of 8 /8
Director: Ioan Enescu l Nr. 27 l Săptămâna: 16 – 22 mai 2017 l Se distribuie numai cu cartea Ziar + cartea „Ultimul vis al lui Suleyman“ 9,99 LEI De joi, 6 martie la toate chioșcurile Ion Creangă l Serial: Mari enigme ale lumii Machu Picchu l Serial: Personaje feminine PAGINA 5 PAGINA 8 Ioan Enescu Un geamantan suspect Isabela de Castilia PAGINA 2 l De la lume adunate Galeria marilor scriitori români (VII) De joi, 18 mai la toate chioșcurile De marți, 16 mai la toate chioșcurile C onform propriei mărturisiri, Ion Creangă se naște la 1 martie 1837 cu toate că în registrul de stare civilă din Humulești este mențio- nată ca dată ziua de 10 iunie 1839. Este primul dintre cei opt co- pii ai lui Ștefan a Petrii Ciubotariul și ai Smarandei Creangă, răzeși din satul Humulești, județul Neamț. Ion Creangă face cursul primar în satul natal, la școala înființată de preotul Ion Humulescu, cu dascălul Vasile a Ilioaei. În amintirile sale, scriitorul trasează cu lux de amănunte perioadele studiilor sale și astfel aflăm că pe Vasile a Ilioaei stăpânirea îl va lua forțat la oaste. Astfel în 1848 bunicul lui David Creangă, îl duce la școala învățătorului Nicolae Nanu din Broșteni unde va studia până în primăvara anului 1849. Acum este momentul povestit cu mare umor când stă în gazdă la Irinuca. După trei ani se înscrie la Școala Domnească din Târgu Neamț cu numele de Ion Ștefănescu, sub îndrumarea profesorului Isaia Teodoroiu. În 1854 se înscrie la Școala catiherică din Fălticeni, în registrele căreia apare cu numele schimbat în Ion Creangă, deoarece numai odraslele din familiile de preoți, diaconi și dascăli puteau urma această școală, iar un- chiul său din partea mamei, Gheorghe Creangă, era preot. În 1855 datorită rezultatelor foarte bune la învățătură este ales unul din cei zece clerici care își vor continua studiile la Seminarul de la Socola din Iași. Tatăl său, Ștefan a Petrii Ciubotariul, moare și este înmormântat la Biserica din satul Prigoreni la 30 iunie 1858, lăsându-l pe viitorul povestitor cap de familie și singur sprijin al familiei. Din acest motiv renunță la terminarea cursu- rilor de la Socola și își ia doar Atestatul formalnic în care se preciza că a ab- solvit cele patru clase ale seminarului. Un an mai târziu se căsătorește cu Ileana Grigoriu, fiica preotului Ioan Grigoriu, în vârstă de 15 ani. Ion Creangă este numit „cântă- reț cu leafa de 600 de lei pe an” la Biserica Sf. 40 de Mucenici din Iași. Face o cerere în care solicită un post de preot la biserica unde slujea drept cân- tăreț, dar nu i se aprobă. Înainte de a fi promovat diacon, își face o parafă cu care marchea- ză cărțile pe care și le cumpără ast- fel: „D.I.K.“ (Diacon I. Kreangă). În decembrie 1859, la Biserica Sf. Paraschiva din Târgul Frumos, Ion Creangă va fi hirotonit diacon, intrând astfel în rândul clerului ortodox. Este de față și mama sa care își împlinește visul de a își vedea „băietul popă”. Cu toate aceste reușite, din cauza ca- racterului său glumeț și petrecăreț, nu se înțelege bine cu socrul său, care încearcă să îl omoare într-un acces de furie. Pe 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin și deși se înscrie la Facultatea de Teologie din Iași, Ion Creangă nu își neglijează îndatoririle față de familie. În 1863 reușește să se mute din casa socrului cu care încă nu se împacă, la Mănăstirea Barboi din Iași. Acest efort nu îi va aduce liniște în cămin deoarece câțiva ani mai târziu soția sa se îndrăgostește de călugărul Isaia Vicol Dioclias și își va părăsi soțul și copilul. Ion Creangă se dedică tot mai mult obligațiilor sale de diacon și insti- tutor, muncește cu dăruire la alcătuirea manualelor școlare. Într-una din zilele de duminică ale anului 1871, Creangă se prezintă la slujbă tuns și purtând pă- lărie, lucru interzis clericilor. Este con- vocat de Consistoriul Mitropoliei, dar nu îi va onora cu prezența. Din pricina acestui gest de revoltă și pentru fap- tul că învățătorul diacon începuse să cocheteze și cu altfel de scrieri în afara celor moralizatoare, este destituit din cler. Este liber să divorțeze de Ileana Grigoriu. Insistă asupra acestei deci- zii în principal pentru că o întâlnește pe nepoata diaconului Vartic, Tinca, alături de care își va petrece tot restul vieții în Țicăul Iașului, într-o bojdeucă. În 1874 publică poeziile Nu lucrezi n-ai ce mânca!, Ia, clopoțelul sună și poves- tirile: Păcală, Inul și cămeșa, Acul și ba- rosul și A fost, a fost, că de n-ar fi fost nu s-ar povesti. În 1875 Creangă îl întâlnește pe bădița Mihai care făcea parte dintr-o comisie de examinare a cărților di- dactice. O prietenie strân- să se leagă între cei doi, ce va rămâne mărturie generație după generație. Mihai Eminescu este cel care îl introduce în cercul Junimii unde Creangă se lasă convins să citească și să publice în Convorbiri Literare Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani și Capra cu trei iezi. Tot sub încurajarea prie- tenului Mihai Eminescu, Creangă își va așterne pe hârtie amintirile din copilărie care reprezin- tă marea sa capodoperă literară, publicându-le în 1881 tot în revista Convorbiri Literare cu o dedicație pentru Livia Maiorescu, fiica lui Titu Maiorescu. Atunci când Eminescu pleacă la București, Creangă îi scrie: „Bădie Mihai, această epistolă ţi-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună; unde mata uitându-te pe cerul plin de luminaţii, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase. Bădie Mihai, nu pot uita acele nopţi albe, când hoină- ream prin Ciric și Aroneanu…“ În 1883 este decorat cu ordi- nul „Cavaler al ordinului Coroana Romaniei“ pentru meritele sale didac- tice. Doi ani mai târziu sănătatea i se înrăutățește și este nevoit să își ia peri- oade de concediu medical interminabi- le, însă nu renunță la lucrul său pentru manualele școlare. Nici starea priete- nului său nu este una strălucită, iar în 1887 Creangă îl vizitează pe Eminescu trimis la Mănăstirea Neamț pentru a se recupera. Creangă se informează per- manent despre modul cum evoluează boala lui Mihai Eminescu, fiind foarte îngrijorat. În vara anului 1889, Ion Creangă află din ziare despre moartea lui Eminescu. Acest eveniment nefericit îi va grăbi sfârșitul, astfel în ajunul Anului Nou, pe 31 decembrie, Ion Creangă suferă un atac cerebral și se stinge din viață. Este înmormântat pe 2 ianuarie 1890 în cimitirul Eternitatea din Iași. Apreciat în mod deosebit datorită mă- iestriei sale de povestitor, Ion Creangă este recunoscut ca unul din clasicii lite- raturii române. Nicoleta Petcu

l Ziar + cartea Galeria marilor scriitori români (VII) 9 ... · manent despre modul cum evoluează boala lui Mihai Eminescu, fiind foarte îngrijorat. În vara anului 1889, Ion Creangă

  • Upload
    others

  • View
    5

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: l Ziar + cartea Galeria marilor scriitori români (VII) 9 ... · manent despre modul cum evoluează boala lui Mihai Eminescu, fiind foarte îngrijorat. În vara anului 1889, Ion Creangă

Director: Ioan Enescu l Nr. 27 l Săptămâna: 16 – 22 mai 2017 l Se distribuie numai cu cartea Ziar + cartea „Ultimul vis al lui Suleyman“

9,99 LEI

De joi, 6 martie la toate chioșcurile

Ion Creangă

l Serial: Mari enigme ale lumii Machu Picchu

l Serial: Personaje feminine

PAGINA 5

PAGINA 8

Ioan Enescu

Un geamantan suspect

Isabela de Castilia

PAGINA 2

l De la lume adunate

Galeria marilor scriitori români (VII)

De joi, 18 mai la toate chioșcurile

De marți, 16 mai la toate chioșcurile

Conform propriei mărturisiri, Ion Creangă se naște la 1 martie 1837 cu toate că în registrul de

stare civilă din Humulești este mențio-nată ca dată ziua de 10 iunie 1839.

Este primul dintre cei opt co-pii ai lui Ștefan a Petrii Ciubotariul și ai Smarandei Creangă, răzeși din satul Humulești, județul Neamț. Ion Creangă face cursul primar în satul natal, la școala înființată de preotul Ion Humulescu, cu dascălul Vasile a Ilioaei. În amintirile sale, scriitorul trasează cu lux de amănunte perioadele studiilor sale și astfel aflăm că pe Vasile a Ilioaei stăpânirea îl va lua forțat la oaste. Astfel în 1848 bunicul lui David Creangă, îl duce la școala învățătorului Nicolae Nanu din Broșteni unde va studia până în primăvara anului 1849. Acum este momentul povestit cu mare umor când stă în gazdă la Irinuca. După trei ani se înscrie la Școala Domnească din Târgu Neamț cu numele de Ion Ștefănescu, sub îndrumarea profesorului Isaia Teodoroiu. În 1854 se înscrie la Școala catiherică din Fălticeni, în registrele căreia apare cu numele schimbat în Ion Creangă, deoarece numai odraslele din familiile de preoți, diaconi și dascăli puteau urma această școală, iar un-chiul său din partea mamei, Gheorghe Creangă, era preot.

În 1855 datorită rezultatelor foarte bune la învățătură este ales unul din cei zece clerici care își vor continua studiile la Seminarul de la Socola din Iași.

Tatăl său, Ștefan a Petrii Ciubotariul, moare și este înmormântat la Biserica din satul Prigoreni la 30 iunie 1858, lăsându-l pe viitorul povestitor cap de familie și singur sprijin al familiei. Din acest motiv renunță la terminarea cursu-rilor de la Socola și își ia doar Atestatul formalnic în care se preciza că a ab-solvit cele patru clase ale seminarului. Un an mai târziu se căsătorește cu Ileana Grigoriu, fiica preotului Ioan Grigoriu, în vârstă de 15 ani.

Ion Creangă este numit „cântă-reț cu leafa de 600 de lei pe an” la Biserica Sf. 40 de Mucenici din Iași. Face o cerere în care solicită un post de preot la biserica unde slujea drept cân-tăreț, dar nu i se aprobă.

Înainte de a fi promovat diacon, își face o parafă cu care marchea-ză cărțile pe care și le cumpără ast-fel: „D.I.K.“ (Diacon I. Kreangă). În decembrie 1859, la Biserica Sf. Paraschiva din Târgul Frumos, Ion Creangă va fi hirotonit diacon, intrând astfel în rândul clerului ortodox. Este de față și mama sa care își împlinește visul de a își vedea „băietul popă”.

Cu toate aceste reușite, din cauza ca-racterului său glumeț și petrecăreț, nu se înțelege bine cu socrul său, care încearcă să îl omoare într-un acces de furie.

Pe 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin și deși se înscrie la Facultatea de Teologie din Iași, Ion Creangă nu își neglijează îndatoririle față de familie. În 1863 reușește să se mute din casa socrului cu care încă nu se împacă, la Mănăstirea Barboi din Iași. Acest efort nu îi va aduce liniște în cămin deoarece câțiva ani mai târziu soția sa se îndrăgostește de călugărul Isaia Vicol Dioclias și își va părăsi soțul și copilul. Ion Creangă se dedică tot mai mult obligațiilor sale de diacon și insti-tutor, muncește cu dăruire la alcătuirea manualelor școlare. Într-una din zilele de duminică ale anului 1871, Creangă se prezintă la slujbă tuns și purtând pă-lărie, lucru interzis clericilor. Este con-vocat de Consistoriul Mitropoliei, dar nu îi va onora cu prezența. Din pricina acestui gest de revoltă și pentru fap-tul că învățătorul diacon începuse să cocheteze și cu altfel de scrieri în afara celor moralizatoare, este destituit din cler. Este liber să divorțeze de Ileana Grigoriu. Insistă asupra acestei deci-zii în principal pentru că o întâlnește pe nepoata diaconului Vartic, Tinca, alături de care își va petrece tot restul vieții în Țicăul Iașului, într-o bojdeucă. În 1874 publică poeziile Nu lucrezi n-ai ce mânca!, Ia, clopoțelul sună și poves-tirile: Păcală, Inul și cămeșa, Acul și ba-rosul și A fost, a fost, că de n-ar fi fost

nu s-ar povesti. În 1875 Creangă îl întâlnește pe bădița Mihai care făcea parte dintr-o comisie de examinare a cărților di-dactice. O prietenie strân-să se leagă între cei doi, ce va rămâne mărturie generație după generație. Mihai Eminescu este cel care îl introduce în cercul Junimii unde Creangă se lasă convins să citească și să publice în Convorbiri Literare Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani și Capra cu trei iezi. Tot sub încurajarea prie-tenului Mihai Eminescu, Creangă își va așterne pe hârtie amintirile din copilărie care reprezin-tă marea sa capodoperă literară, publicându-le în 1881 tot în revista Convorbiri Literare cu o dedicație pentru Livia Maiorescu, fiica lui Titu Maiorescu.

Atunci când Eminescu pleacă la București, Creangă îi scrie:

„Bădie Mihai, această epistolă ţi-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună; unde mata uitându-te pe cerul plin de luminaţii, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase. Bădie Mihai, nu pot uita acele nopţi albe, când hoină-ream prin Ciric și Aroneanu…“

În 1883 este decorat cu ordi-nul „Cavaler al ordinului Coroana Romaniei“ pentru meritele sale didac-tice. Doi ani mai târziu sănătatea i se înrăutățește și este nevoit să își ia peri-oade de concediu medical interminabi-le, însă nu renunță la lucrul său pentru manualele școlare. Nici starea priete-nului său nu este una strălucită, iar în 1887 Creangă îl vizitează pe Eminescu trimis la Mănăstirea Neamț pentru a se recupera. Creangă se informează per-manent despre modul cum evoluează boala lui Mihai Eminescu, fiind foarte îngrijorat.

În vara anului 1889, Ion Creangă află din ziare despre moartea lui Eminescu. Acest eveniment nefericit îi va grăbi sfârșitul, astfel în ajunul Anului Nou, pe 31 decembrie, Ion Creangă suferă un atac cerebral și se stinge din viață. Este înmormântat pe 2 ianuarie 1890 în cimitirul Eternitatea din Iași. Apreciat în mod deosebit datorită mă-iestriei sale de povestitor, Ion Creangă este recunoscut ca unul din clasicii lite-raturii române.

Nicoleta Petcu

Page 2: l Ziar + cartea Galeria marilor scriitori români (VII) 9 ... · manent despre modul cum evoluează boala lui Mihai Eminescu, fiind foarte îngrijorat. În vara anului 1889, Ion Creangă

2

SERIAL: MARI ENIGME ALE LUMII

Machu Picchu, locul care nu vrea să-și dezvăluie istoria

Roland Cătălin Pena

Un tânăr și ambiţios profesor de istorie de la Universitatea Yale, Hiram Bingham III, a plecat în

1911 în Peru ca să descopere „ultimul refugiu al civilizaţiei Inca”.

El începuse să viseze la găsirea „orașului pierdut” al incașilor cu trei ani înainte, când fusese la ruinele in-cașe din Choquequirao. El aflase că Manco Inca, unul dintre ultimii împă-raţi incași, a construit un oraș intitu-lat Vilcabamba într-o zonă nelocuită, în încercarea de a scăpa de stăpâni-rea conchistadorilor. Mai auzise des-pre o așezare aflată pe culmea estică a Anzilor, intitulată „Matcho Piccu”, însă niciun european sau american n-o vă-zuse, nefiind amintită deloc în docu-mentele spaniole.

Pe 24 iulie 1911, Bingham a ajuns la cetate căreia i-a zis Machu Picchu, adi-că „bătrânul pisc” în limba Quechua, vorbită în Anzi, după numele muntelui pe care este situată. Denumirea origi-nală nu a fost descoperită niciodată.

Un sol pentru o comoarăCu o zi înainte de descoperi-

re, Bingham l-a întâlnit pe Melchor Arteaga, un ţăran din zonă, care i-a spus că putea să-l conducă la un oraș străvechi. În dimineaţa zilei de 24 iu-lie 1911, ploua în valea Urubamba, iar Arteaga i-a spus lui Bingham că urcu-șul era prea dificil pe timp de ploaie. „Când am fost de acord să-l plătesc cu un sol, de 3-4 ori venitul unei zile de muncă în zonă, a acceptat în cele din urmă să ne ghideze la ruine”, a relatat exploratorul.

La 350 de metri deasupra nivelului râului a dat peste o gospodărie. Ţăranii de acolo i-au spus că „puţin mai depar-te” va găsi ruinele unui oraș vechi.

Însoţit de un copil în vârstă de 11 ani, Bingham a ajuns la „un labirint de ziduri mici și mari, acoperite de junglă, ruinele unor clădiri construite din blo-curi de granit decupate atent și legate fără să se fi folosit ciment“. Atunci a fost sigur că găsise „orașul pierdut al Incașilor“.

Bijuteria înghițită de junglă

Machu Picchu se situează pe o culme de munte la 450 de metri dea-supra fluviului Urubamba, afluent al Amazonului. Întregul complex se în-tinde pe 32.500 de hectare, însă zona construită, care cuprinde 172 de locu-inţe, este concentrată pe un platou ce măsoară 530 de metri în lungime și 200 de metri în lăţime, înconjurat de tera-se destinate agriculturii. Se crede că

aproximativ 1.000 de oameni au locuit acolo.

Profesorul de la Yale a făcut un in-ventar al tuturor structurilor descope-rite, iar un an mai târziu s-a întors și a efectuat excavaţii în situl arheologic, curăţând suprafaţa de copaci și expu-nând lumii întregi frumuseţea citade-lei. Pe parcursul lucrărilor, Bingham a descoperit mii de obiecte – printre care unelte de piatră, bijuterii și ceramică –pe care le-a dus la universitatea Yale, cu acordul guvernului peruan.

El a publicat detalii și imagini din expediţia sa în 1913, fiind considerat „descoperitorul știinţific” al Machu Picchu.

Într-una din cărţile sale scria: “Columb a fost cel care a făcut conti-nentul american cunoscut lumii civili-zate. În același sens, eu am «descoperit» Machu Picchu”. Este unul dintre cei care au inspirat personajul hollywoodi-an “Indiana Jones”, conceput de George Lucas și Steven Spielberg.

Buricul Pământului

Imperiul Inca a fost fondat de un trib ce a trăit în apropierea orașului Cusco în secolul al XII-lea. Membrii acestuia s-au răspândit pe o suprafaţă întinsă de-a lungul Anzilor, acoperind întreg teritoriul pe care se găsesc astăzi Ecuador, Bolivia și Chile.

Capitala imperiului Inca era Cusco (Q’osqo în Quechua), nume ce în-seamnă „Buricul Pământului”. Cusco

era orașul sfânt al incașilor și totoda-tă centrul politic, militar și cultural al imperiului. Din Cusco porneau toate drumurile ce făceau legătura între ora-șele imperiului, aici aflându-se reședin-ţa împăraţilor incași.

Cum s-a înșelat BinghamCând a descoperit Machu Picchu,

Bingham era ferm convins că a găsit Vilcabamba, orașul construit de Manco Cápac drept ultim refugiu al incași-lor asupriţi de cuceritorii spanioli. Bingham se înșela. Nu descoperise ade-văratul Vilcabamba, însă nu a realizat adevărata importanţă a sitului, consi-derând așezarea prea simplă pentru a o cerceta în profunzime. Abia după moar-tea sa arheologii au confirmat faptul că Machu Picchu nu este Vilcabamba, astfel că Bingham nu a aflat niciodată adevărul.

O istorie prea scurtăIstoricii cred că cel de-al nouălea

împărat al Regatului Cusco și totodată fondatorul Imperiului Inca, Pachacútec, a fost cel care a comandat construirea complexului de la Machu Picchu, acest lucru petrecându-se în jurul anului 1450. Cetatea nu a avut o viaţă lungă, nefiind locuită nici măcar 100 de ani. A fost abandonată în jurul anului 1530, odată cu supunerea civilizaţiei Inca de către conchistadorii spanioli.

Citadela era împărţită în trei secţi-uni: una sacră, în care se găseau temple

închinate zeului-soare, Inti, o zonă re-zidenţială destinată claselor inferioare și o zonă rezidenţială destinată preoţi-lor și nobilimii.

Inti era cel mai important zeu al in-cașilor, care credeau că împăraţii sunt descendenţii direcţi ai acestuia.

Cetatea care dansează

Peru este o țară zguduită des de cu-tremure. Cei care au construit Machu Picchu au fost ingineri supercalificați. Nu au folosit mortar, ci o tehnică im-posibil de reprodus: cărămizile au fost tăiate cu o precizie perfectă astfel în-cât au încăput perfect una în alta. Nici măcar un vârf de cuțit nu poate intra între cărămizile din Machu Picchu. Din acest motiv, când are loc un cu-tremur, cărămizile „dansează“, dar nu cad.

Unul dintre cele mai bine păstra-te secrete de la Machu Picchu este Templul Lunii, care este un loc mis-terios. Altarul, pietrele aparent fragile și rocile impresionante creează un an-samblu înspăimântător. Studiile recen-te au demonstrat că o călătorie pe ruta Cusco – Machu Picchu are o semnifi-cație spirituală și scopul de a reprodu-ce călătoria cerească a primul incaș de la Insula Soarelui la lacul Titicaca. Se crede că Machu Picchu a fost un im-portant loc de pelerinaj, în timp ce fai-moasa potecă incașă avea rolul de a-i pregăti pe pelerini înainte de a intra în Machu Picchu.

Page 3: l Ziar + cartea Galeria marilor scriitori români (VII) 9 ... · manent despre modul cum evoluează boala lui Mihai Eminescu, fiind foarte îngrijorat. În vara anului 1889, Ion Creangă

3

SERIAL: Primul Război Mondial (3)

Sub primele focuriNicoleta Petcu

Germania considera războiul și strategia sa ca o știință ce tre-buie îndeplinită de profesio-

niști, aparţinând clasei aristocrate. În 1914, Statul Major German se afla sub conducerea lui Helmuth von Moltke și dispunea de mijloace logistice su-perioare și de efective mari de trupe – încă din primele zile pe front plecând circa 5 milioane de oameni. Austro-Ungaria, pe de altă parte, are forțe con-siderabil inferioare.

În tabăra Antantei, Franța și Marea Britanie dispuneau și ele de tehnologie militară de un nivel ridicat. Însă aces-tea se confruntau cu câteva probleme cum ar fi resursele umane puține, în cazul Franței și lipsa oamenilor pre-gătiți pentru frontul de uscat în cazul Angliei, care trimite pe continent nu-mai 100.000 de soldați. Aceeași situație dificilă se regăsește în cazul Rusiei care deși poate oferi mulți soldați, sunt lip-siţi de o echipare suficientă, iar mobili-zarea trupelor se face foarte lent.

În general, răspunsul la chemarea sub arme este unul pozitiv, nu numai în Germania și Franța care își puneau în joc independența națională, ci și în Anglia sau în dominioane. Oamenii erau motivați în principal de simțul datoriei și de loialitatea față de neam, dar și de ideea obținerii unui salariu fix și spiritul de aventură. Și bineînțeles mai era „Marea iluzie” conform căreia soldații se vedeau întorși la casele lor înainte de Crăciun nebănuind o clipă durata acestei confruntări. Europa va percepe brusc realitatea.

Armatele germane se văd nevoite să facă față rezistenței belgiene. Armata regelui Albert I dă dovadă de o neaș-teptată capacitate de apărare, iar nem-ții sunt forțați să adopte tactica terorii, distrugând sate întregi și omorând ci-vili. Belgia deși rezistentă, cade în final sub ocupația germană și va rămâne ast-fel până la sfârșitul războiului, iar soar-ta sa nu va fi una ușoară. Autoritățile locale vor fi abolite, economia distrusă de demolări și însușirea fabricilor de către nemți, iar populația înfometată. Regele Albert I, prin refuzul său de a ceda și a se declara învins, devine sim-bolul valorilor morale în numele căro-ra Aliații vor lupta.

MARNA Până la începutul toamnei, germa-

nii au înaintat cu repeziciune către capitala Franței cu gândul la o victo-rie sigură. După 340 km străbătuți, trupele nemțești sunt prea obosite să aplice Planul Schlieffen, adică să ata-ce Franța dinspre mare. O parte din efective sunt trimise către est pentru a face față mobilizării rusești. Astfel, la 3 septembrie, monoplanul pilotat de locotenentul Watteau, pleacă în

recunoaștere și observă punctele slabe ale înaintării germane cum ar fi flan-cul drept descoperit. Comandantul armatei, von Moltke, știe că șansele de reușită sunt mici, însă directivele de la Berlin pun presiune asupra lui pentru a continua. Se decide să abandoneze Planul Schlieffen și să taie în două ar-matele franceze la est de Paris. Armata lui von Kluck, cea mai aproape de Paris, trebuie să își oprească înainta-rea spre capitală pentru a se redispune în apărarea flancului german.

Guvernatorul militar al Parisului obținând prețioasa informație, acțio-nează rapid și atacă imediat acel flanc descoperit. Pe 5 septembrie începe bă-tălia de pe râul Marna, unde francezii atacă în forță concentrându-și în acea zonă aproape toate diviziile, folosind orice mijloc de transport, inclusiv ta-xiurile pariziene rechiziționate pen-tru a urgenta transferul trupelor de rezervă.

Pe 7 septembrie, englezii și france-zii se infiltreză în sectorul mai puțin apărat al frontului german, amenin-țând să dividă forțele inamicului. Pe 9 septembrie englezii trec Marna și avansează încet cu toată rezistența germană. Comunicarea dintre arma-tele nemțești se realizează cu dificulta-te și von Moltke nu are o imagine clară asupra a ceea ce se întâmplă. Își pierde luciditatea și deși bătălia nu anunța o înfrângere certă, el ordonă retragerea generală. Parisul este salvat, iar von Moltke înlăturat din funcție.

YPRESDislocat în Flandra între 10 și 13

octombrie 1914, Corpul Expediționar Britanic începe să înainteze în încer-carea de a îi încercui pe nemți, aflați și ei în deplasare după înfrângerea de pe Marna. Dar, după o săptămână sunt nevoiți să se retragă deoarece drumul le este blocat de Armata a 6-a germa-nă, iar orașul Ypres din apropiere devi-ne punct cheie al frontului occidental. Dacă germanii reușesc să ocupe acest oraș atunci pot tăia retragerea englezi-lor spre Canalul Mânecii. Planul ger-man de a ocupa Ypres eșuează, totul sfârșindu-se cu numeroase pierderi de vieţi omenești, mai ales tineri studenți neinstruiți suficient, fapt pentru care această bătălie este rebotezată cu nu-mele de „uciderea pruncilor”. În ziua de Crăciun se face un armistițiu în care inamicii pot fraterniza și li se permite să joace fotbal, să facă schimb de chi-pie sau fotografii unii cu alții. Moment destul de emoționant având în vedere că peste scurt timp persoanele din ace-le fotografii vor fi nevoite să lase deo-parte prietenia și să se lupte între ele.

TANNENBERGCererile insistente de ajutor ale

Franței, silită să își apere capitala, îi de-termină pe ruși să accelereze acțiunile pe frontul de răsărit. Pe 17 august 1914 Armata I a lui Rennenkampf și Armata a 2-a a lui Samsonov atacă Prusia Orientală plecând de la bazele militare

din Polonia. În zona aleasă pentru pă-trundere, comunicațiile sunt dificile. Drumurile și căile ferate nu au fost modernizate de ruși tocmai pentru a împiedica eventualele atacuri ale Puterilor Centrale. Într-un fel de ironie a sorții tocmai această dificultate în co-municații va fi unul din elementele ce vor duce la înfrângerea rușilor.

Nemții au făurit un plan de lup-tă îndrăzneț care prevedea mobiliza-rea tuturor forțelor pentru atragerea Armatei a 2-a ruse într-o cursă. Bătălia începe pe 26 august 1914 și chiar de la început armata principală rusească este încercuită de inamic. Generalul Samsonov a înaintat cu grosul armatei fără a-și asigura comunicațiile cu cele două corpuri dispuse pe flancuri și cu Rennenkampf, care nu înțelege ce se petrece și unde se află inamicul. Visând să mărșăluiască direct spre Berlin, își dă seama prea târziu că situația e dispe-rată și că încercuirea germană se strân-ge chiar în jurul armatei sale. Pe 30 august 1914, Hindenburg, care era în fruntea armatei germane, poate anun-ța victoria. Sunt luați peste 100.000 de prizonieri. Samsonov nu supraviețu-iește eșecului și, umilit, cu jumătate de armată distrusă, își pune capăt zilelor. Tannenberg devine simbolul revanșei spiritului militar german. În 1927 va fi ridicat aici un monument comemora-tiv uriaș, în care, câțiva ani mai târziu, va fi depus trupul lui Hindenburg, în cadrul unei ceremonii solemne în stil nibelungic, sub privirile nou-alesului cancelar Adolf Hitler. (va urma)

Page 4: l Ziar + cartea Galeria marilor scriitori români (VII) 9 ... · manent despre modul cum evoluează boala lui Mihai Eminescu, fiind foarte îngrijorat. În vara anului 1889, Ion Creangă

4

Adina Eros

Parnasianismul sau clasicismul antic readaptat de moderni

Curente literare (VIII)

Ce este foarte interesant în ce privește curentele literare cele mai importante este faptul că

ele, în marea lor parte, au apărut ini-țial în Franța, care se pare că a fost un tărâm extrem de propice dezvoltă-rii ideilor revoluționare, nu numai în plan politic și social, ci și în planul literaturii și artelor în general.

Curentele literare au apărut, de regulă, ca formă de protest la adresa unor alte curente și direcții literare an-terioare lor.

Parnasianismul se manifestă în poezie, la finele secolului al XIX-lea, ca reacție îndreptată împotriva romantismului exaltat și exaltant, subiectiv și sensibil, promovând un soi de redeșteptare și readaptare a clasicismului de inspirație antică, o detașare „olimpiană” față de toa-te sentimentele, emoțiile și trăirile intense exprimate de romantici. El asigură, în veacul marcat de poziti-vism și evoluționism, trecerea de la romantism la simbolism.

Denumirea acestui curent face trimitere la muntele Parnas, casa Muzelor în mitologia elină, parnasia-niștii aspirând iluzoriu spre atingerea perfecțiunii estetice a antichității și cultivând cu precădere imaginile mi-tologice, o metrică și niște forme lexi-cale savante, elaborate.

Adepții acestei mișcări literare erau o grupare de poeți care scriau pentru revista «Parnasul Contemporan».

Leconte de Lisle (1818-1894) este cunoscut drept liderul acestei noi mișcări literare. El era extrem de fa-miliarizat cu filozofia şi cultura exo-ticei și îndepărtatei Indii, acest fapt reflectându-se și în creația sa poetică. Este un erudit, pasionat de filozofie, de vechile culturi ale antichității.

Dar poezia sa este străbătută de accente de un tragism și un pesimism sfârșietor:

„În orgoliul meu mut, în mormântul meu fără glorie,Chiar de-aş fi înghiţit de neagra veşnicie,Nu-mi voi vinde lumii durerea sau entuziasmul…”

Punctul de plecare însă în dez-voltarea ideologiei parnasiene este volumul «Emaux et camees» al lui Theophile Gautier, a cărui doctrină, «artă pentru artă», militează pentru abolirea romantismului și cultivarea poeziei elaborate, lipsite de interiori-zare. Iată cum vede el rolul poetului: „Poetul trebuie să realizeze Frumosul prin continuarea complexă, savantă și armonioasă a liniilor, a culorilor și a sunetelor nu mai puțin decât prin toate posibilitățile pasiunii, ale cuge-tării, ale științei și fanteziei“.

Printre reprezentanții de marcă ai parnasianismului european se nu-mără francezii Théophile Gautier, Leconte de Lisle, Jose-Maria de Heredia, Sully-Prudhomme, François Coppee, englezii Austin Dobson, Edmund Gosse, Andrew Lang, germanii August Graf von Platen, Stefan George, polonezii Antoni Lange, Felicjan Faleński, Cyprian Kamil Norwid, Leopold Staff.

Mulți dintre poeții parnasianiști au sfârșit prin a deveni ulterior simboliști (cum e cazul lui Mallarmé, Verlaine sau Baudelaire).

Parnasianiștii militau pentru o po-ezie impersonală, descriptivă și atent studiată. Descrierea naturii și a feno-menelor era realizată la nivel senzorial, fără implicare emoțională. Definitoriu este cultul formelor fixe, perfecte, fi-ind privilegiate subspecii precum so-netul, rondelul sau glosa. În această perioadă apar o mulțime de rime com-plicate, studiate: hexametrul, dacti-lul, anapestul, amfibrahul, coriambul. Vocabularul este unul pretențios, stră-lucitor, plin de eleganță elaborată, studiată, de rafinament aristocratic. Parnasianismul își focalizează aten-ția asupra peisajelor exotice, obiecte-lor de artă, civilizațiilor mitologice, filozofiei.

Se pare chiar că unul dintre filoa-nele spirituale intens exploatate de poeții parnasieni este cel al filozofiei schopenhaueriene.

Poeziile parnasiene sunt lipsite de emoție, de lirism, fiind infuzate în schimb de un puternic intelectualism impersonal, creând totodată niște uni-versuri idilice perfecte, populate de făpturi de vis, de genul nimfelor și grațiilor, pline de mister și suavitate.

În literatura română granița dintre simbolism și parnasianism este greu de stabilit cu precizie, cum la fel de dificilă este și încadrarea exclusivă a anumitor poeți în categoria celor parnasieni. De exemplu, deși inițial Alexandru Macedonski este perce-put drept un teoretician declarat al simbolismului, spre final poezia scri-să de el pare a sta sub semnul influ-enței parnasiene. Mai mult de atât, în anumite poezii, cum ar fi «Noapte de decemvrie» se poate observa o împle-tire a unor elemente de natură roman-tică cu unele de tip parnasian, acestea conviețuind într-o armonie perfectă, neașteptată.

Condiția geniului așa cum apare ea în interpretarea macedonskiană pare a rezona în mod surprinzător, la fel de dureros cu cea înfățișată de Eminescu în Luceafărul.

„Pustie și albă e camera moartăȘi focul sub vatră se stinge scrumit

Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,

Cu nici o scânteie în ochiu-adormitIar geniu-i mare e-aproape un mitȘi nici o scânteie în ochiu-adormit.“

Parnasianismul a influențat și pri-ma etapă a scrierilor lui Ion Barbu, acestea stând sub semnul acestui cu-rent literar într-un mod mai evident decât poeziile scrise de Macedonski. Denumite parnasiane, poeziile scrise în perioada 1919 - 1920 în «Sburătorul», descriu peisaje mine-ralizate, forme ale geologicului şi ale florei, evocă zeități mitologice sau dezvăluie procese de conștiință. Poetul Ion Barbu evită implicarea emoțională directă, evocarea proprii-lor trăiri, transferându-le elementelor naturii precum copacul, banchizele, munţii:

„Din aspra contopire a gerului polarCu verzi și stătătoare pustietăți lichide,Sinteze transparente, de străluciri avide,Zbucnesc din somnorosul noian originar.“

Parnasienii sunt priviți de anumiți critici drept oameni de mare talent și erudiție impresionantă, dar care scriu neinspirat, acționând asemeni unui pi-lot automat.

În mod paradoxal, deși ei realizea-ză în plan ideatic și estetic o reîntoar-cere hotărâtă spre trecutul antic elin,

Théophile Gautier

Alexandru Macedonski Ion Barbu

Leconte de Lisle

Ion Barbu

Redactori: Mihaela Eros Nicoleta Petcu Laurenţiu Ciocăzanu Cătălin PenaArt Director: Puiu EnacheMarketing Manager & Publicitate: Dumitrel BaracTel. 0733.741.001

Redactor-şef: Mihaela EnacheSecretariat: Iuliana VişanTel: 021.317.76.79; 0744.531.333Fax: 021.317.76.78e-mail: [email protected]

Editat de: Editura ORIZONTURIB-dul Libertăţii nr. 4, Sector 4,București

ISSN: 2501-9570

Tipărit: TIPOMEDIA SRL

ECHIPA REDACŢIONALĂ

Director: Ioan Enescu

pregătesc, poate, nu neapărat în mod intenționat, conștient, dar, în mod sigur evident, terenul propice, fun-damentele necesare pentru nașterea poeziei moderne.

Page 5: l Ziar + cartea Galeria marilor scriitori români (VII) 9 ... · manent despre modul cum evoluează boala lui Mihai Eminescu, fiind foarte îngrijorat. În vara anului 1889, Ion Creangă

5

De la lume adunate...

Ioan Enescu

Un geamantan suspectSe spune că nu banii contează în

viață, ci numărul lor! Alții susțin că banii n-aduc fericirea. Dar o

condiționează!Ei și câte nu face omul să pună

mâna pe cât mai mulți! Eforturi care au depășit orice închipuire.

Nu mai departe de acum câteva zile, un tip trăgând după el o valiză uriașă, a intrat în biroul unui director de circ. A intrat cu tămbălău fiindcă secretara, o tipă musculoasă ce evolu-ase pe vremuri la trapez, nu voia să-l lase să treacă. Alertat de gălăgia din anticameră, directorul a scos capul pe ușă să vadă ce se-ntâmplă.

— Domnule director, sări intrusul, am un număr senzațional și vreau să mă angajez la dumneavoastră. Am citit anunțul dat în ziar. Puteți să-mi acordați două minute?

Directorul îl privi cu oarecare re-zervă. Erau vremuri grele, Circul pe care-l conducea mergea din ce în ce mai prost. Animale nu mai avea voie să folosească în spectacol. Din acest motiv copiii nu mai voiau să vină la circ. Și fără copii, nici adulții nu se mai simțeau atrași.

Era nevoie de niște numere senza-ționale.

De unde să le scoți așa ușor, din pălărie? Astfel că o asemenea propu-nere era binevenită.

Nu poți să știi de unde sare iepu-rele! gândi directorul. Să-l vedem ce poate!

Îl pofti înăuntru, dar musafirul nu se despărți de uriașa valiză. O trase după el în biroul șefului.

Oarecum deranjat de impertinen-ța vizitatorului care-i confunda biroul cu o sală de așteptare din gară, amfi-trionul se abținu să-i facă observație, curios să afle în ce constă acel număr senzațional.

Îl rugă să ia loc și așteptă să audă propunerea.

— Ei, ce zici că știi să faci? i se adresă el.

— Domnule director, am citit anunțul dumneavoastră din ziar. Cred că sunt omul în măsură să vă facă să jucați cu casa închisă. Vor veni oamenii să mă vadă, pe mine în pri-mul rând. Îmi dați 4 000 de lei pe lună și batem palma. O să vă scoateți banii cu vârf și îndesat!

— Bine, bine, să te vedem mai în-tâi de ce ești în stare și pe urmă vor-bim și de salariu, dar numai dacă e cazul. Hai să vedem ce poți!

Bărbatul se aplecă și scoase două cărămizi dintr-o sacoșă, pe care de asemenea o adusese cu el.

Fără să arate, directorul se cam sperie. Cine știe cu ce diliu am de-a face, gândi el. Chiar treaba cu vali-zoiul ăla pe care-l târăște după el nu pare o treabă de om întreg la minte.

— Ce faci cu cărămizile alea? în-trebă el.

— Priviți-le bine că nu o să le mai vedeți! veni răspunsul. Am să le sparg. Curând vor deveni bucățe-le-bucățele.

— Domnule te rog să nu strici ni-mic din biroul meu!

— Fiți pe pace, nu vă stric nimic.Directorul devenise neliniștit.— Cum să nu strici? replică el.

Doar n-o să-mi spui că fărâmițezi acele cărămizi strângându-le în mâini și mai scoți și apă din ele?

— Nu, nu, fiți pe pace, nu le sparg cu mâinile!

— Atunci cu ce? Vreau să știu și eu!

— Simplu, cu capul, veni răspun-sul.

Și până să-l întrebe directorul dacă nu glumește, musafirul începu să spargă cărămizile izbindu-și-le în frunte.

Alarmată de zgomotele ce veneau din biroul directorului, secretara dădu năvală să vadă ce se întâmplă.

— Aoleu! Vrea să se sinucidă? stri-gă ea.

— Nu, dă o probă, îi răspunse calm directorul.

Apoi către candidat:— Ajunge, m-ai convins. Ești bun,

te angajăm. Treci mâine să-ți facem formele. Dar mai întâi vreau să te în-treb ceva. Mai ai o cărămidă întreagă? Aș dori să o văd și eu. Poate ai venit cu ele gata crăpate și atunci nu e nimic neobișnuit.

— Poftiți, mai am două bucăți în sacoșă.

Directorul le examină, le ciocni una de alta.

— Sunt tari ca piatra, zise el, m-am temut că mă păcălești!

— Vai de capul meu, cum să vă păcălesc? De când credeți că putem începe treaba?

— Păi, cam peste o săptămână, să facem reclamă, să afle lumea!

— Are tehnică, nu glumă, gândi directorul. Știe cum să-și dea în cap cu cărămizile. De-abia i se zărește un început de cucui.

Mulțumiți, amândoi își strânseră mâinile înainte de plecare.

— Să fie într-un ceas bun! îi ură directorul convins că a făcut o treabă bună.

— Să fie! veni replica.Fericit, candidatul, dădu să plece.— Stai, îl opri bossul înainte de

a ieși. Poți să-mi spui ce cari în gea-mantanul ăla?

— Ce aș putea să car? Normal, an-tinevralgice!

Primul roman din Rusia imperialăTaras Bulba

În literatura rusă, ca și în alte litera-turi europene, romanul apare abia în secolul al XVIII-lea, în perioa-

da de maximă înflorire și ascensiune a culturii, științei și progresului. Până la acea dată poezia deținuse timp de se-cole de-a rândul rolul privilegiat.

Este destul de dificil de stabilit to-tuși dacă eticheta de prim-roman i se poate pune celui care apare întâiul în mod cronologic în istoria unei litera-turi anume sau mai degrabă celui care poate fi considerat drept primul roman ca valoare din cadrul literaturii respec-tive.

Dacă vom lua în considerare crite-riul cronologic drept reper esențial în stabilirea primului roman al unei lite-raturi naționale, atunci cu siguranță că în Rusia cel care ar putea fi denumit drept părintele de drept al acestuia ar fi Nikolai Gogol, cu al său Taras Bulba apărut în 1835, deși autorul s-a făcut cunoscut mai ales prin piesele sale de teatru.

Vladimir Nabokov spunea că până la Gogol „cerul fusese albastru, apusul de soare roșu, frunzișul verde”... și el a fost acela „care a văzut pentru prima dată galbenul și violetul.”

În 1842, Gogol publică o versiune extinsă a poveștii, punând un accent deosebit pe marele naționalism rus.

Taras Bulba este un roman istoric de mai mică întindere, catalogat chiar de unii critici drept nuvelă. El descrie viața unui cazac zaporojean și a fiilor săi, Ostap și Andrei, care după ce se întorc de la studiile de teologie de la Kiev, pornesc împreună cu tatăl lor la război împotriva polonezilor catolici, care îi persecută și îi omoară pe orto-docșii ucrainieni din ținuturile ocupate cu sila de ei.

Cazacii întreprind o campanie îm-potriva polonezilor și asediază castelul Dubno. Înconjurați de cazaci şi cu re-surse limitate, locuitorii de acolo su-feră cumplit de foame. Într-o seară, o tătăroaică, servitoarea nobilei poloneze Natalia, de care era îndrăgostit fiul cel mic al lui Taras Bulba, Andrei, ajunge la acesta și îi spune că oamenii suferă de foame. El o urmează printr-un tu-nel secret care duce în mânăstirea din cetate. Duce cu el pâine pentru fata iubită și pentru mama ei. Este îngrozit de ceea ce vede și cuprins de pasiune covârșitoare, renunță la ai săi și la toate ale lor de dragul fetei. Ea încearcă să-l facă să se întoarcă, pentru că e cazac și nu are cum să lupte împotriva pro-priului neam, el îi spune hotărât: „Sunt înainte de toate om“.

Între timp, numeroase trupe de sol-daţi polonezi ajung în Dubno pentru a scăpa localitatea de asediul căzăcesc și distrug un regiment întreg de cazaci. Bătălia cea cumplită izbucnește. Taras află despre trădarea fiului său mai mic de la Yankel, un evreu care îi salvase viața în toiul luptelor.

În timpul bătăliei, Taras îl zărește pe Andrei și, cu ajutorul oamenilor săi, îl aduce în pădure. După ce rosteşte memorabila frază „Eu ți-am dat viața, eu ți-o voi lua“, îl împușcă în cap pe tânărul Andrei.

Ostap vrea să-și îngroape fratele, dar Taras Bulba îi spune: „Lasă-i pe polonezi să-l îngroape ei.” El stă lângă cadavrul fiului său, întrebându-se dacă să-l lase drept hrană lupilor sau să-l în-groape totuși creștinește. Dar e nevoit să plece iar la bătălie, fără a lua nicio hotărâre în acest sens.

Apoi el și fiul cel mare, Ostap, îi înfruntă în continuare pe polonezi. Ostap este luat prizonier. Yankel, evreul, îl duce pe Taras în Varșovia, acolo unde Ostap era ținut captiv, ascunzându-l pe cazac într-o grăma-dă de cărămizi. În Varşovia, evreii îl îmbracă pe Taras în conte german. Ei merg la închisoare pentru a-l vedea pe Ostap, însă o strajă îl recunoaşte pe cazac. Îi lasă totuși înăuntru după ce plătesc 100 de galbeni și le sugerează să meargă să vadă execuția cazacilor în ziua următoare. După ce asistă la execuția fiului său, cazacul se întoar-ce acasă, dar vechii săi prieteni cazaci erau morți. Se duce iar la război îm-potriva polonezilor. Taras Bulba și oa-menii săi sunt prinși într-o fortăreață părăsită și luptă până când ultimul om este învins.

Taras este prins, țintuit de un copac și ars, dar el își cheamă oamenii la lup-tă, strigând că un nou țar va veni pentru a conduce lumea.

Toate atrocitățile descrise sunt puse pe seama vremurilor de atunci, când oamenii trăiau doar prin sângeroase is-prăvi ostăşeşti care le căleau sufletul, închizându-l simţămintelor înalte.

Povestea se încheie cu cazacii de pe Nistru, care își aduc aminte de marele viteaz Taras Bulba.

Romanul lui Gogol are accente și tonalități clare de tragedie greacă sau shakespeariană, el surprinzând situa-ții și personaje de un dramatism zgu-duitor, ce fac apel la cele mai intime resorturi ale ființei umane, pentru înțe-legerea condiției sale de împlinitoare a voinței divine.

La un moment dat Taras Bulba ex-primă această idee cam în felul urmă-tor:

„Să iubești așa cum poate iubi su-fletul rus, nu cu mintea sau cu altceva, ci cu tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu, cu tot ceea ce se află înlăuntrul nostru – nimeni altcineva nu mai poate iubi în acest chip!”

Ca toate celelalte mari romane din literatura rusă de după aceea, Taras Bulba ne învață ceva revelator despre esența tragică a sufletului și a spiritului rusesc, plin de forță, vitalitate, curaj, dar și de slăbiciune, rigiditate, extre-mism și pesimism.

Mihaela Eros

Page 6: l Ziar + cartea Galeria marilor scriitori români (VII) 9 ... · manent despre modul cum evoluează boala lui Mihai Eminescu, fiind foarte îngrijorat. În vara anului 1889, Ion Creangă

6

Colecţiile Editurii ORIZONTURIColecţia: Sănătate fără medicamente

Viaţa seamănă oarecum cu o cursă de ciclism. Există mai multe modalităţi de a merge

cu bicicleta. Poate să ne facă plăcere, în

pofida - sau, mai degrabă, tocmai dato-rită – eforturilor depuse. Altfel, indife-rent dacă mergem „iavaș-iavaș“ sau în forţă, drumul poate deveni un infern - sau poate chiar mai rău: un purgatoriu care nu se mai termină.

Așadar, îi vedem în pluton numai pe cei mai apropiaţi de noi, și ne e greu să le vorbim. Uneori, câte un coechipier se desprinde, un adversar ne depășește, un vecin se prăbușește.

Duși de curent, nu ne gândim decât să alergăm împreună cu ceilalţi, uitând startul cursei și fără a dori să ne gândim la finiș, pe care nu putem nici măcar să ni-l imaginăm. Cu cât se prelungește mai mult încercarea, cu atât devine mai neplăcută. În noi se adună oboseala, ne hrănim, fără a ne gândi, cu cutii pe care le consumăm în goană, și pedalăm până ni se taie respiraţia, fără a ști mă-car de ce și pe ce drum mergem.

Pe scurt, ne folosim trupul și spiri-tul pe un traseu fără sens.

Mai există și o altă modalitate de a participa la cursa vieţii.

Desigur, nu toţi suntem la fel. Mama natură îi înzestrează pe unii cu o consti-tuţie fizică robustă și cu o sănătate ire-proșabilă. Alţii sunt mai puţin puternici, mai fragili, dar forţa și rezistenţa se pot îmbunătăţi oricând. Adeseori, chiar, ac-cidentele și bolile întăresc caracterul și ne fortifică mijloacele naturale de apă-rare sau datele personale.

Și nu numai atât! Dacă anumite specii au supravieţuit, motivul este acela că acei membri ai lor care prezen-tau anomalii genetice au fost singurii cruţaţi de cutare sau cutare epidemie destructivă. Indivizii afectaţi de ieri au devenit supravieţuitorii de azi.

Mai ales pentru că suntem oameni, lumea noastră este în primul rând

aceea pe care o dorim. Cum spune o vorbă din bătrâni: „Unde există voinţă, există și un drum“.

Cred că nimeni, văzând silue-ta firavă a lui Gandhi, n-ar fi putut bănui forţa care se ascundea în tru-pul lui slab. Dar voinţa lui Gandhi a reușit să îngenuncheze Anglia, una dintre cele mai mari puteri militare ale epocii, și a izbutit să reunească în același proiect sute de milioane de indieni.

Corpul omenesc dispune de re-surse nebănuite pentru contracararea factorilor ce ne influenţează în mod negativ starea de sănătate. Este ade-vărat că de la individ la individ aceste capacităţi diferă. Dar, funcţionarea la nivel optim sau blocarea lor parţială ori totală rămân legate de modul nos-tru de a trăi, de ceea ce numim „igiena vieţii”.

Punerea la punct a unor noi mo-lecule biochimice și a unor noi medicamente eficiente a antrenat

o îndepărtare tot mai mare de plantele medicinale, având drept consecinţă aban-donarea progresivă a învăţării botanicii și fitoterapiei în facultăţile de medicină, în anii 1950, precum și dispariţia celor mai multe laboratoare farmaceutice speciali-zate în preparate pe bază de plante.

Cu toate acestea, de câţiva ani încoa-ce, fitoterapia se bucură de o creștere a interesului. Opinia publică a devenit conștientă de pericolele medicamente-lor chimice și mulţi sunt cei care și-au căutat vindecarea în terapiile alternative. Popularizarea anumitor lucrări știinţifi-ce, mai ales aceea a doctorului Valnet, în anii 1960, a contribuit mult la răsturna-rea acestei tendinţe: utilizarea plantelor medicinale sau a uleiurilor esenţiale nu a mai fost considerată suspectă sau ri-zibilă. De acum înainte, cercetătorii vor încerca să explice care este eficienţa lor precisă din punct de vedere știinţific și chimic și se vor întoarce tot mai mult în-spre uzajul tradiţional al câtorva dintre ele, pentru a găsi noi paliative la tot felul

de boli, pierzând totuși uneori din vedere că puterea vindecătoare a unei plante nu ţine atât de un singur principiu activ, cât de sinergia diferitelor substanţe pe care le conţine...

De sine stătătoare sau ca adjuvant, fitoterapia este indicată în majoritatea maladiilor sau afecţiunilor. Plantele au o adevărată putere pe care e periculos să o subestimăm sau să o considerăm mereu benefică, din simplul motiv că tot ceea ce e natural nu poate fi nociv! Automedica-ţia poate fi periculoasă, așa că este reco-mandabil să nu folosim astfel de produse decât la recomandările medicilor. Con-sultaţia de specialitate este cu atât mai necesară, cu cât demersul fitoterapeutu-lui în raport cu pacientul lui este, înain-te de toate, unul holistic (mod de viaţă, antecedente familiale etc.). În ciuda ma-rii popularităţi actuale de care se bucură această metodă terapeutică, e important să ne păstrăm ponderaţi și prudenţi în ceea ce privește capacitatea fiecăruia de a se ocupa singur de propria-i sănătate.

Alimentaţia zilnică aduce ener-gie corpului nostru pentru ca el să poată funcţiona. Dar

impactul ei asupra organismului este unul complex: alimentele, îndeosebi vegetalele, conţin foarte multe sub-stanţe naturale capabile să regleze funcţionarea celulară, să stimuleze sistemul imunitar, să debaraseze orga-nismul de substanţele nedorite. Aceste virtuţi protectoare, cunoscute în mod empiric de milenii, au fost foarte bine studiate de medicina modernă.

Trebuie să înţelegem bine că, dacă fiecare aliment prezintă un profil nu-triţional original și, în consecinţă, calităţi specifice, numai o alimentaţie foarte diversificată ne poate ajuta să ne protejăm în mod eficient sănăta-tea. Niciun aliment nu este perfect și cu atât mai puţin magic... dar toate se completează.

Detoxifierea implică schimbări mici și alegeri diferite – pen-tru a obţine rezultate enorme.

Cu toţii mâncăm în fiecare zi; deto-

xifierea nu face decât să schimbe ceea ce mâncăm. Cu toţii ne cumpărăm alimente; detoxifierea ne face doar să cumpărăm lucruri diferite. Toţi dorim să avem mai multă energie, pentru a face mai multe lucruri; detoxifierea ne dă energie suplimentară cu sacul, ne creează o stare de spirit pozitivă și o modalitate de a merge înainte care e simplă, eficientă și ușor de urmat. Nu trebuie decât să investim puţin timp pentru a ne obișnui cu ea.

Detoxifierea este pozitivă pentru oricine. Singurul lucru care ne poate împiedica succesul într-un program de detoxifiere este propria noastră atitudi-ne. Indiferent ce profesie avem, indife-rent de programul zilnic, oricâţi copii am avea, nu există efectiv niciun motiv să nu putem să ne detoxifiem; în fond, nu înseamnă altceva decât să mâncăm sănătos.

Ne începem ziua cu cafeină, fiindcă ne închipuim că n-am putea trăi fără ea. Sărim peste micul dejun, fiindcă suntem prea ocupaţi ca să mâncăm. În-fulecăm un sendviș la ora prânzului, iar pe la jumătatea după-amiezii ronţăim o ciocolată, pentru că n-avem timp să preparăm și să consumăm o masă cum se cuvine, după care ne relaxăm, seara, cu un pahar mare de alcool (sau două) și o cină la pachet. Și pe urmă, ne aș-teptăm ca a doua zi dimineaţa s-o luăm de la capăt, eliberaţi de stres și duduind de energie. O vreme, merge, dar în cele din urmă corpul nostru ajunge la capă-tul puterilor. Devenim obosiţi și arţă-goși, nu ne mai putem osteni să facem nimic ca lumea, dar jurăm că mâine totul se va rezolva.

Ei bine, mâine e o azi: prima zi în care stabilim cu noi înșine să facem câ-teva schimbări care ne vor spori ener-gia.

Page 7: l Ziar + cartea Galeria marilor scriitori români (VII) 9 ... · manent despre modul cum evoluează boala lui Mihai Eminescu, fiind foarte îngrijorat. În vara anului 1889, Ion Creangă

7

CARTEA PRIN POȘTĂPuteți primi cartea dorită chiar în momentul apariției, cu o reducere substanțială

de preț prin comandă la adresa noastră: Editura Orizonturi, bd. Libertății nr. 4, bl. 117, et. 7, ap. 20, cod 040128, sector 4, București,

tel.: 021.317.7679, 0744.531.333, fax: 021.317.7678, e-mail: [email protected]

MAGAZINUL ONLINE ORIZONTURIAlegeți și comandați cartea preferată prin

www.editura-orizonturi.ro

LIBRĂRIA ORIZONTURI București, sector 3, bd. I.C. Brătianu, nr 12

(vizavi de Biserica Sf. Gheorghe-Nou)Luni-Vineri: 9.00-19.00, tel. 0748.054.814

Marile minuni ale lumii antice (VII)

Farul din Alexandria a fost pri-ma construcție de acest gen din lume, devenită un adevărat ar-

hetip arhitectonic pentru toate farurile apărute ulterior. Influența sa marcantă în impunerea acestui tip de construc-ție este ilustrată și de faptul că numele insulei Pharos - unde a fost construit – a devenit substantiv comun în multe limbi romanice (printre care și în lim-ba română), denumirea desemnând chiar construcția respectivă.

Farul alexandrin era cea mai înal-tă construcție din lume la acea dată (măsurând cca.137 m), după marea piramidă de la Gizeh. În vârful său se afla, se pare, ori o statuie a zeului mă-rii, Poseidon, ori una a lui Alexandru cel Mare, ori a lui Ptolemeu, înfățișat simbolic drept zeul Soare, Helios.

El a fost ridicat la inițiativa regelui Ptolemeu Soter, în scopul de a ajuta navele comerciale să acosteze în sigu-ranță în portul Alexandria. În banii de astăzi realizarea unei asemenea con-strucții ar costa circa 300 de milioane de dolari. Farul a fost construit din blocuri mari, lucitoare din piatră de calcar.

Lucrările pentru ridicarea Farului din Alexandria au început în anul 290 î.e.n și a fost nevoie de nu mai puțin de 20 de ani pentru terminarea lor. Ele au fost coordonate de arhitectul grec Sostratus din Cnidus.

Conform unor legende ale vremii, Ptolemeu i-ar fi interzis lui Sostratus cu strășnicie să-și sape numele în pia-tră la baza construcției, așa cum se obișnuia pe atunci. Însă arhitectul a lăsat totuși o inscripție pe unul din-tre pereții acesteia  : „Sostratus, fiu al lui Dexiphanes, Cnidianul, a ridicat aceasta spre slava zeilor, în numele ce-lor ce navighează pe mări.”

Aceste cuvinte au fost ascunse sub un strat gros de ipsos, deasupra figu-rând o altă inscripție, ce-l preamărea pe regele Ptolemeu. După mai mul-te veacuri ipsosul a căzut, scoțând la iveală inscripția de dedesubt, cu nu-mele lui Sostratus.

Cele mai multe informații despre detaliile arhitectonice ale Farului ale-xandrin provin dintr-o lucrare a ger-manului Hermann Thiersch,  Pharos, antike, Islam und Occident, apărută în 1909.

După vechile surse de documen-tare consultate de Thiersch, farul ar fi avut trei niveluri – cel de jos ar fi fost pătrat, următorul octogonal și cel din vârf, cilindric. O scară în spirală ducea până sus, unde, pe timp de noapte, era ținută aprinsă în permanență o torță, iar în timpul zilei lumina soarelui era reflectată de o oglindă uriașă ampla-sată acolo.

Lumina ce ardea în vârful farului ar fi fost zărită de la mare depărtare

(circa 56 kilometri). Legendele spun că această lumină a farului avea pute-rea de a incendia de la distanță toate corăbiile inamice ce îndrăzneau să se apropie de țărm. Dar nu există niciun fel de dovezi în această privință.

Deși cunoscut încă de la apariția sa, farul din Alexandria apare menți-onat abia în secolul al VI-lea e.n pe o listă a minunilor antichității eline în-tocmită de Antipater din Sidon.

În Evul Mediu, sultanul Ahmed ibn Touloun a transformat farul într-o mică moschee. Minaretele moscheilor

ridicate ulterior au preluat, se pare, structura sa cu trei niveluri, influența sa în arhitectură fiind una marcantă.

În secolul al XII-lea, atunci când geograful Ibn Jubayr a vizitat orașul Alexandria, Farul se pare că mai era încă în picioare. Acesta îl descrie astfel: „este ceva greu de descris, care îți covâr-șește privirile și te lasă fără cuvinte, așa de impresionantă este apariția sa.”

Un alt geograf arab, Ibn Battuta, relata în 1326, în cursul primei sale călătorii la Alexandria că reușise să intre în interiorul farului la primul

nivel, dar mai apoi, în 1349, tot el spu-nea că nu mai pu-tuse să pătrundă deloc în interior, pentru că acesta era prefăcut în ruine. Dar, chiar și așa, în ruine fiind, farul îl impresionează la fel de mult ca și pe pre-decesorul său :

„Farul nu-și are perechea în ce pri-vește frumusețea și grandoarea, fiind loc de întâlnire al tuturor celor care vin și al celor care pleacă, loc de oprire și pentru cei slabi și pentru cei puternici, la fel de mulți pre-cum valurile mării.”

Ruinele sale – rezultate, din câte se știe, în urma

mai multor cutremure succesive – se spune că au ajuns în anul 1477 să fie folosite la înălțarea unui fort pentru sultanul Qaitbay.

În 1994, niște arheologi francezi, conduși de Jean-Yves Empereur, fon-dator al Centrului de studii alexan-drine, au descoperit pe fundul mării unele rămășițe ale faimosului far al Alexandriei (circa 70 de tone de pia-tră). Altele au fost detectate ulterior cu ajutorul unui satelit.

Mihaela Eros

FARUL DIN ALEXANDRIA

Page 8: l Ziar + cartea Galeria marilor scriitori români (VII) 9 ... · manent despre modul cum evoluează boala lui Mihai Eminescu, fiind foarte îngrijorat. În vara anului 1889, Ion Creangă

8

Cărțile următoare: marți 23 și joi 25 mai

Isabela de Castilia, „sponsorul” lui Cristofor Columb

Personaje feminine din istoria lumii

Laurenţiu Ciocăzanu

Să facem o incursiune în istorie și să vedem cine a fost Isabela de Castilia. Știți de ce merită ea

făcută? Pentru toate bunele și relele posibile din acea etapă a istoriei, una care a marcat covârșitor deopotrivă soarta Spaniei, dar și a lumii. Ca în orice regat de la mijlocul secolului XV, răul și binele se împleteau precum spicele de grâu, dând naștere recoltei care, odată îndepărtată neghina, lăsa la vedere bogăția evoluției.

Isabela s-a născut în Madrigal de las Altas pe 22 aprilie 1451, iar fra-tele ei Alfonso cu trei ani mai târziu. Când tatăl său, Ioan al II-lea, a murit în 1454, mult mai vârstnicul ei fra-te vitreg, Henric al IV-lea, a devenit rege. Îndată ce a urcat pe tron, el și-a sechestrat frații vitregi în Segovia și pe mama sa vitregă în Arévalo. Pe când Isabela avea zece ani, a fost chemată împreună cu fratele ei la curte, pen-tru a putea fi mai bine supravegheați de către rege. În cadrul Adunării din Burgos nobilii l-au contestat pe rege; printre alte chestiuni implicate în dispută, ei au cerut ca Alfonso, frate-le Isabelei, să fie numit moștenitor al tronului. Alfonso a murit la doar pai-sprezece ani, și Isabela a devenit spe-ranța nobililor rebeli. Ea însă nu le-a acceptat pretențiile, susținându-l în schimb pe Henric al IV-lea ca rege, iar acesta, în schimb, a recunoscut-o ca moștenitoare legitimă, prin Tratatul de los Toros de Guisando.

Spre Indii, prin AmericaIsabela de Castilia are locul său

bine definit în istorie. E de-ajuns să pomenim doar numele lui Cristofor

Columb ca să înțelegem rostul aces-tei regine în mișcarea lumii noastre, la pachet cu dezvoltarea inevitabilă a teritoriului iberic păstorit ani buni alături de soțul ei prea-războinicul Fernando de Aragon. Ea este cea care a investit efectiv în cuceritorul mări-lor, în operațiunile sale navale desti-nate descinderii în Indii, chiar dacă i-a respins de câteva ori proiectele pe alocuri arogante.

Dar cu toate reținerile sale, Isabela a spus „da” în cele din urmă, iar asta a mărit supremația Spaniei în toată lumea. Columb a descoperit ceea ce nu-și propusese să caute – America –, dar succesul său epocal nu avea mare importanță în ochii lumii câtă vreme puterea Spaniei era definită de cu to-

tul alte repere decât incursiunile în sălbăticii. Iar aici nimic nu le-a stat în cale celor pe care Papa i-a glorificat cu titlul de „Reyes Catolicos” (regi cato-lici). 

Și-au câștigat acest titlu pentru dorința de a reforma totul: Biserica, Armata, Știința, Cultura, Lumea. Și chiar le-a ieșit! Cristofor Columb a fost primit ca un erou la întoarcerea pe tărâm spaniol, iar el n-a rămas da-tor încrederii pe care i-o conferise fru-moasa și vizionara lui regină.

A depus la picioarele ei aur, bogă-ții, frumuseți, chiar și băștinași aduși ca probă a succesului său de naviga-tor revoluționar. Recunoștința sa nu avea margini față de sponsorul cel mai de preț - Issabela de Castilla. Același

care l-a sponsorizat și pe geniul mi-litar Gonzalo Fernadez de Cordoba, cel care avea să revoluționeze trupele militare.

Armata astfel modernizată le-a permis celor doi soți să-și unească re-gatele moștenite de la propriile familii și să împingă înțelegerea lor matri-monială la cote ale unui succes greu de imaginat în acea perioadă atât de instabilă. 

Inchiziția, arma răuluiPărinții Spaniei moderne, cum au

mai fost denumiți Isabela și Fernando, n-au rămas datori nimănui. Nici ce-lor care așteptau de la ei forță și cu-rățenie în regatul unit, nici celor care implorau clemența binelui. Răul însă a făcut și el parte din înțelegere. Răul de a porni prigoana împotriva musul-manilor și a evreilor din sudul rega-tului (Andaluzia de azi), de a pune în mâna Bisericii Catolice arma satanică a Inchiziției plecate la vânătoare de „necredincioși”. Sângele și gloria au curs neîncetat prin venele noului im-periu dirijat mlădios și totodată vân-jos, la braț, de soții magici. O echipă foarte reușită, având în Isabela inima și puritatea planului perfect, viziu-nea aproape imposibilă pentru acele vremuri întunecate, pasiunea pentru nou, frumos și maiestuos. Domnia ei a însemnat supremației Spaniei în Europa și în lume.

Urmele acelui imperiu se pot ve-dea și astăzi pe teritoriul Peninsulei Iberice, dar și peste Ocean, acolo unde trimisul Isabelei peste mări și țări a dat lumii America de azi.

În zilele noastre continuă să-şi caute răspuns întrebările funda-mentale privitoare la existenţă, iar

apartenenţa la o anumită cultură şi

tradiţie religioasă rămâne o preocu-pare constantă a individului şi a co-munităţii din care face parte.

Iudaismul, creştinismul, isla-mismul, hinduismul şi budhismul se definesc ca marile religii ale lumii prin ponderea influenţei lor istorice, originalitatea şi profunzimea me-sajului lor, precum şi prin numărul mare al adepţilor acestora. Ele au modelat şi continuă să modeleze cultura universală a umanităţii.

Cartea de faţă face posibilă iniţierea cititorilor în istoria aces-tor religii, a doctrinelor lor, a ritu-alurilor specifice şi, în acelaşi timp, oferă direcţii de cercetare celor iniţiaţi, dar care vor să pătrundă mai adânc în tainele religiilor re-spective.

Trebuie subliniat faptul că pro-blemele prezentate sunt abordate de pe poziţiile şcolii laice de religie.Apariţia acestei cărţi a re-

prezentat un adevărat fe-nomen cultural. Tradusă

în peste 30 de limbi și vândută în

milioane de exemplare pe fiecare continent, a devenit un roman clasic internaţional.

În 1993, Holywoodul a transfor-mat drama unei dileme morale în-tr-un adevărat succes de casă. Tema acestei capodopere este una eternă, întâlnită chiar și în Biblie: tentaţia. Un cuplu sărac își încearcă norocul într-un cazinou din Las Vegas. Soţia, Joan, este absolut superbă. Prezenţa sa atrage atenţia unui șarmant miliar-dar care poate obţine tot ce își doreș-te. Este obișnuit să cumpere chiar și oameni. Va reuși și cu Joan?

Este o poveste emoţionantă peste care planează o mare doză de incerti-tudine, cu mari frământări sufletești, în finalul căreia dragostea adevărată învinge.

Un roman psihologic, de o mare intensitate morală, dramatică, cu un fior emoţional ce va stărui multă vre-me în memoria cititorului.