistenţa cu orice preţ şi salvarea virginităţii. Aceasta e esenţială pentru raportarea la ei înşişi şi la celălalt. Astfel se petrec lucrurile şi în romanul lui Achille Tatius - un fel de odisee a dublei virginităţi: expusă, asaltată, suspectată, calomniată, salvată - cu excepţia unui mic interludiu onorabil pe care şi l-a îngăduit Clitophon -

uuoci uc luue u SSI

pune aespre tata: „până azi a rămas la fel ca atunci când şi-a pa îsit oraşul de baştină; e meritul ei că şi-a păstrat virginitatea printre iraţi şi că nu s-a dat bătută" (423). Vorbind despre sine, Clitophon Dune: „Dacă există o virginitătate masculină, atunci am păstrat-o :,.i j" (424).

Dacă dragostea şi abstinenţa sexuală coincid de-a lungul în sgii aventuri, nu înseamnă că e vorba doar de apărare faţă de un

treilea. Păstrarea virginităţii e valabilă şi în interiorul relaţiei de bire. Cei doi îndrăgostiţi se menţin astfel până când dragostea şi

ginitatea îşi găsesc împlinirea în căsătorie. în aşa fel încât cas~ îtea preconjugală îi apropie în spirit pe cei doi logodnici câtă

vreme nt despărţiţi şi supuşi încercărilor, îi reţine împotriva lor înşişi şi n jeamnă să se abţină atunci când ajung în sfârşit

împreună dupa itea întâmplări. Regăsirea se petrece într-o peşteră, unde sunt iguri. Theagenos şi Charicleea se

îmbrăţişează şi se sărută făra \ sau măsură. Uitând de tot, rămân înlănţuiţi, lăsându-se prada lirii lor pure, amestecându-şi

lacrimile. Când Theagenos devenea ¡a tulburat şi viril, ea îl oprea amintindu-i jurămintele iar el se sta- nea fără să sufere,

supunându-se cu uşurinţă înţelepciunii; chiar :ă se afla în puterea iubirii, nu-şi domina mai puţin simţurile" (425). îastă virginitate nu trebuie înţeleasă ca o atitudine opusă oricăror

orturil sexuale, chiar dacă ele au loc în cadrul căsătoriei. Mai and e încercarea pregătitoare a căsătoriei, ce conduce spre ea nde-şi

va găsi împlinirea. Dragoste, virginitate şi căsătorie fac un cei doi iubiţi au a-şi păstra integritatea fizică, dar şi puritatea iii

până în clipă unirii lor, în sens fizic dar şi spiritual.începe astfel să se dezvolte o Erotică diferită de cea care-şi

a punctul de plecare în iubirea băieţilor, chiar dacă pentru amân- a abstinenţa joacă un rol important: ea se organizează în jurul )rtului simetric şi reciproc dintre bărbat şi femeie, în jurul înaltei ri atribuite virginităţii şi uniunii totale unde-şi găseşte împlinirea.

465

CONCLUZIE

Gândirea morală privind activitatea sexuală şi plăcerile sale, din primele două secole ale erei noastre, pare să evidenţieze o anumită consolidare a temelor de austeritate. Unii medici sunt îngrijoraţi de efectele practicii sexuale, recomandă abstinenţa şi preferă virginitatea practicării plăcerilor. Câţiva filosofi condamnă orice relaţie din afara căsătoriei şi recomandă soţilor o fidelitate riguroasă şi fără excepţie. în fine, apare o oarecare descalificare doctrinală privind iubirea pentru băieţi.

Să vedem în schema astfel constituită schiţarea unei morale viitoare, cea pe care-o vom găsi în creştinism, atunci când actul sexual va fi considerat un rău, neacordându-i-se legitimitate decât în interiorul căsniciei, şi atunci când iubirea băieţilor va fi condamnată ca fiind împotriva naturii? Să presupunem că unii, în lumea greco-ro- mană, au presimţit deja modelul de austeritate sexuală căruia în societăţile creştine i se va da mai târziu o armătură legală şi un suport instituţional? Am găsi astfel, schiţarea unei alte morale, sortită ca în secolele următoare să ia cele mai restrictive forme şi o validitate mult mai generală, formulată de câţiva filosofi austeri, izolaţi în mijlocul unei lumi ce nu părea a fi aşa.

Problema e importantă şi se înscrie într-o lungă tradiţie. începând cu Renaşterea, a trasat, atât în catolicism cât şi în protestantism, linii de demarcaţie relativ similare: pe de o parte cei ce se conduceau după o anumită morală antică apropiată de creştinism (teza din Manuductio ad stoicam philosophiam de Juste Lipse,

30 - Istoria sexualităţii 465

un creştin vorl1nlill|....... IOIZLIU apare teza catolică a lui J.-P. Camus şi, în spo< IMI»ictet creştin de Jean-Marie de Bordeaux); pe de alta, cei punlm re stoicismul nu era altceva decât o filosofie, virtuoasă, deslgui r oricum, păgână (Saumaise la protestanţi, iar Arnauld şi flllom«MH partea catolicilor). Nu se urmărea doar ca unii filosofi să lu> omi eraţi ca fiind de partea credinţei creştine, ori să o fereasc.i pa >asta de orice contaminare păgână; problema era şi de a se dnloia ce fundamentare să se dea unei morale ale cărei element«.ive păreau, până la un punct, comune filosofiei greco-romano şl jiei creştine. Dezbaterea iscată la sfârşitul secolului al XIX Io.i nu răină nici ea de această problematică, chiar dacă se interferna/a

irobleme de metodă istorică. Zahn, în celebra sa Adresse (4;'t,) ncerca să facă din Epictet un creştin, ci să scoată în evidon|a

nele unei cunoaşteri a creştinismului şi urmele influenţei saln D

gândire considerată, în general, stoică. Lucrarea lui Bonh6ll"i care îi răspunde (427), caută să stabilească unitatea unei <|an

iră a mai fi nevoie să se apeleze, pentru explicarea cutărui .111 ui aspect, la o acţiune disparată din afară. Era vorba însă şi do cunoaşte sau căuta bazele imperativului moral şi, dacă era po de a se desprinde de creştinism un anumit tip de morală co-l e

multă vreme asociat. în toată această discuţie, se pare că acceptat, mai mult sau mai puţin confuz, trei supoziţii: conform

dintâi, esenţialul într-o morală ar fi de a se investiga în elo île de cod pe care le comportă; după cea de a doua, moral. 1 ică a Antichităţii târzii s-ar fi apropiat de creştinism prin pro e sale severe, rupte aproape în întregime de tradiţia anten în fine,

după cea de a treia, se cuvine ca o comparaţie între Î creştină şi cea a unor filosofi ai Antichităţii, care ar fi it-o, să se facă în cei mai aleşi termeni. Nu e posibil, totuşi, să ne mulţumim cu atât.

Să nu uităm ca iile de austeritate sexuală n-au fost stabilite pentru prima oara ofia epocii imperiale. Am întâlnit în gândirea

greacă a secp- IV-lea formulări ce nu erau cu nimic mai puţin exigente. în şa cum am văzut, actul sexual pare a fi fost

considerat de reme ca periculos, greu de stăpânit şi scump plătit; măsura a practicării sale posibile şi inserarea sa într-un

regim prudent ă cerute de foarte mult timp. Platon, Isocrate sau Aristotel, n felul său şi din raţiuni diferite, recomandau cel puţin anume de fidelitate conjugală. Iubirii băieţilor i se putea atribui

înaltă valoare, dar i se pretindea şi practicarea abstinenţei

ou ctci -in- ■ (Mj.ii.i (.jcibiia semnificaţia spiruuaia. I imp îndelungat preocupau i pentru corp şi sănătate, rekiţia cu soţia şi căsătoria. raportul cu băieţii fuseseră motive pentru elaborarea unei morale riguroase. într-un anume fel, austeritatea sexuală întâlnită la filosofii primelor secole ale erei noastre îşi are rădăcinile în această veche tradiţie, măcar în măsura în care ea anunţa o moralitate viitoare.

Totuşi, ar fi inexact să nu vedem în reflecţiile despre plăcerea sexuală decât dăinuirea unei vechi tradiţii medicale şi filosofice. E drept că nu trebuie contestat tot ce înseamnă continuitate, menţinută cu grijă, sau reactivare voluntară în gândirea primelor secole, vădit obsedată de cultura clasică. Filosofia şi morala elenistice au cunoscut ceea ce Marrou numea „o lungă vară". Dar, numeroase modificări sunt evidente: ele ne împiedică să considerăm morala lui Musonius ori pe cea a lui Plutarh ca o simplă întărire a lecţiilor lui Xenofon, Platon, Isocrate sau Aristotel; ele ne împiedică, de asemenea, să apreciem sfaturile lui Soranus sau ale lui Rufus din Efes drept variaţii pe principiile lui Hippocrat ori Diocles.

Dinspre partea Dieteticii şi a problematizării sănătăţii, schimbarea e marcată de o nelinişte mai puternică, de o definire mai largă şi mai amănunţită a corelaţiilor dintre actul sexual şi trup, precum şi de o grijă mai mare acordată ambivalenţei efectelor sale şi consecinţelor sale perturbatoare. Nu este numai o preocupare mai mare pentru corp. ci şi un alt mod de a privi activitatea sexuală şi de temeri provocate de afinităţile sale cu bolile şi suferinţa. în ce priveşte femeia şi problematizarea căsătoriei, modificarea ţine mai ales de valorizarea legăturii conjugale şi relaţia duală care o constituie; corecta conduită a soţului, moderaţia pe care şi-o impune nu se justifică numai prin considerente de statut, ci prin natura legăturii, forma sa uni-versală şi obligaţiile reciproce decurgând din ea. în problema băieţilor, necesitatea abstinenţei e din ce în ce mai puţin percepută ca o modalitate de a da unor forme de iubire cele mai înalte valori spirituale şi din ce în ce mai mult ca semn al unei imperfecţiuni ce-i aparţine.

Printre aceste modificări ale temelor preexistente, se distinge dezvoltarea unei arte a existenţei, dominată de preocuparea de sine, care nu mai insistă atât asupra exceselor, cât asupra faptului că dominarea altora trebuie exersată cu ajutorul stăpânirii de sine; ea subliniază din ce în ce mai mult nesiguranţa individului privind diversele suferinţe ce pot fi provocate de activitatea sexuală; mai insistă şi asupra necesităţii

468

de a o supune pe aceasta unei forme universale, creată pentru toţi oamenii, prin care să fie legată de natură şi de raţiune totodată. Pune în lumină şi importanţa dezvoltării tu-3 snio. La originea acestor modificări în morala sexuală, nu ;.«• >M

îcentuarea modalităţilor de interdicţie, ci evoluţia unei arte n «NI* nţei gravitând în jurul problemei sinelui, a dependenţei şi n Ind» mdenţei sale, a legăturii pe care poate şi trebuie să o stabil»« ' • i ceilalţi, a metodelor de control asupra fiinţei şi a felului cum pc.it.. staura o deplină suveranitate a sa.

în acest context se produce un dublu fenomen, caradorhn. intru etica plăcerilor. Pe de o parte, se solicită o mai mare «lon|m vind practica sexuală, efectele ei asupra organismului, locul şi mini u în cadrul căsătoriei, importanţa raportului cu băieţii şi dificilii.i|ii.< le. în acelaşi timp, însă, cu cât se insistă mai mult asupra IM.

< U it apare mai periculoasă şi susceptibilă de a compromite reiaţi.i« u ele; tot mai mult se arată nevoia de a o suspecta, de a o contu l . ;antona, pe cât posibil, în căsătorie, chiar dacă în raportul con|u I va fi împovărată de semnificaţii mai intense. Problematizam ..i irijorare, punere în discuţie şi vigilenţă. Un

anumit stil de conduita cuală e propus astfel prin toată această mişcare a gândirii moral.• dicale şi filosofice; e deosebit de cel conturat în secolul al IV leu şi de cel pe care-l vom afla mai târziu în creştinism. Activitatea :uală se înrudeşte aici cu răul prin forma şi efectele sale, dai nu n rău în sine. îşi găseşte împlinirea firească şi raţională în ca:.a e, dar aceasta nu este, cu unele excepţii, condiţia expresă şi In Densabilă pentru a înceta să mai fie un rău. îşi află anevoie loc ul ubirea pentru băieţi, care nu e, de aceea, condamnată ca fiind otriva naturii.

Astfel, în rafinamentul artelor de a trăi şi a preocupării do », se

conturează câteva precepte ce par destul de

apropiate do i a căror formulare o vom găsi în

moralele ulterioare. Să nu ne im însă înşelaţi de

analogie. Aceste morale vor stabili alte moda de

raportare la sine: o caracterizare a substanţei

etice pornind a moarte, cădere şi rău; un mod de

constrângere sub forma su erii la o lege generală care

e în acelaşi timp voinţa unui zeu per îl; un tip de

469

lucrare asupra sinelui implicând descifrarea

sufletului hermeneutică purificatoare a dorinţelor;

un mod de realizare eti nzând la renunţarea de sine. Elementele de cod

privind econo- plăcerilor, fidelitatea conjugală şi

raporturilor între bărbaţi pot kne similare. în acest caz, ele vor depinde de o etică profund ificată şi de un alt mod de constituire a sinelui ca subiect moral

'nduitelor sale sexuale.NOTE

I Artemidor, La Clef des songes

(trad. A. - J.

Festugière), I, 2.

?. Ibid., I, 2; I, 64; II, 35.3. Ibid., I, 79.4. Ibid., I, 2; II, 9; IV, 48; IV,

66.5. Ibid., II, 66.6. Ibid., I, 67; II, 9; II, 66.7.Ibid., I, 31; IV, 23; IV, 24.8. Ibid., I, 2; II, 44.9. Cf. A.-J. Festugière,

Introducere la traducerea

franceză, p. 9; C.A. Behr, Aelius Aristides and the Sacred Tales, p. 181 sq.

10.Artemidor, Clef des songes, II, concluzie.

11.Achille Tatius, Leucippé et Clitophon, I, 3.

12.Synesios, Sur les songes, trad. Druon, 15-16.

13.Artemidor, Clef des songes, I, 12 şi III, concluzie.

14. Ibid., IV, prefaţă.15. Ibid., dedicaţie.16. Ibid., Ill, concluzie.17. Ibid., II, concluzie.18.Ibid., II, 44.19.Ibid., dedicaţie.20. Ibid., II, concluzie.21.R.J. White, în introducerea

sa la ediţia engleză a lui Artemidor, pune în evidenţă numeroase urme ale influenţei empiriste şi sceptice asupra lui Artemi-dor. în acelaşi timp, A.H.M. Lessels („Ancient Systems od Dream Classification", Mnemosune, 1969, p. 391) afirmă că Artemidor nu era decât un practician care interpreta numai visul cotidian.

22.Artemidor, Clef des songes, I, 1.

23. Ibid., Cf. Odyssée. XVIII, 7.24.Seneca, Lettres à Lucilius,

56, 6.25.Plutarh, Quomodo quis

suos in virtute sentiat profectus, 12.

26.Artemidor, Clef des songes, IV, prefaţa.

27.Platon, République, IX, 572 a-b.

_______________». U « V C J I I I Inue v. :>,■

e.z>. «nerniaor, op. cit., Il, 25.

470

30. Ibid., Il, 12. Cf. notei lui A.-J. Festugièro, p. 112.31. Ibid., Il, 1232. Ibid., Il, 49 şi 65.33.Ibid., Il, 65.34.Ibid., IV. 2.35. Ibid., I, 5.36. Cap. 77-80 din partea I.37. Ibid., I, 78.38. Ibid., I, 78 şi 79.19. De reţinut, totuşi, că într-o interpretare dată în cartea IV, 4,

penetrarea fiului cu o senzaţie de plăcere e semn că va trăi; cu o senzaţie de suferinţă, cn va muri. Artemidor notează că, în acest caz, detaliul privind plăcerea determină sensul.

0. Clef des songes, I, 78.1.Ibid., I, 79-80.2. P. Veyne, „L'homosexualité à Rome", in L'Histoire, ian. 1981, p. 78.3.Elementele sexuale apar ca sens al visului într-un anumit număr

de cazuri, astfel în cartea IV, cap. 37, 41, 46, 66; în cartea V, 24. 44, 45, 62, 65, 67, 95. Ibid., II, 77. Cf. şi IV, 4 despre echivalenţa dintre a poseda (a penetra) şi .i poseda (a fi dobândit).5. Ibid., I, 78.3. Ibid., I, 78. Cf. şi IV, 68 unde a visa că ai devenit un pod înseamnă că te vei prostitua: „Dacă o femeie sau un băiat frumos visează că sunt poduri, se vor prostitua şi mulţi vor trece pe deasupra lor". Un om bogat care a avut acest vis s-a aflat în situatia de a fi „dispretuit şi, ca şi călcat în picioare". Ibid., I, 79; cf. şi I, 45. Ibid., I, 45.Astfel, Dion din Prusa (Discours VII) prezintă unele măsuri ce-ar trebui luate pentru a face să domnească virtutea, dar în cadrul problemelor puse de sărăcie. A. J. Voelke, Les Rapports avec autrui dans la philosophie grecque, d'Aristote à Panétius, pp. 183-189. . Referiri la aceste teme se găsesc în cartea lui P. Hadot, Exercices spirituels et philosophie antique. Xenofon, Cyropédie, VII, 5. Plutarh, Apophthegmata laconica, 217 a. Platon, Alcibiade, 127 d-e. Platon, Apologie de Socrate, 29 d-e.Albinus, citat de A.- J. Festugière. Études de philosophie grecque, 1971, p. 536. Apuleius, Du dieu de Socrate, XXI, 167-168. Epicur. Lettre à Menécée, 122. Seneca, Lettres à Lucilius, 66, 45.Musonius Rufus, ed. Hense, Fragments, 36; citat de Plutarh, De ira, 453 d. Seneca, Lettres à Lucilius, 17, 5; De la brièveté de la vie, 7, 5.

62. S'aneca, De la brièveit; (Jo In vio, 24, 1.63.Seneca, Lettres à Lu ilius. I, 1.64. Ibid., 13-1; De la vi hiUM'Use, 24, 4.65.Seneca, De la tranqi 'llité de l'âme, 3, 6.66. Seneca, Ibid., 24, 2

471

67.Seneca, Lettres à ! cilius. 75, 118.68.Seneca De la trp !lité de l'âme, 17, 3; Lettres à Luciiius, 74 29.69. Seneca. De la brièveté de la vie, 18, 1. "■'0. -eneca. Lettres à Luciiius, 2, 1.'1. 'bid., 35. 4.72. Marc Aureliu, Pensées, III, 14.73 Eoictet, Entretiens. I. 16,-1-3.

/74. Ibid., I, 1,4.75. ibid., II, 8, 18-23.76. Cf. IVI. Spanneut, „Epiktet", în Reallexikon für Antike und

Christentum.77. Pliniu, Lettres, I, 10.78. Ibid., I, 9.79. Epicur, Lettre à Ménécée, 122.80. Despre această temă a se vedea, de pildă, Seneca, Lettres à

Luciiius, 82, 76; 90, 44-45; De constantia, IX, 13.81. Seneca, Lettres à Luciiius, 76, 1-4. Cf. A. Grilli, II problema della

vita contemplativa nello mondo greco-romano, pp. 217-280.82. Lucian, Hermotime. 1-2.83. I. Hadot, Seneca und die griechisch-römische Tradition der

Seelenleitung,1969, p. 160.

84. Xenofon, Économique, V, 1.85. Dion din Prusa, Discours, III, 55.86. Plutarh, Regum et imperatorum apophthegmata, 197 d.87. Platon, Lois, 717 e.88. Seneca, De ira, ill.89. Epictet, Entretiens, II, 21 sq.; III, 10, 1-5.90. Marc Aureliu, Pensées, IV, 3. XII, 19.91. Musonius Rufus, ed. Hense, Fragments, 60.92. Pliniu, Lettres, III, 1.93. Marc Aureliu, Pensées, IV, 3.94.Cf. Seneca, Lettres à Luciiius, 7, 99 şi 109.95. Philodemos, Oeuvres, ed. Olivieri, frag. 36, p. 17.96.Despre exerciţiile şcolii, cf. B.L. Hijmans, Askesis, Notes on

Epictetus' Educational System, pp. 41-46.97. F.H. Sandbach, The Stoics, p. 144; cf. şi J.H. Liebeschütz,

Continuity and Change in Roman Religion, pp. 112-113.98. Galenus, Traité des passions de l'âme et ue ses erreurs, III, 6-10.99. Seneca, Lettres à Luciiius, 109, 2. Despre Seneca, relaţiile şi

activitatea sa de îndrumător, cf. P. Grimai, Sénèque ou la conscience de l'Empire, pp. 393-410.

472

___ LUIAIII, L/e xuenda sanltate praecepta, 122 e.101. Cf. Cicero, Tusculanes, IV, 10; Seneca, Lettres à Lucllius, 75, 9-

15 A-nii'i* acestui punct şi I. Hadot, Seneca und die griechisch-römische Tradition der Seelenleitung, Berlin, 1969, partea a ll-a, cap. 2.

102. Despre comparaţia între terapeutica trupului şi medicina sufletului, cf. S»MIM. I Lettres à Lucilius, 64, 8.

103. Epictet, Entretiens, III, 23, 30 şi III, 21, 20-24; cf. şi Seneca referlrulu IN la cineva care frecventează cursul unui filosof: „Aut sanior domum ro<ln«i aut sanabilior" (Lettres à Lucilius, 108, 4).

104. Epictet, Entretiens, II, 21, 12-22; II, 15, 15-20.105. Galenus, De la cure des passions de l'âme, I, 1.106. Ibid., IV, 16 şi VI, 28.107. Epictet, Entretiens, I, 9, 12-17; I, 22, 10-12; Manuel, 41.108. Seneca, Lettres à Lucilius, 55, 57, 78.109. Epictet, Entretiens, cf. şl II, 11, 1.110. Plutarh, Animine an corporis affectiones sint pejores, 501 a.11.Plutarh, Démon de Socrate, 585 a.12.Seneca citează această trăsătură epicureică în Lettres à Lucilius.

18, u,13.Seneca, op. cit., 18, 6.14.Ibid., 20, 11.15. Cf. Seneca, Consolation à Helvia, 12, 3.16. Seneca, Lettres à Lucilius, 18, 1-8; cf. epistola 17, 5: „Studierea

modeia|n'i nu conduce la efecte salutare fără practicarea sobrietăţii. Or, sobrietatiMo sărăcie voluntară".

7. Cf. Diogenes Laertios, Vie des Philosophes. VIII, 1, 27. Porphyrios, Vie du Pytagore, 40.

8. Seneca, De ira, III, 36.9. Epictet, Entretiens, III, 12, 15.0. Ibid., I, 20, 7-11; cf. şi III, 3, 1-13. 1 Platon, Apologie de Socrate,

38 a. ?. Epictet, Entretiens, III, 12, 15. Exprimările epistrophe eis heauton sau epistrephein eis heauton se întâlnesc la Epictet, Entretiens, I, 4, 18; III, 16, 15; III, 22, 39; III, 23, 37; III, 24-106; Manuel, 41, . Seneca, Lettres à Lucilius, 82, 5. Seneca, De la brièveté de la vie, II, 4; De la tranquillité de l'âme, XI, 2, Lettres à Lucilius, 62, 1; 75, 18.Seneca, De la brièveté de la vie, V, 3 (sui juris); Lettres à Lucilius, 75, 8 (in se habere potestatem); 32, 5 (facultas sui). ' Seneca, De la brièveté de la vie, X, 4 şi XV, 5.Seneca, Lettres à Lucilius, 13, 1; 23, 2-3; Epictet, Entretiens, II, 18; MarcAureliu, Pensées, VI, 16.Seneca, Lettres à Lucilius, 72, 4.Ibid., 72. Cf. şi De la vie heureuse, III, 4.

131.Lettres à Lucilius, 23, 3-6; 124, 24. Despre critica voluptăţii: De la vie heureuse, XI, 1-2.

132. J.-P. Broudehoux, Mariage et famille chez Clément d'Alexandrie, pp. 16-17.

133.Cl. Vatin, Recherches sur le mariage et la condition de la femme mariée à l'époque hellénistique, p. 4.

134. J.A. Crook, Law and Life of Rome, p. 99 sq. P. Veyne, „L'amour à Rome", Annales E.S.C., 1978, 1, pp. 39-40.

135.CI. Vatin, op.cit., pp. 177-178.136.P. Veyne, loc. cit.137. Ibid.138. J. Boswell, Christianity, Social Tolerance, and Homosexuality, p.

62.139.S B. Pomeroy, Goddesses, Whores, Wives and Slaves, 1975, p.

133.140. Ibid., p. 209.141.P. Veyne, loc. cit., p. 40; S.B. Pomeroy, op.cit., p. 193.142.S.B. Pomeroy, op.cit., p. 129.143.CI. Vatin, op.cit., pp. 203-206.144. Ibid., p. 274.145.P. Veyne, „L'amour à Rome", Annales E.S.C., 1978, 1.146.Pliniu, Lettres, VII, 5.147.Stasius, Silves, III, 3, v. 23-26 şi 106-107.148. J. Ferguson, Moral Values in the Ancient World, pp. 135-137.149.F.H. Sandbach, The Stoics, p. 23.150.M. Rostovtzeff, Social and Economical History of the Hellenistic

World* II,pp. 1305-1306.

151. J. Gagé, Les Classes sociales à Rome, pp. 155 sq.152.Dion Cassius, Histoire romaine, LII, 19.153.R. MacMullen, Roman Social Relations, pp. 125-126.154.Dion Cassius, Histoire romaine, LII, 19.155.C. G. Starr, The Roman Empire, p. 64.156.R. Syme, Roman Papers, II, p. 1576.157.R. MacMullen, op.cit., p. 93.158.Ibid., p. 110, eu referiri la Seneca, Lettres, 31, 11; Epictet,

Entretiens, III, 14, 11; IV, 6, 4.159.Seneca, Lettres à Lucilius, 31, 11; 47, 16. Des bienfaits, III, 18.160.Epictet, Entretiens, III, 7, 37-39.161.Plutarh, Praecepta gerendae reipublicae, 798 c-d.162.Ibid., 823 c.163. Ibid., 798 c-d.164.Aristotel, Politique, I, 12, 1259 b.165.Aristide, Éloge de Rome, 29-39.166.Seneca, Questions naturelles, IV, prefaţa.167.Plutarh, Praecepta gerendae reipublicae, 814 c.

474

168.Cf. şi fragmentul unde Plutarh răspunde cum se încredinţează subalternilor unele amănunte de serviciu (811 a-813 a).

475

Dion din Prusa, Discours. III. Plutarh, Ad principem Ineruditum, 7't'Marc Aureliu, Pensées, VI, 30. Epictet, Entretiens, III, 24, 3. Ibid., III, 7. 33-36.Plutarh, Ad principem ineruditum, 780 b. Seneca, Lettres à Lucilius, 14, 4, 3. »Seneca, De la tranquillité de l'âme, XI, 11. Ibid., X, 7.Este acceptat că tratatul despre exil ca şi Praecepta gerendae reipublic. i.vse adresează aceleiaşi persoane.Plutarh, De l'exil, 602 c-e.Seneca, Lettres à Lucilius, 22, 1-12.Ibid., 31, 11.Ibid., 47, 15.3.W. Bowersock, Greek Sophists: cf. şi C. ANbut. Greek Medicine in ROHM- şi J. Scarborough, Roman Medicine.3.W. Bowersock, op. cit., p. 67. Celsus, în Traité de medicine (Prefaţa trad. de Vedrenes, pp. 21 -23), explică apariţia medicinei prin dezvoltam,i unei litteraturum disciplina, ^utarh, De tuenda sanitate, 122 d-e.Delsus, în prefaţa tratatului său de medicină, face deosebire între o medicina bazată pe regim (victu), o alta bazată pe medicamente (medicamentis) şi o a treia, pe operaţii (manu). Cei ce o profesează pe prima „de departe cei mai iluştri, dorind să aprofundeze cu orice preţ anumite subiecte, cerce tează însăşi natura lucrurilor" (p. 23). Asta nu înseamnă că un om sănătos nu trebuie să asculte de medici (I, 1, p. 40).Mhenaios, în Oribases, Collection des médecins grecs et latins, Livres incertains, XXI, ed. Bussemaker et Daremberg, III, p. 164. \ntyllos, în Oribases, II, p. 317.Mhenaios, în Oribases, Livres incertains, XXIII; vol. III, p. 182 sq.Delsus, Traité de médecine (De Medicina), I, 2, p. 42.Despre acest subiect, A. Rousselle tocmai a publicat o lucrare importantă,Porneia. De la maîtrise du corps à la privation sensorielle.Galenus, De l'utilité des parties, XIV, 2.3alenus, Ibid., XIV, 2 şi 3.'laton. Lois, VI, 782 e-783 a.àalenus, op.cit., XIV, 2.•àalenus, Ibid., XIV, 6.bid.. XIV, 9.bid., Idbid., XIV, 7.bid. XIV. 9.àalenus, în Oribases, XXII; vol. III, pp. 46-47. 5alenus, Des lieux affectés, III, 8.Galenus, De l'utilité des parties, XIV, 10.Aristeu, Des signes des maladies aiguës, II, 5 (trad. I Renaud), | . ">».

Rufus din Efes, Fragments, extrase din Aetius, in Oeuvres, p. 320.Aristeu, De la cure des maladies chroniques, I, 4, p. 388.Caelius Aurelianus. Maladies chroniques, I, 4.Aristeu, Des signes des maladies aiguës, II, 12, pp. 71-72.Galenus, Des lieux affectés. VI, 6.Soranus, Des maladies des femmes, I, 51.Galenus, Des lieux affectés, VI, 5.Ibid., VI, 7.Aristeu. Des signes des maladies chroniques, I!, 5, pp. 163-165.Celsus, De artibus, VI, 28.Aristeu, De la cure des maladies chroniques. Il, 5, p. 408.Galenus, în Oribases, Livres incertains, VIII; vol. III, p. 110.Ibid., p. 109.Rufus din Efes, Fragments, extrase din Aetius, in Oeuvres, p. 318.Galenus, Des lieux affectés, VI, 5.Rufus din Efes, Fragments, extrase din Aetius, Oeuvres, pp. 320-321.

Cf. şi textul din Oribases, VI, vol. I, 541.Galenus, în Oribases, Livres incertains, VIII; vol. III, p. 109.Ibid., VI, 37; vol. I, p. 537.Ibid., X; vol. III, p. 113.Rufus din Efes, în Oribases, VI, 38; vol. I, p. 542.Galenus, în Oribases, Livres incertains, X; vol. III, p. 113.Rufus din Efes, Fragments, extrase din Aetius, Oeuvres, p. 320.Aristeu, De la cure des maladies chroniques, I, 4, p. 388.Galenus, Des lieux affectés, VI, 5; trad. Daremberg, II, p. 688.Galenus, ibid., pp. 687-689.Aristeu, Des signes des maladies chroniques, II, 5, p. 165.Soranus, Traité des maladies des femmes, I, 7.Rufus din Efes, în Oribases, Livres incertains, III, p. 112.Rufus din Efes, în Oribases, VI, 38; vol. III, pp. 540-541. Rufus mai

notează că poziţia în picioare e obositoare.Ibid., p. 541.Galenus, în Oribases, Livres incertains, VIII; vol. III, p. 110. De

observat la Celsus o judecată moderată. „Nu trebuie nici să exagerezi, dar nici să te temi de coit" (Traité de médecine, I, 1, p. 41).

Cf. L'Usage des plaisirs, cap. 3.f 237. Athenaios, în Oribases, Livres incertains, VII; vol. lit, p. 107. 238. Soranus, Traité des maladies des femmes, l, 10. 239.Ibid.240.Cf., de pildă, textul lui Galenus citat de Oribases, XXII, 3; vol. III,

p. 53.241.Citat în Oribases, XXII, 7; vol. lit. p. 70.242.Soranus. Traité des maladies des femmes, I, 10.243.Ibid.. I, 10.bld., I, 14.

477

3alenus, în Oribases, Livres incertains, VI; vol. III, p. 102. 3alenus, De l'utilité des parties, XI, 10.Balenus, în Oribases, Livres incertains, VIII; vol. III, p. 110.\thenaios, în Oribases, Livres incertains, XXI; vol. III, p. 165.àalenus, în Oribases, Livres incertains, VIII; vol. III, p. 111.\thenaios, în Oribases, Livres incertains, XXI; vol. III, pp. 164-165.)espre raporturile dintre vârsta la care putea avea loc căsătoria şi problema-izările sănătăţii şi ale femeii, cf. A. Rousselle, Porneia, pp. 49-52.îoranus, Traité des maladies des femmes, I, 8.tufus din Efes, în Oribases, Livres incertains, II; vol. III, pp. 82-85.îelsus, Traité de médecine, I, 3; Rufus din Efes, în Oribases, VI, 38; vol. I,i. 543. Galenus, în Oribases, Livres incertains, VIII; p. 110. Despre împăr-irea pe anotimpuri a plăcerilor, cf. Practicarea plăcerilor, cap. II.'lutarh, Propos de table, III, 6, 1089 a.lufus din Efes, în Oribases, VI, 38; vol. I, p. 540 şi urm.)id., p. 547.>id., p. 549.alenus, în Oribases, Livres incertains, VIII; vol. III, p. 111. Pentru Celsus, preferabilă noaptea „cu condiţia să nu mănânci şi să nu lucrezi imediat upă aceea" (Traité de médecine, I, 1, p. 41). ufus din Efes, in Oribases, VI, 38; vol. I, pp. 543-546 oranus, Traité des maladies des femmes, I, 8. Ihenaios, în Oribases, Livres incertains, 21; vol. III, p. 165. ufus din Efes, în Oribases, VI, vol. I, p. 549. ufus din Efes, Oeuvres, p. 75. ufus din Efes, în Oribases, VI; vol. I, p. 549. BISUS, Traité de médicine, IV, 28. jfus din Efes, în Oribases, VI; vol. I, p. 550.alenus, Des lieux affectés, VI, 5; trad. Daremberg, vol. Il, pp. 688- 689.jfus din Efes, Oeuvres, pp. 74-75.alenus, Des lieux affectés, VI. 6; vol. Il, pp. 704-705.jfus din Efes, Oeuvres, p. 74. Apare adeseori ideea că dormitul pe spatecălzeşte părţile sexuale şi provoacă poluţii nocturne. Cf. Galenus, Des;ux affectés, VI, 6; Diocles, în Oribases, III, 177.îlenus, Des lieux affectés, VI, 6.jtarh, Prppos de table, III, 6, 1089 a.opertiu, Élégies, II, 15.d., II, 6.'idiu, Art d'aimer, III, 808.'idiu. Les Remèdes à I' amour, v. 399 sq.; v. 345-348. Cf. sfatului dat neilor în Arta de a iubi, III, 209, de a nu se arăta la toaletă, lenus, Des lieux affectés, VI, 5, vol. Il, p 688. d., Id.»n din Prusa, Discours, VI, 19-20.

281.G. Canguilhem, Études d'histoire et de philosophie des sciences, pp. 337- 338.

282.H. Thesleff, An Introduction to the Pythagorean, Writings of the Hellenistic period şi The Pythagorean texts of the hellenistic period.

283.M. Meslin, L'Homme romain, des origines au Ier siècle de notre ère, pp. 143-163.

284.Musonius Rufus, Reliquiae, ed. Hense, XIV, p. 71. Cf. C. Lutz, „Musonius Rufus" Yale Classical Studies, vol. X, 1947, pp. 87-100.

285.Hierocles, Peri gamou, in Stobaios, Florilège, 21, 17.286.Musonius Rufus, Reliquiae, XIII A, pp. 67-68.287.Ibid., XIV, pp. 70-71.288.Hierocles, în Stobaios, Florilège, 22.289.Aristotel, Politique, I, 2, 1252 a. Foloseşte cuvântul şi când se

referă la relaţia dintre soţ şi soţie în Etica nicomahică, VIII, 12.290.Cf. Diogenes Laertios, Vie des Philosophes, VII, 1, 121.291.Epictet, Entretiens, III, 7, 19-20.292.Ibid., 26.293.Ibid., 28.294.Ibid., 36.295.Hierocles, în Stobaios, Florilège, 22.296.Musonius Rufus, Reliquiae, XIV, p. 70.297.Epictet, Entretiens, III, 22, 47.298.Ibid., 70-71.299.Ibid., 73.300.Ibid., 67-68.301.Aristotel, Éthique à Nicomaque, VIII, 12.302.Musonius Rufus, Reliquiae, XIV, p. 74-75.303.Hierocles, în Stobaios, Florilège, 21.304.Musonius Rufus, Reliquiae, XIV, p. 73-74.305.Pliniu, Lettres, VII, 5.306.Hierocles, în Stobaios, Florilège, 24.307.Pliniu, Lettres, IV, 19.308.Musonius Rufus, Reliquiae, XIII B, pp. 69-70.309.Antipater, în Stobaios, Florilège, 25.310.Plutarh, Préceptes conjugaux, 34 (142 e-143 a). în preceptul 20

(140 e-141 a) o căsătorie reuşită e comparată cu o sfoară întărită prin împletirea firelor.

311.Cf. Practicarea plăcerilor, cap. III; Platon, Lois, VI, 779 e-780 a.312.Seneca, Consolation à Marcia, 24.313.Dion din Prusa, Discours, VII.314. Marc Aureliu, Pensées, I, 17. » 315. Epictet, Manuel, XXXIII, 8.316.Epictet, Entretiens, III, 8 (12-14).317.Musonius Rufus, Reliquiae, XII, p. 63-64.318.ibid.

479

319.Musonius Rufus, Reliquiae, XV, p. 78. Textul e citat şi comentat de Noonan, Contraception et mariage, pp. 66-67.

ent din Alexandna, Le Pédagogue, II, 10. rrctlcnrea plăcerilor, cap. III. 3t, Entretiens, II, 4, 2-3.II,4, 2-3.0 Lettres à Lucilius, 94,.26. mue. Rufus, Reliquiae, XII, p 66. ; Aristotel, Économique, III, 2.III,3. Ill, 1.h, Préceptes conjugaux, 44, 144 c-d. 50, 140 b.nius Rufus, Reliquiae. Hense, XIV. h, Dialogue sur I' Amour, 759 e-f. 2a, Fragments, Hense, 85.h Préceptes conjugaux. 47, 144 f—145 a; 17, 140 c. 29, 142 a-c. :a Fragments. 85.?nt din Alexandria, Stromates, II, 143, 1.T.C de Sales, Introduction à la vie dévote, III, 39.jo-Aristotel, Économique, III, 3..a, Consolation à Helvia, 13, 4.mus Rufus, Reliquiae, XII, p. 64.h, Préceptes conjugaux, 13, 139 e.10, 139 C.

46, 144 e-f.Plutarh, Des vertus des femmes, 242 b. h. Préceptes conjugaux, 18, 140 c.2, 138 d-e. 2, 138 f. fra, cap. VI.h, Préceptes conjugaux, 39, 143 e.38, 143 d.h, Banquet des sept Sages, 156 c.156 d. în Plutarh şi stoicismul, Babut observă că Antipater, Musonius rocles „sunt interesaţi mai mult de căsătorie decât de iubire; intenţia lor1 ales, de a stabili că mariajul nu dăunează cu nimic unui trai filosofic; în t, la ei nu găsim una din ideile importante din Amatorius şi anume că a e la fel de capabilă ca şi bărbatul să inspire pasiunea amoroasă", swell, Christianity, Social Tolerance, and Homosexuality, p. 61. yne, „L'amour à Rome", în Histoire, ian. 1981, p. 77.lianus, Institution oratoire, II, 2. t din Tyr, Dissertations, 24, 1; 25, 1. 25. 2-4.359.H Martin iriuiarcn s cimwai i>i|uuy« ________________ ,

by H. D. Betz) remarcă faptul că dialogul nu face o diferenţiere clară între iubirea heterosexuală şi căsătorie. Comparând Dialog despre iubire cu Precepte conjugale, L. Goessler insistă asupra legăturii făcute de Plutarh între gamos şi eros şi asupra a ceea ce se aduce nou aici în problema tradiţională a căsătoriei.

360.Plutarh, Dialogue sur l'Amour. 771 e361.Ibid., 749 a.362.Ibid., 754 e.363.Plutarh, Vie de Solon, 20, 8.364.Plutarh, Dialogue sur l'Amour, 752, e-f.365.Ibid., 749 d şi 755 d-e.366.Plutarh, Histoires d'amour, 2, 772 e; 3, 773 f.367.Plutarh, Dialogue sur l'Amour, 754 d.368.Plutarh, Dialogue sur l'Amour, 751 a; 752 b.369.Ibid., 750 c-d.370.Ibid., 750 d-e.371.Ibid., 750 c.372.Ibid., 752 b-c.373.Ibid.,750 e.374.Ibid., 751 d-e.375.Ibid., 751 f.376.Ibid., 751 e.377.Ibid.. 751 e-f.378.Ibid., 766 e.379.Ibid., 766 e-767 a.380.ibid., 767 b-c.381.Ibid., 767 d-e.382.Ibid., 752 b.383.Plutarh reia argumentul dezvoltat de Daphne, 751 d-e.384.Ibid., 768 d.385.Ibid., 751 c.386.Ibid., 751 d.387.Ibid., 769 a.388.Vie de Solon, 20.389.Dialogue sur l'Amour, 769 a-b.390.Ibid., 769 e-f; cf. Préceptes conjugaux, 142 e-143 c.391.Dialogue sur l'Amour, 769 d.392.Ibid., 769 d-e.393. Despre acest text, cf. R. Bloch, De Pseudo-Luciani Amoribus, 1907;

MacLeod, în Introducerea la ediţia Loeb, îl situează la începutul secolului al IV-lea; F. Bufffière (Eros adolescent, p. 481) e de părere că datează din secolul II.

394.Pseudo-Lucian, les Amours, 16.

481

ch constată aici prezenţa unor teme neopitagoriciene.o-Lucian, les Amours, 19.Î0-21.22.32.13-35. 36.iter, op. cit., se opreşte asupra aspectelor epicuriene ale intervenţiei llicratidas. R. Bloch, însă, evidenţiază că acea cosmogonie cu carei discursul nu e specific epicuriană. Pe de altă parte, referirile la sunt uneori clare. Ca în paragraful 49, de pildă.D-Lucian, les Amours, 25-26.27.27.20.iu e mai bine ca o femeie s-o facă pe bărbatul „decât să vezi un băr- borându-se până la a juca rolul unei femei" (28)? lea nu foloseşte cuvântul. 19-42.Tatius, Leucippé et Clitophon, II, 37.'idiu, Les Remèdes à l'Amour, v. 345-348, sau: „Te sfătuiesc să izi toate ferestrele şi la lumina zilei să-ţi însemnezi toate cusururileii sale". După dragoste, ţine minte fiecare defect al trupului ei şi ă-ţi privirea asupra lor" (411-418).o-Lucian, les Amours, 44-45.i Tatius, Leucippé et Clitophon, II, 37.o-Lucian, les Amours, 46.)n, Banquet, VIII, 18.o-Lucian, les Amours, 48.53.Grant, The Climax of Rome, p. 117 şi urm. şi Th. Hăgg, Narrative lique in Ancient Greeck Romances, i Tatius, Leucippé et Clitophon, I, 10.II,37.ereas şi Callirhoe despărţirea se petrece imediat după căsătorie; dar i soţi îşi păstrează pe tot timpul aventurilor lor, iubirea, puritatea şi itea.oros, Ethiopiques, II, 33.III, 17.! Tatius, Leucippé et Clitophon, VIII, 5. v. 20; cf. şi VI, 16. or, Ethiopiques, V, 4.in, Der Stoiker Epiktet und sein Verhältnis zum Christentum, 1894. ihöffer, Epiktet und das Neue Testament, 1911.

C U P R I N S

I

VOINŢA DE A CUNOAŞTE.................................... 5(Traducere de Alexandru Onete)

PRACTICAREA PLĂCERILOR..............................123(Traducere de Beatrice Stanciu)

PREOCUPAREA DE SINE...................................305(Traducere de Beatrice Stanciu)

HUI

ISTORIA SEXUALITATII

1. Voinţa de a cunoaşte

2. Practicarea plăcerilor3. Preocuparea de sine

1 V\ V \EDITURAV

DE VEST

A

■WM'1' j ■

Lei 9800,1 \

* ... \

- - ........• " .. ., sj^

ISBN 973-364)224-8