KINETOTERAPIA SI RECUPERAREA COPIILOR CU

TULBURARI DE DEZVOLTARE

STRUCTURA CURSULUI

1. Bazele anatomice ale controlului motor si miscarea

activa voluntara

2. Evaluarea motrica a copilului

3. Stadiile de dezvoltare psiho-motrica

4. Motricitatea si psihomotricitatea

5. Particularitatile motrice si psihomotrice ale copiilor

cu deficienta mintala

6. Caracteristicile si obiectivele kinetoterapiei in

dezvoltarea motorie

7. Metode si mijloace de recuperare

1

1.Bazele anatomice ale controlului motor si

miscarea activa voluntara

ETAPELE CONTROLULUI MOTOR

Controlul motor se dezvolta treptat, la nastere copilul beneficiaza de activitate motrica la

care participa intregul sistem neuromuscular. Dezvoltarea motorie se produce in 4 etape

reprezentate de :

a) mobilitate;

b) stabilitate

c) mobilitate controlata

d) abilitate.

De asemenea, reeducarea neuromotorie parcurge aceste etape!

a) Mobilitatea reprezinta capacitatea initierii si executarii unei miscari in amplitudine

fiziologica(normal)

Sistemul osteo-articular al nou-nascutului e hiperlax, mielinizarea fibrelor nervoase este

extrem de diferita.

Comportamentul motor este neconditionat si se exteriorizeaza in SCHEME DE

MISCARE stereotipe primare: reflexul Moro, de apucare fortata, de incurbare, pasire,

tonice cervicale si labirintice, etc. Ele stau la baza “modelului” pentru o activitate

functionala noua prin EXERSARE INDELUNGATA.

Limitarile mobilitatii se datoreaza unor retractii, hipo-hipertonii de cauze variate:

sindromul de neuron motor, paralizii traumatice, afectiuni ale aparatului locomotor

ereditare/congenitale.

b) Stabilitatea este capacitatea de mentinere a pozitiei gravitationale, antigravitationale

si a echilibrului in pozitii de balans. Se dobandeste in 2 etape: tonus postural si

cocontractie.

2

Tonusul postural – capacitatea musculaturii postural de a mentine o contractie impotriva

gravitatiei sau rezistentei manual.

Cocontractia – contractia simultana a muschilor agonisti si antagonisti din jurul unei

articulatii prin care se asigura stabilitate in pozitie de incarcare si echilibrare in pozitie de

balans(mers).

Ambele servesc dezvoltarii controlului motor in directive cranio-caudala(de sus in jos).

Miscarile fetei, capului, gatului sunt urmate de trunchiul superior, umeri, brate, maini,

degete, respectiv trunchiul inferior, bazin, coapse, gambe si picioare.

c) Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscari in timpul pozitiei

de incarcare prin greutatea corpului cu segmentele distale fixate. Se dezvolta treptat atat

cranio-caudal cat si proximo-distal. Dupa insusirea miscarilor coordinate si intentionate

secventialitatea se realizeaza dinspre distal spre proximal.

Posibilitatile de miscare ale copilului se maresc cu maturizarea. Reflexele primare se

integreaza in miscari complexe inlantuite dupa scheme obligatorii sau prefertiale

spontane sau provocate pe care copilul invata sa le controleze sis a le utilizeze functional

Exemplu: rostogolirile.

Practic intre 7-10 luni copilul intra in stadiul mobilitatii controlate; intre 10-24 luni

mobilitatea controlata e partiala: merge lateral cu sprijin sau sustinut, coopereaza la

imbracare, merge si isi mentine ortostatismul, urca si coboara scarile, se apleaca pentru a

ridica o jucarie de pe podea, merge cu spatele.

In reeducare, mobilitatea controlata implica:

-obtinerea unei forte musculare in limita disponibila de miscare;

-promovarea unor reactii de echilibru in balans;

3

-dezvoltarea capacitatii de utilizare a amplitudiniifunctionale de miscare atat in

articulatiile distale cat si in cele proximale.

d) Abilitatea este cel mai inalt nivel al controlului motor si reprezinta capacitatea

individului de a executa cu extremitatile distale libere miscari precise, cu scop functional.

Invatarea abilitatilor modifica puternic activitatea motorie automata.

Incepand cu luna a doua, miscarile membrelor superioare devin din ce in ce mai variate si

adaptate prinderii si apucarii obiectelor(prehensiunii).

Abilitatea mainilorse desfasoara in camp visual, controlul vizual fiind necesar in

activitatile obisnuite.

Mobilitatea mare a membrelor superioare permite plasarea avantajoasa a efectorului in

raport cu miscarea de executat. Astfel, activitatea se poate desfasura dupa un program: se

initiaza din pozitia de start, anticipeaza pozitia tinta si schimbarile necesare; miscarea

rezultata are caracter de forta,amplitudine si directie.

Catre 3 luni apare prehensiunea “de contact” si evolueaza rapid;

La 6 luni e posibila prehensiunea voluntara globala;

Intre 9-10 luni copilul e capabil sa zgarie, sa stearga, sa impunga cu indexul, sa apuce

obiecte mici, intre police si index, sa mute obiecte dintr-o mana intr-alta.

Intre 9-12 luni prizele devin fine, se dezvolta prehensiunea superioara.

Cu timpul se dezvolta prizele de finete(scris); abilitatea picioarelor este mai putin

importanta.

Partea proximala a membrelor prezinta stabilitate dinamica cu rol in orientarea

membrelor, partea distala(mana si picior) au o mare libertate de actiune si miscare.

4

Mobilitatea controlata si abilitatea sunt incluse in conceptual mai larg de “coordonare”.

Initial miscarile coordinate sunt realizate constient, sub control direct, volutional, cortico-

spinal, ulterior devin automate si se executa cu control automat extrapiramidal. Cand

executam un nou pattern, desi miscarea se realizeaza sub control volutional este

imprecise, prin iradieri colaterale. Ulterior prin repetitive, performanta determina

inhibarea iradierii impulsului nervos in afara cailor ce trebuie activate. Aceasta inhibitie

selective sta la baza antrenarii coordonarii. Cand noul pattern a fost realizat, trece sub

control automat si nu mai solicita o atentie deosebita in efectuarea miscarii devenita

rapida si precisa.

MISCAREA ACTIVA VOLUNTARA

Miscarea voluntara = muschi agonisti + antagonisti+ sinergisti+ fixatori.

Muschii pot lucra cu sau fara producerea miscarii realizand contractii izotonice,

izometrice sau auxotonice.

Muschii fazici – superficiali, biarticulari, tendoane lungi, sunt raspunzatori de solicitari

musculare rapide, puternice si intervin in motricitatea fina, precisa.

Muschii tonici – proximali, uniarticulari, antigravitationali, asigura tonusul postural, sunt

muschi de sprijin in actiuni; intra in miscarea de apucare si mentinere a unor obiecte.

Comanda motorie este voluntara, executia miscarii este automata!!!

Derularea miscarii este armonioasa si se desfasoara dupa un program dat=scheme de

miscare(pattern).

Automatizarea miscarii necesita in prealabil INVATARE!

Schema motorie se construieste si se organizeaza de la periferie.

Senzatiile cutanate, articulare si muscular se stocheaza si se memoreaza rezultand schema

motorize.

5

Miscarea reflexa inseamna contractie musculara involuntara(dar constienta) ca raspuns la

un stimul senzitiv-senzor adecvat; se bazeaza pe arcul reflex compus din:

-receptor

-calea aferenta(senzitiva) reprezentata de fibre sensitive care culeg informatii de la

receptorii periferici catre neuronii senzitivi care transporta impulsul nervos exteroceptiv

cutanat si proprioceptiv, constient si inconstient de la receptorii musculari, tendinosi,

ososi, articulari;

-centri nervosa situati in coarnele anterioare;

-calea eferenta(motorie) reprezentata de fibrele motorii care transporta impulsul nervos

catre efector;

-organul efector muscular;

Realizarea unei miscari reflexes au voluntare presupune integritatea cailor aferente si

eferente a centrilor nervosi corticali si subcorticali si a efectorului muscular.

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA COPILULUI

Caracteristici:

-cresterea, dezvoltarea si maturitatea rapida a multiplelor organe si sisteme se desfasoara

dupa legi si principii filo si ontogenetice;

-la baza dezvoltarii sta ascensiunea progresiva a achizitiilor NEUROPSIHOMOTORII;

-capacitatile functionale se perfectioneaza CONTINUU.

LEGILE CRESTERII

*legea cresterii inegale(fiecare component a corpului are ritm propriu de crestere);

*legea alternantei(componentele cresc alternative, nu simultan)

6

*legea antagonismului morphologic si ponderal(cand organismul se afla in crestere

cantitativa, diferentierea celulara este redusa si invers)

*legea proportiilor(ritmul de crestere corespunde fiecarei etape a copilariei)

Cunoasterea cresterii si dezvoltarii este crucial pentru examinare, evaluare si interventia

pentru recuperarea copilului.

Dezvoltarea neuromotorie reprezinta dezvoltarea in domeniul comportamentului motor;

dezvoltarea deficitara este generata de lezarea/disfunctia S.N.C/ S.N.P si are 3

manifestari:

-intarzierea(nu achizitioneaza aptitudinile varstei cronologice)

-disocierea(mai multe domenii de dezvoltare au viteze diferite de acumulare si

functionalitate – IMC)

-deviatia(achizitionarea inegala a abilitatilor – necoordonarea grupelor muscular, scheme

motrice stereotipe, suprapuse) Exemple: pareze, paralizii(tonus muscular alterat cu

slabiciunea musculaturii),la un copil se poate intalni doar intarzierea dar si celelalte doua;

la acelasi copil putem remarca retardul in achizitiile neuromusculare dar si miscari

atipice-atetoide.

2. Evaluarea motrica a copilului

EVALUAREA APARATULUI LOCOMOTOR

Cuprinde aprecierea nivelului cresterii si dezvoltarii fizice, a prehensiunii, mersului,

amplitudinii articulare si a fortei musculare.

Evaluarea cresterii si dezvoltarii se realizeaza prin metode obiective si subiective.

Metode subiective: somatoscopia generala si segmentara,(examinarea vizuala a

aliniamentului global si segmentar – fata, spate, profil in stare static si dinamica).

7

Metode obiective: examinare somatoscopica instrumental a aliniamentului corpului,

examen clinic general(anamneza medicala), examen radiologic, somatometria(masurare

perimeter, diametre)

Somatoscopia generala apreciaza:

-statura(normo, hiper, substaturali)

-starea de nutritive(normo, hiper, hipoponderali)

-atitudinea globala a corpului normal sau deficient

-proportionalitatea(ansamblul somatic si partile sale dar si intre segmente)

-concordanta intre varsta biologica si cronologica(aprecierea nivelului de crestere si

dezvoltare somatoponderale comparative cu dezvoltarea caracterelor endocrine si psiho-

intelectuale)

-tegumente si fanere

-elemente ale sistemului limfatic prin inspectie

-tesutul celular subcutanat

-muschii scheletici ca forma si relief

-oasele ca dimensiuni, forma, sechele rahitism, traumatisme, agenezie(lipsa segmentelor)

sau supranumerare

-articulatiile, modificari de forma, volum, dezaxari, mobilitate libera voluntara

-motricitate spontana sau provocata

-atitudine in timpul examinarii si elementele comportamentale capabile sa aduca

informatii asupra tipului de activitate nervoasa superioara.

8

EVALUAREA PREHENSIUNII

Prehensiunea =gest precis, adaptat, constientizat sau reflex, care pe baza informatiilor

instantanee tactile, extero si proprioceptive, se automatizeaza prin repetare si determina

coordonarea optima a mainii pentru prindere sau apucare.

Tipuri de prehensiune:

- terminala

-subterminala

-subtermino-laterala

-palmara

-prin opozitie digito-palmara

-latero-laterala

EVALUAREA MERSULUI

Mersul =deprindere motrica pentru locomotia corpului; activitate motorie initial

voluntara, devenind exercitiu involuntar, automat, stereotip; consta in dezechilibrari si

reechilibrari permanente prin care corpul se adapteaza suprafetei de sprijin si mediului

inconjurator, pastrand permanent contactul cu suprafata; influenteaza moderat functiile

respiratorie si circulatorie; produce relaxare generala a organismului si contribuie la

formarea unei posture corecte.

Elementele mersului normal:

-suportul antigravitational al corpului (asigurat de reflexele antigravitationale ce

realizeaza extensia trunchiului, coapselor si genunchilor)

-pasitul are central reflex in mezencefal; stimuli-contactul plantei cu o suprafata plana,

inclinarea corpului la transferul greutatii de pe un membru inferior pe celalalt

-echilibrarea consta in pastrarea balansului si a directiei miscarii, se schimba central de

greutate al corpului

9

-propulsia este realizata prin inclinarea anterioara si laterala a corpului inaintea sprijinului

pe un membru inferior.

EVALUAREA AMPLITUDINII ARTICULARE

Bilantul articular inseamna aprecierea gradului de mobilitate in articulatii prin masurarea

analitica a unghiurilor de miscare pe directii anatomice posibile, in planurile si axele

corespunzatoare.

EVALUAREA FORTEI MUSCULARE

Metoda subiectiva – bilantul muscular

F0 – muschiul nu realizeaza nicio contractie evident

F1(schitata) – sesizarea contractiei muschiului prin palparea lui sau a tendonului, se

apreciaza doar muschii superficiali

F2(mediocra) – permite muschiului sa mobilizeze segmental in amplitudine complete,

numai cu eliminarea gravitatiei, se utilizeaza planuri de alunecare

F3(acceptabila) – mobilizarea segmentului in amplitudine completa impotriva gravitatiei

fara rezistenta

F4(buna) – mobilizarea segmentului in amplitudine completa impotriva gravitatiei cu

rezistenta medie

F5(normala) – mobilizarea segmentului in amplitudine completa impotriva gravitatiei cu

rezistenta maxima.

3. Stadiile de dezvoltare psiho-motrica

10

Dezvoltarea psihomotricitatii la copil prezinta o serie de caracteristici care merita sa fie

cunoscute pentru ca ele stau la baza evaluarii nivelului si calitatii dezvoltarii de la un

moment dat. Succint aceste caracteristici sunt urmatoarele:

· Dezvoltarea psihomotricitatii inregistreaza salturi calitative, pe baza unor acumulari

cantitative; formele noi de comportament sunt intotdeauna superioare celor precedente.

· Noile calitati nu le desfiinteaza pe cele anterioare, ci le includ prin restructurari

succesive.

· Dezvoltarea psihomotricitatii se produce stadial, in etape distincte, cu caracteristici

proprii fiecarei varste.

· Transformarile din domeniul psihomotricitatii sunt continue si imperceptibile la

intervale mici de timp.

· De multe ori dezvoltarea psihomotrica este asincrona la nivelul diferitelor procese si

insusiri, unele avand ritmuri proprii de dezvoltare la diverse etape de varsta.

Exista diferite metode si teste pentru masuratea nivelului de dezvoltare psihomotrica,

cum ar fi scara Gessel, prima scara de dezvoltare psihomotrica, scara Brunet-Lezine,

testul Buhler si Hetzer, testul Scholl, scara institutului de igiena Bucuresti, etc.

Exista mai multi autori (D.Motet, N.Robanescu, R.Vincent, D.Bulucea, M.Geormaneanu)

care au dat puncte de reper ale dezvoltarii psihomotrice ale copiilor de pana la 5 ani, care

trebuie avute in vedere in depistarea precoce.

PRINCIPALELE CARACTERISTICI :

0-4 saptamani: miscari fara scop, fara un efect anumit, fiind puternic subordonate

reflexelor tonice primitive de postura; poate sa intoarca capul intr-o parte, are pumnii

stransi; reflex Moro activ, reflex de agatare, de pasire, de prindere - prezente; raspuns

Landau absent - nu-si mentine pozitia cand este sustinut; absenta controlului capului;

acorda preferential atentie sunetelor inalte si feminine; sunete ce au calitatea, rata si

11

ritmul batailor cardiace cu care s-a obisnuit in uter pot sa-l calmeze; in pozitie sezanda

capul cade posterior.

2 luni: sustine putin timp capul in pozitie de decubit ventral; nu sustine capul in pozitie

sezanda; apare o ”schita” de reflex Moro; alert la sunete; zambeste; urmareste obiecte in

miscare.

3 luni: misca bine membrele; ridica capul cu usurinta; in pozitie sezanda cade pe spate;

miscari reflexe de aparare; asculta vocea si gangureste; incepe sa “pedaleze”; isi muta

privirea de la un obiect la altul; reactioneaza la muzica; se sustine pe antebrate si coate; se

joaca cu mainile cercetandu-le.

4 luni: ridica capul si inclina toracele; suspendat, tine capul in plan superior; incepe sa

aiba controlul capului la miscari de rasucire; dispare reflexul Moro; gangureste; raspunde

zambetului prin zambet; distinge 2 sunete; retine cu mana obiecte, se agata de parul si

hainele persoanelor de langa el.

5 luni: tine capul ridicat fara sa-i cada pe spate; impinge picioarele cand este tinut ridicat

“prin axile”; rade zgomotos; se joaca cu o persoana, duce obiecte la gura; poate arata

nemultumire; pedaleaza; apare reflexul Landau.

6 luni: se ridica ajutandu-se de incheietura mainii; gangureste; intoarce capul catre o

persoana care rade; incepe sa se tarasca pe podea; apuca biberonul si-l duce la gura cu

ambele maini; se rostogoleste pe spate si pe burta; distinge chipurile familiare de cel

straine.

7 luni: se deplaseaza in “4 labe”; bea cu cana; se ridica in sezand din decubit dorsal; tine

obiecte in ambele maini, vocalizeaza; zgarie.

8 luni: ridicat, se poate rezema; culcat ridica capul, se rostogoleste; topaie; tipa ca sa

atraga atentia; emite sunete; isi priveste imaginea in oglinda si se bucura; o prefera pe

mama; se ridica in sezand fara ajutor.

12

9 luni: executa “marche arriere”; spune ma-ma, da-da; se dezvolta reflexul pentru

saritura; se poate ridica in 4 labe.

10 luni: sta bine in sezand, fara sprijin; sta in picioare sustinut si merge greoi sustinut;

mananca cu mana; asculta ceasul; emite sunete repetitiv; incearca sa recupereze un obiect

cazut; reactioneaza cand i sepronunta numele; se poate roti fara sa-si piarda echilibrul; se

deplaseaza dupa jucarii; flutura mana in semn de ramas-bun, bate din palme.

11 luni: se ridica singur in picioare, mesteca; isi suge degetul; emite 2 cuvinte cu inteles;

prinde “ca un cleste”; manifesta simpatii pentru alte persoane decat mama; sta singur in

picioare cateva secunde.

12 luni: merge in tarc sustinandu-se cu o mana; imita in joc; se joaca cu mingea;

prehensiunea este apropiata de cea a adultului,dar are dificultati la prinderea obiectelor

mici; coopereaza la imbracare.

1 an si 6 luni: merge singur; se ridica singur in picioare ajutat; urca scari; trage linii cu

creionul; isi scoate singur pantofii; incepe sa se comporte si opozitional; alearga si sare;

sta singur pe scaun unde se urca prin catarare; foloseste lingurita la masa; poate

comunica, ziua, nevoia de a urina; anunta defecatia, rareori inainte; imita mama; dispare

reactia Landau.

2 ani: alearga fara sa cada; urca si coboara scarile cu ambele picioare pentru o treapta;

deschide usa; se spala pe maini; noaptea, mictiunea este controlata rar; vorbeste

neincetat; alcatuieste propozitii scurte; cere mancare, olita; foloseste pronume; continua

negativismul; tine creionul cu degetele nu in palma ca si pana acum; sare; arunca mingea

pastrandu-si echilibrul.

3 ani: urca scara cu cate un picior pentru o treapta, si coboara cu ambele picioare pentru o

treapta; sta cateva secunde intr-un picior; merge cu tricicleta; se imbraca si se dezbraca

singur; merge singur la toaleta; ajuta la bucatarie; participa la joc in colectiv; isi stie

varsta si sexul; numara pana la 10; spune poezii scurte; cunoaste culorile.

13

4 ani: coboara scara cu alternarea picioarelor; poate sta in echilibru pe un picior 4-8

secunde.

5 ani: sta intr-un picior minim 8 secunde; merge pe varfuri distante lungi; este gata sa-si

foloseasca si sa-si dezvolte aptitudinile motorii pentru actiuni mai complicate -; scris,

desenat, cusut, cantat.

In sprijinul stabilirii unui diagnostic precoce, exista cateva elemente care trebuie

obligatoriu avute in vedere din primele saptamani dupa nastere:

· Absenta reflexului Landau -; din decubit ventral copilul nu poate ridica capul si

membrele inferioare.

· Sustinut subaxilar la verticala, copilul are membrele inferioare incrucisate.

· Absenta reflexului de “pregatire pentru saritura”, dupa 9 luni.

· Persistenta reflexului Moro dupa 6 luni.

· Persistenta reflexului mersul automat, dupa 10 luni.

· Toate abaterile de la dezvoltarea neuromotorie normala.

Prezentam in continuare un ghid al abilitatilor motorii cuprinse in ghidul Portage pentru

educatie timpurie, care reprezinta finele fiecarei perioade de varsta, pana la 6 ani. Acest

ghid Portage cuprinde un inventar de abilitati de care trebuie sa dispuna copiii intre 0-6

ani, precum si sugestii educativ-terapeutice pentru achizitionarea lor. Inventarul de

abilitati Portage este structurat pe 6 sectiuni, arii de dezvoltare si anume : stimularea

sugarului, socializare, limbaj, autoservire, cognitiv si motor.Ghidul este alcatuit pentru a

servi ca instrument de proiectare a unui program de invatare si nu ca un instrument de

evaluare a varstei mintale. cateva dintre abilitatile motrice indicate in acest ghid, pe

varste, sunt:

La 1 an:

· Se taraste;

· Foloseste pensa digitala pentru a ridica

un obiect;

· Apuca cu mana din pozitia tarare;

· Sta in picioare cu sprijin minim un

minut;

· Scoate obiectele dintr-un recipient prin

14

rasturnare;

· Intoarce paginile unei carti, mai multe

o data;

· Bate din palme;

· Face cativa pasi fara ajutor.

La 2 ani:

· Traseaza linii;

· Merge independent;

· Coboara scarile de-a busilea;

· Se da in balansoar;

· Rostogoleste o minge;

· Aseaza 4 inele pe un suport vertical;

· Face un turn din 3 cuburi;

· Impinge sau trage o jucarie dupa el;

· Se apleaca pentru a ridica un obiect;

· Se ridica fara sa se dezechilibreze.

La 3 ani:

· Insira 4 margele pe un siret in 2

minute;

· Rasuceste butoane sau manere;

· Sare pe loc cu ambele picioare o data;

· Merge cu spatele inainte;

· Coboara treptele cu ajutor;

· Arunca mingea la o distanta de 1,5 m;

· Construieste un turn de 5-6 cuburi;

· Intoarce pagina una cate una;

· Despacheteaza un obiect mic;

· Impatureste o hartie in doua;

· Desface si imbina jucarii de asamblat;

· Desurubeaza jucarii cu filet;

· Face bilute din plastilina;

· Apuca creionul intre degetul mare si

aratator, sprijinindu-l pe mijlociu;

· Face o tumba cu ajutor.

La 4 ani:

· Bate cu ciocanul 5 piese cilindrice

fixate intr-un suport;

· Completeaza un incastru cu 3 forme;

· Taie cu foarfeca;

· Sare de la o inaltime de aproximativ 10

cm;

· Loveste mingea cu piciorul in timp ce

aceasta se rostogoleste spre el;

· Merge pe varfuri;

· Alearga 10 pasi cu miscari ale bratelor

coordonate alternativ;

· Pedaleaza pe tricicleta;

· Se da in leagan;

· Urca scarile alternand picioarele;

· Merge in pas de mars;

· Prinde mingea cu ambele maini;

· Taie de-a lungul unei linii drepte lunga

de 20 cm cu abateri de 0,5 cm.

La 5 ani:

· Sta intr-un picior fara sprijin 4-8

secunde;

· Alearga, schimba directia;

· Merge pe barna in echilibru;

· Sare peste o sfoara intinsa inalta de 50

cm;

· Sare inapoi de 6 ori;

· Modeleaza forme din plastilina si le

15

asambleaza;

· Decupeaza de-a lungul unei linii curbe;

· Insurubeaza si desurubeaza;

· Coboara scarile alternand picioarele;

· Pedaleaza tricicleta, intoarce la colt;

· Sare intr-un picior de 5 ori succesiv;

· Decupeaza un cerc cu diametrul de 5

cm;

· Deseneaza imagini simple;

· Decupeaza si lipeste forme simple;

· Scrie litere de tipar mari, disparate, la

intamplare.

Acest inventar de abilitati oferit de Portage poate fi usor identificat de catre orice

persoana ce se ocupa cu cresterea si educarea copiilor. Ghidul poate constitui atat un

instrument de evaluare a achizitiilor motrice ale copiilor la un moment dat, cat si un

model de proiectare a programelor individuale de recuperare.

In diagnosticarea precoce, cunoasterea stadiilor de dezvoltare neuro-motorie constituie un

element de baza si un punct de pornire indispensabil, deoarece, dupa cum arata A.Ionescu

-; vorbind despre educarea neuromotoare -; bazele acesteia se pun in primele luni dupa

nastere, iar procesul de educare incepe prin dirijarea primelor manifestari motorii -;

miscarile organice si instinctive, reflexe si expresive si, mai ales, cele de crestere sau

impulsive.

4. Motricitatea si psihomotricitatea

MOTRICITATEA

Este unul din conceptele utilizate pentru a reda caracteristica finite umane prin

intermediul careia se stabilesc relatii cu mediul inconjurator

Motricitatea este definita astfel:

-capacitatea activitatii nervoase superioare de a trece rapid de la un proces de excitatie la

altul, de la un stereotip dinamic la altul.

-ansamblu al functiilor fizioloice care asigura miscarea la oameni si animale

16

-insusirea finite umane innascuta si dobandita de a reactiona cu ajutorul aparatului

locomotor la stimuli externi si interni sub forma unei miscari

-miscarea desemneaza o iesire din starea de imobilitate, stabilitate, o schimbare a pozitiei

corpului in spatiu, in raport cu anumite repere

-totalitatea actelor motrice effectuate pentru intretinerea relatiilor cu mediul natural sau

social

-reactiile musculare prin care se efectueaza miscarea, reorganizarea activitatii musculare

la modificarea pozitiilor, la deplasare si la acte coordonate de interventie din ambianta

Modul firesc de manifestare a motricitatii este dat de capacitatea motrica - o reactive

complexa la stimuli ambientali, care cuprinde intr-o unitate caracteristica mai multe

elemente, aptitudini psihomotrice(inzestrare naturala psiho-fizica), motrice(ca expresie

concreta si specifica a celor de mai sus) toate influentate de maturizarea fireasca a

functiilor organismului, a exersarii si factorilor interni motivationali.

Capacitatea motrica are 2 tipuri de component:

*componente stabile: aptitudini, calitati motrice, deprinderi motrice, structure

operationale, cunostinte, experiente

*componente de stare: motivatie, stari emotionale (reduc/blocheaza capacitatile motrice)

STRUCTURA MOTRICITATII UMANE

1.organizarea si conducerea motorie generala

-pozitii fundamentale ale corpului si segmentelor sale

-miscari fundamentale

-capacitati motrice: viteza, forta, rezistenta, capacitati coordinative,

suplete(amplitudinea miscarii)

17

2.organizarea conduitelor si structurilor perceptiv-motrice

-organizarea schemei corporale si lateralitatea (constientizarea corporala, identificarea

partilor corpului, reprezentarea statica si dinamica a schemei corporale, reprezentarea

mintala a actiunilor, coordonare mintala a actiunilor, identificarea partilor corpului

partenerului, decentralizarea spatio-senzorio-motrica, relatia corp-mediu, corp-obiecte,

dominanta cerebrala

-conduita si structura perceptiv-motrica de culoare, de forma

-orientarea organizarea si structurarea spatiala: capacitati perceptive – dicriminarea

kinestezica(perceptie spatiala, directie, pozitie, orientare in spatiu) discriminare vizuala,

fond, forma(constanta preciziei)

-orientare, organizare si structurare spatio-temporala, raportarea timpului la propria

persoana, discriminarea succesiunii cronologice, a duratei faptelor actiunilor, proceselor,

a ritmului, a intervalelor, transpunerea in timp a spatiului si invers.

3.Organizarea actiunilor motrice:

-organizarea miscarii in actiuni si eficienta acestora

-formarea deprinderilor motrice: elementare, complexe, locomotorii, de manuire, de

stabilitate, etc.

Motricitatea se imparte in fina si globala.

Motricitatea globala – miscarea realizata cu toate segmentele corpului; asigura miscari

locomotorii(mers, alergat, sarit), nelocomotorii(schimb de pozitii fara deplasare pozitii

stabile, trageri, impingeri, intinderi)

Motricitatea fina presupune miscari de mare precizie; este consecinta controlului pe care

il exercita vederea asupra miscarii segmentelor; componente: dexteritatea manuala si

18

coordonarea vizuo-motorie; se observa in prinderea si manipularea obiectelor; este

conditionata de gradul de maturizare psihomotorie, de experienta motrica si indemanare.

PSIHOMOTRICITATEA

Comportamentul motor constituie principalul mod de manifestare a achizitiilor psihice

ale copilului in primii ani de viata.

Psihomotricitatea este rezultatul integrarii interactiunii educatiei si a maturizarii

sinergiei si a conjugarii functiilor motrice si psihice , nu numai in ceea ce priveste

miscarile si actele motrice dar si ceea ce le determina si le insoteste –vointa,

afectivitate, nevoi, impulsuri.

Psihomotricitatea reprezinta conjugarea psihicului si a motricului; integreaza aspecte

motrice si psihice legate de functiile perceptive, senzoriale, intelectuale si motrice de

receptia informatiilor si executia adecvata a actului de raspuns.

Structura psihomotricitatii

1. Schema corporala – componenta care reuneste senzatia de corporalitate,

constienta posturilor si atitudinilor fondata pe experienta si formata datorita

multiplelor informatii intero si exteroceptive. Elemente componente:

-imaginea corporala

-cunoasterea partilor corpului

-ajustarea posturala(prin reglarea tonusului muscular)

2.Lateralitatea – predominanta functionala a uneia sau alteia dintre cele

doua dispozitive simetrice:mana, ochi, picior.

Caracteristici:

19

-organizarea schemei corporale

-structurarea programelor de actiune

-cunoasterea formelor obiectelor cu ajutorul informatiilor cutanate

-capacitatea receptiei vizuale si auditive

-capacitatea de diferentiere in executarea gesturilor.

Tipuri de lateralitate:

-omogena(dreptaci/stangaci)

-incrucisata(dreptaci pe o parte, stangaci pe alta)

-ambidextrie

3. Structura spatiala se refera la cunoasterea propriului corp in raport cu mediul, locul fata

de obiecte si oameni; presupune aprecierea directiei si distantelor, localizarea unui obiect

in miscare(traiectorie, viteza).

Structura spatiala se realizeaza prin etape:

*cunoasterea notiunilor de forma, marime, cantitate

*orientarea in spatiu – posibilitatea de a se misca inainte, inapoi, la stanga, la dreapta

*organizarea spatiala – capacitatea de a utiliza optim spatiu aflat la dispozitia sa.

4. Orientarea temporala reprezinta capacitatea individului de a actiona in functie de:

-succesiunea evenimentelor inainte, dupa, in timpul

-durata intervalelor de timp scurte, lungi

-ritmul miscarii

20

Evolutia stadiala:

-Insusirea ordinii si succesiunii evenimentelor

-Perceperea duratei intervalelor de timp

-Perceperea ritmului

5.Particularitatile motrice si psihomotrice ale

copiilor cu deficienta mintala

Pentru ca dezvoltarea motrica sa evolueze normal, este necesar ca toate sistemele

fundamentale ale organismului sa evolueze fara probleme. Activitatea motorie deficitara

decurge din starea de maturatie a S.N.C si gradului de dezvoltare fizica.

Diferentierea organizarii mintale de cea a copilului normal

-imaturitatea sau lezarea structurilor morfo-functionale raspunzatoare de activitatea

motrica generala si speciala

-leziuni subcorticale care nu permit o coordonare de sinteza integratoare a

comportamentului motor

-anatomia accentuata a structurilor somatice fata de cele psihice

-lipsei unei organizari ierarhice ascendent-descendent in transmiterea si prelucrarea

informatiilor

-slaba dominanta intelectuala

-handicapul mintal se asociaza in majoritatea cazurilor cu retard in dezvoltarea motorie.

-tulburarile psihomotorii sunt cu atat mai pregnante cu cat gradul de deficienta este mai

profund.

21

In deficienta mintala profunda(IQ mai mic de 20,varsta mintala 3-4ani) intalnim:

-activitate motorie lipsita de coordonare si control, scop si precizie

-lipsa schemei corporale si a orientarii spatio-temporale

-miscari stereotipe: balansarea trunchiului, ticuri, lentoare excesiva a miscarii

In deficienta mintala severa(IQ 25-49,varsta cronologica 5-7ani):

-motricitate mai buna insa insuficient dezvoltata

-motricitate voluntara marcata de tremuraturi, miscari imprecise, lipsite de finete si

sincinezii

-tulburari de mers si echilibru

-tulburari in insusirea limbajului scris, vorbit si a deprinderilor de auto-servire.

In deficienta mintala usoara(IQ 50-70, varsta cronologica 7-12ani):

-intarzieri la nivelul dezvoltarii componentelor psihomotricitatii

-lipsa de coordonare a miscarilor, sincinezii, debilitate motorie

-lipsa de viteza si precizie a miscarilor.

Studiile efectuate au scos in evidenta principalele probleme la nivelul motricitatii:

dificultati in efectuarea si coordonarea miscarilor fundamentale(ale membrelor,

capului, oculo-motorie, auditiv-verbala)

capacitati fizice diminuate cu efecte asupra calitatii miscarii(precizie, forta,

viteza,indemanare, coordonare, rezistenta, automatizare)

dificultati in coordonarea activitatii motorii prin intermediul limbajului

22

greutati in manipularea obiectelor simple si a aparatelor, in valorificarea

miscarilor insusite si noi

dificultate si imposibilitatea comunicarii de atitudini, sentimente si emotii prin

gesturi adecvate

ritmul si controlul respiratiei deficitare

Tulburarea motorie – afectarea reactiilor musculare prin care se realizeaza miscarea

corporala, asociata cu cea psihica si senzoriala determina o anumita conduita specifica,

uneori individuala, caracterizata prin: insuficiente, incapacitati, dificultati ce furnizeaza

un tablou specific al tulburarilor de motricitate:

-afectarea supletii, preciziei si rapiditatii miscarilor

-marile defecte motorii

-tulburari de mers, echilibru, coordonare.

Cuprinde 3 tipuri de perturbari motorii: apraxia, dispraxia, disgrafia motrica.

1.Apraxia – pierderea capacitatii de a executa gesturi, miscari adaptate la un scop, fara a

fi consecinta unei paralizii.

2.Dispraxia - lipsa de indemanare si de control al miscarii, cu efecte in actul grafic, lexic,

de calcul.

3.Disgrafia motrica – tulburari la nivelul scrisului ca urmare a anumitor probleme in

ceea ce priveste forta, viteza, ritm, coordonare.

Scrisul ilustreaza un anumit nivel de organizare a motricitatii, a coordonarii miscarilor

fine.Exemple: tipul rigid, crispat, cu neregularitati in dimensionarea literelor si utilizarea

spatiala, organizarea defectuoasa a paginii, dezordine si confuzie.

Mai apar tulburari de schema corporala, de lateralitate, orientare, organizare si structurare

spatio-termporala, instabilitate psihomotrica.

23

La nivelul schemei corporale, tulburarile care apar innduc si dificultati in plan perceptiv,

motric, de stabilire a relatiilor cu cei din jur, dificultati de orientare, organizare spatio-

termporala cu consecinte negative asupra insusirii scrisului si cititului.

Dislateralitatea (tulburari de lateralitate) – lipsa coordonarii miscarilor, dificultati de

organizare spatio-temporala si de insusire a limbajului scris, vorbit. Orientarea in spatiu

este perturbata datorita ingustarii campului perceptiv, a capacitatii de a stabili, in plan

intuitiv, relatia dintre obiecte.

Perturbari motorii pot surveni ca urmare a alterarii tonusului muscular(afecteaza

componenta tonica a actului grafic) se manifesta prin:

hipotonie si atonie(globala sau segmentara)=diminuarea tonusului

hipertonie=cresterea tonusului fata de normal.

Cu toate dificultatile pe care deficientii mintali le intampina determinate de

insuficiente senzoriale, perceptive, motrice si intelectuale, s-a constatat ca prin

complexe de miscari coordonate se pot forma deprinderi de baza pentru auto-

servire, munca usoara, sau chiar mai complexe, necesare practicarii unor

meserii. Se va tine cont de urmatoarele observatii:

*invatarea presupune timp mai indelungat

*nu se va exersa comasat o perioada indelungata in cadrul unei lectii

*se vor folosi metode intuitive (vizuale, tactile)

*se va lucra o singura tema din deprinderi

*se vor evidentia prin lauda toate realizarile, indiferent de marime

*se vor face multe repetari pentru continuturile parcurse cu succes pentru a

furniza satisfactie

*deprinderile vor fi executate in variantele cele mai simple

24

*se vor evita eliminarile(pentru grupuri)

6 Caracteristici si obiective ale kinetoterapiei

in dezvoltarea motorie

OBIECTIVELE EDUCATIEI PSIHOMOTRICE

1. Organizarea schemei corporale si a lateralitatii

2. Dezvoltarea structurilor perceptiv-motrice de culoare, forma si marime

3. Dezvoltarea capacitatii perceptive legate de spatiu si dezvoltarea conduitei

perceptiv-motrice spatiale

4. Dezvoltarea conduitelor perceptiv-motrice temporale.

OBIECTIVELE TRATAMENTULUI KINETIC

1. Adoptarea unor posturi prin care sa se obtina relaxarea musculaturii contractate si

modificarea pozitiilor anormale

2. Inhibarea hipertoniei musculare(spasticitatii) si a reactiilor asociate(miscari in

masa)

3. Facilitarea activitatii motrice controlate

4. Obtinerea si consolidarea reactiilor de echilibru si de sprijin

5. Cresterea constientizarii schemei corporale si stimularea controlului motor

6. Reeducarea mersului, a prehensiunii si a abilitatii manuale

Metodele de recuperare neuro-motorie folosesc aceste procese de inhibitie/facilitare

pentru a accelera formarea controlului motor voluntar si a miscarilor globale.Astfel ca, in

domeniul recuperarii si al kinetoterapiei, fiinta umana este abordata acum in sensul

exploatarii potentialului functional existent, prin perfectionarea sau folosirea a ceea ce

pacientul poate realiza la nivel fiziologic.

25

In cazul copiilor, cele mai utilizate sunt schemele globale de miscare reprezentate de

activitatile la saltea: rostogolirea, ridicarea, mersul in patrupedie, etc. Programul la saltea

cuprinde activitati la pacientului pentru care sunt necesare atat miscarea cat si stabilitatea.

Aceste activitati merg de la o miscare analitica cum ar fi miscarea unilaterala a scapulei,

pana la combinatii complexe ce necesita miscare si stabilitate precum rostogolirea sau

mersul in patrupedie.

ACTIVITATI IN DECUBIT VENTRAL (culcat cu fata in jos)

Rostogolirea din decubit dorsal

in decubit ventral

Intoarcerea din decubit ventral in

decubit lateral

Decubit ventral cu sprijin pe

antebrate

Decubit ventral cu sprijin pe

palme

Cvadripedia

Decubit lateral cu sprijin pe

antebrat

Pe genunchi pe calcaie asezat

Pe genunchi

Pozitia cavalerului

Ridicare in ortostatism.

ACTIVITATI IN DECUBIT DORSAL (culcat pe spate)

Rostogolirea din decubit ventral

in decubit dorsal

Intoarcerea din decubit ventral in

decubit lateral

Trecerea din decubit dorsal in

asezat pe o parte

Asezat pe o parte

Trecerea din asezat pe o parte in

patrupedie

Asezat alungit

Trecerea din decubit lateral in

asezat la marginea mesei

Asezat la marginea mesei

Ridicare in ortostatism.

26

7. Metode si mijloace de recuperare

PROGRAM DE STIMULARE MOTRICA pentru copii cu deficienta mintala usoara

1. Obiective generale: formarea capacitatii de organizare si conducere motorie

generala

1. Obiective operationale: rotatia bratelor spre inainte si inapoi, rotatia

antebratelor, a pumnilor spre interior si spre exterior.

Mijloace folosite:

Din stand, rotatia bratelor spre inainte si inapoi, in ritmul impus de profesor

Din stand departat, rotarea antebratelor cu diferite viteze, si a pumnilor.

2. Obiective operationale: sa transporte obiecte diferite ca numar, consistenta

si greutate

Mijloace:

Mers pe 5 m cu transportul a 2 mingi pe palme, bratele se mentin lateral pe toata

durata deplasarii

Acelasi exercitiu dar cu deplasare pe banca de gimnastica.

Transportul a 2 mingii de baschet(mai mari) pe o distanta de 10m, sub forma de

intrecere, dupa fiecare parcurgere, copilul va preda mingea profesorului

Se trece apoi la 3 mingi de plastic.

3. Obiective operationale: sa execute miscari precise ale corpului din diferite

pozitii

Mijloace:

Din culcat facial la 3 m fata de perete aruncarea mingii la o tinta marcata pe

perete.

27

Din ghemuit, aruncarea si prinderea mingii de plastic cu 2 maini de la piept, la 2m

de profesor.

2. Obiective generale: dezvoltarea calitatilor motrice

2.1 Obiective operationale: se executa aruncari cu mingi de diferite

dimensiuni si greutati la distanta si la tinta; se executa miscari de precizie cu

intrgul corp

Mijloace folosite:

- de pe loc, 2m distanta fata de perete, aruncarea mingii la o tinta unde sunt trasate 3 zone

punctate

- de pe loc aruncarea a 5 mingi diferite ca marime, greutate si consistenta in zone marcate

pe sol la diferite distante

- din stand, inapoia unei linii, copilul va executa saritura in lungime de pe loc, la distanta

si zone marcate, a caror departare fata de corp va creste treptat

2.2 Obiective operationale: se executa miscari globale rapide si precise in functie de

repere exterioare

Mijloace folosite:

Se executa variante de mers si alergare comandate de profesor, si la semnal sonor

se va opri, se incepe cu exercitii de incalzire

Deplasare spre un reper spatial cu numararea pasilor necesari atingerii acestuie

Se reia exercitiul anterior, dar se va impune numarul de pasi ce trebuie efectuati.

2.3 Obiective operationale: sa execute 2 actiuni motrice, diferite ca ritm si complexitate

simultan

Mijloace:

28

Din alergare usoara, atingerea cu mana a unei mingi suspendate

Din alergare usoara, saritura pentru a atinge o minge suspendata

Din mers, aruncare la o tinta(20/20cm) fixata pe perete, la o distanta de 2m,

copilul se va deplasa cu o minge in mana, de-a lungul unei linii trasate pe sol si in

dreptul tintei, va executa aruncarea

PROGRAME DE EXERCITII PENTRU TONIFIEREA TRUNCHIULUI

INCALZIREA(cap, gat, umeri, brate, maini)

STAND departat cu fata la oglinda, cu bastonul de capete apucat, balansari

laterale stanga-dreapta; bastonul apucat la spate sub coate, indoiri laterale; rotatii

ale trunchiului

LA SPALIER stand departat cu fata la spalier, mainile apuca sipca la nivelul

umerilor, genuflexiuni, flotari, indoiri, tragerea bazinului inspe inapoi, inclinari

laterale, urcari si coborari de pe spalier, flexii pe un picior, ridicari pe varfuri si pe

calcaie, atarnat la spalier cu ridicarea picioarelor

LA SALTEA flexii extensii ale picioarelor, ridicari de trunchi, cu mingea, ridicari

de bazin, abductii ale membrelor, cu gantere, etc.

PATRUPEDIE ridicari de membre, in lateral, in fata, cu gantere

MINGEA MEDICALA asezat, rotatii, flexii, extensii ale trunchiului si

membrelor.

Ana – Maria Calciusca, specialist in recuperare si reeducare neuromotorie si functionala.

www.atca.ro

29