23
P ub li c a ţ i a T e m a t i c ă N r . 4 0 , A N II AGRO-MEDIU ȘI ADAPTAREA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

lA schImbĂrIle clImATIce - madr.ro · Lipsa ,,efectului de seră”, ar face ca temperatura medie globală a planetei să fie de -18°C, față de +15°C în momentul de față

  • Upload
    doanbao

  • View
    213

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

P

ubli

caţi

a Tem

atică Nr. 40, AN II

Agro-medIu ȘI AdAPTAreA

lA schImbĂrIle clImATIce

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Fotografii coperți: Ana Vîrsta

Credite foto: Ana Vîrsta, Facultatea de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului - USAMV Bucureşti

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

cuPrINsABReVIeRI ......................................................................................................................................................................................... 2

CoMISIA eURoPeANă A APRoBAT PNDR 2014-2020 ................................. ................................................................................. 3

SCHIMBăRILe CLIMATICe: IMPACT SeVeR, UNIVeRSAL ŞI IReVeRSIBIL .............................................................................. 5Schimbările climatice – despre ce este vorba? .............................................................................................................................. 5Ce provoacă schimbările climatice? ............................................................................................................................................... 5efectul de seră ................................................................................................................................................................................ 6Gazele cu efect de seră ................................................................................................................................................................... 6Schimbările climatice – impact şi vulnerabilităţi .......................................................................................................................... 8Proiecţii climatice ........................................................................................................................................................................... 9Scenarii privind schimbările climatice viitoare în România ....................................................................................................... 11

ReLAŢIA MUTUALă AGRICULTURă - SCHIMBăRI CLIMATICe ............................................................................................... 13Agricultura, victima schimbărilor climatice ................................................................................................................................ 13Agricultura, parte responsabilă de schimbările climatice ............................................................................................................ 17

AGRICULTURA ÎN FAŢA SCHIMBăRILoR CLIMATICe: PRoVoCăRI CARe VoR TReBUI ÎNFRUNTATe ........................... 18Provocarea teritorială: prevenirea catastrofelor naturale ........................................................................................................... 18Provocarea ecologică și hidrologică ............................................................................................................................................. 19Provocarea energetică: producția de biomasă ............................................................................................................................. 20Provocarea economică: gestionarea riscurilor ............................................................................................................................. 21

PRACTICI BeNeFICe ReDUCeRII eFeCTeLoR SCHIMBăRILoR CLIMATICe ........................................................................ 23

De VoRBă CU SPeCIALIŞTII ........................................................................................................................................................... 28Noi direcții de cercetare privind impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii - Dr. elena Mateescu – Director executiv, Administrația Națională de Meteorologie ................................................................. 28Au culturile exotice un viitor în România? - Lector univ. dr. Adrian Peticilă - Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti .............................................................................. 29

ADAPTAReA LA SCHIMBăRILe CLIMATICe DIN RoMÂNIA .................................................................................................... 32Interviu cu Domnul dr. ing. Costel Vânătoru, şef al Laboratorului de Genetică şi Ameliorare din cadrul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură – SCDL - Buzău .............................................................. 32

BIBLIoGRAFIe ................................................................................................................................................................................. 40

2 3

ANSVSA Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

GeS Gaze cu efect de seră

GIS Geographic Information System – Sistem Informațional Geografic

IPCC Intergovernmental Pannel on Climate Change – Comitetul Interguvernamental

pentru Schimbări Climatice

ISTIS Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor

NASA National Aeronautics and Space Administration, Statele Unite

NoAA Asociația Națională pentru oceane și Atmosferă

oMM organizația Mondială de Meteorologie

PAC Politica Agricolă Comună

PNDR Programul Național de Dezvoltare Rurală

SCDL Buzău Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău

Ue Uniunea europeană

În data de 26 mai 2015 a fost adoptat oficial Pro-gramul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) al României de către Comisia europeană. Fondul alo-cat PNDR este de 9,5 miliarde de euro, pe o durată de șapte ani, 2014-2020. Din suma aprobată, 8,1 miliarde de euro vor fi alocaţi din bugetul Ue, iar 1,34 miliarde reprezintă cofinanţarea naţională.

În urma aprobării oficiale a PNDR, comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală, Phil Hogan, a declarat: „Sunt bucuros că Pro-gramul de Dezvoltare Rurală a României a fost aprobat. Așa cum am subliniat în timpul vizitei mele recente în România, acest program are potențialul să ofere un sprijin însemnat zonelor rurale. Unul dintre cele mai mari avantaje ale conceptului acestui program îl reprezintă prioritățile principale, însă fiecare stat membru sau regiune pot gândi programe care se potrivesc situației lor particulare. Acest lucru este evident acum - programul României concentrându-se pe modernizarea fermelor și restructurare în vederea creșterii competitivității

sectorului agricol, pe conservarea biodiversității și promovarea practicilor agricole prietenoase cu mediul înconjurător, în paralel cu realizarea investițiilor pentru dezvoltarea economiei rurale și îmbunătățirea calității vieții în satele românești”.

obiectivele strategice prezentate în PNDR 2014-2020 sunt: 1) restructurarea și creșterea viabilită-ții exploatațiilor agricole; 2) gestionarea durabilă a resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice; 3) diversificarea activităților economice, crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea infras-tructurii și serviciilor pentru îmbunătățirea calită-ții vieții în zonele rurale. Aceste obiective sunt în concordanță cu Strategia națională de dezvoltare a sectorului agroalimentar pe termen mediu și lung, 2020-2030, ce vizează: a) accelerarea tranziției structurale spre o agricul-

tură viabilă economic, în paralel cu aplicarea practicilor agricole prietenoase cu mediul;

b) creșterea gradului de acoperire a consumului de alimente din producția internă și redobândirea statutului de exportator agroalimentar net;

c) limitarea amprentei de carbon a agriculturii și promovarea agriculturii rezistente la schimbă-rile climatice;

d) îmbunătățirea standardelor de viață în zonele rurale;

e) dezvoltarea parteneriatelor pentru educație/consiliere, Tehnologia Informației și Comunicării (TIC), Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI) și îmbunătățirea performanței administrației agricole.

Conform PNDR 2014-2020, mai mult de o cinci-me din terenurile agricole se află în sisteme agri-

AbreVIerI comIsIA euroPeANĂ A AProbAT PNdr 2014-2020

4 5

cole de mare valoare naturală. Printre principalele provocări în ceea ce privește mediul și gestionarea terenurilor se numără dubla presiune exercitată, pe de o parte, de riscul de abandonare a activită-ților agricole în anumite zone și, pe de altă parte, de intensificare a acestora în alte zone. Suprafețe agricole întinse sunt afectate de fenomene de de-gradare a solului (eroziune, alunecări de teren și deșertificare), fenomene de risc care se vor inten-sifica odată cu schimbările climatice. Sistemele de irigații sunt în mare parte degradate și într-o stare precară de funcționare. În schimb, printre oportu-nitățile și potențialul zonelor rurale din România se numără tendința recentă de creștere a exporturi-lor agricole, calitatea ridicată a terenurilor agricole care ar putea duce la creșterea producției agricole, un patrimoniu cultural și o biodiversitate bogate, strâns legate de utilizarea de practici tradiționale extensive de gestionare a terenurilor.

Agro-mediul reprezintă punctul de întâlnire dintre conservarea biodiversității și agricultură, condiția de bază pentru a beneficia de măsurile de agro-me-diu fiind respectarea bunelor condiții pentru agri-cultură și mediu. Spre deosebire de cea mai mare parte a europei, în România, respectarea măsuri-lor de agro-mediu reprezintă, de fapt, continuarea gospodăririi tradiționale. Biodiversitatea zonei nu poate fi păstrată decât dacă se mențin procedeele agricole tradiționale.

PNDR 2014-2020, elaborat de Ministerul Agri-culturii și Dezvoltării Rurale, include Măsura 10 – Agro-mediu și climă, care se adresează unor zone caracterizate de nevoi specifice în ceea ce privește protecția mediului și gestionarea durabilă a resur-selor naturale. obiectivul Pachetului 5 - Adaptarea la efectele schimbărilor climatice - îl reprezintă

reducerea vulnerabilității față de efectul progno-zat al schimbărilor climatic asupra recoltelor, prin schimbarea comportamentului actual al fermieri-lor, în sensul flexibilizării structurii de culturi prin care să se contracareze efectele induse de schimbă-rile climatice.

Cerințe specifice:• pentru fiecare cultură de primavară (porumb,

sorg, floarea-soarelui, soia), angajată pe supra-fața cultivată, se vor utiliza în proporții egale doi hibrizi/soiuri cu precocități diferite (unul timpuriu sau semi-timpuriu, celălalt semi-tar-div sau tardiv);

• utilizarea metodelor de lucrare minimă a so-lului (minimum tillage), fiind interzis aratul suprafețelor angajate;

• aplicarea gunoiului de grajd sub formă com-postată (cantitatea maximă de gunoi de grajd care se aplică pe teren trebuie să fie în acord cu standardele privind cantitățile maxime de îngrășăminte cu azot care pot fi aplicate pe te-renul agricol, definite în „Codul de bune prac-tice agricole pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați”).

Plata compensatorie se acordă pe unitatea de su-prafață (hectar) și reprezintă o compensație pen-tru pierderile de venit și costurile suplimentare suportate de fermierii care încheie angajamente voluntare. Prima compensatorie de agro-mediu și climă este plătită anual, ca sumă fixă. Sprijinul este acordat în cadrul acestei măsuri în urma încheierii, pe o perioadă de cinci ani, a unor angajamente vo-luntare. După încheierea perioadei inițiale de cinci ani, angajamentele se pot prelungi anual, până la încheierea perioadei de implementare a PNDR 2014-2020.

schimbările climatice – despre ce este vorba?

Nu de puține ori, oamenii spun că „vremea a luat-o razna”. Vremea a căpătat particularități extreme, iarna este mai cald, ninge mai puțin și plouă mai mult, primăvara vine din ce în ce mai repede, florile înfloresc și păsările sosesc înainte de vreme.

În urmă cu 30 de ani, noțiunea de schimbări cli-matice cauzate de poluarea de pe Terra era una vagă și deloc plauzibilă. Acum, acestea reprezintă o realitate despre care vorbim din ce în ce mai des.

Schimbările climatice sunt o realitate: tempera-turile cresc, tiparele precipitațiilor se schimbă, ghețarii și zăpada se topesc, iar nivelul mediu global al mărilor crește. Ne așteptăm ca aceste schimbări să continue, iar condițiile meteorologi-ce extreme care conduc la riscuri cum ar fi inun-dațiile și seceta să devină mai frecvente și intensi-tatea lor să sporească. Impactul lor este din ce în ce mai mare, afectând natura, economia și sănă-tatea noastră.

Schimbările climatice = Schimbarea vremu-rilor = schimbări de climat (IPCC - Intergover-nmental Pannel on Climate Change – Comitetul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice) reprezintă o variație semnificativă din punct de vedere statistic fie în starea medie a climatului,

fie în variabilitatea sa, care persistă o perioadă mai lungă de timp. Aceste schimbări sunt dato-rate unor procese interne, presiunilor externe sau schimbărilor antropice majore în compoziția atmosferei și utilizării terenurilor.

este acceptată și definiția Convenției-Cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice: schimbări de climat atribuite direct sau indirect unei activități umane care alterează compoziția atmosferei la nivel global și care se adaugă vari-abilității naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile.

ce provoacă schimbările climatice?

Clima se schimbă din cauza modului actual de viață al oamenilor, în special în țările mai bogate și mai dezvoltate din punct de vedere economic.

schImbĂrIle clImATIce: ImPAcT seVer, uNIVersAl ŞI IreVersIbIl

6 7

Centralele care produc energie, precum și mași-nile și avioanele cu care călătorim, fabricile care pro duc bunurile pe care le cumpărăm, fermele care procesează alimentele pe care le mâncăm, toate acestea joacă un rol în procesul de schim-bare a climei prin faptul că emit „gaze cu efect de seră”.

efectul de seră

Atmosfera este învelișul transparent și protector al planetei noastre. ea lasă să pătrundă lumina soarelui, dar reține căldura. Fără atmosferă, căl-dura soarelui, reflectată de suprafața Pământului, s-ar întoarce imediat înapoi în spațiu.

Lipsa ,,efectului de seră”, ar face ca temperatura medie globală a planetei să fie de -18°C, față de +15°C în momentul de față. Așadar, atmosfera ac-ționează ca pereții de sticlă ai unei sere: permite accesul luminii vizibile și absoarbe mare parte din energia infraroșie, menținând căldura în interior.

,,efectul de seră” este un fenomen natural, bene-fic, datorat gazelor cu efect de seră existente în atmosferă:

• Vapori de apă;• Dioxid de carbon (Co2);• Dioxid de azot (N2o);• Metan (CH4);• Hidrofluorocarburi (HFCs);• Perfluorocarburi (PFCs).

De la revoluția industrială din secolul al XVIII-lea, socie tatea umană produce fără înceta-re și în cantități din ce în ce mai mari gaze cu efect de seră. Drept rezultat, concentrația acestora în atmosferă este acum cea mai mare din ultimii ani și face ca efectul de seră să fie mai puternic.

Acest lucru a dus la creșterea temperaturilor pe Pământ, fapt ce conduce la modificări climatice.

gazele cu efect de seră

Indexul anual al gazelor cu efect de seră (GeS) elaborat de NoAA Satellite Information System din SUA arată că, din 1990 până în 2013, emisiile de GeS au crescut cu 34%, din care contribuția dioxidului de carbon acoperă 80%.

Dioxidul de carbon este principalul gaz cu efect de seră, cea mai mare parte a acestuia rămânând în atmosferă aproximativ 100 de ani. În anumi-te zone însă, poate rămâne pentru mii de ani. o parte din dioxidul de carbon din atmosferă este natural, provenind de la plantele și animalele ce se descompun.

Dioxidul de carbon este eliberat în atmosferă atunci când se ard combustibilii fosili (petrol, cărbune și gaze naturale), aceștia reprezentând în zilele noastre cea mai obișnuită sursă de energie. Acest gaz este esențial pentru respirație: noi inspirăm oxigen și expirăm dioxid de carbon, în vreme ce pomii și plantele îl absorb și produc oxigen. Iată de ce pădurile planetei sunt atât de

importante. ele ajută la absorbția unei părți din surplusul de Co2 pe care îl generăm. Dar tăierea copacilor, despădurirea și arderea pădurilor au loc în multe părți ale lumii. Pădurile tropicale dis-par mult mai rapid decât alte păduri, cu o rată de 10 milioane de hectare pe an.

Atunci când se taie pădurile, în atmosferă se de-gajă dioxid de carbon. Concentrațiile din atmo-sferă ale acestui gaz cu efect de seră au depășit pentru prima oară, în aprilie 2014, pragul de 400 ppm (părți pe milion) în emisfera nordică, con-form datelor furnizate de organizația Meteorolo-gică Mondială (oMM).

Pragul de 400 ppm este considerat un semn al creșterii nivelurilor de poluare. La scară globală, concentrația de dioxid de carbon, ar fi trebuit să atingă acest prag simbolic în 2015 și 2016, potrivit oMM.

Se estimează că defrișarea provoacă aproximativ 20% din emisiile globale de gaze cu efect de seră,

deci oprirea acestui proces reprezintă o prioritate maximă.

Metanul (CH4) nu este la fel de abundent ca Co2, însă este mai eficient în procesul de reținere a căl-durii, ceea ce îl face un GeS foarte puternic. este degajat atunci când materia organică putrezește într-un mediu lipsit de oxigen. 60% din metanul care există la ora actuală în atmosferă este pro-dus de om; provine din zonele unde se depozi-tează deșeuri, de la crescătoriile de animale, din arderea combustibililor fosilizați, din tratamen-tul apei în care se deversează deșeurile, precum și din alte industrii.

Protoxidul de azot (N2o) este alt gaz ,,vinovat” pentru efectul de seră, produs pe cale naturală, dar oamenii i-au sporit cantitatea cu aproxima-tiv 17% începând cu epoca industrială, datorită îngrășămintelor chimice, a combustibililor, a ar-derii pădurilor sau a câmpurilor, după recoltare.

Halocarbonii (combinații de fluor, brom, clor, carbon și hidrogen) există, în mod natural, în cantități foarte mici. Principalii produși rezultați din activitatea umană sunt CFC11 și CFC12 (utilizați ca agenți de răcire și în alte procese industriale). Concentrația lor a scăzut în ultimii ani ca rezultat al convențiilor internaționale privind protejarea stratului de ozon.

ozonul (o3) se produce și se distruge în mod con-tinuu în atmosferă, ca urmare a unor reacții chi-mice sub acțiunea radiațiilor ultraviolete. În tro-posferă, activitățile umane au condus la creșterea cantității de o3 prin eliberarea Co, N2o și a altor substanțe care reacționează chimic și produc o3.

Lumină solară(radiaţie solară de undă scurtă)

Radiaţie termică terestră de undă lungă

8 9

Vaporii de apă sunt considerați un important gaz cu efect de seră. Activitățile umane au o mică in-fluență directă asupra cantității de vapori de apă din atmosferă. Indirect, oamenii au potențialul de a afecta substanțial cantitatea de vapori de apă prin modificarea climatului: o atmosferă mai cal-dă conține mai mulți vapori de apă.

schimbările climatice – impact şi vulnerabilităţi

Schimbarea climei a început deja. Din 1850, temperatura medie globală a crescut cu 0,79°C. Temperatura medie în europa a crescut chiar mai mult, cu aproape 1°C, tendința crescătoare cea mai accentuată înregistrându-se în ultimele decenii (IPCC, 2013).

Potrivit observațiilor disponibile, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, 14 dintre primii 15 ani considerați cei mai călduroși s-au înregistrat în secolul XXI (anii 1998, 2005, 2010 și 2014).

Zonele cele mai vulnerabile în fața schimbărilor climatice din europa sunt:

• europa de Sud și întregul bazin mediteranean, datorită sporirii valurilor de căldură și a frec-venței secetelor;

• zonele montane, în special Alpii, datorită to-pirii din ce în ce mai extinse a zăpezii și gheții;

• regiunile de coastă, deltele și luncile inundabi-le datorită creșterii nivelului mărilor și sporirii frecvenței precipitațiilor abundente, a inunda-țiilor și a furtunilor;

• văile inundabile dens populate, din cauza ris-cului producerii de evenimente meteorologice

extreme, precipitații abundente și viituri, care provoacă daune majore zonelor construite și infrastructurii;

• nordul îndepărtat al europei și regiunea arc-tică, datorită creșterii temperaturilor și topirii gheții.

Cele mai mari creșteri de temperatură se înre-gistrează în europa în partea sudică a continen-tului și în regiunile arctice; iar cele mai pronun-țate scăderi ale cantității precipitațiilor tot în partea Sudică, creșterile caracterizând Nordul și Nord-Vestul continentului. Creșterile prognozate ale intensității și frecvenței valurilor de căldură și inundațiilor, precum și modificările ce vor surve-ni în distribuția unor boli infecțioase produc efec-te negative asupra sănătății umane.

observațiile indică o încălzire a întregii troposfe-re începând cu a doua jumătate a secolului XX. Totodată, din anul 1950, frecvența și intensitatea unor fenomene extreme au crescut.

Nu doar troposfera se încălzește, ci și oceanul pla-netar. Mai mult de 90% din energia reținută în

sistem prin intensificarea efectului de seră, în pe-rioada 1971-2010, a fost înmagazinată în oceanul planetar (IPCC, 2013).

Calotele glaciare de la poli se topesc. Învelișurile de gheață ale Groenlandei și Antarcticii de Vest și-au redus din masă, cei mai mulți ghețari conti-nentali s-au diminuat, iar aria acoperită de ghea-ța marină din Arctica are o tendință puternică de scădere. Stratul continental de zăpadă sezonieră s-a redus, mai ales în lunile de primăvară. Nivelul oceanului planetar a crescut cu 19 cm în perioada 1901-2010 (IPCC, 2013).

Schimbările climatice constituie și o presiune asupra ecosistemelor. Pe măsură ce europa se în-călzește, păsările, insectele, animalele și plantele migrează spre Nord și spre ținuturi mai înalte. există însă riscul ca multe dintre acestea să nu poată ține pasul cu viteza schimbărilor climatice sau ca drumurile, orașele și alte tipuri de con-strucții umane care divizează teritoriul să le îm-piedice să se deplaseze suficient de departe.

Concluzia alarmantă a unor studii este că schim-bările climatice ar putea duce la dispariția unei treimi din speciile Terrei până în 2050. Mamife-rele și păsările polare, cum ar fi urșii polari, focile, morsele și pinguinii sunt cele mai vulnerabile.

Proiecţii climatice

Încălzirea Pământului este un fapt palpabil și se așteaptă ca viitoarele sale consecințe să fie foar-te diverse și costisitoare. Vor exista repercusiuni care nu vor putea fi evitate și care vor afecta atât europa, cât și alte regiuni ale lumii.

Termenul de „proiecție” utilizat în rapoartele IPCC indică o evoluție viitoare potențială a unei cantități sau set de cantități, calculată pe baza unui model.

Proiecțiile climatice sunt considerate de IPCC, proiecții ale răspunsului Sistemului Climatic la diferite scenarii referitoare la emisia gazelor cu efect de seră, aerosolilor sau la alte forcing-uri ra-diative, adesea bazate pe simulări cu ajutorul mo-delelor climatice și sunt supuse incertitudinilor.

În scopul simulării condițiilor climatice pentru secolul XXI au fost elaborate o serie de scenarii referitoare la evoluția viitoare a condițiilor fizice, a celor sociale, economice și a concentrației dio-xidului de carbon.

Scopul unor astfel de scenarii este eliminarea in-certitudinilor privind condițiile viitoare de evolu-ție a climei.

Conform Raportului al V-lea al Comisiei Intergu-vernamentale pentru Schimbări Climatice (IPCC, 2013), temperatura medie globală va crește și chiar depăși 2°C atingând 5°C în cazul scenariu-lui cu cea mai pronunțată creștere a temperaturii.

Potrivit ultimului raport global IPCC, până în 2030 gazele cu efect de seră vor depăși cu 25% până la 90% valorile curente. Aproximativ două treimi din creșterea globală a emisiilor de GeS vor proveni de la țările în curs de dezvoltare.

Conform Comisiei europene, este imperativă li-mitarea schimbărilor climatice la 2°C pentru a se evita producerea unor consecințe grave, pericu-loase și ireversibile. Aceasta ar necesita la nivel

10 11

Temperatura aerului (Troposferă)

Vapori de apă

Nivelul mării

Temperatura la suprafaţa mării

Temperatura apei mării

Conţinutul de căldură al oceanului

Suprafaţa de gheaţă marină

Temperatura terenului

Volumul gheţarilor

Stratul de zăpadă

Atlanticul de Nord, cei mai puternici cicloni tropicali

Evenimente cu precipitaţii extreme

Secete în America Centrală și de Nord și în Nord-Vestul Australiei

Secete în zona Mediteraneană și Africa de Vest

Zile și nopţi călduroase; valuri de căldură

Zile și nopţi răcoroase

global o reducere a emisiilor de GeS cu mai mult de 50% din valorile actuale și chiar mai mult în țările și regiunile dezvoltate.

Cantitatea de precipitații și configurațiile la nivel global se vor modifica, până la sfârșitul acestui secol, cu mari diferențieri regionale care vor ac-centua contrastele între regiunile umede și aride.

Schimbările observate deja în criosferă vor conti-nua și se vor amplifica în viitoarele decenii. Pro-iecțiile privind nivelul oceanului planetar sugerea-ză creșteri, depinzând de scenariu, cuprinse între 0,2 și 0,82 metri, experții neexcluzând însă valori care să depășească aceste estimări (IPCC, 2013).

Rezultatele modelelor numerice, prezentate în același Raport al IPCC (2013), sugerează și o altă consecință a schimbării globale: intensificarea

ciclului hidrologic. Această intensificare poate determina creșterea intensității și/sau a frecven-ței unor evenimente extreme (secete, inundații, cicloni de la latitudinile medii, furtuni tropicale) în multe regiuni ale globului. Alte fenomene ex-treme, precum valurile de căldură, se vor produce cu frecvență sporită, vor fi mai persistente și mai intense pe continente (IPCC, 2013).

Pe termen lung, schimbările climatice extinse pot determina apariția unor conflicte regionale, a foametei și a deplasărilor de refugiați, deoarece este posibil ca hrana, apa și resursele de energie să devină insuficiente. La nivel mondial, până la un miliard de „refugiați ai schimbărilor climatice” ar putea fi alungați din casele lor și ar putea avea nevoie de ajutor, în special din partea națiunilor mai bogate.

scenarii privind schimbările climatice viitoare în românia

Schimbările în regimul climatic din România se încadrează în contextul global, ținând seama de condițiile regionale: creșterea temperaturii va fi mai pronunțată în timpul verii, în timp ce în Nord-Vestul europei creșterea cea mai pronunța-tă se așteaptă în timpul iernii.

Conform estimărilor prezentate de IPCC, România va înregistra în secolul XXI, comparativ cu perioada 1980-1990, o creștere a temperaturii medii anuale, similară întregii europe.

Rezultatele prognozate vor prezenta diferențe

mai mici în primele decenii ale secolului XXI și mai mari la sfârșitului acestuia:• între 0,5°C și 1,5°C pentru perioada 2020-2029;• între 2,0°C și 5,0°C pentru 2090-2099, în func-

ție de scenariu (între 2,0°C și 2,5°C în cazul sce-nariului care prevede cea mai scăzută creștere a temperaturii medii globale și între 4,0°C și 5,0°C în cazul scenariului cu cea mai pronunța-tă creștere a temperaturii).

Din punct de vedere pluviometric, peste 90% din modelele climatice prognozează pentru perioada 2090-2099 secete pronunțate în timpul verii în zona României, în special în Sud și Sud-est. În ceea ce privește precipitațiile din timpul iernii, abaterile sunt mai mici.

Proiecții ale creșterii temperaturii globale (Sursa: IPCC, 2013)

a) analiza independentă a componentelor sistemului climatic pentru care se așteaptă schimbări în tendințele încălzirii globale; b) tendințele în frecvența (sau intensitatea) diverselor fenomene extreme de la mijlocul secolului XX (Sursa: IPCC, 2013).

a) b)

Var

iaţi

a te

mp

erat

uri

i glo

bal

e la

su

pra

faţa

tere

stră

(°C

) 6,00

4,00

2,00

0,00

-2,001900 1950 2000 2050 2100

Anul

Modelul schimbării temperaturii medie globală în

scenariul emisiilor ridicate

Modelul schimbării temperaturii medie globală

în scenariul emisiilor scăzute

Posibile răspunsuri ale temperaturii în 2081-2100 în scenariul emisiilor ridicate

Posibile răspunsuri ale temperaturii în 2081-2100 în scenariul emisiilor scăzute

-2 -1,5 -1 -0,5 0 0,5 1 1,5 2 3 4 5 7 9 11

(°C)

12 13

ArcticTemperatura crește mai mult comparativ cu media globalăScade calota glaciară arcticăScade grosimea gheţii din GroenlandaScad zonele cu permafrostCrește riscul de pierdere a biodiversităţiiSe intensifică transportul și exploatarea resurselor de petrol și gaze

Europa de NordTemperatura crește mai mult comparativ cu media globalăScade învelișul de gheaţă din lacuri și râuriCrește debitul râurilorSpeciile de pești migrează spre nordCrește eficienţa culturilorScade cererea de energie pentru încălzireCrește potenţialul hidroenergeticCrește riscul de dezastru în cazul furtunilor de iarnăCrește turismul în timpul verii

Europa de Nord-VestCresc precipitaţiile în timpul ierniiCrește debitul râurilorMigrarea speciilor spre nordScade cererea de energie pentru încălzireCrește riscul de producere a inundaţiilor pe râuri și în zona de coastă

Zonele montaneTemperatura crește peste media europeanăScade extinderea și volumul gheţarilorScade zona permafrostului montanSe produce migrarea în altitudine a speciilor de plante și animaleCrește riscul de dispariţie a speciilor din zonele alpineCrește riscul eroziunii soluluiScade turismul de ski

Europa Centrală și de EstCresc temperaturile maxime extremeScad precipitaţiile în timpul veriiCrește temperatura apeiCrește riscul producerii de incendii forestiereScade valoarea economică a pădurilor

Zonele de coastă și mările regionaleCrește nivelul măriiCrește temperatura la suprafaţa măriiCrește aciditatea oceanuluiSe produce expansiunea spre nord a speciilor de pești și planctonAu loc schimbări în comunităţile fitoplanctonuluiCrește riscul asupra peștilor

Regiunile MediteraneeneTemperatura crește peste media europeanăDescresc precipitaţiile anualeDescrește debitul anual al râurilorCrește riscul pierderii biodiversităţiiCrește riscul deșertificării

Crește cererea de apă pentru agriculturăScade eficienţa culturilorCrește riscul incendiilor forestiereCrește mortalitatea din cauza valurilor de căldură

Crește riscul de transmitere a bolilorScade potenţialul hidroenergeticScade turismul în sezonul estival și poatecrește în celelalte sezoane

Schimbările climatice observate și anticipate și impactul asupra principalelor regiuni din europa (Sursa: IPCC, 2013).

Clima și agricultura se influențează reciproc. Acest impact mutual este mai pregnant în zilele noastre deoarece schimbările și variabilitatea cli-matică se manifestă pe scară largă.

Schimbările climatice sunt o provocare uriașă pentru agricultură. Pe de o parte, agricultura re-prezintă o sursă de emisii de gaze cu efect de seră, pe de altă parte, este extrem de vulnerabilă la im-pactul schimbărilor climatice întrucât capacitatea spațiului rural de a furniza o alimentație adecva-tă, de a sprijini dezvoltarea economică și de a fur-niza un mediu sigur de locuit pentru comunități-le rurale depind în mod direct de existența unor condiții climatice favorabile.

Agricultura, victima schimbărilor climatice

Schimbările climatice afectează agricultura la nivel global. efectele negative asupra producției agricole vor fi influențate de evenimentele meteo-rologice extreme. Gestionarea eficientă a acestor fenomene extreme reprezintă o importanță deo-sebită pentru procesul de producție agricolă.

Agricultura de subzistență va fi deosebit de afec-tată, deoarece are o capacitate mai mică de adap-tare. Acest lucru va provoca creșterea riscului de foamete.

Concentraţiile de CO2 şi O3 din atmosferăConcentrațiile mari de Co2 din atmosferă au potențial de creștere a producției de biomasă și a eficienței fiziologice a apei utilizate pentru culturi și buruieni. Totuși, creșterile de Co2 nu duc la creșteri proporționale ale productivității culturilor.

În timp ce experimentele cu concentrații crescu-te de Co2 în condiții de control au demonstrat o sporire semnificativă a productivității culturilor, aceste creșteri au avut loc atunci când alți factori, cum ar fi umiditatea, nutrienții, incidența bolilor și a dăunătorilor nu au avut caracter limitativ.

relAŢIA muTuAlĂ AgrIculTurĂ - schImbĂrI clImATIce

14 15

dezvoltare; pentru a păstra umiditatea solului se poate recurge la combaterea plantelor dăunătoa-re fără ca solul să fie arat.

Anii excesiv de umezi, pe de altă parte, pot cauza descreșteri ale productivității datorită apei în ex-ces și a infestării cu dăunători. Umiditatea cres-cută a solului în zonele umede poate împiedica lucrările agricole.

Rafalele intense de ploaie pot dăuna plantelor mici și pun la pământ culturile neculese cu bo-bul în proces de coacere. Acestea duc de aseme-nea la eroziunea solului. Gradul în care culturile sunt afectate depinde de durata precipitațiilor și a inun dațiilor, de stadiul de dezvoltare a culturilor și de temperatura solului și a aerului.

Intensitatea precipitaţiilorFiind sursa primară a umidității solului, precipi-tațiile reprezintă probabil cel mai important fac-tor care determină productivitatea culturilor.

În timp ce modelele climatice globale prezic o creștere a precipitațiilor medii globale, per total, rezultatele lor arată, de asemenea, o potențială modificare a regimurilor hidrologice în majorita-tea locurilor (zonele devin fie mai uscate, fie mai umede). o schimbare a climatului poate cauza modificări în ceea ce privește precipitațiile sezo-niere totale, în modelul de precipitații din cadrul unui sezon, dar și în ceea ce privește variabilitatea dintre sezoane. o modificare a modelului preci-pitațiilor poate fi mai importantă pentru produc-tivitatea culturilor decât o modificare similară a precipitațiilor anuale per total.

TemperaturaAtunci când este depășit intervalul optim de tem-peratură pentru o cultură dintr-o anumită zonă, culturile tind să răspundă negativ prin scăderea productivității. Valoarea optimă variază în func-ție de tipul culturii. Majoritatea culturilor sunt sensibile la caniculă.

Temperaturi ale aerului cuprinse între 45 și 55◦C, înregistrate timp de cel puțin 30 de minute, dă-unează în mod direct frunzelor culturilor în cele mai multe medii; chiar valorile mai mici (de 35 până la 40◦C) pot fi dăunătoare dacă durează mai mult în timp. Vulnerabilitatea culturilor la tem-peraturi înalte variază în funcție de stadiul de dezvoltare. Temperaturile mari din timpul sta-diului de reproducere sunt, în mod special nocive.

Stresul provocat de căldurăStresul provocat de căldură și cel provocat de se-cetă apar adesea simultan. ele sunt deseori acom-paniate de radiație solară ridicată și de vânturi puternice.

În vreme ce creșterea buruienilor poate fi favo-rizată de cantitățile crescute de Co2, ecologia modificată a acestor plante poate apărea ca factor potențial pentru competiția acestora cu plantele de cultură.

Concentrațiile ridicate de o3 din troposferă au ca efect reducerea productivității culturilor.

Nivelul măriiCreșterile prognozate ale nivelurilor mărilor cu până la cinci metri vor conduce la inundarea zonelor agricole costiere dacă nu se vor lua mă-suri de protecție a terenurilor agricole din zonele joase.

Nivelurile în creștere ale mărilor pot conduce, prin intruziunea apei marine, la creșterea salini-tății resurselor de apă.

Un efect indirect al creșterii nivelului mărilor asupra agriculturii poate fi acela că centrele urba-ne din zonele costiere ar putea deveni nelocuibile.

Populația va trebui strămutată, iar o parte din acest proces va avea loc pe terenuri agricole.

Evenimente extremeCondițiile de secetă pot fi rezultatul cantităților mai mici de precipitații care cad sub formă de ninsoare și a cantității mai mici de apă provenită din topirea zăpezilor.

În regiunile aride aceste efecte pot duce la reduce-rea debitelor râurilor și a resurselor de apă pentru irigații în perioada de creștere a culturilor. Peri-oadele cu umiditate relativă crescută, înghețul și grindina pot afecta, de asemenea, productivitatea și calitatea fructelor și legumelor. Variabilitatea precipitațiilor în cadrul unui an reprezintă o cau-ză majoră a variației productivității culturilor și a calității acestora. Din cauza reducerii învelișului vegetal apar efecte ca:

• pierderea orizontului fertil al solului;• creșterea eroziunii hidrice și eoliene;• scăderea productivității culturilor.

Productivitatea culturilor are cel mai adesea de suferit atunci când perioadele de uscăciune apar în stadii critice de dezvoltare, cum ar fi reprodu-cerea. În cazul majorității culturilor cerealiere, etapele de înflorire, polenizare și dezvoltare a bobului au o sensibilitate crescută la stresul pro-dus de lipsa apei. Practicile de management oferă strategii pentru creșterea culturilor cu apă puți-nă. De exemplu, efectele secetei pot fi ocolite prin cultivarea timpurie a soiurilor cu rate rapide de

16 17

Agricultura, parte responsabilă de schimbările climatice

Agricultura emite gaze cu efect de seră în atmo-sferă, deși la o scară mai mică decât alte sectoare economice.

Principalele gaze cu efect de seră asociate cu pro-ducția agricolă sunt:• N2o, protoxidul de azot - eliberat în atmosferă

de pe terenurile agricole, în principal din cau-za transformării microbiene a îngrășămintelor din soluri, ce conțin nitrogen. emisiile de N2O reprezintă peste jumătate din totalul emisiilor din agricultură;

• CH4, metan – emisiile acestuia se datorează în mare parte îngrășămintelor organice provenite din procesele de digestie ale animalelor rume-gătoare (în principal vaci și oi);

• CO2, dioxidul de carbon – provine din consumul de energie din fermă, de la produsele agricole și de variația stocurilor de carbon din sol care decurg din utilizarea terenurilor și schimbarea utilizării acestora.

Atât emisiile de CH4, cât și cele de N2o se produc din depozitarea și împrăștierea îngrășămintelor animale. Agricultura, ca sursă de GeS, diferă în mod semnificativ, în funcție de practicile agricole și condițiile de mediu și climatice, cum ar fi carac-teristicile solului și temperatura.

Deși emisia de gaze cu efect de seră generată de agricultură s-a redus în ultima perioadă, datori-tă schimbării tehnicilor agricole și a numărului scăzut de animale, agricultura este în continuare responsabilă pentru cele mai mari emisii de N2O și CH4.

Principalele surse de emisii de gaze cu efect de seră asociate cu producția agricolă

IMPACTURI POZITIVE IMPACTURI NEGATIVE

Productivitate crescută datorită temperaturii

mai mari

Posibilitatea de a crește noi culturi

Sezon de vegetaţie mai lung

Productivitate crescută datorită creșterii

concentraţiei de CO2

Rate de maturare mai rapide

Scăderea umidităţii

SCHIMBĂRI PROIECTATE

• Temperaturi crescute

• Condiţii mai umede sau mai uscate

• Frecvenţă crescută a evenimentelor

climatice extreme

• CO2 atmosferic mărit

• Schimbarea condiţiilor de piaţă

Crește infestarea cu insecte

Deteriorarea culturilor din cauza căldurii extreme

Probleme în planificare din cauza prognozelor inexacte

Crește eroziunea solului

Crește infestarea cu buruieni și a bolilor

Scade eficienţa ierbicidelor și pesticidelor

Creșterea umidităţii și a secetelor

Impactul net asupra culturilor este incert și depinde de măsurile adoptate

Impactul potențial al schimbărilor climatice asupra culturilor de câmp http://www.nrcan.gc.ca/sites/www.nrcan.gc.ca/files/earthsciences/jpg/perspective/images/figure1_potential_impacts_e.jpg

18 19

Provocarea teritorială: prevenirea catastrofelor naturale

Schimbările climatice manifestate prin secetă, inundații, intemperii, și/sau incendii forestiere afectează în special activitățile din agricultură și silvicultură.

Inundațiile și seceta înregistrate în ultima peri-oadă prefigurează impactul puternic și negativ al schimbărilor climatice asupra agriculturii. Cala-

mitățile naturale, care au astăzi statut de catas-trofe excepționale, ar putea deveni fenomene regulate în anii următori. Se subliniază faptul că urmările încălzirii climei asupra teritoriilor lumii nu vor fi uniforme. În nordul europei, cantitățile de precipitații vor crește considerabil, iar în sudul continentului, perioadele de secetă vor deveni din ce în ce mai frecvente.

Temperaturile extreme înregistrate în ultimii ani au fost privite în legătură cu creșterea observată a frecvenței fenomenelor extreme din ultimele de-cenii, ca o consecință a efectelor schimbărilor cli-matice. Deși fenomenele meteorologice singulare nu pot fi atribuite unei singure cauze, analizele statistice au arătat faptul că riscul apariției unor astfel de fenomene a crescut considerabil din ca-uza efectelor schimbărilor climatice.

Impactul asupra agriculturii, privită în sensul productivității, este determinat în unele zone de:

• efectele directe asupra culturilor, datorită prezenței crescute a dioxidului de carbon în atmosferă care stimulează fotosinteza și pre-lungește perioada de creștere a plantelor;

• efectele indirecte legate de cantitatea de pre-cipitații, de disponibilitatea resurselor de apă, de riscurile de secetă și de eroziunea so-lurilor.

Astfel, irigarea suprafețelor agricole aflate în situație critică va fi una dintre principalele pro-bleme la nivel național și european.

În acest context, politicile agricole vor avea de în-fruntat provocările hidrologice viitoare.

Provocarea ecologică și hidrologică

Agricultura este un factor principal în politicile de mediu prin păstrarea resurselor naturale, a biodi-versității și a luptei împotriva poluării.

Apa este mediul de bază prin care schimbările climatice vor avea un impact asupra oamenilor, ecosistemelor și a economiilor.

Agricultura este principalul utilizator al resurse-lor de apă, în special în țările mediteraneene da-torită irigațiilor. Începând cu anul 1985, aceste suprafețe irigate ale Mediteranei s-au mărit cu

20% astfel încât, volumele de apă destinate iriga-țiilor au ajuns la 75% din consumul total. Privită din punct de vedere ecologic și agroclimatic, agri-cultura este responsabilă de apariția unor efecte externe atât pozitive, cât și negative.

Din punct de vedere al efectelelor pozitive, agricultura:

• favorizează biodiversitatea vegetală și animală;

• este responsabilă de captarea carbonului în sol;

• oferă peisaje diverse.

Din punct de vedere al efectelelor negative, agri-cultura:

• risipește apa din cauza irigării intense;• epuizează pânzele freatice datorită practicilor

agricole nedurabile;• agravează procesele de eroziune și deșertifi-

care a terenurilor;• conduce la salinizarea apelor.

AgrIculTurA ÎN FAŢA schImbĂrIlor clImATIce: ProVocĂrI cAre Vor TrebuI ÎNFruNTATe

20 21

Ue a început o strategie de diversificare a surse-lor de aprovizionare pentru a-și acoperi nevoile energetice.

Dezvoltarea biocarburanților și a biomasei ar putea contribui la atingerea acestui obiectiv. To-tuși, trebuie ținut cont de faptul că strategiile de dezvoltare a biocarburanților ar putea avea un impact negativ asupra mediului și a biodiversi-tății. expansiunea prevăzută a biocarburanților plecând de la biomasă ascunde mai multe riscuri potențiale:

• cantitate de apă ridicată dacă materialul de bază este porumbul;

• poluarea apelor;• eroziunea solurilor datorită unei concentrări

în anumite regiuni cu preocupări agronomice minime;

• nerespectarea normelor privind prezența re-ziduurilor de pesticide;

• creșterea prețurilor materiilor prime în mă-sura în care această expansiune ar conduce la mișcări speculative pe piețele viitoare.

Totodată agricultura poate afecta calitatea apei prin:

• contaminarea cu produse fitosanitare;• poluarea de origine azotată;• poluarea cu fosfor - datorită îngrășămintelor

utilizate sau administrării unor importante cantități de reziduuri provenite de la comple-xele agrozootehnice.

Vegetația se va modifica, ca urmare a schimbări-lor de temperatură, a precipitațiilor și concentra-țiilor de dioxid de carbon.

Continuând să răspundă nevoilor alimentare, agricultura va trebui să echilibreze performanța economică și eficacitatea ecologică pentru o dez-voltare durabilă.

Provocarea energetică: producția de biomasă

Politica energetică europeană conduce în mod decisiv Ue către o economie caracterizată de un consum redus de energie mai sigură, mai compe-titivă și mai durabilă.

obiectivele energetice care se doresc a fi atinse cu prioritate se referă la garantarea unei funcționări competitive a pieței interne de energie, a secu-rității aprovizionării strategice, a unei reduceri concrete a emisiilor de gaze cu efect de seră pro-vocate de producerea sau consumul de energie, precum și a afirmării Ue ca voce unitară pe scena internațională.

Provocările energetice cu care se confruntă eu-ropa se referă la efectele nocive ale utilizării

combustibililor fosili asupra climei, dar și la de-pendența Ue și a statelor membre de importul de gaz și petrol.

Dependența de importul de gaz și de petrol este una dintre problemele centrale la care Uniunea europeană trebuie să găsească răspuns. Soluția pe termen lung a problemei energetice nu constă în găsirea de noi furnizori, în descoperirea de noi surse, în consolidarea și construirea infras-tructurii aferente, ci în identificarea unor soluții de consum inteligent al hidrocarburilor și a unor noi surse de energie.

Un aspect-cheie al dimensiunii energetice a secu-rității europene se referă la sursele de energie re-generabilă. Aceste surse se află la intersecția mai multor preocupări de securitate internă la nivelul Ue. În primul rând, aceste resurse țin de securi-tatea energetică. Identificarea de alternative pen-tru combustibilii fosili (energie nucleară, eoliană, solară, termală, hidroelectrică, geotermală) ar putea constitui o soluție pentru micșorarea de-pendenței Ue de gazul importat.

Provocările energetice ale Ue sunt deosebit de complexe, fapt determinat atât de relațiile care se stabilesc între dimensiunea energetică a se-curității și alte aspecte ale acesteia, de contextul intern, cât și de cel global, al reducerii depozitelor de combustibili fosili, al dependenței de furnizori externi, al impactului folosirii acestor combusti-bili asupra climei.

Provocarea economică: gestionarea riscurilor

Teritoriile europei sunt afectate în mod deose-bit de schimbările climatice. Aceste schimbări au efecte directe și indirecte și sunt diferențiate în funcție de regiune.

o serie de inițiative politice au fost promovate la nivelul Ue pentru a face față riscurilor schimbă-rilor climatice. În centrul acestor inițiative este angajamentul de a realiza reduceri drastice ale emisiilor de gaze cu efect de seră și de a trans-forma economia europeană într-un sistem foarte eficient din punct de vedere energetic și cu emisii reduse de dioxid de carbon.

În ianuarie 2008 a fost elaborat un pachet de mă-suri care stabilește unele dintre cele mai ambiți-oase obiective climatice și energetice. Se stabilesc sisteme de plafonare și comercializare bazate pe reducerea cotelor prevăzută în protocolul de la Kyoto.

Principalul neajuns al acestor sisteme este fap-tul că nu se prevăd sancțiuni pentru cei care nu respectă angajamentele obligatorii din punct de vedere juridic. Pentru anul 2020, Uniunea euro-

22 23

peană a stabilit ca obiectiv unilateral reducerea cu 20% a emisiilor de GeS ale statelor membre, comparativ cu anul 1990. Ue s-a oferit să ridice pragul pentru acest obiectiv la 30%, dacă celelalte mari economii ale lumii sunt de acord să se anga-jeze să contribuie cu o parte echitabilă la efortul de reducere a emisiilor globale.

Comisia a publicat o comunicare prin care anali-zează această posibilitate. Totodată, angajamen-tul de reducere cu 20% este prevăzut în cadrul pachetului ,,energie - schimbări climatice” și re-prezintă un obiectiv de bază al Strategiei 2020.

Acest angajament diferă în anumite privințe, față de angajamentul unilateral 2020 al Ue:• obiectivul Kyoto este măsurat în comparație cu

anii de referință, nu cu 1990;• Ue trebuie să își mențină emisiile în medie cu

20% sub nivelul anului de referință în cadrul în-tregii perioade, nu numai în anul 2020;

Bunele practici agricole pot duce la reducerea vulnerabilității culturilor față de efectele schim-bărilor climatice. Variabilitatea și schimbările cli-matice trebuie abordate prin prisma activităților agricole zilnice, cu ajutorul strategiilor de atenu-are și al măsurilor de adaptare. Culturile agricole sunt vulnerabile expunerii la condițiile limitative de vegetație generate de extremele climatice, sunt sensibile față de fluctuația și variabilitatea aces-tora și depind de capacitatea de adaptare față de perioadele de stres termic și hidric.

În cadrul proiectului european INTeRReG IIIB CADSeS: ACReTe – „Agriculture and Clima-te Change: how to Reduce Human effects and Threats”, co-finanțat de Ue, unde România a par-ticipat prin Administrația Națională de Meteoro-logie, a fost elaborat „Codul de Atitudini pentru reducerea impactului schimbărilor climatice în agricultură”, publicație ce poate fi considerată „Manualul fermierului european”. În acestă pu-blicație se regăsesc recomandări privind bunele practici agricole ce conduc la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Dacă ne referim la cultura plantelor de câmp, selecția varietăților cultivate include, în primul rând, corelarea condițiilor locale de mediu cu gradul de rezistență al soiurilor/hibrizilor față de condițiile limitative de vegetație (secetă, excese de umiditate, temperaturi ridicate, ger).

Avantajele pentru reducerea efectelor condițiilor limitative de vegetație și conservarea solului sunt multiple:

• controlul eficient al resurselor de apă în agri-cultură, o bună utilizare a rezervelor de umidi-tate din sol pe parcursul sezonului de vegeta-ție, alegerea perioadelor de semănat în funcție de gradul de aprovizionare cu apă al solurilor, precum și un consum redus de energie prin aplicarea irigațiilor;

• reducerea costurilor de producție prin alege-rea unui sistem alternativ de lucrări ale solului și de întreținere, specializat în combaterea bu-ruienilor, bolilor și dăunătorilor;

• scăderea riscului de apariție a bolilor și utiliza-rea eficace a fungicidelor;

PrAcTIcI beNeFIce reducerII eFecTelor schImbĂrIlor clImATIce

• diferă ca domeniu de aplicare - de exemplu, nu acoperă emisiile aviației internaționale, pentru că acestea sunt în afara domeniului de aplicare a protocolului, dar acoperă emisiile provenite din utilizarea terenurilor, spre deosebire de an-gajamentul unilateral care nu o face.

Schimbările climatice afectează în mod direct ac-tivitatea agricolă, cu impact direct asupra produc-tivității acestui sector. Scăderea productivității va accentua instabilitatea prețurilor, deja crescută.

Dacă vorbim despre instabilitatea prețurilor, ne gândim automat la risc, fiind necesară gestiona-rea acestuia. Într-un context tot mai expus capri-ciilor mediului, Ue va trebui să ia măsuri eficiente care să conducă la scăderea fluctuațiilor producți-ei și a veniturilor.

Ue ar trebui să se înarmeze cu instrumente noi de stabilizare a piețelor, să dezvolte instrumente de acoperire individuală a riscurilor - asigurări, fon-duri comune - și va trebui în final să consolideze puterea de gestionare a interprofesiilor.

24 25

• reducerea emisiilor de Co2, creșterea produc-ției și a masei vegetale.

Rotația culturilor reprezintă un mod eficient pen-tru utilizatorii agricoli pentru protejarea produc-tivității solului, asigurarea unor producții con-stante și limitarea gazelor cu efect de seră.

Beneficiile alegerii unui sistem de management durabil, în structura culturilor și alegerea asola-mentului, cuprind:

• adaptarea soiurilor/hibrizilor la potențialul zonelor ecologice;

• efecte directe asupra proprietăților fizico-chi-mice și biologice ale solului;

• reducerea riscului de transmitere a bolilor și dăunătorilor sau dezvoltare a buruienilor;

• folosirea eficientă a nutrienților pentru plan-te;

• gestiunea terenurilor agricole prin rotația culturilor, păstrarea unui raport între ponde-rea culturilor permanente cu cele anuale;

• prevenirea poluării apelor prin șiroire și per-colare în afara zonelor străbătute de siste-mul radicular al plantelor, în cazul culturilor irigate;

• protejarea solurilor împotriva eroziunii, a scurgerii de suprafață și formării crustei la suprafață;

• reducerea gradului de eroziune și menținerea producțiilor agricole la valori constante.

Recomandări și măsuri de adaptare a agriculturii la schimbările climatice:

• selecția plantelor cultivate prin corelarea condițiilor locale de mediu cu gradul de re-zistență al genotipurilor față de condițiile de vegetație;

• alegerea de genotipuri rezistente la condițiile limitative de vegetație, cu o toleranță ridica-tă la temperaturi ridicate, secetă și exces de umiditate;

• administrarea culturilor și utilizarea raționa-lă a terenului sunt măsuri obligatorii pentru păstrarea potențialului producției, menți-nând în același timp un impact redus al prac-ticilor agricole asupra mediului și climei;

• cultivarea unui număr mai mare de soiuri/hibrizi, în fiecare an agricol, cu perioadă de vegetație diferită, pentru o mai bună valorifi-care a condițiilor climatice;

• selectarea unor varietăți de plante cu rezis-tență naturală la boli specifice determinate de agenții patogeni;

• în cadrul fermelor, se recomandă practicarea asolamentului și stabilirea unei structuri de culturi care să includă cel puțin trei grupe de plante, respectiv cereale păioase 33%, prăși-toare, plante tehnice 33% și leguminoase 33%.

Agricultura prin irigații se bazează pe distribuirea artificială a apei în terenul agricol pentru înfiin-țarea culturilor și asigurarea creșterii plantelor agricole.

Alegerea sistemului de irigație în conformitate cu necesitățile și condițiile locale privind suprafața, tipul de cultură și proprietățile solului reprezintă cerințele de bază într-un sistem de management agricol durabil.

Aspectele de care trebuie să se țină seama sunt:• este condiționat de existența în apropiere a

unui lac sau râu cu apă permanentă și exis-tența la adâncime a unui strat permanent de apă freatică care poate fi adusă la suprafață printr-un puț și o mică stație de pompare;

• sistemul de irigație trebuie adaptat la supra-fața cultivată și la resursele financiare dispo-nibile;

• cunoașterea proprietăților solului și adânci-mea până la care ajung rădăcinile plantelor;

• alegerea momentului aplicării irigațiilor, ve-rificarea circuitului apei prin sistem și a uni-formității aplicării;

• monitorizarea irigării;• stabilirea unui program de control al iriga-

țiilor.

Irigațiile reprezintă prima măsură pentru reduce-rea efectelor secetei.

Pentru a revitaliza acest sector sunt necesare o se-rie de măsuri:

• elaborarea unui studiu complex privind prio-ritizarea reabilitării amenajărilor de îmbună-tățiri funciare și a sectorului de irigații;

• reabilitarea stațiilor de pompare din amena-jările de irigații;

• impermeabilizarea unor canale de transport, aducțiune și de distribuție a apei în amenajă-rile de irigații;

• adaptarea schemelor hidrotehnice ale siste-melor de irigații la noile condiții în vederea funcționării optime a acestora;

• subvenționarea irigațiilor pentru încurajarea exploatării amenajărilor de irigații.

Activitățile specifice procesului de adaptare la schimbările climatice în cadrul zootehniei se refe-ră la fondul de gene, măsuri specifice de elaborare a dietei, pășunatul și adăpostirea animalelor, dar și tehnici de depozitare a îngrășămintelor.

emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul zoo-tehnic pot fi reduse semnificativ prin îmbunătăți-rea genetică, prin analizarea potențialului genetic din rase de animale selectate, printr-un echilibru corespunzător între energie și proteinele din die-

26 27

tă, prin construirea unor adăposturi corespunză-toare și a unor platforme de depozitare a gunoiu-lui de grajd potrivite. Introducerea unor sisteme corespunzătoare de pășunat la ferme poate con-tribui, de asemenea, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Pentru sectorul zootehnic, codul bunelor practici în agricultura recomandă:

• platforme de stocare a gunoiului de grajd mari, etanșeizate și dotate corespunzător;

• depozitarea gunoiului de grajd în locuri răco-roase și umbroase;

• acoperirea bazinelor cu reziduri lichide pen-tru reducerea emisiilor de amoniac în atmo-sferă prin utilizarea de prelate impermeabile;

• asigurarea unor cantități corespunzătoare de gunoi de grajd în cadrul fermelor specializate în colectarea și prelucrarea acestuia;

• construirea unor instalații pentru captarea biogazului, rezultând astfel reducerea emi-siilor de metan;

• pășunatul în aer liber versus creșterea în sis-teme cu adăposturi;

• educarea și creșterea gradului de conștienti-zare în rândul fermierilor asupra consecințe-lor determinate de efectele schimbărilor cli-matice.

Schimbările climatice și posibila epuizare a sur-selor de energie convențională au condus la o abordare nouă prin utilizarea biocombustibililor. Aceștia se obțin din resurse regenerabile, adică dintr-o materie primă care poate fi refăcută per-manent.

o sursă permanentă de materie energetică o re-prezintă plantele care conțin glucide sau poliglu-cide. o astfel de plantă este porumbul. Crescă-torii de animale știu că porumbul conține mult amidon. Acesta este transformat de animalul care îl consumă în energie care, dacă depășește nece-sitățile organismului, este stocată sub formă de țesut adipos. Amidonul poate fi transformat cu ajutorul enzimelor în glucoză, care este fermen-tată de microorganism în etanol. Iată, deci o altă modalitate de a exploata energia înmagazinată în porumb, și anume transformarea ei în etanol. Acesta poate fi amestecat cu benzină și ars în mo-toare.

Pe lângă porumb, se mai folosesc și alte produ-se vegetale pentru obținerea de biocombustibili: sfecla de zahăr, soia, rapița, sau chiar uleiurile re-zultate de la restaurante după prăjirea alimente-lor. Grăsimile animale reprezintă, de asemenea, o sursă regenerabilă de biocombustibili.

Biomasa reprezintă materia primă pentru bio-combustibili. Scopul acestora este scăderea emi-siilor poluante și reducerea Co2 din atmosferă. Utilizarea pe o scară cât mai largă a surselor alter-native va determina trecerea de la combustibilii fosili la sursele de energie regenerabilă, fapt care va duce la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Pentru o gestionare eficientă a surselor de energie regenerabilă se recomandă:

• creșterea biodiversității în cadrul fermelor prin introducerea de noi culturi;

• utilizarea erbaceelor anuale sau perene cu va-loare energetică ridicată (trestie, plante ier-boase de genul pirului, sorgului);

• colectarea, stocarea și utilizarea materialelor organice reziduale din agricultură, industria alimentară și ferme, cu un conținut ridicat de proteine (dejecții lichide, ape menajere și re-

ziduale, resturi de nutreț, resturi de cultură, resturi de la abatoare);

• creșterea ponderii culturilor destinate pro-ducerii biogazului (porumb, sfeclă de zahăr, rapiță);

• instalarea de panouri solare pentru încălzirea apei și a incintelor;

• construirea fermelor eoliene în zone cu inten-sificări constante de vânt;

• instalarea de mici centrale hidroelectrice care pot valorifica cursurile de apă curgătoare din cadrul unei ferme;

• instalarea de minicentrale care să transforme energia mecanică a apei în energie electrică;

• evitarea arderii resturilor vegetale pe câmp;• cultivarea unor culturi lemnoase cu perioadă

scurtă de rotație (sălcii, plopi);• producerea de brichete energetice folosind

resturile din lemn și plantele erbacee și utili-zarea acestora pentru producerea de energie prin ardere.

28 29

Integrarea componentei de adaptare la schimbă-rile climatice în strategiile sectoriale se bazează pe măsuri specifice pentru diminuarea efectelor directe și indirecte ale acestora în sectoare econo-mice cheie cum ar fi agricultura, pădurile, resur-sele de apă, biodiversitatea, energia etc.

De asemenea, capacitatea de adaptare autonomă se bazează pe evaluarea efectelor directe și indi-recte ale schimbărilor climatice și a legăturilor intersectoriale dintre cele mai importante sectoa-re ale economiei, luând în considerare diagnosti-carea cauzelor și a mecanismelor de producere, analiza modului în care schimbările prognozate vor afecta mediul și activitatea socio-economică, încorporarea componentei de adaptare în politi-cile de gestionare durabilă a mediului.

Noi direcții de cercetare în domeniul evaluării impactului schimbărilor climatice în agricultură impun următoarele abordări:

• Realizarea infrastructurii de informații geo-spațiale, stocate în baze de date GIS geore-ferențiate (straturi tematice privind acope-rirea/utilizarea terenului, limitele unităților administrativ-teritoriale, modele numerice ale terenului, imagini satelitare preluate de la

Referitor la creșterea conștientizării, diseminarea informațiilor poate fi îmbunătățită prin organi-zarea de sesiuni de training și manifestări tehni-co-științifice și expoziționale cu tematică relevan-tă. Aceste informații trebuie să îmbunătățească cunoștințele utilizatorilor din domeniul agricol privind adaptarea la schimbările climatice actu-ale și viitoare. De asemenea, cursurile de formare și instruire, având drept țintă fermierii și repre-zentanții asociațiilor agricole pot fi o altă moda-

Consider că toate aceste calități sunt o premisă pentru extinderea culturii de Actinidia în țara noastră.

Un alt factor important, favorabil culturii de kiwi în România, este existența unor zone cu un climat propice acestei culturi. Datorită arealului destul de larg ocupat de speciile acestui gen și condițiilor geoclimatice diferite din zonele de origine, aceste plante prezintă o bună capacitate de adaptare.

Actinidia kolomikta și Actinidia arguta sunt specii leiocarpe răspândite în zona de Nord, iar grupa Stellatae: Actinidia chinensis și Actinidia delicio-sa sunt răspândite în Sud, în jurul paralelei de 30° latitudine nordică, într-un climat continental cu veri calde și umede și ierni reci.

de VorbĂ cu sPecIAlIŞTII

senzori optici și radar, date culese din teren de la stațiile meteorologice și agrometeorolo-gice);

• Actualizarea periodică a scenariilor climatice conform generațiilor noi de modele la scară fină, în funcție de reprezentările evoluției cli-matice viitoare și criteriile specifice de eva-luare (estimări cantitative, rezoluție model, downscaling statistic etc.);

• evaluarea impactului economic în agricultu-ră pentru fiecare tip de scenariu de risc clima-tic analizat (secetă, temperaturi extreme, ploi abundente generatoare de viituri rapide etc.) la diferite scări spațio-temporale.

Noi direcții de cercetare privind impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii

Dr. Elena Mateescu Director executiv, Administrația Națională de Meteorologie

Au culturile exotice un viitor în românia?

Lector Univ. Dr. Adrian Peticilă Facultatea de Horticultură, USAMV București

Dr. Adrian Peticilă de la Facultatea de Horticultu-ră, USAMV București a condus cercetări privind culturile exotice și ne împărtășește din rezultatele obținute referitor la premisele extinderii în cultu-ră a speciei Actinidia sp. (kiwi) în România.

Datorită multiplelor caracteristici pozitive, Actinidia sp., a reușit să se impună în fața ce lor-lalte fructe exotice și să cucerească noi suprafețe, regiuni și admiratori.

Pe lângă consumul în stare proaspătă, utilizarea fructelor de Actinidia este multiplă în industria alimentară pentru prepararea de gemuri, marme-ladă, dulcețuri, siropuri, concentrate, în cofetărie, culoarea verde intens a pulpei conferind un as-pect deosebit preparatelor.

litate de îmbunătățire a cunoștiințelor în acest domeniu. Trebuie să existe totodată, o mai bună cooperare, precum și un transfer constant de teh-nologie, ,,know-how” și bune practici. Schimbul de cunoștințe și experiență trebuie să includă și o bază de date cu studii de caz relevante, care să pună în valoare abordările măsurilor de adaptare în agricultură, cu referire specială la evenimente-le climatice extreme și tehnologii adaptate noilor condiții.

30 31

Frecvent Actinidia a fost asociată piersicului ca zonă de cultură și exigențe pedologice, fiind ceva mai pretențioasă ca vița-de-vie. Zona de cultură este retrânsă la fâșia dintre 34° și 46° latitudine nordică și 30° și 42° latitudine sudică. Țara noas-tră se află la limita de Nord a teritoriului în care poate fi cultivată Actinidia.

Din punct de vedere termic, lungimea mare a ci-clului vegetativ (7-8 luni) impune limite teritoria-le precise. Dezmugurirea are loc foarte devreme și recoltarea are loc după 160-180 de zile de la înflo-rire. Acest lucru a determinat excluderea acelor zone unde se înregistrează înghețuri timpurii de toamnă. De asemenea, planta este foarte sensibi-lă la temperaturile scăzute dinaintea pornirii în vegetație. În timpul iernii, plantele adulte cu lem-nul matur rezistă foarte bine la temperaturi care coboară sub -15°C. În cazul unor geruri excesive apare necrozarea țesuturilor, moartea mugurelui principal, crăpături ale scoarței, cordoanelor și trunchiurilor.

În urma acestor accidente climatice plantele se pot reface prin apariția lăstarilor lacomi la baza trunchiului sau în cazuri mai puțin gave prin por-nirea în vegetație a unor muguri secundari. Foarte periculoase sunt înghețurile târzii de primăvară care pot apărea la sfârșitul lui martie.

Limita termică superioară este stabilită de iernile foarte calde, necesarul de frig fiind în jur de 700 ore cu temperaturi mai mici de 7°C. Suma grade-lor de temperatură superioră valorii de 10°C este optimală între 1300°-2500°C, iar suma gradelor de temperatură superioră valorii de 8°C este opti-mală între 1800-3000°C.

În ceea ce privește precipitațiile acestea sunt im-portante ca distribuție și cantitate. Nu sunt favo-rabile ploi în perioada înfloritului datorită fap-tului că împiedică zborul albinelor și favorizează apariția putregaiului (Botrytis sp.). De asemenea, sunt dăunătoare ploile din perioada recoltării. Deficitul hidric se poate contracara prin irigații, microaspersiunea fiind cea mai indicată metodă și datorită faptului că ridică umiditatea atmosferică.

Grindina reprezintă în cea mai mare parte pericol pentru cultură, distrugând frunzișul bogat, lăsta-rii și fructele. În zonele cu risc ridicat de grindi-nă se pot instala plase speciale antigrindină însă

după înflorit, deoarece instalate înainte, împiedi-că zborul albinelor.

Circulația aerului are un efect limitativ asupra culturii de kiwi. Vântul determină ruperea lăs-tarilor care sunt fragili, apariția de cicatrici pe fructe în urma frecării acestora de ramuri sau sârmele sistemului de susținere. Vântul puternic împiedică zborul albinelor și al celorlalte insecte polenizatoare. Ca mijloc de prevenire și diminu-are a efectului negativ al vântului se recomandă folosirea formelor de coroană tip Pergolă cu ,,aco-periș” plan. Acolo unde este nevoie se pot înființa perdele de protecție antivânt.

În ceea ce privește solul, Actinidia cere soluri lu-to-nisipoase cu substrat aluvionar, permeabile, profunde, bogate în substanță organică. Dispo-nibilitatea hidrică trebuie să fie constantă și nu excesivă, să nu coboare sub 70% din capacitatea de câmp, iar pH-ul solului să fie cuprins între 5,5-7. La valori mai ridicate pot să apară proble-me legate de cloroza ferică având același efect ca și conținutul ridicat în calcar activ.

La noi în țară există condiții favorabile culturii de Actinidia în zonele cu microclimat blând unde sunt înființate plantații de piersic, cais, migdal; o zonă favorabilă este lunca Dunării, în primele terase. Factorul limitativ în aceste zone este vântul, dar prin înființarea unor perdele de protec-ție adecvate se pot realiza plantații cu producții remarcabile.

Până în prezent au fost înființate două hectare la Societatea Comercială ostrovit Constanța, plan-

tele comportându-se bine în condiții normale de mediu. Specia Actinidia arguta care s-a dovedit a fi rezistentă la temperaturi scăzute poate fi ex-tinsă în cultură la micii fermieri aproape în toa-te zonele țării cu o minimă protecție peste iarnă. În primii ani de cultură planta poate da rezultate spectaculoase.

Specii de Actinidia pot fi cultivate și cu dublu scop:

• pentru producția de fructe proaspete. • decorativ; datorită faptului că planta nu are

sistem propriu de susținere poate fi condusă sub diferite forme artistice.

32 33

Cercetarea agricolă din România

Cercetarea românească în domeniul agricol se bucură de tradiție și recunoaștere la nivel națio-nal și internațional. Stațiunea de Cercetare-Dez-voltare pentru Legumicultură – SCDL Buzău s-a înființat în aprilie 1957, amplasamentul fiind ales datorită faptului că zona reprezenta un bazin le-gumicol consacrat.

În anul 1967, ia ființă Institutul pentru Legumi-cultură Vidra, iar Stațiunea experimentală Le-gumicolă Buzău trece în subordinea acesteia cu titulatura: „Stațiunea de Cercetări Legumicole Buzău”. În 1980 se schimbă denumirea din Sta-țiunea de Cercetare Legumicolă Buzău în Stațiu-nea de Cercetare și Producție Legumicolă Buzău. Structurată pe două sectoare – cel de producție și cel de cercetare, SCDL Buzău a evoluat, trans-formările fiind în pas cu cerințele actuale, preo-

AdAPTAreA lA schImbĂrIle clImATIce dIN romÂNIA

cupările cercetătorilor fiind concentrate și către obținerea de soiuri rezistente în condițiile schim-bărilor climatice.

Domnul dr. ing. Costel Vânătoru, șef al Laborato-rului de Genetică și Ameliorare, este în măsură să răspundă întrebărlor noastre

1. Face sămânța diferența?

În decursul existenței lor, laboratoarele SCDL Buzău au obținut rezultate remarcabile, multe dintre ele demne de invidiat chiar de stațiuni și institute cu pretenții din lume. Deși finanțarea cercetărilor din acest domeniu a fost lăsată întot-deauna la urmă, fiind de fiecare dată cel mai slab sector finanțat, specialiștii inimoși și devotați mi-siunii de cercetare științifică nu s-au lăsat învinși, au făcut ca rodul muncii lor să se vadă.

Dintre principalele soiuri și hibrizi deținuți de unitate în prezent amintim: tomatele Diana, varza de toamnă Măgura, castraveții Triumf, fasolea pitică Ioana, castraveții Favorit, pătlăgelele vinete Zaraza, tomatele Kristina, ceapa de Buzău, cicoarea, pătrunjelul de frunze ory, castravetele amar Rodeo.

2. Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă agricultorii români din cauza schimbărilor climatice?

Deși schimbările climatice au fost anunțate de foarte mult timp de specialiști, nu s-au luat mă-

surile necesare pentru prevenirea acestora. Nu au fost elaborate tehnologii specifice de cultură.

Se impune o tematică de cercetare în regim de urgență cu scopul revizuirii tuturor tehnologiilor plantelor de cultură; obținerea de creații biologi-ce capabile să vegeteze și să fructifice la condiții extreme; măsuri de prevenire și atenuare a efec-telor generate de aceste schimbări.

Principala problemă cu care se confruntă agricul-torii români în contextul schimbărilor climatice este faptul că de cele mai multe ori nu-și pot înfi-ința culturile în timp optim.

În zona Buzăului, în spații protejate reci, înfiin-țarea culturilor avea loc în jur de 1 aprilie, iar în câmp, în jur de 1 mai. Din cauza scăderilor de temperatură și oscilațiilor mari între zi și noapte perioada de înființare a culturilor a început să se decaleze cu 15-20 de zile, atât pentru spațiile pro-tejate, cât și pentru câmp.

Cultivatorii obțin producția cu cheltuieli mult mai mari pentru a suplini deficitul de apă, sunt nevoiți

să aplice un număr mai mare de udări și cu norme mari de apă, crescând astfel prețul de cost.

Totodată sunt nevoiți să ia o serie de măsuri pentru a preveni deprecierea producției. În anul 2008 nu se putea vorbi, în România de arsura solară a fructelor în spații protejate. Ca urmare a accentuării arșiței și agresivității razelor solare, spațiile protejate trebuie echipate cu plase de um-brire, pentru a preveni acest fenomen. Totodată s-au creat condiții prielnice dezvoltării agresive a bolilor și dăunătorilor, cultivatorii fiind nevoiți să aplice tratamente repetate cu prețuri de cost mari și de cele mai multe ori cu impact negativ asupra producției, mediului și omului.

Datorită vânturilor puternice și frecvente din ulti-mii ani, cultivatorii au probleme mari cu pregăti-rea solului, din cauza tasării puternice a acestuia, conducând la evaporarea apei și a principalelor elemente nutritive.

34 35

După ce o creație biologică a fost obținută, aceas-ta nu poate fi introdusă în producție pe scară lar-gă dacă nu este omologată. Deci, după obținere, trebuie înscrisă și testată timp de 3 ani la Institu-tul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiu-rilor (ISTIS).

După ce va trece aceste teste realizate de către ISTIS, poate fi brevetată pentru a fi protejată, însă pe o perioadă de timp de aproximativ doi ani. După ce noua creație a fost omologată și brevetată, poate fi introdusă în producție, dar cu precizarea că va trebui să treacă printr-un proces de selecție conservativă, care se derulează pe o perioadă lungă de timp.

Pentru o creație biologică anuală, din sămânța autorului, în primul an se realizează câmpul de alegere, unde responsabilul cu menținerea soiu-lui alege un număr mare de plante elite, tipice so-iului. Se va extrage separat sămânța fiecărei elite. Din anul doi, sămânța fiecărei elite este semăna-

Se ajunge chiar la deprecierea culturilor prin cul-carea și dizlocarea plantelor. În ultima perioadă, majoritatea spațiilor protejate au suferit datorită condițiilor climatice extreme, căderilor masive de zăpadă din timpul iernii și vânturilor puternice. Şi în acest caz trebuie reluate cercetările pentru crearea de spații protejate specifice condițiilor pedoclimatice ale țării noastre.

3. Este o legătură între semințe şi rezisten-ța la secetă?

Sămânța constituie principala verigă tehnolo-gică ce condiționează producția. Dacă în trecut, obiectivele de ameliorare pentru obținerea de noi soiuri erau canalizate către productivitate, timpu-rietate și rezistența la boli și dăunători, acum s-au concentrat și pe rezistența noilor soiuri la condiții extreme.

Zestrea genetică transmisă prin intermediul ma-terialului seminal joacă un rol important în reu-șita culturii. Genetica joacă un rol important în diminuarea efectelor negative ale schimbărilor climatice.

În urma lucrărilor de ameliorare pot fi obținute soiuri care să vegeteze și să fructifice la tempera-turi puțin mai scăzute decât cerințele normale ale speciei sau să fructifice și să realizeze polenizarea la temperaturi ridicate. Totodată pentru a suplini deficitul de apă au fost obținute creații care pre-zintă un sistem radicular puternic, viguros, bine dezvoltat, care explorează și valorifică straturile mai adânci ale solului.

4. Ce înseamnă şi cum se face „adaptarea semințelor” la schimbările climatice?

obținerea de creații adaptate la schimbările cli-matice se face într-un timp foarte lung, deoarece imprimarea genelor care să transmită rezistența

la efectele produse de aceste schimbări trebuie să se facă fără a se neglija productivitatea și calitatea soiului respectiv.

Cercetările întreprinse la SCDL Buzău au demon-strat limitarea capacității de adaptare a plantelor legumicole la condițiile climatice extreme. Putem vorbi de creații biologice românești, tolerante la stresul termo-hidric, dar nu putem vorbi de cre-ații românești cu rezistență totală la acest stres. Drumul parcurs de o creație biologică din faza de obținere și până la implementarea acesteia în pro-ducție este destul de lung. Ameliorarea sau obți-nerea unui soi sau hibrid se face într-o perioadă lungă de timp, uneori cercetările predându-se de la o generație la alta.

În legumicultură, cel mai fericit caz pentru ob-ținerea unei creații a fost de minimum opt ani, atunci când materialul supus ameliorării a prove-nit dintr-o sursă sigură și a fost avansat în ceea ce privește stabilizarea principalelor caractere.

36 37

tă separat, luând ființă astfel câmpul de studiu, unde aceste descendente sunt analizate cu multă atenție.

Dacă în cadrul unei descendente există o plantă atipică, toată linia sau familia va fi eliminată.

Dintr-o selecție riguroasă vor rămâne 30-40% din descendentele obținute. În anul al treilea, sămânța descendentelor reținute se amestecă și se seamănă luând ființă astfel câmpul de selecție prebază. Şi în acest câmp se face selecție rigu-roasă pe toată perioada de vegetație și se elimină plantele atipice, bolnave sau întârziate.

În anul al patrulea sămânța produsă se seamană luând ființă câmpul de selecție bază. Lucrările de purificare se continuă la fel ca și în anul anterior. Sămânța obținută în anul al patrulea se seamănă

în anul al cincilea pentru a obține sămânța certi-ficată C1.

Pentru acest câmp, lucrările de purificare se con-tinuă la fel ca în anii anteriori.

efectiv, sămânța C1 este cea care poate fi comer-cializată și care ajunge la cultivatori. Acesta este, pe scurt, răsadul produs de sămânța unui soi de la creație și până la implementarea în producție.

În cazul plantelor bienale, drumul parcurs de se-lecție se dublează la 10 ani, iar în cazul unei plante trienale, la 15 ani. De aceea, cercetătorii au atras atenția că foarte multă sămânță comercializată și folosită de cultivatori nu a trecut prin acest pro-gram de selecție conservativă sau, mai grav, sunt cultivatori care își păstrează singuri sămânța de la un an la altul, obținând rezultate slabe.

5. Folosirea soiurilor româneşti de semin-țe şi adaptarea lor la schimbările climatice reprezintă o soluție viabilă?

Folosirea soiurilor românești și promovarea lor în producție poate fi o alternativă viabilă pentru atenuarea efectelor negative produse de schim-bările climatice. Din păcate, din cauza lipsei unei strategii naționale de conservare și valorificare a patrimoniului genetic autohton, foarte multe cre-ații valoroase s-au pierdut sau depreciat deoarece nu au mai fost păstrate, respectându-se progra-mul de selecție conservativă sau au fost impurifi-cate deoarece nu s-au păstrat distanțele de izolare între soiuri sau, și mai grav, o parte dintre acestea au ajuns în patrimoniul firmelor străine.

Cercetările întreprinse la SCDL Buzău au demon-strat că soiurile legumicole vechi au capacitate mai mare de adaptare și rezistență la agresivi-tatea factorilor de mediu. De aceea, cercetările

întreprinse aici au pus un accent mare pe con-servarea și folosirea în procesul de ameliorare a materialului genetic autohton.

Laboratorul de Ameliorare și-a propus ca obiectiv principal reabilitarea plantelor neglijate în cultu-ră, care altădată erau cultivate pe suprafețe mari în România și folosite în alimentație și totodată, reabilitarea soiurilor vechi care au fost înlocuite în timp de creații biologice aduse din străinătate.

Se poate spune că în prezent semințele românești sunt o raritate pentru că s-au distrus o parte din-tre unitățile de cercetare ce dețineau aceste crea-ții și totodată și rețeaua de distribuție a semințe-lor românești (Agrosem).

Pe lângă acestea, firmele din străinătate au prac-ticat un comerț agresiv și denigrator la adresa creațiilor românești. Totodată, și la noi în țară au apărut o serie de firme care produc și comercia-lizează semințe fără a respecta nici măcar con-dițiile minimale.

38 39

De cele mai multe ori, aceste semințe sunt pira-tate, nu se respectă drepturile de autor și nu trec printr-un program de selecție conservativă speci-fică speciei.

În felul acesta, prețul de cost este mai mic decât cel al unităților menținătoare și această sămânță ajunge la cultivatori, bineînțeles cu rezultate slabe.

6. Care sunt soiurile legumicole produse la SCDL Buzău în luptă cu stresul termo-hi-dric? Reprezintă acestea un interes pentru fermieri?

SCDL Buzău deține în patrimoniul său peste 60 de creații biologice care sunt omologate și înscri-se în Catalogul oficial al Plantelor de Cultură din România, iar pe lângă acestea, mai deține baze importante de germoplasmă la principalele specii legumicole.

De exemplu, la tomate, unitatea deține peste 1000 de genotipuri care se află în diverse stadii

de ameliorare, iar printre acestea se găsesc și cre-ațiile românești vechi.

Începând cu anul 2011 în cadrul proiectului sec-torial A.D.e.R. 1.1.10 finanțat și coordonat de Mi-nisterul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a rea-lizat o evaluare a materialului genetic deținut de unitate cu scopul identificării creațiilor biologice rezistente la stresul termo-hidric.

Pentru a se evidenția rezistența acestora s-au montat trei variante experimentale, V1 - sistem normal, conform tehnologiei specifice, V2 - se-miirigat, doar în perioada critică de secetă, la

limita de suportabilitate a culturii și V3 – sistem neirigat.

S-a constatat că în anii secetoși, toate speciile cul-tivate în V3 au pierit în totalitate, iar în V2 s-a constatat că anumite soiuri manifestă rezistență sporită vizibilă la stresul termo-hidric.

În concluzie, s-a stabilit că fără un sistem de iri-gații sigur, nu se pot produce legume, însă s-au identificat și soiuri care au rezistență sporită la stresul termohidric:

• soiul de tomată Kristinica;• soiul de tomată de industrie Darsirius.

Cele două soiuri de tomate sunt prezente în piețele din România, cererea crescând în ultima perioadă.

În ceea ce privește evaluarea bazei de gemoplas-mă la ardei, cel mai rezistent soi a fost ardeiul iute lung Cornul Caprei și populația locală de Ama-rathus comestibil, care în prezent se află la ISTIS pentru omologare sub denumirea de Amaranthus alimentar Roșu de Buzău.

40 41

Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961

Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

e-mail: [email protected]

Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FeADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.

2015

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

bibliografie

Administrația Națională de Meteorologie, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Planul Sectorial pentru Cercetare-Dezvoltare din domeniul agricol și de dezvoltare rurală pe anii 2011-2014 – ADeR 2020: Cod de bune practici agricole, în contextul schimbărilor climatice actuale și previzibile, ISBN 978-973-0-17948-4.

Climate Change 2014: Mitigation of Climate Change, http://journalistsresource.org/studies/environment/climate-change/united-nations-ipcc-working-group-iii-report-climate-change-mitigation#sthash.agncthZq.dpuf

Proiect ACCReTe - Agricultura și schimbările climatice: Codul de atitudini pentru prevenirea impactelor mutuale dintre agricultură și schimbările climatice.

eeA http://tinyurl.com/cmqezlm

http://ec.europa.eu/agriculture/rural-development-2014-2020/country-files/ro/factsheet_ro.pdf

http://www.downtoearth.org.in/content/carbon-dioxide-crosses-400-ppm-mark-first-time

http://www.finantare.ro/pndr-masura-10-agro-mediu-si-clima-2014-2020.html

http://www.noaasis.noaa.gov/ARGoS/docs/SUA_october_2013.html

Raport IPCC 2013 http://www.ipcc.ch/report/ar5/wg1/

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale