Porcul - istorie şi legendă

Strămoşul porcului sălbatic a apărut pentru prima oară în oligocen, cu 25 milioane de ani în urmă. Cu circa 5.000 de ani î.Hr. au apărut primii porci domestici în Asia de Sud-Est, în Mesopotamia şi în Egipt. În Egiptul antic porcul era închinat zeului Seth, un demon rău. Tot egiptenii sunt cei care au inventat o „îndeletnicire“ originală pentru porci: le legau botul şi le dădeau drumul pe câmpurile însămânţate cu cereale pentru a călca boabele şi a le îngropa în pământ.

Originea raselor

Formarea fiecărei rase de porci îşi are propria istorie. Astfel, porcul de Bazna a rezultat din încrucişarea rasei Mangaliţa cu rasa Berk, efectuată în jurul anului 1872, în localitatea Bazna de lângă Mediaş. În acest timp un grup de ingineri englezi, care lucrau la calea ferată ce se construia în Transilvania, au adus cu ei porci din rasa Berk, pentru a avea în permanenţă carne fragedă pentru consumul propriu deoarece rasa Mangaliţa care se creştea în zonă era mai tardivă, iar carnea mai puţin fragedă.

O pereche din aceşti porci a fost donată lui François Erlich, fost administrator al Staţiunii Climaterice Bazna. Scroafa donată a murit, iar vierul a fost folosit la monta scroafelor Mangaliţa. Metişii rezultaţi din această încrucişare stau la baza formării porcului Bazna. Evoluţia rasei a continuat cu înfiinţarea unui nucleu de selecţie la Şcoala Sătească de Agricultură din Mediaş, fapt ce a contribuit mult la îmbunătăţirea efectivelor de porci Bazna din zonă.

Cea mai răspândită rasă de porci de pe continentul american este Duroc, numită iniţial Duroc-Jersey, care se crede că a luat naştere prin selecţia porcilor roşii foarte răspândiţi încă de pe la 1800 în statele New York, New Jersey şi altele. La noi, s-au importat pentru prima dată în anul 1968 la Staţiunea Gorneşti, de unde s-au difuzat şi în alte unităţi de selecţie.

 Cresterea porcilor este o ocupatie des intalnita in Europa si Orientul Indepărtat  , carnea de porc fiind preferata de aproape toti consumatorii de carne.

In prezent, numarul porcilor domestici crescuti in intreaga lume este de aproximativ 961 milioane capete, din care 190 milioane in Europa si 489 milioane in China .

Situatia pietei:

 Sectorul carnii continua sa se adapteze la dezechilibrele intre cerere si oferta produse in ultimii ani in ceea ce priveste furajele, cu consecinte directe asupra preturilor la carne. Crescatorii de bovine si ovine beneficiaza de o crestere a preturilor, in timp ce producatorii de carne alba trebuie sa-si ajusteze oferta pentru a evita noi dificultati financiare. Date fiind costurile de productie ridicate, accesul limitat la credite, scumpirea energiei si reducerea cererii pe fondul crizei, crescatorii de bovine si-au sacrificat efectivele. intr-o prima etapa a existat o oferta sustinuta pentru produsele din carne, dupa care a avut loc o scadere accentuata

a preturilor. Acestea si-au revenit insa odata ce economiile au iesit din recesiune. Iar pentru ca sectorul de carne rosie nu mai era in masura sa satisfaca rapid cererea, deoarece animalele de reproductie fusesera sacrificate, si preturile s-au redresat in 2010. si la carnea de porc si pasare s-a marit cererea, insa in acest caz preturile au revenit mai incet decat la carnea rosie.

 

 Estimari pentru urmatorii ani:

 

- Perspectivele pentru piata carnii in urmatorul deceniu tin cont de costul ridicat al furajelor in contextul mentinerii cererii, mai ales din partea tarilor in curs de dezvoltare. Preturile ridicate in prima jumatate a perioadei acoperite de perspectivele OECD si FAO ar trebui sa conduca la cresterea numarului de animale, fenomen urmat de dezvoltarea comertului in a doua jumatate a decadei.

- Este de asteptat ca majorarea productiei de carne la nivel mondial, temperata de costuri de productie tot mai mari in cursul perioadei analizate, sa scada pana la 1,8% pe an, fata de 2,1% in ultimul deceniu. Marirea productivitatii realizate prin reducerea costurilor si imbunatatirea eficientei tehnologice constituie principalul motor al cresterii, in special la productia de carne de pasare de curte si de carne de porc in tarile in curs de dezvoltare. Raportat la deceniul precedent, majorarea consumului de carne va fi mai lenta in perioada analizata, din cauza costurilor ridicate de productie, dar si a incetinirii procesului de crestere a populatiei. Majorarea cererii se datoreaza in mare parte economiilor din Asia si America Latina, dar si ale tarilor exportatoare de petrol.

- Exporturile mondiale de carne se vor majora cu 1,7% pe an, cererea fiind orientata in principal catre carnea de pasare si de vita. in ultimul deceniu, avansul era de 4,4% pe an. incetinirea ritmului este in mare parte explicata prin reducerea cererii de import din partea Federatiei Ruse. S-au marit in schimb solicitarile din partea statelor din America de Sud si de Nord, cele doua regiuni acoperind impreuna 84% din cresterea globala a exporturilor

  

Preturi la carne:

 

Preturile la carne, care au atins niveluri fara precedent in 2011, se vor mentine in continuare pe acelasi trend. Avansul preturilor, determinat de scaderea efectivelor de animale pe fondul scumpirii furajelor, va face sa se maresca cererea pe termen scurt. Preturile vor ramane ridicate in a doua jumatate a perioadei, deoarece si costurile de productie se mentin mari, nu numai din cauza costurilor ridicate ale furajelor, dar si ca urmare a respectarii unor reglementari mai stricte in ceea ce priveste securitatea alimentara, protectia mediului si bunastarea animalelor (locuinte, transport) sau trasabilitatea din partea principalelor tari producatoare. Preferintele colective vor juca un rol important in viitorul sistem de comert

international. Preturile la carnea de vita si miel, exprimate in termeni nominali, vor depasi cu 18 – 20% in 2020 pe cele din perioada de referinta 2008-2010, in timp ce la carnea de porcine este de asteptat un avans de 26%, iar la pasari de curte de 16%. Pretul la carnea de ovine a crescut semnificativ din cauza scaderii ofertei si aprecierii monedelor din Australia si Noua Zeelanda.

 

 Productii:

 

Cresterea medie anuala a productiei de carne la nivel mondial va fi mai lenta in urmatorii ani – 1,8% pe an. Scaderea ritmului va avea loc pe fondul noilor norme privind standardele de constructie a fermelor de crestere a porcilor, care vor intra in vigoare din ianuarie 2013, dar si a costurilor tot mai mari. De asemenea, preturile ridicate la furaje, precum si infrastructura de transport rutier putin performanta in tari cu resurse naturale bogate precum Brazilia, Rusia si Africa subsahariana, dar si constrangerile tot mai mari legate de resursele naturale din alte state vor afecta productia de carne. in atare conditii, este estimata o majorare a productiei in special in tarile in curs de dezvoltare, care vor aduce aproximativ 78% din productia suplimentara.

Marirea productiei de carne va avea loc, in special, la pasari si porcine care beneficiaza de cicluri de productie mai scurte si au rate de conversie a hranei pentru animale in carne mult mai mari decat la vita. Efectivele de ovine (de reproductie) din Oceania ar trebui sa inceteze sa mai scada, atat timp cat cererea pentru importuri din partea tarilor din Orientul Mijlociu stimuleaza pietele.

 

 

Consumul:

 

Preturile ridicate la carne si incetinirea cresterii demografice vor frana majorarea productiei in urmatorii ani, raportat la ultimul deceniu. in acelasi timp, imbatranirea consumatorilor, cuplata cu sensibilizarea impactului asupra mediului, ar trebui sa contracareze intr-o oarecare masura marirea cererii, in particular in tarile dezvoltate. Mai mult, cazurile de boli transmise prin intermediul carnii, mai ales infectiile E.coli si salmonella, la care se adauga episoadele recente de contaminare a carnii si a laptelui de catre compusi chimici (dioxina si melamina), au redus increderea consumatorilor.

Nu mai ramane decat varianta cresterii cererii de carne odata cu majorarea veniturilor si a urbanizarii, ceea ce va face sa se mareasca proportia proteinelor animale in detrimentul deseurilor alimentare de origine vegetala in alimentatia locuitorilor din tarile emergente.

Conform estimarilor, cererea va creste mai ales din partea marilor economii din Asia si America latina, dar si din partea statelor exportatoare de petrol.

 

Schimburi comerciale:

 

Pentru urmatorul deceniu, este estimata o micsorare a comertului cu carne, sub efectele conjugate ale incetinirii productiei si mentinerii preturilor mondiale la un nivel ridicat, care vor descuraja importurile. Dezvoltarea fermelor de pasari si de bovine va duce la marirea exporturilor mondiale de carne cu 16% la orizontul anilor 2020 fata de 2000. Majorarea va fi determinata in special de cresterea schimburilor de carne din partea tarilor din America de Nord si Sud, care vor acoperi circa 84% in majorarea totala a exporturilor la nivelul anului 2020. Exporturile de carne ale UE ar trebui, conform previziunilor, sa se reduca in viitor din cauza micsorarii productiei interne ca urmare a reformelor PAC, cuplate cu consumul intern in crestere determinat de largirea UE. Japonia va ramane cel mai mare importator de carne in 2020, urmata de Mexic si Coreea. Federatia Rusa este in continuare unul dintre cei mai mari importatori de carne, dar contingentele tarifare vor limita importurile.

Fără a se îndepărta de tendințele înregistrate la nivel mondial, comportamentul consumatorului român de carne s-a manifestat în ultimii ani într-un mod poate paradoxal la prima vedere, adică antagonic, dar complementar, influențat fiind și de o serie de factori locali, precum diminuarea puterii de cumpărare ca efect al crizei financiare, precum și de o serie de scandaluri legate de siguranța alimentară, fapt care a făcut mai prezent acest aspect în atenția cumpărătorilor.

Schimbarea principală s-a produs în comportamentul de cumpărare

Adaptarea comportamentului consumatorului român de carne, din

ultimii  ani, la noile condiții de piață nu s-a concretizat în mod special în schimbarea sortimentației achiziționate, ci mai ales în modificarea comportamentului de cumpărare. Astfel, retailerii, dar și producătorii au observat o scădere a achiziției per cumpărătură (ca volum) și o creștere a frecvenței de cumpărare. Vorbim așadar de o preferință pentru gramaje mai mici însoțită însă și de o creștere a cererii pentru produsele de calitate.

Tradițional și ieftin

Peste trei sferturi dintre români mănâncă preparate din carne aproape zilnic, fiind preferate însă produsele mai ieftine și cu tradiție în gastronomia românească precum pulpele, aripioarele, ceafa de porc, ciolanele, slănina, organele și care în Occident nu se prea consumă. Consumul anual de carne pe piața din România este de circa 60 kg/locuitor, potrivit asociaţiilor din domeniu, față de o medie la nivel european de 85 kg/locuitor, în vreme ce consumul de mezeluri este de aproximativ 10 kg/locuitor, la nici jumătate faţă de media Uniunii Europene.

Consum sub media europeană, la carnea de porc

Fiecare român consumă anual 30-32 de kilograme de carne de porc, faţă de media europeană de 40-45 de kilograme, 15-20 de kilograme de carne de pasăre pe an, comparativ cu media europeană, de 23-24 kilograme și 6-7 kg de carne de vită față de 20-25 kg/locuitor/an în UE. În ceea ce privește carnea refrigerată, ce contabilizează circa 85% din consumul total de carne. sortimentele cele mai cerute de piața românească sunt: pieptul de pui dezosat, puiul grill, micii, carnea tocată, pulpele inferioare de pui, ceafa cu/fără os, ficatul, aripile, burta de vită, carnea de lucru, pieptul cu os, tacâmurile de pasăre, rasolul etc.

La mezeluri sortimentul cel mai cerut de consumatori este salamul (în diverse sortimente) care reprezintă în jur de 40% din piaţa preparatelor din carne, cârnaţii şi crenvurştii care mai acoperă încă 20%, parizerul care are 15% din vânzări, specialitățile ce au o cotă de 17%, șunca ce acoperă 7% din vânzări, iar alte mezeluri cu circa 1% din total mezeluri.

În ceea ce privește conservele de pate de ficat și de carne, acestea  se remarcă printr-o rată mare de penetrare în consum: nouă din zece români consumă pate de ficat, iar unul din doi conserve de carne cel puțin o dată la trei luni – se arată într-un studiu realizat în 2014 de compania Exact Cercetare și Consultanță, pentru revista Magazinul Progresiv. Analizând ultima ocazie de achiziție, se observă că majoritatea cumpărătorilor au ales conservele de carne de porc (69%), iar doi din zece au ales conservele de carne de vită sau de pui (21%, respectiv 19%).

 Mai atenți la eticheta produsului 

Pe de altă parte piața românească a cărnii a fost influențată în anii anteriori și de câteva scandaluri ce au avut în prim plan siguranța alimentară (carne de pui infestată cu dioxină la

Avicola Călărași; scandalul cărnii de cal). Impactul lacestor evenimente s-a concretizat într-o mai atentă selecție a produselor din carne achiziționate și, temporar, în migrarea consumatorilor de la o categorie de carne la alta, pe perioade scurte de timp. Ca urmare, vorbim în prezent de un consumator mai atent la calitate. „Au devenit mai selectivi, având grijă la eticheta produsului, la specificații, la valoarea nutrițională”, consideră Ştefan Pădure, director executiv la Asociaţia Română a Cărnii.

Consumatorul român a devenit de asemenea mai atent la gestionarea coșului zilnic. Tot mai des, clienţii optează pentru produse economice și ”inteligente”, care le permit să cheltuiască strictul necesar la momentul respectiv sau le oferă o economie de timp, în acest fel explicându-se și creșterea categoriei mezeluri feliate. Se pune de asemenea, din ce în ce mai

mult accent asupra păstrării produselor alimentare mai mult timp, fapt care împiedică aruncarea la coș a alimentelor alterate ce nu au apucat să fie consumate.

Au început să se caute aromele exotice, texturile și gusturile inedite

La polul opus, consumatorul caută plăcerea unor arome exotice, texturi şi gusturi inedite, în contradicţie cu obişnuinţele cotidiene. Atenția mai mare acordată calității a avut ca efect creșterea cererii pentru produsele de calitate superioară, precum și creșterea sofisticării consumatorului manifestată în special prin diversificarea sortimentelor de carne achiziționată, consumul îndreptându-se astfel spre carnea de rață, curcan, gâscă și chiar iepure, categorii care încep să fie cerute pe piață, mai ales în mediul marilor aglomerări urbane.

Sunt de asemenea din ce în ce mai căutate produsele care oferă soluţii şi care îl ajută pe client, deseori confuz din cauza multitdinii de oferte, să ia o decizie rapidă sau care chiar îi dictează alegerea. Totodată, piața cere din ce în ce mai mult și produse pentru consumatorii ultra-informaţi, care îi încurajează pe aceştia să fie proprii actori în bucătărie, experţi în dietă, oferind trei beneficii esenţiale – plăcerea de a face singuri alegerea, garantarea siguranţei şi promisiunea realizării unor economii, prin încurajarea gătitului acasă.

Oportunităţi şi constrângeri pe piaţa cărnii din România

În primul exerciţiu de funcţionare a agriculturii româneşti, după rigorile Politicii Agricole comune (PAC), producătorii şi procesatorii de carne români s-au străduit să “prindă din mers” regulile jocului european, iar pentru perioadele următoare (2014-2020, respectiv 2021-2027) va trebui să fie mai pregătiţi pentru a juca rolul fermierului european, utilizând atuurile specifice României.

Opportunities and constraints on the Romanian meat market

During the first exercise of Romanian agriculture functioning under CAP policies, the Romanian meat producers and processors gave their best to catch “on the go” the rules of European game, and for the next periods (2014-2020, respectively 2021-2027) they should to be more prepared to play the European farmer role, using the advantages specific to Romania.

Istoria începe cu viitorul

7 noiembrie 2013 a fost data în care nu au fost puţini cei surprinşi de aprobarea (prin votul majoritar al statelor membre) a Proiectului de decizie al Comisiei Europene, conform căruia România va putea să participe la comerţul intracomunitar cu carne proaspătă de porc, obţinută de la porcii crescuţi în exploataţiile comerciale, pe întreg teritoriul României. Aprobarea din cadrul şedinţei Comitetului Permanent pentru Lanţul Alimentar şi Sănătatea Animalelor din cadrul DG SANCO – Comisia Europeană, a venit după o aşteptare bătută în cuie încă din 2007 şi materializată începând cu 1 ianuarie 2014.

Fireşte, mulţi producători nu îşi potriviseră ceasurile atât de devreme, în timp ce alţii au început să îşi pună întrebări vizavi de buna funcţionare a pendulei comunitare. Avem însă de-a face cu o încununare a eforturilor României, a activităţii serviciilor veterinare, întreprinse de-a lungul anilor pentru eradicarea pestei porcine clasice, de pe întreg teritoriul ţării. Prin faptul că, încă din 2007, nu mai avem focare de pestă porcină clasică, putem spune că, la această dată, România are o situaţie epidemiologică mult îmbunătăţită sub acest aspect.

Anunţul a fost făcut public de ministrul Agriculturii, Daniel Constantin: “Zilele trecute, la Bruxelles, în comitetele tehnice, s-a dat aprobarea ca România să poată să exporte din nou carne de porc pe piaţa Uniunii Europene. Era o limitare pe care o aveam din cauza pestei porcine, încă din anul 2007, şi iată că, după şase ani, de la 1 ianuarie 2014, vom fi din nou pregătiţi să exportăm pe piaţa europeană. Este o realizare extrem de importantă. Am vorbit cu toţi cei care sunt în acest sector şi cred că România poate să câştige nu numai ca imagine, dar şi din punct de vedere economic”. Imediat după declaraţia ministrului, producătorii de carne s-au grăbit să liniştească piaţa, afirmând că deschiderea pieţei externe nu va afecta preţurile interne la carnea de porc.

Daniel Constantin a ţinut să completeze că “A fost o supraveghere intensă. Agenţia Naţională Sanitară Veterinară cred că şi-a făcut treaba foarte bine şi iată că, după mai bine de şase ani, am reuşit să deblocăm această situaţie, care a adus pierderi economice producătorilor români. Sigur, nu pot să estimez acum pierderile, dar cred că pot să estimez veniturile pe care le vom avea, după ianuarie 2014, atunci când se estimează că putem să facem livrări pe piaţa comunitară chiar de un miliard de euro”, a subliniat ministrul Agriculturii.

Se poate concluziona că, pe termen mediu, trebuie continuate eforturile de transformare a fermelor de subzistenţă în ferme comerciale, de dimensiuni care să le asigure existenţa pe piaţa cărnii de porc. Producţia totală de porc în viu a urmat acelaşi trend descendent ca şi evoluţia efectivelor, mai ales că şi greutatea medie de sacrificare s-a redus.

Producţia şi procesarea avansează spre nivelul de mijloc al UE

În ceea ce priveşte producţia totală de carne, se prevede o creştere cu 22,7% în anul 2020, faţă de anul 2010, cu efect asupra consumului mediu de carne, pe cap de locuitor. În anul 2020,

consumul general de carne va atinge 82% din consumul mediu european (UE 27). Cota de piaţă a producţiei interne, din totalul consum, va creşte la 99,1%, în anul 2020 şi la 107%, în anul 2030.

Pentru atingerea producţiilor estimate, se propune ca în Politica Agricolă Comună 2014-2020 să se menţină instrumentele de reglementare şi intervenţie pentru piaţa cărnii de porc (restituiri la export, stocajul privat, contingente tarifare), să se introducă suinele în categoria produselor ce pot beneficia de mecanismul de intervenţie publică pentru zonele defavorizate şi de sprijin în cazul perturbărilor grave ale pieţei, determinate de scăderea încrederii consumatorilor.

Pe de altă parte, piaţa cărnii de vită din România ar putea deveni atractivă pentru toţi operatorii, având în vedere sprijinul financiar practicat de UE, sprijin de care beneficiază şi ţara noastră. Pentru anul 2020, se estimează creşterea consumului total de carne de vită şi viţel la 215 mii tone, respectiv 10 kg/loc, ceea ce reprezintă 65% din consumul mediu pe locuitor în UE27 (15,37 kg/loc).

Cota de piaţă a producţiei interne din consum va ajunge la 116,2%, aceasta înseamnă că, pentru acest tip de carne exporturile vor excede importurile. Pentru anul 2030 se prevede o dublare a producţiei de carne de vită şi viţel, faţă de anul 2010, menţinerea importurilor la acelaşi nivel, dublarea exporturilor şi consumului pe locuitor, faţă de aceeaşi perioadă.

Creşterea ovinelor şi caprinelor se realizează, în ţara noastră, cel mai adesea, în sistem extensiv, sistem care presupune cheltuieli mai reduse în zone unde alternativele agricole sunt limitate. Pentru anul 2020, se propune şi în acest segment creşterea consumului de carne de oaie şi capră la 32 mii tone, revenind 1,8 kg/loc, adică 91,8% din consumul mediu european UE27 (1,96 kg/loc). Se estimează că exportul de animale vii va creşte de la 52,6 mii tone, în anul 2010, la 98 mii tone, în anul 2020, iar exportul de carne de oaie şi capră va ajunge la 44,5 mii tone, în anul 2020. Importul de carne de oaie şi capră este nesimnificativ, preconizându-se să ajungă la 1,5 mii tone, în anul 2020.

Pentru anul 2030, se preconizează dublarea producţiei totale de carne faţă de anul 2010 şi menţinerea consumului de carne pe cap de locuitor la nivelul consumului mediu european UE27. Exporturile de animale vii se vor tripla. Este necesar ca activitatea de creştere a ovinelor şi caprinelor să fie dirijată către o mai bună eficacitate tehnico-economică, printr-un grad mai mare de independenţă faţă de susţinerea generală a agriculturii.

Siguranţă în filierele specifice

Scopul final al măsurilor preconizate îl constituie dezvoltarea filierelor de produs, creşterea efectivelor şi asigurarea, până în 2030, a unui nivel mediu din necesarul pieţelor Uniunii Europene cu produse din carne din România.

La efectivele de bovine, România se află printre primele zece ţări ale uniunii Europene, după Franţa, Germania, Regatul Unit, Irlanda, Italia, Spania, Polonia, Olanda şi Belgia. În ceea ce priveşte densitatea la 100 ha de teren, ţara noastră se situează printre ultimele ţări ale UE, fiind urmată de Ungaria şi Bulgaria. Deşi creşterea bovinelor este o activitate tradiţională a populaţiei din România, în special în zona rural-montană, efectivele au scăzut permanent datorită preţurilor mici oferite de abatoare. Majoritatea micilor crescători de bovine (persoane fizice) au renunţat la activitatea de creştere, astfel încât, în perioada 2007-2012, numărul bovinelor a scăzut cu 23%.

Reducerea drastică a efectivelor în perioada menţionată a atras şi o scădere a producţiei de carne de vită în viu (29%), atenuată însă de creşterea greutăţii medii de sacrificare (18,5%). La această scădere, se mai adaugă şi presiunea pe preţ, dată de importurile de carne de vită din Vestul Europei sau din America de Sud.

Achiziţia animalelor din fermă, de la micii producători, care în general livrează sporadic animale sau din târgurile de animale, de către intermediari (agenţi de achiziţie), se face avându-se în vedere greutatea şi starea de sănătate atestată prin documente sanitar-veterinare, micii producători primind plata pe loc. Cu privire la structura sacrificărilor pe categorii de bovine, se poate menţiona că un procent considerabil este reprezentat de categoria “vaci reformă”, fapt ce evidenţiază calitatea slabă a cărnii de vită pe piaţa de desfacere.

Cea mai mare parte a producţiei de carne de vită este destinată consumului intern, balanţa comercială pentru acest sortiment de carne fiind deficitară. În România, cererea de carne de vită este mai redusă, datorită preferinţei tradiţionale pentru carnea de porc, ca atare consumul de carne de vită reprezintă 10% din consumul total de carne.

Filiera cărnii de ovine şi caprine este o altă latură slab cotată în industria autohtonă a cărnii. La sfârşitul anului 2012, la efectivele de ovine şi caprine, România se afla după Grecia, Regatul Unit, Spania, Portugalia, Olanda şi Italia, în ceea ce priveşte densitatea la 100 ha teren. În perioada 2007-2012, acest sector a cunoscut totuşi cel mai mare reviriment, atât în ceea ce priveşte creşterea efectivelor (39%), cât şi a producţiei totale de carne în viu (46%).

Natura fragmentată a sectorului, caracterul de producţie la scară mică şi faptul că marea majoritate a ovinelor sunt ţinute la păşunat 160-180 de zile, la distanţe mari faţă de abatoare, face ca sacrificările să se facă mai puţin în astfel de unităţi. Numărul cel mai mare de tăieri (peste 50%) se face de către crescători, cu respectarea legislaţiei sanitare veterinare, în perioada sărbătorilor pascale, în spaţii temporare, unde sunt asigurate condiţiile de igienă pentru tăierea mieilor şi iezilor (în general, pentru consumul familial).

Există însă o mare parte a crescătorilor, care au contracte cu firme achizitoare. Acestea preiau mieii şi berbecuţii spre abatoarele autorizate, comercializarea făcându-se ulterior direct spre hyper/supermarket-uri şi alte magazine alimentare. Carnea se livrează în semicarcase neomogene ca mărime şi compoziţie obţinându-se, de regulă, o proporţie redusă a regiunilor cu carne valoroasă (jigou, cotlet, antricot, muşchiuleţ). Este unul dintre motivele pentru care hotelurile şi restaurantele preferă să importe porţiuni tranşate din Australia şi Noua Zeelandă.

Carnea de porc a fost şi rămâne, fără rezerve, la cote importante ale consumului intern, ceea ce demonstrează că sectorul de creştere a porcinelor are piaţă de desfacere disponibilă şi trebuie sprijinit în continuare. La efectivele de porcine de la sfârşitul anului 2012, România se situa pe locul nouă în Uniunea Europeană, după Germania, Spania, Franţa, Danemarca, Olanda, Polonia, Italia şi Belgia. În ceea ce priveşte densitatea la 100 ha teren, ţara noastră este urmată de ţări precum Grecia, Suedia, Finlanda, Slovacia, Lituania şi Bulgaria.

Chiar dacă Comisia Europeană a aprobat exportul, nu trebuie uitat că românii rămân fideli, prin tradiţie, cărnii de porc. În medie, consumul anual de carne de porc reprezintă jumătate din consumul total de carne. Pe piaţa mezelurilor, principalul canal de

distribuţie  îl reprezintă magazinele alimentare, care potrivit ARC deţin o cotă de piaţă apropiată de 70%. Semicarcasele de porc se refrigerează în depozite special amenajate şi sunt destinate consumului sau procesării. Carnea se livrează tranşată în vrac, cât şi ambalată (vidată în atmosferă controlată, în caserolă). Creşterea, în ultimii ani a vânzării produselor preambalate este rezultatul unei igiene sporite.

Prin implementarea directivelor europene, preluate de ANSVSA, au fost reglementate standardele minime de bunăstare, necesare fermelor de suine. Fermele comerciale au realizat investiţii întru adaptarea la noile condiţii, dovedind că respectă toate standardele minime de bunăstare animală. Producţia de carne de porc din România este însă dependentă de importul de purcei, capacităţile de îngrăşare-finisare fiind mult mai mari decât cele de reproducţie. În concluzie, în România, efortul investiţional pe termen mediu trebuie dirijat către ferme de reproducţie.

Iată câteva dintre măsurile propuse şi stabilite pentru stimularea producţiei de carne de porcine:

–         necesitatea trecerii de la producţia destinată autoconsumului la o producţie comercială;

–         corelarea capacităţilor de îngrăşare cu capacităţile de reproducţie şi reducerea importului de purcei pentru îngrăşare;

–         îmbunătăţirea structurii dimensionale a exploataţiilor;

–         gestionarea deşeurilor, a dejecţiilor, a apelor rezultate din ferme, asigurarea unor standarde conforme;

–         sprijin pentru fermierii specializaţi, fie în reproducţia şi vânzarea de purcei înţărcaţi, fie în creşterea şi finisarea acestora, pentru a face din creşterea porcinelor o afacere generatoare de profit;

–         combaterea evaziunii fiscale pe lanţul cărnii şi produselor procesate;

–         menţinerea sprijinului pentru bunăstarea animalelor.

Piata care va inchice o treime din efectivele procine romanesti

România se pregăteşte să înceapă curând, cel târziu la vară, exporturile de porc în China, cea mai mare piaţă de consum de carne de porc din întreaga lume. O piaţă ce a crescut deja cifra de afaceri a fermierilor americani şi britanici, care au ştiut să profite de creşterea nivelului de trai din China şi de preferinţele culinare ale clasei de mijloc din această ţară.

România şi China au semnat anul trecut, la finalul Forumului China – CEE, două acorduri între Autoritățile Sanitar Veterinare din cele două țări pentru exporturile românești de carne de porc congelată și de vaci pentru reproducție.

China intenționează să importe anual din România două treimi din efectivele actuale de porci, respectiv 3 milioane de capete, dar și un sfert din șeptelul de vaci, adică 500.000 de vaci pentru reproducție.

România intră târziu pe această piaţă, şi deocamdată nu are necesarul onorării rapide a cantităţilor stabilite de principiu. Alte state, precum SUA şi Marea Britanie, au profitat deja de noua oportunitate oferită de China.

Ultimele evoluţii de pe piaţa internaţională arată că Republica China a devenit cel mai mare consumator şi importator de carne de porc, cererea lor revigorând acest sector în câteva state, printre care şi Marea Britanie.

Consumul de carne de porc aproape că s-a dublat din 1993 şi până acum, jumătate din porcii din întreaga lume fiind crescuţi acolo. Cu toate acestea, cantitatea este insuficientă pentru cererea uriaşă venită din partea clasei de mijloc, scrie Tom Philpott, pentru Mother Jones.

Iar posibilităţile de extindere şi înmulţire a fermelor sunt destul de reduse în China, din mai multe cauze:

poluarea terenurilor arabile: aproximativ 40% din terenurile arabile sunt degradate de eroziune, salinizare şi acidificare

industria şi agricultura au dus la dispariţia mai multor râuri. Din apele rămase, 75% sunt sever poluate, iar o treime sunt atât de poluate încât nu pot fi folosite la irigaţii, potrivit unui raport din 2008 al guvernului chinez. Potrivit Băncii Mondiale, resursele anuale de apă de aici sunt mai mici de 2.000 de metri cubi pe cap de locuitor, în timp ce în SUA, acestea sunt de 9.400 mc/locuitor.

SUA produc mai ieftin decât China

Principala sursă de importuri o reprezintă SUA, nu state din Asia sau Africa. Exporturile de porc în China au urcat de la 57.000 de tone, în 2003, la 430.000 de tone, în 2012. Iar asta se întâmpla înainte ca o companie chineză să-şi anunţe intenţia de a cumpăra gigantul Smithfield, în 2013.

Parţial, importurile din SUA sunt preferate datorită preţurilor de producţie mai mici: 0,57 dolari pe pound (potriivt Departamentului american al Agriculturii), în timp ce marile ferme chineze produc un pound cu 0,68 de dolari.

Pe de altă parte, din cauza poluării, consumatorii chinezi nu au încredere în carnea indigenă. Scandalurile şi dezvăluirile din ultimul deceniu au făcut ca siguranţa alimentară să devină îngrijorarea principală, în China, potrivit unui studiu al Universităţii Jiao Tong, Shanghai.

De aceea, spune Judith Shapiro – autor al volumului China’s Environmental Challenges, carnea de porc importată din SUA se vinde la preţuri premium, fiind considerată mai sigură şi mai bună decât cea din China.

Asta, în condiţiile în care europenii consideră produsele din fermele americane mai puţin sigure, deoarece în SUA furajul este fortifiat cu hormoni şi antibiotice.

China, speranţa fermierilor britanici

Crescătorii de porci din Marea Britanie s-au declarat anul acesta optimişti în viitorul sectorului, pentru prima oară în ultimii trei ani, scrie Forbes, deşi consumul autohton scade în continuare, iar producţia proprie trebuie să facă faţă importurilor ieftine.

Această încredere a fermierilor britanici este explicată prin creşterea exporturilor către China, ţară ce a devenit cel mai mare consumator de carne de porc din întreaga lume.

Anul trecut, exporturile de porc în China au crescut cu 92%, ceea a urcat exporturile alimentare ale Marii Britanii cu 82%.

Piaţa chineză este cu atât mai tentantă cu cât consumatorii de aici, clasa mijlocie chineză aflată în plină expansiune, preferă chiar şi picioarele de porc şi capul întreg (considerate o dleicatesă): “Există o cerere puternică pe piaţa chineză, unde consumatorilor le plac şi părţi care nu se consumă la noi, precum capul sau picioarele”, a declarat Terry Jones, de la British Food and Drink Federation (FDF), pentru Financial Times.

Euromonitor International: Perspective privind preturile la carnea de porc in UE si SUA

Potrivit Euromonitor, pretul carnii de porc pentru contracte futures (pentru livrarile din luna iunie) a stagnat in perioada 4 aprilie – 17 iunie la Bursa din Chicago, situandu-se la 2,02 dolari/kilogram. In ceea ce priveste Uniunea Europeana, conform celor mai recente date, la EU Weekly Market Prices, pretul pentru carcasele de porc a scazut cu 3% in perioada 4 martie – 5 mai, pana la 1,67 euro/ kg.

In UE, situatia economica incerta si vremea rece au afectat negativ cererea de carne de porc 

„Declinul de 3% al pretului carnii de porc inregistrat la nivelul Uniunii Europene intre 04 martie si 5 mai a.c. este consecinta mai multor factori. In primul rand, incertitudinea cu privire la situatia economica a continuat sa afecteze increderea consumatorilor, drept urmare si consumul de carne proaspata in regiune. In plus, conditiile meteorologice nefavorabile din Europa au dus la un consum mai mic de carne, in special a celei achizitionate pentru gratar”, explica Francisco Redruello, Senior Analyst - Food, Euromonitor International. 

De asemenea, s-a inregistrat o cerere scazuta pentru carnea de porc din UE din partea unor piete precum Rusia si Japonia. Rusia a redus importurile de carne din cauza temeririlor privind impactul preturilor asupra pietei interne, in timp ce in cazul Japoniei, deprecierea yen-ului a dus la majorarea preturilor pentru carnea importata. 

Marea Britanie este una dintre putinele piete in care pretul la carnea de porc a crescut in perioada mentionata. Pretul a fost afectat negativ de deprecierea lirei sterline, lucru care a dus la cresterea costurilor viitoare, pentru contractele negociate in februarie si martie, insa onorate in aprilie si mai.

Aprecierea dolarului a “infranat” exporturile

Pentru Statele Unite, stagnarea preturilor se datoreaza unei combinatii de factori  interni si internationali. Pe plan international, exporturile de carne de porc a scăzut cu 18,2% in martie fata de anul precedent, potrivit US Meat Export Federation. In primul trimestru, exporturile de carne de porc din SUA au scazut cu 15,2% fata de 2012. Un factor-cheie care explica aceasta scadere a fost aprecierea dolarului american, in special in raport cu yenul japonez si euro. Aprecierea monedei americane face exporturile mai putin competitive si creste oferta pe piata interna. In 2012, vanzarile de carne de porc pe piata americana au totalizat sase milioane de tone. Pe de alta parte, cererea internă a jucat un rol pozitiv in ceea ce priveste prturile la carnea de porc din SUA. „De obicei, pe aceasta piata  consumul de carne este mai mare in timpul sezonului de gratare, definit ca perioada dintre Memorial Day (ultima zi de luni din mai) si Ziua Muncii (prima zi de luni din septembrie). Un factor suplimentar care sta la baza cresterii dezvoltarii viitoare a acestei industrii il reprezinta cresterea moderata a preturilor la cerealele furajere”, spune analistul Euromonitor.

Acordurile “collar” ar putea reduce expunerea la fluctuatiile de pret

Marii producatori internationali de carne de proc care doresc sa livreze in perioada iulie-septembrie ar putea opta pentru acorduri de buna intelegere (over-the-counter – OTC, engl. - contracte negociate privat si semnate direct intre doua parti, fara a trece prin intermediari) pentru a reduce astfel expunerea la fluctuatiile excesive de pret.

Specialistii Euromonitor sunt de parere ca o  alta posibilitate, printre multe altele, ar fi semnarea unei intelegeri collar, pe trei luni, cu furnizorii. Acordurile collar permit stabilirea preturilor intre anumite limite – una inferioara, respectiv una superioara. In cadrul unor astfel de intelegeri, buyerii continua sa aiba flexibilitatea de a cumpara la preturile pietei in intervalul de timp stabilit, astfel incat fluctuatiile excesive de pret sa nu denatureze structura costurilor pe lantul de aprovizionare.

“Fluctuatiile in exces, de peste 3% peste estimarile actuale pentru luna septembrie sunt putin probabile, iar sezonul de grill va avea un impact limitat. Cu toate acestea, fluctuatiile valutare, in special pentru dolarul american, ar putea avea un efect de distorsionare asupra preturilor spot. Astfel, acordurile collar cu o marja de 6% (care sa includa atat limita superioara cat si cea inferioara) ar oferi o baza solida impotriva volatilitatii pe termen scurt a preturilor spot”, concluzioneaza Francisco Redruello, Senior Analyst - Food, Euromonitor International.

Preluarea Smithfield Foods Inc., cea mai mare tranzactie din industrie, din ultimii ani

Recent, compania americana Smithfield Foods Inc., unul dintre cei mai mari producatori de carne de porc din lume, a fost preluata de catre Shuanghui International Holdings Limited. Se estimeaza ca tranzactia, evaluata la aproximativ 7,1 miliarde de dolari, suma ce include si datoriile americanilor, va da nastere unui unui nou lider in industria carnii de porc.

Cu sediul in Hong Kong, Shuanghui International este un holding care detine mai multe afaceri la nivel mondial, respectiv produse alimentare, logistica si ingrediente pentru industria alimentara. Compania este cel mai mare producator de carne de porc din China (2,7 milioane de tone de carne pe an). Ce impact va avea aceasta tranzactie asupra pietei internationale, se va vedea dupa primirea acordului de preluare, asteptat pentru a doua jumatate a anului 2013. 

Carne proaspata: scad autoconsumul si importurile

Desi carnea de porc si cea de pui se afla in topul preferintelor consumatorilor, se remarca si o cerere crescuta pentru alte tipuri prea putin populare pana acum – gasca, iepure, curcan, rata. In plus, consumul de carne refrigerata se afla pe un trend ascendent, in detrimentul celui de carne congelata.

Consumul de carne si produse din carne din Romania se situeaza sub media europeana, insa este in crestere continua. Date recente ale Institutului National de Statistica arata ca tipul de carne cel mai consumat este porcul, urmat de pui, acesta din urma crescand constant in ultimii trei ani. „Carnea de porc, ca si in majoritatea tarilor europene, reprezinta circa jumatate din consumul de carne, iar cea de pasare in jur de 25-30%, dar este in crestere permanenta Carnea de vita detine sub 15-20% si cea de oaie are o pondere neglijabila. Carnea de porc ramane de baza, cu un consum de 30-35 kg/cap de locuitor anual din cele 60-65 kg/capita anual (consum de carne si produse din carne). Media europeana este de aproape 85kg/capita anual ”, spune Mihai Visan, Director Executiv Asociatia Romana a Carnii (RMA).

Referitor strict la carnea de pui, consumul anual pe cap de locuitor in Romania se apropie mult de cel european. „Consumul anual de carne de pasare pe cap de locuitor din Romania este de circa 21 kg, in timp ce consumul mediu in tarile din UE depaseste cu putin 23 kg anual”, spune Ioan Popa, Manager General Transavia Group. Tot acesta subliniaza cresterea constanta a pietei carnii de pasare inca din 2007. „Piata interna a carnii de pasare a crescut in 2008 la peste 900 milioane euro, fata de 700 milioane euro in 2007, iar consumul intern de carne de pasare a crescut cu putin peste 11% fata de cel inregistrat in 2007, ajungand la 400.000 tone, potrivit datelor UNCPR”, detaliaza Ioan Popa, Transavia.

Evolutia subcategoriei carne de pasare este subliniata si de reprezentantii Agroli, care semnaleaza miscarile care au avut loc la nivel de autoconsum si investitii: „Autoconsumul si cantitatile importate au scazut de la an la an. Remarcabila este cresterea productiei interne de carne de pasare care apare ca efect al investitiilor considerabile facute de jucatorii importanti pe aceasta piata, crestere care estimam ca va continua si in anii ce urmeaza. Piata carnii de pasare este inca in formare, fiind inca foarte fragmentata. In acest moment exista cel putin 300 de producatori”, spune Camelia Hoinarescu, Director de Marketing si Dezvoltare al Agroli Group.

Autoconsumul, o problema de durataUna dintre caracteristicile pietei de carne proaspata din Romania este autoconsumul. Ponderea mare a mediului rural si cresterea animalelor in gospodaria proprie reprezinta un obstacol in

calea efectuarii unor estimari cat mai aproape de realitate si dau nastere micilor comercianti neautorizati. „In mediul rural, a cumpara carne este incidental. Oamenii au animalele proprii, crescute in ograda. Mediul rural aproape ca nu participa la piata. Mediul urban ramane principalul consumator”, spune Mihai Visan, RMA. Cu toate acestea, reprezentantii Agroli vorbesc de un trend descendent al autoconsumului in ultimii trei ani. Astfel, daca in 2006 se vorbea de 78.000 de tone de carne de pasare consumata din propria gospodarie, in 2007 volumul a ajuns la 61.000 de tone, scazand pana la 49.000 de tone in 2008. Tot in scadere s-au aflat si importurile de carne de pasare, in favoarea productiei interne.

Cat priveste carnea de porc sau vita, situatia difera sensibil, in sensul ca importurile depasesc cu mult productia interna. „Din nefericire, tara noastra ramane un importator masiv de carne de porc, importul depasind productia industriala si tot reusind sa creasca. Anul trecut s-au importat in jur de 240.000 de tone de carne de porc si s-au produs cam 180.000 de tone. E imbucurator faptul ca importul creste, aceasta inseamnand ca si consumul creste. Nu este imbucurator faptul ca noi nu putem acoperi aceasta cerinta. Si in cazul carnii de pasare exista un import serios, dar, din fericire, el este in scadere. Anul trecut a ajuns la sub o treime din productia autohtona, iar la un moment dat erau la egalitate. In toata lumea cresterea pasarilor este integrata si industriala”, spune Mihai Visan, RMA.  

Comertul modern beneficiaza de avantaje competitiveHypermarketurile si supermarketurile au castigat mult la capitolul carne proaspata prin existenta raioanelor de macelarie. Beneficiind si de o legislatie favorabila, marile magazine si-au dezvoltat raioane specializate, capabile sa raspunda ariei largi de necesitati ale consumatorului. „Exista o hiba legislativa la nivel european prin care operatorii sunt obligati sa se autorizeze, sa fie in control oficial, sa plateasca taxe etc., in timp ce retailerii sunt scutiti de majoritatea acestor lucruri. Cu alte cuvinte, de la micul pravalias pana la un supermarket, acestia au voie sa transeze in spatele tejghelei, sa vanda, sa ambaleze, sa faca mititei etc., in conditii mult mai laxe decat cele in care operatorii autorizati sunt obligati sa lucreze.

In aceasta privinta, am ajuns la semnarea unui Cod de bune practici, alaturi de sapte mari retaileri”, afirma Mihai Visan, RMA, cu privire la contradictiile de ordin legislativ specifice pietei carnii. Aria mare de desfacere si posibilitatea de a oferi o gama de produse cat mai diversificata sunt doar doua dintre avantajele marilor retaileri. „Sortimentatia este construita astfel incat sa satisfacem nevoile clientilor nostri profesionisti, fie ca sunt revanzatori sau clienti Horeca. Atat din punct de vedere al sortimentului, cat si al ambalarilor, solutiile propuse de Metro Cash & Carry Romania sunt adaptate nevoilor specifice pe care acestia le au“, spune Vasile Urzica, Meat Category Manager Metro Cash&Carry Romania.

Ce vand comerciantii cel mai bine

„Inregistram vanzari mari la produse precum: puiul grill sau intreg, pulpa, spata, ceafa de porc, cotlet de porc, carne tocata de porc, carne tocata amestec, mici”.(Cristian Palihovici, Category Manager Food Meat, real,- Hypermarket Romania)

„Categoriile cele mai vandute sunt cele de pui, porc proaspat, dar si semipreparatele si carnea tocata, iar cele mai dinamice sunt vita, miel si curcan proaspat. Cu siguranta o evolutie spectaculoasa vor avea si produsele gata condimentate si marinate. In functie de categoria de clienti, revanzatorii continua sa fie orientati mai mult catre pret, iar clientii HoReCa spre produsele de foarte buna calitate care pot face si pentru ei diferentiere (ex. carne vita de Argentina, cotlet miel Noua Zeelanda, piept de rata etc.). ”(Vasile Urzica, Meat Category Manager Metro Cash&Carry Romania).

„Carnea de porc si produsele din carne de porc inregistreaza cele mai mari vanzari. Exista modificari ale comportamentului de consum in primul rand ca urmare a crizei si scaderii puterii de cumparare (clientii se orienteaza inspre carnea mai ieftina). In al doilea rand se observa o preocupare din ce in ce mai mare pentru sanatate, astfel incat o parte dintre clienti se orienteaza inspre produse mai sanatoase, cu grasimi mai putine (renunta la carnea de porc, de exemplu, pentru pui sau curcan). Romanii prefera: pulpa de porc, spata, cotletul si micii (mai ales in perioada verii)”.(Andreea Mihai, Director Marketing Carrefour Romania)

Fiecare român mănâncă anual 32 kilograme carne de porc, în timp ce un vest european consumă 42 kilograme

Un român consumă anual câte 32 de kilograme de carne de porc, dar producătorii speră ca în 2020 să se ajungă la nivelul consumului unui vest european de 42 kilograme, a spus Stanca Tudor, director executiv al Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România.

“În Europa se consumă anual în medie 42 kilograme per cap de locuitor, în timp ce în ţara noastră se ajunge la 32 kilograme. Ţinta noastră este ca în 2020 consumul din România să în egaleze pe cel din vestul Europei”, a spus Tudor.

Cea mai mare parte a cărnii folosite în industria de procesare este adusă din ţările UE, dar în ultima perioadă a apărut problema legată de preţ. Astfel, la nivel european preţul al carnea de porc a crescut foarte mult, iar acesta este motivul pentru care nici nu se prea mai import, potrivit directorului executive APCPR. Ceea ce poate fi un avantaj pentru crescătorii români de porci, mai ales că numărul de animale din fermele mari a crescut în ultimii ani.

“În România există şi altă piaţă a cărnii de porc. Este vorba despre autoconsum şi despre mişcări şi vânzări de animale vii, iar tendinţa este însă de scădere. Dacă în 2005 se consumau în gospodăriile populaţiei circa trei milioane de porci, anul trecut s-au consumat numai 1,6 milioane. În schimb s-a schimbat raportul între numărul porcilor consumaţi în gospodărie proprie şi cei intraţi la abator. În 2005 tăiam circa 1,7 milioane de porci, anul trecut am am tăiat trei milioane. Acest lucru reprezintă un progres în sector, o orientare către un sistem de piaţă care asigură atât igiena cât şi sănătatea, cât şi protecţia consumatorilor”, a mai spus Stanca Tudor.

Cine şi cât produce: Care sunt principalii producători agricoli din UE?

Franţa şi Germania sunt principalii producători de produse agroalimentare din Uniunea Europeană. Franţa ocupă primul loc la producţia de cereale şi de carne de pasăre, în timp ce Germania este cel mai important producător de brânzeturi şi de carne de porc. La producţia de lapte, pe prima poziţie este Marea Britanie, arată datele privind anul agricol 2010, prezentate în 9 noiembrie 2011 de Oficiul European de Statistică (Eurostat).

Franţa, Germania şi Polonia au realizat, în 2010, aproape jumătate din producţia de cereale a UE

Potrivit datelor Eurostat, citate de Agerpres, în perioada 2008-2010, Uniunea Europeană a produs aproximativ 300 milioane tone de cereale pe an. În 2010, aproape jumătate din producţia totală de cereale a UE a venit din trei state: Franţa (23%), Germania (16%) şi Polonia (10%), însă este de notat faptul că aproape un sfert din totalul producţiei a fost realizat doar de Franţa. Franţa este principalul producător din UE pentru grâu, orz şi porumb.

1. STUDII COMPARATIVE PRIVIND STĂRILE, TENDINŢELE, CONSUMUL ŞI PERSPECTIVELE PRODUCŢIEI ANIMALE DE PORCINE ÎN ROMÂNIA ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ

EFECTIVELE MEDII DE ANIMALE

PORCINE

În ţările studiate, efectivele de porcine considerate la 1000 ha teren agricol, (tabelul 1.), sunt caracterizate de efective mai mici cu un ordin de mărime pentru Franţa, România şi Spania, faţă de Danemarca, Olanda, Polonia.

Indicatorii medii ai efectivelor de porcine la 1000 ha teren agricol în perioada 1999 – 2013 (fig. 2 ) evidenţiază dezvoltarea acestui sector în Olanda şi Danemarca. România se situază pe locul 5 în ierarhia celor 7 state analizate, la valori medii ale indicatorului apropiate de cele ale Spaniei, faţă de care deşi înregistrează superioritate (619,8 faţă de 541), diferenţa nu este aigurată statistic la pragul de semnificaţie de 5%.

Diferenţele dintre numărul mediu de capete de porcine la 1000 ha înregistrat în România sunt asigurate statistic la pragurile de semnificaţie de 0,1% (Danemarca, Olanda şi Polonia) 1% (Ungaria) şi 5% (Franţa). Se remarcă faptul că dezvoltarea ramurii zootehnice reprezentate de creşterea porcinelor a cunoscut evoluţii distincte în ţările studiate, caracterizate în marea lor majoritate, de tendinţe inconstane. Excepţia face Spania, în care acest sector s-a dezvoltat constant, astfel, încât numărul capetelor de porcine la 1000 ha teren agricol a crescut continuu

din anul 1999 de la 145,10 capete până în 2013, când se înregistrează 915,60 capete de porcine.

O evoluţie aproape similară s-a evidenţiat şi în Olanda, unde efectivele de porcine au crescut de la 1999,80 capete la 1000 ha teren agricol în 1999 la 6391,50 capete de porcine în 2013, cu un uşor declin în perioada cuprinsă între anii 2009 – 2010. În toate celelalte state s-a înregistrat o scădere a efectivelor de porcine în 2013, comparativ cu perioada anterioară, ceea ce indică declinul acestui sector economic.

PERFORMANŢE ŞI RANDAMENTE MEDII

PORCINE

Producţia de carne de porcine cunoaşte o evoluţie fluctuantă în toate statele Uniunii Europene luate în studiu în perioada 1999 – 2013, care cu excepţia Spaniei (unde se înregistrează şi un trend ascendent al efectivelor în intervalul de timp analizat), este în declin în anul 2013 (tabelul 3).

În perioada analizată, anii 1999 – 2013, tabloul indicatorilor medii ai producţiei de carne de porc în cele şapte statele studiate, poziţionează România pe ultimul loc în ierarhia constituită din acestea (45,30), cu valoare inferioară indicilor obţinuţi pentru apropiate de cei obţinuţi pentru Spania (62,60) şi Franţa (63,10), asigurate statistic la pragul de semnificaţie de 5% (fig. 4)

Pentru Danemarca (457,10), Olanda (631,60), Ungaria (120,90) şi Polonia (106,60) s-au obţinut indicatori ai producţiei de carne care diferă foarte semnificativ de cel obţinut pentru România (fig. 4), diferenţele fiind asigurate statistic la pragul de semnificaţie de 0,1%. Aceasta ne permite să ierarhizăm cele şapte ţări studiate în perioada 1999 – 2013, în trei categorii: slab producătoare (România), cu producţie medie (Spania şi Franţa) şi cu producţie mare (Danemarca, Olanda, Polonia şi Ungaria).

COMERŢUL ŞI VALORIFICAREA PRODUCŢIEI

BALANŢA DE IMPORT - EXPORT ÎN ROMÂNIA ŞI STATELE UE

EFECTIVE PORCINE

Reprezentarea grafică a balanţei valorice import – export a efectivelor de porcine

evidenţiază caracterul ei echilibrat în majoritatea celor şapte state luate în studiu (fig. 5).

Excepţie fac Danemarca şi Olanda, ţări care au o balanţă valorică import – export care

este înclinată cu precădere spre export. Astfel, indicatorul mediu al valorii importului de porcine în perioada 1999 – 2013 este pentru Danemarca 0,01, iar al exportului 47,14, în timp ce pentru Olanda valorile oscilează între 20,37 pentru import şi 212,44 pentru export (fig. 5).

CARNE DE PORC

Se remarcă şi în cazul balanţei valorice import – export a cărnii de porc, aceleaşi tendinţe ca şi pentru efectivele de porcine (fig. 6 ). Dacă în majoritatea statelor analizate balanţa este echilibrată, excepţiile sunt reprezentate de situaţia evidenţiată pentru Danemarca şi Olanda (fig. 6 ), care au o balanţă valorică import – export deplasată foarte puternic spre export. Indicatorul mediu al valorii importului de 532,09,14 în timp ce pentru Olanda diferenţa este mai redusă între importa şi export, comparativ cu Olanda, dar rămâne totuşi foarte mare, respectiv 34,41 pentru import şi 393,17 pentru export (fig. 6 ).