1.Stadiile dezvoltării cognitive (Jean Piaget).

2. Enumerati laturile educatiei. Educatia intelectuala

1. Piaget distinge pentru dezvoltarea cognitiva urmatoarele stadii si substadii:

- stadiul senzorio-motor (al inteligentei preverbale) 0 - 2 ani:

trecerea de la activitatea reflexa la aparitia intentionalitatii 0 - 8 (9) luni;trecerea de la intentionalitate la reprezentare 8 (9) luni - 2 ani.

- stadiul preoperational 2 - 11 (12) ani:

substadiul gandirii simbolice 2 - 4 ani;substadiul gandirii preoperatorii: al intuitiei simple 4 - 5 (6) ani si eel al intuitiei articulate 5 (6) - 7 (8) ani;substadiul operatiilor concrete (al logicii concrete): 7 (8) -11 (12) ani.

- stadiul operatiilor formale:

substadiul operatiilor formale 11 (12) -14 ani;substadiul structurilor operatorii lormale 14 -16 (17) ani. Stadiul operatiilor formale continua pana la varsta adulta.Moralitatea se dezvolta treptat, de-a lungul acestui stadiu. Inainte de 6(7) ani individul e preocupat doar de aspectele tangibile ale comportamentului, iar dupa aceasta varsta isi dezvolta capacitatea pentru un comportament bazat pe principii morale abstracte.

2.Actiunea educationala, ce vizeaza formarea si dezvoltarea personalitatii individului, isi propune concomitent scopuri culturale, moral-civice si scopuri referitoare la calificarea fortei de munca, in vederea integrarii acestuia in viata sociala. Laturile educatiei sunt

- : educatia intelectuala,

- educatia morala,

- educatia religioasa,

- educatia tehnologica,

- educatia estetica,

- educatia fizica

Educatia intelectuala

Într-o definiţie foarte concisă, intelectul – de la care derivă denumirea acestei laturi a educaţiei – este capacitatea omului de a gândi, de a avea o activitate raţională, de a opera cu noţiuni. Educaţia intelectuală este o componentă de bază a educaţiei integrale (totale), prin care se asigură asimilarea (însuşirea) unui sistem unitar de cunoştinţe, pe baza cărora se formează şi se dezvoltă capacităţi cognitive (de cunoaştere), se stimulează interesele de cunoaştere, se dobândesc priceperi şi deprinderi de studiu.

Conţinutul educaţiei intelectuale se regăseşte în viaţă, în activitatea umană, în ştiinţă, tehnică, artă, în cultură în general, avand urmatoarele obiective:

O1. Asimilarea cunoştinţelor şi structurarea lor în sisteme logice.

Orice proces de cunoaştere începe cu achiziţionarea de informaţii, fie prin contactul direct cu obiectele şi fenomenele lumii reale, fie prin receptarea lor sub formă de noţiuni, reguli, norme, principii, teze etc.

O2. Însuşirea şi perfecţionarea tehnicilor de muncă intelectuală, car epresupune formarea a trei tipuri de competenţe sau de abilităţi:

- competenţele informaţionale se pot dobândi prin metode şi tehnici care asigură receptarea, consemnarea şi stocarea cunoştinţelor: lectura (activitatea cu cartea), receptarea mesajelor orale, observarea obiectelor şi fenomenelor (directă sau prin substitute ale acestora); 

- competentele operatorii presupun capacitatea de a utilize informaţiile (de a opera cu ele);

se realizează prin exerciţii, prin corelarea şi compararea informaţiilor, prin sistematizarea

informaţiilor în structuri largi şi coerente, prin interpretarea lor în condiţii variate;

- competenţele de comunicare (oral şi în scris) a informaţiilor dobândite; ele vizează

capacitatea de a exprima clar şi precis, într-o manieră originală, proprie cele învăţate.

O3. Exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice de cunoaştere; formarea capacităţilor cognitive. 

Activitatea de învăţare implică efort personal atât în plan cognitiv, cât şi în plan afectiv şi voliţional. În plan cognitiv sunt angajate procese psihice simple (percepţii, reprezentări) şi – mai ales procese psihice complexe (gândirea, memoria, imaginaţia).

O4. Stimularea şi cultivarea intereselor de cunoaştere.

Educaţia intelectuală asigură paralel cu formarea unui stil de muncă adecvat, a însuşirii tehnicilor de muncă intelectuală, şi cultivarea interesului pentru cunoaştere, a dorinţei de a şti

Înfăptuirea obiectivelor educaţiei intelectuale presupune crearea unor condiţii materiale, a unei ambianţe şi a unui regim de lucru, care să asigure şanse sporite de reuşită unei activităţi care angajează segmente „la vârf” ale organismului celor care învaţă.