67
KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA REUMATISMALĂ A GENUNCHIULUI Locul şi rolul kinetoterapiei în recuperare Considerată a fi una dintre formele specifice ale mişcării (grecescul Kinetos) practicarea exerciţiilor fizice în scop profilactic şi curativo-terapeutic, kinetoterapia (kineto + logos = ştiinţa mişcării) are acelaşi sens şi este sinonimă cu termenii de: recuperare medicală, reabilitare şi reeducare funcţională. Această ramură ştiinţifică îşi propune să studieze modalităţile prin care exerciţiul fizic contribuie la refacerea şi recuperarea corpului omenesc ori a segmentelor acestuia, a capacităţii sale motrice, a creşterii lui normale, a dezvoltării fizice armonioase, a compensării prin mişcare a cerinţelor impuse de viaţă. Recuperarea reprezintă o valoroasă metodă terapeutică în reabilitarea completă sau parţială şi aşa cum afirma Ion Drăgan în "Medicina sportivă", kinetoterapia ca noţiune nouă şi atotcuprinzătoare a acestui domeniu este un "mijloc terapeutic al tratamentului complex de recuperare care foloseşte un sistem de exerciţii fizice cu acţiune asupra întregului organism''. De altfel terapia prin mişcare sau kinetoterapia este o denumire puţin prea restrictivă pentru a contura întreaga asistenţă medicală prin mişcare, prin exerciţiul fizic aplicat în scop medical. Recuperarea medicală se bazează pe conceptele terapeutice moderne, eficienţa ei fiind direct proporţională cu scurtarea duratei de timp necesară vindecării

KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

  • Upload
    slm3066

  • View
    96

  • Download
    4

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA REUMATISMALĂ A GENUNCHIULUI

Locul şi rolul kinetoterapiei în recuperare Considerată a fi una dintre formele specifice ale mişcării (grecescul Kinetos) practicarea exerciţiilor fizice în scop profilactic şi curativo-terapeutic, kinetoterapia (kineto + logos = ştiinţa mişcării) are acelaşi sens şi este sinonimă cu termenii de: recuperare medicală, reabilitare şi reeducare funcţională. Această ramură ştiinţifică îşi propune să studieze modalităţile prin care exerciţiul fizic contribuie la refacerea şi recuperarea corpului omenesc ori a segmentelor acestuia, a capacităţii sale motrice, a creşterii lui normale, a dezvoltării fizice armonioase, a compensării prin mişcare a cerinţelor impuse de viaţă. Recuperarea reprezintă o valoroasă metodă terapeutică în reabilitarea completă sau parţială şi aşa cum afirma Ion Drăgan în "Medicina sportivă", kinetoterapia ca noţiune nouă şi atotcuprinzătoare a acestui domeniu este un "mijloc terapeutic al tratamentului complex de recuperare care foloseşte un sistem de exerciţii fizice cu acţiune asupra întregului organism''. De altfel terapia prin mişcare sau kinetoterapia este o denumire puţin prea restrictivă pentru a contura întreaga asistenţă medicală prin mişcare, prin exerciţiul fizic aplicat în scop medical. Recuperarea medicală se bazează pe conceptele terapeutice moderne, eficienţa ei fiind direct proporţională cu scurtarea duratei de timp necesară vindecării sau în cazul unor leziuni morfologice sau funcţionale definitive, cu durată de timp necesară formării unor mecanisme compensatorii convenabile. Eficienţa recuperării depinde de o serie de factori: a) cooperarea pacientului; b) o bună relaxare a musculaturii; c) condiţii optime pentru activitatea funcţională a segmentelor afectate sau a întregului corp; d) evitarea instalării durerii; e) urmărirea efectelor maxime asupra diferitelor sisteme, cum ar fi: sistemul cardiovascular, sistemul respirator, sistemul digestiv, sistemul osos, sistemul locomotor. Aşa cum există trei tipuri diferite de asistenţă medicală: profilactică, terapeutică şi de recuperare, tot aşa şi kinetoterapia are trei forme diferite de manifestare: kinetoprofilaxia, kinetoterapia propriu-zisă şi kinetoterapia de 4

recuperare. Kinetoprofilaxia, forma cea mai nouă a kinetoterapiei, oferă ca principale metode: a)gimnastica de corectare şi realiniere corporală; b)gimnastica de întreţinere a forţei musculare, a supleţei articulare şi a unei bune coordonări neuromotorie; c)gimnastica de întreţinere şi creştere a capacităţii de efort cardio-respirator; d)gimnastica de relaxare, musculară şi psihică; e)gimnastica respiratorie;

Page 2: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

Kinetoterapia propriu-zisă utilizează exerciţii fizice din sălile de gimnastică ca şi cele de hidrokinetoterapie din bazinele individuale şi colective, cu apă minerală sau simplă. Obiectivele ei sunt legate strict de simptomatologia care se repetă frecvent în cadrul bolii cronice chiar dacă ea nu este prezentă în momentul curei, kinetoterapia se execută individual sau în grupe mici de pacienţii care prezintă aceeaşi simptomatologie. Kinetoterapia de recuperare funcţională este mijlocul principal în cadrul asistenţei de recuperare medicală. Obiectivul său primordial este refacerea funcţiei (pierdute sau deficitare) sau obţinerea unei ameliorări cât mai mari a acesteia (sau obţinerea, găsirea de mecanisme compensatorii). Urmarea procesului recuperator este "reabilitarea care reprezintă o formă de asistenţă medico-socială ce se desfăşoară continuu şi are ca scop final reinserarea deficienţilor în societatea productivă, mijloacele ei de acţiune urmărind obţinerea unor valori optime ale tuturor celor patru parametri vitali ai individului: capacitatea morfofuncţională, starea psihică, pregătirea profesională şi socială", aşa după cum afirmă în 1987 Clement Baciu ("Anatomia funcţională a aparatului locomotor"). Această exprimare a fenomenului porneşte de la etimologia expresiei "reabilitare" care înseamnă "... a reintegra pe cineva în drepturile pierdute" (Dicţionarul explicativ al limbii române). Reabilitarea, la rândul său, cuprinde: recuperarea medicală, readaptarea psihică, educarea şi reeducarea profesională, readaptarea socială. Astfel, apare evident faptul, că în procesul complex al recuperării sunt implicaţi specialişti din diverse domenii de activitate şi nu doar din cel medical, în acest fel, recuperarea apare ca multidisciplinară, în final având un scop unic, aşa după cum afirmă Clement Baciu: reabilitarea este o formă de asistenţă medico-socială complexă, dar în acelaşi timp unitară în concepţie, care se desfăşoară continuu şi 5

are ca scop final “reintegrarea deficienţilor în societate" ("Anatomia funcţională a aparatului locomotor"). Se poate desprinde de aici concluzia că nu există oameni sănătoşi şi bolnavi şi că fiecare individ normal poate fi un potenţial invalid, neexistând de fapt "invalizi", ci doar semeni de-ai noştri consideraţi ca atare datorită unor mentalităţi greşite.

Date privind anatomia şi biomecanica genunchiului Genunchiul reprezintă segmentul mobil al membrului inferior care leagă coapsa de gambă. Structura deosebit de complexă a genunchiului are drept suport extremităţile osoase ale femurului, tibiei şi rotulei. Extremitatea inferioară a femurului sau epifîza distală, în partea sa anterioară prezintă o trohlee de forma unui mosor care este alcătuită dintr-un şanţ cu două versante laterale, înclinate unul către celălalt. În partea posterioară şanţul trohleei se continuă cu o mare scobitură - scobitura intercondiliană - care împarte extremitatea inferioară a femurului în doi condili, unul extern şi unul intern care se termină mai jos decât primul. Ambii condili oferă feţe de inserţie pentru muşchii şi ligamentele genunchiului care dau mobilitate şi stabilitate genunchiului. Condilii femurului şi trohleea sunt acoperiţi cu cartilaj hialin deoarece sunt suprafeţe articulare şi de alunecare în

Page 3: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

cavităţile glenoide ale platoului tibian. Extremitatea superioară a tibiei, are formă patrulateră şi este foarte voluminoasă. Faţa ei superioară reprezintă platoul tibial în care se află două cavităţi articulare, glenoide, corespunzătoare condililor femurali. Sub acest platou tibial se găsesc două mari tuberozităţi: tuberozitatea internă şi cea externă care sunt locuri de inserţie a muşchilor ce mobilizează gamba. Extremitatea superioară a peroneului sau capul peroneului prezintă în partea sa externă o suprafaţă articulară plană pentru a se articula cu tuberozitatea externă a tibiei iar pe partea postero-externă prezintă o proeminenţă de formă piramidală numită apofiza steloidă, loc de inserţie pentru tendonul bicepsului femural. Rotula este un os scurt situat în partea anterioară a genunchiului. Are o formă aproximativ triunghiulară cu colţurile mult rotunjite cu baza orientată în sus şi vârful în jos. Văzută din profil are forma unei lentile concave (pe faţa internă) şi convexă (pe faţa externă). Rotula este un os sesamoid, înglobată în tendonul cvadricepsului. În regiunea genunchiului se găsesc trei articulaţii: articulaţia femuro-tibială (sau articulaţia propriu-zisă a genunchiului), femuro-rotuliană (care participă la alcătuirea articulaţiei propriu-zise a genunchiului) şi articulaţia tibio-peronieră superioară. Articulaţia femuro tibială este o trohleartroză imperfectă care rezultă din contactul dintre extremitatea inferioară a femurului şi extremitatea superioară a tibiei.9

Această articulaţie pentru a deveni perfectă dispune de două meniscuri, unul intern şi altul extern. Articulaţia femuro-tibială este cea mai voluminoasă articulaţie a corpului, deci şi cea mai puternică. - Suprafaţa articulară a extremităţii inferioare a femurului este alcătuită din cei doi condili, separaţi între ei de scobitura intercondiliană şi de trohlee. Cele două suprafeţe trohleeană şi condiliană sunt acoperite de cartilaj hialin gros de 2.3 - 3 cm. - Suprafaţa articulară a tibiei prezintă pe platoul tibial două cavităţi glenoide (cea externă mai mare) separate între ele de doi tuberculi (unul intern şi altul extern) aparţinând spinei tibiale. Cavităţile glenoide sunt şi ele acoperite de cartilaj hialin. - Meniscurile genunchiului - deoarece între suprafeţele osoase ale femurului şi tibiei nu există o aderenţă perfectă, s-a dezvoltat între ele pe marginea fiecărei cavităţi glenoide câte un menisc. Meniscurile au formă circulară iar pe secţiunea verticală, apar prismatice cu vârful îndreptat spre articulaţie iar cu baza spre exterior pe care se prinde capsula articulară. Cele două feţe ale meniscului, superioară şi inferioară, corespund condililor femurului şi cavităţilor glenoide menţionate deja. Nefiind strict cartilaginoase, meniscurile posedă o elasticitate şi o deformabilitate mai mare decât cartilajele obişnuite. Rolul meniscurilor: - completează spaţiul liber dintre suprafaţa curbată a condililor femurului şi suprafaţa plană a tibiei şi împiedică astfel protnuzia sinovialei şi a capsulei în cavitatea articulară în timpul mişcărilor; - centrează sprijinul femurului pe tibie în cursul mişcărilor. Importantă din acest punct de vedere este în special periferia meniscurilor care este mai rezistentă; - participă la lubrefierea suprafeţelor articulare asigurând repartizarea uniformă a lichidului sinovial pe suprafaţa cartilajelor; - joacă rolul unui amortizor de şoc între extremităţile osoase, nelăsându-le să se prăbuşească ( femurul pe tibie în hiperextensie); - reduc în mod important frecarea între extremităţile osoase.

Page 4: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

Segmentele osoase care intră în constituţia articulaţiei genunchiului sunt menţinute între ele de o capsulă articulară întărită de şase ligamente. Acestea sunt:- anterior, ligamentul rotulian; - posterior, ligamentul Winslow, ligamentul lateral intern lateral extern şi două ligamente încrucişate. 10

Articulaţia femuro-rotuliană este o trohleartroză. În alcătuirea ei intră ca suprafeţe articulare din partea extremităţii inferioare a femurului (partea anterioară) trohleea femurului, iar din partea rotulei faţa sa posterioară de formă concavă. Aparatul ligamentar al acesteia se confundă cu cel al feţei anterioare a articulaţiei femuro-tibială. Articulaţia tibio-peronieră superioară. Tibia oferă o suprafaţă articulară

Page 5: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

plană în partea sa superioară a condilului lateral. Peroneul prezintă "capul" sau o suprafaţă asemănătoare. Cele două suprafeţe articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. Fiind aproape plane, cele două suprafeţe alunecă una pe cealaltă, de aceea articulaţia deşi are toate caracteristicile unei articulaţii (capsula articulară, suprafeţe articulare, ligamente) este considerată o articulaţie plană.(fig. 1)

Musculatura genunchiului Muşchii care efectuează mişcarea genunchiului sunt muşchii coapsei şi ai gambei. Muşchii coapsei care intervin în mişcările genunchiului sunt: cvadricepsul, tensorul fasciei lata, dreptul intern, croitorul, semitendinosul, semirnembranosul şi bicepsul femural

Page 6: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

) Bicepsul femural se inseră proximal prin două capete care au denumirea de lunga porţiune şi scurta porţiune. Lunga porţiune se inseră pe tuberozitatea ischiatică împreună cu semitendinosul, iar scurta porţiune se inseră pe baza externă a liniei asupra femurului. Cele

Page 7: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

două porţiuni se unesc şi se inseră distal printr-un tendon comun pe capul peroneului. Când ia punct fix pe inserţiile lui proximale, bicepsul femural este flexor al gambei pe coapsă şi extensor al coapsei pe bazin. Când ia punct fix pe inserţiile lui distale pe gambă, devine extensor al bazinului pe coapsă şi flexor al coapsei pe gambă pînă la 10° după care devine extensor. b) Semimembranosul se inseră proximal pe faţa posterioară a tuberozităţii ischiatice şi distal pe cei doi condili tibiali. Când ia punct fix pe bazin este flexor şi rotator intern al gambei pe coapsă şi extensor al coapsei pe bazin. Când ia punct fix pe gambă devine extensor al bazinului pe coapsă şi flexor al coapsei pe gambă pînă la 10° după care devine extensor. c) Semitendinosul se inseră proximal pe tuberozitatea ischionului împreună cu 12

Page 8: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen
Page 9: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen
Page 10: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen
Page 11: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

lunga porţiune a bicepsului femural şi distal, prin intermediul "labei de gâscă", pe partea superioară a feţei interne a tibiei, îndeplineşte aceeaşi acţiune ca şi semimembranosul. Semirnembranosul, semitendinosul şi bicepsul femural, plasaţi topografic pe faţa posterioară a coapsei, alcătuiesc grupul muşchilor ischiogambieri. Aceşti muşchi biarticulari au o deosebită importanţă în statică, mers, alergare şi săritură, extinzând coapsa pe bazin. d) Dreptul intern este un muşchi foarte subţire, se inseră proximal pe unghiul

Page 12: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

pubisului şi distal, prin intermediul formaţiunii aponevrotice, denumită "laba de gâscă" pe partea posterioară a feţei interne a tibiei. Când capătul lui central este luat ca punct fix de inserţie, este flexor şi aductor al coapsei. e) Croitorul este cel mai superficial muşchi al regiunii interno-interne a coapsei. Are forma unui cordon şi se întinde diagonal de sus în jos şi de afară -înăuntru. Se inseră proximal pe spina iliaca anterosuperioară şi distal pe tuberozitatea internă a extremităţii superioare a tibiei prin intermediul "labei de gâscă"' ,la formarea căreia participă împreună cu tendoanele distale ale dreptului intern şi semitendinosului. Când ia punct fix pe inserţia centrală este flexor al gambei pe coapsă şi flexor, abductor şi rotator în afară al coapsei pe bazin realizând astfel poziţia de lucru a vechilor croitori de unde şi numele muşchiului

Muşchii extensori

Page 13: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

a) Cvadricepsul este un muşchi larg care ocupă toata partea exterioară a coapsei.Este alcătuit din patru fascicole musculare: dreptul anterior,

Page 14: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

vastul intern, vastul extern şi cruralul. Inserţiile proximale ale acestor patru porţiuni sunt diferite. Dreptul anterior se inseră pe bazin prin două tendoane: unul direct pe iliacă şi unul reflectat pe sprânceana cotiloida. Celelalte trei porţiuni se inseră pe femur. Vastul extern se inseră pe

marginea inferioară a marelui trohanter şi pe buza externă a liniei aspre. Vastul intern se inseră pe buza internă a liniei aspre. Cruralul situat între cei doi vaşti, se inseră pe partea inferioară a liniei aspre şi pe feţele anterioară şi externă ale corpului femural. Cele patru porţiuni ale cvadricepsului se unesc între ele şi formează tendonul cvadricipital, care înglobează rotula, iar în jos se continua cu tendonul rotulian care se inseră distal pe tuberozitatea anterioară a tibiei. Când ia ca punct fix de inserţie capetele centrale, cvadricepsul este extensor al gambei pe coapsă şi flexor al coapsei pe bazin. b) Tensorul fasciei lata este cel mai superficial muşchi din regiunea anteroexternă a coapsei. Se inseră proximal pe spina iliaca anterosuperioară şi pe buza externă a treimii anterioare a crestei iliace ; are un corp muscular aplatizat, care se întinde pe treimea anterosuperioară a coapsei, se continuă cu un tendon lat şi se inseră distal pe tuberozitatea externă a extremităţii superioare a tibiei. În porţiunea lui externă, muşchiul în totalitatea lui se uneşte strâns cu aponevroza coapsei şi formează o bandă longitudinală, foarte rezistentă, lată de 4-6 cm denumită ligamentul iliotibial sau bandeleta Maissiat. Când ia punct fix pe inserţia centrală, tensorul fasciei lata este rotator în afară al coapsei. Are un rol important în statică, în special în sprijinul unilateral şi în mers. În momentul sprijinului, muşchiul contribuie la realizarea unui veritabil pilon de sprijin, blocând bazinul, coapsa şi gamba în poziţie funcţionala. Prin contracţia lui înclină gamba pe coapsă, în statică şi în mers, membrul inferior acţionând ca un lanţ cinematic închis, tensorul fasciei lata ia ca punct fix capătul lui periferic.

Biomecanica genunchiului

Structura anatomică complexă osoasă, ligamentară şi musculară a genunchiului îi asigură o importantă stabilitate precum şi mare mobilitate, calităţi

Page 15: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

absolut necesare îndeplinirii rolului său deosebit în ortostatism, mers şi o serie de activităţi uzuale sau profesionale. Stabilitatea genunchiului este asigurată de ligamentele încrucişate, formaţiunile capsulo-ligamentare şi grupurile musculare adiacente. Ligamentele colaterale controlează stabilitatea în varus-valgus iar capsula şi ligamentele în totalitate pe cea rotativă.(fig 4)

a)Ligamentul colateral peronier ca element de stabilitate pasiva impruna cu actiunea tendonului popliteului,tractului iliotibial si tendonul bicepsuluica elemente de stabilitate alcatuiesc aparatul stabilizator lateralb) Ligamentul colateral tibial intarit de vastul intern ,croitor ,semitendinos si dreptul intern asigura stabilitatea interna.

Stabilitatea anteroposterioară este asigurată de toate structurile ligamentare mediane, ligamentul rotulian, ligamentele încrucişate întărite posterior de semitendinos, popliteu si gemeni. În rectitudine intervine si contracţia statică a cvadricepsului. Stabilitatea rotatorie este asigurată de toate structurile capsulo-ligamentare întărite de muşchii periarticulari şi mai ales de cvadriceps, ischiogambieri, muşchii "labei de gâscă", semimebranosul şi popliteul. Mobilitatea genunchiului se realizează ca o consecinţă a structurii sale anatomice practic intr-o singură direcţie de mişcare, in flexie-extensie. În afara acesteia există şi o direcţie secundară de mişcare care permite o rotaţie axială limitată. Mişcarea de flexie-extensie se face in jurul unui ax transversal care traversează condilii femurali. La această mişcare se asociază o rotaţie automată

Page 16: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

(mişcarea de şurub). Flexia pasivă este de 160°, călcâiul atingând fesa. Flexia activă are o amplitudine de 120° dacă şoldul este în extensie şi de 140° cu şoldul în flexie. Flexia este realizată prin acţiunea muşchilor din loja posterioară a coapsei: ischiogambieri (bicepsul crural, semitendinosul şi semimembranosul) ca muşchi biarticulari produc simultan extensia coapsei, acţiunea lor pe genunchi depinzând de poziţia şoldului. Flexia şoldului măreşte eficacitatea ischiogambierilor ca flexori ai genunchiului. Muşchii "labei de gâscă" (dreptul intern, croitorul şi semitendinosul) dintre care dreptul intern este principal aductor şi accesor flexor al şoldului, flexor al 15

genunchiului şi rotator intern al genunchiului. Croitorul este flexor, abductor şi rotator extern al şoldului ca şi flexor al genunchiului. Popliteul care ca şi scurtă porţiune a bicepsului este muşchi monoarticular, nu este influenţat ca flexor şi rotator intern al genunchiului din poziţia şoldului. Extensia genunchiului este de fapt o extensie relativă din poziţia de flexie a gambei la poziţia de referinţă, în rectitudine. Ea este realizată de cvadriceps, muşchi puternic a cărui eficacitate creşte prin prezenţa rotulei in tendonul său şi in mod accesoriu de tensorul fasciei lata. Rotaţia axială a gambei este posibilă numai în flexie atingând amplitudinea maximă numai când genunchiul este flectat în unghi drept. În această poziţie rotaţia internă activă (care se însoţeşte şi de o înclinare în valgus a tibiei) este de 30° iar rotaţia externă activă (însoţită de o înclinare în varus a tibiei) este de 40°. O mare importanta în mobilitatea genunchiului o au cele doua meniscuri. După Bouillet si Van Gaver acestea sunt : - completează spaţiul mort dintre femur si tibie, favorizează transmiterea pe o suprafaţa mare a forţelor de compresiune în extensie, iar în flexie împreună cu relaxarea parţială a unor ligamente favorizează mobilitatea in detrimentul stabilităţii; - centrează femurul pe tibie în cursul mişcărilor; - joacă rolul de amortizor al şocului între articulaţiile osoase; - participă la lubrifierea suprafeţelor articulare; -reduc frecarea în articulaţie împartind-o într-un etaj femuro-meniscal şi unul menisco-tibial. Un rol important în determinarea funcţionalităţii genunchiului îl are rotula ataşată de tibie prin intermediul ligamentului rotuluian si alunecând pe suprafaţa trohleei femurale, împreuna cu care alcătuieşte articulaţia femuro-patelară

Rotula(fig.5): - măreşte forţa cvadricepsului marindu-i braţul pârghiei cu 50%; - diminuiază considerabil frecarea tendonul cvadricepital, înlesnindu-i alunecarea prin cartilajul de pe fata sa femurală; - evită luxaţia tendonului cvadricepsului prin centralizarea forţelor divergente a celor patru componente într-un singur tendon ; - reglează tensiunea capsulară a genunchiului ; - protejează ca un scut cartilajul trohleei; - participă la estetica genunchiului.

Page 17: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

Ipoteza cercetării Frecvenţa deviaţiilor axiale în plan frontal, gradului invalid al acestora mai ales în stadiile avansate, diminuarea autonomiei persoanelor afectate, riscul la care este supusă persoana în cazul netratării corespunzătoare şi la timp a gonartrozei şi în cazul nepracticării unor programe de kinetoterapie m-au determinat sa imi organizez cercetarea în această afecţiune . Lucrarea îşi propune să dovedească următoarele ipoteze: A.

Page 18: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

În ce măsură medicina fizică posedă mijloacele necesare combaterii durerii a inflamaţiei şi poate preveni deformaţiile invalidante; B. Când este momentul să se intervină prin tratamentul kinetoterapeutic în gonartroza; C. Dacă mijloacele şi procedeele selectate şi aplicate după principiile metodologice ale kinetoterapiei sunt eficiente; D. Dacă pacienţii care urmează o schemă de recuperare funcţională pot fi recuperaţi social şi/sau profesional faţă de cei care nu urmează un tratament recuperator.

Obiectivele cercetării În vederea asigurării posibilităţilor optime de verificare a ipotezelor obiectivele cercetării au fost: A. Evidenţierea pe toate planurile a deficienţelor ce însoţesc gonartroza la eşantionul de subiecţi, încercând o confirmare şi o completare a celor prevăzute în literatura de specialitate; B. Identificarea şi selectarea celor mai adecvate metode, procedee şi tehnici ce pot optimiza recuperarea pacienţilor, în funcţie de particularităţile fiecărui subiect; C. Structurarea şi restructurarea programului de recuperare determinat de comportamentul subiecţilor şi de rezultatele evaluării periodice

Planul general de tratament recuperator in gonartroza. 1. Combaterea durerii 2. Refacerea stabilităţii pasive si active 3. Refacerea mobilităţii articulare 4. Respectarea regulilor de profilaxie secundară Pornind de la planul general de tratament care respecta principiile generale ale kinetoterapiei genunchiului în gonartroza, am individualizat programele de recuperare ale pacienţilor în funcţie de parametrii menţionaţi.

Page 19: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

Mijloace, principii, tehnici si metode Tratament medicamentos - antalgic si antiinflamato

mână în spaţiul popliteu. Pacientul încearcă să extindă genunchiul contra rezistenţei mâinii. b.) exerciţii cu contrarezistenţă: - pacientul în decubit dorsal, soldul în flexie, genunchiul extins, se face extensia coapsei cu rezistenţă la nivelul talonului; - pacientul în sezând, gambele încrucişate (cea a membrului afectat deasupra), se execută contrarezistenţă cu gamba sănătoasă din decubit ventral, instalaţie la scripeţi ; - decubit dorsal, cu coapsa la marginea patului; kinetoterapeutul face priza pe faţa dorsală a coapsei şi pe talpa; pacientul execută o coapsă contrată de asistent, apoi o extensie de picior, de asemenea contrată, în continuare flectând genunchiul ; - decubit dorsal cu coxofemural şi genunchi uşor flectate, glezna în poziţie indiferentă: prizele sunt aplicate pe feţele anterioare a coapsei şi dorsală a piciorului, kinetoterapeutul opunându-se flexiei coapsei şi flexiei dorsale a piciorului ; - pacientul ţn decubit dorsal, cu gamba atârnând la marginea mesei, membrul inferior opus îndoit, cu piciorul pe masa, coxofemurală este în uşoară aducţie genunchiul în rotaţie internă, iar piciorul în aductie ; kinetoterapeutul face priză pe condilul intern şi pe marginea externă a antepiciorului; pacientul execută o aducţie a coxofemuralei şi duce vârful piciorului lateral în aducţie ; - pacientul în decubit dorsal, membrul inferior afectat in flexia genunchiului şi coxofemuralei, celalalt în sprijin pe pat; se porneşte de la flexia cu abductia coxofemuralei, extensia genunchiului si aductia piciorului contra prizelor kinetoterapeutului, pacientul executând extensia şi uşoară aducţia a coxofemuralei, cu flexia şi rotaţia externă a gleznei şi aducţia genunchiului ;

Page 20: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

- din decubit heterolateral membrul inferior opus flectat, iar membrul inferior afectat în uşoara flexie: pacientul ridică genunchiul prin abducţia şi rotaţia externă a coxofemuralei, apoi ridică antepiciorul prin rotaţia externă a genunchiului şi aducţia piciorului; contrarezistenţa se aplică pe faţa lateroexternă a piciorului. 4. - Antrenarea tensorului fasciei lata şi a tricepsuiui sural. - pacientul in decubit dorsal, membrul inferior opus in sprijin cu talpa pe pat, gamba celuilalt membru inferior în afara patului, coapsa în uşoară aductie; 51

pacientul execută o flexie cu rotaţie internă a CF, concomitent cu abductia CF, continuând cu flexia - rotaţia externă a genunchiului si cu abductia piciorului; priza se aplică distal pe coapsa deasupra genunchiului si pe faţa externă a genunchiului; - în sprijinul unipodal, membrul inferior afectat poartă o sanda de reeducare, pe care este fixată o greutate la partea anterointernă; pacientul va duce piciorul în sus si lateral; - decubit ventral pe un plan înclinat; se ridica corpul în sus prin împingerea piciorului în flexie plantară; la început cu ambele picioare, apoi numai cu piciorul afectat - din stând, ridicări pe vârfuri. Refacerea mobilităţii articulare a genunchiului până la limite funcţionale este un alt obiectiv important pe lângă stabilitate şi forţă şi se realizează întotdeauna în paralel. Se utilizează: - mobilizări ale rotulei în plan transversal şi longitudinal; - posturări pentru reducerea flexum-ului de genunchi: - pacientul în decubit ventral, cu gamba în afara mesei, cu un săculeţ de nisip sub genunchi; - stând pe un scaun cu piciorul întins pe un alt scaun se aplică greutăţi pe genunchi; - exerciţii autopasive şi active cu propria greutate a corpului şi cu ingreunări; - tehnici de facilitare. Tipuri de exerciţii: -

Page 21: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

pacientul în decubit ventral, membrul inferior întins, piciorul in flexie dorsală, vârful sprijinit pe pat; pacientul execută extensia totală a genunchiului; - pacientul în decubit ventral, membrul inferior întins, gamba în afara suprafeţei de sprijin. Pacientul execută extensia genunchiului până la maxim, prin atârnarea liberă a gambei la marginea patului obligând genunchiul la maxim de extensie; - pacientul în decubit dorsal, gamba în afara patului atârnând; se execută flexii şi extensii ale gambei cu propria greutate; - decubit dorsal, coapsa la 90°, se lasă gamba sa cada liber apoi se execută extensia completă; - decubit dorsal, membrul inferior afectat întins la verticală, pacientul execută flexia din genunchi, mâinile apucă de sub genunchi şi ajută la menţinerea 52

membrului inferior pe verticală, flexia executându-se în virtutea gravitaţiei prin greutatea gambei; - patrupedie, sprijin pe vârful picioarelor şi mâini; ridicarea genunchilor de pe suprafaţa patului pana la extensia completă; - decubit ventral, genunchii îndoiţi, gamba membrului inferior sănătos va ajuta la efectuarea flexiei genunchiului afectat ţmpingându-l şi obligându-I la o flexie accentuată, peste 90°; - decubit ventral, de glezna membrului inferior afectat este prins un cordon elastic, capetele cordonului sunt în măinelee pacientului care-l trage, obligând genunchiul bolnav la o flexie accentuată. - stând cu faţa la scara fixă, ridicarea pe vârful picioarelor cu extensia maximă a genunchiului, coborâre pe călcâie, vârfurile în sus , mentinând extensia genunchilor; - stând cu faţa la scara fixă, îndoirea genunchilor (semiflexiune), revenire cu ridicare pe vârfuri. Pentru a facilita o poziţie antalgica s-au folosit tehnici de relaxare bazate pe izometrie - tehnica de " relaxare - opunere" si tehnica de stabilizare ritmică. Aceste tehnici cu efect de relaxare decontracturare au ca rezultat şi creşterea mobilităţii articulare. - pacientul în decubit dorsal, în decubit ventral (cu coapsa la 90°)sau din sezând; pacientul lasă relaxat membrul inferior, kinetoterapeutul prinde gamba cu o mână, cu cealaltă fixând coapsa şi execută lent dar ferm o flexie a gambei; în momentul în care pacientul simte durerea de întindere a genunchiului va declanşa o extensie cu toata forţa de care este capabil cvadricepsul. Kinetoterapeutul opune rezistenta. Această fază durează 5-6 secunde după care pacientul relaxează brusc cvadricepsul, moment în care kinetoterapeutul mai forţează câteva grade pe flexie; pauză 2 minute. Pe şedinţa se fac 3-5 încercări.

Page 22: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

Exerciţii gestice: - urcatul si coborâtul scărilor; - pasitul peste un obstacol, - aplecatul

Principiile aplicării kinetoterapiei

În arsenalul mijloacelor terapeutice de care dispune recuperarea kinetoterapia reprezintă un tratament de baza care foloseşte exerciţiul fizic, sub diversele sale forme. Aplicarea sa corectă în sensul obţinerii unor rezultate avantajoase şi mai ales a menţinerii lor, cere respectarea unor principii. 1.- "Primum non nocere", principiul de bază al oricărui tratament, se referă la faptul ca orice terapie se aplică pentru a îmbunatăţi starea de sănătate a pacientului şi niciodată pentru a-i dăuna. Cunoaşterea efectelor profilactice şi terapeutice ale practicării exerciţiului fizic care presupune o bună cunoaştere şi o bună pregătire teoretică si practică a specialiştilor din domeniu. Cunoaşterea exactă diagnosticului şi a stării funcţionale a pacienţilor care stă la baza formarii şi alcătuirii unor programe de recuperare cât mai corecte şi eficiente ce au ca rezultat finalizarea optimă a actului recuperator. 2.- Principiul precocităţii tratamentului, care presupune începerea recuperării cât mai devreme posibil, întârzierea ei ducând la prelungirea duratei tratamentului, apariţia sechelelor, complicaţiilor şi scăderea şanselor de recuperare. 3.- Principiul accesibilităţii în selectarea şi combinarea mijloacelor utilizate în recuperare urmăreşte respectarea particularităţilor individuale, de vârstă, sex, pregătire anterioară. Respectarea acestui principiu reclamă o bună cunoaştere din partea kinetoterapeutului, a modului de investigare măsurare şi evaluare a capacităţii individuale a pacientului, corelate cu indicaţiile şi referirile date de către medicul curant. 4.-Principi ul individualizării tratamentului impune kinetoterapeutului respectarea unor factori: - cunoaşterea temeinica a pacientului, tratamentul trebuind individualizat pe baza datelor personale; - tratamentul prin kinetoterapie solicită organismul în totalitatea sa, chiar şi atunci când exerciţiile fizice folosite sunt analitice; - suprimarea bruscă a independenşei de mişcare, imposibilitatea îndeplinirii obligaţiilor zilnice au repercusiuni puternice asupra55

psihicului bolnavului; - bolnavii obişnuiţi cu efectuarea exerciţiului fizic în mod organizat participă cu mai mult succes la programul de tratament; - sexul condiţionează durata tratamentului, mobilitatea recăpătându-se

Page 23: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

mai uşor la femei iar forţa la bărbaţi: - vârsta are influenţe deosebite asupra duratei tratamentului; calitatea tratamentului medical influenţează în mod direct durata, prelungind sau scurtând timpul de recuperare; 5.- Principiul gradării efortului este obligatoriu în kinetoterapie chiar şi în cazul în care este afectat doar un segment sau o parte a corpului care conduce către scoaterea bolnavului din circuitul activităţilor curente, iar reluarea şi reintegrarea în cadrul normal se face doar treptat. Solicitarea capacităţii funcţionale a segmentului afectat, pornind de la limita inferioara posibilităţilor normale, creste zi de zi pentru a-l integra în final în contextul de mişcări cotidiene normale. Ţinând cont de posibilităţile individuale de moment ale pacientului, dozarea efortului se face gradat, trecând de la uşor la greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut. Principalul mijloc al recuperării genunchiului în gonartroza secundară genu- varum este exerciţiul fizic sub multiplele lui forme, iar pentru alcătuirea unui tratament kinetoterapeutic eficient se vor avea la bază exerciţiile fizice: - exerciţiile se vor baza pe poziţii de start solide, stabile, menite să faciliteze travaliul muscular; - progresivitatea exerciţiilor va fi lentă de la stadiile cele mai joase de forţă musculară şi până la cele care asigură stabilitatea activă a genunchiului; - exerciţiile de tonifiere musculară se vor executa pe toată amplitudinea de mişcare articulară posibilă, în principal musculatura extensoare; - exerciţiile de mobilitate articulară vor urmări obţinerea unghiurilor utile activităţilor obişnuite; kinetoterapeutul va trebui să cunoască bine aceste unghiuri şi sa ţină seama de activităţile curente ale pacientului; - reducerea flexumului de genunchi, în stadiu iniţial, este primordial deoarece pierderea mobilităţii pe ultimile grade de extensie privează genunchiul de stabilitatea în mers, 56

6- Respectarea unor principii ş i reguli de conduită medicală pe care pacientul va trebui sa le ia în considerare pe tot parcursul vieţii, atât în timpul programului de tratament, cât şi după. Se va avea în vedere : evitarea frigului şi a umezelei, a efortului intens, menajarea genunchiului, corectarea excesului ponderal (element major de prognostic), limitare în timp a mersului şi ortostatismului, renunţarea la ţncalţăminte cu tocuri înalte. Tot ca principii ce trebuiesc respectate şi după ameliorare, sunt si urmarea periodică a curelor de tratament ăn staţiuni de profil, a băilor, a fizioterapiei. Tratamentul prin kinetoterapie trebuie continuat până la refacerea calităţilor fizice şi se va continua pentru păstrarea lor cu reluarea activităţilor de muncă şi viaţă cât mai aproape de normal.

Page 24: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

repetă de 1-2 ori în timpul zilei. Tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptive (F.N.P.): - inversarea lentă I.L. si inversarea lentă cu opunere I.L.Q, raţiunea tehnicii I.L. se bazează pe legea "inducţiei succesive" a lui Sherrington, "o mişcare este facilitată de contracţia imediat precedentă a antagonistului ei,repetarea I.L. şi I.L.O. va duce la facilitarea musculaturii în ambele direcţii. - contracţii repetate C.R., se utilizează când muşchii sunt activi pe toata schema de mişcare, dar fără sa aibă o forţă egala peste tot; C.R. se bazează pe efectul "stretch-reflex-ului". - exerciţii cu încărcare progresiva (tip De Lorme) se efectuează din poziţia sezând cu fixarea unor greutăţi de valori progresive la nivelul gleznelor cu extensia gambelor până la apariţia senzaţiei de oboseală pulmonară. c. Pentru asigurarea unei bune mobilităţi articulare a genunchiului până la limite funcţionale pentru o activitate normală a membrului inferior, este necesară în primul rând extensia genunchiului până la 0° şi o flexie până la cel puţin 90° (pentru mers, pentru adoptarea poziţiei sezând), până la 110° (pentru urcarea si coborârea treptelor, pentru mersul pe bicicleta) şi de 130° (pentru activitate în limite cel puţin funcţionale ale membrului inferior). Recâştigarea extensiei zero este absolut necesară deoarece fără aceasta membrul inferior respectiv este mai scurt decât celalalt, afectând astfel mersul si contribuind atât la lezarea suprafeţelor articulare ale genunchiului cat si la dezechilibrarea coloanei. Mişcările active de flexie si extensie se vor asocia cu mişcări de rotaţie; pentru învingerea contacturii-retracturii aparatului extensor se folosesc exerciţii de contracţie - relaxare cu pauze intercalate de 2 minute, 3-5 exerciţii pe şedinţă. Tehnici de facilitare neuromusculară pentru promovarea şi obţinerea mobilităţii: - iniţiere ritmica l.R. - se folosesc exerciţii pentru învingere contracturii- retracturii; - relaxare - opunere R.O. - este o tehnică pur izometrica, utilizată când amplitudinea unei mişcări este limitata de contractura musculară; - stabilizarea ritmica S.R. - tehnica are la baza tot izometria. d. Exerciţiile axio-distale si disto-axiale folosite pentru refacerea 60

controlului muscular dinamic pentru mers (coordonare, echilibru, abilitate). e. Respectarea regulilor de profilaxie secundară care alcătuiesc igiena

Page 25: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

ortopedică a genunchiului: - evitarea ortostatismului si mersului prelungit; - greutatea corporală; - mersul cu sprijin în baston; - evitarea poziţiilor în flexie maxima; - evitarea menţinerii prelungite a unei anumite poziţii a genunchiului. - mişcări libere de flexie-extensie după un repaus mai prelungit şi înainte de trecerea in ortostatism; - evitarea tocurilor înalte. Din cadrul sistemului mijloacelor asociate kinetoterapiei folosite în recuperarea genunchiului în gonartrozăa min ti m: a. Hidrokinetoterapia (apa la 37.5° C) în bazine cu apă sulfusoară, în căzi mari şi în căzi treflă: - se execută mişcări libere de flexie-extensie a genunchiului ; - condiţiile facilitatoare ale apei calde ca mediu pentru kinetoterapie; - căldura apei sedează durerile, relaxează musculatura creste complianta ţesuturilor moi facandu-se mai uşor distensibile; - descărcarea de greutatea corpului (principiul lui Arhimede) respectiv raportul dintre greutatea specifică sau densitatea apei care este unu şi greutatea specifica sau densitatea relativă a corpului. După calculul lui Dupertus şi Pitts această greutate specifică a corpului (cu aer în plămâni) este de 0.974, ceea ce înseamnă ca este cu 0.226 sub cea a apei diferenţă suficientă pentru a permite plutirea corpului şi aproape anihilarea forţei gravitaţionale. Rezultatul este capacitatea de a utiliza forte musculare reduse pentru mobilizările articulare, creşterea capacităţii de relaxare scăderea durerii articulare. b. Terapia ocupatională este o formă a kinetoterapiei active, care continuă sub aspecte variate si atractive, exerciţiile de mobilitate articulară. Ca sporturi indicate menţionam înotul. c. Mecanoterapia introdusă de peste 100 de ani de Gustav Zenter la noi a fost folosită în mai multe săli de gimnasticţă şi unele staţiuni balneare. Părţi din tehnologia acestei metode mecanice sunt regăsite în aparatura modernă de azi. 61

Mecanoterapia utilizează toate variaţiile de pârghii ajutând la creşterea amplitudinii articulare, facilitează sau îngreuneaza mişcarea unui segment de membru. d. Scripetoterapia cu toate variantele ei (suspendare-miscare-resort, mişcare-contra , greutate-mişcare) utilizează mişcarea activă, facilitată sau

Page 26: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

îngreunată în funcţie de starea musculaturii. Sub raportul beneficiarului articular este o metoda care ajută mult la remobilizarea articulaţiilor. e. Tehnici complementare cu scopul de a activa energia vitală precum şi circulaţia sângelui, combaterea durerii prin dizlocarea meridianelor şi de a întreţine energiile pozitive şi a elimina factorii negativi. Dintre acestea am aplicat: - reflexoterapia; - punctoterapia; - presopunctura. Kinetoterapia este ajutată de alte procedee cu rolul de a creşte elasticitatea tisulara, de a reduce contracturile şi retracturile: - masajul local cu gheata; - unde scurte cu impulsuri în dozaj atermic; - curenţi de joasa frecvenţă, curenţi interferentiali de medie frecvenţă sau utilizandu-se formele excitomotorii; - laser, - proceduri ce vizează îmbunătăţirea vascularizatiei si implicit atroficitaţii tisulare locale, diatermie, câmpuri electromagnetice de joasă fracvenţă; - masajul are un rol principal chiar de la începutul programului de recuperare graţie efectului favorabil asupra stimulării propriocepţiei (menţinerea tonusului muscular) şi prin mobilizarea rotulei pe condilii femurali. În plus, efectul circulator şi biotrofic tisular local nu pot fi neglijate. Manevrele de perisaj ca şi de întindere sunt executate lent şi ritmic pe faţa anterioară, posterioară a coapsei cât şi pe musculatura gambei. Masajul larg, de la vârful piciorului până la rădăcina coapsei, cu viza circulatorie trebuie întrerupt de manevre de tip fricţiune, vibraţii, perisaj, efectuate pe zonele de inserţie tendinoasă si ligamentară. Tehnica masajului transvers va fi utilizată predilect pentru structurile ligamentare dureroase

Prezentarea rezultatelor si interpretarea lor 4.1. Evaluarea individuala a pacienţilor (analiza cazurilor) În urma tratamentului recuperator am prezentat rezultatele obţinute, în dinamica evoluţiei lor înregistrate de la prima examinare pana la ieşirea din tratament a pacienţilor.

Page 27: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

În fişele de testare individuală sunt prezentate valorile înregistrate în urma examinărilor goniometrice şi a testingului muscular. Analiza nr. 1 Primul caz, pacientulT.N. de sex masculin , vârsta 63 ani, pensionar s-a prezentat pentru tratament balnear în unitatea noastră la data de15.02.2006, cu următoarele simptome subiective: - dureri la nivelul genunchiului stâng, care au un caracter mecanic clar, declanşate la urcatul si coborâtul scărilor şi la efort; - dureri declanşate la poziţii care măresc presiunea intraarticulară ; - mers greu necesitând utilizarea bastonului. În urma efectuării examenului obiectiv s-au putut constata următoarele: - articulaţia genunchiului tumefiată, mărită ca volum ; - deformarea articulaţiei, evidentă în plan frontal; - la mobilizarea articulară apar dureri ; - un uşor flexum al genunchiului stâng; - prezenţa varicelor la nivelul membrului inferior stâng; - deficit de forţă musculară, predominantă pe musculatura extensoare a genunchiului stâng. În urma examenului subiectiv, obiectiv si radiologie pacientul a fost diagnosticat cu gonartroza bilaterală, predominant stâng stadiulII. Programul acestui pacient a fost efectuat într-un interval de patru luni: 15.02 - 30.06.2006 cu menţiunea ca prima etapă a durat 18 zile, după care pacientul a efectuat programul de gimnastică la domiciliu revenind în staţiune pentru a doua etapa a tratamentului pe data de12 .0 5 .2 0 06 . Prin aplicarea tratamentului balneo-fizio-kinetoterapeutic durerile si tumefacţia s-au diminuat după a doua săptămâna (vezi fişa de observaţie nr. 1). Senzaţia de instabilitate dispare la sfârşitul celei de a doua etape de recuperare, coborâtul si urcatul scărilor devenind normale. Evoluţia valorică a amplitudinii mişcării articulare se poate observa în graficul nr. 1

Page 28: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen
Page 29: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

Testările musculare iniţiale ale membrului inferior drept au evidenţiat o scădere a forţei musculare cu două trepte care spre finalul tratamentului au fost bine recuperate prin metodologia expusa in cadrul programului kinetoterapeutic . Evoluţia testării musculare se prezintă astfel (in grafic nr. 2).

TESTINGUL MUSCULAR (Grafic Nr. 2)

Page 30: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

bservaţie : Se poate trage concluzia că în urma unei bune aplicări a procedurilor balneofizioterapeutice, masaj, tehnici de facilitare neuromusculară s-a ajuns la o mai bună funcţionalitate a genunchiului datorat şi în urma aplicării consecvente a programului kinetoterapeutic atât la sala de gimnastică cât şi la domiciliul bolnavului

Page 31: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

Obiective generale de tratament: 1. Combaterea durerii 2.Refacerea stabilităţii pasive si active

3. Refacerea mobilităţii articulare

4.Respectarea regulilor de profilaxie secundară a genunchiului

Etapa I de tratament (15.02.200 6 - 2.02. 2006) Obiective de etapă : 1. Combaterea durerii şi a inflamaţiei 2. Tonifierea musculară 3. Obţinerea mobilităţii articulare MIJLOACE FOLOSITE: 1.Medicaţie antalgică şi antiinflamatorie; 2.Hidrokinetoterapie în bazin cu apă sulfuroasă la temperatura de 37° cu

durata unei şedinţe de 20 minute; apa facilitează mişcările prin anihilarea forţelor gravitaţionale, creşte capacitatea de relaxare; 3.Fizioterapie - pacientul a efectuat în cadrul Centrului Balnear Nicolina laşi şedinţele de fizioterapie cu următoarele proceduri: curenţi de joasa frecvenţa, unde scurte cu impulsuri în dozaj atermic, curenţi interferenţiaţi de medie frecvenţă pentru stimularea contracţiei musculare; 4. Masajul tonifiant al membrului inferior (10 - 15 minute). Manevrele folosite au fost cele de perisaj cât şi cele de întindere executate lent şi ritmic pe faţa anterioară şi posterioară a coapsei cât şi pe gambă. Masajul larg de la vârful piciorului spre coapsă cu efect ciculator şi biotrofic tisular a fost întrerupt de manevre de tip fricţiune, vibraţii efectuate pe zonele de inserţie tendinoasă şi ligamentară; 5. Gimnastica medicală :adoptarea de posturi libere şi liber ajutate pentru flexumul de genunchi: decubit ventral, coapsele sprijinite pe pat iar gamba în afara suprafeţei patului, atârna liber. Exerciţii izometrice : - pentru musculatura extensoare a genunchiului • decubit dorsal, se contracta puternic cvadricepsul; • şezând, cu gamba în extensie, se execută contracţiile; • sezând sau decubit dorsal, kinetoterapetul cu mâna menţine coapsa pe planul patului apăsând cvadricepsul, iar cealaltă mână sub călcâi; pacientul încearcă sa ridice, extins, membrul inferior; - pentru musculatura flexoare: • decubit ventral, sub glezna anterioroară se pune un sac cu nisip astfel încât genunchiului să flecteze cu 15-20; kinetoterapeutul aplică o rezistenţă cu mâna în spaţiul popliteu, iar pacientul încearcă să extindă genunchiul contra rezistenţei;

Page 32: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

74

Exerciţii active cu rezistenţă progresivă executate din diferite poziţii. Mobilitate articulară: - mobilizare pasivă a genunchiului din decubit dorsal: (fig. 17);

Page 33: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

mişcări pasivo-active şi active executate atât pentru flexie cât şi pentru extensie; - mobilizare pasivă a genunchiului din decubit ventral: (fig. 18);

exerciţii active împotriva gravitaţiei şi cu îngreunări. Tipuri de exerciţii: •

Page 34: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

din decubit ventral, membrul inferior intins, piciorul in flexie ventrala, vârful ; sprijinit pe pat, pacientul executa extensia totala a genunchiului; • din decubit dorsal, gamba atârna la marginea patului, membrul inferior opus cu talpa pe pat; se executa flexii si extensii ale gambei cu propria ei greutate; • din decubit dorsal coapsa la 90°, se lasă gamba să cadă liber apoi extensie completă a genunchiului; • tehnici de facilitare pentru obţinerea unghiurilor maxime de mobilitate ;tehnica contracţie relaxare se foloseşte atât pentru creşterea extensiei cat si pentru flexie: • din decubit dorsal membrul inferior extins, pacientul execută o contracţie izometrica de 6 secunde a ischiogambierilor, kinetoterapeutul opunându- se flexiei genunchiului; în momentul încetării contracţiei ischiogambierilor se caută creşterea gradului extensiei; pentru flexie se execută exact invers, cvadricepsul fiind muşchiul care se contracta izometric. Stabilizarea ritmică presupune contracţii alternative contra rezistenta a ischiogambierilor si a cvadricepsului, fiecare cu durata de 6 secunde. Bolnavul se relaxează şi se profită de acest moment pentru a se mari gradul de extensie. - scripetoterapie; - pedalaj la bicicleta ergometrică.

OBSERVAŢII: Pe parcursul acestei etape s-a constatat o participare activă şi conştientă a pacientului, astfel încât s-a obţinut o reducere a durerii şi o uşoara creştere a mobilităţii.

E tapa II de tratament (15.06.2006-30.06. 2006) Obiectivele de etapa: 1. Creşterea forţei musculare; 2. Menţinerea mobilităţi articulare;

Page 35: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

3.Respectarea regulilor de profilaxie secundară. MIJLOACE DE TRATAMENT 1.Hidrokinetoterapie in bazin cu apă caldă sulfuroasă (20',37'); 2.Masajul tonifiant al membrului inferior (l0'-l5'); 3.Mobilizări active cu rezistenta progresivă

Exemple de exerciţii: • din decubit dorsal sau sezând se execută extensia gambei, în timp ce kinetoterapeutul opune rezistenta la nivelul treimei inferioare a gambei;contrarezistenţa se va aplica la diferite grade de flexie a genunchiului; • şezând, gamba sănătoasă peste cea a membrului inferior afectat execută contra rezistenta la extensia genunchiului; • şezând, se fixează la nivelul gleznei greutăţi de valori progresive şi se ridica (extensia genunchiului) până apare oboseala musculara. Exerciţii globale şi selective pentru tonifierea cvadricepsului, ischiogambierilor, tensorul fasciei lata si tricepsul sural: 76

• din decubit dorsal coapsa întinsa, gamba în afara patului; membrul inferior opus flectat se sprijină cu piciorul pe pat; kinetoterapeutul face priza pe fata dorsala a piciorului si pe fata anterioara, distal pe gamba; pacientul executa întâi flexia dorsală a piciorului, apoi în continuare extensia gambei mişcările sunt contrate de kinetoterapeut în aşa fel, încât flexia dorsală a piciorului să fie complet blocată dar extensia gambei să-si urmeze amplitudinea totală; • din decubit dorsal, membrul inferior afectat în tripla flexie - se opune rezistenţă la extensia piciorului, extensia genunchiului odată cu extensia coapsei. • pacientul în decubit dorsal, soldul flectat, genunchiul aproape extins, face extensia coapsei cu rezistenţă la nivelul talonului. • pacientul în decubit lateral, membrul inferior afectat cu genunchiul în flexie; pacientul ridică genunchiului drept prin abductia şi rotaţia externă a şoldului, apoi ridică antepiciorul prin rotaţia externă a gleznei şi abductia piciorului -contrarezistenţă va fi aplicată pe vârful sandalei de reeducare. • pacientul în decubit dorsal, gamba în afara mesei, membrul inferior sănătos se sprijină cu talpa pe masă; pacientul executa o flexie cu rotaţie internă a şoldului, continuând cu flexia şi rotaţia externa a genunchiului şi cu eversia piciorului; prizele kinetoterapeutului vor fi deasupra genunchiului şi lateral pe antepicior. 4. Utilizarea circuitului cu scripeţi si greutăţi. Mobilizări active: • pacientul în decubit dorsal cu gambele atârnând la marginea mesei, de gamba dreapta se ataşează anterior o coarda care trece peste un sistem de scripeţi

Page 36: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

pentru a ajunge sa se fixeze pe gamba stânga posterior; flexia gambei drepte va antrena flexia gambei stângi, dar pacientul se opune contractând extensorii. • pacientul în poziţie patrupedă va extinde genunchii astfel încât sa ajungă in sprijin pe vârful degetelor si pe palme ; • exerciţii pe bicicleta ergometrică, stepper, covor rulant pentru antrenarea musculaturii extensoare ; (fig. 19

- evitarea ortostatismului şi mersului prelungit; - evitarea poziţiilor de flexie maximă; - greutatea corporală normală. OBSERVATIE: Pacientul a avut o evoluţie bună, obţinându-se o creştere a tonusului muscular şi o bună mobilitate articulară. A renunţat la utilizarea bastonului.

FIŞA DE TESTARE Nr. 2 GONIOMETRIE

tabel

Page 37: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen
Page 38: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

5. Respectarea regulilor de profilaxie secundară şi anume: - evitarea tocurilor înalte;

- evitarea ortostatismului şi mersului prelungit; - evitarea poziţiilor de flexie maximă; - greutatea corporală normală. OBSERVATIE: Pacientul a avut o evoluţie bună, obţinându-se o creştere a tonusului muscular şi o bună mobilitate articulară. A renunţat la utilizarea bastonului.

FIŞA DE TESTARE Nr. 2 GONIOMETRIE

tabel

TESTING MUSCULAR (manual) (după Luciile Daniels si Marian Williams)

tabel

valori de forta cu +

Obiective de etapa: 1. Combaterea durerii; 2. Recuperarea forţei de contracţie; 3. Corectarea flexumului; 4. Creşterea mobilităţii articulare. MIJLOACE DE TRATAMENT 1. Medicaţie antiinflamatorie ; 2.Hidrokinetoterapia în bazin cu apă caldă sulfuroasă având ca efect diminuarea durerii si creşterea mobilităţii articulare ; 3.Fizioterapie: şedinţele de electroterapie au constat din următoarele forme de

Page 39: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

curenţi: - curenţi de joasă frecvenţă, diapulse, laser, pentru combaterea fenomenelor inflamatorii; - curenţi de joasă frecvenţă, curenţi interferenţiali de medie frecvenţă pentru stimularea contracţiei musculare ; 4. Masajul larg de la vârful piciorului până la rădăcina coapsei cu efect circulator; se vor folosi manevre de tip fricţiune, vibraţii perisaj, efectuate pe zonele de inserţie tendinoasă si ligamentară ; 5. Gimnastica medicală : • contracţii izometrice pentru musculatura extensoare, în principal; care este hipotrofiată şi pentru ischiogambieri care au tendinţă de retractară; durata contracţiei este de 6 secunde pauza 3 secunde – 60 secunde şi se vor executa de 2- 3 ori pe zi ; • tehnici de facilitare neuromusculară, urmărind şi creşterea amplitudinii mişcărilor articulare prin contracţia izometrică al muşchiului pe o durata de 5 secunde – 7 secunde urmată de o relaxare completă ;

Page 40: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen
Page 41: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

posturare pentru reducerea flexumului din decubit sau şezând ; • mobilizări articulare având drept scop obţinerea unghiurilor funcţionale şi redobândirea amplitudinii de mişcare ; • mobilizarea rotulei; • mobilizări pasivo-active asistate prin care se obţine o relaxare reflexă a încordării antagonistilor; kinetoterapeutul va trebui să imprime şi să controleze forţa, viteza, direcţia, gradul mişcării şi întinderii;(fig. 23

mobilzări pasive şi active asistate executate din decubit dorsal, decubit ventral, patrupedie, şezând atât pentru flexie cât şi pentru extensie; 82

• scripetoterapia; • pedalaj la bicicleta; • tehnici de facilitare cu rol de creştere a amplitudinii de mişcare cum ar fi: iniţiera ritmică, stabilizarea ritmică, relaxare-opunere. OBSERVAŢII: Evoluţia pacientului a fost bună, dispariţia durerii permiţând desfăşurarea programului de recuperare. Flexumul de genunchi rămâne constant la genunchiul stâng, iar la genunchiul drept se observa un câştig de câteva grade. Pacientul va continua tratamentul la domiciliu.

Etapa I de tratament ( 17.01. 2006-24.01. 2006) Obiective de etap ă : 1. Corectarea flexumului; 2.Tonifiere musculară; 3. Refacerea mobilităţii articulare. MIJLOACE DE TRATAMENT 1.Hidrokinetoterapia la bazin cu scopul facilitării mişcărilor, relaxare ; 2.Electroterapia pentru combaterea fenomenelor inflamatorii folosind curenţi de joasa, frecventa, laser, diapulse ; 3. Masajul membrului inferior insistându-se pe zonele de inserţie tendinoase si ligamentare ; 4. Gimnastica medicală. Combaterea flexumului de genunchi si conservarea extensiei vor fi realizate prin

Page 42: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

adoptarea de posturi din decubit sau şezând. Tonifierea musculaturii s-a realizat prin: - contracţii izometrice; - exerciţii cu încărcare progresivă. Tipuri de exerciţii: • din decubit dorsal pacientul va încerca să ridice extins membrul inferior; kinetoterapeutul va menţine cu o mână coapsa pe planul patului iar cealaltă va fixa călcâiul ; • din decubit ventral, sub glezna, anterior se pune un sac de nisip in aşa fel încât genunchiul să se flecteze cu 15º - 20º ; kinetoterapeutul va aplica rezistenţă cu mâna în spaţiul popliteu iar pacientul va executa extensia genunchiului cotrarezistenţei ; • din sezand, gamba atârna la marginea patului, distal pe gamba vom prinde greutăţi; pacientul va executa extensia genunchiului; încărcătura va creşte 87

progresiv ; • exerciţii la aparatura Ketller contra unor rezistente executate din sezand si decubit . Mobilizări - pasivo-active asistate pentru obţinerea unei bune relaxări reflexe a antagonistilor : - active, libere şi asistate executate din decubit, şezând si ortostatism având drept scop obţinerea şi menţinerea unei bune mobilităţi articulare, - scripetoterapia ; - pedalaj la bicicletă. Tehnici de facilitare pentru creşterea amplitudinii de mişcare cum ar fi : relaxare-opunere - se execută o flexie a gambei, când apare durerea pacientul declanşează o extensie a gambei iar kinetoterapeutul se opune acestei mişcări. OBSERVAŢII: Evoluţia pacientei în timpul tratamentui a fost foarte bună; după 10 zile am constatat reducerea flexumulut de genunchi datorat inflamaţiei, reducerea durerii cât şi a instabilităţii. Dispariţia durerii m-a ajutat la colaborarea mea cu pacienta şi la desfăşurarea planului terapeutic. Etapa a II a de tratament (10.0 4.2006 - 26.04.2006) Obiective de etapă : 1. Creşterea forţei musculare; 2. Menţinerea unei bune mobilităţi articulare; 3.Respectarea regulilor de "igiena ortopedica" a genunchiului. MIJLOACE DE TRATAMENT.

Page 43: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

1.Hidrokinetoterapia la bazin ; 2.Masajul tonifiant al membrului inferior (10-15 minute) ; 3.Gimnastica medicală, având drept scop refacerea musculaturii cvadricepsului in zona de stabilitate critica intre 60-90 flexie, prin creşterea de forţă si rezistenţă.. Exerciţii folosite: - exerciţii cu rezistenţă mai mica dar care au fost repetate de mai multe ori. 88

Tonifierea muşchilor ischiogambieri, tensorului fasciei lata şi tricepsului sural s-a făcut folosind exerciţii globale şi selective în vederea creşterii stabilităţii genunchiului : - pentru ischiogambieri contrarezistenţa a fost aplicată pe primele grade de flexie; - tensorul fascie lata a fost tonifiat din decubit heterolateral cu abductia membrului inferior din şold şi de aici flexii şi extensii ale şoldului cu încărcare progresivă la nivelul gleznei; - tricepsul sural: - din şezând ridicări pe vârfuri in ortostatism; - ridicări pe vârfuri pe un picior. Menţinerea mobilităţii articulare folosind exerciţii active libere, pentru flexie, extensie, rotaţie descrise în etapa anterioară va fi continuată. 4.Exerciţii gestice ; 5.Pedalaj la bicicleta ergometrică ; 6. Genoflexiuni. 7. Respectarea regulilor de igiena profilactică a genunchiului. OBSERVAŢII: S-a obţinut o creştere a mobilităţii articulare simultan cu creşterea forţei musculare

Page 44: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen

Anexe

Page 45: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen
Page 46: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen
Page 47: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen
Page 48: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen
Page 49: KINETOTERAPIA ÎN PATOLOGIA. reumatica a gen