Istoria şi evoluţia pianului Mentionam principalele instrumente muzicale care au precedat pianul: clavicordul si policordul aprox. anul 1500 apoi spineta sub diferite forme, o varianta a clavecinului. La inceput sunetul se obtinea cu ajutorul unui stift sau primul pian istoric pene metalice. Aproximativ la inceputul anilor 1800 apare inventia lui Pantoleon, un tambal imbunatatit, stramosul pianului, folosea ciocanele care prin lovirea corzilor se obtinea sunetul. Daca clavicordul consta dintr-o clapa care in prelungire spre interior se termina cu o limba metalica sau cu un stift care executa o miscare de frecare asemanatoare arcusului de vioara pe coarda, la clavecin sunetul se obtinea prin ciupirea corzilor cu o pana. Primul clavecin a martelleti ( cu ciocanele) a fost construit intre 1709 si 1711 de Bartolomeo di Francesco Cristofori, dar a fost finalizat in 1726. Acesta este de fapt primul clavecin instrument cu ciocanele si reprezinta baza mecanismului de pian utilizata cel mai frecvent inca si in zilele noastre. Acest mecanism avea intinderea de 4 octave si era dotat deja cu articulatie dubla, decuplare si pentru fiecare nota cate o surdina. In aceeasi perioada istorica francezul Marius si organistul german Schröter patenteaza pianul cu ciocanele care sunt recunoscuti public ,iar Gottfried Silbermann inventeaza pianina. Istoria pianului nu este inca pe deplin lamurita. Totusi meritul de a construi asemenea instrumente performante apartine germanilor datorita carora s-a raspandit in toata lumea. Prin stradania constructorului de orgi Silbermann in Strassburg, Freiberg si Dresda, modelul lui Cristofori a fost perfectionat continuu si a capatat o valoare noua. In jurul anului 1910 principalele fabrici de piane sunt in Leipzig, Berlin, New-York, Paris, Stuttgart si Bremen. Sunt renumite firmele: Blüthner, Bechstein, Steinway, Erard Sebastien, Lipp & Sohn, August Förster, Schiedmayer care au proprii lor inventatori de piane. Spre deosebire de pian care e asezat orizontal ( ca un tambal mai mare), pianina este mai mica si este destinata incaperilor mici, avand mecanica asezata in pozitie verticala, fiind mai ieftina decat pianul cu coada. Deoarece orice variatie de umiditate sau temperatura duce la dezacordarea instrumentului, lemnul in care sunt montate cuiele de acordaj este din esenta tare si este supus unui tratament special. La constructia pianului se folosesc mai multe feluri de esente de lemn: stejar, fag, artar, plop canadian, brad si molid cat si alte esente mai moi. Unele instrumente contin un scut metalic peste cuiele de acordaj. Totusi prea multe elemente din metal folosite la fabricatie pot sa schimbe tonul pianului intr-unul tare, ascutit. In 1830 fabrica de piane Steinway-New York schimba pozitia corzilor, le incruciseaza. Se face o economie mai mare de spatiu, corzile sunt mai lungi si se obtine un sunet mai puternic si frumos. Astazi toate pianele si pianinele se construiesc numai cu corzi incrucisate si mecanica englezeasca.
Istoria i evoluia pianuluiMentionam principalele instrumente
muzicale care au precedat pianul: clavicordul si policordul aprox.
anul 1500 apoi spineta sub diferite forme, o varianta a
clavecinului.La inceput sunetul se obtinea cu ajutorul unui stift
sau primul pian istoric pene metalice. Aproximativ la inceputul
anilor 1800 apare inventia lui Pantoleon, un tambal imbunatatit,
stramosul pianului, folosea ciocanele care prin lovirea corzilor se
obtinea sunetul. Daca clavicordul consta dintr-o clapa care in
prelungire spre interior se termina cu o limba metalica sau cu un
stift care executa o miscare de frecare asemanatoare arcusului de
vioara pe coarda, la clavecin sunetul se obtinea prin ciupirea
corzilor cu o pana.Primul clavecin a martelleti ( cu ciocanele) a
fost construit intre 1709 si 1711 de Bartolomeo di Francesco
Cristofori, dar a fost finalizat in 1726. Acesta este de fapt
primul clavecin instrument cu ciocanele si reprezinta baza
mecanismului de pian utilizata cel mai frecvent inca si in zilele
noastre. Acest mecanism avea intinderea de 4 octave si era dotat
deja cu articulatie dubla, decuplare si pentru fiecare nota cate o
surdina.In aceeasi perioada istorica francezul Marius si organistul
german Schrter patenteaza pianul cu ciocanele care sunt recunoscuti
public ,iar Gottfried Silbermann inventeaza pianina.Istoria
pianului nu este inca pe deplin lamurita. Totusi meritul de a
construi asemenea instrumente performante apartine germanilor
datorita carora s-a raspandit in toata lumea. Prin stradania
constructorului de orgi Silbermann in Strassburg, Freiberg si
Dresda, modelul lui Cristofori a fost perfectionat continuu si a
capatat o valoare noua.In jurul anului 1910 principalele fabrici de
piane sunt in Leipzig, Berlin, New-York, Paris, Stuttgart si
Bremen. Sunt renumite firmele: Blthner, Bechstein, Steinway, Erard
Sebastien, Lipp & Sohn, August Frster, Schiedmayer care au
proprii lor inventatori de piane.Spre deosebire de pian care e
asezat orizontal ( ca un tambal mai mare), pianina este mai mica si
este destinata incaperilor mici, avand mecanica asezata in pozitie
verticala, fiind mai ieftina decat pianul cu coada.Deoarece orice
variatie de umiditate sau temperatura duce la dezacordarea
instrumentului, lemnul in care sunt montate cuiele de acordaj este
din esenta tare si este supus unui tratament special. La
constructia pianului se folosesc mai multe feluri de esente de
lemn: stejar, fag, artar, plop canadian, brad si molid cat si alte
esente mai moi. Unele instrumente contin un scut metalic peste
cuiele de acordaj. Totusi prea multe elemente din metal folosite la
fabricatie pot sa schimbe tonul pianului intr-unul tare, ascutit.In
1830 fabrica de piane Steinway-New York schimba pozitia corzilor,
le incruciseaza. Se face o economie mai mare de spatiu, corzile
sunt mai lungi si se obtine un sunet mai puternic si frumos. Astazi
toate pianele si pianinele se construiesc numai cu corzi
incrucisate si mecanica englezeasca.
