Origine/Definitie Prin vesminte liturgice intelegem imbracamintea specifica pe care

o intrebuintaeza membri clerului in timpul savrsirii sfintelor slujbe ale cultului divin public ortodox.

Origini: O contiunuare a vesmintelor din cultul Vechiului Testament

prescrise de Dumnezeu prin Proorocul Moise (Iesirea XXVIII, 1-43; XXXIX, 1-31; Levitic VIII 7-9, 30)

Imbracamintea civila din lumea greco-romana in care a aparut si s-a extins crestinismul.

Clasificare:

1. Vesminte diaconesti: Stiharul, Orarul, Manecutele

2. Vesminte preotesti: Felonul, Braul, Epitrahilul

3. Vesminte arhieresti: Omoforul, Sacosul, Mantia, Bedelnita, Mitra, Carja, Egolpionul si Crucea.

Vesmitele diaconesti Stiharul. (de la stihurile cu care este

impodobit) Originea: De la “tunica lineea” putrata de

preotii Legii Vechi si/sau de la tunica greco-romana.

Simbolizeaza curatenia spiritula a persoanelor care porta acest vesmant, inrucat in timlul Sfintei Liturghii diaconi inchipuie pe sfinti ingeri.

Diconul imbraca stiharul si orarul la toate serviciile divine la care ia parte.

Cand il imbraca:”Bucura-se-va sufletul meu intru Domnul, ca m-a imbracat cu vesmantul mantuirii si cu haina veseliei m-a impodobit; ca unui mire mi-a pus cununa si ca pe o mireasa ma-a impodobit cu podoaba”

Orarul: (de la orare= a se ruga)are astazi forma unei fasii inguste (0,15 X 3,5 m) facuta din stofa, in sau matase si brodata cu fire argintii sau aurii care formeaza cruci, frunze sau spice de grau.

Origine: Isi are originea in practica mozaica. Se foloseste: prins de capatul liber, cu trei degete de la mana

drepta si ridicat in dreptul fruntii in timpul rostirii ecteniilor sau al altor formule liturgice, ori la ascularea cu atentie a celor se se citesc sau se cant in bisrica.

La imbracare diaconul rosteste „Sfant, sfant, sfant, Domnul Savaoth” imnul serafimilor din viziunea lui Iasia.

Simbolizeaza: incins crucis de carte diacon, inainte de impartasire, pe serafimii, care isi acopera ochii, in semn de umilinta, necutezand sa priveasca slava Domnului.

Maneculrele: Origine: - in manusile imparatesti - de la “manipulum” Simbolizeaza: legaturile cu care

iudeii au legat mainile lui Iisus spre a-L duce la judecata, in fata lui Ana si a lui Caiafa da si puterea de lucru a lui Dumnezeu, care da tarie slujitorilor Sai.

Se poarta: de catre dicaoni numai la Sf. Liturghie iar de catre preoti la toate slujbele la care se imbraca toate vesmintele.

Vesmintele Preotesti In timpul slujirii preorul poarta cinci vesminte: stiharul, manecutele, epitrahirul, braul si felonul.

Epitrahilul, este orarul diaconesc purtat in alta forma. Simbolozeza: puterea harului dumnezeiasc, care se

pogoara asupra preotului si prin care el slujeste cele sfinte, si totodata jugul cel bun al slujirii lui Hristos.

Cand se imbraca: Binecuvantat este Dumnezeu, Cel ce varsa harul Sau peste preoti Sai, ca mirul pe cap, ce se pogoara pe barba, pe barba lui Aron, ce se pogoara pe marginea vesmintelor lui” (Ps. CXXXII, 2-3).

El se confectioneza din acelasi material ca si felonul preotesc, si este ornat cu mai multe cruci, brodate sau cusute cu galon. Este vesmantul cel mai mult folosit de preot; la unele slujbe preotul imbraca numai epitrahirul, la altele epitrahirul si felonul, ori toate vesmintele, dar fara epitrahil nu poate savarsii nici o slujba religioasa.

Braul, este o piesa vestimentara de stofa, lunga de ½ m si lata de 6-8 cm, cu care arhierul si preotul se ininge peste stihar.

Origine: in cultul Legii Vechi si in portul traditional oriental. Simbolizeaza: stergarul cu care s-a incins mantuitorul la “cina

cea de taina” si puterea ce s-a dat clericilor de catre Dumnezeu.

La imbracare: „Binecuvantat este Dumnezeu, Cel ce ma incinge cu putere si a facut fara prihana calea mea, Cele ce intocmeste picioarele mele ca ale cerbului si peste cele inalte ma pune”

Felonul : vesmantul de deasopra al preotilor Originea: De la toga anticilor si mantaua de uz general a evreilor

Simbolozeaza si porpora sacojie cu care a fost imbracat Iisus.

Preotul imbraca felonul peste stihar, epitrahil

si brau, dupa ce il binecuvinteaza si il saruta

pe crucea din spate, zicand formula:

„Preotii Tai, Doamne, se vor imbraca intru

dreptate si cuviosii Tai intru bucurie se

vor bucura” (Ps. CXXXI, 9)

Vesmintele ArhierestiVesmintele liturgice arhieresti, sunt sapte la numar, "pentru cele sapte lucrari ale

Sfantului Duh": stiharul, epitrahilul, braul, manecutele, epigonatiul, si omoforul“

Origine: In vesmintele imparatestibizantine sau in dalmatica consuli-lor romani. Purtat in Timpul Sfintei Liturghiiel simbolizeaza vesmatul portat de Hristos in timpul patimirii sau ca-masa Lui pentru care s-au tras sortii

Clopoteii semnifica "Evanghelia Cuvantului lui Dumnezeu, care trebuie sa iasa din gura episcopului".

      

Omoforul: (este unul mic si altul mare) La imbracare:"pre umeri ai luat, Hristoase, firea noastra cea

ratacita si inaltandu-Te o ai adus pe ea lui Dumnezeu Tatalui“ Simbolizeaza: "oaia cea pierduta", pe care a luat-o Mantuitorul

pe umarul Sau s-o duca la mantuire.

Bedelnita (sabia Duhului Sfant sau servetul cu care s-a sters Pilat pe maini la judecta Lui Hristos din pretoriu)

Origine: -stergarul folosit in joia mare la spalrea picioarelor

-de la “mappa” latina, batista ornamentala.

Se poarta de catre arhierei si de carte

preotii carora le-a fost acordata ca distinctie.

Mitra, este insemn distinctiv arhieresc.

Simbolizeaza "cununa de spini a Mantuitoru-

lui" sau "mahrama de pe capul Lui".

"A pus Domnul coroana de pietre

scumpe pe capul tau, viata ai cerut

de la Dansul si-ti va da tie lungime

de zile, in veacul veacului".

Concluzii Vesmintele sunt specifice treptelor ierarhice, intre ele exista o relatie

explicita de subordonare. Succesiunea puterii este pe modelul bimlic vechi si nou testamentar, exista trepte clare ale ierarhiei si perscriptii de rol pentru fiecre dintre acestea.

Membri laici ai biserici sunt in raport de subordonare cu cei ai clerului. Pe modelul aceluiasi tipic biblic, succesiunea harului si a puterii pleca de la Dumnezeu si se sucede prin treptele crerului in functie de treptele pe care le detin.

Membri crerului, pe masura ce capata un rol cat mai inalt, au si obligatii pe msura functiei. Ei sunt datori cu pastoratie individuala si colectiva a laicilor, astfel mambri biserici sunt datori sa asculate de iaerhie la fel cum acesata este supusa Lui Dumnezeu.

O data cu innaintare in functie acestia capata si insemne distinctive: crucea pectotala, egolpionul, bedelnita, mitra si carja. Crucea pectorala si bedelnita pot fi acordate si preotilor in timp ce restul distinctiilor le sunt rezervate iararhilor.